(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Doua abuzuri flagrante, strigatoare la cer

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 20, 2014

flagrant, cras, sfruntat, strigator la cer

Secţiunea „adnotiţe”:

Avand in background-ul apropiat ceţurile campaniei electorale nationale, n-am bagat (destul) de seama niste abuzuri flagrante (si revoltatoare) care s-au intamplat in lume. Mai inati „omul de stiinta” Stephen Hawking ar fi declarat (total abuziv) ca Dumnezeu nu exista (motivul principal al acestei inexistente fiind pasa-mi-te faptul ca Dumnezeu n-ar fi necesar in explicarea aparitiei (?!)  Universului, si ca prin urmmare (in lumina unui postulat hawkingian) ceea ce nu e necesar nu exista.

Omul de ştiinţă Stephen Hawking a făcut o declaraţie care i-ar putea şoca sau nemulţumi pe mulţi: ”Dumnezeu nu există”. Într-un interviu acordat ziarului spaniol El Mondo, Stephen Hawking susţine că ştiinţa oferă o explicaţie ”mult mai convingătoare” pentru originile Universului, iar religia, în special miracolele prezentate în Biblie, nu este ”compatibilă” cu datele ştiinţifice.”Înainte să înţelegem ştiinţa, era normal să credem că Dumnezeu a creat Universul. Dacă Dumnezeu ar exista, am şti tot ce ştie Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu există”, a spus Hawking.

Colac peste pupaza, si probabil din spirit de razbunare, cetateanul Papa Francisc („omul bisericii”) declama si el (presupun ca) in replica, un  discurs revoluționar (si subtil, dar tot total abuziv) despre faptul ca (auzi taina?!) Big Bang-ul şi evoluţia sunt adevărate (?!)

Este uluitor ceea ce se intampla si cat de departe pot ajunge mistificarile si manipularea cand sunt lasate de capul lor. Intrucat noi momental n-avem vreme nici sa combatem si nici sa compatimim impreuna cu (sau pe) cele doua abuzuri flagrante, surori, precum nici pe cei doi frati Francisc si Stepen, care le-au dat drumul in lume, ne multumim sa le adnotam aci, ca sa nu uitam de ele si sa le avem in vedere alta data, cand ne-o veni mai bine.

 * * *

Timpul a zburat. Tu nu te-ai schimbat. Am ghicit. Asa-i? Adresa ta.

UPDATE 1. Intrebare: Exista DUMNEZEU in acest film?

UPDATE 2. Momentul mai binelui asteptat pentru explicitarea celor doua abuzuri flagrante, strigatoare la cer, a si trecut. A trecut (in trecut) aproape neobservat (precum acele povesti si doine, ghicitori, eresuri, abia intelese, pline de-ntelesuri), dar nu si neconsemnat. A fost consemnat (pe larg) de catre prea-cinstitului cititor citit si unic de pe Arca lui Goe,  prin comentarii (in vorbe si cuvinte) ale catorva dintre instantierilor sale polimorfice, dar si prin fel de fel de alte noduri si in-semne, soapte, taceri, treceri… Ca nu s-a ajuns la nicio/vreo concluzie (finala, unanima) ramane neesential… Mai importanta in context ramane poate acceptarea provocarii de a inter-actiona cu infinitul, in incercarea mereu nesfarsita de a-L deslusi.

  • stiinta se ocupa exclusiv de cele våzute (nu de cele nevazute) in incercarea de a explica CUM (nu de ce) se petrec (sau s-au petrecut) lucrurile in domenii finite (nu cu Universul intreg).
  • stiinta nu se afla in competitie sau in relatii de subordonare sau coordonarea cu religia, filosofia sau arta (ci doar in relatii de complementaritate).
  • stiinta nu se ocupa cu si/sau de Dumnezeu. Stiinta nu poate si nu-si poate propune sa demonstreze existenta sau inexistenta lui Dumnezeu.
  • stiinta poate studia ecourile cuvantului Dumnezeu, in oameni. Sunt observabile.
  •  oamenii de stiinta in exercitiul functiunii nu-si pot baza/fundamenta cercetarea stiintifica pe existenta sau inexistenta lui Dumnezeu sau pe Credinta in existenta sau inexistenta lui Dumnezeu.
  • ipoteza existentei ca si a inexistenta lui Dumnezeu nu intra in contradictie (in niciun fel de contradictie) cu nimic din lumea celor observabile (a celor vazute).
  • in timpul lor liber oamenii de stiinta pot fi (in pseudo-deplina libertate) mistici (afiliati unor credinte religioase precum Credinta in existenta lui Dumnezeu sau Credinta in inexistenta lui Dumnezeu), agnostici, indiferenti sau „in asteptare”… ori cate putin din fiecare. Niciuna dintre aceste afilieri anume (mai mult sau mai putin voluntare) nu ofera, in general, indicii sau garantii fata de succesul sau esecul omului (de stiinta, respectiv) in activitatile sale stiintifice, chiar daca intre elanul cu care practica stiinta si intensitatea cu care omul isi traieste dimensiunile extra-stiintifice ale fiintei sale (indiferent care ar fi acelea) exista indubitabile corelatii si determinari (analizabile in mod stiintific).
  • omul de stiinta Stephen Hawking este (in timpul sau liber, din ce in ce mai liber) Credincios declarat. El Crede in Big-Bang si in inexistenta lui Dumnezeu. Credinte ca oricare altele. Din motive discutabile, domnia sa a gasit de cuviinta sa contrapuna credintele sale altor credinte (precum credinta in existenta lui Dumnezeu).
  • Si daca Stephen Hawking este un enorias de lux al bisericii Big-Bang, nu mai putin adevarat este ca pentru majoritatea adeptilor „teoriei” Big-Bang, aceasta este o religie.
  • Teoria Big-Bang este un mit modern nascut la frontierele stiintei. Stiinta mai are mult de lucru pentru a-i da de cap/åt, pentru a-i descoperi limitele si limitarile, pentru a-i stabili domeniul (partea finita de Univers) a carui functionare o (va) descrie (multumitor) in acord cu observatiile.
  • Omul papa Francisc, este un baiat bun si neconformist, care lupta (in felul såu) cu coruptia (inclusiv cu cea legalizata !!!), care doreste reconciliere universala, dand semne de bunavointa ateilor, homosexualilor si prostituatelor (Doamne, ce companie) declarandu-i (la limita) recuperabili, apti pentru mantuire si eligibili pentru locuri in rai (ceea ce este absolut laudabil) si care doreste apropiere si deschidere in raport cu alte religii si cu alte confesiuni ale religiei crestine. Ultima sa cucerire in ale neconformismului este incercarea de apropiere fata de Biserica Big-Bang-ului si a evolutionismului pe care le declara (abuziv) ca fiind valabile, plauzibile (intrucat, vai, Dumnezeu n-ar fi fost capabil sa creeze lumea cu bagheta magica; De ce nu? Nu-i atotputernic?).  Ma rog, incercarea de a face pasi mici in directia unei mari unificari religioase planetare sau macar atingerea unei stari de reconciliere universala este ceva laudabil. Dar ideea de a te pronunta vizavi de valabilitatea unei Teorii Stiintifice in curs de elaborare si elucidare, in virtutea unei autoritati de natura nestiintifica, este ridicola si se poate dovedi contraproductiva.

* * *

Cuvantul Dumnezeu a fost creat de Om (iar nu Dumnezeu a fost creat de om, dupa cum le place credinciosilor atei sa afirme). Faptul ca omul a inventat (si foloseste) cuvantul Dumnezeu nu dovedeste  si nu inseamna ca Dumnezeu exista sau ca Dumnezeu nu exista. Existenta cuvantului Dumnezeu face ambigua in mintea omului semnificatia notiunii de Dumnezeu. Ce este Dumnezeu? Unii afirma ca Dumnezeu este Universul, ori ca Universul (infinit si unic) este insusi Dumnezeu si ca noi suntem, prin urmare,  mici fårâme de Dumnezeu. Ca nu exista decat Dumnezeu, un Univers atotcuprinzator, autogenerator, inteligent si doatat cu vointa. Dupa alti autori (…) Universul (unic si infinit) atotcuprinzator este dotat cu „inteligenta” (constrangeri, savoir faire) dar nu si cu vointa,  problema existentei lui Dumnezeu fiind prin urmare de natura transcendentala. Credinta in existenta lui Dumnezeu este cea prin care acceptam ca exista Ceva, Unic, (UNU) dincolo de Univers, care nu este de natura Universului. Credinta in inexistenta/absenta lui Dumnezeu este cea prin care acceptam ca (nu) exista Nimic (ca exista ZERO) in afara Universului. ZERO sau UNU sunt dincolo de demonstrabil, iar aflilierea noastra la ZERO sau la UNU nu este o problema de decizie ci de analiza. Trebuie sa ne studiem pe noi insine nu pentru a ne decide afilierea ci pentru a ne constata afilierea, pentru a descoperi in ce anume credem: in UNU sau in ZERO, in Dumnezeu sau in Nimic. Varianta lui ZERO virgula ceva nu poate opera in aceasta logica binara. 0,99999 sau chiar 0,(9) nu este 1 ci tot 0. Poate ca viata este un drum intre 0 si 1, un salt. Sau un drum intre 1 si 0, sau intre 1 si 1 (cu trecere prin vecinatatea lui 0), sau… intre  0 si 0 (cu vedere spre 1). Dumnezeu stie. Analizand-se, fiecare ar trebui sa stie pentru el insusi cum sta si in ce anume crede. In informaticå, atunci cand nu se cunoaste daca valoarea unui bit este 0 sau 1, acestuia i se asociaza starea numitå NULL. Si uite asa se ajunge,  iarasi la o „treime”: NULL, 0, 1. Tu stii cum stai? Ce valoare ai?

258 Răspunsuri to “Doua abuzuri flagrante, strigatoare la cer”

  1. stely said

    Care e diferenţa dintre păgâni şi credincioşi ?
    Abisul câtorva texte .

    Credinţa este inteligenţa săracului.
    Ca şi necredinţa.

    Demonstrarea existenţei lui Dumnezeu
    este o monstruozitate inventată
    de gânditori fără vlagă.

    Impenetrabilitatea lui Dumnezeu
    este semnul ca suntem penetrabili.

    Este zadarnic să căutăm o dovadă
    a transcendenţei.Cum să demonstrăm
    ceea ce este prin ceea ce nu este ?
    Evidenţa Absolută nu este transcendenţa,
    ci numai imaginea transcendenţei
    în oglinda fiinţei noastre.

    Euharistia este harul
    Evidenţei Absolute.

    Teoreme poetice (Raţiune )Basarab Nicolescu.

    • Dl.Goe said

      Nu exista păgâni ci doar credincioşi
      Multe feluri de credincioşi
      Cu credinte di-fe-ri-te… in forma
      …identice in esenta…
      Cam 7 miliarde de suflete

      Fiecare Om crede in Dumnezeu…
      In felul såu…

      Din interiorul fiecarei credinte,
      Ceilalti credinciosi apar asa…
      păgâni, eretici, deviationisti, dizidenti, penitenți, anarhisti
      si de alte confesiuni…

      …si vai, pana la urma cei mai credinciosi sunt ateii…

      Greu de spus care monstruozitate inventată
      de gânditori fără vlagă este mai aberanta:

      „Demonstrarea existenţei lui Dumnezeu” sau „Demonstrarea inexistenţei lui Dumnezeu”? Sunt ele 100% echivalente (asa dupa cum ar rezulta in acord cu rigoarea logicii binare)? Sau nu?

      Fiecare Om crede in Dumnezeu…
      In felul såu…
      Fiecare Piatra crede in Dumnezeu…
      Fiecare Atom crede in Dumnezeu…
      Fiecare Meta-galaxie
      Fiecare Orice…
      Crede deci Exista…

      Pana si Neantul crede in Dumnezeu… (altminteri n-ar fi ceea ce… este… nefiind nimic)

      Dar din toate aceste nu rezulta (cu necesitate) ca Dumnezeu exista (sau ca nu exista) ci doar ca Dumnezeu este…

      Este ceea ce este (a fi) neavand nicio consistenta in interiorul verbului (pågân) „a exista”…

      Universul este Totul, Totul este Nimic. Restul e Dumnezeu.

      Francisc si Stephen sunt doar niste robi aroganti, imbragati in Ego, in iarna existentei…

      • stely said

        Logica binară este reversibilă:
        totul poate fi spus, ca si contrariul său.
        Cine este arbitrul, se întreabă
        gândirea binară : Natura sau logica binară?

        A sfida Natura, a-l materializa pe Dumnezeu,
        a afirma non-dualitatea, a-l demonstra
        pe Dumnezeu,a-l nega pe Dumnezeu,
        a postula Natura =Dumnezeu, a lua Natura
        sau pe Dumnezeu ca sursă a tuturor
        răspunsurilor posibile -tot atâtea manifestări
        ale uneia şi aceleaşi logici :logica binară.

        Dumnezeu este un dumnezeu al ordinii,
        spunea Jakob Bohme. Un dumnezeu care
        joacă zaruri, care manuieste dezordinea
        pentru a crea ordinea. Dumnezeu care
        joacă zaruri este dumnezeul maieuticii.

        Ciudat ternar:Dumnezeu, Diavolul, Omul .
        Rolul său cosmic este o buclă energetică :
        de la ignorarea Nimicului
        către cunoaşterea Nimicului.

        Intre Nimic si Tot -propria noastră viaţă.

        (Basarab Nicolescu -Teoreme poetice.)

        P.S. Multumesc pentru răspuns şi interpretările îmbogăţite, la citatele date de mine, din Teoreme poetice.

  2. Dl.Goe said

    Clientii prinsi cu prostituate, iertati daca se casatoresc cu ele !!! – de Pravda…

    Un consilier municipal din al doilea cel mai mare oras al Rusiei, Sankt Petersburg, a initiat o propunere privind amendarea barbatilor prinsi cu prostituate, care prevede insa si iertarea acestota daca le iau in casatorie”.

    Asta-i acuma! Si daca sunt deja maritate ce sa se intample? Ori daca ei, clienti, sunt deja insurati… cum sa se procedeze? Este aceasta initiativa legislativa o manevra subtila pentru promovarea poligamiei? Ca daca nu… ar fi grav, fiind aceasta o discriminare strigatoare la cer. Cei insurati care merg la „curve” sa riste doar o amenda, iar ceilalti sa riste totul? Ar fi drept? Ar fi etic? Cred ca vodka ar trebui interzisa in timpul serviciului.

  3. RALG said

    Adevarul o vorba mare – in reluare:

    (a) Adevarul este ca Adrian Nastase este un infractor, prilej cu care s-au vizibilizat si alte tare ale sale. Caci “omul” nu-i tare dar e plin de tare: politician corupt, rateu uman (la ce potential avea…), mafiot (afacerea matusii Tamara denota o famiglie puternica), penibil (cu a sa pseudo-sinucidere de opereta), etc… Dar si mai adevarat ar fi (fost) cå daca in 2004 ar fi fost ales presedinte al tuturor roamnilor, prin vointa romanilor, toate aceste adevaruri adevarate ar fi fost nu doar eludate ci inexistente. Deci niste oameni (niste entitati oarecare, straine) ar fi putut face, printr-un gest simbolic colectiv, independent, strain de natura adevarului in discutie, alterarea definitiva a unui adevar oarecare. Mult n-a lipsit. Deci ce este ADEVARUL?

    (aa) Big Bang-ul nu a existat! Noua teorie schimba totul despre Univers

    “Oamenii” de “stiinta” vin cu o noua “teorie” despre existenta Universului, care o combate pe cea “cunoscuta” in prezent sub numele de Big Bang. Teoria numita “gravitatia curcubeu” sustine ca Universul nostru nu are nici inceput, nici sfarsit, intinzandu-se la infinit. (n.b. unde ghilimelele denota bascalie)

  4. RALG said

    (alta relu-are mere)

    Nimic pe lume (lumea aceasta) nu se poate face fara credinta si dorinta. Dar care oare sa fie mai importanta? Dorinta sau Credinta?

    Sau, si altfel, se exclud oare ascetismul si hedonismul? Sau, si, dimpotriva? Astazi Isaac N. ar fi implinit 37(si ceva) de decenii daca n-ar fi decedat intre timp. Chiar daca n-a inteles nimic ca lumea din acesata lume, dupa cum a si demonstrat descendentul sau Albert E., totusi dl.Sir Isaac N. (om de stiinta si teolog) ramane ilustrarea simbolica perfecta a faptului ca stiinta si religia redau esentialmente la fel imaginea universului, fara osebire. La fel de aproximativ… Problema gravitatiei a ramas nerezolvata. Problema celor trei corpuri… Este oare materia sursa gravitatiei sau gravitatia (un atribut al spatiului) este sursa materiei… Ah, Universul, acest Defect al lui Dumnezeu… in curs de a fi reparat, de la Sine… intr-o incordare fara (de) sfarsit…

  5. Dl.Goe said

    Nedeclaratele råzboaie
    ==================

    Prudenta lor extrema
    de tacuti razboinici…
    ma infioarå…
    inabusindu-mi ho-ho-tul de râs.
    Må râd, vå plâng.
    Må râd… si totusi
    ma amuz,
    spre seara.

    Sunt pregatit sa-nfrunt
    Taceri si false soapte
    Venite in amurg
    De pretutindeni
    De departe,
    De mai departe
    De unde cu retrageri grele
    ma-mpresoara
    capitularzii,
    acei tacuti razboinici
    in razboaie
    pe care cu prudenta
    nu le mai declara…

  6. Dl.Goe said

    Un om de stiinta american sustine ca are dovada matematica care atesta faptul ca teoria Big Bang este gresita, iar gaurile negre din Univers nu exista. Studiul arata ca este imposibil ca stelele nu au cum sa intre in colaps si sa formeze o singularitate, asa cum se credea pana acum.

    Daca cercetarea este confirmata, atunci fiziceinii vor trebui sa-si schimbe teoriile lor privitoare la originea Universului, potrivit Daily Mail.

    Studiul a fost realizat de catre profesoara Laura Mersini-Houghton de la Universitatea din Carolina de Nord, Statele Unite.

    Ea sustine ca atunci cand o stea moare, ea elibereaza un tip de radiatie cunoscuta sub numele de radiatia Hawking, care a fost prezisa de cunoscutul fizician Stephen Hawking.

    Cu toate acestea, profesoara Mersini-Houghton crede ca in acest proces steaua isi pierde din masa atat de mult incat ea nu mai are densitatea necesara pentru a deveni o gaura neagra. Inainte ca gaura neagra sa se formeze, steaua pe moarte se dilata si explodeaza.

    „Sunt inca in stare de soc. Am studiat aceasta problema mai mult de 50 de ani, iar aceasta solutie ne ofera o multime de lucruri la care sa reflectam”, a spus Mersini-Houghton.

    Se astepta ca intr-o zi sa existe dovezi clare care sa stabileasca daca exista sau nu gaurile negre din Univers.

    Dar iata ca acum cercetatoarea sustine ca dovezile matematice sunt concludente. Ea spune ca studiul sau pune sub semnul intrebarii veridicitatea teoriei Big Bang.

    Dupa cum se stie, cei mai multi fizicieni cred ca Universul provine dintr-o singularitate care si-a inceput expansiunea odata cu explozia Big Bang, care s-a produs in urma cu aproximativ 13,8

    * * *

    Teoria Big-Bang este (asadar) o religie ca oricare alta, fundata pe credinta unui grup de enoriasi. Asa cred ei. Si cred asa in ciuda altora care au alte credinte. Din declaratia papala despre veridicitatea teoriei Big-Bang-ului rezulta ca se poarta (fiind trendy)poligamia religioasa… (la fel precum casatoriile interconfesionale). A nu se confunda cu politeismul… Intrucat (nu-i asa?) Dumnezeu, cel unul, compus dintr-o infinitatea de Dumnezei, interiori unul altuia, este unic. Dumnezeu e unic sau nu e deloc.

  7. d'Artagnan said

    Nu este chiar o religie…Poate Big Bangul este doar o etapă în calea cunoașterii, o culme la care am ajuns, de unde, poate, se văd și altele ce așteaptă a fi urcate. Probabil că Timpul nu a început cu marea explozie, deci nici ceea ce numim generic Univers.
    Știți și d/stră probabil mai bine ca mine că, spre deosebire de matematică, unde teoremele, teoriile se demonstrează din aproape în aproape, riguros matematic, teoria odată demonstrată fiind etern valabilă, în fizică, o teorie bună este cea care poate face previziuni ce se adeveresc( ca exemplu aș da celebra confirmare de către Eddington a devierii unghiulare a razelor de lumină în câmpul gravitațional al Soarelui, deviere prezisă de Teoria Relativității lui Eistein.)
    Într-un fel așa a fost și cu teoria Big Bang.Dacă ea a prezis, de exemplu, radiația cosmică de fond și aceasta a fost descoperită înseamnă că CEVA, CUMVA, se leagă de această teorie.
    O religie este mai multă fantezie decât realitate, o teorie acceptată de o cea mai mare parte dintre oamenii de ștință nu cred că poate fi numită religie decât dacă încercăm o definiție poetică…
    Părerea mea, de nespecialist!

    • Dl.Goe said

      Vai, dar ce surpriza. Nu ma asteptam sa fiti observabil-manifest pe aceast topic inainte de incheierea alegerilor prezidentiale din tara in care (mereu) politicienilor li s-a rupt in paişpe… in turul intai (si deloc in turul al doilea). Nu stiu cum sa interpretez prezenta d-voastra aici. O fi oare din cauza celor 24 de ore de pauza publicitara in care campania electorala intra intr-o scurta recreatie? Daca o fi asa nu cred ca ar fi tocmai oportun (ci ar fi mai degraba prematur) sa comentez ceva (din minte) in replica la replica d-voastra, pentru ca n-am avea timp sa finalizam nicicum discutia pâna la intrarea in turul al doilea (daca s-o mai tine) si ne-ar ramane vorbele in aer. Daca dupa ce s-o alege noul presedinte veti mai avea chef de vorba pe tema celor doua abuzuri flagrante, cu siguranta ca o sa comentez (ca de la nespecialist la nespecialist) aceasta opinie a d-voastra.

      • d'Artagnan said

        Sunt chiar nerabdator…

        • RALG said

          Nerabdarea de la numero 13.🙂

        • Dl.Goe said

          Pentru inceput va rog sa acceptati un preludiu. Nu dureaza decat 6 minute si 47 de secunde🙂 dar reface cumva (printr-o gaura de vierme ?!) istoria ultimilor 13,7 miliarde de ani. Sper sa va faca placere:

        • RALG said

          Post-ludiu:

        • Stely said

          Epica – Cry for the Moon
          traducere

          Urmați bunul simț
          Nu te poți ascunde
          în spatele unui basm pentru totdeauna
          Numai prin dezvăluirea întregului adevăr putem dezvălui
          Sufletul acestui bastion în vecii vecilor
          Pentru totdeauna
          Mintea îndoctrinată astfel de foarte multe ori
          Conține gânduri bolnave
          Și comite cel mai mare rău pe care-l propovăduiești:
          Nu încerca să mă convingi cu mesaje de la Dumnezeu
          Tu ne acuzi de păcatele comise de voi înșivă
          Este ușor să se condamne fără să se uite în oglindă
          În spatele scenei se deschide realitate
          Tăcere veșnică strigă pentru justiție
          Iertarea nu este de vânzare
          Nici nu este voința de a uita
          Virginitatea a fost furată de la vârste foarte mici
          Și stingere pierde imunitatea lui
          Abuz morbid de putere în grădina Edenului
          În cazul în care Apple a devine o fata tânără
          Nu poți merge pe ascuns
          În spatele basmelor de modă veche
          Și ține spălat mâinile în nevinovăție.

    • Dl.Goe said

      Poate fi adevarat ca Teoria Big-Bang n-ar fi chiar o religie (de ce n-ar fi?) in exact masura in care nici Crestinismul nu-i chiar o religie. Nici Budismul, etc (se poate discuta pe tema asta). Altminteri e o religie in toata regula. In acelasi fel se poate spune (si argumenta) ca si Crestinismul este doar o etapă în calea cunoașterii (cunoasterea a ce? Aceasta-i intrebarea), la fel ca si Teoria Ptolemeica despre lume (care putea prevedea cu o buna precizie eclipsele, insistand ca aceasta potriveala ar fi o dovada incontestabila a valabilitatii ei absolute)… Pe de alta parte se poate spune ca acele etape care sunt abandonate, si care nu se (mai) regasesc ca fragmente integrate logic intr-o etapa a cunoasterii mai generala, nu se mai califica pentru postura de „etapa in calea cunoasterii”, ci cel mult in aceea de exercitiu esuat, de fundatura, de abatere (temporara) de la calea cunoasterii. Nici macar pentru sfintii parinti care a scris Scriptura Big-Bangului aceasta teorie nu e altceva decat o religie, dar pentru ceilalti enoriasi (saraci cu duhul) care o cred fara a o (putea) cerceta cu atat mai mult.

      Este adevarat ca radiatia cosmica de fond poate insemna ceva, cumva, in legatura cu Teoria Big-Bang (putem sa ne dedam acestei credinte mistice), la fel precum eclipsele prevazute de Teoria Ptolemeica, dar tot atat de adevarat este ca Isus a mers pe apa, a hranit si a saturat o mare de oameni cu un peste si o paine, a transformat apa in vin, a redat vederea unui orb, l-a ridicat pe Lazar din morti si multe altele…. Fiecare e liber sa aleaga ce anume sa creada, care sa-i fie credinta… expediind celelalte variante (incredibile) in derizoriu…

      Teoria Big-Bangului este atat de cârpita si impanata cu presupuneri incat ar aduce a basm (de Petre Ispirescu) chiar si daca n-ar avea pretentia (absurda) ca descrie geneza Universului (si nu cel mult un eveniment local in UNIVERS). In niciun caz nu este o teorie stiintifica in adevaratul sens al cuvantului. Pe scurt aceasta teorie suna cam asa: In acord cu observatiile astrofizicii lucrurile se intampla ca si cand galaxiile s-ar indeparta unele de altele… deci galaxiile se indeparteaza unele de altele. Se poate presupune ca galaxiile se indeparteaza astfel (inexplicabil prin oricare dintre teoriile cunoscute… in mecanica, etc) din cauza ca spatiul insusi s-ar dilata. Deci spatiul se dilata. Pentru ca totul se intampla ca si cum spatiul s-ar dilata. Daca spatiul se dilata atunci aceasta dilatarea ar justifica presupusa indepartarea a galaxiilor – Ceva de genul X are nasul Rosu – Consumul de alcool produce efectul de Nas Ros deci X consuma alcool). Presupunand ca spatiul care se dilata (e clar ca se dilata; e clar?) s-ar fi dilatat intr-un mod analaog cu cel „observat” azi, inseamna ca… la un moment dat in trecut, toata materia (observabila) era concentrata intr-un punct. Presupunand cunoscute dimensiunile Universului si rata de dilatare se poate calcula (ceva similar cu regula de trei simpla) cand anume (cu cat timp in urma) toata materia era concentrata intr-un punct (singularitate)… Int-un punct nu se poate intampla nimic, nicio miscare, niciun eveniment, nicio legitate. Mai mic decat punctul nu exista nimic. Deci pe atunci nu exista nici timp, nici spatiu, iar cantitatea finita (!) de materie si energie erau concentrate intr-un punct cu densitate infinita. Ca sa existe universul asa cum il vedem azi acel punct trebuie sa fi explodat. Deci acel punct a explodat. Iar daca a explodat, de la un moment incolo (!), bazandu-ne pe toate presupunerile anterioare, putema sa incepem sa presupunem in continuare cum anume s-au petrecut lucrurile, si cum la ruperea simetriei, urmata de recombinare, excesul de energie (electro-magnetica), ajuns in era decuplarii fotonice ar fi generat o radiatie de fond, care iata (a dracului fatalitata) este detectabila azi, un detaliu care valideaza deodata toate frumoasele presupuneri pe care le-am facut. Mda. Nu e rau. De ce anume a explodat singularitatea nu stim (Teoria Big-Bang nu precizeaza explicit)…nici macar nu ne putem imagina, dar putem presupune si accepta ca o astfel de intrebare este lipsita de sens sau daca are vreun sens acesta este un sens cuantic. Si daca tot am construit o teorie dintr-un snop de presupuneri de ce n-am incununa seria presupunerilor cu una si mai tare: Teoria se aplica Universului in integralitatea sa. Altceva nu mai vada, altceva nu mai exista. Cam asta ar fi „teoria” Big-Bang, o constructie intelectuala admirabila, uluitoare, captivanta, dar impropriu numita „teorie”. Si nu ma refer aici la teoriile matematice ci la cele din fizica. Teorie este de exemplu „Mecanica newtoniana” ori „Teoria electo-magnetismului clasic”, ori „Teoria Relativitatii Generalizate”. Acestea sunt teorii… Teoria Big-Bang-ului este o poveste stiintifico-fantastica in curs de eluciare, aleasa ca Religie (care poate explica-ca orice religie, de-a fir a par, Geneza si Apocalipsa fata cu MARELE TOT), de catre enoriasii de ultima eeditie (omul recent) caruia nu i se mai potriveste niciuna dintre religiile existente si nici nu poate trai (confortabil) fara o religie acolo cat de cat (pe care s-o poata crede fara a o putea cerceta).

      • Stely said

        Căutătorul – Alexandru Philippide

        Ai socotit că soarele mai arde
        Abia vreo cincisprezece miliarde
        De ani… Numai atât? De azi pe mâne?
        Şi-atunci, cu veşnicia cum rămâne?

        Nu asta te opreşte să cugeţi mai departe!
        Doar ştii că timpul n-are moarte.
        Un calcul scurt, de două sau trei linii
        Şi-ai întrecut viteza banală a luminii.
        Ca-n mii şi mii de repezi răsfrângeri de oglinzi
        Ţi-e mintea străbătută de căutări rebele.
        Ai spune că şi mâna în sus când o întinzi
        Ţi se lungeşte braţul pân-la stele.

        Ai dat cu tifla ticăloasei sorţi,
        De-ameninţarea ei nu-ţi pasă,
        Şi-n timp ce spargi absurde porţi
        Nici o sfială nu te mai apasă.

        Şi când din lungi peregrinări
        Te-ntorci pe căi de raze şi de unde
        În lumea dinăuntru, a inimii profunde,
        Tot mai găseşti acolo întrebări.

        • RALG said

          Poemul acesta a fost scris pe vremea in care, in virtutea inertiei, publicul larg (inclusiv poetul Philippide) inca era prizonier al ideii ca traim intr-un Univers static si liniar, mereu egal cu sine insusi…

          P.S. In basme vitezele (de evadare cosmica) cu care este capabil sa zboare calul lui Fat-Frumos erau doau: (1) ca vântul si (2) ca gândul. Viteza… sunetului si viteza… luminii… Probabil ca nici gândul nu poate zbura realmente cu viteze superioare luminii… deact in poezii din era universului static si liniar, in care eternitatea si infinitul aveau un sens banal, mecanic, nu tu cuantic, nu tu relativist.

  8. Dl.Goe said

    pseudo-Bibliografie cvasi-obligatorie:

    Abuzul I:

    Eu nu sunt nimic.
    Niciodată nu voi fi nimic.
    Nu pot vrea să fiu nimic.
    Asta fiind spus, port în mine
    toate visele lumii.

    Abuzu II:

    Există destulă metafizică în a nu te gândi la nimic.

    Ce gândesc eu despre lume?
    Parcă poţi să ştii ce gândesc eu despre lume!
    Am să mă gândesc la asta dacă am să mă îmbolnăvesc.

    Ce idee am eu despre lucruri?
    Ce opinie despre cauze si efecte?
    Ce am meditat eu despre Dumnezeu, despre suflet
    Şi despre facerea lumii?
    Nu ştiu. Mie mi se pare că a te gândi la toate acestea înseamnă
    A închide ochii nu a gândi. Sau înseamnă a trage perdelele
    La fereastra mea (doar că nu am la ea perdele).

    Misterul lucrurilor? Parcă poţi să ştii ce-i misterul!
    Singurul mister e că mai există unii care se gândesc la mister.
    Cel care se aşează la soare şi-nchide ochii,
    Începe să nu mai ştie ce este soarele,
    Şi se gândeşte la multe lucruri pline de căldură.
    Însă deschide ochii şi vede soarele.
    Şi din acel moment nu se mai poate gândi la nimic,
    Fiindcă lumina soarelui e mai valoroasă decât gândurile
    Tuturor filosofilor şi ale tuturor poeţilor.
    Lumina soarelui nu ştie ce face
    Iată de ce ea nu este eronată, e doar ceva comun şi bun.

    Metafizica? Ce fel de metafizică au arborii de acolo?
    Decât metafizica de a fi verzi şi stufoşi şi cu ramuri
    Ce dau fructe la vremea lor, ceea ce nu ne face să ne gândim,
    Pe noi, cei care nu ştim să fim atenţi la ele.
    Aşadar ce altă metafizică mai bună decât a lor,
    Aceea de a nu şti de ce trăiesc
    Şi de a nu şti nici ce înseamnă să nu ştii?

    „Constituţia intimă a lucrurilor”…
    „Sensul intim al universului”…
    Toate sunt false, toate acestea nu înseamnă nimic.
    Nici nu-ţi vine să crezi că cineva se poate gândi la aşa ceva.
    E ca şi cum te-ai apuca să faci tot felul de planuri şi calcule
    Când se anunţă dimineaţa cu primele raze, iar pe conturul arborilor
    Un aur lustral începe treptat să îşi piardă întunecimea.

    A te gândi la sensul intim al lucrurilor
    Este ceva în plus, cum te-ai gândi la sănătate
    Sau cum ai aduce un pahar de apă fântânilor.

    Singurul sens intim al lucrurilor
    E faptul că ele nu au nici un fel de sens intim.

    Nu cred în Dumnezeu fiindcă niciodată nu l-am văzut.
    Dacă ar vrea el să cred în el,
    Fără îndoială că ar veni să-mi vorbească
    Şi ar intra la mine în casă pe uşă
    Spunându-mi, Iată-mă!

    (Poate i se pare ridicul să audă aşa ceva
    Celui care, neştiind ce înseamnă să priveşti lucrurile,
    Nu-l înţelege pe cel care despre ele vorbeşte
    Cu felul de a vorbi deprins prin observarea atentă a lucrurilor).

    Dar dacă Dumnezeu înseamnă flori şi arbori
    Şi munţi şi soare şi clar de lună,
    Atunci şi eu cred în el,
    Atunci cred şi eu în fiece clipă,
    Şi viaţa mea toată nu-i decât omelie şi liturghie,
    Şi comuniune prin văzul ochilor şi prin auz.

    Dar dacă Dumnezeu e toate acestea: arborii şi florile
    Şi munţii şi clarul de lună şi soarele
    De ce să le numesc eu Dumnezeu?
    Le spun flori şi arbori şi munţi şi soare şi clar de lună;
    Întrucât dacă el se face, pentru ca eu să-l văd,
    Soare şi clar de lună şi flori şi arbori şi munţi,
    Dacă el îmi apare ca fiind arbori şi munţi
    Şi clar de lună şi soare şi flori,
    Înseamnă că el doreşte să-l cunosc în chip de
    Arbori şi munţi şi flori şi clar de lună şi soare.

    Iată explicaţia că ascult de el,
    (Ce ştiu eu mai mult despre Dumnezeu decât Dumnezeu despre el însuşi?),
    Ascult de voinţa lui trăind, spontan,
    Precum cel care deschide ochii şi vede,
    Şi îl numesc clar de lună şi soare şi flori şi arbori şi munţi,
    Şi-l iubesc fără să mă gândesc la el,
    Şi îl gândesc văzând şi auzind,
    Şi cu el drumetesc însoţindu-l clipă de clipă.”

    Fernando Pessoa – Tutuneria / Paznicul turmelor (fragment)

    • Stely said

      „Am fost străbătut de certitudinea că totul e fals.Această certitudine m-a marcat brusc şi pentru totdeauna, ca pe o stofă imprimată(…) luându-mă prin surprindere. Într-o clipă, fulgerator, am înteles că moartea asta este:să trăieşti fără să conştientizezi că totul e fals.Nu e vorba despre a conştientiza că „ceva” e fals -convenţiile noastre, imaginile noastre, reprezentările noastre, faptele noastre,actele noastre. Nu, aici cuvântul „tot” înseamna chiar tot.

      De pildă, gândirea noastră poate afirma şi nega orice, atunci când este separată de sentimente şi de corp.Pentru ea, adevărul nu există.Totul este un raport de fortă pentru a impune un punct de vedere sau altul.
      Este tocmai pozitiaradicalismului radical….Pentru acest curent de gândire (…)totul este construcţie socială :filozofia, ştiinţa , poezia ,cultura, religia.

      Dacă totul este construcţie socială, nimic nu este adevărat, toate-s otova.Or
      afirmaţia „totul e fals „este o afirmare a adevărului
      şi ea nu poate fi decât refuzată violent de relativismul radical.Gândirea se poate îndoi de toate, în afară de ea însăşi! Dacă totul e fals,înseamnă că însuşi relativismul radical e fals, că gândirea abandonată sieşi nu poate fi decât falsă. Se poate spune la fel şi despre sentimentele sau instinctele lăsate în voia lor : se vor învârti mereu în cerc, la infinit, în vecii vecilor.

      Cu alte cuvinte , axioma mea fundamentală oferă o metodologie a îndoielii: să nu accepţi nimic fără să verifici tu însuţi. Aici începe, după mine, procesul alchimic: cum să echilibrezi gândurile, sentimentele şi instinctele ca să poţi funcţiona, în sfirşit , ca o fiinţă unificată ?Să creezi astfel un receptacul pentru receptarea realului ca atare.”

      Fragment din” Radacinile Libertatii” – Basarab Nicolescu si Michel Camus.

      • Stely said

        „Metafizica”:un cuvânt
        care vrea să spună „cu fizica”.
        Dincolo de fizica, dar cu fizica
        De unde importanţa metafizică a fizicii
        şi importanţa fizică a metafizicii.

        Conştiinţă fără ştiinţa nu decât
        ruina sufletului .
        Teorema reciprocă
        a fost deja formulată.

        Enigma ştiinţei şi a tradiţiei:
        Să ştii totul despre Nimic, acceptând
        să nu înţelegi nimic despre Tot sau
        să nu înţelegi totul despreTot, acceptând
        să nu înţelegi nimic despre Nimic?

        Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

        P.S. In fragmentul de mai sus am facut o greseala (din neatentie) . 😦
        Prin urmare, in loc de : „Este tocmai pozitia radicalismului radical …” trebuia „Este tocmai pozitia relativismului radical …”

    • Stely said

      Lucian Blaga
      Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

      Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
      şi nu ucid
      cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
      în calea mea
      în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
      Lumina altora
      sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
      în adâncimi de întuneric,
      dar eu,
      eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
      şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
      nu micşorează, ci tremurătoare
      măreşte şi mai tare taina nopţii,
      aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
      cu largi fiori de sfânt mister
      şi tot ce-i neînţeles
      se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
      sub ochii mei-
      căci eu iubesc
      şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

    • Stely said

      „Eu sunt un păgân decadent din timpul toamnei Frumuseţii /…/ mistic intelectual al tristei rase de neo-platonicieni din Alexandria.“ (Fernando Pessoa)

  9. RALG said

    …si o mica paralela inegala, intru consolidarea retorica a fragilitatii praxiologice a atitudinii papale:

    Cum credem

    Ştirea din zilele trecute, privind declaraţiile Papei Francisc în timpul discursului ţinut la Academia Pontificală de Ştiinţe, în care acesta susţine teoria Big Bangului şi evoluţionismul, explicînd că teoriile nu sînt incompatibile cu existenţa Creatorului, ci, dimpotrivă, ele „cer existenţa acestui Creator”, iar că Dumnezeu nu este „un magician cu o baghetă vrăjită”, m-a făcut să mă gîndesc la efectele pe care aceste declaraţii le-ar avea asupra diferitelor viziuni privind credinţa oamenilor din jurul meu.

    Căci cunosc atît oameni vehemenţi cînd vine vorba despre religie şi credinţă (şi pro, şi contra), cunosc oameni discreţi, care cred, dar nu fac din asta un discurs, şi cunosc oameni care se declară atei, dar fără să-şi impună categoric ateismul.

    Chiar zilele trecute am fost la un botez. Naşii sînt oameni care fac parte din această ultimă categorie. Sînt doi oameni absolut minunaţi, generoşi şi plini de lumină – paradoxal, deşi ei nu sînt adepţii creştinismului, sînt imaginea perfectă a creştinului. Doar că, pentru ei, creştinismul este doar o doctrină. Nu sînt vehemenţi, nu încearcă să-şi impună punctul de vedere, sînt discreţi şi senini.

    Deşi nu cred, sînt prinşi de multe ori de „constrîngeri” tradiţionale. Sărbătoresc, aşadar, marile sărbători creştine, pentru că aşa au prins din familie şi acceptă îndatoriri religioase, pentru prieteni. Dar, cu toate că nu cred spiritual în toate acestea, reuşesc să se bucure în mod autentic de postura de „părinte spiritual”, de sărbătoarea Crăciunului, iar de Paşti spun cu tot dragul „Cristos a înviat”.

    În oglindă, există ateii vehemenţi. Nu doar că nu cred şi sînt vehemenţi în a-şi susţine, cu mîndrie, vehemenţa, dar îi şi judecă pe cei care au înclinaţii credincioase. Nu intră în biserică şi refuză cu ostentaţie orice idee de sărbătoare religioasă. Sînt atît de absorbiţi de ateismul lor, încît reuşesc să ridice lipsa de credinţă la nivel de credinţă.

    Am cunoscut însă şi oameni aflaţi la polul opus. Oameni care trăiesc, realmente, cu „frica de Dumnezeu”. Care nu numai că îşi fac ostentativ cruci peste cruci cînd merg cu autobuzul şi trec prin faţa unei biserici, nu spală în zile de sărbători şi ţin toate posturile, merg la biserică, dau acatiste etc., dar care, din nou, într-un mod paradoxal, deşi sînt creştini prin botez şi credinţe, au o putere fantastică de a-i judeca pe cei care nu fac nimic din toate aceste ritualuri. Mai demult, la o petrecere, am cunoscut un domn care povestea, extrem de serios, că motivul pentru care s-a despărţit de o potenţială iubire a fost că fata a refuzat să-şi facă cruce, în maşină, înainte de a porni la drum. Ceea ce pentru el a fost de neiertat.

    Cunosc, bineînţeles, şi oameni credincioşi, dar care sînt extrem de discreţi în ceea ce priveşte acest aspect al spiritualităţii lor. Dacă îi provoci la discuţie, îşi vor apăra credinţa, dar nu te vor obliga să le dai dreptate. Merg la biserică, dar fără a-şi face din asta un ritual. Îşi fac cruce discret şi îşi spun rugăciunile în gînd. Sînt oameni care, dacă ţin post şi sînt invitaţi la o petrecere, nu vor refuza să mănînce „de dulce”, de frică să nu „se spurce”. Sînt oameni senini, care se bucură pe deplin de credinţa lor, departe de orice formă de exhibiţionism.

    Revin însă la întrebarea iniţială: oare cum vor percepe oamenii din cele patru categorii recentele declaraţii ale Papei Francisc? Cine va zîmbi, cine se va încrunta şi cine se va simţi eliberat? Care vor fi, oare, efectele pe termen lung ale acestui discurs?”Stela GIURGEANU | DilemaBlog 29 Octombrie 2014

    • d'Artagnan said

      Pregătiți terenul văd eu…

      • RALG said

        Ba nu. Terenul este deja pregatit… Noi acuma pregatim tribunele si… spectatorii… Cati s-or strange, daca s-or strange, dintre cei care si-or premite sa plateasca pretzul (enorm) pentru biletul de intrare (in starea de gratie) pe stadion, pentru gala de box dintre Francisc si Stephen, pe care, daca am anuntat-o, poate ca o s-o si organizam.🙂 Iar daca nu (nu), ramane placerea (premeditata a) anticiparii, participarii, organizarii si mai ales a stimularii nervoase a centrilor gandirii prea-cinstitului cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe… Stiti bancul acela cu… „Bordelul nu s-a deschis inca, dar.. „Va place organizarea”?”

        • d'Artagnan said

          Știm, știm, că suntem culți…

        • Dl.Goe said

          Pai atunci ar trebui sa stiti ca si stiinta si si religia fac (pana la urma) exact ca-n bancul cu bordelul… Dar (dupa) cum in orice calatorie nu destinatia e importanta (oricum si stiinta si religia rateaza desti-natia), ci drumul, ar fi de remarcat ca fiecare dintre cei doi promotori ai turismului (aiurea) prin Univers (inclusiv cu tramvaiiul 16) ofera, pe drum, din fondul de protocol, mici gratuitati, o bomboana, o grisina, o maslina, o acadea, un bilet (ca) la teatru, o dispensa, un discount (la ceva sau la altceva) etcetera… Unii calatori (onesti sau tematori) aleg, pe baza preferintelor lor pentru felurile de goody bags-uri oferite de cei doi agenti de turism, exclusiv pe unul dintre acestia (si decit sa-l deteste sincer pe celalalt). Altii insa, mai sireti din fire, precum sarpele si siretul cu care se lega pe vremuri mingea de fotbal, sunt destul de abilli incat sa mimeze in mod cvasi-egal interesul pentru ofertele ambilor agenti de turism, timp in care se infrupta pe saturate din piscoturile promotionale oferite de acestia.

        • d'Artagnan said

          🙂
          Eu merg cu o singură agenție de turism, dar mai arunc câte un ochi și la cealaltă, să văd dacă mă tentează pișcoturile ei promoționale. Deocamdată nu prea-mi fac cu ochiul. Eu încerc să-mi păstrez totuși interesul, chiar dacă niște persoane apropiate mă exasperează cu tot felul de zaharicale ieftine, cu bombonele necomestibile (pentru mine) venite din negura tradiției rurale. Sunt ceea ce s-ar putea numi un pic habotnici. Este prea mult pentru mine. Probabil și formația mea de …Capricorn mă face mai dispus la pragmatism. În general, se zice că dacă-l întrebi pe un Capricorn despre marile mistere ale Cerului el se va gândi la extratereștri, nu la Doamne-Doamne.
          Dar rămân deschis și curios. Călătoria pentru mine continuă. Eu, în secret, aștept de fapt ca pasagerii, turiștii să se urce în același tramvai.

        • Dl.Goe said

          Aveam impresia ca o sa fiti foarte opcupat in turul al doilea dar se pare ca in acest punct campania electorala nu prea are densitate, nerv, miza si ca lasa mult timp liber participantilor la trafic, astfel incat (aveti vreme så) va dedati risipei meta-fizice… etaland ceea ce, de altfel, se putea intui despre d-voastra, in legatura cu calatoria de placere pe care tocmai o efectuati, cu trenul. V-ati refugiat in bratele rubensiene ale domnisoarei Stiinta, intr-un cuseu (care va sa zica) separat, in incercarea de a va ascunde de Dumnezeu, pe care matusile de la tara (t-amare toate) l-au imbracat ca pe o papa-ruda folcorica… Desigur ca din soaptele languroase ale d-soarei cu pricina nu reise nimic anume, nici ca v-ar banui de faptul ca simulati orgasmul (intelectual), nici ca v-ar banui ca va sta gandul in alta parte decat la sânul ei volutps si nici ca nu banuieste (defel) ca cel pe care-l evitati (pentru a le face in ciuda matusilor habotnice, bicisnice si bigote) ar putea fi oricand, orice sau oricine, inclusiv conductorul care verifica biletele pasa-gerilor din tren. D-soara Stiinta nu stie si nici nu-i pasa ca d-voastra faceti blatul in tren si ca incercati sa mergeti cu Nasul. Cata vreme ii satisfaceti instinctele n-o intereseaza din ce zodie folclorica proveniti (indiferent de horoscop; apropo dupa cel chinezezc ce animal sunteti? De curiozitate).

          P.S. Daca nu vreti sa-i dati dreptul Nasului va trebui sa tot coborati prin gari si sa va mutati in alte vagoane, dintre cele in care a facut deja controlul. Ceea ce nu e greu ba chiar poate fi placut pentru cineva (inca) tanar care circula usor, fara bagaj. Mai greu o sa va fie daca va trebui s-o carati si pe d-soara Stiinta cu d-voastra, s-o convingeti, trupesa cum este, sa-si mute fizicul pe peroane, invocand cautarea unei tzasnitori de apa, sau un automat cu dulciuri, pentru a lua apoi trenul din mers, taman in vagonul controlat deja, unde se va lasa ademenita pentru a fi iarasi giugiulita. Statistica arata ca pe masura ce ne apropiem de capatul drumului (Terminus Paradis), probabilitatea de a nu mai putea evita intalnirea cu Nasul creste enorm. Pentru a evita sa fie dati jos din tren, fortat, inainte de a fi ajuns la destinatie, multi pasageri clandestini, decid sa se caiasca in fata Nasului si sa-i ofere ofrande (50% din pretul biletului)… Ce se intampla cu domnisoara Stiinta in acele circumstante nu se stie. Adesea ramane pe cate un peron vechi de gara, sub pseudonimul Mona, unde se lasa agatata de catre vreun profesor de provincie (de astronomie), care crede c-ar fi descoperit o stea fara nume.

          P.P.S. Dupa cum poate stiti deja, amicul nostru, elitistul Andrei Plesu, este o persoana foarte credincioasa… care nu crede o iota din Teoriile Evolutionismului. D-voastra cum credeti c-ar reactiona d-lui daca ar auzi ca Papa Francisc ar fi adept al Teoriei Evolutioniste?

        • d'Artagnan said

          Vedeți, unii stau cu domnișoara Știința de PLĂCERE, alții se pun bine cu Nașul de FRICĂ. Și cum frica ucide mintea, atunci cunoașterea-i plăcere. Plăcerea de a cunoaște.(le zic bine? )
          Eu încă sunt la vârsta la care mă destrăbălez cu domnișoara, având totuși respect pentru Nașu, dar un respect care vine (deocamdată) nu din frică ci din constatarea faptului că mai avem mult …până departe. Probabil, cu cât excursia mea se apropie de destinație, abordarea mea hedonistă a călătoriei se va transforma într-una mai pragmatică, mai prudentă. Totuși, vorbim de nemurire aici, nu?🙂
          Cum se zice însă că nu-l poți păcăli pe Nașu, care știe ce gândești și ce simți, transformarea ar trebui să vină de la sine, nu să o impun eu, mercantil: Nașu, plătesc biletul de nevoie, că m-ai prins la înghesuială, dar și mata să fii domn cu mine, îmi dai ceva la clasa I și peronul să fie pe partea dreaptă!
          Aștept fără grabă să văd cum reglez conturile cu Nașu. Cinstit vorbind, un necaz, o boală grea, cred că rezolvă problema cât ai clipi.
          P.S. 1 Dar noi parcă am părăsit cadrul discuției, nu era vorba de locuri cu verdeață, mântuiri și alte dulciuri ci de Cunoașterea pe care ți-o dă călătoria cu o agenție sau alta.
          Sau acum pregătim tribunele și …spectatorii?
          PS 2. De unde știți că A.P. nu crede o iotă din Teoriile Evoluționismului?

          • arcaluigoe said

            „unii stau cu domnișoara Știința de PLĂCERE” ?! Cu cineeee? Cu domnita aceea grasa si libidinoasa? De placere? Nu pot sa cred. Cei care stau cu ea stau mai degraba din INTERES decat de placere. Dar in fine. Gusturile nu se discuta (dar se comenteaza). Iar in ceea ce priveste faptul ca placerea ar stimula inteligenta mai mult decat o face frica, de… stiu si eu ce sa zic? N-o fi invers?

            P.S. Cum puteti avea totusi-respect pentru ceva ce nu… exista? Impresia noastra este ca frica de Dumnezeu v-a facut sa va refugiati in bratele d-soarei Stiinta (desi d-voastra va place mai mult d-na Literatura) simuland cu elan PLACEREA. Pardon de impresie.

        • Dl.Goe said

          @D’Artagnan – Cum de de unde? Pai chiar de la persoana in chestie, care s-a laudat adesea cu necredinta sa in aburelile lui Darwin (de exemplu AICI). Educatia sa erudita impreuna cu inteligenta sa eliptica il fac sa sesizeze cu usurinta incompatibilitatea „acelor abureli evolutioniste” cu adevarata sa credinta simpla si inalta, pur si simplu inalta. Din ne/fericire persoana in chestie n-a suflat, niciodata, nicio vorba (cel putin dupa stiinta mea care este o credinta) despre pozitia sa fata de Big Bang sau fata cu mecanica cuantica… Bine… acuma despre mecanica cuantica nici dl.Papa n-a suflat o vorba.

          P.S. Cu un oarecare efort de imaginatie cred ca as putea fi in stare sa-mi inchipui cum anume (si poate chiar si de ce anume) si-a ingaduit dl.Papa sa faca, prin abuz flagrant, apologia Teoriei Evolutioniste si a Teoriei Big-Bang-ului (acordandu-le astfel un nemeritat (anti)credit extra-stiintific, meta-fizic si post-modernist), dar oricat mi-as s-forta imaginatia (si intelectul) n-as putea reusi defel sa inteleg erezia papala, gratuita in context, legata de pretinsa incapacitate a Atotputernicului de a crea lumea ca un magician, cu o baghetă… magica. Atotputernicul poate crea lumea cum vrea El. Nu trebuie sa vie acuma unul si altul (tot felul de cetateni, ba ale Albert, Francisc, ori Stepfen, ba te-ai mira cine) si sa-i spuie Lui ce sa faca, ce sa nu faca, ce poate sa faca si ce nu poate sa faca. Nu era de ajuns ca n-avea voie Sarmanul la Cazino, sa joace zaruri (nu tu table, barbut, yams, monopoly) acuma, s-a mai pricopsit cu o interdictie: n-are voie nici cu bagheta. Si atunci… cine dracu’ (Doamne iarta-ma) sa dirijeze Simfonia? Papa de la Roma?

        • Stely said

          Ştiinta modernă este prima aventură
          raţională a descoperirii necunoscutului.
          Departe de a fi înspăimântâtor
          necunoscutul dăruieşte.
          încurajare pentru alte aventuri.

          Ştiinta, sensul şi evoluţia –
          totul exprimat prin trei cuvinte.

          Grandoarea ştiintei se află
          în propriile ei limite.Avantajul limitelor:
          lasă să se întrevadă nelimitatul

          Scientismul este cu necesitate pornografic :
          proclamând ca singura posibilă
          este cunoaşterea ştiinţifica,
          el reduce totul la imaginile încremenite
          ale orgasmului divin.

          Logica divină este prin definiţie a-logică
          şi locul unde se află Dumnezeu
          este prin definiţie u-topic.
          Acesta este,probabil,motivul pentru care
          cele trei postulate ale fizicii moderne
          sunt a-logice şi u -topice .

          Ştiinţa modernă a eliminat omul,
          ştiinţa nouă îl va regăsi.
          Revoluţia anti-coperniciană
          salvatoare şi măntuitoare .

          Teoreme poetice(Ştiinta şi tradiţie )- Basarab Nicolescu

        • Ionutz said

          Prevad ca va fi un meci”aranjat” din start:
          1.jucatorii sint buni,ambii-amindoi,da n-au conditii egale.unu are suporteri multi si vintu’ in spate,celalalt are (pe fatza)adepti putini si soarele-n ochi!(asta din cauza altuia ,care singur in lume a zis ca” il sole”straluce in centru,desi predecesorii suporterilor de azi ai celuilalt ziceau ca -i blasfemie plus faals stiintific).
          2.suporterii au arme si limbaj inegale:daca zice unu ca Stepfen are dreptate sar 10 pe el si-l scuipa de-l albesc.dar daca zice vreunu ca zeu ne facu cum vru muschii lui:aplauze frenetice si like-uri girla.
          Asa ca meciu e inutil,viatza v-a decide in timp scorul final.pina atunci raminem fiecare cu visele si cosmarurile lui.

        • RALG said

          @Ionutz – Aoleu (iarasi) v-ati deranjat (inutil) doar ca sa spuneti (cui?) ca „meciul” e inutil… din cauza ca rezultatul s-ar cunoaste dinaninte pe motiv ca (in acord cu informatiile sau intuitiile fabuloase pe care le-ati detine) membrii uneia dintre echipe ar fi fost dopati… Aveti un comportament tipic unui votant al lui Ponta. Faptul ca va dati adept al stiintei este tot o poanta, chit ca in privinta asta sunteti sincer pana la Dumnezeu. Lasati… „viatza v-a decide”…🙂 Cå insistent mai sunteti in o/eroare. Dar nu era vorba ca nu ne v-eti mai onora cu prezenta din motive de… d-voastra cunoscute (stiintific)? Parca asa ramasese.

        • Ionutz said

          Exact cum spuneam; multumesc ca mi-ati ridicat mingea la fileu!Va legati de-o greseala gramaticala regretabila,ca sa duceti in derizoriu niste afirmatii legate de corectitudinea arbitrului meciului.
          Inca ma mai sterg de scuipati,da tot am priceput ca n-ati adus nici un argument precum ca va straduiti sa arbitrati corect.Gresesc?? nu cred.Halal.
          Afirmatia ca nu mai scriu era legata de tema alegerilor,asa ca ori faceti pe .. ori chiar atit va duce capu’.
          Mai vorbim.
          p.s.cit au luat Udrea si Macovei??

        • RALG said

          @Ionutz – D-le sunteti incredibil de incorigibil. Insistati ca sa insistati sugerand ca v-as fi facut reprosuri gramaticale pentru a duce nu stiu ce in derizoriu. Regret desigur ca a trebuit sa va dau acest pretext de eschivare strategica, dar, dupa cum am remarcat, faceti in mod constant acea greseala „regretabila”, nu accidental. Imi pare rau ca resimtiti pomenirea lacunelor pe care le aveti in utilizarea limbii romane ca pe niste scuipaturi. Daca o fi vreun scuipat la mijloc acela va apartine: scuipati in sus, ca sa puteti predinde ca ploua.

          Sunteti pana la capat votant Ponta, trup si suflet, in spirit. Vi se pare normal ca eu sa fiu obligat sa dovedesc faptul ca presupunerile d-voastra (false, de doua ori false) nu sunt adevarate. D-le, incetati cu diversiunile acestea de gradinita. Daca veniti cu o acuzatie d-voastra trebuie s-o dovediti, s-o argumentati… Nu s-o aruncati ca pe o presupunere si sa va asteptati (imperativ) ca altii sa-i dovedeasca netemeinicia. Altfel voi fi fortat sa presupun ca sunteti (pardon) redus mintal, jigodie nesimtit, tampit, etc (stiind ca nu sunteti asa) si sa va rog frumos sa dovediti ca nu-i asa. Aveti dovezi?

          N-am de adus niciun argument prin care sa demonstrez ca m-as stradui sa arbitrez corect. N-am de adus niciun argument prin care sa demonstrez ca m-as stradui sa arbitrez competent. Va aflati in mare eroare. De frica. De spaima. Va cunoasteti propria fragilitate si incercati sa justificati astfel de ce anume veti sta ascuns in neparticipare pe o tema care altminteri v-ar tenta. Va justificati lasitatea dand vina pe posibila incorectitudine a arbitrului, fara ca macar sa va bateti capul sa intelegeti daca macar am avea intentia vreunui „arbitraj”.

          P.S. Ah! Care va sa zica doar pe tema alegerilor intentionati sa renuntati sa va faceti nevazut de pe Arca lui Goe. Acuma de… daca nici n-or mai fi alegeri, ce sa facet? D-le ori uitati de la mana pana la gura, ori nu (prea) stiti ce vorbiti cand vorbiti. Recititi-va va rog declaratia de adio si reveniti(-va).

          P.S. Udrea si Macovei? Hm. Au obtinut atata cat meritau (…). Dar de ce ma intrebati? Va e teama ca nu se stie exact cat sunteti de infantil si vreti sa etalati constant esantioane de proba? Sunteti cat se poate de convingator.

        • Ionutz said

          pe pariu ,ca daca plec eu,nu aveti cu cine ”combate” pe tema asta?? tu vei zice restu o sa aplaude! sa fiti fericiti! va mai deranjez dupa alegeri

        • RALG said

          Cum adica „daca”? Daca plecati d-voastra? Pai nu era d-le stabilit ca sunteti ca si plecat? Ce va tot agatati ca inecatul de pai incercand sa speriati publicul cu „Intoarcerea lui Ionutz”?

          P.S. In afara de faptul ca (iarasi) plecati de la premise extrem de false (imaginandu-va c-am avea ceva de „combatut” si nevoie de combatanti (ah, ca d-voastra), mai si negati evidenta… imaginandu-va poate c-ati fi un intrigant abil care-l oftica domnule på interlocutor då nu så vede. Mai Ionutz mai…

          Stimate domn interventiile de pana acum, mai ales ale d-voastra sunt „com-batere” in toata regula, Pe subiect. Ma gandesc cu mila cat de cåtranit ar putea fi dl.D’Artagnan daca ar sta sa constate ca tocmai d-voastra ati vrea sa-i fiti partener de idei in favoarea d-soarei Stiinta, din postura de brav rezultat (reziduu) al lectiilor de ateism stiintific si materialism dialectic si istoric.

          P.P.S. Sper ca remarcati si apreciati corectitudinea cu care arbitrez duelul d-voastra cu Ionutz? Daca nu, nu. Nu-i bai.

        • Stely said

          Există un singur arbore interzis în grădina
          Raiului: acela al prostiei.Prin ce miracol
          al dialecticii am inversat cuvintele
          „prostie” şi „cunoaştere”?

          Diferenţa dintre om şi dobitoc: omul este
          o creatură a universului, pe cind dobitocul
          este o creatura a omului.Semn al libertaţii
          suverane a omului.De aceea Pământul
          poate deveni imperiul prostiei.

          Avem o şansă: prostia nu este o boală
          ereditară. Există, totusi, o încărcată
          ereditate a prostiei.Prostia va dispărea
          într-o zi, precum o boală ruşinoasă,
          în sfârşit vindecată.

          Marea închisoare terestră creată si păzită
          de prostie are ziduri foarte groase:
          orice evadare este imposibilă.
          Singura posibilitate de eliberare:
          a-l convinge pe gardian, cu blândeţe,
          cu afecţiune, cu vorbă bună, să plece.

          Teoreme poetice-Basarab Nicolescu.

  10. d'Artagnan said

    DlGoe
    Care ”domnita grasa si libidinoasa”?! Păi noi vorbim de forme rubensiene aici. Ar fi pictat Rubens domnițe grase și libidinoase?!
    Relația mea cu domnișoara Știință nu este una profundă. N-am calitățile necesare pentru a-i deveni un intim. O admir de la distanță, nu sunt imun la farmecele ei, dar încerc să-mi păstrez capul pe umeri…cam tot atât cât o fac atunci când îl caut pe Nașu.
    În altă ordine de idei, cred că cine se bagă-n vorbă și în seamă cu Nașu este mai degrabă INTERESAT de oarece beneficii substanțiale. Că donșoara ce să-ți promită în afara unor clipe agreabile petrecute împreună?! Ehei, Nașu îți promite eternitatea…

    • Dl.Goe said

      Care va sa zica iubire platonica, de la distanta, bazata pe credinta si imaginatie (ne imaginam ca nurii celei dragi sunt asa cum credem c-ar fi) exact precum iubirea oricarui enorias pentru idolul sau, bazata pe credinta si imaginatie. Cam despre asta vorbeam la punctul (1) al motivatiei legate de asimilarea Teorie Big-Bangului cu o religie ca oricare alta relegie. Si de-ar fi doar puntul (1)…. Dar nu… sunt mai multe. Deocamdata ar fi de subliniat (la punctul 1) ca oamenii isi construiesc atasamentul fata de Stiinta nu prin „cunoastere stiintifica” ci, la fel ca si in cazul religiilor traditionale, prin credinta (cunoastere meta-fizica). Si unii si altii au in fata scripturi al caror continut nu-l pot cerceta dar pe care pot accepta sa-l creada, si crezandu-l sa-l adapteze si integreze fiintei lor, devenind misionari ad-hoc ai respectivei religii. Frecventarea (cu preponderenta) a unei biserici sau a alteia sunt doar accidente circumstantiale in viata fiecarui enorias, iar daca circumstantele se schimba, atunci enoriasul se poate converti pe durata vietii sale de la o religie la alta si de la o biserica la alta fara probleme. Uneori trecerile sunt abrupte alteori este vorba despre schimbari lente care se intind pe o perioada mai lunga in care omul se arata (o vreme) interesat de mai multe biserici, pentru ca, in timp, interesul pentru unele sa scada, iar pentru altele sa creasca… astfel incat intr-o buna zi (dupa ani, sau zeci de ani) se trezeste (fara sa stie cand si cum) ca se afla (preponderent) intr-o alta biserica decat cea in care se afla odinioara… tanar fiind…

      • d'Artagnan said

        DlGoe
        Idol? Credință? Imaginație?
        Nu, admir și am MULT MAI MULTĂ încredere în Știință (care este atinsă, dacă vreți să fim poetici, de suflare Dumnezească) deoarece pur și simplu ea poate face predicții. Operație rațională de anticipare a unui eveniment. Sunt convins că atunci cînd auziți cuvântul ”rațională” vi se strepezesc dinții.🙂 (ce înseamnă rațional, domnule dArtagnan? o să mă întrebați). Bineînțles că nu este infailibilă, în istorie a avut destule rateuri, noile teorii au trebuit să aștepte să vină o nouă generație de savanți care să le asimileze, dar drumul a fost lung și fascinant și ascendent.
        Deci Știința poate face predicții, religia nu. Asta înseamnă și că privirea ei în trecut este mai avizată, așa cred. Căci ce este trecutul dacă nu un viitor inversat? (sunt tare de tot…)
        Scripturile religiei sunt scrise. Au fost scrise odată și o singură dată, pentru totdeauna, neschimbabile, și au fost scrise de oameni.
        Scripturile Științei se scriu permanent, iar ultimele pagini sunt goale, așteaptă să fie scrise. Tot de oameni.
        Poate drumul către Dumnezeu trece prin Știință, poate drumul Adevărat pentru a-l afla pe Dumnezeu este Știința. Doar în acest caz aș fi de acord că avem de-a face cu o religie ca oricare alta. Pentru mine problema de credibilitate nu o reprezintă existența lui Dumnezeu ci religia, în sensul clasic, uzual, asociată Lui.
        Ceea ce spuneți cred că este doar un mesaj filozofic, o metaforă. În religie nu trebuie să demonstrezi NIMIC, avem de-a face numai cu AXIOME, în știință trebuie să demonstrezi TOTUL, sunt numai TEOREME. În prima trebuie doar SĂ CREZI, în a doua trebuie să NU CREZI. Atunci ce credință mai este asta?!
        Dacă vă referiți poate la credința că Știința îți poate oferi totul, poate rezolva totul, vă asigur că n-am aceste iluzii.
        În ce privește BigBangul, la el s-a ajuns gradual. Nu înțeleg de ce este vorba despre O credință. În religia creștină avem de-a face vreme de 2000 de ani cu un singur adevăr despre începuturile lumii, iar enoriașii nu-și fac probleme că s-ar putea schimba ceva. Asta înseamnă credință. În știință s-a schimbat de zeci de ori, prin urmare ”enoriașii” nu au credința că s-a ajuns la adevărul ultim.
        DlGoe, dar pe mine nu mă interesează, la urma urmei, să demonstrez primatul Științei. Nu sunt un misionar. Fiecare poate privi lumea și misterele ei așa cum dorește, așa cum este el construit.
        P.S. Ia uite ce fac eu între turul I și II al campaniei prezidențiale…când țara are nevoie de mine!!

        • RALG said

          @D’Artagnan – Stimate domn muschetar, ah!

          Din majoritatea zonelor aflate pe locul geometric al punctelor mele de vedere, aceasta cea mai recenta interventie a d-voastra este o… diversiune si inca una plenara, spatiala, multipla, in mai multe planuri, o deviere/abatere de la subiect. Incerc sa inteleg cum s-a ajuns la aceasta diversiune. Din doua una ORI (a) n-am fost eu in stare sa ma exprim suficient de clar, de concis („suficient” in acord cu abilitatea d-voastra recunoscuta de a intelege rapid, din zbor, esenta lucrului in sine dar si in acord cu anticipata atentie pe care ma asteptam sa o acordati acestui dialog, fugar, purtat in intertime-ul prezidentialelor care va pre-ocupa in exces), reusind astfel sa va induc (involuntar) in eroare, ORI (b) dimpotriva, ati mutat intentionat discutia, cu buna Stiinta, in afara planului in care se afla. Desigur ca daca ati fi formulat vreo concluzie oarecare vizavi de acel plan de lucru (abandonat) as fi putut interpreta replica d-voastra nu ca pe o diversiune ci ca pe o propunere pentru progres, pentru a avansa discutia catre un plan nou, catre puntele (2), (3) etc ale analogiei dintre (atentie) Teoria Big-Bang-ului (plus alte cateva dar nu chiar toata Stiinta) si o religie oarecare, in general. Trecerea d-voastra abrupta catre aceste puncte ma pune pe ganduri pentru ca-mi da prea multe variate potentiale din care sa aleg pentru a va intelege atitudinea. Sunteti doar superficial si neatent? Sunteti diversionist sadea? Ori ati acceptat tacit „pierderea” primei runde (primului set al partidei de tenis)?, ori va grabiti sa ajungem cu discutia si la celelalte planuri, repede, repede, inainte de precipitarea camaniei electorale pentru turul al doilea, Sau…? Ori…? Nici nu vreau sa ma gandesc…

          Asadar sa revenim. Nu (nu inca) despre ce si cum anume face Stiinta versus ce si cum anume face Religia era vorba in discutia noastra despre analogia celor doua. Nici vorba. Va rog sa revedeti materia din urma. Era vorpa despre etapa intai a analogiei pe baza careia, dintr-o perspectiva bine aleasa (consistenta si onesta), Teoria Big-Bangului (impreuna cu o parte mare din bagajul stiintific al acestei povesti) poate fi asimilata cu o Religie sadea. Aceasta etapa intai se referea la modul anume in care enoriasii adera la principiile teologice ale acelei religii, la mecanismele psihologice, felul si motivatia prin care accei enoriasi (printre care cu onoare ne numaram) accepta credinta (in CEVA) in acord cu doctrina si canoanele Sfintei Scripturi a acelei religii (recte Teoria Big-Bang-ului plus Evangheliile aferente). Pana la urma o Religie este (ontologic vorbind), cu preponderenta, nu ceea ce spune, nu ceea ce afirma, nu ceea ce contine mot-a-mot in textele care o imbraca, ci ceea ce reuseste sa induca in enoriasii sai, ce norme morale, intelectuale, sociale si comportamentale reuseste sa adauge profilului uman al acestora. Crestinismul este in primuul rand felul de a fi al crestinilor si abia mai apoi continutul dogmei crestine. Daca ar trebui sa-i explicam pe inteles unui extraterestu ce este Crestinismul ar trebui sa insistam circa 90% din explicatie pe ce si cum sunt si pe ce si cum fac (sau s-ar presupune ca trebuie sa faca) crestinii, in relatie cu religia lor dar si in general cu semenii, cu lumea, cu Universul, si doar 10% pe ce anume contine doctrina crestina. Biblia, Evangheliile si textele emise oficial de Biserica.

          Si daca tot am revenit la etapa intai, sper ca suntem de acord, ca enoriasii Teoriei Big-Bangului nu se deosebesc cu nimic de enorisii crestini, in ceea ce priveste felul de a crede in… credinta lor.

          P.S. Va rog sa nu va imaginati ca v-as respinge diversiunea. Voi reveni asupra continutului mesajului d-voastra care a anticipat ceea ce oricum urma sa luam in discutia colectivului.

  11. Stely said

    Religie :re-legere(din nou-a culege).
    Cuvântul înseamnă, la origine, „atenţie
    scupuloasă”. Religia ar însemna,
    prin urmare, activitatea mereu reînnoită
    de a acumula atenţie. Nu există nici o autentică
    religie care să nu implice prezenţa atenţiei.

    Când religia devine neglijenţa,
    îşi neagă propria natură. Asistam atunci
    la naşterea religiilor-ideologii,
    a religiilor fantasme,
    a religiilor-antireligii,
    Ce pomană pentru cerşetorii sacrului!

    Credinţele trec, religiile rămân.
    Înţelegerea Naturii
    va înlocui toate credinţele.

    Ar trebui să rescriem într-o zi toate
    textele religioase ale lumii, înlocuind
    cuvintele prin contrariul lor. Astfel,
    printr-un efort al terţului tainic inclus,
    vom izbuti poate să le înţelegem sensul.

    De ce credincioşii vorbesc totdeauna despre
    creaţie şi niciodată despre creaţia poetică?
    Se sfiesc oare de un Dumnezeu poet?

    Dacăbig-bangul este o fantasmă ştiinţifică,
    atunci noi suntem cu siguranţă o fantasma
    poetică. Cum sa conciliem inconciliabilul?

    Teorene poetice -Basarab Nicolescu.

    • RALG said

      Interesante ecourile dar si felul in care construiti ecourile cu care insotiti (ca martor) discutia despre cele doua abuzuri flagrante.

      • Stely said

        Viaţa ca operă de artă:
        fiecare zi fără teoreme poetice
        este o zi definitiv pierdută.

        Teoremele poetice -punct de
        convergenţa a fizicii cuantice,
        a Filosofiei Naturii
        şi a experienţei interioare.

        Teoremele poetice nu dovedesc nimic:
        sunt aici pentru a fi resimţite.Rolul
        teoremelor poetice nu este de a deschide,
        ci de a lăsa să pătrunda. Iata de ce
        teoremele poetice nu demonstrează
        nimic: ele dezvăluie Evidenţa Absolută,
        ascunsă pretutundeni.

        Teoremele poetice nu se vor înţelese,
        ci lăsate sa acţioneze. Dacă nu cumva
        a le lăsa să acţioneze
        este o formă a înţelegerii lor.

        Teoremele poetice constituie
        singurul limbaj posibil
        al unei vulgarizări nevulgare a ştiinţei.

        Singura mea avuţie sunt teoremele poetice.
        Şi eu le-o dau celor bogaţi.

        Basarab Nicolescu-Teoreme poetice.

        P.S. Ma bucur ca ati inteles cum se cuvine dorinta mea de a participa ca” martor” (buna credinta ) la „discutia despre cele doua abuzuri flagrante”.

  12. SOLITAR said

    Dupa o logica a tertziului inclus, stiinţa şi religia sunt proiectzii (oblice), pe nivelul standard de realitate, cel în care tinem discursuri academice ori consumam mici si bere, ale unei aceleiasi entitătzi aflate la alt nivel mental sau „real”.
    Stiintzificii si religiosii tin incantatoare discursuri adverse.
    Artistii traiesc si exprima cu mai mult ori mai putzin talent acel „complexio” de alt nivel.
    Cand se nasc stiintzifici-artisti si religiosi-artisti, lumea, in infinita ei complexitate, jubileaza.

    • RALG said

      Mesajul d-voastra este incarcat de conotatii negative gratuite. Cel putin asa ne apare noua. A-l comenta inapoi printr-o replica curatata de noroiul negativismului ne-ar cere un efort caruia nu-i putem gasi o justificare potrivita, acolo cat de cat. Daca nu sunteti pregatit/a sa suporati un „dialog” cu balasturi negative, v-am ruga sa reformulati comentariul astfel incat ori sa-l goliti de conotatiile negative ori sa-i adaugati ceva (valoare) care sa justifice din partea noastra efortul de a-i ignora incarcatura negativa. Deocamdata nu se califica pentru nimic altceva decat (poate) pentru un (artizanal) „Ce spui Franz?”.

      • SOLITAR said

        Da, noi oamenii suntem astfel alcătuiti incat, uneori, discursurile pozitive pot sa ni se para negative.
        Raspuns la intrebarea “Ce spui Franz?”:
        Spun ceea ce eu gandesc acum despre stiinta si religie. Aici, intr-un spatiu internautic al libertatii de opinie, cum este (b)Arca lui Goe.
        Discutie placuta si interesanta, secondata frumos, ca pana acum, va doresc in continuare!

        • RALG said

          – Ne pare rau de d-voastra

          – Sunteti prea prins/a in propriile (a) perceptii, (b) ego si (c) sensibilitati-in-exces pentru a putea fi parte la (vreun) dialog. Oti fi gingas/å?

          – Incercarea de a compensa „prinderile” (a)(b)(c) produce efecte… adverse (adica inverse) adaugand totodata si conotatii hilare discursului. Bunoara acum, in comentariul pe care l-ati pro(d/p)us la ora 11:18… profitand/folosindu-va de abilitatea de a vorbi/gandi (raport supraunitar) si profitand/folosindu-va de libertatea de opinie, ati promovat, cu pedanterie pedagogica, o mica diversiune… de opinie, rastalmacind, denaturand, practic mintind, intru a va obloji onoarea ranita de raspunsul nostru „brutal” prin care v-am maltratat cu o vorba buna precedenta d-voastra epistola. Ati bagat la inaintare oamenii (toti oamenii), strecurandu-ne apoi si pe noi printre acei noi oamenii… Care oameni? Pai cum care? Aceia care, predispusi greselii fiind, fac… greseli… de evaluare, ajungand sa perceapa discursurile pozitive ca fiind negative. Ar fi de zis ca afilierile la grupuri (mergand pana la nivelul speciei) n-au a face aici. Sa lasam oamenii (in general) in pace si sa ne focalizam pe indivizi. Individul care sunteti a incercat sa acrediteze ideea falsa cum ca noi (omul, un simplu om ca toti oamenii, scuzabil) am fi considerat si afirmat ca discursursul d-voastra eminamente pozitiv din precedenta epistola ar fi fiind unul negativ. Ce prostut am fost !!! Eroare, eroare, (nu-i asa?) dar nu-i vina noastra. E vina speciei. Pana una alta, monitor general te rog marcheaza eroarea. Nu? Nu…. Noi facusem vorbire despre anumite conotatii negative… ale pozitivului discurs, nu de discurs in ansamblul sau. Ca d-voastra nu vedeti/realizati/acceptati acele conotatii pomenite, este una, iar sa ne acuzati de alta e alta. Nu? Da. Deci… Deci discursurile d-voastra sunt eminamente pozitive (ab initio) prin insasi existenta lor, dar foarte adesea includ in/voluntare conotatii negative, pe care, in cazul de fata, dupa cum spuneam, nu le putem trece cu vederea neoferindu-ni-se niciun motiv serios in acest sens. Am sperat pana in ultimul moment ca veti fi in stare sa detectati in abrupta intrebare „Ce spui Frantz?” sansa pe care v-o oferem pentru a furniza motivatia respectiva. Intrucat nu puteam spera nici ca putea ati fi capabil/a nici ca ati putea dori sa eliminati conotatiile negative din mesaje, v-am oferit sansa teoretica sa adaugati necesarul de valoare acelui mesaj (mult putin cat i-o fi lipsit) pentru a face posibila ignorarea conotatiilor negative. „Ce spui Franz?”, o intrebare simpla si la obiect, incerca sa smulga de la d-voastra o explicatie rezonabila, rationala (daca o exista vreuna) sau macar artistica/poetica ori sentimental/emotionala, in legatura cu introducerea factorului „artistic” in „disputa” locala, in curs, dintre „stiintific” si „religios”, introducere pe care ati propus-o relativ intempestiv… (sa zicem cå) in discutie, ignorand ipoteza (plauzibila de altfel) c-ati promova monologul narcisist… reproducandu-va in public prin banalitati exprimate pretentios, cu mai mult ori mai putzin talent, pentru a viza (ah) acel “complexio” de alt nivel. Impresia noastra este ca sunteti un cititor extrem de superficial care trece cu priverea peste texte cautandu-si febril, exclusiv dupa sonoritate, pretexte de vorba (de a produce si plasa pompozitatile din dotare). Ce (alta) legatura sa aiba factorul artistic in discutiile de pana acum pornite de la cele doua abuzuri flagrante, mentionate in debut? Are vreuna? Sau ati mers pe varianta „Hop si eu cu capra mea”? Dar cine stie… Poate ca aveti argumente… Poate aveti instrumente intelectuale pentru a inventa argumentele necesare vârârii formale a afctorului „artistic” in discutie, abilitatea de a justifica abil aceasta vârâre (in realitate fortata exclusiv de logica interioara a sentimentelor d-voastra)… Poate… Sau poate nu…

          La intrebarea „CE spui Franz?” – o intrebare simpla si la obiect – d-voastra ati „raspuns” printr-un sofism minor, explicand CUM nu CE, in incercarea de a va justifica participarea la trafic (percepand interventia noastra ca pe o obstructie, ca pe o acuzatie, ca pe un repros; nici vorba, e clar ca unteti gingas/å). „Ce spui Fraz?” si raspundeti: „Spun Sincer. Spun liber. Pentru ca ar trebui sa am voie (in virtutea libertatii de opinie)”. Indiferent de ce suntem intrebati, fireste ca putem raspunde intotdeauna cu un gol: „Spun ceea ce gandesc” Pam-pam. (Astept cu nerabdare momentul in care o sa fiti in stare sa-mi spuneti ce nu ganditi). Pana una alta n-ati inteles intrebarea si ati oferit un raspuns de scolar prins cu mata-n sac. Se intelege ca profitand/folosindu-va de abilitatea de a vorbi/gandi (raport supraunitar) si profitand/folosindu-va de libertatea de opinie ati vorbit exclusiv ca sa profitati/folositi de abilitatea de a vorbi/gandi (raport supraunitar) si de a profita/folosi de libertatea de opinie. Un cerc vicios in care ati confundat mijloacele cu scopul. Nu aceea era intrebarea ci alta. CE spui Franz? Aceasta-i intrebarea. (Nu „cum” – sincer si nici „cu ce drept” – dreptul libertatii de opinie, ci CE, daca e CEva, daca nu, nu). Da?)

          P.S. Daca totusi veti fi priceput intrebarea dar nu v-a placut, ori daca nu v-a placut (nici) tonul, firesc ar fi fost sa nu mai raspundeti nimic (in semn de revolta, protest, repros si/sau neputinta) decat sa raspundeti prostii. Reactiile si atitudinea d-voastra ne apar perfect simetrice, in oglinda, cu acelea ale ateului Ionutz (un prieten de-al nostru, nu-l stiti d-voastra). Nicio diferenta. Ce i-am spus lui este perfect valabil si pentru d-voastra. N-are rost sa facem abuz de gandire si de libertate de exprimare – pe (b)Arca lui Goe – pentru a repeta.

          „Discutie placuta si interesanta, secondata frumos, ca pana acum, va doresc in continuare!”🙂 Multumim la fel.

        • SOLITAR said

          Am intuitia că deplasaţi asupra mea trăiri, emoţii datorate altcuiva decât interlocutorul Ionutz. Ok, respect catharsisul domniei voastre.
          Vă respect toţi interlocutorii, de asemenea.
          Numai bine, conversaţii multe, inteligente şi frumoase vă doresc.

        • Dl.Goe said

          De ce oare simtiti nevoia imperioasa sa spuneti ceva (orice, zgomot) atunci cand nu aveti nimic de spus? Va sperie intr-atata linistea golului interior? Nu va reprosez acest lucru si nu incerc sa va constrang sa revizuiti aceasta dragoste pentru zgomote, dar parca ar fi rezonabil (si artistic) sa incercati putina varietate, nu sa repetati obsesiv mereu si mereu aceleasi zgomote. Ce? S-au terminat zgomotele?

          Ok, respect, numai bine, inteligenta, tact, cacat, pardon, parfum, bonjur… Mai poftiti pe la noi. Daca s-ar putea cu comentarii on tpopic si daca s-ar putea cu comentarii la persoana a treia…🙂 Dara daca nu si altminteri… Ca si pana acum…😛

    • Stely said

      ” Exista trei terţi incluşi: terţul inclus logic, terţul inclus ontologic şi terţul tainic inclus .
      Terţul inclus logic este folosit în planul „lărgirii clasei de fenomene susceptibile să fie înţelese raţional”.
      „Terţul inclus ontologic implică considerarea simultană a mai multor niveluri ale Realitatii „. Multe discipline , ca de pilda arta , dreptul sau istoria religiilor vor avea şansa unei reînnoiri complete . Iar etica şi educaţia se vor situa în conformitate cu provocările noului mileniu.
      Al treilea terţ -„terţul tainic inclus”- este scutul împotriva oricărei derive neoscentiste sau totalitare şi împotriva oricărei tentaţii de dictatură prin economic (…) Terţul tainic inclus este ” paznicul misterului nostru ireductibil , singurul fundament posibil al toleranţei şi demnităţii umane .” Fără acest terţ totul ar fi cenuşă.”
      ( fragment din „Rădăcinile libertăţii ” de Basarab Nicolescu ).

  13. RALG said

  14. arcaluigoe said

     * * *

    Timpul a zburat. Tu nu te-ai schimbat. Am ghicit. Asa-i? Adresa ta.

    UPDATE 1. Intrebare: Cât DUMNEZEU existå in acest film?

  15. d'Artagnan said

    Din păcate nu poți comenta pct.1 fără să atingi, fie și în treacăt, celelalte puncte (2,3,4….).
    Pentru mine este important pct.1. Religia se asociază, în exprimarea uzuală, cu ”Divinitate”, ”dogme”, ”venerare”; acestea sunt caracteristicile acestui concept, Nu mă reprezintă, prin urmare nu mă consider enoriaș al religiei Știință, al religiei Big Bangului. Această asociere, din punctul meu de vedere, este falsă. Chiar dacă este frumoasă și elegant exprimată, chiar dacă înțeleg cum vreți să puneți problema, și chiar dacă, pentru cazuri particulare, ea ar putea fi adevărată.
    Am încercat o ieșire onorabilă din impas, susținînd, speculând, insinuând, că asimilarea Teoriei Big Bangului cu o religie și, prin extensie, a consumatorilor amatori de Știință cu niște enoriași, este o metaforă, o licență poetică.
    Dar dumneavoastră nu doriți să cedați, insistând să considerați Pe Bune știința ca pe o religie oarecare, Probabil și pentru că de fapt aici ar putea fi cheia întregii conversații ( demonstrației) de la punctele următoare.
    În cazul acesta nici eu nu pot să cedez. Vreți, aprioric, să mă îngrădiți într-o …religie. Se presupune de aici că eu nu mai am libertatea de a fi obiectiv, pe când dumneavoastră, da. Există deja o ierarhizare. Stabiliți această ipoteză (Știința ca religie) sau trageți axiomatic concluzia, pe când eu aștept de fapt să mi-o demonstrați. Dacă Știința, în particular BigBangul, nu este decât o altă religie, asta ar trebui să fie de fapt finalul demonstrației, și nu ipoteza de la care se pleacă.
    De aceea pct 1 este atât de complicat, se intersectează planurile (cu pct. 2, cu 3, cu 4…).
    Vă propun un armistițiu în ce privește punctul 1: haideți să-l lăsăm așa, puțin suspendat… Îl reluăm la sfîrșit, dacă nu se va impune de la sine concluzia în urma pct. 2, 3, 4…
    Așa cum am zis, aștept cu nerăbdare varianta dumneavoastră despre lume, Univers… Haideți să trecem la pct.2 Ce spuneți?🙂

    • Dl.Goe said

      Ce spunem? Normal ar fi sa nu avem absolut nimic de spus in contextul pe care-l propuneti, intrucat nimic din solicitarile incluse in interventia d-voastra nu depind deloc de noi, de dl.Goe ci depind exclusiv de d-voastra, solicitatntul. Ca aparentele iluzorii (mica iluzie) indica altceva se datoreaza, cred, faptului ca la mijloc s-au acumulat reziduuri ale imperfectiunii de comunicare, intr-o cantitate care, depasind limita accesibila, pericliteaza comunicarea in sine. Normal ar fi ca momentan sa ne focalizam pe evacuarea acestui exces regretabil al defectelor de comunicare, dar cum anume nu se stie, nu se stie, deocamdata. Mi-e teama ca incercand n-as putea decat sa sporesc acel exces regretabil de ceatza. Cu aceasta teama in suflet as zice totusi (neputand sa ne abtinem) ca puntele 2, 3, etc nu sunt suspendate, nu sunt in asteptare, si nu depind de incheierea/finalizarea/concluzionarea punctului 1, iar abordarea acestora nu este apanajul exclusiv al d-lui Goe. Oricine dintre cei interesati are deplina libertate de a face deschiderea unor (oricate) fronturi noi vizavi de cele doua abuzuri flagrante. Ca aparent noi anume nu le abordam, pe moment, (in contextul, accidental din aceasta perspectiva, al nefinalizarii argumentatiei pentru punctul 1, cu care nici nu dorim sa le amestecam pentru a nu spori confuzia), este conjunctural, din cauza de neubicuitate si alte constrangeri nelegate de punctul 1. N-am avut niciun moment intentia sau ideea ca avansarea discutiei sa fie corelata cu ajungerea la vreun acord anume sau la vreo concluzie adoptata unanim vizavi de punctul 1. Din acest punct de vedere va putem asigura ca practic am si trecut la puntele 2, 3 etc iar materializarea(vizualizarea) acestei treceri pe (b)Arca este o simpla problema de timp, ceea ce inseamna (nu-i asa?) ca de fapt nu-i nicio problema. In plus (cu aceeasi teama) ar fi de zis ca nimeni nu are nimic de acceptat sau de cedat sau de decedat (caci partir c’est mourir un peu, n’est pas?) in aceste discutii pasagere, purtate in intertime. N-as vrea sa credeti/simtiti si d-voastra, precum multi altii (de-pe-aci-de-nicaieri), ca daca va contrazic spusele, sau va critic afirmatiile, sau atitudinile (unele dintre aceste) sau daca exprim plucruri inverse, inacceptabile din punctul d-voastra de vedere, as face-o cu intentia de a va desfiinta, reprima, oprima, sau de a va face sa cedati ceva (din ceea ce nu doriti sa cedati). Nu avem aici situatii care sa impuna iesirea (eventual onorabila) din situatie a (macar / vreunuia) dintre noi (pe principiul „Dar dumneavoastră nu doriți să cedați, …În cazul acesta nici eu nu pot să cedez”. Nu ca unul sau altul ar trebui sa (mai si) cedeze sau sa nu cedeze… ci ca pur si simplu nu este nimic de cedat si ca doua enuturi contradictorii pot coexista in HUVACA fara a se anihila reciproc. Nu exista nicio ierarhizare anume (in afara eventual de cea pe care o adopta fiecare tacit din motive subiective)…

      Intr-o religie, un enorias accepta enuturile cuprinse in dogma respectiva nu pentru ca ii sunt demonstrate logic, matematic, sau pentru ca le poate verifica experimental prin observare ci pentru ca le crede si le accepta ca atare. Un om crede in Dumnezeu (sau nu crede) nu pentru care motive logice, rationale, matematice, observationale ci pentru ca pur si simplu crede (sau nu crede). De ce anume crede (sau nu crede) poate fi desigur obiectul unui studiu stiintific, dar aceasta este (deja) alta problema. In acest punct al discutiei valoarea de adevar a enunturilor cuprinse in dogma respectiva nu are nicio importanta. Importanta este credinta (sau ne-credinta = credinta inversa) in valabilitatea unui set de enunturi. Nici macar pseudo-justificarile pe care eventual le gaseste acel cineva (indoindu-se deci de ne/credita sa) pentru a da o aparenta „rationala” credintelor sale nu este esential. Important este verbul a crede. Asa se intampla intr-o religie. Asa se intampla cand cineva manifesta un atasament pentru un enunt de genul „Dumnezeu exista” (sau Dumnezeu nu exista).

      Un „om de stiinta” (adept al metodelor stiintifice) accepta sau nu un set de enunturi nu pe baza unui impuls aprioric, prin credinta, ci pe baza unor observatii si a unor demonstratii (logice, matematice) rationale, inteligibile care ii arata (fara scapare) ca setul respectiv de enunturi este echivalent cu un altul care este acceptat deja (…), si i se arata aceasta inlantuire de rationamente si observatii intr-o maniera atat de clara incat el insusi este capabil sa reproduca rationamentul si observatiile si sa demonstreze si altora echivalenta acelui set de enunturi cu un set acceptat deja (de toata lumea, de majoritatea sau macar de interlocutorul sau). Stiinta (si logica) demonstreaza ca ceva este echivalent cu altceva, ca ceva inseamna altceva, ca ceva este adevarat in contextul echivalentei de demonstrat nu ca ceva este „adevarul”.

      Daca sunteti de acord cu mine pana aici (si si daca nu) v-as propune sa studiem din punct de vedere stiintific urmatorul enunt: „Teoria Big-Bang-ului este o religie”. Pentru asta ar trebui sa facem anumite observatii si rationamente, sa stabilim niste relatii prin care ORI sa ajungem la un alt enunt ECHIVALENT cu care sa fim amandoi de acord ORI sa ajungem la o contradictie logica. Prima perspectiva (punctul 1) din care as fi vrut sa observam acest enunt este acela al felului in care adeptii acestei teorii (majoritatea acestora) adera la acest enunt. Majoritatea (poate toti) adera la acest enunt prin simpla CREDINTA, asa cred ei (fara a avea acces nici la observatii, nici la demonsttratii, la nimic realmente stiintific). Se convertesc la aceasta CREDINTA citind despre Teoria Big-Bang-ului, exact in acelasi fel in care alti enoriasi se convertesc la crestinism citind Biblia, sau la Islamism citind Coranul… V-as intreba (numai de curiozitate) daca sunteti de acord cu aceasta observatie, sau daca aveti argumente care sa o contrazica. Argumentul ca acea majoritate invocata nu este importanta atatat vreme cat exista (totusi) unii care n-au acceptat Teoria Big-Bang prin Credinta ci prin rationament stiintific, n-ar putea fi chiar un argument, pentru ca existenta acestor indivizii este doar o ipoteza, adica o credinta, care nu poate fi demonstrata.

      Tot ceea ce voiam sa spun la punctul 1 este ca felul in care majoritatea oamenilor adera la anumite teorii „stiintifice” denota o simpla Credinta a lor in acele teorii, intr-o maniera perfect similara cu cea in care un alt tip de credincios consimte sa creada in altceva, si ca sub acest aspect „Teoria Big-Bang” este (similara cu) o religie. Nu trebuie sa fiti de acord cu asta si nici nu trebuie sa justificati/demonstrati stiintific de ce nu sunteti de acord cu aceasta teorie a noastra. Puteti considera ca este falsa, gresita, avand aceasta credinta (ca „teoria” noastra vizavi de aceasta similitudine a felurilor de a adera la percepte religioase si stiintifice)… Noua, observatiile ni se par a o indreptatii…

      Desigur ca pentru a continua cercetarea stiintifica a enuntului „Teoria-Big-Bang este o religie”, va trebui sa alegem si alte perspective (punctul 2, 3…) din care sa culegem date si sa face observatii… Ceea ce se va intampla inevitabil, mai incolo, o simpla problema de timp (adica, in fapt, nicio problema)… Nici acelea nu vor necesita un acord deplin intre vorbitori, eliminarea unora dintre vorbitori, abandonuri, cedari, acceptari (sau viceversa) ori iesiri (onorabile sau neonorabile) din situatie. Toate intrarile si iesirile (cat si ramanerile in situatie) sunt cat se poate de onorabile, pentru ca in contextul libertatii de exprimare din HUVACA, toate variantele sunt admise: etalarea unor demonstartii mai mult sau mai putin logice, rationale, sau etalarea unor credinte personale, sau a unor intuitii si/sau abordari sentimentale sau artistice/poetice, ori inversul acestora, ori absenta deplina a tuturor acestora manifestate prin taceri (mai mult sau mai putin) elocvente. NOI ASA CREDEM.

  16. RALG said

    Cateva contra/puncte (de sprijin) compuse de autori mai mult sau mai putin ne/cunoscuti:

    – Religia, opiu pentru popor

    – Religia, o fraza de dansi inventatå…

    – Prima funcție a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fără religie am lătra precum cîinii.

    – Ne naștem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim și murim. Și întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitație la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita neliniștea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.

    – „Ce problema aveti?” / „Doctore imi tremura rau mainile.” / „Consumati alcool? Beti mult?” / „Nu doctore, mai mult dau pe jos.”

    • d'Artagnan said

      Pentru ca un betiv facuse o fapta buna a fost chemat la Dumnezeu care ii
      spuse:
      – Ca rasplata iti dau voie sa iti alegi boala de care vrei sa suferi la
      batranete;
      alege ce preferi Parkinson sau Alzheimer?
      – Pai as vrea Parkinson, Doamne.
      – De ce tocmai Parkinson?
      – Pai… mai bine pierd cateva picaturi decat sa uit unde am pus sticla.

  17. RALG said

    Si inca un contrpunct de sprijin pentru a rasturna pamantul cu fundul in sus:

    Despre METODA stiintifica🙂

  18. Stely said

    Abuzuri strigatoare la cer :

    Dumneavoastră Preafericitul Părinte Daniel, împreună cu Biserica Ortodox Română, încercați să îmi manipulații bunicii și străbuncii ! Îi faceți să acționeze politic în funcție de interesele dumneavoastră mizând pe credința lor și folosindu-vă cu NERUȘINARE de încrederea lor… de, poate, prea puținele cărți citite de ei…

    Nu cred că este nevoie să demonstrez cele scrise mai sus, aveți cunoștință de ele și pot să fac pariu că aveți acces la internet de pe un Mac pe care eu nu o să mi-l permit prea curând… noroc de poporul creștin-ortodox.

    Înainte de a ajunge la subiectul acestei scrisori, o să subliniez pentru a spulbera orice dubiu, că sunt creștin, mulțumesc Celui de Sus după fiecare masă la care îmi adun părinții și prietenii și mă închin în fiecare seară înainte să adorm.

    În calitatea mea de Fiu al Lui Dumnezeu, vă întreb, stimate Înalt Preasfințit, așa cum l-am auzit o dată pe tata întrebând:
    Nu vă e rușine ? Nu vă e rușine că l-ați vândut pe Dumnezeu cu bucățica ?

    V-aș ruga să nu vă rugați pentru mine, nu o să-mi permit să plătesc…

    Dumnezeul în care am fost învățat să cred nu costă și nu face politică.

    Cu pioșenie,

    Un Daniel; Un om.”

    http://greatnews.ro/scrisoare-lui-daniel-pentru-patriarhul-romaniei-nu-va-e-rusine-ca-l-ati-vandut-pe-dumnezeu-cu-bucatica/

    • RALG said

      Un preot la slujba de duminică :
      – Copiii mei , nu fumați ! Fiindcă o țigară duce la un pachet , un pachet duce la un pahar,
      un pahar la mai multe pahare , mai multe pahare la o femeie , o femeie la mai multe femei…..
      – Unde ziceați că se vând țigările astea ? se aude o voce din public .

  19. Stely said

    Ponta se laudă că a făcut atât de multe de când e prim-ministru încât cică Dumnezeu şi-ar fi băgat actele pentru ajutorul de şomaj.

    http://www.kmkz.ro/de_ras/texte/absolut-toate-glumele-despre-campania-lui-ponta/

  20. d'Artagnan said

    On topic

    Un pustnic creştin, îmbrăcat în zdrenţe, cu picioarele însângerate de pietre şi spini, cu mintea încinsă de soare, alerga fără oprire prin nisipul deşertului şi striga în cele patru zări:
    – Am un răspuns! Am un răspuns! Cine are o întrebare?

    • RALG said

      Avem o intrebare: Ce inseamna Dumnezeu?

      • Entuziasm said

        Cuvintul ” Dumnezeu” este prezent
        in cuvintul „entuziasm”A uita
        acest lucru este o dovada de neglijenta .
        Superb exemplu al prostituarii cuvintelor.

        Entuziasm inseamna sa fii inspirat sau
        patruns de Dumnezeu.De unde vine
        suspiciunea fata de entuziasm ?
        Patrunderea in noi a lui Dumnezeu
        sa fie oare atat de dureroasa?

        Basarab Nicolescu -Teoreme poetice.

      • d'Artagnan said

        DlGoe

        Să căutăm UN răspuns la călugăr.
        Eu nu îl am încă pe AL MEU.

        • Dl.Goe said

          Pai am inteles ca l-ati detineti chiar pe acel Calugar (pe care l-ati adus si pe la noi)… Ca un bun comunicator ar trebui sa fiti in stare sa-i smulgeti raspunsul. Din ceea ce relatati parea foarte dispus sa-l ofere.🙂

  21. SOLITAR said

    Un dar:

  22. Da, eu ofer un dar, ieşind de sub acoperire:

    http://www.curteaveche.ro/o-dezbatere-templeton-oare-din-cauza-stiintei-a-ajuns-desueta-credinta-in-dumnezeu.html

    Comentarii, n-am.

    • RALG said

      Multumim! Nu-i nimic! Or sa vina.

    • Dl.Goe said

      De sub ce acoperire?🙂

      Intr-un prim comentariu la cald (adica sponta, superficial, in pripa) ar fi de zis mai intai ca noi nu credem ca acum (in era noastra) credinta in Dumnezeu ar fi ajuns (sa fie) desueta. In niciun caz mai desueta decat a fost intotdeauna. Cel mai probabil ca a fost insotita mereu de aceasta aparenta de desuitudine, dintotdeauna, inca de la infiintare. Iar mai apoi am zice ca mai degraba pseudo-stiinta (iar nu stiinta) poate influenta fluctuatiile vizibile in intensitatea cu care credinciosii isi afirma (cu mai mult sau mai putina dezinvoltura/inhibitie) eterna credinta in Dumnezeu. Stiinta-stiintå de e stiintå nu are nicio treaba aici, nici in clin nici in mânec. Ceea ce este realmente stiintific nu probeaza nici existenta si nici inexistenta lui Dumnezeu (mai mult decat ar putea proba orice altceva care exista, daca exista). Cei care au realmente cunostinte stiintifice (iar nu afinitati mistice pentru stiinta sau pseudo-stiinte) nu-si bazeaza aderenta la ideea in/existentei lui Dumnezeu pe acele cunostite stiintifice. Nici n-ar avea cum. Acele cunostinte stiintifice i-ar putea cel mult influenta (ulterior) in ceea ce priveste atitudinea fata de Dumnezeu (existent sau inexistenta la libera alegere, anterioara), iar nu credinta in Dumnezeu (existent sau inexistenta la libera alegere, anterioara).

      • Entuziasm said

        Ce este Dumnezeu ?-se intreaba un copil.
        uitandu-se in oglinda,
        Propria lui privire ii raspunde.
        Ce este Natura ?-intreaba un fizician,
        privindu-si ecuatiile .
        Simbolurile matematice ii raspund.
        Ce este omul ?-se intreaba omul ,
        contemplandu-si imensa putere
        asupra planetei.
        Aici nu mai exista raspuns.

        Teoreme poetice.

  23. Dar mai am un dar:

    http://www.crestinortodox.ro/interviuri/stiinta-ortodoxie-dialog-necesar-70466.html

  24. Sunteţi primitori. Primiţi şi asta:

    „Metafizica, filozofia, toate erau îmbinate, inclusiv în Evul Mediu, pe care noi îl vedem ca obscurantist, dar gândirea era extrem de bogată. Ruptura a apărut când ştiinţa modernă, care tocmai se năştea, a dorit să devină autonomă, ca să se dezvolte. Dar autonomia s-a transformat în independenţă şi astfel s-au rupt legăturile”.

    E un excerpt din:

    http://www.romlit.ro/basarab_nicolescu_-_esential_este_sa-ti_gasesti_locul_pe_acest_pamant

  25. Dl.Goe said

    Lucrurile erau simple inainte de a fi devenit complicate…

    Pentru a le re-simplifca ar fi necesar ca niste prejudecati sa fie demontate…
    …niste axiome statuate…

    La inceput (pre)religia, (pre)stiinta, (pre)filozofia si (pre)arta erau unul si acelasi lucru. Intre timp a aparut „diviziunea muncii”.
    Odata produsa aceasta separare ireversibila, in afara umanismului, a unui stramos comun si a unor atribute abstracte mostenite (frumusete, utilitate, emotie)
    cele patru ramuri ale manifestarilor intelectuale umane (divizia productie spirituala) nu au nimic in comun.
    Nu au scopuri comune, nu au mijloace comune si, in ciuda aparentelor, nu au confluente si nici interdependente si/sau influentari reciproce,
    in afara influentelor total indirecte pe care stiinta le manifesta sporadic asupra celorlalte 3.

    In afara de religie, stiinta, filozofie si arta exista din abundenta
    pseudo-religie, pseudo-stiinta, pseudo-filozofie si pseudo-arta, fiecare dintre acestea aflandu-se ca un halou difuz (ca o atmosfera) in jurul nucleelor omonime.

    Pseudo-religie, pseudo-stiinta, pseudo-filozofie si pseudo-arta au destule lucruri in comun…

    Despre stiinta…

    Mai inainte de a fi „de stiinta” oamenii de stiinta sunt oameni…
    …iar a vorbi e omeneste.

    Atunci cand om de stiinta vorbeste publicului este greu de spus daca se afla in exercitiul functiunii sau in recreatie…

    Exista prejudecata ca oamenii de stiinta ar fi fiind atei sau ca oamenii cu adevarat de stiinta ar trebui sa fie atei…

    Exista prejudecata ca oamenii de stiita ar fi credinciosi sau macar mistici si ca toata ziua nu faca altceva decat sa-l caute pe Dumnezeu
    …pentru a-L demomn-stra (ca exista, ca nu exista…)

    Exista prejudecata ca a pune la indoiala in/existenta lui Dumnezeu ar insemna cu necesitate credinta inversa.

    Exista prejudecata ca ateii ar fi stiintifici, iar credinciosi ar fi mistici.

    Dar in fapt…

    Stiinta nu se ocupa cu Dumnezeu.
    Stiinta nu se ocupa de Dumnezeu.
    Stiinta nu se opereaza cu Dumnezeu.
    Stiinta nu utilizeaza ipoteza Dumnezeu.
    Stiinta nu ia in considerare nici existenta si nici inexistenta lui Dumnezeu.
    „Dumnezeu exista”, „Dumnezeu nu exista”, „Dumnezeu poate exista”, „Dumnezeu nu poate exista”, nu sunt ipoteze ori axiome utilizate/utilizabile de/pentru stiinta.
    Stiinta nu se ocupa cu demonstrarea existentei sau inexistentei lui Dumnezeu (in particular) si cu a nimic altceva in particular.
    Stiinta nu se ocupa cu infinitul si nici cu semnalele venite de la infinit.
    Stiinta nu se ocupa de Univers in anasamblul sau.
    Stiinta nu se pre/ocupa de raspunsul la intrebarea de ce exista Universul (daca exista), cum a aparut si cum va disparea.
    Stiinta este in fapt mult mai modesta ocupandu-se exclusiv de parti finite ale universului.

    Despre ce este stiinta si cu ce se ocupa ea urmeaza sa aducem vorba…

    * * *
    Mai exista „divizia productie materiala” si „divizia consum„.
    * * *
    Exista Omenire dar (inca) nu exista Umanitate. Printre emblemele/simptomele aparitiei Umanitatii ar fi existenta unei limbi si a unei religii unice la scara speciei.
    * * *

    1.divizia productie materiala

    2. divizia productie spirituala
    2.1.religie
    2.2.stiinta

    2.3.filozofie
    2.4.arta

    3. divizia consum

    • d'Artagnan said

      ”Stiinta nu se ocupa cu Dumnezeu.
      Stiinta nu se ocupa de Dumnezeu.
      Stiinta nu se opereaza cu Dumnezeu.
      Stiinta nu utilizeaza ipoteza Dumnezeu.
      Stiinta nu ia in considerare nici existenta si nici inexistenta lui Dumnezeu.
      “Dumnezeu exista”, “Dumnezeu nu exista”, “Dumnezeu poate exista”, “Dumnezeu nu poate exista”, nu sunt ipoteze ori axiome utilizate/utilizabile de/pentru stiinta.
      Stiinta nu se ocupa cu demonstrarea existentei sau inexistentei lui Dumnezeu (…).”

      De acord.

      • Dl.Goe said

        Bun. Acesta este un Acord fin. Prin urmare vin si intreb, ce-am putea spune, in baza acestui acord, despre faptul ca omului de stiinta Stephen Hawking, Teoria „stiintifica” a Big-Bangului ii då certititudinea ca Dumnezeu nu exista, ca premisa a unei implicatii logice a carei concluzie rezulta cu necesitate?

        • Radu Humor said

          Păi, uite cum arată handicapatul ăsta !
          Nu crezi că numai Dumnezeu putea să-l bată în halul ăsta:mrgreen:
          Negaţia asta e forma lui supremă de răzbunare🙄

        • Ghenadie said

          De ce Dumnezeu a îngăduit să se nască oameni cu defecte fizice ?

          Aceasta este întrebarea care mi-a pus-o un cititor al blogului .

          Acum pot să-i răspund în parte (mai detaliat îi voi răspunde în articolul „Iehova – rafa”) – deoarece în fiecare om să se vadă lucrarea lui Dumnezeu .Dacă tu care citeşti ai un defect fizic , Dumnezeu Creatorul vrea să se vadă prin viaţa ta lucrarea Lui . Pentru alţii tu eşti cu defecte , pentru Dumnezeu eşti perfect . Dumnezeu nu crează cu defect .

          Dumnezeu a creat pe fiecare om cu un scop precis – şi pentru tine , chiar dacă nu realizezi acest lucru , aşa este !!

          Din acest motiv trebuie să fii mulţumitor pentru viaţa care ţi-a fost dată . Deci …

  26. Web 2.0 said

    despre ce d-zeu discutati voi aci cucilor ?

    • Dl.Goe said

      Hm… Interesant! O gâzå micå (comestibilå) efectueaza un zbor deasupra unui cuib de cuci… si-nu-pricepe-taina… Interesant, foarte interesant🙂

      P.S. Ce påcat cå nu tot ce zboara se mananca…!

      P.P.S. Tocmai ma pregteam sa notez cå o zi de liniste este o zi castigatå cand deodata se auzi un zumzet ascutit… (de dimineata spre seara) si nu, nu este Ionutz cel Cumplit cel care-l produce ci un alt personaj (tot) din povestile lui Emil Garleanu…

      • d'Artagnan said

        Uite că se auzi și ditamai tunetul…adică eu!🙂

        • Dl.Goe said

          Ce parere aveti despre ateul Ionutz? Este pentru dânsul stiina o religie au ba?

        • RALG said

          S-a auzit sunetul tunetului (indeed) dar… nu s-a zarit… lumina (fulgerului). In tot cazul se pare ca intr-adevar trasnetul nu loveste de doua ori in acelasi loc… in aceeasi zi.🙂 Se anunta zile senine.🙂

      • d'Artagnan said

        Îl asigur pe Ionuț că nu există nicio problemă de arbitraj.

        • Dl.Goe said

          Ah, d-le D’artagnan, ca perfid mai sunteti…🙂 Ma asteptam sa-i spuneti lui Ionutz intregul adevar, gol-golutz… Nu sa-l amagiti asa cu jumatati de enunturi (pline de adevar de altfel) pentru a-i consolida confuzia… „nu există nicio problemă de arbitraj…” pentru ca, de fapt, nu exista niciun arbitraj.si nicio regula sau constrangere. Noi nu ne-am asumat (nici nu ne-ar fi dat prin cap asa ceva) rolul de (liber) arbitru in posibila dezbatere fata cu cele doua abuzuri flagrante care zac in continuare neexplicitate si neelucidate pe punte. Nu avem nici predispozitia, nici dispozitia, nici mijloacele (n-avem fluier, n-avem cartonase, n-avem moderare, n-vem nimica), nici interesul, nici scopul de a fi (liber) arbitru aci. Ionutz este prin natura sa un credincios sadea, crede in toate celea. Crede in stiinta (Dumnezeul sau care-l elibereaza de povara indoielii in Dumnezeul altor), si crede in (liberul) arbitru, in existenta cu necesitate a unui arbitru. Neavand in cine altcineva sa creada pe acaeasta (b)Arca (o lume mica – o mica lume; mica, mica dar care ar trebui sa-si aiba si ea Dumnezeul ei, nu?) pentru onoarea de a fi Arbitru pe (b)Arca, ne-a distribuit pe noi, dl.Goe, in acest rol al piesei scrise si jucate (exclusiv) de catre simpaticul ateu Ionutz. S-ar putea zice ca oarecum (dar doar oarecum) confuzia pe care o face este dl.Ionutz este scuzabila (a) intrucat nu este (nici) primul care ne confunda astfel , aici (ci probabil ultimul intr-un lung sir dinastic de crediciosi) si (b) intrucat o multime de bloggeri muritori s-au investit explicit sau implicit cu postura de Dumnezei si liber Arbitri ai goeletelor pe care le au in gestiune, arogandu-si insemnele divine ale omnipotentei si omniscientei (stiind cel mai bine ce se cade si ce nu se cade, ce se cuvine si ce nu se cuvine, ce e bine si ce nu e bine, cine si ce poate sa existe si cine si ce nu poate sa existe pe goeleta respectiva, pe care o vor fi construit-o din ambitz din Nimic). Nu este de mirare ca avand aceasta confuzie in minte, dl.Ionutz a ramas siderat atunci cand i-am suflat mingea si am inceput sa-l driblam in careul de 16 m, in apropierea punctului cu var, replicand liber fata cu comentariile sale liber exprimate. A incercat sa ne faulteze la oase, iar apoi, nereusind, si-a strans sireturile si-a plecat, suparat, nedreptatit, dezolat, infuriat… in aparenta. In realitaea (lucidul d.Ionutz) a plecat (precum alti cativa) din lasitate, pre-simtind ca fragilitatea convingerilor si putinantatea mijloacelor sale ii pot face surprize, aducandu-l in posturi imprevizibile. Si acum d-voastra ce faceti? Ii dati apa la moara pretextelor precum cel cu neimpartialitatea arbitrajului. Precum la sedintele UTC, in care, din anumite motive, anumiti tovarasi, absenteaza nemotivat. Sa fie sanatosi…

        • d'Artagnan said

          Ionuț, rectific, confirm ce zice DlGoe: la această dispută nu există niciun arbitru. Este un caft generalizat, fără nicio regulă, orice lovitură este permisă.Un blog fără Dumnezeu, ce mai vorbă…

        • Dl.Goe said

          Ah, ca profitor mai sunteti… Liber arbitru este chiar libertatea de exprimare care-i ingaduie fecaruia sa se arbitreze pe sine (cat si cum poate). Vad ca sunteti decis sa-l adanciti pe dl.Ionutz in confuzie cu orice pretz.

  27. d'Artagnan said

    Dl.Goe

    N-am privit ”cedările” sau ”necedările” ca parte din orgolii, exprimarea mea este nefericită, m-am referit la ipoteză, la punctul de plecare, să fie clar care/cum este. În niciun caz nu voi lua ca afront vreo contră, critică sau neînțelegere. Iar de vă scapă ceva mai acid, asta e, un duel amical n-a făcut rău nimănui, te ține în formă…

    ”‘Majoritatea (…) adera la acest enunt prin simpla CREDINTA, asa cred ei (fara a avea acces nici la observatii, nici la demonsttratii, la nimic realmente stiintific). Se convertesc la aceasta CREDINTA citind despre Teoria Big-Bang-ului, exact in acelasi fel in care alti enoriasi se convertesc la crestinism citind Biblia, sau la Islamism citind Coranul…”
    Sunt de accord cu această observație.

    ”Argumentul ca acea majoritate invocata nu este importanta atatat vreme cat exista (totusi) unii care n-au acceptat Teoria Big-Bang prin Credinta ci prin rationament stiintific, n-ar putea fi chiar un argument, pentru ca existenta acestor indivizii este doar o ipoteza, adica o credinta, care nu poate fi demonstrata.”
    Nu sunt de accord cu această observație. Acea majoritate este importantă pentru enunț, CHIAR dacă există și ceilalți…de a căror existență vă îndoiți. Poate nu înțeleg ce vreți să spuneți…dar eu exist, de exemplu. ”Gândesc, deci exist!”. De ce aș fi o ”ipoteză”?! Vă rog să fiți mai explicit aici, îmi scapă ceva?
    Prin urmare, enuntul: “Teoria Big-Bang-ului este o religie” ar putea suferi o mica modificare , din punctul meu de vedere, dar esențială:
    ”Teoria Big Bangului este, pentru majoritatea oamenilor, o religie”.

    • Dl.Goe said

      Desigur ca suntem de acord cu enuntul ”Teoria Big Bangului este, pentru majoritatea oamenilor, o religie”. Probabil ca am putea fi de acord si cå despre minoritatea acelei majoritati habar nu avem. Nu stim cat de minora este. Nu stim daca contine pe cineva sau daca nu este cumva o multime vida. Si nu stim nici ce anume este Teoria Big-Bangului, pentru acea minoritate, nefiindu-i religie. Ar putea fi mit, legenda, poveste stiintifico-fantastica… Ipoteza astrala (grea, constrangatoare) de lucru… metafora sau cine stie ce altceva. Nu?

      Si inca:

      Teoria Biblicå este, pentru majoritatea oamenilor, o religie. Probabil ca am putea fi de acord si cå despre minoritatea acelei majoritati habar nu avem. Nu stim cat de minora este. Nu stim daca contine pe cineva sau daca nu este cumva o multime vida. Si nu stim nici ce anume este Teoria Biblica, pentru acea minoritate, nefiindu-i religie. Ar putea fi mit, legenda, poveste stiintifico-fantastica… Ipoteza astrala (grea, constrangatoare) de lucru… metafora sau cine stie ce altceva. Nu?

      Deocamdata noi constatam ca Omul de Stiinta Stephen Hawking el insusi in persoana, aflandu-se mult in afara exercitiului functiunii, fiind in recreatie (recreatia mare), si-a facut din Teoria Big-Bangului (altfel decat oamenii de rand ai majoritatii invocate) o religie in toata regula, o scriptura care are rol de Dumnezeu. O teorie care incearca sa acrediteze ideea ca poseda dovezi ale existentei sau inexistentei lui Dumnezeu nu poate fi decat o religie. O teorie care este utilizata ca argument/instrument pentru intarirea unor Credinte precum credinta in existenta sau inexistenta lui Dumnezeu nu poate fi decat o religie. Dar, intrucat deocamdata n-am ajuns unanim la concluzia ca din toate perspectivele Teoria Big-Bang ar fi o religire (pentru ca n-am apucat sa epuizam toate perspectivele), ar merita, cred, ca pentru moment sa analizam enuntul urmator:

      Teoria Big Bangului este, pentru insul Stephen Hawking, o religie.

      Cum vi se pare? Cum va place?

      • d'Artagnan said

        Domnule, sunteți periculos… de bun!
        M-am apucat să comentez enunțul ”Teoria Big Bangului este, pentru insul Stephen Hawking, o religie.”
        Și am început să scriu:
        ”Omul de știință Stephen Hawking este și el om. Ca om, poate avea, independent de știință, niște subiectivități El a recunoscut că este ateu, dar nu a spus niciodată că a devenit ateu DUPĂ ce a intrat adânc în probleme de astronomie, fizică, mă rog, în Știință. Ideile lui despre nașterea Universului erau Preconcepute, poate nu neapărat în legătură cu BigBangul dar cu siguranță că ele excludeau intervenția Divină. Prin urmare se poate spune ”Teoria nonBiblică (a fost) este pentru insul Stephen Hawking o religie.”, iar în particular, sunt de accord cu …
        Și atunci m-am blocat, mi-a căzut o fisă de mă doare și acum capul…
        Ce scriu eu aici?! Păi chiar d/stră spuneți înainte de enunțul cu teoria ,”Dar, intrucat deocamdata n-am ajuns unanim la concluzia ca din toate perspectivele Teoria Big-Bang ar fi o religie ”?! Și atunci, dacă n-am definit încă asta, cum aș putea comenta ”Teoria Big Bangului este, pentru insul Stephen Hawking, o religie”?!

        PS.Nu știu totuși ce este de fapt cu acea afirmație a lui Stephen Hawking, eu știam că a zis așa: ” Acum, cu cunoștințele pe care le avem, nu mai avem nevoie să demonstrăm nașterea Universului cu ajutorul lui Dumnezeu.” Care nu prea este același lucru cu ”Nu există Dumnezeu”. Însă, bineînțeles, asta nu influențează discuția noastră despre Univers și religie (suntem tari, DlGoe, despre ce vorbim noi: Univers și religie!!! Eu, un mușchetar aproape analfabet în chestiunile astea …).

        • Dl.Goe said

          Se pare ca n-avem incotro si va trebui sa facem un mic efort administrativ-gospodaresc si sa sistematizam un pic meandrele discutiilor de pana acum (inainte de a purcede mai departe), altminteri riscam sa ne pierdem in ceturile colaterale si in supterfugii verbale…

          Ca era aprioric ateu ori ca a avut revelatia ateismului ulterior aderarii si contribuirii la consfintitirea Teoriei Big-Bangului este desigur neimportant in contextul enuntului de analizat: „Teoria Big Bangului este, pentru insul Stephen Hawking, o religie”. Important este daca insul respectiv gaseste sau nu in aceasta Teorie dovada inexistentei lui Dumnezeu, dovada care sa ateste credinta sa: Credinta in inexistenta lui Dumnezeu (Da sau nu?). (Paranteza: Multi dintre cei care se considera atei folosesc formula moale: „Nu cred existenta lui Dumnezeu” in locul celei tari (echivalenta din punct de vedere logic, dar nu si antropo-logic): Cred in inexistenta lui Dumnezeu).

          Este adevarat ca afirmatia ”Acum, cu cunoștințele pe care le avem, nu mai avem nevoie să demonstrăm nașterea Universului cu ajutorul lui Dumnezeu” nu prea este același lucru cu afirmatia ”Nu există Dumnezeu”. Mi-ati livrat acest adevar al inegalitatii celor doua enunturi ca fiind un ADEVAR, daca nu cumva chiar ADEVARUL. Din pacate nu pot sa consider aceasta livrare ca fiind un argument valid… intrucat, adevarul este ca Stephen Hawking chiar a afirmat ca „Nu exista Dumnezeu„, citez: ”Înainte să înţelegem ştiinţa, era normal să credem că Dumnezeu a creat Universul. Dacă Dumnezeu ar exista, am şti tot ce ştie Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu există”. Ba mai mult a considerat ca fraza ”Acum, cu cunoștințele pe care le avem, nu mai avem nevoie să demonstrăm nașterea Universului cu ajutorul lui Dumnezeu” este premisa implicatiei logice din care rezulta cu necesitate ca Dumnezeu nu exista, nefiind necesar, neavand ce rol sa joace in nasterea universului, ceea ce intamplator coincide cu credinta sa in inexistenta lui Dumnezeu.

          Pe moment as vrea sa trecem cu vederea (sub tacere) fragilitatea, superficialitatea si inconsistenta logica a enunturilor:

          Acum, cu cunoștințele pe care le avem, nu mai avem nevoie să demonstrăm nașterea Universului cu ajutorul lui Dumnezeu

          Dacă Dumnezeu ar exista, am şti tot ce ştie Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu există

          Înainte să înţelegem ştiinţa…

          intrucat ar fi prematur sa abordam aceste aspecte inainte de a stabili daca Teoria Big Bangului este, pentru insul Stephen Hawking, o religie. Sau nu. Nu?

          P.S. In genere este mai usor de demonstrat că ceva există decat ar fi de demonstrat ca ceva nu exista. Cel mai adesea a demonstra ca ceva exista consta in a identifica acel ceva (sau efectele sale, observabile, masurabile, repetabile si reproductibile), fiind suficient sa gasim un exemplu/exemplar al acelui ceva. A demonstra ca ceva nu exista consta, de fapt, in a demonstra ca acel ceva nu poate exista, intrucat presupusa sa existenta ar conduce la contradictii sau absurditati logice (in raport cu ceea ce s-a demonstrat ca exista). Din nefericire majoritatea combatatntilor jongleza incorect in jurul acestor relatii logice, pervertind logica in pseudo-logica. Misticii incearca sa demonstreze existenta lui Dumnezeu acreditand ideea (in fapt o axioma discutabila a lor) ca tot ceea ce se vede este efect al existentei lui Dumnezeu, si ca asadar, astfel, Dumnezeu devine identificabil in orice, dar mai ales /in special, in imperfectiunile stiintei, in lucrurile aflate in colectia de date observate sau psudo-observate si pe care stiinta n-a reusit sa le lege intr-o teorie valida (De exemplu in incapacitatea stiintei de a oferi un model acceptabil pentru descrierea celor petrecute in primele 10 la -43 secunde de dupa producerea ipoteticului Big-Bang care a dus la nasterea ipoteticului intreg Univers). In acelasi timp stiintificii-atei (o subcategorie) solicita misticilor dovezi stiintifice ale existentei lui Dumnezeu si/sau (de asemenea) considera ca inconsistentele logice in explicarea/practicarea/colectivizarea lui Dumnezeu de catre credinciosi ar fi musai un argument in favoare inexistentei lui Dumnezeu. Mistice cred ca in complexitatea mecanismului uman (mai compliact decat un ceasornic) ar sta dovada existentei unui Creator inteligent, iar ateii considera ca devreme ce Credinta in Dumnezeu nu este inanascuta (ci invatata) in asta s-ar gasi argumente ale inexistentei lui Dumnezeu. In fapt „existenta si/sau inexistenta lui Dumnezeu” nu intra in contradictie cu nimic. Dialogul (propus, presupus) intre Stiinta si Religie este absurd, lipsit de sens si utilitate in raport cu termenii formali ai acestui dialog (chiar daca poate avea alte sensuri si utilitati, precum cele comerciale si/sau de divertisment). Un om de stiinta in exercitiul functiunii nu poate afirma „Nu exista Dumnezeu” si nici „Dumnezeu exista”, nu are voie, nu are nevoie, cadrul stiintific in care se misca nu ingaduie acest gen de enunturi lipsite de sens in acel cadru.

          Stiinta se ocupa (a) cu observarea lucrurilor si fenomenelor observabile intr-un domeniu finit (mereu extensibil, mereu finit), (b) cu descoperirea relatiilor cauzale intre lucruri si fenomene si (c) cu exprimarea matematica, sintetica, logica, in relatii cantitative, a relatiilor observate. Modele concise, esentiale, astfel obtinute, care probeaza o concordanta multumitoare intre [rezultatele prezise de ele] si [datele observate/observabile practic] sunt teorii stiintifice. O teorie stiintifica opereaza cu anumite marimi primitive si derivate (exprimabile cantitativ in unitati de masura) si cu un set de formule, ecuatii,  teoreme, enunturi (matematice, logice, descriptive) care descriu relatiile intre marimile (primitive si derivate) cu care opereaza teoria respectiva (un fragment din realitatea disponibila/observabila si aceea ea insasi finita). Suma teoriilor stiintifice constituie nucleul stiintei, partea cea mai importanta a stiintei (ca ramura a manifestarilor intelectuale umane – divizia productie spirituala). Tot ca parte a stiintei (mai vizibila decat nucleul stiintei) este munca depusa pentru stabilirea unor teorii noi necesare pentru modelarea unor seturi de observatii noi, inexplicabile (neexplicate inca), date ce nu se potrivesc predictiilor niciuneia dintre teoriile existente. In mod current oamenii de stiinta sunt aceia care se ocupa cu… cercetarea stiintifica… cu facerea de observatii noi, obtinerea unor date noi, introducerea unor noi marimi primiteve si derivate, si cu elabora unor teorii noi care sa se potriveasca multumitor acelor date observate.

          Este momentul sa precizam ca observarea consta exclusiv in detectarea unor entitati sau procese accesibile simturilor umane. Nimic din ceea ce nu este accesibil direct simturilor umane sau nu se poate traduce (cu instrumente potrivite – o extensie a simturilor umane) in stimuli accesibili simturilor umane nu poate constitui obiect al unui studiu stiintific. Pentru a fi succeptibil studierii stiintifice un fenomen trebuie sa poata produce direct sau indirect efecte sesizabile simturilor umane. Este aceasta unnul dintre detaliile care dau consistenta umanismului stiintei.

          Dificultatile omului de stiinta sunt in genere de trei feluri:

          (a) Incompletitudinea (momentana) a setului de date observate (ceea ce poate face matematic imposibila coagularea unei teorii in jurul acelor date),

          (b) dificultati de natura intelectuala, limite (momentane) ale inteligentei si/sau cunostiintelor necesare asamblarii datelor observate (adesea este greu de stabilit daca intr-un anumit studiu ne aflam in situatia (a) sau (b) sau si (a) si (b)… )

          si (c) Dificultati legate de influentele exterioare ariei fenomenelor obervate, perturnbari, influente si conditionari exterioare, condensate/sintetizate in asa numitele conditiile de frontiera ale domeniului studiat. Aceasta a treia categorie este una dramatica si ar trebui practic sa faca stiinta neputincioasa. Ca nu se intampa asa tine de natura nelinara a Universului in raport cu ceea ce poate percepe inteligenta umana. Din punctul nostru de vedere Universul manifesta o anumita discontinuitate, fiind alcatuit din felii (aproape) decuplate unele de altele (precum aspectele gravitationale de cele electrice bunaoara). Daca initiem un studiu si colectam un set de date prea sarac la inceput, influenta datelor aflate in afara colectiei noastre au o influenta prea marea asupra domeniului studiat ceea ce impiedica coagularea unei teorii coerente. Extinzand observarea mai mult, si mai mult, peste un prag critic, ajungem in posesia unui set de date consistent care permite coagularea unui model matematic (o teorie) concordant (multumitor de concordant) cu datele observate si cu aria in care sunt observate datelor respective. In afara domeniului observat raman totusi o infinitate de date dar influenta acestora este nesemnificativa in raport cu modelul creat, nu au cum sa-i probeze invaliditatea. Acumularea continua a altor date, observate in exteriorul domeniului studiat initial, duce la acumularea in timp a unui numar din ce in ce mai mare de neconcordante cu modelul propus, ceea ce in final duce la invalidarea acestuia si necesitatea coagularii unuia nou (la fel de provizoriu si in contextul aceluiasi gen de dificultati (a), (b) (c).

          Daca influenta intregului (Univers) asupra partilor ar fi (in raport cu abilitatile perceptiei umane) una liniara „cunoasterea” stiintifica nu ar fi posibila. Ne-am afla mereu in postura de a nu avea suficiente date pentru a incropi o teorie (cat de cat) coerenta, pentru ca mereu influenta lucrurilor aflate in exteriorul ariei noastre de acoperire (semnalele venite de la infinit) ar fi prea mare in raport cu influenta datelor din interior. Slava Domnului ca nu se intampla asa. Slava Domnului ca Isaac Newton n-a avut cunostinta de curbarea razelor de lumina im preajma maselor mari caci n-ar mai fi fost in stare sa elaboreze „Principiile matematice ale filozofiei naturale”. Oamenii de stiinta (saraci cu duhul), ignorand datele pe care nu le au (sic), au reusit pana acum sa tot incropeasca modele potrivite, cat de cat stabile, pentru o vreme, in raport cu datele observate, pe care, mereu, observatiile noi le-au distrus. Unii cred ca in seninatatea cu care stiinta acceppta invalidarea vechilor teorii (acceptand ca avut o abordare gresita) si reinceperea perpetua a construirii unor teorii noi, consta insasi taria stiintei. Altii dimpotriva cred ca aceasta este semnul slabiciunii stiintei, un semn de inconsecventa si neputinta, un drum ocolit care va conduce pana la urma la ceea ce credinciosii „stiu” deja. Unii cred ca taria (si valabilitatea stiintei) consta in confortul material pe care poate sa-l ofere muritorilor, altii cred dimpotriva. Totusi un om de stiinta rezonabil, rational, stie intotdeauna ca ceea ce ii apare lui ca fiind o corelare (matematica) valida intre anumite date observate poate fi oricand invalidat de alte date din exterior.

          Sunt tentat sa spun ca dupa 1,2,3 vine 4… maine observ ca dupa 1,2,3 apare 11 si ma sinucid. Poimaine apare 12, apoi 13, pe urma 21, 22, 23 si incep sa cred ca am de a face cu

          1,2,3, 11,12,13, 21,22,23, 31,32,33…

          Si cateva luni de zile sunt fericit si tratat ca un geniu, apoi deoadata apre numarul 67819 si iarasi nu mai inteleg nimic…

          Stiinta este un mers pe sarma intre penuria si excesul de date observate/observabile.

          Daca o entitate de tip Dumnezeu ar exista, (un soi de super-Matrix) nimic n-ar impiedica-o sa faca in asa fel incat lucrurile sa aiba aparenta (partiala) pe care o au si care sa dea oamenilor (eventual de stiinta) impresia ca teoriile incropite de ei sunt consistente si se potrivesc. Omului de stiinta nu-i pasa daca traim in Matrix sau nu si daca legitatile pe care le investigheaza sunt rezultatul unor actiuni inteligente orientatea spre vreun scop sau rezultatul hazardului, al felului de a fi a ceea ce este observabil in Univers. Scopul sau este sa descopre acele legitati, sa explice CUM functioneaza o parte din Univers, nu „DE CE”.

          Stiinta ca si religia (si arta) nu sunt pana la urma decat forme (distincte) de dumnezeire a omului (in timp ce filozofia si politica sunt forme de indracire a omului). De aceea un om de stiinta in exercitiul functiunii nu poate afirma in cunostiinta de cauza ca nu exista Dumnezeu sau ca n-ar putea exista (ceea ce este acelasi lucru). Si tot de aceea un om de stiinta in exercitiul functiunii nu poate afirma in cunostiinta de cauza ca exista Dumnezeu sau ca ar trebui sa existe (ceea ce este acelasi lucru). Omul de stiinta in exercitiul functiunii este un Sisif post-modern, care se ocupa (a) cu observarea lucrurilor si fenomenelor observabile intr-un domeniu finit (mereu extensibil, mereu finit), (b) cu descoperirea relatiilor cauzale intre lucruri si fenomene si (c) cu exprimarea matematica, sintetica, logica, in relatii cantitative, a relatiilor observate, coaguland modele concise, esentiale, care probeaza o concordanta multumitoare intre [rezultatele prezise] si [datele observate/observabile practic]. Alegatiile referitoare la existenta sau inexistenta unei Divinitati Transcendentale il scot pe omul respectiv din postura stiintifica.

          Ce face un om de stiinta in timpul sau liber este o alta problema. In timpul sau liber el poate avea (ca oricare alt om) credinte (convingeri nebazate pe cercetare stiintifica), precum credinta in existenta lui Dumnezeu sau in inexistenta lui Dumnezeu (aproape) acelasi lucru)

          Este exact ceea ce face dl. Stephen Hawking atunci cand, din Biserica Teoriei Big-Bangului (o pseudo-teorie stiintifica) proclama, inexistenta lui Dumnezeu, ca fiind rezultatul ne-necesitatii acestuia (somaj tethnic). Este acesta un abuz. Existenta sau inexistenta lui Dumnezeu poate fi cel mult o ipoteza personala, asumata individual. Motivatia adoptarii unei asemenea optiunii/ipoteze individuale ar putea fi desigur fi obiectul unui studiu stiintific, dar continutul acesteia n-ar putea fi probabt in niciun fel, n-ar putea avea o explicatie stiintifica, aceeasta fiindui de altminteri nenecesara.

          Imi pare rau ca n-am vreme sa revad, sa rectific si sa esentializez ce-am scris, dar v-as propune sa vizionam un film pe care sa-l comentam cand ne-o veni bine:

        • Dl.Goe said

          Are Dumnezeu viitor? (2/7)

          Are Dumnezeu viitor? (3/7)

          Are Dumnezeu viitor? (4/7)

          Are Dumnezeu viitor? (5/7)

          Are Dumnezeu viitor? (6/7)

          Are Dumnezeu viitor? (7/7)

  28. Stely said

    „Fizica nu exclude artele… eu aş zice că,dimpotrivă, se completează în mod fericit.”

    P.S. Cred ca tocmai ce, politicianul in devenire, Klaus Iohannis a avut o revelatie.
    O fi mult, o fi putin, pe mine insa m-a cucerit . Semne bune anul are…

    • Dl.Goe said

      Ei, bata-va sa va bata! Sa va fie de bine, si ceasul al bun sa-l dea Pronia.

      • Stely said

        Ha, nu stiu cum sa „traduc” reactia dvs. Ar fi trebuit (poate)sa nu aduc acum si aici vorba despre „politicianul in devenire…” . Mai ales ca vine in contradictie cu ceea ce spuneti aici: Stiinta ca si religia (si arta) nu sunt pana la urma decat forme (distincte) de dumnezeire a omului (in timp ce filozofia si politica sunt forme de indracire a omului).
        Intentia mea nu a fost sa-i fac propaganda domnului Iohannis, ci sa constat ca „politicianul …” a avut o revelatie , spunind ca fizica si artele se” completeaza in mod fericit” . Prin urmare, faptul ca fizicianul si politicianul in devenire a rostit (spontan )cu glas tare ceva ce a existat in subconstientul său, au fost pentru mine o revelatie si o speranta: politica iata nu va mai fi o” forma de indracire a omului” ci, de ce nu, o forma de imblinzire, de( „trezire” ?) Hai ca am reusit s-o scot la capat , nu-i asa ? 🙂

        • Dl.Goe said

          Ar fi de facut o nuantare. Dl.Iohannis, politician o fi, n-o fi sau o deveni, dar fizician in niciun caz nu este, n-a fost si nu va deveni. Dl.Iohannis a fost (scurta vreme) profesor de liceu si a predat si a meditat fizica de liceu. Atat. Fizician nu-i acelasi lucru cu profesor de fizica (de liceu), chiar daca suna asemanator.🙂

      • Stely said

        Marturisesc ca am citit „pe nerasuflate „comentariul dvs( lung si dens ) dar il voi reciti maine, pe bucatele si pe indelete. In mare, nu este nimic de neinteles. As spune ca „asa am crezut” si eu despre cele doua „abuzuri flagrante”. Chiar am vrut sa aduc in discutie „afacerea Galilei” – judecarea lui Galileo Galilei de catre Biserica Catolica ( de atunci (1623) si de „acum” 23 de ani (1992). Ce „abuzuri flagrante” au facut(atunci) fiecare dintre cele doua parti in proces ? Dar in 1992? S-au „reparat ” abuzurile ?
        L-am putea compara pe Galileo Galilei cu Stephen Hawking ? Dar pe Papa Ioan Paul al II (1992) cu Papa Francisc (2014)?

        • Dl.Goe said

          Oooo, desigur ca niste paralele inegale intre Galileo Galilei si Stephen Hawking si/sau intre Papa Ioan Paul al II si Papa Francisc ar putea fi teme colosale, pretabile pentru dezbaterii la toate nivelurile, de la cele intre anonimi amatori si clandestini pe bloguri virtuale pana la nivel academic. Fericiti cei care se pot afla in imrejurarea de a asista sau /si participa la astfel de incercari. Mi-ar placea, de ex, sa-l ascult pe Horia Roman Patapievici conferentiind pe asemenea teme in compania lui Gabriel Liiceanu.

  29. RALG said

    Cum gîndește Dumnezeu

    “Singurii care își pun serios această întrebare sînt fizicienii. Misticii știu deja. Artiștii intuiesc. Medicii contemplă. Politicienii se feresc. Noi, ceilalți, ne iluzionăm. Pierre Simon Laplace (1749 – 1827) credea că putem privi actuala stare de lucruri drept o consecință directă a stării anterioare și o cauză directă a stării viitoare. Numim această teorie, determinism. Totul este să obținem o cunoaștere totală a momentului și a legilor care îl guvernează și avem întregul peisaj clar. Aceaste faimoase rînduri îi aparțin: ”Dacă va exista vreodată o inteligență care va cunoaște abslout toate forțele care pun natura în mișcare și absolut toate pozițiile tuturor elementelor care compun natura și acest intelect va fi suficient de vast ca să poată analiza toate aceste date împreună, atunci el va putea cuprinde într-o singură formulă mișcarea celor mai mari corpuri cerești și deopotrivă mișcarea celor mai firavi atomi.

    Pentru această inteligență nimic nu va fi nesigur și viitorul, ca și trecutul, va fi prezent în ochii săi.” Evident, rămâne deschisă incertitudinea asupra existenței unei asemenea inteligențe. Unii spun că ar fi o inteligență demonică. Alții, că e formă ascunsă în care Laplace nu a vrut să-i spună pe nume Celui care o posedă deja: Dumnezeu. Mai sînt, poate, și dintre cei care cred că e o chestiune de timp pînă cînd un semen de-al nostru va ajunge cel dintîi acolo și, apoi, tot mai mulți îl vor urma. Laplace nu a fost, cum crede multă lume, un ateu. Știm că se ruga și că îl îndemna și pe fiul său să se roage zilnic. Circulă legenda apocrifă a unei întîlniri între Laplace și Napoleon Bonaparte, pe vremea Consulatului. Astronomul a prezentat lui Bonaparte teoria sa asupra Universului și un binevoitor a șoptit înaltei urechi că Laplace nu pomenește nici măcar o dată numele lui Dumnezeu cînd vorbește despre cum s-a născut și cum evoluează Universului. Napoleon l-ar fi întrebat: ”Cum de nu pomenești deloc de Dumnezeu în teoria dumitale?”, iar Laplace ar fi răspuns: ”Sire, nu am nevoie de această ipoteză”. Dar mai interesantă pentru felul în care lucrează mintea umană este partea a doua a legendei. Se spune că Napoleon ar fi discutat apoi cu Joseph Louis Lagrange (1736 – 1813), matematician de calibru similar cu Laplace, căruia i-a povestit ce l-a întrebat și ce i-a răspuns Laplace – că teoria lui nu a avut nevoie de Dumnezeu ca ipoteză în ea. Lagrange ar fi exclamat pe loc: ”Ah, ce ipoteză frumoasă! Ea explică o sumedenie de lucruri.” Ipoteza lipsei lui Dumnezeu ca ipoteză… În fine, legenda această circulă într-o sumedenie de variante și fiecare dintre ele spune cu aceleași cuvinte altceva.

    Mi-am adus aminte de toate acestea, citind că, recent, faimosul fizician Stephen Hawking s-ar fi declarat ateu. Argumentul său era similar cu cel al lui Laplace: știm cum s-a născut și cum merge înainte lumea, iar Dumnezeu nu e necesar acestei construcții. Ce distanță de la un Newton, care credea că, dimpotrivă, este necesară intervenția continuă a lui Dumnezeu pentru a corecta aberațiile sistemului universal și a păstra intactă splendoarea creațiunii sale la Stephen Hawking care vede ipoteza existenței lui Dumnezeu exclusă pentru că sistemul universal a apărut singur, se susține singur și va pieri din cauze intrinseci! Dacă Dumnezeu nu e necesar, El nu există – spune acum Hawking.
    Sugerez, însă, ateilor să își tempereze entuziasmul și agnosticilor să nu părăsească starea lor de incertitudine deșertică spre a se instala în înșelătoarea oază a ateismului odată cu această declarație a lui Hawking. Cred că e cazul să aplicăm opiniilor marelui fizician una din consecințele principiului heisenbergian al incertitudinii și să ne dăm seama că ideile sale se comportă ca niște particule din lumea cuantelor: simpla lor observare le modifică starea. ”Uneltele” cu care observăm ideile lui Hawking le alterează substanța. Mai precis, mintea celui care receptează și reține ceea ce produce mintea lui Hawking modifică, prin simplul fapt al receptării și stocării, ideea primită.

    Într-una din ultimele sale cărți, scrisă împreună cu L. Mlodinow, fizician și scenarist de film, intitulată ”Marele plan” (Humanitas, 2012), Hawking spune că ne este imposibil să știm cum s-au petrecut lucrurile într-un trecut neobservat/neobservabil, chiar dacă știm ce s-a petrecut. Mai precis, dacă știm că în trecut o particulă a mers din punctul A în punctul B, ne este practic imposibil să spunem pe unde a luat-o pe acest traseu. Sînt atît de multe determinații care ar fi putut apărea și dispărea fără să mai avem azi o urmă a lor, încît ceea ce putem face rațional este să imaginăm toate rutele posibile între A și B și să le luăm pe toate în calcul fără a elimina vreuna, dacă chiar vrem să aflăm cum de particula a ajuns de la A la B. Pentru a fi cu adevărat siguri că nu greșim, trebuie să asumăm că, teoretic, particula a apucat-o simultan pe toate căile posibile între A și B. Odată ce receptăm această idee a lui Hawking, mintea fiecăruia dintre noi îi dă semnificații diferite. Sînt convins că un fizician antrenat poate pricepe de aici altceva decît, să zicem, un poet boem sau un simplu curios mirat, ca mine. Ca să nu mai vorbesc despre ce înțelege un ateu și ce înțelege un credincios din această idee. Sîntem, în orice caz, la marginea actuală a minții omenești. Am ieșit pe un balcon care dă spre infinit și ne uităm, cu teamă și curiozitate, întrebîndu-ne dacă nemărginitul plin de lucruri și golit de ele în același timp pe care îl privim este în afara noastră sau în noi înșine ». – Sever Voinescu

  30. RALG said

    S-au strans pe acest topic 112 comentarii dar nu dam deloc inainte pe tema celor doua abuzuri flagrante. Ce-i drept nici inapoi. Batem pasul pe loc. Pas de defilare. Una dintre legile lui Murphy afirma ca daca pentru rezolvarea unei probleme se tin mai mult de 5 sedinte atunci inseamna ca tinerea sedintelor este mai importanta decat problema de rezolvat. S-ar parea ca ne aflam in domeniul de valabilitate al Mecanicii Cuantice a genialului Murphy. Cat priveste abuzurile (flagrante) mi-e teama ca o sa ajungem sa ne intrebam (precum Porumboiu) daca au fost sau n-au fost.🙂

  31. d'Artagnan said

    Dragă Redacție RAGL, nu disperați, tema celor două abuzuri este fascinantă. Tocmai din cauza asta nu putem să o tratăm cu lejeritate. Abia aștept.

    • RALG said

      Ooo, da, stiu ca dupa razboi multi viteji, multi analisti, multi artisti, pamfletari tari, vor aparea si vor diseca. Oooo da, sunt sigur ca in spatiile anonime si/sau notorii ale virtualitatii ulterioare se va face dreptate. O dreptate virtual-ulterioara. Buna si aceea. Chit ca va fi luata in zeflemea de „votantul PSD”. De disperat nu, nu disperam.🙂

  32. d'Artagnan said

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18577835-video-imagini-extraordinare-paris-tanara-epuizata-dupa-10-ore-stat-picioare-simbolul-rezistentei-romanilor-fata-batjocurii-guvernului.htm

    • RALG said

      Emotionant intr-adevar. Realmente emotionant. Dar… Ati putea incerca sa va imaginati cam ce emotii ar avea fata cu aceasta relatare pensionarul rural cunsumator de Antena 3? N-ar fi acesta un exercitiu al inchipuirii inca si mai emotionant?

      • d'Artagnan said

        Păi așa am scris pe blogul Contelui de Saint Germain, am zis că am dat de-o băsistă!
        P.S. Pe Contele de Saint Germain îl știți sigur, a spus despre dumneavoastră, pe Dilema, la Andrei Pleșu, că sunteți gaura de la covrig…🙂

  33. d'Artagnan said

    Cum a votat Dumnezeu
    de Sever Voinescu

    ”V.V.Ponta și isteții din jurul său au avut ideea să-l bage pe Dumnezeu în campania lor electorală. Prin mijloace specifice corupției, au convins și o grămadă de înalți prelați să li se alăture. Înfrîngerea zdrobitoare a lui V.V.Ponta este, pentru orice drept credincios din această țară, o lecție: cînd te joci cu icoanele pe spatele cărora scrii să te voteze lumea, cînd scoți Biblia ca un fariseu la televizor, cînd mituiești Biserica ca să-l cîștigi pe Dumnezeu de partea ta, cînd îl țintuiești pe un frate al tău creștin cu aroganță și îl umilești că nu merge la aceeași Biserică la care mergi tu cu televiziunile după tine să fii filmat pupînd crucea, poți fi sigur că pierzi. Dacă ai vreo secundă impresia că Dumnezeu e cu tine în campanie electorală și că El îți bagă voturi în urnă, fii sigur că nu El e acolo. E celălalt! Vicleanul! Dumnezeu nu te-ar face niciodată să crezi că este acolo unde n-ar putea fi niciodată. Dacă se bagă în politică, Dumnezeu nu o face niciodată pentru cineva sau împotriva cuiva – o face pentru un popor întreg sau n-o face deloc (dacă Ponta ar fi citit atent prima parte a Bibliei pe care o tot vîntura cu evalvie de ochii lumii ar fi înțeles regulile după care Dumnezeu joacă politic) și mereu în logica luptei cu cel viclean. Dumnezeu nici nu face și nici nu desface președinți. Acesta este domeniul de acțiune exclusiv al jalnicelor creaturi care sîntem. Dumnezeu salvează lumea doar din cînd în cînd; cînd o facem noi lată de tot. V.V.Ponta a greșit capital crezînd că-L manipulează, că-L aduce de partea sa, că-L ”cumpără” cu poștașul care aduce pensia. Îmi vine să-i strig: cine te crezi tu, V.V.Ponta, să-ți imaginezi că Dumnezeu luptă în armata ta pesedistă? Sper că duminică seara, după ce a vorbit între patru ochi cu Dragnea care i-a spus că totul s-a sfîrșit, robul lui Dumnezeu V.V.Ponta și-a ascultat îngerul, care neîndoielnic i-a strigat ceva…
    V.V.Ponta este doar cea mai recentă victimă a iluziei că poți să-L iei pe Dumnezeu în echipa ta electorală. Șirul politicienilor aroganți care au crezut asta la un moment dat și și-au frînt gîtul taman cînd erau siguri că Dumnezeu le este aliat împotriva adversarului e lung și, nu mă îndoiesc, V.V.Ponta nu va fi cel din urmă. Lui Ponta, însă, sper să-i fie de folos aceste rînduri. Cînd o evalua cauzele eșecului său (nu vorbesc despre evaluaea de la partid, ci de cea din sinea sa), să se gîndească o clipă și la relația lui cu Dumnezeu în această campanie electorală.

    În Italia anilor 50, pe cînd Partidul Creștin Democrat se impunea ca primă forță politică a țării sub conducerea imensului om politic Alcide de Gasperi, circula o vorbă ironică. De Gasperi era un om foarte credincios, aproape mistic, era unul dintre ultimii mari idealiști creștini ai politicii europene. Tînărul său asistent, Giulio Andreotti (viitorul premier și, probabil, cel mai controversat lider politic din Italia de după al doilea război) era pragmatic și ”orientat”, mai degrabă înclinat spre detaliile tehnice ale vieții politice, spre culise și lovituri machiavellice – un fel de Dragnea, mult mai citit și mult mai iezuit, însă. Vorba era așa: De Gasperi și Andreotti intră în biserică. De Gasperi îngenunchează și se roagă – vorbește cu Dumnezeu. Andreotti se așează alături și caută cu privirea în jur – el vrea să vorbească cu preotul. Andreotti comentînd această butadă: ”Evident. Preotul votează. Dumnezeu, nu.” Sigur, preoții votează. Să nu fim atît de siguri, însă, că Dumnezeu nu votează și El. Să spunem, mai degrabă, că Andreotti, o inteligență briantă complet lipsit de scrupule, știa că nu are cum să-L manipuleze pe Dumnezeu, așa că Îl lăsa în pace. Vorbea cu preotul, că pe el îl putea manipula. Tupiestul Ponta, însă, a crezut că Dumnezeu însuși poate fi păcălit la Antena 3, într-o emisiune bine făcută du Gâdea. Altfel, n-aș fi foarte sigur că Dumnezeu nu voează. Cumva, o face El cînd crede că trebuie. Dacă Dumnezeu a votat duminică, la alegerile românești, cred că era undeva în diaspora, stînd la coadă 10 ore sub ploaie și frig cu un pașaport românesc în mînă, și ușa ambasadei s-a închis fix la 9, chiar în fața Lui și n-a mai apucat să intre. Atunci, a votat și El.”

    • Dl.Goe said

      Vad ca ati gasit „veriga lipsa” necesara pentru revenirea spre cele „lumesti”: reintoarcerea din politica spre stiinta, religie si Dumnezeu…

  34. d'Artagnan said

    OK,
    Teoria Big Bangului este, pentru insul Stephen Hawking, o religie. Deci?

    P.S. Și când te gândești cine a venit cu ideea cu ”oul cosmic care explodează în momentul creației”, un preot fizician, BIG Bangul de mai târziu! Uite un exemplu de cum Știința și Religia nu se calcă pe picioare!

    • Dl.Goe said

      Ne recuperam usor, usor, dupa mistica-campaniei electorale si, adunandu-ne pre noi, vom reveni pe acest topic, nu pentru a-l finaliza ci pentru a-i da o finalitate, sau… macar o justificare acolo… Contez, in avans, pe ajutorul d-voastra la moment.

      P.S. Va multumesc si pentru concesii, pentru rabdare dar si pentru nerabdarea cu care insistati in acel „Deci?”. Probabil ca in week-endul care vine vom gasi ragazul sa adaugam „update”-ul lipsa din sir, astfel incat topicul in sine sa fie complet, sferic, solid, lasand deschisa (spre infinit) aria comentariilor voluntare…

    • Dl.Goe said

      Deci…

      …daca am cazut deja de acord ca pentru majoritatea adeptilor „teoriei” Big-Bang-ului aceasta este o religie (prin felul de raportare la „doctrina” respectiva), iar acum iata, acceptam ca si pentu cel mai de seama reprezentant al minoritatii (care lipsea la apelul nominal din majoritatea discutata), „teoria” Big-Bang este tot o religie (si inca intr-o maniera mult mai adanca) cred ca putem conchide (fara teama ca am putea gresi grav generalizand) ca, in general, din punctul de vedere al publicului (martori si spectatori) prin felul in care-si colecteaza prozelitii care adera la ea, „teoria” Big-Bang-ului este o religie in lege, sau mai exact spus o CREDINTA. Partizanii acestei teorii au CREDINTA (exhaustiva si deista) ca asa s-a format UNIVERSUL întreg.

      Prin urmare am putea trece cu curaj si incredere la analiza intrebarii „Este Teoria Big-Bang-ului o religie?” din cu totul alta perspectiva, din care vom putea ignora (total) sentimentele (subiective) ale enoriasilor ei, numarul acestora, motivatiile lor, etc. Vom putea sa discutam ce semnificatie (antropologica) are Teoria Big-Bang (precum si Big-Bangul el insusi; caci vorba ‘ceea, „teoria ca teoria”…), ignorand ce (si de ce) cred despre ea Ionutz, Viorel, Stephen si (multi) altii (inclusiv adversarii såi sau falsii adepti), focalizandu-ne pe continutul-concluziilor acestei „teorii” despre GENEZA si APOCALIPS.

      P.S. Daca exista cineva care are stiinta despre lucruri ce ar face (inca) nepotrivita trecerea catre o noua perspectiva asupra intrebarii noastre (aceea-i intrebarea) il invitam sa vorbeasca ACUM sau sa taca pentru totdeauna.😉

      • d'Artagnan said

        Să n-aud o vorbă, că…!!!
        Nu, Dle Goe, am întrebat democratic pe toată lumea și nu este nimeni care să găsească nepotrivită trecerea. Dimpotrivă, toată lumea așteaptă urmarea.
        Deci?🙂

        • Dl.Goe said

          Deci… Presing pe tot terenul. Am vaga impresie ca „deci”-ul d-voastra intrebator nu bate exact in directia tematica a celor doua abuzuri flagrante, crase, sfruntate, strigatoare la cer, pe care, conform uzantelor legale, trebuie sa le probam in fata inchizitiei care judeca ereziile. Caci da, cele doua abuzuri sunt in fapt doua erezii, una a omului de stiinta care sfarseste prin a pervertii stiinta in interesul personal al CREDINTEI sale private in inexistenta lui Dumnezeu si alta a omului bisericii crestine care se declara de buna voie si nesilit de nimeni enorias al unei alte CREDINTE (pe care si asa n-o poate cerceta) precum credinta in valabilitatea Teoriei Big-Bangului. Poate ca unora dintre jurati vinovatia fata cu acuzatia de erezie si abuz li se pare evidenta ne mai necesitand (alte) probe, dovezi, circumstante… grabiti fiind sa zica „Bun, deci daca nu-i asa cum zic cei doi eretici, atunci cum e?, dle Goe. D-voastra cum considerati?…”. Cam asa ne apare noua momentan, acest „deci?” al d-voastra practicat pe tot terenul. Nu va fie teama, nu ne vom eschiva si nu vom evita sa enuntam, in fata martorilor aci de fata, care este CREDINTA noastra vizavi de UNIVERSUL acesta infinit pe care nu-l putem umple cu sufletele noastre. Vom ex-pune (intr-un final) doctrina bisericii care ne are ca unic enorias in ritmul si cu amplitudinea care ni se potrivesc, adecvate totodata locului si martorilor (care nu-si vor fi pierdut intre timp rabdarea). A dezbate despre incompatibilitatea dintre stiinta si religie si despre inutilitatea tentativelor de reconciliere si dialog intre una si alta, face parte din planul nostru de pregatire a enuntului care se sub/intelege solicitat si in „deci?”-ul d-voastra.

          P.S. Cum ati descrie „disputa” dintre „stiinta” si „religie” din filmul „Are Dumnezeu viitor?” pe care l-am propus ca proba (esantion A) in fata juriului din care faceti parte?

        • Dl.Goe said

          Deci… d-le D’Artagnan, ati simtit semnul (de la Dumnezeu !?) ca deci trebuie sa va implicati activ in elucidarea misterelor? Ce (mai) este pentru d-voastra „teoria” Big-Bang-ului? O religie? Un mit modern? O credinta? O reala teorie stiintifica? S-a schimbat ceva in perceptia d-voastra prin participarea pe acest topic? Sunteti in exact acelasi punct ca la inceput? Deci?🙂

        • d'Artagnan said

          Despre ”Deci” …aveți dreptate🙂 , ”atunci cum e , DlGoe, dacă…care este credința dumneavoastră vizavi de acest Univers infinit”? Dar îmi place metoda:” A dezbate despre incompatibilitatea dintre stiinta si religie si despre inutilitatea tentativelor de reconciliere si dialog intre una si alta, face parte din planul nostru de pregatire a enuntului care se sub/intelege solicitat si in “deci?”-ul d-voastra.”

          Despre ”disputa” dintre “stiinta” si “religie” din film….ar trebui să fiu sincer și să recunosc că subiectivitatea mă omoară. AȘA cum se prezintă în acest mnoment religia, neupdatată, nu mă face să deschid larg receptorii. Am să fiu mai clar pentru că eu îmi permit (nu ca Papa): câtă vreme vorbim de Dumneazeu ca pe-un tip cu o baghetă magică, pe mine nu mă conving filozofiile, modul în care se interpreteză religia. Probabil pur și simplu n-am imaginație, sunt blocat în clișee.

          Despre Big Bang…o teorie științifică ce încearcă să demonstreze cum s-a născut Universul NOSTRU, probabil parte dintr-un Univers (Multivers) mai mare, unde POATE, ACOLO, este nevoie de Dumnezeu.

        • Dl.Goe said

          @D’Artagnan – Vad ca nu aveti putintica rabdare si nu voiti cu niciun chip sa treceti prin dezbateri parlamentare prelungiite pentru a ajunge la punct. Bine, fie. Va fac o dezvaluire anticipativ-optativa cu conditia sa nu mai spuneti nimanui (nici macar d-lui Nimeni), sa ramana intre noi, secretul nostru. Asadar, pe scurt, abstract, in rezumat, credinta noastra este ca, in realitate, Big-Bangul nu s-a produs (inca). Evenimentul la care se face referire nu este un Big-Bang ci cel mult un Small-Poc, incurcatura fiind doar rezultatul (a) unor interpretari abuzive a unei colectii insuficiente de date si a unor exagerari de natura teologica care au contaminat interpretarea savantilor. Evenimentul respectiv, care are consistenta si dramatism, exclusiv prin prisma perceptiei noastre (si nici macar nu ma refer la cea subiectiva, ci la cea fizica, stiintifica, singura care-i da alura de intamplare, de schimbare… majora, esentiala, dramatica, te trecere a ceva, eventual a nimicului, in altceva, bunaoara a Universului), nu numai ca nu marcheaza nasterea Universului, dar mai mult decat atat nu marcheaza nici macar nasterea acestei zone de univers (supra-numita meta-galaxie), nefiind un fenomen care sa marcheze vreo discontinuitate. Perspectiva noastra (prin reprezentatntii nostri, oamenii de stiinta) asupra Universului ne da iluzoria senzatie ca acum 13,8 miliarde de ani s-ar fi intamplat ceva. Din aceasta perspectiva, intr-aevar, s-a intamplat ceva… Dar in realitate nu s-a intamplat nimic. La alta scara, din alta perspectiva, Big-Bangul se intampla chiar acum. Undeva in Univers, Universul se creaza din Nimic chiar Acum, printr-un eveniment care este vazut, dintr-o alta perspectiva, ca un Big-Bang (altul decat al nostru)… Universul liniar, calm, are darul acesta ca din felurite perspective sa dea impresia ca s-ar intampla evenimente dramatice precum amaratul ala de Big-Bang care hraneste atata si atata lume (enoriasi fel de fel inclusiv pe Stephen si Francisc). Din acest punct de vedere iluzoriu, El isi va continua seria de detonari asociate trecerii de la aparenta unei lumi la aparenta altei lumi, fiind insa, in realitate, egal cu Sine insusi si cu Nimicul. Pe scurt: tot ceea ce se intampla se intampla pentru ca nu se intampla… nimic. Fotonii stiu cel mai bine acest lucru. Pentru un foton fara masa, deplasandu-se cu fix cu viteza „c”, si care astfel care ajunge de oriunde, oriunde in no time, niciun Big-Bang nu s-a produs inca. Universul este inca zero-dimensional. Sortis Humanae ad Intelligendum Lux.

          P.S. Aceasta este desigur o credinta (credinta noastra), nu o teorie. Prin urmare n-am putea-o demonstra ci cel mult dezbate. Daca n-o dezbatem prea tare este pentru ca ne este teama c-am putea face prozeliti, ceea ce ne-ar intrsta peste masura.

        • d'Artagnan said

          1. Am răbdare. Plăcerea unei dezbateri parlamentare prelungite este la fel de plăcută ca și dezvăluirea, concluzia în sine.
          2. Interesantă credință, am să mă gândesc.
          3.De ce nu începeți un topic nou?
          4. Deci…Dumnezeu unde este, CAM PE UNDE SE AFLĂ? Dar vă rog, nu vă grăbiți cu răspunsul, am răbdare.🙂

        • Dl.Goe said

          1. Etalati un dozaj excelent al rabdarii cu nerabdarea. Suferiti cu rabdare de nerabdare… dar fara efeort si fara suferinta… De la caz la caz asta va face sa fiti cand periculos, cand inofensiv. Ca inter-locutor.
          2. M-ati mai amenintat din aceasta postura de „Baltazar”. Nu-mi mai este (nicio) teama. M-am lamurit. M-am imunizat. Dar pana la urma acesta este rolul vaccinului. Oricum n-am reusit sa va dau destul de gandit din cauza incomunicabilitatii plenare in genere, si din lipsa de intentie… in particular. (N-am reusit si nici n-am vrut sa explicam bine-bine Credinta noastra).
          3. Pentru ca n-am gasit inca resursele (ragzul, disponibilitatea, contextiul) sa-l inchidem pe acesta in curs…
          4. Pai se afla (daca se afla) in singurul Loc in care se poate afla: pretutindeni, si mai ales in locul in care te afli, dar si mult mai mult decat atat: dincolo de Universul infinit, etern, in/existent. Dar mai ales se afla acolo unde vreti d-voastra sa se afle, acceptandu-L si acolo unde n-ati vrea sa se afle respingandu-L, poate chiar la Biserica. Ganditi-va la un Univers infinit, plenar infinit, spatio-temporal (daca vreti, intrucat asa este redat prin actuala perceptie ca fiinf spatio-temporal, o conventie), in care meta-galaxiei i se asociaza (arbitrar, artificial) o origine la momentul Big-Bangului (care nici vorba sa fi fost un „moment” ci din contra o era uriasa care a durat aproape o etrenitate 10 la -43 secunde fiind in fapt enorm, infinit mai mult decat 0-moment; timp destul sa se intample o infinitate de fapte, trecute sub tacere ca fiind inaccesibile), prin explozia unui punct (alta aproximatie grosiera, nefiind vorba de un punct cu raza 0, ci de un univers urias, cu raza de 10 la -346 microni, infint mai mare decat 0-punct, loc destul, enorm sa se intample o infinitate de fapte, trecute sub tacere ca fiind inaccesibile). Ganditi-va ca acel „pseudo-punct din acel pseudo-moment” este rezultatul unui alt Big-Bang, petrecut cu mult mai mult timp inaite (sa zicem 10 la – 786546765 secunde, dintr-un „punct” inca si mai mic de, sa zicem 1- la – 9877963434534 microni, care si el… etc, etc,… la infinit…. Si mai ganditi-va (tot verb reflexiv, si tot ca baltazar), ca si pe frontiera macro, acolo pe la cele 90 de miliarde de ani lumina, cu varsta de 13.8 miliarde de ani, Universul observabil explodeaza, transformandu-se in altceva (inobservabil) care apare ca un Big-Banng mai sus, intr-un Univers care pe o alta frontiera de la sa zicem 10 la 43453 ani-lumina in varsta de 10 la 898967233 ani explodeaza intr-un Big-Bang… si tot asa la infinit (celalalt infinit). Mai ganditi-va (Baltazare) ca acest lucru se intampla in jurul fiecarui punct din Univers si ca de cand cititi acest mesaj aburitor, un numar infinit de universuri infinite au explodat deja in interiorul d-voastra (in ceea ce va percepeti a fi fiinta biologica, sa zicem in creierul dv ) intrucat spatiul se dilata. Doar ca acele infinite big-banguri din interiorul d-voastra (previzionabile Hublle) n-au apucat inca sa aiba efecte notabile la scara fiintei d-voastra biologice din cauza diferentei de ritm, trupul d-voastra aflandu-se pentru acele universuri in afra razei observabile). Fiecare „punct” face explozie extinzandu-se… Priviti acuma universul cunoscut ca pe un nod (de noduri) pe o panza infinita cu infinitate de alte noduri si super-noduri radiante… dinspre infinit (infinitul mic – nimicul) prezent pretutindeni, catre infinitul (infinitul mare), si tot asa. Dincolo de toate acestea se afla Dumnezeu. Caci Uniniversul este Totul, Totul este Nimic. Restul este Dumnezeu. Dupa cate „vedeti” este loc destul pentru Dumnezeu.

        • Dl.Goe said

          Iar daca nu-i asa atunci inseamna ca este altminteri, bunaoara exact asa cum credeti d-voastra c-ar fi, daca oti crede in vreun fel.🙂

          D-voastra cum credeti?

        • Stely said

          Iar daca nu-i asa atunci inseamna ca este altminteri, bunaoara exact asa cum credeti d-voastra c-ar fi, daca oti crede in vreun fel.

          „Cum poti sti ce se afla in mintea ta ? Cum poti sti daca existi cu adevarat ? Este posibil sa nu fii decat un produs al imaginatiei mele . De fapt noi doi ne-am putea imagina tot ce vedem in jurul nostru . Oare ne visam propriul nostru univers ?”

          Aici gasiti filmul, daca nu l-ati vazut pana acum. Este deosebit de captivant si plin de surprize… placute

          http://vplay.ro/watch/7xikwydm/

        • Stely said

          :Universul s-a creat din nimic ?

          http://www.ziare.com/magazin/spatiu/universul-s-a-creat-din-nimic-cea-mai-noua-teorie-cosmologica-1061437

        • Stely said

          „Ştim acum toate acestea datorită faptului că în 1992 înţeleptul Papă Ioan Paul al II-lea a organizat rejudecarea procesului Galilei, invitând comunitatea ştiinţifică şi punându-i la dispoziţie documentele respective. Basarab Nicolescu a fost acolo.

          Basarab Nicolescu susţine că ruptura a apărut în momentul în care ştiinţa a dorit să devină autonomă, ca să se dezvolte. Momentul de referinţă este Galileo Galilei. Principalul cap de acuzare n-a fost cine în jurul cui se-nvârte, ci teoria sa atomică, mai exact observaţia că materia îşi pierde proprietăţile la nivelul atomului, ceea ce părea să-l excludă pe Dumnezeu. Cât despre heliocentrism, problema n-a fost teoria în sine, ci refuzul lui Galilei de a o prezenta drept un model posibil, şi nu drept Adevăr absolut. Sigur că asta nu scuză excesele şi crimele comise în numele „apărării“ religiei în faţa ştiinţei, dar clarifică punctul de plecare. Inclusiv detaliul că Galilei a fost interogat de Cardinalul Bellarmine, care era prieten cu el!”

          http://revistaflacara.ro/stiinta-si-bunul-dumnezeu/

        • Mă întreb și eu, ca ăla de pe margine, de ce D să fie un rest? Un rest de la ce? N-ar fi mai plauzibil să mi-l imaginez undeva „deasupra” lui tot și nimic, ca vârful / nodul superior al unei complexități care le conține, din care ele „coboară”?„Coboară” pentru ca unii să vadă totul, alții nimicul, sau același să vadă uneori totul, alteori nimicul, după intenția privirii? Ei, vorbele nu mă prea ajută, de aia ghilimele.
          „Totul e nimic” să însemne oare că acolo, unde ele au „coborât”, pe orizontala aceea, ale cărei capete absolute ele sunt, totul se naște din nimic și nimicul din tot ca ziua din noapte și noaptea din zi?

  35. Am văzut trailerul. Cred că în acest film există atâta dumnezeu cât îi permite H să existe.
    Știu oameni care atunci când primesc un dar de la viață clamează: Există dumnezeu!

    Îl mai știu pe Iov, care, lipsit de toate de către dumnezeu, găsește o ocazie de a intra în dialog cu el, nemulțumindu-se cu explicațiile date lui de prieteni.

    Soluția H este de a-i nega existența. Căutăm un substitut ( că fără nu se poate, întrucât în noi există un dispozitiv de fabricat zei, cu care umplem toate găurile, vorba lui NS), un înlocuitorcare ne poate oferi ceva. Și ăsta poate fi știința, da.

  36. d'Artagnan said

    DlGoe

    Martin Rees, ”Doar 6 numere”:
    ”Doar sase numere, tinand deopotriva de micro- si macrocosmos, inscrise in codul genetic al universului, sunt raspunzatoare de stabilitatea lumii noastre. O usoara modificare a valorii acestor numere ar fi impiedicat nasterea stelelor sau aparitia vietii.”

    Baltazar, în fine, s-a gândit. Și m-a însărcinat pe mine să vorbesc în numele lui.
    Dumnezeul de care vorbiți, Cel care se află dincolo de Totul sau Nimic, care este peste tot și nicăieri, stăpânul multiversurilor și deci, implicit, și a unei părți infime din el, numit Universul observabil, îmi pare un Dumnezeu absolut impersonal, indiferent, care lasă lucrurile să meargă în voia lor, fără o acțiune concertată, care nu se implică deloc, un non liber arbitru (dacă am putea folosi expresia pentru Divinitate).
    Aș putea fi de accord (că nu mă costă nimic, pentru că oricum nu știu nimic) cu Universurile care se nasc la fiecare, să zicem, 10 la -43 secunde, și care, absolut toate mai puțin unul (din punctul nostru de vedere), fac un f.f.f.f.f.mic poc! urmat de un puf!!, și gata, au dispărut,! De ce nu rezistă? Probabil pentru că în codul lor genetic nu au avut înscrise constantele, legile, care ar fi putut duce la un Univers în care s-ar fi putut dezvolta niște ființe, entități, care să-și poată observa (cum o facem noi, oamenii) Universul lor. Care să se gândească la un Dumnezeu.
    Ideea unui multiunivers compus dintr-o infinitate de Universuri mă duce cu gândul la o lucrare absolut aleatorie a lui Dumnezeu. Ajung la concluzia că Dumnezeu dă cu zarul. La un moment dat, dintr-o infinitate de aruncări cu zarul, acesta a căzut bine, pe cant, de s-au potrivit toate condițiile pentru ca Universul nostru să apară, asta în condițiile în care era improbabil să apară, dar, vorbind de un număr de aruncări limită la infinit, probabilitatea și-a spus până la urmă cuvântul.
    Cu alte cuvinte, pare că noi n-ar trebui deloc să fim recunoscători lui Dumnezeu, atâta vreme cât existența noastră este o pură întâmplare.
    Dumneavoastră ce credeți?

    P.S. Următorul link nu este pentru DlGoe, care știe cu siguranță despre ce vorbesc, ci pentru cei care sunt și mai amatori decât mine (dacă este posibil așa ceva) în tainele Universului.

    http://stiintasitehnica.com/stiinta/viata-in-multivers

    • Dl.Goe said

      Pentru moment (0 secunde) nu pot decat sa-mi exprim bucuria constatand ca dl.Baltazar a renuntat (macar pentru moment) sa se joace de-a dl.Goe cu dl.Goe🙂 Mai departe Big-Bangul sau Dumnezeu cu mila. Om vedea… Ideea vine vorbind.🙂

    • RALG said

      In rest ce-am putea spune oare d-le Baltazar? Am putea spune, de ex, ca faceti aceeasi greseala ca si dl.Hawking, incercand sa-l scoateti pe Dumnezeu (la iveala sau din peisaj) prin stiinta sau pseudo-stiinta… exact in felul in care altii (din gama care contine anti-particula d-voastra, anti-particula d-lui Hawking si/sau pe a d-lui Ionutz) din contra, incearca sa-l vâre pe Dumnezeu (in peisaj) cu ajutorul aceeleiasi (pseudo)stiinte parandu-li-se firesc sa-i atribuie Lui declansarea Big-Bangului si/sau stabilirea constantelor (care constante, precum orice constante, mai ales cele din manualul inginerului, trebuie tratate ca variabile). Modelul de Dumnezeu pe care-l propuneti este unul mecanic (lacatus mecanic). Legenda celor 6 constante (variabile), ori speculatiile poetice despre literartura multii-vers, si toate teoriile (inclusiv cele realmente stiintifice), care exprima modul schematic, pueril prin care interpretam noi „natura universului”, ne duc in mod superficial cu gandul la Dumnezeu, dandu-ne impresia ca ar fi acestea instrumente potrivite de intelegere a felului in care e Dumnezeu… sau daca e ori nu e. „Cunoasterea” stiintifica nu este calea spre Dumnezeu. Nici spre ne-Dumnezeu. Insistenta si perpetua precipitare cu care „oamenii” se grabesc sa-l haituiasca pe Dumnezeu cu stiinta este de un ridicol stiintific (si logic) absolut. Bunaoara d-voastra acuma… Pomeniti legendele stiintifico-fantastice care redau un model oarecare de Univers, le acordati pe sest prezumtia de valabilitate (iata, acesta este UNIVERSUL), iar apoi il luati din raft pe Dumnezeu (un Dumnezeu mecanic) si-l confruntati, in gluma, cu „opera” sa (care nu-i a sa). Acum ar fi de spus ca si de-ar avea legendele (speculative) de la marginea stiintei rigoarea stiintifica necesara (in acord cu standardele in vigoare, dupa care sunt validate teoriile stiintifice), acestea tot legende finite ar ramane in contextul Infinitului (plenar si infinitdimensional). N-ar putea fi sau reda cu niciun chip un model al Universului in ansamblul sau… Chiar si numai acest fapt ar face cu totul nepotrivita confruntarea mecanica (punerea fata-n fata) a acestui caraghios model de Univers cu Dumnezeu. Aceasta precipitare denota graba oamenilor de a epuiza Universul, Infinitul. Nimic altceva. Haloul de ipoteze, speculatii, presupuneri care imbraca stiinta, mult dincolo de frontierele ei reale, nu este, dupa cum cred cu mare tarie unii, locul in care este invalidat Dumnezeu si nici, dupa cum cred cu mare tarie altii, locul in care este validat Dumnezeu. Discutiile cu pretentii stiintifice despre Big-Bang, constante fundamentale, Multivers, materie intunecata, n-ar trebui sa includa notiunea de Dumnezeu, daca vor sa ramana stiintifice. Daca insa ne face placere sa alunecam in flozofii, atunci da, desigur, putem… sa ne dedam risipei…

      P.S. Cele 6 constante nu sunt nici pe departe constante… Dealtminteri se presupune (pe baze stiintifice) ca la vremea Big-Bangului, in erele primordiale, nici macar nu existau, daramite sa fie constante… si tot pe baze stiintifice se presupune ca pe masura ce „spatiul” se dilata aceste constante se vor dilua si disparea (…). Dilatarea spatiului (o ipoteza stiintifica) conduce la ideea ca mai devreme sau mai tarziu nu se vor mai putea forma grupuri de galaxii, apoi nici galaxii, pe urma nici stele, nici atomi, nici protoni, electroni, quqrkuri… Toate vor deveni instabile… si se vor dezintegra si altele nu se vor mai „coagula”. Dar asata nu inseamna insa nimic in privinta existentei unor evenimente, relatii, interactiuni in univers si a organizarii… Tot ipoteza stiintifica este si existenta unor alte feluri de materie „precum” cea intunecata (care mai are si pretentia sa fie preponderenta) careia nu-i prea pasa de (toate) cele 6 constante… Ceea ce nu inseamna ca este musai total amorfa si ca nu este guvernata de alte (asa zise) constante… Universul (åsta local, studiat stiintific de catre oameni) s-a tot dilatat, iar materia s-a tot reorganizat, pe baza unor legii imuabil de temporare… alte „legi” vor inlocui „legile” lasand loc liber organizarii si vietii la o alta scara.

      D-le D’Artagnan, d-voastra ce ziceti? Ar putea sa existe viata in interiorul Soarelui? Serios va intreb. Mie de exemplu mi se pare aproape imposibil sa nu existe entitati vii (la limita inteligente) intr-un univers atat de plin de potentialitati si stablitate precum nucleele stelare. Cred ca pe masura ce vom intelege mai clar ce este viata, vom putea vedea ca „materia” se organizeaza astfel si in alte planuri si dimensiuni, altele decat cele cu care suntem familiari de la Animal Planet. Poate exista viata in interiorul unui electron, sau pot exista fiinte vii la scara meta-meta-galactica. Nimic mai fireesc decat tendinta de organizare care inevitabil conduce la aparitia vietii si inteligentei. Sper sa nu ma intrebati iarasi unde incape aici Dumnezeu.

      P.P.S. Ganditi-va logic, rational, asupra faptului ca existenta (si in egala masura inexistenta) unei Entitati Transcendentale, atotputernice si atotcunoscatoare, de dincolo de Universul Infinit (cel fara inceput si fara sfarsit) nu poate intra in contradictie cu nimic din cele observabile chiar de-ar fi acestea toate direct observabile… Un control absolut poate face lucrurile sa para oricum, bunaoara dupa cum (ne) a-par (prin aceasta observare infinit intermediata)… Nu credeti? Partea asta nu trebuie s-o credeti… Ci doar s-o cercetati logic, rational. Mai departe, intru alegerea oricararuia dintre cele doua postulate posibile – Exista / Nu exista Dumnezeu – ramane sa optati prin Credinta. Nu prin stiinta. Cum credeti d-voastra. Puteti alege liber sau cum o vrea Dumnezeu, sau cum o fi vrut Dumnezeu… deja… a, b, c…🙂

      • Stely said

        „In loc de concluzii

        Odata cu acceptarea faptului ca Big Bang-ul a devenit paradigma dominanta a cosmologiei actuale, teologii, liderii religiosi si credinciosii de rand au reactionat in moduri diferite fata de teoria in cauza. Unii au acceptat evidentele stiintifice ca atare, fara a-si pune alte intrebari, altii au incercat sa impace teoria cu propriile convingeri religioase.

        In prezent, savantii se vad coplesiti de aparitia informatiilor din ce in ce mai detaliate referitoare la existenta sau inexistenta asa-numitei energii neagre si materii neagre, notiuni care ar putea schimba radical tot ce stim despre Big Bang si modul in care acesta s-a propagat. In functie de ceea ce stim pana acum despre energia neagra, se contureaza doua scenarii: fie Universul va atinge o dimensiune maxima, dupa care va cadea in colaps, fie expansiunea sa nu se va opri niciodata, iar Cosmosul va deveni infinit in adevarata acceptiune a termenului. O teorie de ultima ora care a pus pe jar comunitatea stiintifica mai afirma ca chiar daca dimensiunea spatiala a Universului este nelimitata, la un momentdat timpul se va opri.

        Intreaga desfasurare a evenimentelor ne arata, de fapt, cat de putine stim despre lumea in care traim, dar si – mai grav! – ca aproape tot ceea ce sustinem ca cunoastem se bazeaza pe scenarii, supozitii, ipoteze si teorii niciodata demonstrate (sau demonstrabile) in totalitate. Cum am aparut? Incotro de indreptam? Va muri vreodata Universul? Exista alte Universuri in afara de cel in care ne aflam? Putem macar sa parcurgem cu mintea vastitatea cosmica? Avem instrumentele necesare? Sau capacitatea noastra mentala este incapabila pentru o asemenea calatorie?

        Aici se termina stiinta, iar toate raspunsurile argumentate empiric dispar in fata conceptului de Infinit si a celui de Sfarsit fara Inceput. Ironic si paradoxal, indiferent de ce parte a baricadei ne-am afla, pusi fiind in fata grandorii si misterelor Universului care ne inconjoara, ajungem intr-o postura de credinta care este (cel putin in manifestare) eminamente religioasa.”

        http://documentare.digitalarena.ro/into-the-universe-with-stephen-hawking-03-the-story-of-everything-2010/

        • Dl.Goe said

          Asa numita „Theory of everything” este echivalntul (post)modern al Pietrei filozofale… Dar, in fapt „stim” un pic din „ceva” si „nimic” din „totul”. Felul in care reactionam fata cu aceasta agnoasa este de obicei amuzant (pentru cine are simtul umorului). Putini sunt insa capabili sa-si gasesaca intr-adevar linistea (in viata) fata cu aceasta agnoasa, s-o accepte ca atare, adica, fara så (se apuce så) inventeze completari fanteziste ale „pic”-ului pe care-l stim din „ceva”, pentru a eluda „nimicul” dintru „totul”… in incercarea (inestetica) de a pune punct Infinitului prin asa numitele Theories of everything, ori gasindu-si alte rezolvari terminologice prin sinonime. Gasind un alt termen pentru a desemna Infinitul avem confortabila iluzie c-am fi rezolvat problema (din vorbe) si am fi gasit leacul spaimei din fata constatarii ca traim intr-un Univers deschis, larg deschis si incontrolabil. Dumnezeu imi este Martor ca asa stau lucrurile. Iar asta este desigur valabil si pentru dl.D’Artagnan.

      • Of, dumnezeu creează, prin niveluri interpuse, o gâză în mediul ei. Vin oamenii de știință și descoperă legile și legitățile alcătuirii și vieții gâzei în mediul ei. Credincioșii de ambe tabere se agită. Apoi cineva zice că universul gâzei cercetabile de oamenii de știință și dumnezeu sunt chestiuni complet diferite. Da, sunt.

  37. d'Artagnan said

    Nu poți avea niciun pic de liniște, toți se bagă peste tine, chiar și celebrul CTP.
    DlGoe, noi facem agenda.

    http://www.gandul.info/puterea-gandului/interstellar-a-cincea-forta-a-universului-13639969

    • Dl.Goe said

      Ciudat este ca sub aceasta cronicutza de film SF a comentat (pe prima pozitie) un oarecare Goe… Toate ca toate (no comment fata cu cronicutza CTP-ista) dar care o fi parerea lui Dan Puric?

  38. d'Artagnan said

    DlGoe
    Mărturisesc că am plecat în discuția asta bou și m-am întors vacă. Ca să discuți despre CEVA, acel CEVA trebuie să aibă niște proprietăți, caracteristici, însușiri, Nu poți descrie, comenta Totul sau Nimicul. Nu poți comenta ”Infinitul (plenar si infinitdimensional)”. E absurd. Dacă niciun instrument, nicio religie, oricare ar fi ea, nu are nici cea mai mică șansă să devoaleze o miliardime de miliardime de miliardime de angstrom din ceea ce ar putea însemna Dumnezeu, cunoaștere zero barat, atunci ce mai vorbim aici, despre ce discutăm?!
    Probabil povești.
    OK, fiecare-i cu Dumnezeul lui, infinit și plenipotențiar. Sunt de acord cu asta, așa am gândit de la început.
    N-am încercat niciun moment să-l invalidez pe Dumnezeu cu Știința, nu știu de ce vă întoarceți mereu și mereu la această acuză, observație, spuneți-i cum vreți.

    P.S. Oricum, eu, în ultima intervenție, nu am încercat să-l bag sau să-l scot pe Dumnezeu, am vrut doar să întreb dacă oamenii ar trebui să fie sau nu recunoscători lui Dumnezeu pentru că există.
    După ce v-am citi comentariul, v-aș mai întreba și dacă entitățile din interiorul Soarelui sau de la marginea Universului sau din electron, aflate la limita inteligenței, cu destulă conștiință de sine pentru a-și da seama de existența lor, ar trebui să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru viața lor.
    Eu atâta am de întrebat.

    • Dl.Goe said

      Nu stiu daca sa ma simt onorat sau viceversa pentru sugestia c-as fi entitatea potrivita careia sa-i fie adresata o asemenea intrebarea. Presupun ca nu raspunsul vreti sa-l aflati intrebandu-ma, ci doar doar cate ceva despre „pozitia domnului Goe in ecuatia cu Domnul God”. Raspunsul meu, intr-o varianta ultra-simplificata, ar fi ca cei care sunt capabili sa sesizeze cat de minunat este sa existi (fiind multumiti ca exista) cat si cei care se tem c-ar putea fi si mai rau, DA, ar trebui sa multumeasca (cuiva) pentru existenta. Ceilalti NU. Si mai cred ca mai devreme sau mai tarziu toti cei din categoria a doua vor ajunge (chiar si pe ultima suta de mili/metri) sa migreze in prima categorie… Fiecare trebuie sa multumeasca atunci cand simte ca este multumit si are a multumi. Nu trebuie musai sa se afle perpetuu intr-o astfel de stare. O data este suficient… Si, cum spuneam, nu cred ca cineva, oricine, ar putea rata definitiv si perpetuu un asemenea moment… Presupun insa ca mai devreme este mai bine decat mai tarziu…

      • d'Artagnan said

        DlGoe, atât de infinit și pretutindeni este Dumnezeu, atât de Totul, încât nu știu de ce, mă simt extrem de singur gândindu-mă la ideea asta.

        Eu, mergând pe stradă, mănânc un covrig. Cu susan. Mă gândesc la ale mele: nevastă, copii, încălzirea globală, teroriști. Probleme mari. Din nebăgare de seamă îmi scapă o firmitură din gură. O vrabie moartă de foame tâșnește și-o înfulecă. Eu nici nu bag de seamă.
        Vrabia este fericită: e minunat, un zeu a apărut în viața mea! Mulțumesc, mulțumesc, sunt recunoscătoare!
        Eu nici n-am băgat de seamă. Pâinea aia a însemnat viață pentru ea, dar de ce ar trebui să-mi fie recunoscătoare?! A fost doar o simplă întâmplare.

        • Dl.Goe said

          Ah Dumnezeule… Pai nu d-voastra ar trebui sa va fie recunoscatoare ci lui Dumnezeu… Daca vrabia va confunda cu Dumnezeu cu atat mai rau pentru ea… Maine cand veti trece pe acolo fara covrig, daca o sa-si aminteasca de d-voastra vrabia o sa va injure (simbolic) de D-zeii mamii…🙂 Presupun insa ca n-o sa-i treaca prin cap ca de fapt nici n-ati exista…

          P.S. Cautati motive sa credeti !? Foarte bine, cautati-le. S-ar zice ca-l cautati pe Dumnezeu si sunteti nitel suparat pe El ca nu-l gasiti… d-voastra. D-voastra nu-l gasiti…

          Maine opriti-va si dati-i cu buna intentie niste frimituri vråbiutei. S-ar putea sa inceapa sa existe Dumnezeu.🙂 Aveti pisica?

        • Stely said

    • Dl.Goe said

      P.S. (a) „Dumnezeul de care vorbiți, Cel care se află dincolo de Totul sau Nimic, care este peste tot și nicăieri, stăpânul multiversurilor și deci, implicit, și a unei părți infime din el, numit Universul observabil, îmi pare un Dumnezeu absolut impersonal, indiferent, care lasă lucrurile să meargă în voia lor, fără o acțiune concertată, care nu se implică deloc, un non liber arbitru” – Asta este fraza d-voastra in care incercati sa-l judecati (in/validati) pe Dumnezeu prin Stiinta (raportandu-l la modelul de Univers propus de stiinta).

      (b). Daca Stiinta n-ar trebui sa fie religie tot atat de adevarat este ca nici religia nu trebuie sa fie stiinta, prin urmare n-ar avea de ce sa opereze cu mijloace stiintifice pentru observarea (punerea in evidenta a) inobservabilului. Religia nu trebuie sa fie decat mijlocul de socializare institutionalizata a credintelor individuale in Dumnezeu (sau in Ceva echivalent). Cunoasterea nu se poate rezuma la cunoasterea stiintifica. Cunoasterea stiintifica este (cat de cat potrivita) colectiilor finite de entitati observabile. Atat. Stiinta nu se ocupa cu cele nevazute. In pofida unor preconceptii stiinta nu se ocupa (nici macar) cu descoperirea extraterestrilor ori a vietii pe alte planete, in Soare etc, cum nu se ocupa nici cu validarea sau invalidarea ideii ca Pamantul ar fi singurul loc in care exista viata, cum nu se ocupa nici cu/de existenta/inexistenta lui Dumnezeu. Stiinta observa ceea ce poate fi observat si traduce ceea ce observa intr-un limbaj compatibil cu inteligenta umana, inteligibil si celorlalti oameni. Stiinta incearca sa-l extinda pe om de la niste dimensiuni finite oarecare catre un orizont finit cu dimensiuni mai mari. Atat. Credinta incearca sa-l puna pe Om in contact cu Infinitul, dinspre infinit spre om… Ambele fac si ele ce pot… ceea ce este omeneste posibil…

      Daca nu vedeti nicio alta perspectiva in afara celei stiintifice de a vorbi despre Dumnezeu (Infinit, etc), atunci n-ar trebui sa vorbiti despre asa ceva.

      • d'Artagnan said

        Gata, DlGoe, mă asasinați cu Știința, am înțeles… am mai vorbit eu de Știință? N-ați văzut că am trecut la vrăbii?

        • Stely said

        • Dl.Goe said

          Nu este vina noastra. D-voastra ne-ati provocat sa fim avocatul diavolului (in cazul de fata diavolul fiind, Doamne iarta-ma, bunul Dumnezeu) pentru a-l apara de acuzatia de delasare pe care i-o aduceti.

          Pana la urma d-voastra ce sustineti? Ca nu exista Dumnezeu sau ca exista dar n-am avea motive serioase sa-i fim recunoscatori?

        • d'Artagnan said

          Nu susțin nimic, nu sunt avocatul și nici procurorul niciunei cauze, DleGoe, bâjbâi și eu în întuneric, n-am răspunsuri, am doar întrebări. Și la ele mi se răspunde că Dumnezeu este Totul, Infinit, Plenar. Și discuția se încheie.
          Departe de mine de a fi nepoliticos, dar lucrul ăsta l-am aflat de mult de la mătușile sexagenare din familia mea: a căzut pisica, voia lui Dumnezeu, a venit cutremurul, ai văzut, nepoate, c-a zis preotul de cutremur acum trei săptămâni? l-a luminat Dumnezeu, ajung cu bine acasă, e mâna lui Dumnezeu, ajung rău acasă, tot mâna lui Dumnezeu. Nici liberul arbitru nu mai există.
          Așa de încurcate sunt căile Domnului, încât…aveți dreptate, încercarea de a le cunoaște, deci, implicit, de a-l cunoaște, este imposibilă.
          Nu rămâne decât Credința Fiecăruia dintre noi. Propriul Univers, propriul Dumnezeu, Individual, Personal. Și mai spuneți că nu suntem fiecare pe cont propriu!

        • Dl.Goe said

          Presupun ca d-voastra, in realitate, nu stiti mai bine decat matusile sexagenare, de ce anume s-au intamplat acele lucruri (pe care ele le pun pe seama lui Dumnezeu). Anumite scheme ne dau impresia ca stim „cum” anume se intampla unele lucruri. Dar „de ce” se intampla habar nu avem. Pana la urma singurele diferente notabile dintre noi sunt de exprimare, de terminologie… de preferinte verbale pentru anummite sinonime fata de altele.

          Dar, in fapt, de ce a cazut pisica? Conform lui Schrodinger a cazut si n-a cazut.

        • d'Artagnan said

          Păi da, eu sunt o particulă ce merge de la A la B, pe toate drumurile posibile, cu toate istoriile posibile.

        • Dl.Goe said

          Asta insa numai si numai pana in momentul in care va observa cineva… Aveti grija…

          P.S. Eu de observat v-am observat, dar norocul d-voastra este ca dl.Goe nu este „cineva”, ci ceva…

        • Stely said

          Ai dăruit tot.
          Omul care fuseşi nu mai era.
          Şi dintr-o dată te-ai aflat faţă-n faţă-n faţă
          cu Neantul lui Dumnezeu.
          În acea seară, pe muntele Măslinilor,
          tu, omul care te renegai ca om,
          tu, singur, deja sacrificat pîna în măduva sufletului,
          ai zărit propriul neant al chipului tău
          înaintea ta
          l-ai văzut pe Dumnezeu faţă în faţă cu neantul …
          Atunci, oh! da, abia atunci – aceea a fost unica prezenţă
          A Omului, a lui Dumnezeu,
          a Omului identic cu Dumnezeu în neantul lui-
          te-ai văzut, l-ai văzut pe Dumnezeu, Dumnrzeu te-a văzut
          în oglinda fulgurantă şi fără formă…

          Poeme a Dieu et a l’Home – Rene Daumal
          din Rădăcinile libertăţii (Basarab Nicolescu -Michel Camus)

        • d'Artagnan said

          Și acel cineva va putea să-mi determine poziția și viteza în același timp?

        • Stely said

          scuze, este corect” l’Homme ” …

        • Dl.Goe said

          Pozitia si viteza in timp si spatiu, sau fata de Dumnezeu?

          In acelasi timp nu, dar in aceeasi secunda da. Deci cu o precizie mai mult decat acceptabila.

        • d'Artagnan said

          Păi dacă poate într-o secundă este doar cineva.
          Pentru că Cineva ar putea fi, mult, mult mai precis, sunt doar Legile lui.

        • Dl.Goe said

          Eu cred ca parerea asta legata de apartenenta legilor ramane de discutat. In opina noastra legile (care modeleaza realitataea) sunt ale oamenilor. Ei le inventeaza (desi-si imagineaza ca le descopera), ei au nevoie de ele, pe ei ii reprezinta… In infinit nu-i nevoie de legi. Liber-arbitrul este suficient… Legile sunt rezultatul limitarii umane care neaavand acces la infinit trebuie sa inventeze legii care sa dea coerenta intamplarilor observate intr-un domeniu finit, in contextul in care conditionarile (sa le zicem asa) asupra domeniului studiat, a ceea ce se afla in exteriorul nefinit al domeniului raman necunoscute. De fiecare data cand se reuseste extinderea domeniului observat „legile” trebuiesc ajustate sau schimbate total… Ceea ce inseamna ca, de fapt, nu sunt legi ci pseudo-legi, de care sa te legi ca sa poti compensa rezonabil absenta infinitului din dotare… si asa mai departe… Legile (pseudo-legile) zise universale au aplicare in domenii strict limitate (cu limite mult mai complexe decat simpla spatio-tempralitate)… Nicio lege nu se aplica Universului ca intreg, unitar, a-tot-cuprinzator, plenar-infinit. Daca, la limita, s-ar (putea) inventa (caci de descoperit nici nu poate fi vorba) o asemenea lege, aceea n-ar putea fi (numita) decat Dumnezeu. Si ar fi unica.

          P.S. Cred ca nu s-a inteles bine intrebarea pe care v-am adresat-o. Va intrebasem daca doriti sa vi se calculeze (eventual simultan) „pozitia si viteza fizica in spatiu-timp”, sau „pozitia si viteza fata de Dumnezeu” (iar nu sa va determine Dumnezeu pozitia si viteza, dupa cum am impresia ca s-ar fi inteles)… Din punctul Lui de vedere cu cred ca precizia absoluta sa fie vreo problema: va aflati exact acolo unde (trebuie) sa va aflati, cu o precizie infinita (abatere zero)…si va deplasati pe o traiectorie cunoscuta, cu o viteza pre-stabilita. Nu aveti sansa niciunei abateri oricat de mici… nici macar in context cuantic…

  39. d'Artagnan said

    Stely
    Încercați să ne spuneți ceva?!🙂

    • Stely said

      … doar niste aluzii . 🙂

    • Dl.Goe said

      D-le D’Artagnan – as vrea sa schimbam un pic zona in care a ajuns discutia si in acest sens, facand o cenexiune catre o tema mai veche ramasa oarecum in aer, cea referitoare la „blogurile colective” versus ne-colective. In acest sens, v-as provoca sa emiteti – in baza a ceea ce stiti deja – ipoteze in legatura cu pozitia pe care credeti c-ar avea-o despre Dumnezeu, Religie, Stiinta, Big-Bang… cei doi co-proprietare ai Hanului Muschetarilor. Fara a apela la varinta „suna un prieten, doi prieteni”, ati putea sa faceti presupuneri (succinte) in legatura cu pozitiile prietenilor d-voastra, d-ni Athos si Aramis, fata de credinta in Dumnezeu? Sunt ei credinciosi? Sunt ei atei? Sunt ei agnostoci? Sunt ei indiferenti? Din cate stiti d-voastra. De fapt nici nu trebui sa faceti dezvaluiri concrete… Nici macar dezvaluiri aluzive, vagi (de genul „unul e asa… iar celalat e asa”). Ar fi suficient sa spuneti daca aveti sau nu o parere clara despre cei doi Amici cu „A”-mare, vizavi de tema asta, care sa va permita un raspuns neevaziv vizavi de solicitarea noastra, fara a furniza in clar ipotezele d-voastra.

  40. RALG said

    Iata un altul care o da in bara rau de tot, invers decat o facem noi cu ajutorul amicului nostru D’Artagnan, exact pe dos:

    Petru Bogatu: Cine nu crede în Dumnezeu, crede-n orice

    reusind insa, la fel, sa starneasca vorbe si pasiuni. Redam un comentariu interesant, cu potential…

    Marius Delaepicentru spune: 21 Septembrie 2010 la 11:59

    Amicul Hawking are într-un fel dreptate. Suntem ceea ce credem. Nimeni n-a reuşit să pună în evidenţă gravitonii, iar Hawking se grăbeşte, conţopeşte să trimită dosarul pe teoria string-ului în jos, la registratură. Cum ar veni, gravitonii sunt nuli de drept, pînă la proba contrară. Nu ştiu de ce, dar mi-aduce aminte de un funcţionar de la ambasadă, ce, îngrijorat de conformitatea dosarului meu de paşaport, mi-a recomandat să declar în cerere că nu aş fi căsătorit. Iar asta, doar pentru că nu am căsătoria înregistrată în ţară. Bineînţeles că nu i-am urmat sfatul. Faptul de stare civilă e mai tare decît traducerea lui în conţopeasca literară contemporană.

    Una peste alta, credinţa în Nimic, îi eliberează şi pe atei. De acum încolo nu vor mai putea ridica obiecţia de neconstituţionalitate faţă de prezenţa icoanelor în spaţiul public. Îşi vor putea atîrna alături, nu portretul lui Hawking, care e, pînă una alta, Ceva, ci direct, Nimicul.

    ***

    Ei dar toate astea imi amintesc de vorbele apasate ale unui asistent de la filozofie care obisnuia sa decreteze:

    „Cine nu crede (n.b. ??!) in infinitatea Universului, ajunge mai devreme sau mai tarziu sa devina mistic.”

    Pe undeva o fi avut el dreptate, in prostia lui, dar n-a prevazut ca mistic poate ajunge oricine, inclusiv cei care cred (??!!) cu tarie in infinitatea Universului. Cea mai tare era insa dovada inexistentei lui Dumnezeu pe care o purta mereu la purtator. O entiatate a tot puternica si a tot creatoare nu poate exista. Daca ar exista ar trebui sa fie in stare sa creeze o piatra atat de mare incat sa n-o poata ridica nici macar el. Daca poate crea asa ceva inseamna ca nu-i a tot puternic, iar daca nu poate crea asa ceva inseamna ca nu-i (nici) a tot creator. Pam,pam.

  41. Stely said

    Un Dumnezeu este fiecare fiinta care are fiecare proprietate pozitiva. (Kurt Goedel)

    Citeste mai mult pe: http://dinviata.ro/post/48953272965/inapoi-la-argument-cu-mircea-dumitru

    • RALG said

      Cred ca a mai fost pomenita pe (b)Arca aceasta „demonstratie”. Ce-am zis atunci ramane valabil. Nimic nu s-a schimbat. Intre timp.

      • Stely said

        Da, imi amintesc, dar cind l-am pus m-am gândit la dl D.Artagnan, inspirata fiind insa si de ceea ce ati relatat aici:
        Cea mai tare era insa dovada inexistentei lui Dumnezeu pe care o purta mereu la purtator. O entiatate a tot puternica si a tot creatoare nu poate exista. Daca ar exista ar trebui sa fie in stare sa creeze o piatra atat de mare incat sa n-o poata ridica nici macar el. Daca poate crea asa ceva inseamna ca nu-i a tot puternic, iar daca nu poate crea asa ceva inseamna ca nu-i (nici) a tot creator. Pam,pam.

  42. Stely said

    Si tot ieri :

    >Sfântul Mare Mucenic Mercurie este sărbătorit la 25 noiembrie în Biserica Ortodoxă. Sfântul Mercurie a trăit în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (251-260), când aceștia porniseră persecuțiile împotriva creștinilor. Mercurie făcea parte din legiunea Martenses (adică a zeului Marte), sub conducerea generalului Saturnin din Armenia Mare. În acea vreme, imperiul era încercat de năvălirile barbarilor. Însuși împăratul Deciu venise pe câmpul de luptă în fruntea legiunilor. Mercurie s-a remarcat în acele lupte prin faptele sale de vitejie, încât împăratul Deciu l-a chemat și i-a oferit daruri multe, avansându-l chiar general. La câteva zile după aceea, împăratul Deciu l-a pus să jertfească zeilor drept mulțumire. Atunci, Mercurie a răspuns: „Nu cu ajutorul zeilor neputincioși am câștigat biruința, ci cu al lui Hristos, Dumnezeul meu”. În urma acestei mărturisiri, Mercurie a fost supus supliciilor și în cele din urmă a suferit moarte martirică, fiind în vârsta de 25 de ani.

    http://basilica.ro/mercurie-sfantul-celor-doua-sabii-102214.html

  43. Stely said

    Si azi, 26 noiembrie. 🙂

    Sfântul Stelian Paflagonul

    Sfântul Stelian a trăit în urmă cu 1300 de ani în provincia Paflagonia din Asia Mică, teritoriul Turciei de astăzi. După moartea părinţilor şi a fraţilor săi, la o vârstă potrivită, plin de iubire dumnezeiască şi povăţuit de Duhul Sfânt, el şi-a împărţit averea săracilor şi s-a retras în pustiu, pentru a se adânci în rugăciune şi cunoaşterea lui Dumnezeu. A intrat într-o peşteră unde primea hrană de la înger. Viaţa sa de rugăciune l-a învrednicit de darul facerii de minuni, pe care l-a folosit mai ales în vindecarea copiilor chinuiţi de diferite boli.

    Sfântul Stelian Paflagonul este considerat ocrotitor al pruncilor şi al familiei creştine. Viaţa sa de rugăciune, râvna şi iubirea de Dumnezeu l-au învrednicit de darul facerii de minuni, tămăduindu-i mai ales pe copiii bolnavi. Mai multe detalii a oferit părintele consilier patriarhal Florin Şerbănescu, parohul Bisericii Lucaci din Bucureşti: „Aflând de rugăciunile sale foarte puternice, tot mai mulţi oameni se duceau şi îi cereau în mod special să rostească rugăciuni pentru salvarea copiilor lor. Astfel, din punctul acesta de vedere, minunile sale au fost deosebite deoarece rugăciunile sale au fost ascultate de Dumnezeu şi molima aceasta s-a oprit ca efect direct al nevoinţei în rugăciune a Sfântului Cuvios Stelian. În aşa măsură a fost bineplăcută rugăciunea sa înaintea lui Dumnezeu, încât el a rămas în conştiinţa creştinilor din ţara Paflagoniei şi a apoi în conştiinţa creştinătăţii din Răsăritul Ortodox, ca un ocrotitor al copiilor şi al familiei prin excelenţă”.

    – See more at: http://basilica.ro/sfantul-stelian-paflagonul-102234.html#sthash.YSYhMbzw.dpuf

  44. arcaluigoe said

    UPDATE 2. Momentul mai binelui asteptat pentru explicitarea celor doua abuzuri flagrante, strigatoare la cer, a si trecut. A trecut (in trecut) aproape neobservat (precum acele povesti si doine, ghicitori, eresuri, abia intelese, pline de-ntelesuri), dar nu si neconsemnat. A fost consemnat (pe larg) de catre prea-cinstitului cititor citit si unic de pe Arca lui Goe, prin comentarii (in vorbe si cuvinte) ale catorva dintre instantierilor sale polimorfice, dar si prin fel de fel de alte noduri si in-semne, soapte, taceri, treceri… Ca nu s-a ajuns la nicio/vreo concluzie (finala, unanima) ramane neesential… Mai importanta in context ramane poate acceptarea provocarii de a inter-actiona cu infinitul, in incercarea mereu nesfarsita de a-L deslusi.

    • stiinta se ocupa exclusiv de cele våzute (nu de cele nevazute) in incercarea de a explica CUM (nu de ce) se petrec (sau s-au petrecut) lucrurile in domenii finite (nu cu Universul intreg).
    • stiinta nu se afla in competitie sau in relatii de subordonare sau coordonarea cu religia, filosofia sau arta (ci doar in relatii de complementaritate).
    • stiinta nu se ocupa cu si/sau de Dumnezeu. Stiinta nu poate si nu-si poate propune sa demonstreze existenta sau inexistenta lui Dumnezeu.
    • stiinta poate studia ecourile cuvantului Dumnezeu, in oameni. Sunt observabile.
    • oamenii de stiinta in exercitiul functiunii nu-si pot baza/fundamenta cercetarea stiintifica pe existenta sau inexistenta lui Dumnezeu sau pe Credinta in existenta sau inexistenta lui Dumnezeu.
    • ipoteza existentei ca si a inexistenta lui Dumnezeu nu intra in contradictie (in niciun fel de contradictie) cu nimic din lumea celor observabile (a celor vazute).
    • in timpul lor liber oamenii de stiinta pot fi (in pseudo-deplina libertate) mistici (afiliati unor credinte religioase precum Credinta in existenta lui Dumnezeu sau Credinta in inexistenta lui Dumnezeu), agnostici, indiferenti sau „in asteptare”… ori cate putin din fiecare. Niciuna dintre aceste afilieri anume (mai mult sau mai putin voluntare) nu ofera, in general, indicii sau garantii fata de succesul sau esecul omului (de stiinta, respectiv) in activitatile sale stiintifice, chiar daca intre elanul cu care practica stiinta si intensitatea cu care omul isi traieste dimensiunile extra-stiintifice ale fiintei sale (indiferent care ar fi acelea) exista indubitabile corelatii si determinari.
    • omul de stiinta Stephen Hawking este (in timpul sau liber, din ce in ce mai liber) Credincios declarat. El Crede in Big-Bang si in inexistenta lui Dumnezeu. Credinte ca oricare altele. Din motive discutabile, domnia sa a gasit de cuviinta sa contrapuna credintele sale altor credinte (precum credinta in existenta lui Dumnezeu).
    • Si daca Stephen Hawking este un enorias de lux al bisericii Big-Bang, nu mai putin adevarat este ca pentru majoritatea adeptilor „teoriei” Big-Bang aceasta esete o religie.
    • Teoria Big-Bang este un mit modern nascut la frontierele stiintei. Stiinta mai are mult de lucru pentru a-i da de cap/åt, pentru a-i descoperi limitele si limitarile, pentru a-i stabili domeniul (partea finita de Univers) a carui functionare o (va) descrie (multumitor) in acord cu observatiile.
    • Omul papa Francisc, este un baiat bun si neconformist, care lupta (in felul) cu coruptia (inclusiv cu cea legalizata !!!), care doreste reconciliere universala, dand semne de bunavointa ateilor, homosexualilor si prostituatelor (Doamne, ce companie) declarandu-i (la limita) recuperabili, apti pentru mantuire si eligibili pentru locuri in rai (ceea ce este absolut laudabil) si care doreste apropiere si deschidere in raport cu alte religii si cu alte confesiuni ale religiei crestine. Ultima sa cucerire in ale neconformismului este incercarea de apropiere fata de Biserica Big-Bang-ului si a evolutionismului pe care le declara (abuziv) ca fiind valabile, plauzibile (intrucat, vai, Dumnezeu n-ar fi fost capabil sa creeze lumea cu bagheta magica; De ce nu? Nu-i atotputernic?). Ma rog incercarea de a face pasi mici in directia unei mari unificari religioase planetare sau macar atingere unei stari de reconciliere universala este ceva laudabil. Dar ideea de a te pronunta vizavi de valabilitatea unei Teorii Stiintifice in curs de elaborare si elucidare in virtutea unei autoritati de natura nestiintifica este ridicola si se poate dovedi contraproductiva.

    * * *

    Cuvantul Dumnezeu a fost creat de Om (iar nu Dumnezeu a fost creat de om, dupa cum le place credinciosilor atei sa afirme). Faptul ca omul a inventat (si foloseste) cuvantul Dumnezeu nu dovedeste si nu inseamna ca Dumnezeu exista sau ca Dumnezeu nu exista. Existenta cuvantului Dumnezeu face ambigua in mintea omului semnificatia notiunii de Dumnezeu. Ce este Dumnezeu? Unii afirma ca Dumnezeu este Universul, ori ca Universul (infinit si unic) este insusi Dumnezeu si ca noi suntem, prin urmare, mici farame de Dumnezeu. Ca nu exista decat Dumnezeu, un Univers atotcuprinzator, autogenerator, inteligent si doatat cu vointa. Dupa alti autori (…) Universul (unic si infinit) atotcuprinzator este dotat cu „inteligenta” (constrangeri) dar nu si cu vointa, problema existentei lui Dumnezeu fiind prin urmare de natura transcendentala. Credinta in existenta lui Dumnezeu este cea prin care acceptam ca exista Ceva, Unic, (UNU) dincolo de Univers, care nu este de natura Universului. Credinta in inexistenta/absenta lui Dumnezeu este cea prin care acceptam ca (nu) exista Nimic (ca exista ZERO) in afara Universului. ZERO sau UNU sunt dincolo de demonstrabil, iar aflilierea noastra la ZERO sau la UNU nu este o problema de decizie ci de analiza. Trebuie sa ne studiem pe noi insine nu pentru a ne decide afilierea ci pentru a ne constata afilierea, pentru a descoperi in ce anume credem: in UNU sau in ZERO, in Dumnezeu sau in Nimic. Varianta lui ZERO virgula ceva nu poate opera in aceasta logica binara. 0,99999 sau chiar 0,(9) nu este 1 ci tot 0. Poate ca viata este un drum intre 0 si 1, un salt. Sau un drum intre 1 si 0, sau intre 1 si 1 (cu trecere prin vecinatatea lui 0), sau… intre 0 si 0 (cu vedere spre 1). Dumnezeu stie. Analizand-se, fiecare ar trebui sa stie pentru el insusi cum sta si in ce anume crede. In informatica atunci cand nu se cunoaste daca valoarea unui bit este 0 sau 1, acestuia i se asociaza starea numit NULL. Si uite asa se ajunge, iarasi la o „treime”: NULL, 0, 1. Tu stii cum stai?

    • Liberul arbitru said

      Contorsionati sensul cuvintelor,ca sa va vina bine la explicatie.Cuvintul ”credincios” nu are doar un sens religios,mai inseamna a respecta cuvintul dat, a fi credincios familiei(sot/iei).In ceea ce priveste problema filozofica a aparitiei si devenirii materiei si vietii,oamenii sint catalogati ca ”creationisti”si” materialisti”.Hawking e materialist,da asta nu e o ”credinta”in sensul peiorativ pe care i-l dati dv.doar pentru a-l duce in ”comun”ca sa nu zic derizoriu.El nu crede ”fara a cerceta”,el cerceteaza tot timpul realitatea,si e gata sa accepte permanent noile concepte ce apar.Cel ”inchistat”nu e el,iar faptul ca va deranjeaza opinia lui,care are o influenta mare asupra oamenilor,nu e vina lui.

      • Dl.Goe said

        V-ati intitulat re-botezandu-va, in mod extrem de inspirat sau de neinspirat (depinde), „Liberul Arbitru”. In poarta echipei oaspete se afla jucatorul „Liberul Arbitru”. Arbitur de centu Vasile Jucatorul. Arbitru de tusa d-na Marginalia. Data viitoare ati putea semna cu numele… Competent. de ex, sau Modest, ori Elocvent.

        Dincolo de intitulare insa, nicio libertate si niciun liber arbitru. Lecturati totul in cheia prejudecatilor si cliseelor cu care ne-ati obisnuit deja. Nu e de mirare ca trageti tot felul de concluzii bizare, precum aceea ca am asocia sensuri peiorative notiunii de credinta (inclusiv vizavi de credinta lui Hawking in Bing-Bang si in inexistenta lui Dumnezeu), ori ca ne-ar deranja sau ca ne-ar putea deranja, opinia lui Hawking. Daca d-voastra considerati (in sensul ca credeti) ca Hawking a ajuns la conluzia ca nu exista Dumnezeu, pe cale stiintifica, prin cercetare stiintifica a realitatii, nu intentionam sa va contazicem intrucat este evident ca ne-am afla pe un drum infundat. Este Crredinta d-voastra si o respectam ca atare.

        P.S. Cuvintelor desigur li se poate asocia un nor intreg de sensuri, si, la o adica, se poate practica contorsionismul la limita sensurilor… Credinta (fidelitatea) pe care o purtati d-voastra sotiei d-voastra n-a intrat in atentia noastra cand am avut in vedere cele doua abuzuri flagrante, strigatoare la cer. Probabil ca sunteti prea ancorat in limitele propriului vocabular pentru a putea realiza si accepta ca ceea ce am numit „CREDINTA” aici, in contextul concret al discutiei, se refera la abilitatea de a accepta enunturile care nu pot fi obiect al cercetarii si demonstrarii si care sunt acceptate ca atare… prin Credinta, precum sunt Credinta in existenta lui Dumnezeu sau Credinta in inexistenta lui Dumnezeu. D-voastra sunteti credincios in inexistenta lui Dumnezeu. N-o sa veniti acum sa-mi spuneti ca vi s-a demonstrat stiintific ca nu exista Dumnezeu. Altii cred in existenta sau in inexistenta extraterestrilor… etc. Furia si promtitudinea cu care va aparati credinta in inexistenta lui Dumnezeu si graba cu care va gasiti aliati mai credibili (precum Stephen Hawking), denota mai degraba incertitudine, nesiguranta, indoiala teama chiar, vizavi de propria Credinta. A-pareti a fi unul care neaga anume, special pentru a fi contrazis, pentru a i se furniza dovezi ca se inseala. Din randul celor ca d-voastra (al bigotilor stiintei) se selecteaza adesea marii mistici. Chestie de timp.

        Daca veti reusi vreodata sa va iesiti din spaima si din constrangerile interioare, si sa priviti liber, ati putea remarca faptul ca intre interpretarile date de „creationism” si „materialism” nu sunt decat diferente minore, de nuanta… de perspectiva. Pana la urma si unul si altul promoveaza ideea ca totul a fost creat din nimic. Ca asta s-a produs „cu scop” sau „din intamplare”… este doar o problema de perspectiva. Aveti impresia ca stiinta descrie mai exact Geneza Universului decat o face Biblia? Puteti desigur avea aceasta impresie doar ca ar fi una comica ce submineaza brutal insasi notiunea de stiinta.

        • Liberul arbitru said

          ”Pana la urma si unul si altul promoveaza ideea ca totul a fost creat din nimic. Ca asta s-a produs “cu scop” sau “din intamplare”… este doar o problema de perspectiva. Aveti impresia ca stiinta descrie mai exact Geneza Universului decat o face Biblia? Puteti desigur avea aceasta impresie doar ca ar fi una comica ce submineaza brutal insasi notiunea de stiinta”.Acu,lucrez cu materialul clientului;da, poate ca a fost creat din nimic, da creationismul da ca sigur si definitiv varianta lor,pe cind materialistii au o ipoteza care e in perpetua miscare-adaptare la stadiul cunostintelor la un moment dat!
          2.Da ,stiintza descrie mai credibil Geneza,fie si prin prizma adaptarii permanente la realitatea noilor descoperiri,pe cind biblia are o varianta unica si definitiva,in vecii-vecilor,amin!
          3.nu sint un bigot al stiintei,pun tot timpul orice in dezbatere, admitind ce e de admisdupa logica matematica si cea umana a bunului simt!

        • RALG said

          2. Ceea ce numiti d-voastra „Creationism” reprezinta Credinta ca Universul este rezultatul unei creatii inteligente, facuta cu un scop, cu o finalitate anume, printr-un gest care denota vointa. Acest mesaj se adreseaza celort care au aceasta Credinta si desigur ca n-ar putea fi decat definitiv. Pretentia d-voastra ca acest lucru ar trebui sa fie variabil (in functie de detaliile de implementare observabile prin auto-reflexie) este absurda, intr-o maniera care ar trebui sa fie evidenta chiar si pentru d-voastra. Cum vi s-ar parea potrivita prezentarea unei Credinte? Ceva de genul

          „Dragi enoriasi va facem cunoscut ca s-ar putea ca Dumnezeu sa existe, dar s-ar putea ca Dumnezeeu sa nu existe. Ramane la latitudinea d-voastra in functie de cum vi se nazare de la o zi la alta, de cum va intelegeti cu sotul/sotiia si de ce se mai difuzeaza pe Discovery. Programul bisericii este urmatorul: Zilele de „Da, exista” sun Lunea, Miercurea si Vinerea. Zilele de „Nu, Nu exista” sunt Martia (trei ceasuri rele), Joia si Sambata. Duminica relache”.

          Existenta lui Dumnezeu este o axioma acceptata prin Credinta (nedemonstrabila) si nu poate fi variabila in continutul ei. Despre ce variabilitate vorbiti? (Incercati va rog sa va dati un raspuns sincer). Intr-o maniera perfect similara Inexistenta lui Dumnezeu este acceptata prin Credinta (fiind la fel de nedemonstrabila, in acord cu logica). D-voastra acreditati aceasta varianta ca fiind definitiva. Sau poate ar fi mai nimerit sa va intreb: D-voastra acreditati aceasta varianta ca fiind definitiva?

          Sugerati ca in contra partida cu „inflexibilul” „creationism”, „materialismul” (opus „creationismului”) ar proceda, in exact ceeasi problema, in mod diferit, promovand cu mai multa flexibilitate ipoteze diferite de la o zi la alta, adaptate (ah) la stadiul cunostintelor. Ati putea incerca sa realizati ce enormitate reprezinta acesta interpretare a d-voastra? Sub simplu aspect logic. Cum s-ar putea traduce ce spuneti d-voastra? „Creationismul” afirama (fara a lasa loc de negocieri) ca Dumnezeu exista si ca acesta ar fi un adevar definitiv. „Materialismul” afirma invers. Ca dincontra, Dumnezeu nu exista, dar ca acesta n-ar fi un adevar definitiv ci ca este supus unor verificari in fiecare zi. Cam asta sustineti d-voastra. Sau nu?

          Am folosit ghilimele pentru a marca preluarea termenilor pe care-i propuneti intr-o maniera abuziva: „Creationism” si „Materialism” (Dialectic si istoric?). Materialismul tine de filosofie, o categorie mai „proasta” decat „Religia” si decat „Stiinta”. Ceea ce incercam sa promovam in dezbatere aici erau pe de o parte „Stiinta” (nu materialismul sau vreo alta filozofie tâmpå) si „Credinta” (in existenta sau in inexistenta lui Dumnezeu), ca notiuni distinte, care nu intra nici in competitie, nici in relatii de subordonare, coordonare (decat cel mult in mintile inguste), ci de simpla complementaritate in zona spiritualitatii umane (sectorul productii intelectuale).

          Ziceti, citez „Da ,stiintza descrie mai credibil Geneza”. Va inselati teribil si insistati prosteste. Intrebarea noastra era una capcana. Stiinta nu se opcupa cu Geneza Universului, prin urmare n-ar avea cum anume s-o descrie mai bine decat o face Biblia (sau orice alta lucrare religioasa). Si atunci pe cand stiinta incerca timid sa descrie formarea Sistemului Solar erau unii asa ca d-voastra care avea inpresia ca „stiinta” tocmai descrie Facerea Lumii. Chiar unii oameni de stiinta Credeau acest lucru (in timpul lor liber).

          „Dumnezeu a creat Universul” vs. „Nimeni nu a creat Universul” sunt fiecare in parte, in limitele logicii binare accesibile omului, definitive, in veci, in vecii-vecilor amin. Faptul ca unii adera ba la una ba la alta, ori ca au indoieli in legatura cu vreunul dintre enunturi nu are darul nici de a face mai adevarat sau mai false, sau mai putin definitive continuturile acestor enunturi. Optiunea d-voastra pentru una dintre ele (facuta, vai, prin Credinta nu prin (vreo) Stiinta) nu este sprijinita in niciun fel de Stiinta. Nu va mai faceti iluzii, confuzii… si, daca s-ar putea, incercati sa nu le mai promovati avand asteptari nepotrivite.

          3. Sunteti un bigot? Ok. Felul in care acceptati acest lucru pare decupat din Scrisoarea pierduta, din scena in care Catzavencu accepta cu mandrie imputarea c-ar fi progresist si liber-schimbist, incercand sa o transforme in renume. Replicile si interpretarile d-voastra denota un personj de exact aceeasi factura.

      • Tamisa albastra said

        idolu lu ionut e ponta .ponta este credincios practicant ,umbla pe la biserici si se inchina in public .ionutz e ateu .incurcate sint caile domnului .

    • Liberul arbitru said

      Da,credeam ca contorsionati numai sensul cuvintelor,da vad ca -l contorsionati si pe cel al frazelor prin care sint expuse idei care nu va convin.
      ”Stiinta nu se opcupa cu Geneza Universului, prin urmare n-ar avea cum anume s-o descrie mai bine decat o face Biblia (sau orice alta lucrare religioasa).”.Gresiti sau mintiti prost; stiinta se ocupa cu studiul tuturor aspectelor realitatii,deci inclusiv (si mai ales)cu studiul genezei universului,inclusiv ala viu!
      ”.Cum vi s-ar parea potrivita prezentarea unei Credinte? Ceva de genul

      “Dragi enoriasi va facem cunoscut ca s-ar putea ca Dumnezeu sa existe, dar s-ar putea ca Dumnezeeu sa nu existe. Ramane la latitudinea d-voastra in functie de cum vi se nazare de la o zi la alta, de cum va intelegeti cu sotul/sotiia si de ce se mai difuzeaza pe Discovery. Programul bisericii este urmatorul: Zilele de “Da, exista” sun Lunea, Miercurea si Vinerea. Zilele de “Nu, Nu exista” sunt Martia (trei ceasuri rele), Joia si Sambata. Duminica relache”.–Iar gresiti sau divagati sau incercati o deturnare a atentiei de la problema dezbatuta: Am spus doar ca e definitiva(cea ce aveti bunul simt sa nu negati).LA FEL ESTE SI RASPUNSUL MATERIALISTILOR LA INTREBAREA CUM A APARUT MATERIA SI VIATZA. Doar modul cum s-a infaptuit aparitia matriei si cum a evoluat ea e supusa permanent analizei si dezbaterii;

      “Dumnezeu a creat Universul” vs. “Nimeni nu a creat Universul” sunt fiecare in parte, in limitele logicii binare accesibile omului, definitive, in veci, in vecii-vecilor amin. Faptul ca unii adera ba la una ba la alta, ori ca au indoieli in legatura cu vreunul dintre enunturi nu are darul nici de a face mai adevarat sau mai false, sau mai putin definitive continuturile acestor enunturi.”
      Da,dar de aici incolo,creationistii mai au de raspuns la o intrebare capitala,fara raspuns logic,acceptabil;CINE L-A FACUT PE DUMNEZEU SI DE CE! ba chiar o a doua intrebare,capitala: DE CE DUMNEZEU,IN ATOTPUTERNICIA LUI,IN AUTOSUFICIENTA LUI,A SIMTIT NEVOIA SA CREEZE MATERIA SI VIATZA SI OMUL(DUPA CHIPUL SI ASEMANARA LUI!???(asta ca sa fiu rau) .
      p.s.aveti o mare problema daca nu puteti sa intelegeti,ca pe lume, din negurile istoriei si pina azi au fost si sint si materialisti adevarati-sinceri.De,fiecare om are limitele lui;Recunosc ca sinteti om,deci limitat.

      • RALG said

        D-le Liber Arbituru ne irositi vremea (noua si d-voastra) cu prostii, cu vorbe fara acoperire, cu harjoane puerile. Este de inteles ca tineti la Credinta d-voastra (transmisa din mosi-stramosi prin generatii de (n.b. Dumnezeule) „materialisti adevarati-sinceri„), si sa tineti sa o predicati si altora, dar daca nu reusiti sa fiti elocvent, fie prin rigoare, fie prin arta (ca Marginalia) nu veti face decat s-o scufundati (si mai tare) in ridicol, ramanand aici, pe (b)Arca lui Goe, un simplu factor de divertisment. Nu ne-ar deranja sa continuam sa va stimulam dorinta de a va da in petec, dar v-am ruga sa faceti si d-voastra efortul de a va depasi conditia. Exista exemple ca se poate. Cat de greu o fi?

        Asadar:

        D-le „Liber Arbitru”, laudat fie-va re-numele, Stiinta nu se ocupa cu Geneza Universului. pentru ca stiinta nu poate observa Universul ci doar parti din acesta. Ideea tulbure ca stiinta s-ar ocupa cu Universul in intregimea sa este o idee mistica care altereaza multe minti inclusiv ale unor oameni de stiinta (si ale tuturor matrrialistilor-adevarati-sinceri – bestiala formula). Stiinta nu stie ce este Universul. Nu stie daca a existat dintotdeauna si va exista mereu, sau daca a aparut la un moment dat (din Nimic) si va disparea la alt moment dat (poate acelasi) intorcandu-se in (acelasi) Nimic. Ce sustineti d-voastra c-ar sustie Stiinta? Va rog sa precizati. Din punctul d-voastra de vedere ce sustine Stiinta? Este Universul infinit, fara inceput si fara sfarsit sau este finiit cu inceput si sfarsit? Puteti raspunde la aceasta intrebare clara? Este nevoie sa va dau variante de raspuns? Sa incercam:

        a) Da, d-na Stiinta sustine ca Universul este infinit, fara inceput si fara sfarsit. (Caz in care Stiinta nu se poate ocupa de Geneza universului petru ca in varianta asta nu exista nicio Geneza)

        b) D-na Stiinta sustine ca Universul este limitat, ca are inceput si sfarsit (sau poate doar inceput dar nu si sfarsit, ma rog ce sustine dansa acolo, d-voastra sa ne spuneti)… si ca din Nimic s-a nascut in mod spontan, fara nicio interventie, Universul. Cum anume zice d-na Stiinta ca s-ar fi intamplat minunea asta? Are Stiinta vreo explicatie stiintifica? Aaa, acuma va va fugi gandul la „teoria” Big-Bang… Sa trecem cu vederea inconsistenta plenara a acestei teorii si sa presupunem ca este stiintifica. Asa fiind se stie ca ea se refera la Universul Observabil. Stiinta accepta ca este extrem de probabil sa existe cate ceva dincolo de limitele Universului Observabil (ba chiar brodeaza cu elan, in timpul liber, fel de fel de povesti stiintifico-fantastice despre universuri paralele etc). Teoria Big-Bang presupune existenta (calculata prin extrapolare) a unui moment ZERO, dar prezinta scenariul „nasterii” Universului Observabil de la un moment t1 > 0 in care deja, exita „ceva”. Valabila fiind teoria Big-Bang nu se refera la UNIVERS ci la un fragment de univers, local, denumit (abuziv) Univers – Universul Observabil. Ideea ca stiinta isi va putea extinde limitele observari la infinit, sau ca va putea sa afle ce s-a intamplat mai devrene de momentul t1 asa incat sa ajunga sa stie cum-si-de-ce s-au intamplat lucrurile chiar in momentul t=0 al Universului Local sunt simple Credinte mistice, sperante bigote. Stiinta se ocupa cu lucruri pe care le poate observa si intre care poate stabili relatii (in special de cauzalitate). Cum ar putea explica stiinta stiintific bascularea Nimicului in Ceva? Va rog ganditi-va stiintific. Asa din senin, fara nicio cauza. Ganditi-va stiintific. Ce credeti? Poate stiinta sa gaseasca o explicatie despre faptul ca Nimicul a zacut asa indefinit in starea sa de Nimic (fara spatiu, fara timp, fara materie, fara energie, fara nimic, nimic) si asa deodata, fara nicio cauza, pleosc, a explodat. Poate mintea d-voastra afiliata stiintei sa conceapa asa ceva? Nu. Nu cred. Cred ca veti veni sa spuneti ca n-o fi existat, spatiu, timp si materie, dar in acel punct zero-dimensional era concentrata intreaga energie a Universului… Sau nu? (va rog contraziceti-ma daca nu anticipez corect logica d-voastra)… Daca era concentrata intreaga energie a (ah) Universului (intreg intregutz) inseamna ca era, ceva, nu era chiar Nimicul. Adica ca exista. O alta forma de Univers, mai dens. si ca prin urmare, d-na Stiinta se ocupa cu studireea transformarii (trecerii) Universului (local) dintr-o forma in alta, iar nu cu Geneza Universului.

        c) Stiinta nu stie daca Universul este infinit, fara inceput si fara sfarsit sau daca e altminteri. Nu se ocupa cu acest lucru intrucat nu are observatiile necesare.

        Pentru d-voastra d-le Liber Arbitru (pam-pam) stiinta tine loc de religie. „Argumentul” ca ceva denota adevar pentru ca este „supus permanent analizei si dezbaterii”, este un argument fals (un non-argument). N-are nicio consistenta logica. Ce daca este supus analizei si dezbaterii? Asta e doar o premisa a unor posibile rezultate, nu garantia. Este Credinta d-voastra ca (ah) pe baza supunerii permanente la analiza si dezbatere, stiinta va ajunge sa demonstreze ca Dumnezeu nu exista si/sau sa stie Totul despre Univers. Stiinta i se opune lui Dumnezeu (conceptului de Dumnezeu) numai in mintile unor bigoti la fel de bigoti ca si cei religiosi. Sunteti din acest punct de vedere la fel de dizgratios precum bisericosii care incearca sa demonstreze (cu „argumente”) ca Dumnezeu exista (nefiind in stare sa se multumeasca cu Credinta lor, neavand-o de fapt). Enoriasii stintei de felul d-voastra sunt frati buni cu fanatici religiosi, o povara in carca stiintei. Stiinta, poate cea mai frumoasa si mai nobila creatie a inteligetei umane, este modesta. Observa si incearca sa inteleaga CUM se intampla lucrurile observate, care sunt modelele logice care pot descrie repetabilul din aceasta colectie finita de date observate. Uneori rezultatele obtinute au utilitate practica. Alteori nu. Uneori rezultatele furnizeza chiar stiinte mijloace de a face observatii noi. In mod paradoxal aceste observatii noi, culese pe baza informatiilor furnizate de vechile teorii conduc la invalidarea vechilor teorii, si pun bazele unor teorii noi, care pot linisti o vreme spaima omului in fata necunoscutului, dar starnindu-i mereu dorinta de a observa si mai mult. Stiinta viseaza mereu la mai mult, niciodata la infinit. Stiinta nu se ocupa cu infinitul. Oamenii (inclusiv cei „de stiinta”) pot visa la infinit, in raport cu care (aproape) fiecare isi creaza propria mitologie, propria Credinta.

        D-le Liber Arbitru, de ce ar trebui sa raspunda cineva (oricine) la intrebarea d-voastra (careia nu-i gasiti raspuns stiintific) „CINE L-A FACUT PE DUMNEZEU SI DE CE?”?

        Raspundeti d-voastra aceleiasi intrebari usor reformulate: CINE L-A FACUT PE UNIVERS SI DE CE? (Puteti apela la variante ajutatoare. Suna un prieten: Materialistul Adevarat si Sincer).

        Impresia mea ramane ca aveti inexorabil si asupra lui Dumnezeu si asupra Stiintei o perspectiva mecanica si mistica in acelasi timp. Nu-mi pareti capabil de vreun progres. Ceea ce poate v-ar sta in puteri ar fi ca macar sa nu mai atribuiti stiintei sarcini si preocupari pe care nu le are si pe care nu si le asuma singura. Nu este treaba stiintei sa rezolve conflictul d-voastra cu Dumnezeu. Fiecare se descurca pe cont propriu.

  45. Pentru Nichita Stănescu, între 0 și 1 se produc miracolele, Da’ poet.

    Eu cred că Dumnezeu este și totul, adică tot ce e actualizat, și nimicul, adică tot ce e potențializat.
    Mai cred că totul generează nimicul și nimicul generează totul, așa ca întunericul și cu lumina.

    Da are vreo importanță ce cred eu? 🙂 🙂 🙂

    • RALG said

      Nu. De ce-ar avea?

      • 🙂 🙂 🙂

        • Dl.Goe said

          De fapt am raspuns asa cum am raspuns (exclusiv intrebarii d-voastra din final)… la intamplare, dupa cum as fi putut sa fi raspuns oricum altcumva, inclusiv invers, retoricei d-voastre intrebari, fara riscul de a fi ori prea adecvat ori prea inadecvat, intrucat (oricum) asociem sensuri extrem de diferite notiunii de „importanta”. Apropo, d-voastra ce intelegeti prin „importanta”? Si daca acela … este sensul atribuit de d-voastra notiunii filozofice de „importanta”, atunci va refereati la importanta continutului textului postat? sau la importanta personala a autorului prin prisma (valorii) textelor care-i dau prin cap? Dupa ce fel de importanta umblati?🙂

        • Era o glumă.

          Dacă vă folosește conținutul, utilizați-l.
          Dacă nu, lăsați-l să se șteargă în uitare.

          🙂

        • Dl.Goe said

          Noi despre continut n-am zis nimica. Sa-l utilizam? In ce sens? Ah, comentatorul utilitar, generos pana la Dumnezeu. La doua capete.🙂 Si, si glumet. In fapt se pare (pare-se) ca postati exclusiv pentru a smulge atentie, replici, care sa hraneasca importanta de sine. Aveti un deficit in aceasta privinta care se rasfrange negativ in motivatiile care va fac sa comentati. E o simpala impresie desigur. Care poate fi, nu-i asa? gresita.

          P.S. In legatura cu libertatea pe care ne-o acordati vizavi de textul postat cred ca vom opta pentru a treia varianta, sau chiar pentru a patra… Sper ca nu va veti supara daca nu vom alege niciuna dintre variantele exclusive si nesolicitate pe care cu generozitate ni le oferiti. Ramanem la impresia ca nu puteti aborda nimic, nicio teama, ca nu puteti vorbi realmente despre nimic anume. Esuati inevitabil in considerente personale, alunecand in discutii despre vorbitori (in special despre d-voastra insiva) folosind temele in discutie ca simple pretexte pentru scopuri straine de continutul acestora. Acest lucru va face sa fiti un interlocutor obositor, Sensibilitatea in exces nu este decat un mic bonus al acestei metehne. Asteptam cu nerabdare sa ne contraziceti… cu fapte, nu cu alte vorbe despre importanta lipsei de importanta a ceea ce credeti d-voastra (eul d-voastra). Si daca s-ar putea fara suparare,fara agnoase. si fara asteptari.

    • LOL!

    • Stely said

      @Dl Goe – Despre ce cred eu cu privire la tema in discutie -modul cum a fost „dezbatuta”, clarificata si mai ales finalizata (de catre dvs in tandem cu dl D’Artagnan ) nu este cazul sa spun prea multe vorbe. Asta intrucit am incercat sa” spun” din cand in cand cite ceva, dar desigur, nu cu vorbele mele ci prin intermediul versurilor, teoremelor poetice si altor inscrisuri, pe care le-am gasit in deplin acord (fin si armonios) cu topicul, precum si in replica la multele comentarii scrise aici . Mi-a placut foarte mult „dialogul dintre stiinta si religie” (elegant si incitant ) pe care l-ati avut cu dl D’Artagnan. Va multumesc amândurora .
      .
      P.S. Cu privire la ce a scris doamna” Marginalia ..”.aici: „Eu cred că Dumnezeu este și totul, adică tot ce e actualizat, și nimicul, adică tot ce e potențializat.Mai cred că totul generează nimicul și nimicul generează totul, așa ca întunericul și cu lumina, ce i-ati fi raspuns daca s-ar fi rezumat numai la atat, adica fara remarca aceea, ce este de fapt un fel de a spune :” eu am scris ceva frumos si profund,dar nu cred ca va starni vre-un ecou …” Nu cumva chiar are nevoie de o confirmare/ infirmare a parerilor , opiniilor , expunerilor de idei etc ? V-ati spus intrebarea, de cine (ce) este atrasa pe Arca lui Goe ? Daca chiar isi doreste un dialog prietenos cu d-voastra, si nu stie cum sa-l mentina la un nivel obiectiv si clar, fara suspiciuni sau insinuari ? Nu, nu este un repros dar recunosc ca as vrea sa reuseasca sa-si satisfaca nevoia (dorinta) de comunicare cu dvs . Eu cunosc sentimentul (de bine) pe care il am cand reusesc sa-mi transmit ideile, trairile si,desigur, sa ma fac inteleasa. Ma gandesc ca poate simte aceeasi nevoie (de bine)…
      PPS. Daca am provocat vre-o neplacere va rog pe amandoi sa ma scuzati. 😳

      • Uneori
        cu iubire de frate
        luăm
        ca prin somn
        umbra
        acea parte tristă
        renegată
        din noi
        și o așezăm
        portret al lui dorian gray
        peste alte chipuri
        îndurerate

        • RALG said

          Pana la urma fiecare masca ajunge pe chipul pe care i se potriveste cel mai bine.

          Entanglement-ul cuantic intre Dorian Gray si portretul portretului sau este mai fragil decat umbrele firelor de iarba, cand se apropie noptile fara luna. Acum e. Acum nu e.

          Un observator poate perturba realitatea, inventand-o, numai daca este in stare s-o observe. Iar ca sa o poata observa are nevoie, intotdeauna de doua surse de lumina. Poate chiar de trei.🙂 Una lipsindu-i, el ramne orb, iar realitatea…

      • RALG said

        PPS. Incepem cu ce este mai important. N-ati fi avut cum sa provocati vreo neplacere. Dupa cate vedeti nici macar doamna Marginalia nu s-a suparat.🙂

        P.S. Nu, nu credem ca d-na Marginalia si-ar dori un dialog prietenos cu „dl.Goe”, c-ar putea avea acest scop anume. Presupunem ca un asemenea eventual dialog ii apare (cumva) ca fiind un mijloc potrivit catre altceva. Daca ar fi macar catre un dialog cu dânsa insasi tot ar fi bine (scopul ar scuza mijloacele), dar impresia noastra indica faptul ca d-nei Marginalia nu-i trebuie niciun (fel) de dialog. D-ei umbla exclusiv dupa etalare. Ne mira ca tocmai d-voastra (experta in materie, cu studii lungi la baza), sunteti azi predispusa sa va lasati inselat de aerul blajin de victima inocenta a doamnei Marginalia. Nici aceasta varianta a etalarii (intalnita la majoritatea internautilor cåscåui) n-ar fi de lepadat daca ar fi facuta cu tact si cu arta… printr-o minima transpunere artistica. Doamnei i se pare ca a munci in aceasta privinta ar fi o falsificare a sinelui, a tradare a propriei autenticitati, preferand sa ofere (cam insistent) varianta sa bruta. Sau poate, cine stie, atata poate dansa sa se transfigureze artistic… Sau poate ca atata se poate obtine din minereul pe care-l extrage din mine, minele sale interioare, de diamant, antracit, huila, turba… Un minereu poate fi atrattiv daca are o concentratie multumitoare de substanta utila… Gasim ca multe dintre metaforele d-nei Marginalia au o putere calarica scazuta, ceea ce face ca prin ardere, sa produca mai mult fum decat lumina. Precum cea pe care o invocati: „Eu cred că Dumnezeu este și totul, adică tot ce e actualizat, și nimicul, adică tot ce e potențializat. Mai cred că totul generează nimicul și nimicul generează totul, așa ca întunericul și cu lumina.” – Pare un citat alterat extras din productiile ganditorului de la Corabia. Doar ca i s-a adaugat marca Marginalia care consta in prezenta fragmentul „Eu cred”. Nu ni se pare ca denota vreo Credinta, intrucat accentul cade pe „Eu”, „este parerea mea”. Asa crede d-na Marginalia (dupa cum a fost invatata…) ca daca insotesti orice enunt cu „eu cred ca”, „in opinia mea”, „dupa umila mea parere”… asta este solutia perfecta de a ascunde arogannta, trufia… (pe care probabil le gaseste inerente oricarei enuntari). Noua ni se pare dimpotriva, ca excesul de „Eu cred”, nu denota acceptarea vreunei indoieli fata de cele ce urmeaza sa fie afirmate, ci dipotriva, o nota de aroganta (un pretext de a-l tot aduce pe „eu” in orice text cu orice pre-text), o forma de manipulare, de constrangere, de anesteziere a interlocutorului. Acesta trebuie sa se inmoaie luand act de faptul ca autorul anuntului se contesta un pic singur, acceptant formal ca enuntul sau este o opinie personala, subiectiva, nu un enunt cu caracter absolut, si in plus, ca daca vrea sa conteste ceva, sa inteleaga faptul ca prin contestarea sa nu contesta doar textul, continutul acestuia, ci chiar persoana, pe autorul cel blajin care si-a ainceput fraza cu „Eu cred”. Toate aceste ambalaje marginale fac orice dialog obositor, ducand la diluare si senzatia de risipa. Iar cand ai timp sa te dedai risipei, cu gandul ca s-o gasi ceva dincolo de ambalaj, ce sa vezi? – „Dumnezeu este și totul, adică tot ce e actualizat, și nimicul, adică tot ce e potențializat. Totul generează nimicul și nimicul generează totul, așa ca întunericul și cu lumina.”. Fraze goale de continut, care incearca sa sune a ceva, dar a ce, nu se stie… așa ca întunericul și cu lumina…

        Dar, sa zicem ca nimic din ce-am scris mai sus (cu sinceritate) n-ar fi adevarat, ca ne inselam teribil si ca in fapt totul este invers… tot n-am reusi mare branza, pentru ca in fapt dl.Goe nu este o persoana comunicativa/comunicabila, intr-atat de comunicabila incat sa se justifice dorinta obsesiva a cuiva de a purta dialoguri (musai) prietenoase cu dansul. O asemenea dorinta ar fi suspecta. La sursa. Arca lui Goe are alte sensuri, alte scopuri, alte mijloace, toate deschise, oferite liber oricui ii sunt sau i-ar putea fi de trebuina. Oricine poate spune orice, oricand, pentru totdeauna, fara teama ca va fi refuzat, cenzurat, banat, marginalizat, alterat arbitrar, sau invizibilizat prin interventii arbitrare ale vreunui Dumnezeu local. Cu asemenea ingrediente, cei compatibili, ar trebui sa poata extrage (relativ usor) tot ceea ce ar putea obtine din vreun dialog prietenos purtat cu vreuna dintre entitatile aflate, intamplator, pe Arca.

        @Stely – Cred ca vom fi si-n asentimentul simpaticului d.D’artagnan, multumindu-va pentru cuvintele calde cu care ati pomenit dailogul prietenos pe care l-am avut cu dansul despre „stiinta si religie”. Va multumim deasemenea si pentru rabdarea de a pigmenta discutia cu citate bine alese.

        • LOL!

        • ”Oricine poate spune orice, oricand, pentru totdeauna, fara teama ca va fi refuzat, cenzurat, banat, marginalizat, alterat arbitrar, sau invizibilizat prin interventii arbitrare ale vreunui Dumnezeu local”.

          Oare? Așa să fie?

          „Ramanem la impresia ca nu puteti aborda nimic, nicio teama, ca nu puteti vorbi realmente despre nimic anume. Esuati inevitabil in considerente personale, alunecand in discutii despre vorbitori (in special despre d-voastra insiva) folosind temele in discutie ca simple pretexte pentru scopuri straine de continutul acestora. Acest lucru va face sa fiti un interlocutor obositor, Sensibilitatea in exces nu este decat un mic bonus al acestei metehne. Asteptam cu nerabdare sa ne contraziceti… cu fapte, nu cu alte vorbe despre importanta lipsei de importanta a ceea ce credeti d-voastra (eul d-voastra). Si daca s-ar putea fara suparare,fara agnoase. si fara asteptari”.

          🙂 🙂

          .

        • EU CRED CĂ nu e constructiv să respingeți abuziv păreri care diferă de ale dvs.
          Dumnezeu despre care eu vorbesc este cel al teologiei care îi atribuie determinări, pe de o parte, dar și cel al teologiei apofatice pe de alta. Este și una, și alta etc. Este și nici una, și nici alta etc.

          Este, în al doilea rând, în același timp și potențial și actual, întrucât se află într-o infinită evoluție. Perfecțiunea nu e încremenire, e și capacitate de a evolua și – culmea – a involua. A te face om ori gâză dacă acolo poți „da un brânci” lumii.

          Pot fi complementare cu ale dvs. aceste păreri. Nu doriți asta, evitați respingerile brutale. Nu cadrează cu inteligența și sensibilitatea dvs., pe care eu le apreciez.

          PS. Omul „de la Corabia” este unul dintre cei mai mari poeți ai noștri, excelent cotat în Dicționarul Academiei, excelent cotat de diverși critici literari de marcă. Dați o căutare și veți găsi faptele. Publicat în dicționar cu consensul criticilor – tineri și vârstnici – competenți. Lucru verificabil. Fapt.
          Dacă ești sărac și locuiești într-un orășel, dacă ai opțiuni politice de „stânga”, dacă nu ești foarte politicos, asta nu înseamnă că nu ai talent literar.
          Nu am aceleași opinii politice cu acest om, nu facem parte din vreo gașcă literară, așadar nu am motive extra-texte pentru care să-l apreciez.
          Am scris și voi mai scrie despre domnia sa. Disocierea criteriilor e necesară.
          PS. A fost publicat relativ de curând în „Poezia” și în „Cultura”. Este publicat în „Astra”. Redactori tineri l-au susținut și apreciat, fără să-l cunoască personal.

        • RALG said

          @Marginalia – Cuvinte contra cuvinte… Simple cuvinte-contra-cuvinte. Nimic altceva. Nu va mai lasati orbita de propriile frustrari, imaginadu-va constrangeri si limitari acolo unde simplele cuvinte exprimate liber in cotra-partida cu cuvintele pe care le-ati emis, intra in coliziune cu adevaruri dureroase pe care vreti sa le negati, sa le interziceti. Probabil ca de aici provin manifestarile d-voastra totalitare, tiranice prin care ati pofti sa cenzurati, sa suprimati, sa anulati, tot ceea ce arunca vreo lumina pe ceea ce ati vrea sa nu existe sa macar sa nu fie cunoscut publicului.

          P.S. „Omul „de la Corabia” este unul dintre cei mai mari poeți ai noștri. Vorbiti prapastii. Ai nostri? Care „ai nostri”? Sunteti si d-voastra tot din Corabia? Din familie?

          V-ati contaminat dracului de tot de logica schioapa a poezelulu, care se crede Isus doar pentru ca, laf el precum Isus, nu are recunoasterea contempranitatii.

          Aveti un umor formidabil: „Dacă ești sărac și locuiești într-un orășel, dacă ai opțiuni politice de „stânga”, dacă nu ești foarte politicos, asta nu înseamnă că nu ai talent literar”…

          Dar ce inseamna? Ca ai talent literar?

          Ah, singurul argument al faptului ca impresia d-voastra sincera despre valoarea marelui poet ar fi corecta, rezida in faptul ca n-ati avea interese sa mintiti in legatura cu asta (nefiind in aceeasi gasca, politica, literara, etc)… Stimata doamna va inselati imaginadu-va ca noi nu l-am aprecia pe fostul poet Viorel Padina la certa valoare. Credem ca domnia sa poate fi inclus oricand in antologia celor mai buni 1000 de poeti romani. C-o fi fost publicat recent in retrospective n-are nicio semnificatie anume fata cu elucubratiile actuale (ultimii 30 de ani) ale cetateanului virtual (aproape) omonim: AVP. Incapatanrea d-voastra de a-i gasi „valoare” in ciuda faptului ca este vai, exact asa cum ati spus: sarac, provincial, comunistoid si prost crescut, denota o induiosatoare ingenuitate. Sa va traiasca.

          P.S. Perceptia respingerii cu brutalitate va apartine. Nu vi sa respins sau interzis niciodata nimic. D-voastra insa ati cedat adesea unor astfel de porniri. Mai ales cand n-oti fi avut incotro.

        • MDR, e singura reacție firească!

        • Dl.Goe said

          Marginalia – Iar d-voastra aveti, fireste, numai reactii firesti. Sunteti (o) ex-perta.

        • D-le Goe, ați venit o dată pe blogul meu și, la o un text postat de mine, ați comentat: „Ba pe dracu!”
          O fi fost firesc? N-o fi fost firesc? 🙂🙂
          Comic a fost.

          OMG, așa apar MDR-urile.

        • Dl.Goe said

          Cu siguranta ca era un comentariu extrem de on topic, care se potrivea armonic cu textul comentat, oricat ati incerca d-voastra sa-l scoateti din context (in aceeasi masura in care ati incercat sa-l scoateti din existenta, cenzurandu-l). Din nefericire pentru domnia voastra mesajele pe care le-ati postat liber pe (b)Arca lui Goe n-au fost nici cenzurate, nici, eliminate nici coafate, iar ele va arata asa cum sunteti in toata splendoarea d-voastra. Daca v-a lasat memoria, sunteti invitata sa le revedeti… Sunt foare dragute, pe alocuri hilare. Puteti sa MDR cat poftiti…

        • Stely said

          Am vazut, in sfirsit, fimul (subtitrat)”the-theory-of-everything”. Pentru cine nu l-a vazut, iata linkul.
          http://filmehd.net/the-theory-of-everything-2014-filme-online.html
          In ceea ce priveste intrebarea Exista DUMNEZEU in acest film? , as putea raspunde ca, da, este DUMNEZEU in film. L-am „vazut” sub forma miracolului din propria existenta a omului Stephen Hawking. A supravietuit miraculos unei boli devastatoare. L-am mai „vazut” sub forma pasiunii, iubirii, daruirii, bucuriei,sacrificiului, suferintei lui si a celor din jur; dar si în dorinţă, credinţă, speranţă, resemnare, acceptarea şi împlinirea destinului său. Chiar daca el(cel din viata reala) are momente de respingere a existentei lui Dumnezeu, in film este altceva. Scena din final este emotionanta . La intrebarea unui spectator -” Ati afirmat ca nu credeti in Dumnezeu „-a fost un moment de reverie ce m-a facut (si pe mine ) sa cred intr-o minune dumnezeiasca . Revenind insa din visare a raspuns la intrebare, mai bine zis la continuarea intrebarii -” care este filozofia d-voastra de viata”- in asa fel incat a multumit pe toata lumea, starnind aplauze de bucurie si admiratie:
          Trebuie să existe ceva foarte special despre condiţiile limitelor Universului. Şi ce poate fi mai special, decât că nu exista limite? Şi nu ar trebui să existe limite nici în efortul oamenilor.Suntem cu toţii diferiţi .Oricât de grea ar părea viaţa mereu există ceva ce poţi face şi în care poţi reuşi. Atâta timp cât există viaţa există sperantă.

        • Dl.Goe said

          N-am vazut inca filmul (si nici nu stiu daca-l voi vedea prea curand) dar am vazut o multime de filme documentare cu si despre Stephen Hawking. Sa stiti ca mari deosebiri intre Stephen Hawking si Viorel Abalaru n-ar fi. In fapt cele doua personaje se asemuiesc in mod uluitor. De altfel se stie ca 98% din bagajul lor genetic este identic (nu glumesc). Prin urmare cantitatea de dumnezeire reziduala din acel film (transferata prin osmoza de la persoana in cauza) este egala (pana la a pen-ultima zecimala) cu cea existenta pe blogul de la Corabia (ajunsa acolo in acelasi fel).

        • Stely said

          Sa stiti ca mari deosebiri intre Stephen Hawking si Viorel Abalaru n-ar fi. In fapt cele doua personaje se asemuiesc in mod uluitor.
          Interesant punct de vedere- cu privire la asemanarile dintre cei doi. M-as bucura daca ati detalia. Eu nu m-as pronunta, desi m-ar tenta sa gasesc cate ceva din bagajul genetic de 98% al numitului „posel”. Ma abtin insa … Am informatii din surse sigure (prieteni vizibil iubitori ) ca „Viorel Abalaru” are niste probleme de sanatate. Chiar am sentimentul ca Dl Goe, fie a citit printre randuri pe blogul de la Corabia , fie a avut o premonitie facand referire taman la poetul Viorel, cel foarte mistic candva, mai precis in tineretea sa.

        • Dl.Goe said

          Sper ca zvonurile respective sa fie false, sau, da nu, atunci sa fie curand rezolvate pozitiv incat sa se poata constata insanatosirea grabnica a celui supra-numit AVP. Indraznesc sa presupun ca una dintre bolile posibile de care s-ar putea afla suferind virtualul de la Corabia ar putea fi rusinea. i-Luminat brusc, i s-o fi facut rusine de proorocirile false si de convingerea cu care le-a argumentat in van, far de folos pentru sine si pentru lume, lume…

          P.S. Sa stiti ca si d-voastra aveti in comun 98% din fondul genetic cu Viorel Abalaru. (Nu acelasi 98% pe care-l are el in comun cu ale Hawking)…

        • Stely said

          Da, si eu am unele banuieli dar parca nu l-as vedea rusinind-se, stiind cat este de orgolios. M-am gandit insa ca, vazindu-se falimentar, s-a hotarat sa-si faca o evaluare (ce a castigat si ce a pierdut din aventura „new media” )apoi, dupa o perioada de tacere autoimpusa sa se orienteze spre alte preocupari mult mai fructuoase (material si spiritual).
          P.S. Eiii, desigur, am si eu in comun (cu AVP) acel procent de 98% (in afara de sex). Dar, zau, ma puneti in incurcatura ! De ce nu acelasi cu Hawking ? M-am gandit ca faceti referire numai la „abuzurile flagrante”, ce s-ar regasi si la Viorel Padina . Dar eu nu m-am pronuntat in mod direct. Ce a fost candva, acum nu mai este. 😳 Am trecut (nu s-a vazut ?) printr-o perioada de „rusinare” si m-am „i-luminat”, dar nu brusc ci pe indelete, si nu singura ci cu ajutoare pretioase.

        • Dl.Goe said

          Nu, nu, nu doar cu AVP aveti in comun 98% din fondul genetic ci, desigur si cu Stephen Hawking, ca si cu oricine altcineva din specia homo sapiens. Fiecare doi indivizi liuati la intamplare din populatia speciei partajeaza (circa) 98% din fondul genetic, circa 2% din bagajul genetic fiindu-le deosebit. Dar cei 98% pe care-i aveti in comun cu AVP nu-s aceeasi 98% pe care-i aveti in comun cu Hawking. Cu siguranta ca luandu-va pe toti trei la un loc, nu s-ar putea gasi in niciun caz un fond comun la toti 3 de 98%… Practic nu exista un fond genetic uman… Fiecare individ uman are un fond genetic unic, care-l face sa fie practic unic si sa se deosebeasca de oricare alt ins (cu care se aseamana insa in proportie de 98%). Populatia Terrei ar trebui sa fie astronomica, de multe miliarde de ori mai mare decat este acum pentru a se epuiza combinatiile care formeaza codul genetic astfel incat sa se inceapa sa se nasca spontan clone, adica indivizi identici cu altii deja existenti. Deocamdata ne aflam in siguranta… din acest punct de vedere🙂

          P.S. Ceea ce voiam sa spun prin comparatia intre AVP si Hawking voia sa denote ca atunci cand cineva isi depaseste competentele poate abera cu aceeasi gratie cu care o face cineva care nu are nicio competenta.🙂 Cum arveni ca… in fata necunoscutului… toti suntem egali, chiar daca unora li se pare ca sunt mai egali decat altii.🙂

        • Stely said

          Apropo, de populatia Terrei, dar (si )cu tangente la topicul despre „nuantele infinitului”, m-am gandit ca s-ar potrivi sa aduc aici niste citate potrivite din Teoreme poetice :

          Îngrozitoare viziune aritmetica:
          dacă adunăm numărul celor care au trăit
          înaintea noastră cu numărul celor care
          vor trăi după noi, obţinem o cifră rotundă-
          infinitul. (Bineînţeles, dacă nu va avea loc
          dezintegrarea protonului
          sau alte cataclisme cosmice).
          Destul ca să fie hrănit întreg universul.

          Contestare aritmetica evidentă:
          într-un timp infinit, va exista un număr
          infinit de fiinţe vii care vor fi trăit pe Terra
          şi un numar infinit de morţi care vor fi
          murit pe Terra. Diferenţa dintre aceste
          două numere infinite ne dă un număr finit –
          al fiinţelor vii de pe Terra la un moment dat.
          Condiţia vieţii pe Terra are, deci,
          ca preţ un număr infinit de morţi.

          Universul să aibă într-adevăr nevoie de un
          număr infinit de făpturi -vii -carne -de-moarte
          pentru a genera viaţa? Sau totul
          nu e decât un accident al infinitului ?

          Basarab Nicolescu.

        • „Fiecare doi indivizi liuati la intamplare din populatia speciei partajeaza (circa) 98% din fondul genetic”. „ Fiecare individ uman are un fond genetic unic, care-l face sa fie practic unic si sa se deosebeasca de oricare alt ins (cu care se aseamana insa in proportie de 98%)”.

          Oare de asta primim îndemnul: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (ca și cum ai fi tu în locul lui)?! 🙂

        • Dl.Goe said

          Nu cred ca mi-ar prii sa ma iubiti ca pe d-voastra insiva. Cui i-ar prii? D-voastra va prieste? As fi tentat sa enunt speranta ca „atunci cand imi va placea felul in care va veti iubi pe d-voastra insiva” (ca si cum ar putea fi posibil ca asta chiar sa se intample intr-un viitor oarecare, nevirtual) mi-ar placea si så revin asupra subiectului si sa ma bucur de afilierea domniei voastre la dogma crestina. Pana atunci insa nu pot decat sa privesc cu circumspectie, cu teama chiar, „religiozitatea” d-voastra cu tente bigote.

          P.S. Inainte de a raspunde retoricei (si ilegitimei) d-voastre intrebari, v-as indemna sa meditati asupra indreptatirii cuiva de a se iubi pe sine insusi (in adevaratul sens al cuvintelor „iubire” si „sine”) si chiar asupra abilitatii cuiva de a practica o asemenea iubire. E oare posibil sa te iubesti pe tine /te ? Sa te indragostesti de tine insuti? Ne-narcisist? Cine sa fie „iubitul”, cine sa fie „iubitorul”?. N-ar insemna oare iubirea de sine, rupere de sine? Indepartare de sine? Ca de altfel orice sentiment anume purtat tie insuti… D-voastra d-na Carmen-Maria Mecu, nascuta… ?, si facuta Marginalia non Turpia (si cate altele) ce sentimente aveti anume fata de d-voastra inseva? Ati putea preciza? Iubire? Mila? Compasiune? Ura? Simpatie? Admiratie? Teama? Dezgust? Invidie? Repulsie? Indiferenta? Dragoste? Respect? Consideratie? Astept cu mare nerabdare sa aflu. Sau sa aflu ca ati aflat… meditand. Apoi vom reveni (poate) la semnificatia indemnului: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (si la totala sa lipsa de legatura cu asemanarile si deosebirile genetice dintre insii speciei). Spune-mi cine-ti este aproapele ca sa-ti spun cine esti! (e tot un indemn🙂 asa… mai a-la dl.Goe )

        • Stely said

          „Să inveţi să iubeşti”, ce program frumos ! 🙂

        • Stely said

          Am din cand obiceiul (din placere) sa recitesc „topicele” precum si comentariile „on topic” -atat cele scrise de mine, cat si cele mai interesante scrise de d-voastra . Asa se face ca am „constatat ” o grava eroare in citatul redat de mine din Teoreme poetice . Prin urmare (cu scuzele de rigoare) iata citatul corect : in loc de „contestare ” cum am scris mai sus, este corect „constatare”.

          „Constatare aritmetica evidentă:
          într-un timp infinit, va exista un număr
          infinit de fiinţe vii care vor fi trăit pe Terra
          şi un numar infinit de morţi care vor fi
          murit pe Terra. Diferenţa dintre aceste
          două numere infinite ne dă un număr finit –
          al fiinţelor vii de pe Terra la un moment dat.
          Condiţia vieţii pe Terra are, deci,
          ca preţ un număr infinit de morţi.”

  46. Adun
    cuvintele de ocară
    primite
    le așez în coș
    alături de vorbele
    refuzate mie
    de prieteni și dușmani
    toate
    într-o zi
    într-o noapte

    un înger salvator
    mă ajută să le ridic la cer

    înalții le spală
    cu iubire cu grijă
    cu zel
    până când
    pot să le apretez
    să le netezesc
    ușurel
    apoi să croiesc din ele
    după tiparele
    sufletului meu
    poeme
    bine coapte

    • Dl.Goe said

      crocante ca o bagheta frantzuzeasca🙂

    • Dl.Goe said

      după tiparele sufletului meu” – ah, câtå mini-poezie in aceasta mini-iubire de sine, in aceasta mica si neindemantica (auto)promavare a unei mårci de succes: tiparele țiparului care țipă dupa atentie. Acuma de, doamna, ce sa faceti si d-voastra? Ca alte tipare n-aveti… Si ne avand incotro, in absenta deplina a oricarei posibilitati de alegere (libera) nu puteti face decat proza… (asa sunt tiparele) incarcata (cam cu forta) de mini-poezie si mini-sperante. Dar lasciate ogni mini-speranza, voi ch’entrate… … Straduiti-va sa nu mai mintiti. Atat. Nici in proza, nici in poezele de gata… Va vine chiar asa de greu?

      • MDR!

        • Dl.Goe said

          Puteti mederi cat poftiti in contul izvorului interior al poemelor de bombardament… gasind discrepante interpretative… si pråpastii. Nu suntem in postura sa ne pese ce-ati (fi) vrut d-voastra sa spuneti (in acord cu tiparele sufletzelului)… N-am facut decat sa va atragem atentia asupra unei perspective pe care o neglijati cu desavarsire, aceea a ceea ce se vede in rezultatul final al zbaterilor d-voastra literar-artistice… pe fatzade… Din si prin tot ce faceti este singurul lucru care conteaza: realitatea formala. iar aceasta nu arata bine, ci prost. Desigur ca d-voastra puteti tocmi ingeri falsi sa incarce cruda expresie, a crudei realitati, in telegutza vorbelor de ocara, si sa vi le care si deserte in portofoliul cu stimulente (bici) pentru artistul din dotare… care face poezele (poc-poc) pe care le ofera apoi de gratis strainilor, sau cui s-o oferi sa le re-cen-ze-ze, din mila, in pauza dintre un fum de tzigara si o abandonare totala. Fiti realista ce naiba. Cand postati postari nu conteaza ce-ati simtit d-voastra postand, ce-ati intentionat sa insemne vorbele, gestul, predarea… ci doar ceea ce exprima sec cuvintele, gestul, locul, timpul. Iar in asta, vizavi de poemute, de cum sunt ele eliberate in lume, fara de protectia si girul nimanui, nu e nimic de râs ci de plâns. Dar cum spuneam… Puteti mederi cat poftiti, daca alta n-aveti ce face si nici de tacut nu puteti tacea, imboldita de un eg-o-usor, irversibil turmentat.🙂

      • @D-l Goe

        Meditați privind în oglindă. Interesant.

        LOL!

        PS. Cam multe vorbe.

        • Dl.Goe said

          Marginalia – Multi s-au crezut a ne fi oglinda… sau ni s-au oferit astfel… asa ca d-voastra…

          Multe vorbe? Sunteti printre cei mai prolifici comentatori de pe Arca lui Goe. Aveti (intr-adevar) foarte multe „mesaje”… reluate indefinit.

  47. d'Artagnan said

    Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze științific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de știință cum am eu nevoie de Securitate.”
    —Petre Țuțea

    • Dl.Goe said

      Sa-mi fie cu iertare dar entitatea „Petre Țuțea” chiar a avut nevoie de Securitate. Fara Securitate n-ar mai fi fost esentialmente aceeasi entitate, identificabila ca atare. Daca o fi fost „si” pedeapsa cuvenita omului „Petre Țuțea”, asta numai bunul Dumnezeu o poate sti. Prin urmare s-ar putea deduce din ce spune Petre Țuțea ca Biblia chiar are nevoie de Stiinta. Acuma ca este posibil ca lucrarea savantului american sa fi fost o prostie este alta poveste. Stiinta nu se poate ocupa de Dumnezeu (pentru ca este inobservabil) insa cu siguranta ca se poate ocupa de Biblie (caci este observabila). Ca o poate face (sau nu) cu (vreun) folos este totalmente neimportant. Stiinta nu se ocupa cu „lucruri utile”, nu studiaza lumea (universul) prin prisma utilitatii (sau inutilitatii) lor sau rezultatelor potentiale (dupa cum ar putea crede dl.Ionutz, de ex, sau dl.Liberul Arbitru) ci, exclusiv prin prisma cogniscibilitatii acestora.

  48. d'Artagnan said

    @ Stely
    Spuneți de “dialogul dintre stiinta si religie” între mine și DlGoe. Sper, Doamne ferește, că nu mă puneți pe mine în rolul ”științificului” care combate sau, mă rog, dialoghează cu dreptcredincioșii. Nu sunt ceea ce s-ar putea numi un materialist dialectic adevărat și sincer.🙂
    Aș putea spune că m-a ferit Dumnezeu să am vreo vanitate cu privire la cunoștiințele mele științifice, niște picături într-un ocean, ca să fiu un pic poet.
    Că citesc cărți de popularizare a științei și nu interpretări ale Bibliei sau îmvățături religioase ține de structura mea interioară, nu de credința(ele) mea(mele).

    • Stely said

      D’Artagnan- M-am referit in primul rand la tema in discutie avind in vedere ca protagonistii celor doua „abuzuri flagrante” au fost, pe de o parte un reprezentant al „stiintificului”(Stephen Hawking ) si pe de alta unul al religiei (Papa Francisc).
      In al doilea rand am facut referire la „dialogul” dintre d-voastra(D’Artagnan) si d- lui (Dl Goe). Din respectivul dialog am retinut ca d-voastra v-ati situat de partea „stiintificului”, considerand ca acesta (Stephen Hawking) nu a facut nici un abuz , intrucat ati fost de acord cu zicerea sa, precum ca „Dumnezeu nu exista”, iar de cealalta parte a dialogului s-a situat D-l Goe, sustinind cu argumente in ce fel s-au comis abuzurile , dar si fi faptul ca, intre religia ca credinta in Dumnezeu si religia ca credinta in Big-bang, nu este nici o diferenta. Ei bine, pentru acest dialog v-am multumit , intrucat v-ati”batut” frumos si util in sustinerea ideilor d-voastra. 🙂

      • d'Artagnan said

        Stely,
        Nici nu mai știu care au fost exact spusele mele la începutul discuției, dar parcă nu-mi vine să cred că am fost de acord cu zicerea sa precum că ”Dumnezeu nu există”. Nu e genul meu să fiu așa de categoric în privința asta. Probabil am spus că Știința, Teoria Big Bang în particular, nu sunt religii și că am o mare problemă de înțelegere în ce privește Entitatea numită Dumnezeu.

        • Stely said

          D’Artagnan – Nici eu nu mai stiu daca ati spus (intocmai) cu exactitate . .Am retinut doar ca va situati de partea „stiintificului” Stephen Howking . Faptul ca ati luat in deridere matusile de la tara, credinta lor (cam habotnica) in Dumnezeu, mi-a creat perceptia ca NU credeti in existenta Lui. Daca insa am avut o perceptie gresita, accept corectarea d-voastra- aceea ca nu ati fost categoric in „privinta asta”.

  49. d'Artagnan said

    @ Liberul arbitru
    Spuneți de ”admitind ce e de admis dupa logica matematica si cea umana a bunului simt!”
    Trebuie să recunosc că am mult bun simț (sunt o grămadă de amici care să certifice asta, nu mai departe chiar DlGoe). Mai am și o oarecare logică matematică, în sensul evidenței, nu a cunoștințelor vaste teoretice, adică pentru mine întotdeauna ( și bag mâna în foc pentru asta) 1 plus 1 fac 2.
    Și totuși…
    Bunul meu simț și logica matematică îmi spun că Pămîntul este fix, iar Soarele se învârte în jurul lui. Mie așa mi se pare, e de bun simț să fie așa uitîndu-mă la cer. Mai mult decât atât, logic vorbind, dacă ar fi invers, ca Pământul să se învârtă în jurul Soarelui ar trebui să:1. sufăr de amețeală, 2. să- mi bată vântul mereu și constant din față, 3. să am tendința de a mă desprinde de sol din cauza forței centrifuge.
    Tot bunul meu simț îmi spune că Pământul este plat.
    Din nenorocire, m-au trimis ai mei la școală și-am ajuns un …nesimțit. M-au învățat niște domni să fiu așa, să cred niște chestiuni care contrazic flagrant bunul simț.
    Ce să mai spun despre mecanica cuantică, care poate avea orice, numai bun simț nu?! Și nici logică, după aprecierea standard. Și totuși ea explică mulțumitor multe dintre observațiile zilnice.

    • Liberul arbitru said

      Pentru mine,bunul simtz(si logica matematica) imi spune ca,daca vad ,de pe tzarm, intii catargul unei corabii si abia apoi corpul ei,pamintul nu poate fi plat.La fel ,logica matematica i-a dus pe Galilei si ceilalti (de dinaintea si de dupa el) sa inteleaga ca: e pur si muove !
      Ok ,am inteles sensul mesajului dv.Nu ma refeream la ”bunul simtz”si logica omului primitiv. Sa nu uitam ca ce a spus Galilei fu abia acu 400 de ani,iar Homo sapiens sapiens are minimum-minimorum 200.000 ani de la aparitie! Abia acu 78.000 de ani,plecara sa colonizeze-descopere pamintul!

      • d'Artagnan said

        Nu cred că ați înțeles cu adevărat mesajul meu… printre altele am spus că și mecanica cuantică, deci vorbesc de fizica modernă, nu are ”bun simț” și de multe ori nici ”logică”.
        Văd că renunțați cu totul la relativitate. Descoperirea focului a fost, din punctul meu de vedere, mai importantă decât Teoria Relativității. Cum credeți că se simțeau atunci acei oameni? Probabil mai aproape de zei, mai ”egali” cu ei. O asememnea realizare tehnologică ținea de domeniul miracolului. Cum nu bănuiau că mai au de inventat avionul sau racheta, pentru că pur și simplu habar n-aveau c-ar putea exista, cred că erau convinși că sunt aproape de limita de sus a tehnologiei.
        Peste 78.000 de ani, dacă vom mai exista ca civilizație, probabil vom părea și noi niște primitivi față de urmașii noștri, care vor lua în derâdere cunoștințele noastre.
        Sunt convins că știți vorbele lui Newton, un geniu fără doar și poate: ”„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea”.
        Credeți că de la el încoace am intrat puțin în apa oceanului sau încă ne mai jucăm la malul mării?

  50. shinny said

    I was wondering if you ever thought of changing the page layout of your site?
    Its very well written; I love what youve got to say.
    But maybe you could a little more in the way of content so people could connect with
    it better. Youve got an awful lot of text for only having one or two pictures.
    Maybe you could space it out better?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: