Gheata la mal – Valahian Walpurgisnacht
Posted by Arca lui Goe pe decembrie 16, 2014
In zona politica a Hiperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator (HUVACA), dar si in Media Oficiala (MO), se poate constata o periaoada de apatie si confuzie, o perioada de fireasca asteptare. Sfarsitul de era (era Basescu) se va reflecta in mod inevitabil in destinele clandestine ale chibitilor politici din mediile (mai mult sau mai putin virtuale). Se vor petrece schimbari (unele majore), reorientari, rearanjari, recombinari. Se vor reconfigura tabere, parteneriate, amicitii si inamicitii. In acest sens se poate spune ca noaptea dintre 21 si 22 decembrie, (cea mai lunga) va marca (formal) un moment de discontinuitate si/sau de inflexiune care va da startul noului fel de a misuna (ontologic) prin HUVACA. Greu de facut predictii si de anticipat corect in legatura cu modul in care vor arata si cu data la care vor deveni stabile noile echilibre, intre aceiasi vechi actori (prin intermediul personajelor pe care le joaca, pe sine jucandu-se). Noaptea Solstitiului din acest an va fi unul dintre momentele acelea speciale pe care, in genere, posteritatea le priveste ca pe niste frontiere simbolice intre ere. In speta de fata intre mini-era Basescu si mini-era Iohannis si, poate, intre era post-Comunismului (era Brucan a sfertului de veac) si era post-post-comunista. Oricum existentele contemporanilor (nostri) sunt, in particular, marcate de prea multe alte note de continuitate, in alte planuri, in alte spatii, pentru a putea sesiza efectiv (si eventual afectiv) faptul ca traiesc momente istorice (la fel cum, de exemplu, cetatenii Europei habar n-aveau ca traiesc momente istorice atunci cand treceau de la evul mediu timpuriu la evul mediu mijlociu și/sau evul mediu târziu). Greu de spus cine-ce va deveni, cu cine, contra cui, si cum anume se vor metamorfoza, in noul contezt, trepadusii cu valente politice (analism politic virtual). Dar, nu mai putin interesanta ramane, pentru cine stie sa priveasca, aceasta scurta perioada de acalmie, nedumerire si båltire, in care desi inertia este cea care continua (inca) sa dea tonul vorbelor rostite de zoon-politik-oanele hiperspatiale, totusi, se poate observa cum germeniilor noilor manifestari le då deja coltul. In plina iarna.
Stely said
Noaptea Solstitiului din acest an va fi unul dintre momentele acelea speciale pe care, in genere, posteritatea le priveste ca pe niste frontiere simbolice intre ere. In speta de fata intre mini-era Basescu si mini-era Iohannis si, poate, intre era post-Comunismului (era Brucan a sfertului de veac) si era post-post-comunista.
Avem aici confirmarea :
Sondaj INSCOP: Basescu, cel mai bun presedinte dupa ’89. Ce sanse ar mai avea un partid COMUNIST in ziua de azi ?
In 2010, aproape jumatate dintre romani regretau comunismul. Cum stau lucrurile acum? Un sondaj realizat de INSCOP arata ca procentul celor care aleg democratia este covarsitor si ca la ora actuala romanii ii prefera pe Basescu, Iliescu si chiar pe Emil Constantinescu lui Nicolae Ceausescu.
http://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv-special/sondaj-inscop-basescu-cel-mai-bun-presedinte-dupa-89-ce-sanse-ar-mai-avea-un-partid-comunist-in-ziua-de-azi.html
Plus de astea trebuie sa constatam ca, pe linga faptul ca prezicerea lui Brucan a fost relativ buna, s-a mai intamplat ceva fericit: majoritatea celor care pana mai ieri avea ascardioza – limbrici(Dl Goe dixit) este acum tratata, nu de vraci sarlatani ci de doctori adevarati. Nu credeam ca se va intimpla curand. Sa ne bucuram, asadar !
ApreciazăApreciază
Leen Dick said
in tara orbilor chioru e imparat , n’est pas?
ApreciazăApreciază
RALG said
Stirea respectiva este o (mica) ofensa adusa bunului-simt. Cum adica „Cel mai bun presedinte de dupa ’89”? De ce nu cel mai bun de dupa ’74? De ce nu cel mai bun din ultimul secol? De ce nu cel mai bun din ultimii 2000 de ani sau de la Burebista incoace? Ori pur si simplu cel mai bun presedinte din toate timpurile? Care ar fi diferenta? Pe noi unul stirile de acest gen ne deprima teribil monser, amintindu-ni-se astfel ca timp de 10 anisori de zilisoare ni s-a confiscat (pânå si) sansa de a-l critica, injura, ironiza, persifla, pe cel mai chel presedinte al Romaniei din toate timpurile. Acuma se vede treaba ca ni se confisca si sansa de a zice o vorba buna despre prestatia celui mai nimerit presedinte al Romaniei din perioada post-Iliescu (2004 – 2014).
P.S. Indecenta si initiativa Elenei Udrea de a convoca un meeting omagial cu ocazia incheierii mandatului prezidential.
ApreciazăApreciază
Stely said
Acuma se vede treaba ca ni se confisca si sansa de a zice o vorba buna despre prestatia celui mai nimerit presedinte al Romaniei din perioada post-Iliescu (2004 – 2014).
Eeeee, nu cred ca tocmai „acuma” (la sfărşit de mandat) nu veti reusi sa gasiti cea mai potrivita (originala) formula, de a scoate in evidenta (cu „o vorba buna”) prestatia celui mai …”jucator presedinte” al României din perioada post decembristă. 🙂
P.S.”Indecenta initiativa ” a Elenei Udrea nu este decat o invitatie facuta pe facebook , celor care doresc sa-i fie „alaturi celui mai bun Preşedinte din istoria României (mda, cam lozincarda „formula” ei ).” Ma indoiesc insa ca se vor aduna atat de multi doritori, incat sa semene cu un „meeting omagial.”
Dar mai exista o initiativa, a unei blogerite (Angela Tocila) . Iata cum suna invitatia ei :”Prieteni băsiști, haideți să-i mulțumim președintelui nostru, Traian Băsescu pentru cei 10 ani de libertate, de speranță, pe care ni i-a oferit. 10 ani grei pentru domnia sa, ani în care a fost umilit, de multe ori singur împotriva tuturor, părăsit, trădat, abandonat. De fiecare dată s-a ridicat și ne-a redat curajul, dorința de a fi liberi. Să-i fim alături în ultima zi de mandat celui care a fost, este și va fi cel mai bun președinte pe care l-a avut România! Mulțumim, Traian Băsescu!”
„Meetingul” este in acelasi loc cu cel al Elenei Elenei Udrea , dar invitatii Angelei (putin peste 1000)sunt anuntati sa vina la ora 12:00, iar cei ai Elenei la ora 13:00.
PPS. V-as intreba insa (numai) initiativa Elenei vi se pare indecenta, sau si cea a Angelei? Eu cred ca ,mai de graba, Elena a preluat initiativa de la Angela Tocila. Mie nu mi se pare a fi ceva indecent. Macar sa se adune 1000 de oameni. Dar, daca vor fi prea putini atunci poate… 😦
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Alina Gorghiu:
http://www.gandul.info/politica/alina-gorghiu-este-succesoarea-lui-klaus-iohannis-la-sefia-pnl-13727870
ApreciazăApreciază
Stely said
Consider ca Alina Gorghiu este alegerea cea mai buna pentru functia de co-presedinte al PNL . Decat Ludovic Orban sau Atanasiu mai bine „raul cel mic „-Alina Gorghiu.
Insa au aparut deja critici destul de dure la adresa ei :
„Alina Gorghiu e tipul de politician de care vrem să scăpăm. Ascensiune sub semnul amantlâcului, tupeu mascat sub o falsă urbanitate, competenţe incerte, studii şi mai dubioase (poate o verifică cineva la doctoratul din 2012, că diplomele de la Cantemir nici nu pot fi luate în serios)”, este atacul lansat de către Adrian Papahagi la adresa Alinei Gorghiu, co-preşedinte al Partidului Naţional Liberal.
http://www.gandul.info/politica/atac-la-adresa-noului-presedinte-al-pnl-ascensiune-sub-semnul-amantlacului-13729197
P.S. Mi-ar placea ca si PD-L sa faca o „schimbare la fata”. Catalin Predoiu este cel mai potrivit partener pentru ea. Dar nu-l vad in stare pe Vasile Blaga sa faca gesturi atat de „finute”. Eu,de data asta, voi fi alaturi deTraian Basescu la PMP.
ApreciazăApreciază
Stely said
Mda, aici scrie cu totul altceva despre Alina Gorghiu . Printre altele ca ar avea studii juridice la Universitatea Bucuresti, doctoratul la Iasi etc. Cred ca domnul Papahagi a fost, fie neinformat /dezinformat, fie rautacios.
Aici gasiti totul despre Alina Gorghiu . Nu am motive sa nu o cred pe autoarea articolului .
http://www.zf.ro/profesii/cine-este-alina-gorghiu-prima-femeie-de-la-conducerea-pnl-13728472
P.S. Am postat articolul si pe pagina de pe facebook a domnului Papahagi. Nu exista nici o reactie . I-am cerut sa-si probeze afirmatiile…
ApreciazăApreciază
RALG said
Pânå si dl.Nimeni då semne de dezneantizare… in zorii noii ere ce-si zoreste apogeul prin preludii muzicale presarate cu mezzo-soprane de coloratura.
Intr-o noapte mare, neagra, in fata unei porti mari, negre se opreste o masina mare, neagra si din ea coboara un om mare, negru si bate in poarta: bum… bum… bum. Si nimeni nu raspunde. Si atunci el striga: gunooooiul!
… Pai… alina-rea este a såracului care n-are elena sa.
Påcat-cå ca la poarta mica a d-lui Nimeni nu bate nimeni ca sa-i verifice pulsul de batran liberal, si suflul sistolic al inimii sale bune care bate de partea partidului istoric inca de dinainte de epoca pasalacului instaurat pe vremea sultanatului Tariceanu. Oare d-lui, ca vechi liberal, o fi multumit de reusita cadânei din haremul emirului Klaus in dauna eunucului favorit al apusului Crin? De… curiozitate, desigur, incolo nu.
ApreciazăApreciază
Stely said
Dl Nimeni da „semne…” , deocamdata, cu mici povestioare despre catelusi .Pesemne ca de luni incolo se va „dezneantiza” complet . Va rasufla usurat ca a scapat in sfirsit de Traian Basescu. Dar mai este cineva care, banuiesc, se va dezneantiza in curand.
Este vorba de dl LIS, care ,saracul, nu a rezistat sa-l vada revenind la Cotroceni, dupa referendumul de demitere. Atunci a luat marea hotarare sa inchida blogul in semn de protest :
„Așa cum i-am promis Doinei, în semn de protest că Băsescu redevine președinte al României, împotriva voinței populare, închid acest blog (îl las în funcțiune, cei ce doresc pot să publice comentarii). Sunt prea supărat și dezamăgit, nu merită să mă mai omor cu firea. E prea mare bătaia de joc, nu mai suport sfidarea sistemului ticăloșit (și a complicilor lui din SUA și Uniunea Europeană). Așa cum mă așteptam, am atras aici atenția demult, judecătoarea CCR Aspazia Cojocaru a trădat PSD – fostă turnătoare la Securitate, e clar că a fost șantajată de Băsescu. Mi se face greață. România e condusă de securiști, Băsescu e tartorul. N-are rost să-mi mai pun mintea cu Diavolul. Le cer scuze cititorilor acestui blog, în care am scris zilnic până azi din 19 februarie 2010 – repet, zilnic (n-am mai pomenit alt blog să se găsească în această situație). Aceasta e realitatea politică, în care o turnătoare la Securitate, Aspazia Cojocaru, hotărăște destinul țării, de ce trebuie să fiu părtaș? Mă retrag, nu mai scriu nici pentru Cotidianul.ro articole politice, săptămânal. Numai o demisie a lui Băsescu (sau o dispariție fizică a lui) ar putea să mă mai întoarcă în fața blogului și la masa de scris articole politice. Poate, din când în când mai intervin aici, dar pun cruce scrisului zilnic. Mă bucur că liderul PNL-USL Crin Antonescu a anunțat că nu iese din politică. ”
http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/08/sase-judecatori-ai-ccr-decid-ca-basescu-sa-revina-la-palatul-cotroceni-impotriva-celor-74-milioane-de-romani-care-au-votat-pentru-demiterea-lui-in-semn-de-protest-inchei-acest-blog-si-nu-mai-scriu/
P.S. Astept cu nerabdare sa le cunosc opiniile – mai ales ca s-au produs muulte schimbari in viata politica. Oare cu cine ‘or fi votat ? Pun pariu ca, in primul tur au votat cu Tariceanu, iar in al doilea cu V.V.Ponta.
ApreciazăApreciază
Stely said
Dar Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului sau lui Zeus.
Alta analiza marca Sebastian Lazaroiu, despre „cosmogonia institutionala”, formarea institutiilor si modul cum a evoluat „spatiul politic” din „oul primordial PCR ” sub „comanda ” lui…Zeus alias Traian Basescu . 🙂
Iata :
Nu spun că instituțiile au apărut odată cu alegerea președintelui Traian Băsescu în 2004. Ceea ce spun este că, înainte de 2004, existau într-o stare latentă, nediferențiată. De fapt, prima decadă post-revoluționară a fost mai degrabă consacrată modelării spațiului politic. În 1989 din oul primordial, PCR, s-au desprins fragmente mai mari și mai mici: FSN, PNȚCD, PNL, PSDR. Doi ani mai târziu, prin scindarea FSN, dar și a PNL, diferențierea s-a accentuat și mai mult. Aparenta regrupare de mai târziu nu a fost decât un nou prilej de diferențiere și regenerare (PNȚCD a dispărut de facto, PNL a supraviețuit). Epopeea s-a terminat în 2004 cu victoria Alianței D.A. PNL-PD, care a însemnat, de fapt, desprinderea politicului de axa comunism-anti-comunism și orientarea spre axa ideologică stânga-dreapta.
http://www.nasul.tv/2014/12/16/sebastian-lazaroiu-traian-basescu-zis-si-zeus-cosmogonia-institutionala/
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
N-am tras foloase necuvenite pe Arca lui Goe nici cand cu sinuciderea Madalinei Manole, nici la moartea lui Adrian Paunescu, nici la disparitia Elodiei… nici… ori… astfel incat nu se pune problema compunerii vreunei ode acum, cu ocazia incheierii celui de-al doilea mandat la presedintelui Romaniei, Traian Basescu. Poate vom compune candva o elegie intitulata „Deceniul lui Traian”, dupa ce va fi trecut „iufa” asta de acum… in care o multime de coristi si coriste (plus solistul Operei, Gabriel Liiceanu), (în)cântå, pe mai multe voci (cateva), aceeasi melodie (muzica de promenada) cu mici variatiuni tematice… despre reprosuri, recunostinta, recunoastere, merite, realizari, ratari etc… si alte asemenea cuvinte de arsenal, asignabile simbolic si formal „fenomenului Basescu” care pe toti (dar mai ales pe „ei”) ne-a pus pe jar si jaruri, scotandu-ne din sine-pre-noi-insine. Dar pentru ca (totusi) n-am dorit sa ramanem repetent si de data aceasta, din cauza ca nu ne-am fi facut compunerea data ca tema de a/casa, în claså, de catre doamna diriginta, aka Opiniunea Publica, ne-am gândit så-l rugåm pe bunul si vechiul nostru amic (10 ani plus), conul Dorin (care ne este ca un frate mai mare, de vreme ce-mi e con-frate vitreg dupa un cumnat), så ne ajute si sa scrie el in locul nostru compunerea. A scris-o si el cum s-a priceput dar cu siguranta ca citind-o cu intonatie in fata clasei (mai mult påturå decat claså) o sa luam nota de trecere si n-o sa ramanem corijent in materie, mai ales ca nu ne doare mana sa punem ghilimelele de rigoare:
„Peste o zi, pleacă de la Cotroceni cel mai dinamic politician român postdecembrist de până acum…CUPRINS…„…atunci ne vom câștiga și noi liniștea necesară pentru a înțelege că am avut suficiente motive să-i spunem azi: ”Vă mulțumim, domnule Președinte!””
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Multi (destul de multi) dintre pseudo-cvasi-analistii politici dâmboviteni de acasa sau de aiurea s-au intrecut (fara prea mare elan si convingere) in ambalarea intr-o maniera „cât mai originalå”, a acelorasi previzibile clisee, clasicizate deja, despre „plusurile si minusurile” presedintelui Traian Basescu, care presedinte, vai, de luni nu mai merge la Cotroceni (Oare cum va arata prima zi de nepresedintie a lui Traian Basescu?). Oferta de ode si anti-ode de invocat pe Arca lui Goe (in serios, la misto) este bogata, dar ce-am fi vrut noi in mod special sa aducem aici (oh pierdutul prospetimei har), ar fi fost un articol despre Traian Basescu (primul dintre zecile sale ziceri despre Traian Basescu) al lui Andrrei Plesu, scris pe vremea in care cei doi erau colegi, egali in rang, ca ministri, ai unui guvern oarecare al Romaniei. Din pacate nu l-am mai gasit prin noianul de ape (Internetul fiind abisul in care totul se pierde si nimic nu se castiga). Mare lucru n-ar putea sa fie intrucat toate (enorm de) multele articole ale d-lui Plesu despre d-l Basescu luate la un loc n-au popularitatea unuia singur scris de d-l. Liiceanu. Nu? De altfel cred ca popularitatea articolului „Portret de Președinte la capăt de mandat” al lui Gabriel Liiceanu a fost un factor de stres care a sterpezit elanul multora dintre editorialistii in/formatori de opinie la ei acasa (la ziar, la blog, aiurea-n tramvai) in a ceda tentatiei si de a se deda risipei pe aceasta tema cu punct fix: Solstitiul de iarna. Gabi Liiceanu, intr-un nou moment al sau de inspiratiune, le-a luat caimacul cu a sa riguroasa si exhaustiva analiza postata prompt, intocmai si la timp, o-por-tun, cu cateva zile inainte ca altii (ceilalti) sa se fi gandit macar sa ia startul in competitie. Asta e, poate data viitoare… Dar pana la urma totul e bine cand se termina cu bine.
P.S. Baiete, lasa-l pe Basescu sa se duca la bob, acuma ca tot vine Craciunul fara el, si mai bine baga un „O Tannenbaum” pentru Santa Klaus:
P.P.S. In sfarsit, cred ca dupa un veac (si ceva) de singuratate, nenea Iancu, impartaseste cu unicul sau urmas literar (atata cat este, Andrei Plesu), in afara de pasiunea comuna pentru „germanism primar” si satisfactia de a avea (in fine) ca presedinte al Romaniei un neamtz. Meritul ii apartine in cvasi-totalitate tåtarului Traian Basescu, caci… daca destinul ni l-ar fi impus pe tziganul Adrian Nastase, astazi am fi avut presedinte albanez. Es lebe die große Rumänien.
ApreciazăApreciază
Stely said
Ah, tocmai cand ma pregateam sa spun ca sunt multumita si asa,cu putinul din finalul comentariului de mai sus , adica – ” Meritul ii apartine in cvasi-totalitate tåtarului Traian Basescu, caci… daca destinul ni l-ar fi impus pe tziganul Adrian Nastase, astazi am fi avut presedinte albanez.Es lebe die große Rumänien” – mi-a venit ideea sa mai trec odata pe la „Contributors” ca sa recitesc articolul d-lui Liiceanu. Si, deodata, am pus ochii pe un comentariu ce m-a facut sa-mi salte inima de satisfactie . 🙂 Este (indraznesc sa spun) un comentariu pe masura celui scris de d-lui Liiceanu:” simplu, clar, concis, elegant”…
Iata aici (numai)un fragment, restul il gasiti acolo .
…..Traian Basescu (un grobian) a fost omul potrivit la momentul potrivit. Prioritatea numarul unu, sarcina capitala, era, inainte de orice alte obligatii conventionale sau organice asignabile unui lider politic, aceea de a impiedica (cu orice pret) consfintirea starii prin care elita politica, gregara si total corupta sa-si permanentizeze imunitatea absoluta in fata legii de care ajunsese deja sa benficieze in 2004, cu consimtamantul tacit al unei societati anesteziate (popor de gura casca), A dracului fatalitate, milioane de gura casca. Era nevoie de cineva capabil sa accepte ruperea brutala a legilor nescrise care proteja mafia politica (si, he-he, s-ar fi gasit dintre acestea care sa vrea – Mircea Cartarescu presedinte he-he) dar care sa fie totodata capabil sa nu doar sa doreasca curatenia ci sa sa fie in stare sa o faca (sa nu se scarbeasca dupa ce râneste doua lopeti de balega) dar mai ales sa aiba abilitatea de a se infiltra in sistem si de a rezista reactiunilor nimicitoare ale sistemului imunitar ale acestuia. Cum ar fi putut arata oare un asemenea exemplar? Ca un Fat-Frumos sau ca Train Basescu? Aceea a fost misiunea, acesta a fost personajul. Treaba liderului politic providential al acestui deceniu era de natura simbolica ca sa zic asa (!), adica sa-i bage la puscarie pe Nastase, pe Vantu, pe Patriciu, pe Voiculescu, pe Voicu, pe Fenechiu, pe Becali, pe Copos, pe Borcea, pe Gica Poescu, pe Basescu, pe Cocos… Sa demonstreze prin contra-exemple ca “ei si ai lor” nu sunt imuni, nu sunt mai presus de lege si daca nu ei atunci nimeni. Treaba marea a lui Traian Basescu (omul deceniului) asa a fost sa pregateasca societatea romaneasca pentru ca in anul 2014 sa fie apta de a avea ca presedinte un baiat cuminte, civilizat, ordonat, gospodar (iara nu un impostor absolut nascut din contactele in contra naturii dintre Iliescu si Nastase). In comparatie cu aceasta treaba mare toate celelalte trebuiri pentru care este blamat Traian Basescu sunt treburi mici. Daca lui Traian Basescu nu i-ar fi iesit aceasta treaba mare (pentru care s-a scremut pana in ultimul moment) da, ar fi meritat sa fie luat la bani marunti, sa i se reproseze si sa-i fie scoase pe nas rateurile la treaba mica (… cele multe si marunte)… Dar pana la urma i-a iesit. Nu are cum sa mai conteze ca s-a… udrea, ori ca l-a-njurat de mama pe Majestatea sa, ori ca a fost prea jucator… ori ca, ca, ca… Iata omul: Traian Basescu, luand asupra sa tot rahatul lumii (lumii noastre dambovitene), purificat prin bai cu rahat, reuseste sa lase in urma lui o Romanie in care nimeni nu e mai presus de lege, o Romania care-si ingaduie sa aiba un presedinte normal, gospodar, si care poate in fine sa se dedice lucrului bine facut. Daca vrea. Nu-i putin lucru. Nu s-ar fi gasit multi in stare de asemenea performante. Acum, la iesirea din scena, “grobianul dictator”, merita aplauzele publicului si omagiul onest si decent pe care dl.Liiceanul i-l aduce, intr-un text auto-adresat, in primul rand auto-adresat. Huiduielile celor(lalti) care cred ca dimpotriva, nereusitele si slabiciunile sale intrec ce-a facut bun (daca o fi facut ceva bun) sunt bune si ele. Vor contribui in egala masura la consolidarea statutului de personaj istoric al fostului presedinte al Romaniei.
ApreciazăApreciază
RALG said
Seria continua a misterioaselor intamplari cu incarcatura simbolica, din aceste zile de pe/trecere de la toamna la iarna (si se stie iar ca iarna nu-i ca vara), in care pana si soarele se petrece din constelatia Sagetatorului in constelatia Capricornului, continua cu una transparenta rau de tot: Traian Basescu, aterizare de urgenta la… Sibiu.. Adica nu la Cluj, nu la Iasi, nu la Brasov, nu la Timisoara, nu in toata tara ci taman la Sibiu isi gaseste Traian Basescu refugiul in calea unui tragic accident aviatic care a fost astfel contramandat. Destinul joaca sah si face rocada mica… Sa fie semn ca Traian Basescu ar trebui sa candideze la postul de primar al Sibiului, actualmente vacant?
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Logica zilei (I): „Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte.„
ApreciazăApreciază
Stely said
„Călătorului îi şade bine drumul ” ? 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Cel mai mult îmi place să mă întîlnesc cu şefii mei care au ieşit deja la pensie.
* Un idiot bogat este considerat, în primul rând, bogat. Un idiot sărac este considerat, în primul rând, idiot.
Cine nu-i iubeşte pe proşti are tare mulţi duşmani.
Nu poţi muşca apa.
* Problema asta mă depăşeşte, e mult prea mică pentru mine.
* Rataţii, sau plătitorii de rate.
* Politician e unul care strigă. Diplomat e unul care tace.
Dreptate e asta? Eu alerg şi el ajunge!?
La egală distanţă între Polul Nord şi Polul Sud se află Interpolul…
Partea leului o ia leoaica.
* Nimeni nu-i modest degeaba.
Cele mai mari moşteniri le primesc, de regulă, oamenii bogaţi.
* Cine nu ştie să facă nimic e gata să facă orice.
* O memorie prea bună nu lasă destul loc noutăţilor.
El e purtătorul de cuvânt. Ea e purtătoarea de cuvinte…
Vorbim despre sănătate mai ales când suntem bolnavi.
Prietenul la nevoie te cunoaşte.
ApreciazăApreciază