(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Eu, Supremul

Posted by arcaluigoe pe Februarie 13, 2015

Am o problemă…

Dar înainte de a vorbi despre problema mea aș reaminti (prea-cinstitului… cui altcuiva?) că pentru a-și valorifica dreptul deplin (All You Can Eat & Drink) la liberă exprimare (pe Arca lui Goe, dar și pe alte arce analoage), nimeni nu are (n-ar trebui sa aiba) nevoie de TUpEU ci (doar) de un EU (vorbăreț și vorbitor… ca pe apă), de timp liber (căci cum și când altminteri să…?), de bună dispoziție și de predispoziție (nu de dis-poziții), in contextul, presupus subînțeles, în care „locul vorbirii” (arca, acesta sau oricare alta analoaga) oferă pre-textele și prilejurile potrivite pentru un adaos (exces) de vorbe, în acord cu firea și istoricul Eu-lui. Acelui EU. * Condiția unică fiind aceea ca EU-ul (vorbăreț și vorbitor… ca pe apă) sa fie moral/mente pregatit, în orice moment, să se confrunte cu contrazicerea (dusă eventual în extreme/is, până la des-ființarea sa virtuală, (pr)in cuvinte… și cu aducerea în situația de a fi necesar să se re/constituie singur, pe cheltuiala sa, fără suparare), nimic altceva n-ar mai lipsi pentru consumarea, cu deplină satisfacție, a acestui gen de drog. Nimic altceva. * 

Si acum să revin la problema mea. Se dă, astazi vineri 13, un șir infinit de numere, monoton, crescator și nemarginit, dintre care sunt redate mai jos primele 8:

SirDeNumere

Se cere să se stabilească regula după care se succed aceste numere. E simplu? E complicat? Nu știu. Rămâne de văzut. Nu voi mai scrie articole pe Arca lui Goe câtă vreme problema va rămâne nedezlegată. Voi verifica săptămânal comentariile pentru a vedea dacă nu cumva a apărut soluția acestei probleme. In cazul în care nu va fi apărut soluția corectă voi adăuga în fiecare săptămână câte un număr nou, care se potrivește consecutiv in listă…

ps. Vineri, 13 Februarie, Arca lui Goe serbeaza Ziua Nationala a Culturii Romane. La multi ani Ion Luca Caragiale (Kafcaragiale)! 163 de ani de la nastere. – Februarie 13, 1852 Haimanale, Wallachia.

Update: 0, 2, 6, 14, 21, 26, 36, 38, 42…

Numărul săptămânii:

42

0, 2, 6, 14, 21, 26, 36, 38, 42, 50, 57, 62, 72, 74, 78, 86, 93, 98, 108, 110, 114, 122, 129, 134, 144, 146, 150, 158, 165, 170…

Problema a fost rezolvata de catre aritmeticianul D’Artagnan care a observant o anumita regularitate cu care se repeata diferenta dintre fiecare doua numere consecutive din sir:

2 – 0 = 2
6 – 2 = 4
14 – 6 = 8
21-14 = 7
26-21 = 5
36-26 =10

si apoi iarasi:

38-36=2
42-38=4
50-42=8
57-50=7
62-57=5
72-62=10

asta insemnand ca dupa 72 trebuie sa vina 72+ 2 = 74, apoi 74+4 = 78, apoi 78+8 = 86, apoi 86+7=93, apoi 93+5=98, apoi 98+10= 108…

si tot asa… la INFINIT… Ceea ce se si intampla. ASADAR: Intrucat pe baza teoriei elaborate de catre aritmeticianul D’Artagnan se poate prezice cu precizie succesiunea elementelor din sir, se poate considera ca problema a fost (ca si) rezolvata… Totusi… ca-n orice teorie stiintifica de success care reuseste sa explice „realitatea”, si aici, apar, „in final”, intrebari noi, nedezlegate. De exemplu, un observator chitzibusar si carcotas ar putea sa se intrebe care este semnificatia sirului 2, 4, 8, 7, 5, 10 folosit ca patern in generarea sirului infinit? Oare sa fi „ales” Creatorul problemei aceasta secventa la intamplare? Sau are oare o semnificatie anume, mai adanca, mai profunda, care ascunde in ea insasi misterul reguluii originale utilizata pentru generarea sirului? Aceasta-i intrebarea. Iar raspunsul…

P.S. Culmea este ca tot asa se intampla si in stiinta unde se ajunge mai mereu la fundåturi, in incercarea de a gasi explicatia ultima a ceea ce observam,  confruntandu-ne cu problema formulata de Einstein: Nu stim ce-i in mintea Creatorului. Apoi, cu prea multa usurinta (dar si fara alternativa), punem potrivelile pe care le observam „in realitate” pe seama logicii acestuia, care (ne) apare apoi din ce in ce mai complicata… insurmontabil de complicata… In cazul de fata intrebarea: „care este semnificatia secventei 2, 4, 8, 7, 5, 10 ?” pare una valida, fireasca… când, de fapt, in „realitate”, este una foarte parsiva… care l-ar putea impinge pe un aritmetician pasionat intr-o directive (de studiu) gresita, facandu-l sa trateze problema in mod independent, completamente disjunsa de problema initiala.

 

22 Răspunsuri to “Eu, Supremul”

  1. RALG said

    Prima parte

    „Meursault, un francez algerian, află de moartea mamei sale. La înmormântarea ei, el nu arată nicio stare de tristețe, ci mai degrabă una de indiferență. Când este întrebat dacă dorește să vadă corpul, refuză și, în schimb, fumează și bea cafea în fața sicriului. A doua zi, el o întâlnește pe Marie, o fostă colegă de muncă. Cei doi merg să înoate împreună, vizionează un film de comedie și încep să aibă o relație sexuală, în ciuda faptului că înmormântarea mamei sale avusese loc cu o zi mai înainte. În următoarele câteva zile, el îl ajută pe prietenul și vecinul său, Raymond Sintès, să se răzbune pe o iubită maură bănuită de infidelitate. Meursault este de acord să-i scrie o scrisoare iubitei lui Raymond, cu unicul scop de a o invita astfel încât Raymond să facă sex cu ea și apoi să o scuipe în față în ultimul minut ca un gest de răzbunare emoțională. Meursault nu vede nici un motiv să nu-l ajute, mai ales că-l place pe Raymond. El nu își exprimă niciun motiv de îngrijorare că iubita lui Raymond va fi rănită emoțional, aflându-se într-o stare de apatie.

    Scrisoarea își produce efectul: iubita se întoarce, dar situația escaladează atunci când ea îl lovește Raymond după ce el încearcă să o dea afară, iar Raymond o bate. Raymond este dus la tribunal, iar, după ce Meursault depune mărturie în favoarea lui, scapă doar cu un avertisment. După acest moment, începe însă să fie urmărit de un grup de arabi, condus de fratele fetei. Într-una din zile, Raymond îi invită în week-end pe Meursault și Marie la casa de pe plajă a unui prieten, Masson. Ei sunt urmăriți acolo de fratele iubitei lui Raymond și de un prieten arab; acolo are loc o confruntare, iar Raymond este rănit cu un cuțit. Mai târziu în aceeași zi, Meursault, plimbându-se pe plajă, îl întâlnește pe unul dintre arabi. El este dezorientat din cauza insolației, iar când arabul își scoate cuțitul, Meursault îl ucide, împușcându-l repetat cu un revolver. El nu divulgă cititorului niciun motiv al crimei sau al împușcăturilor repetate, în afară de fapul că a apăsat pe trăgaci, fără să vrea, fiind deranjat de căldură și de lumina soarelui.”

    Partea a doua

    Meursault este arestat și închis, însă se obișnuiește repede cu ideea, petrecându-și mare parte din timp dormind sau analizându-și mintal obiectele pe care le deținea în apartamentul său. Tăcerea și pasivitatea lui din timpul proceselor îl face pe procuror să intuiască lipsa oricăror remușcări pentru crima comisă și să se concentreze mai mult pe incapacitatea sau refuzul lui Meursault de a plânge la înmormântarea mamei sale decât pe crima propriu-zisă. Avocatul îl împinge pe Meursault de a spune adevărul, dar nu reușește, iar mai târziu Meursault explică cititorului că nu a fost niciodată cu adevărat capabil să simtă vreo remușcare sau emoție pentru oricare dintre acțiunile sale din viață. Procurorul îl învinovățește teatral pe Meursault și pretinde că acesta este un monstru fără suflet, incapabil de a simți remușcări și că merită, prin urmare, să moară pentru crima lui. Deși avocatul lui Meursault îl apără și îi spune mai târziu că se așteaptă la o sentință blândă, judecătorul îl condamnă la moarte prin decapitare.

    Aflat în închisoare, în așteptarea executării pedepsei cu moartea prin ghilotinare, Meursault este vizitat de un preot, dar refuză categoric îndreptarea spre Dumnezeu, explicând că Dumnezeu este o pierdere de timp. Deși capelanul persistă în încercarea de a-l scoate pe condamnat din starea sa de ateism (sau, poate mai exact, din apatia lui), Meursault îl atacă într-un acces de furie determinat de frustrările sale, de absurditatea condiției umane și de angoasa lui personală față de lipsa de sens a existenței sale. La început, el precizează că oamenii nu au dreptul să-l judece pentru acțiunile sale sau pentru cine este el, și nimeni nu are dreptul de a judeca pe altcineva. În cele din urmă, Meursault meditează asupra indiferenței universului față de omenire și asupra propriei sale vieți, trădând pentru prima dată regretul că avea să moară.

    N-ar strica nimanui sa incerce schitarea in minte (exclusiv in minte) a unor paralele intre Meursault si Nastase, Meursault si Udrea, Meursault si Vosganian, Meursault si Mitrea… Asa de amorul artei si al artelor martiale. Desigur ca cei care s-ar incumeta la asemenea exercitii ar trebui sa se abtina sa le expliciteze cu voce tare (sau Doamne fereste, in scris), caci n-ar putea evita contaminarea mortala cu ridicolul in prezenta martorilor (a cine stie cåror martori), alterand iremediabil miezul logic al unor asemenea paralele, altminteri perfect plauzibile.

  2. d'Artagnan said

    ”0” ăla este absolut necesar?

    • Dl.Goe said

      Of, absolutul din noi…

      …in acest sir doiul vine in mod natural dupa zero… acel zero… zero este in mod natural såmanta (punctual initial al) sirului… insa nimic nu este absolut… s-ar putea considera ca doi este punctual de start… nu-i o problema… dar in mod categoric acest lucru ar insemna in fapt pierdere de informatie, ceea ce n-ar putea ajuta la rezolvarea problemei ci, eventual, cel mult, la falsificarea ei. Pot deduce din intrebarea d-voastra c-ati fi in posesia unei reguli de succesiune validå, care s-ar potrivi tuturor numerelor prezentate, mai putin acelui „indezirabil” zero. Pe de alta parte ma gandesc ca ar fi posibila existenta simultana a mai multor reguli logice pe baza carora sa fie redata aceeasi sucesiune finita de numere extrase din sirul meu infinit. Nu cred insa sa existe doua reguli logice diferite (neechivalente matematic) capabile sa redea integral, in ansamblu aceeasi secventa infinita de numere. (Probabil ca demonstratia sau demonstrabilitatea afirmatiei anterioare este departe de a fi o problema banala, de cultura generala)… „Prin urmare”, cel putin pana la proba contrarie, putem considera ca orice regula falsa care reuseste sa se potriveasca primelor „n” numere din sir va fi invalidata de indata ce va fi furnizat numarul „n+1” din sir, in accord cu regula reala care este folosita pentru generarea acestui sir. Va pot sune ca numarul urmator din sir este 42. Sunt curios daca 42 se potriveste reguluii gasite de d-voastra, despre care deduc c-ar merge pentru sapte din cele opt numere prezentate (mai putin pentru zero)…

      …prin urmare, in concluzie, pe scurt, da, ”0” ăla este absolut necesar.🙂

      • junghiul said

        În final se va putea spune : „Cercetarea înșiruirilor a fost o experiență foarte pasionată, nu atât pentru ceea ce s-a reușit să se strângă aici, cât pentru tot ceea ce a trebuit să fie lăsat la o parte.”

        • Dl.Goe said

          Am un junghi?

          (a) Care final?

          (b) Cercetarea … a fost o experiență …? (Este aceasta o formulare care cam aduce a junghi)

          (c) L-as invita pe cel care a dat like comentariului Junghiului sa nu fie las si sa spuna ce-a-nteles din comentariul apreciat si din ghililelele utilizate in acesta.

          (d) Perspectiva privata pe care o are Junghiul asupra lucrului in sine, excesiv de privata, se contrazice pe sine prin etalarea in public. Este ca si cum as spune eu ca tablourile pe care le am eu acasa sunt mult mai bune si mai valoroase decat cele expuse la Louvre, lasand sa se inteleaga ca nu intentionez sa demonstrez acest lucru si sa expun acele tablouri in public, sugerand aluziv ca satisfactia mi se trage din abilitatea de a fi singurul care le poate vedea, care are acces la ele si le poate privi, admira, etc. Ceea ce, daca ar fi adevarat, m-ar impiedica sa vorbesc in public, nu atat despre existenta acelor tablouri, cat despre faptul c-ar fi comparabile cu (sau mai bune decat) vreunele (oricare) expuse in public, accesibile interlocutorilor. In acest context ar fi oare firesc sa ma astept ca interlocutorii sa accepte (eventual ignorand) judecata de valoare (egoica) pe care o etalez (impun), lipsindu-i pe ei de posibilitatea de a judeca (si) singuri datele? Firesc ar fi sa ma astept la „represalii”.

          P.S. Intrucat un junghi pe ici pe colea, si anume prin punctele esentiale, face bine la sanatate in ansamblu, as vrea sa-i multumesc celui care, alegandu-si acest nickname (inspirat poate si de faptul ca Tusea exista si ea, se simte adesea in aer chiar daca este disimulata polimorfic sub alte nume), si-a manifestat de-a lungul timpului interesul pentru „Arca lui Goe” (versiunea sa personala, in accord armonic exclusiv cu perceptia sa asupra unui asa ceva) ajungand iata sa-si ia inima in dinti si sa semneze chiar un comentariu pe arca sa. Sper ca intrarea in contact cu contra-comentariile de pe Arca lui Goe (varianta mea) sa nu-l intimideze prea tare (ca junghi) facandu-l sa recada in patima inhibitiilor care l-au impiedicat pana acum sa comenteze pe Arca lui Goe, adica a sa.🙂

          • junghiul said

            „Nordul Busolei Prudentei consta sa întinzi pânzele la vânt în Momentul Potrivit. În lucrurile astea asteptarea nu-i niciodata rea. Prezenta ne micsoreaza faima, iar asteptarea ne-o sporeste. Stând departe vei fi luat drept un leu, iar fiind prezent ai putea deveni un soarece fatat de un munte. Bineînteles ca esti dotat cu cele mai mari calitati, dar calitatile îsi pierd luciul daca pui mâna pe ele prea des, pe când fantezia ajunge mai departe decât vederea.”

    • INTJ said

      hm, mie tocmai secventa „0, 2” mi-a atras atentia … conseciinta fiind ca orice urmeaza dupa „2” a devenit (relativ) neinteresant.

    • Stely said

      „Dacă-l punem între bare /…/,
      0 devine-o întrebare?
      Între bare , între bări.
      0-ul ouă întrebări ?”
      🙂

  3. Goya said

    2×0, 2×1, 2×3, 2×7, 21, 2×13, 2×18, 2×19, 2×21, …
    ……………………………………………………………….

    ???????????????????????????????????

    sau

    0, 2×1, 2×3, 2×7, 21, 2×13, 2×18, 2×19, 21×2…

    …………………………………………………………..

    ??????????????????????????????????

    • Dl.Goe said

      Cu tot respectul, consideratia si celelalte sentimente asignabile obiectiv semnificatiilor posibile ale gestului de a incerca propunerea unei solutii pentru problema data, ar fi de spus ca rezultatul tentativei d-voastra de a re/zolva sau di/zolva problema nu reprezinta o regula valida (sub aspect logic, matematic, semantic etc). Ar putea fi echivalata cel mult cu o reformulare a problemei dar, din pacate, intr-o forma mai complicata, mai obscura, mai neprietenoasa. Pe drumul rezolvarii unei probleme reformularea si clarificarea enuntului poate fi un pas important (uneori) decisiv in obtinerea solutiei. Nu este cazul aici. Senzatia noastra este ca ati ratat metodologia aferenta observarii stiintifice a realitatii:

      (a) Se observa realitatea (cazuri particulare ale acesteia… 0, 2, 6…),

      (b) se analizeaza datele,

      (c) se elaboreaza ipoteze,

      (d) se schiteaza teorii,

      (e) se fac experiente (eventual experientieri participative) pentru a stabili daca ipotezele si teoria se potrivesc cu realitatea observata intr-un mod mai general (14, 21, 26, 36, 38, 42),

      (f) se determina – direct din teorie – care ar fi rezultatele anticipabile, predictibile pentru observatii viitoare (asta este rolul si menirea stiintei: de a elabora teorii pe baza carorar sa se poata face predictii rezonabile)

      si apoi, in cele din urma :

      (g) se publica teoria impreuna cu rezultatele pe care le anticipeaza.

      Cam acesta ar fi (in mare) mersul, urmand ca apoi realitatea sa valideze rezultatele anticipate, sau macar o parte din ele.

      Pe baza „reguluii” propusa de d-voastra care ar fi numarul urrmator care ar urma in serie dupa „42”?

  4. d'Artagnan said

    …42,50, 57, 62, 72, 74…?

    • d'Artagnan said

      Secventa între două numere consecutive este 2,4,8, 7,5,10 și apoi o ia iar:2,4,8,7,5,10 …și tot așa. Fiecare al 6-lea număr, fiecare număr aflat în șir în poziția de multiplu de 6, va fi un …multiplu de 36, deoarece 2+4+8+7+5+10 =36. Adică al 6-lea număr(fără ”0”) este 36, al 12-lea va fi 72 și al 18-lea (pe ăsta nu l-am mai verificat dar trebuie să fie 108 (3 x 36).
      Prin urmare, știind orice număr care se află în poziția ”n” multiplu de 6, se poate afla numărul ca atare, apoi numărul de după el, ”n+1”,adunând ”2”, al doilea număr după el, ”n+2”, adunând ”2+ 4”. și tot așa, până la următorul număr aflat în șir în poziția de multiplu de 6.
      EX.Numărul al 24-lea, n=24 din șir este n/6 x 36 = 24/6 x 36 = 4 x 36 =144. Numărul al 25-lea va fi 144 + 2- 146.;numărul al 26-lea va fi 144 +2+4 =150. etc.
      Sper că am fost explicit și n-am greșit la calcule…mă cam grăbesc.🙂

      • RALG said

        BI
        BIN
        BING
        BINGO…

      • Dl.Goe said

        Sau nu…😦

      • Dl.Goe said

        0, 2, 6, 14, 21, 26, 36, 38, 42, 50, 57, 62, 72, 74, 78, 86, 93, 98, 108, 110, 114, 122, 129, 134, 144, 146, 150, 158, 165, 170…

        Problema a fost rezolvata de catre aritmeticianul D’Artagnan care a observant o anumita regularitate cu care se repeata diferenta dintre fiecare doua numere consecutive din sir:

        2 – 0 = 2
        6 – 2 = 4
        14 – 6 = 8
        21-14 = 7
        26-21 = 5
        36-26 =10

        si apoi iarasi:

        38-36=2
        42-38=4
        50-42=8
        57-50=7
        62-57=5
        72-62=10

        asta insemnand ca dupa 72 trebuie sa vina 72+ 2 = 74, apoi 74+4 = 78, apoi 78+8 = 86, apoi 86+7=93, apoi 93+5=98, apoi 98+10= 108…

        si tot asa… la INFINIT… Ceea ce se si intampla. ASADAR: Intrucat pe baza teoriei elaborate de catre aritmeticianul D’Artagnan se poate prezice cu precizie succesiunea elementelor din sir, se poate considera ca problema a fost (ca si) rezolvata… Totusi… ca-n orice teorie stiintifica de success care reuseste sa explice „realitatea”, si aici, apar, „in final”, intrebari noi, nedezlegate. De exemplu, un observator chitzibusar si carcotas ar putea sa se intrebe care este semnificatia sirului 2, 4, 8, 7, 5, 10 folosit ca patern in generarea sirului infinit? Oare sa fi „ales” Creatorul problemei aceasta secventa la intamplare? Sau are oare o semnificatie anume, mai adanca, mai profunda, care ascunde in ea insasi misterul reguluii originale utilizata pentru generarea sirului? Aceasta-i intrebarea. Iar raspunsul…

        P.S. Culmea este ca tot asa se intampla si in stiinta unde se ajunge mai mereu la fundåturi, in incercarea de a gasi explicatia ultima a ceea ce observam, confruntandu-ne cu problema formulata de Einstein: Nu stim ce-i in mintea Creatorului. Apoi, cu prea multa usurinta (dar si fara alternativa), punem potrivelile pe care le observam „in realitate” pe seama logicii acestuia, care (ne) apare apoi din ce in ce mai complicata… insurmontabil de complicata… In cazul de fata intrebarea: „care este semnificatia secventei 2, 4, 8, 7, 5, 10 ?” pare una valida, fireasca… când, de fapt, in „realitate”, este una foarte parsiva… care l-ar putea impinge pe un aritmetician pasionat intr-o directive (de studiu) gresita, facandu-l sa trateze problema in mod independent, completamente disjunsa de problema initiala.

        • d'Artagnan said

          Secvența 2, 4, 8, 7, 5, 10 îmi aduce aminte de notele mele la matematică din clasa a VII-a, atâta doar.

          • Dl.Goe said

            Elevul D’Artagnan dintr-a-VII-a !

          • d'Artagnan said

            Mda, cam ca Dima…

          • Dl.Goe said

            Aaaa… Nu stiam de unde vine „D”-ul din D’Artagnan. De la „Dima”. Poate scrieti o carte cu amintiri din acea perioada. Sau macar o serie de articole la han. Aveti un stil asemantor cu cele ale autorilor care au scris „Cismigiu and Company” (scrisa de Grigore Bajenaru in 1942) si „Romanta cu stagiari” de Adrian Lustig (Fericitul sot al Eugeniei Voda si autor al scenariului Nunta Muta)…

            Mi-ar placea sa recitesc aceste doua romane (daca as mai putea da peste ele) pe care le-ati citit poate si d-voastra in liceu si respectiv in facultate. Azi insa cine sa mai aiba timp de citit?, ca suntem cu totii scriitori.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: