O Viziune Asupra Lumii
Posted by Arca lui Goe pe februarie 16, 2015
Model Static
Schită iluminată interior
1 0
? … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8 … ?
____ Pro/porţii: ________________________________________________________
1. Dumnezeu –
o,666… Uninversul –
0,333… Omul
________________________ = o,ooo…
0. Dracul
____ Pro/poziţii: ________________________________________________________
1. Din ecuaţia de mai sus s-ar putea deduce ca uniunea Omului cu Universul nu-l reconstituie integral pe Dumnezeu. Exista un plus de dumnezeire in Dumnezeu, la a infinita zecimala, dupa cum rezulta din ecuatia acestul balans energetic fundamental. Prin urmare (daca-i asa; daca si numai daca) resulta ca extragand Omul si Universul din Dumnezeu nu se poate obtine Dracul (Gol): Dumnezeu (1) – Universul (0,666…) – Omul (0,333…) ≠ Dracul (0). Termenul din stanga este eGal cu 0,000… … … … 1, Unul acela aflandu-se la Infinit. Tot ceea ce exista, daca exista, exista din cauza (sau din vina) acelui 1 (Unu), care induce o abatere infinitezimala in ecuatia de conservare universala, stricand balansul energetic al Nimicului cu Totul.
0. Existenta este vibratie reziduala la limita dintre încercarea de a extinde Nimicul in Tot (energia întunecatå, anti-gravitatia) si încercarea de a concentra Totul in Nimic (materia întunecatå, gravitatia). Ne ducem mirabila si mizerabila existenta, plina de aspiratii sublime si ridicole, in interiorul deseurilor derizorii provenite din aceasta lupta dusă pentru impunerea metodei de rebalansare a in/ecuatiei Totul (1) ≠ Nimic (0). In mod normal (!) Totul = Nimic si viceversa. Existenta (asa cum o putem percepe noi cei goi, fii reziduurilor /ţărână) va continua „câtå vreme” va per/sista indecizia fata de metoda castigatoare intru rebalansarea ecuatiei 1 = 0. Poate fi pânå la 1/0 = ∞ !
Totul,
Bucuria
de
a fi
(…)
nebunie
si trista
si goală
caci ochiul te minte
(frumos)
urechea te inseală
(onest)
.
Decât un vis searbăd
Mai bine Nimic. (God, Goe, Golul).
(b)Arca lui goE 
Dl.Goe said
Panta rhei… Diferente notabile intre 0 si 1… Remarcabile deja. Pentru cine a stat sa le observe… in curgerea lumii, asa cum trans-pare ea aci, din succesiunea de instantanee successive, in sirul schitelor in alb si negru… Celor interesati nu le putem spune decat ata: Nu pierdeti sirul… 0, 1… … urmeaza… urmeaza? urmeaza big-bangul… 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
„Dacă ai ști măreţia numerelor 3, 6 și 9, atunci ai deţine cheia universului „- Nikola Tesla.
ApreciazăApreciază
Stely said
Acum am sa dau un eventual raspuns (tot in citate) privind sirul de numere de mai sus , precum si alte adaosuri privind o anume „rastalmacire ” a „modelului static” desenat de Dl.Goe cum nu se poate de frumos, elocvent si consistent .
Iata ” raspunsul ” la ? … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 11, 5, 7, 11, 8 … ? si „rastalmacirea ” :
1 aritmetic are o proprietate specială :
orice număr,chiar infinit, înmultit cu 1,
ne dă întotdeauna acelaşi număr.
De asemenea, orice proces asociat
cu Unul metafizic rămâne acelaşi proces,
însă el este tainic îmbogăţit
cu Totul cosmic .
Zarurile Naturii sunt desigur măsluite :
Intotdeauna iese Unu(1)
părinte şi copil totodată
Se spune că universul a apărut printr-o
contracţie a lui Dumnezeu. Este oare omul
o contracţie a universului? Aşa s-ar putea
explica de ce Terra este probabil singurul
astru locuit din tot universul .”Contracţie”
nu înseamna „centru”. Omul considerat ca
o contracţie a universului nu ne conduce la
o viziune antroprocentică, ci la contrariul ei :
o viziune anti-coperniciană .
Pe vremea izvorârii timpului şi spaţiului,
energia nediferenţiata a binevoit să creeze
o pereche primordială : o particulă
şi o antiparticulă. Pentru a scăpa din această
grădină a iadului, perechea a gustat din
fructul oprit rezervat energiei nediferenţiate.
Păcatul originar este,deci, un păcat cuantic.
Dumnezeu împotriva lui Lucifer.
Teoreme poetice.
ApreciazăApreciază
nikuelektriku said
cine dintre bing si bang intra la bulau?
ApreciazăApreciază
RALG said
Intreabarea d-voastra d-le Nikule contine in mod evident si raspunsul, caci oricine poate vedea din enuntul intrebarii ca raspunsul este „si” – singurul care se poate extrage dintre bing-si-bang pentru a fi bagat. La bulau cu conjunctia asta nefericita din conjunctura asta care ne impinge catre tot felul de conjecturi. Bunoara d-voastra acum – si pururea – ancorat in conjecturi din acestea politice (in-corecte).
Intrebarea mea ar fi, cu toata consideratia, dar de ce ma intrebati pe mine? Se afla sensul intrebatii continut in corpul acestuia? Sau se afla plasat in exteriorul ei? Apropo, ce mai faceti? Ce mai ziceti? Cum o mai duceti cu fericirea?
ApreciazăApreciază
nikuelektriku said
iar raspunsul meu ar fi ca tocmai ce mi’am luat pastilele contra durerilor (unele la cap) produse de incercarea de parcurgere a postului d-voasra, draga d-le goe, anterior.
eu am dificultatzi majore in a-mi imagina algoritmi care m’ar putea duce, intr’o buna zi, la situatzia de a’mi putea memora propriul numar de telephon (nu mai vorbesc de ip-uri si alte lucruri din astea vesele care’i pasioneaza pe unii)..
ApreciazăApreciază
arcaluigoe said
Nu s-ar putea spune ca raspunsul d-voastra alphanumeric, altminteri simplu, n-ar fi complicat. Si interesant, in egala masura. Ca e si una si alta. Dar, pentru a fi dezlegat, probabil ca va avea nevoie de intrebari ajutatoare (oricand binevenite). Pasionatilor succese!
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
2. Big-Bang.
ApreciazăApreciază
Goya said
„[…]Jung, în Interpretarea psihologică a trinităţii dogmei, afirmă că în locul trinităţii creştine ar trebui să existe o cvaternitate divină, în care ar fi inclus şi diavolul ca „persoană autonomă şi veşnică a divinităţii şi totodată ca adversar al lui Christos”: «Ca adversar al lui Christos, el (diavolul, n.m.) ar trebui să adopte o poziţie echivalentă opusă, fiind la rândul lui ‹fiu al lui Dumnezeu›. Aceasta ar duce nemijlocit la anumite concepţii gnostice, conform cărora diavolul ca Satanael ar fi fost primul fiu al lui Dumnezeu, pe când Christos a fost cel de al doilea». Cam atât despre problematica opoziţiilor la Jung.”
ApreciazăApreciază
arcaluigoe said
ApreciazăApreciază
stely said
„Diavolul este cel mai mare aliat al lui Dumnezeu in Marele Joc al maieuticii. Diabolos inseamna „cel care desparte”.De aceea ,Marele Separator este atat de folositor pe pentru unitatea lumii .
Diavolul este o necesitate cosmica : imensa centrala ene rgetica a dezordinii, gratie careia ordinea poate fi creata .
Covertirea Diavolului
ar fi o catastrofa cosmica”
ApreciazăApreciază
stely said
„Universul a aparut printr-o infima alterare a zeroitatii.Astfel a fost creata materia. Iar antimateria a fost alungata in infernul luminii.
Universul fiind generat de fara-strafund, se poate conchide ca „big-bangul ” a fost o imensa explozie linistita a Marii Taceri.”
ApreciazăApreciază
stely said
„Diavolul este cel mai mare aliat al lui Dumnezeu in Marele Joc al maieuticii. Diabolos inseamna „cel care desparte”.De aceea ,Marele Separator este atat de folositor pentru unitatea lumii .
Diavolul este o necesitate cosmica : imensa centrala energetica a dezordinii, gratie careia ordinea poate fi creata .
Covertirea Diavolului
ar fi o catastrofa cosmica”
ApreciazăApreciază
stely said
Scuzati dezodinea …
Daca se poate va rog sa eliminati dublura. Multumesc.
P.S. Citatele sunt din „Teoreme poetice”.
ApreciazăApreciază
Stely said
Intrucat am asteptat (in zadar) sa se elimine” dublura” din „Teoremele poetice”, ma simt nevoita (din motive estetice)sa refac intreg citatul ce a aparut cu mici erori si altfel decat este scris in original. Mentionez ca dorinta de a prezenta citatele ,fiind potrivite (zic eu) in contextul topicului, a fost mai mare decat pericolul transmiterii lor de pe telefonul mobil.
Prin urmare iata citatele scrise asa cum trebuia :
Diavolul este cel mai mare aliat al lui
Dumnezeu în Marele Joc al maieuticii.
Diabolos înseamnă “cel care desparte”.
De aceea, Marele Separator este atât
de folositor pentru unitatea lumii .
Diavolul este o necesitate cosmică :
imensa centrala energetică a dezordinii,
graţie căreia ordinea poate fi creată.
Covertirea Diavolului
ar fi o catastrofă cosmică.
Universul a apărut printr-o infimă alterare
a zeroităţii.Astfel a fost creată materia.
Iar antimateria a fost alungată în infernul luminii.
Universul fiind generat de fără-străfund,
se poate conchide că big-bangul a fost
o imensă explozie liniştită a Marii Tăceri.
Teoreme poetice -Basarab Nicolescu.
ApreciazăApreciază
Goya said
https://www.google.com/search?q=taoism+imagini&newwindow=1&espv=2&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=WITlVLvYKIHjOIvvgPgE&ved=0CB0QsAQ&biw=1244&bih=668
ApreciazăApreciază
Goya said
„omul, acest animal ciudat…”
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Hmm, să fie Dracu așa de negru?! De-aici o veni vorba aia optimistă ”las că n-o fi dracu așa de negru”?!
Și să fie Așa de Mare?!?
ApreciazăApreciază
RALG said
0. Negru? Mare? Hm… Relativ la ce?
Si apoi… Ce va pasa? D-voastra sunteti ateu.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
1. Mai lipsea sa-i adaugati dracului si atributul de tare si atunci s-ar fi putut crede ca bateti moneda pe moneda din Botswana (o tara din Africa unde totul, inclusiv viitorul, se vede negru): „The pula was introduced in 1976, replacing the South African rand at par. Despite a 12% devaluation in May 2005, the pula remains one of the strongest currencies in Africa.”
ApreciazăApreciază
RALG said
2. Dintre atatea gâze
Oare stiti copii care-i mai tare?
E rådasca, neagra, mare
Si priviti ce coarne are!
(Nick Pitic in tara gâzelor)
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
3. Ca e negru si ca e mare, treacå, meargå, dar ceea ce este infinit mai grav este ca nu se stie daca este lucios sau mat si nici cum ar fi mai bine sa fie nu se stie. V-as da sah cu o intrebare: D-voastra cum ati prefera sa fie? Lucios sau mat?
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Dacă nu vă este cu bănat,
Nu contează dacă-i mat,
Așa că la acea întrebare
Răspunsul este: ”Să nu fie ..mare!”
ApreciazăApreciază
RALG said
4. Dar o gaura neagra este (chiar) neagra? E mare sau mica? Exista perspective din care o gaura neagra se vede ca un infinit alb. Din interiorul ei de exemplu, o gaura neagra se vede alba, exploziv de alba, precum lumina nasterii si a mortii (asa dupa cum se presupune c-ar fi vazuta la nastere si la moarte de catre muritorii nåscatori.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
5. etc
ApreciazăApreciază
Goya said
“Și mai ales te infioară
De-acel galben icusar
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie cand sa moară
Si ou si lume. Te-nfioară
De ceasul galben necesar…”
ApreciazăApreciază
Goya said
ApreciazăApreciază
Goya said
„Filosofia existenței noastre
e încâlcită, între subiecți.
Nu toți sunt semne clare.
În cranii, n-au crescut bipezi erecți.”
ApreciazăApreciază
Goya said
Îți minți ochiul
(frumos)
îți înșeli urechea
(onest)
ce nebunie
și tristă
și goală
să negi
(…)
Totul
Bucuria
de a fi
.
Decât un Nimic searbăd (2G)
mai bine Visul (1G)
ApreciazăApreciază
Goya said
‚Pe orizontala lumii noastre, entitățile legate în mintea autorului printr-o logică dinamică a contradictoriului ar fi ființa, ființarea (viața) (F) și neființa, neființarea (moartea) (Non-F). Într-adevăr, orice trăitor în lume poartă în el – după cum înșiși biologii ne-o spun – moartea și viața în proporții diferite. Un om, un câine, un pom există prin bipolaritatea proceselor constitutive de asimilație (viață) și dezasimilație (moarte). Chiar un obiect neînsuflețit are în el părți mai vii și părți mai moarte. Pe o verticală care unește, trecând prin centrul C, actualul absolut (și ființare, și neființare) (A) cu potențialul absolut (P) (nici ființare, nici neființare), ne putem imagina – din perspectiva lumii noastre – un plan superior, un “zenit” cum îi zice poetul, locul unde, cum arătam, ființa și neființa există simultan și total, precum și un plan inferior, un “nadir”, cum spune poetul, unde nu avem – simultan și maximal – nici ființă, nici neființă. Lumea, în întregul său, se poate construi în imaginația noastră ca o “hypersferă”, urmând sugestiile poetului. Pentru el, actualul, tinzând spre actualul absolut, este “fiul contemporaneizat”, “primordialu’ cuvânt întrupat”, iar potențialul tinzând spre potențialul absolut este “pater noster primordial”, [din] “atomu cel primar”. Autorul poemului ne propune un ingenios experiment mental care să ne ducă în punctul nici ființă-nici neființă, în potențialul absolut , “la ora aia zero”, “într-un spațiu ca și cum n-ar fi”. Cineva, aflat – în mod ipotetic – în acest punct și în același timp în afara lui, ar putea vedea cum sfera noastră “se scurge din zenit spre nadir”, și cum “toate ce sunt, au fost sau vor fi fost” “s-ar porni să coboare cu-o viteză înspăimântătoare”. Una dintre stările acestui observator construit bi-polar, adică aflat simultan în afara și înăuntrul lumii care se deplasează dinspre zenit spre nadir, ar fi aceea a unui punct al sferei, sferă care se dezumflă, se scurge în atomul primar și în același timp aceea a clusterului ce conține acel punct. Absorbit în “atomu’ primar”, observatorul ar deveni “zeul”, “pater nost”, cel care își expectează “măruntaiele sau templatele firii” (ca proiecte, ca potențial al unei lumi viitoare).’
ApreciazăApreciază
RALG said
Cele şapte muze cu priviri de zuze, scriu să se amuze, versuri andaluze.
ApreciazăApreciază
Stely said
Sase calauze
Încearcã s-acuze
Cinci femei lehuze
Ca ar fi farfuze.
Trei babe mofluze
Fara dinti si buze
Trag turte pe spuze.
Fara sa se scuze.
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Un meduz si o meduza
Stau pe plaja buza-n buza
El propune ea refuza.
ApreciazăApreciază
RALG said
Sssss …
Spre sfânta sa soră Suzana se suie,
Spăşită din suflet suspinu să-şi spuie,
Şi-n susul sarcastic suspinu-şi şopteşte,
Şi-odată pe scara sucită se opreşte.
Şşşşş !!!
ApreciazăApreciază
Stely said
O mierliţă fuflendiţă fuflendi-fuflendăriţă
nu poate să fuflendească fuflendi-fluflendăreasacă
pe mierloiul fuflendoiul fuflendi-fluflendăroiul.
Dar mierloiul fuflendoiul fuflendi-fluflendăroiul
poate ca să fuflendească fuflendi-fluflendăreasacă
pe mierliţa fuflendiţa fuflendi-fuflendăriţă.
ApreciazăApreciază
RALG said
…au, ci si acesta-i un citat si si mai mult decat „atât”… 🙂
ci doar o vorba sa-ti mai spun de nu-i citat ci:
faringo-sept-uagen-ar-fi-fo-st-efancelma-re-lev-ant-e-na-bucodonos-or-sicât
ApreciazăApreciază
Stely said
Ad- ad- ad … or-sicât- un – es – eta-po .
Niyon anomhmata, mh monan oyin. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Să ai dreptate pur și simplu poate fi convingător, dar să gîndești la fel cu un geniu sau cu un personaj mult iubit, chiar dacă greșit, e și mai convingător. Tocmai de aceea mi se pare normal să pun fraza lui Bierce alături de una a lui Julio Cortazar: ”Citîndu-i pe alții, ne cităm pe noi înșine”. Citatul este, așadar, actul de a repeta eronat propriile noastre cuvinte. Promit să continuu și în week-endurile viitore să mijlocesc întîlnirea dumneavoastră cu citatele unora mult mai credibili decît mine.
http://www.evz.ro/citatul-de-simbata-ce-citam-cind-citam.html
ApreciazăApreciază
Stely said
Au, am uitat si am scris un citat. Dar, doar „atat” mai scriu.
ApreciazăApreciază
RALG said
De ne înteles. Ati uitat si ati scris un citat ?!? Pai daca l-ati uitat cum Dumnezeu l-ati mai scris? Daca ziceati invers parcå, parcå mai „fåcea sens”. Desi… vorba ‘ceea (citez): scripta manent
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Tocmai am vazut un
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
”Sherlock Holmes”, cu Benedict Cumberbatch, așa că acum am chef de deducții geniale. Mă identific cu personajul. Prin urmare:
Elementar, dragă Watson, Stely a zis că a vrut să scrie ceva original, dar a avut un lapsus în fața calculatorului. Atunci, în lipsă de inspirație, a scris un citat din cineva. ”Atât” a mai putut scrie la respectivul moment.
P.S. Apropo, nu aveți vreo enigmă, ceva, mă plictisesc, iar mintea-mi duduie.
ApreciazăApreciază
Stely said
Aha, sunteti pe-aproape. Mai clar ar trebui sa consultati niste „add-notite „. Atat. 🙂
P.S. Daca vreti o „enigma” as avea eu una (on topic). Iata: Tot ceea ce exista, daca exista, exista din cauza (sau din vina) acelui 1 (Unu), care induce o abatere infinitezimala in ecuatia de conservare universala, stricand balansul energetic al Nimicului cu Totul. 0. Existenta este vibratie reziduala la limita dintre încercarea de a extinde Nimicul in Tot (energia întunecatå, anti-gravitatia) si încercarea de a concentra Totul in Nimic (materia întunecatå, gravitatia).
Adica sa depistati, din respectivul citat, fiecare termen ( Nimic , Tot, vibratie reziduala etc ) prin prisma fizicii cuantice si de introdus(interpretat )in „ecuatie” .
PPS. As mai avea niste „enigme” dar din al topic , ceva mai la indemana (de actualitate ).
ApreciazăApreciază
RALG said
@D’Artagnan – Sub OVAL (O Viziune Asupra Lumii) se afla (de ceva vreme) un sir de numere:
? … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 11, 5, 7, 11, 8 … ?
Nu vi se pare destul de enigmatic?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Goya said
„Toate
Cuvintele tale sunt întortochiate
Şi s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge şi să joace
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi îs
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele tale!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărţişor,
Şi-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu ți le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Şi pe cobză deştele.
Huleşte-le!”
ApreciazăApreciază
Stely said
„Te las să-mi urmărești zâmbetul abia ghicit
De la distanta-ti rece si astrala,
Am adunat in el lumini si sori ce-au înflorit
Sa răspândească energie siderala!
Si atunci când rugul meu stelar te doare si te arde bland,
Cand cerul tau senin apare involburat si devine scindat:
Inchide-ti pleoapele, simte fiorul, zambeste-n gand
Si chiar de nu ma va lovi -il voi simti- si semn ca l-am recepționat
Sute de ani îți voi raspunde
Cu praf de stele împrăștiat in unde. :)”
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
DlGoe
Holmes nu este matematician, nu rezolvă șiruri, este detectiv, rezolvă crime.
Dar…aruncând o scurtă privire acelui șir…cred că nu are niciun Dumnezeu (matematic). Adică nu pare să aibă o regulă matematică.
Buun…acuma, îmi confirmați că dezlegarea acestui mister enigmatic și secret duce la rezolvarea unei crime? Sau, măcar, duce la evitarea unui asasinat? Sau, cel puțin, de rezolvarea acestui mister sunt legate destinele unor oameni?
Dacă da, atunci intră în raza de competență a lui Holmes și considerați că v-am pus întrebările ajutătoare. Cum care întrebări?! Acelea care contează, evident. Aștept răspunsul dumneavoastră.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
D-le D’Artagnan (aka Holmes) ma bucur sa aud ca acel sir de numere n-ar avea niciun Dumnezeu (matematic)… – desi matematica e-n toate cele ce sunt si-n cele ce maine vor râde la soare – iar aceasta bucurie, fata cu mistica d-voastra credinta, este asociata cu speranta ca macar de data asta, regula originala si originara folosita ca matrice logica in construirea acelui sir infinit, din care am postat aci o secventa de 12 numere consecutive, nu va mai fi (ca data trecuta) alterata, umbrita, obliterata si abandonata din cauza unor potriveli matematice intamplatoare. Pot confirma că dezlegarea acestui mister enigmatic și secret poate duce la rezolvarea unor crime sau, măcar, poate duce la evitarea unor asasinate sau că, cel puțin, de rezolvarea acestui mister sunt legate destinele unor oameni. Probabil ca daca ar fi fost dezlegat la timp niciun boris n-ar (mai) fi trebuit sa moara, pentru ca, desi rezultatul dezlegarii acestei enigme numerice ar fi (fiind) totalmente nespectaculos, totusi, faptul dezlegarii sale, in sine, ar fi un lucru colossal, un semn al cogniscibilitatii lumii prin intermediul inteligentei umane… ceea ce… in mod cert ar duce la rezolvarea unor crime sau, măcar, la evitarea unor asasinate sau, cel puțin, sau la rezolvarea spectaculoasa a destinelor unor oameni. 🙂
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Acesta este TOT RĂSPUNSUL ajutător?!
Nu mă ajutați prea mult…
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Un ajutor oricat de putin semnificativ ar fi (prea) substantial si ar altera iremediabil sensul acestei incercari (eu incerc, tu incerci, el incearca, ea incearca, d-voastra incercati…). Totusi… ca ajutor – incontestabil dar mai ales ne essential – as adauga, la sfarsitul secventei celor 12 numere postate deja, pe cel de-al 13-lea, care urmeaza logic in sir. Acest numar este: 12. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Aaaa, si ar mai fi de zis (tot ca informatie incontestabil ajutatoare dar la fel de ne esentiala) cå daca la precedentul sir de numere, cel propus pe firul „Eu, supremul”, cunoscand regula logica de construire a sirului se putea deduce numarul urmator din lista pe baza celui imediat precedent (adica a unuia singur dintre cele precedente) aici, in cazul de fata, chiar cunoscand regula de aur a sirului, in mod categoric numarul urmator nu poate fi dedus cunoscand doar numarul anterior… ci mai multe, o secventa intreagå, daca nu cumva chiar toate numerele anterioare din sir… 🙂
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Cariera lui Holmes pe acest blog s-a sfârșit înainte să înceapă. Totuși, aș avea două considerații de făcut:
1. Șirurile au un început, cel de sus nu are…De unde vine, numai Dumnezeu știe…
2. Aș putea spune că ”? … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 11, 5, 7, 11, 8 … ?” reprezintă O Viziune Asupra Lumii, așa cum ”2,4,8,7,10” de la precedentul articol reprezintă O Altă Viziune Asupra Lumii.
Sherlock Holmes a murit. Puteți să dezlegați misterul ca epitaf?
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
L-om dezlega… anume… intr-un moment de ragaz si rascruce, intr-un punct de inflexiune si de reflecțiune (nu ca cel de acum, de defectiune), caci (de) acum trebuie sa acordam un timp de gratie si altor ganditori potentiali, care ar putea da fata cu aceaste probleme (cu numere), foarte grele, foarte simple, sa se (îm)potrivesca si sa se despotriveasca ei insusi cu incercarea de „a ghici” regulile care au dus la generarea acestor siruri. Un singur Holmes nu-i de ajuns. O singura zi nu-i de ajuns. Cat timp si cati holmesi mai trebuie sa treaca inainte de a ceda noi insine, cu bucurie si intristare, ispitei de a dezlega misteul? Nu-se-stie… Asta este o problema separata, pentru noi insine… cu a carei rezolvare ne muncim din greu. Pana atunci insa, muzele sa se amuze…
Va multumesc pentru ca ati incercat sa dezlegati taina, adica pentru faptul ca mi-ati acordat prezumtia de nevinovatie si de seriozitate. Va pot spune (doar; doar?) ca (a) nu aveati cum dezlega misterul si ca (b) dezlegarea lui v-ar putea intrista,si dezamagi ori poate chiar enerva. Nu-i tocmai o problema de logica si perspicacitate ci de… altceva, Dumnezeu stie de ce… Noi, de exemplu, stim care este Solutia problemei, dar nu stim cum anume s-ar putea rezolva problema (si nici daca s-ar putea rezolva), adica cum anume ar trebui procedat metodologic pentru a ajunge de la enunt la solutie. Ne gandim cu speranta (cum) sa demonstram rezolvabilitatea sau irezolvabilitatea problemei… Intre timp am lansat-o pe piata (aceasta piata mica de pe puntea Arcei lui Goe) pastrand speranta (alta speranta, intr-un cu totul alt plan) ca cineva, dezlegand-o (eventual ghicindu-i Solutia) va dezlega astfel implicit Solutia problemei rezolvabilitatii acestei probleme… Cam ca-n teoria celor patru culori.
(Patru culori sunt suficiente pentru a colora tarile de pe o harta astfel incat oricare doua tari care au granite comune sa fie colorate cu culori diferite. 4 culori atat. In timpul alocat demonstrarii aceste probleme extreme de complexe cu un enunt atat de simplu (veti in Solomon Marcus relatia intre timp si matematica), pe piata a fost lansata, in atentia doritorilor, invitatia de a cauta sa deseneze vreo configuratie de tari (pe o sfera, precum Pamantul) in care 4 culori sa nu fie suficiente…)
ApreciazăApreciază
RALG said
1. Șirurile au un început, cel de sus nu are…De unde vine, numai Dumnezeu știe…
E loc de intors. Sirurile au un inceput? E discutabil… De obicei inceputul unui sir e o conventie… intre vorbitori… Daca de exemplu va ofer o secventa de numere consecutive dintr-un sir, cum ar fi: ?… 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27…? presupun ca nu v-ati plange ca nu are inceput… intrucat cu multa incredere ati putea sa spuneti ca stiti care este regula de generare a acestui sir infinit si ca pe baza ei puteti deduce cu usurinta care numere ar urma in sir si spre stanga (sa fie 15?) si spre dreapta (sa fie 28?)… Dar care sa fie inceputul sirului (al acestui sir)? sa fie 15? Sa fie 1? Sa fie 0? sa fie [minus infinit]? (adica, de fapt, sa nu fie niciun inceput)? A-i stabili un inceput e o simpla conventie. Cat priveste sirul in cauza ”?… 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8 …?” as prefera consideram conventia cea mai generala, adica anume ca incepe de la minus infinit, adica de nicaieri, ne avand un inceput, dupa cum nu are nici un sfarsit (continuand „pânå” la plus infinit)… V-am spus mai devreme cå, in sirul din care este extrasa seria celor 12 „initiale”, urmatorul numar, al 13-lea (spre dreapta) este 14. Va pot spune (suplimentar) ca al 13-lea numar spre stanga este 7. Voi continua sa ofer, din cand inc cand, cate inca un numar care se potriveste consecutiv in serie. dar, ca sa nu fortam „doua infinituri” deodata ma voi limita sa livrez numare numai catre dreapta, catre plus infinit… De exmplu dupa 14 vine 7… Pana acum avem deci ?… 7, 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8, 14, 7 …?… Ne asteptam ca la un moment dat sa se stranga destul de multe numere (acumularile cantitative) astfel incat gasirea Solutiei sa devina inevitabila (saltul calitativ)…pentru un observator atent, persistent si consistent. 🙂
2. Aș putea spune că ”? … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8 … ?” reprezintă O Viziune Asupra Lumii, așa cum ”2,4,8,7,10” de la precedentul articol reprezintă O Altă Viziune Asupra Lumii.
Nu. Sirurile respective (complementare aferentelor viziuni asupra lumii) nu reprezinta viziuni asupra lumii ci o tentative de evaluare a cogniscibilitatii lumii. Caci intr-o lume incogniscibila orice viziune este, pana la urma… falsa, abisal falsa…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
În 1930, matematicianul Paul Erdős şi-a imaginat o secvenţă aleatorie şi infinită de numere care ar conţine doar +1 şi -1. Erdős era curios în ce măsură astfel de secvenţe ar putea conţine tipare interne. O metodă prin care această problemă ar putea fi abordată ar fi prin segmentarea secvenţei infinite şi prin crearea unei sub-secvenţe finite în interiorul acestei secvenţe (spre exemplu, prin luarea în calcul al fiecărui al treilea număr din secvenţă). Adunarea acestor numere din sub-secvenţă oferă numărul discrepanţei.
Erdős credea că pentru fiecare secvenţă infinită ar fi posibilă identificarea unei sub-secvenţe care, atunci când este adunată, oferă o sumă mai mare decât orice număr pe care îl putem alege. Totuşi, el nu putea demonstra acest lucru.
http://www.descopera.ro/dnews/12113332-un-computer-a-rezolvat-o-problema-matematica-celebra-dar-solutia-este-lunga-cat-toata-wikipedia
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
DlGoe
Ca să afli rezolvarea unui șir îți trebuie să găsești o regulă, identificabilă dacă se repetă măcar o data (că dacă nu se repetă, nu este o regulă stabilită). Nu e cazul de față, mai ales că aici ne spuneți că-ți trebuie o secvență întreagă, cu alte cuvinte ar trebui ca o întreagă secvență să se repete. Din câte văd eu aici, nu apare nimic de genul ăsta…nici nu știu dacă a apărut măcar prima secvență. Chiar și eu aș putea să vă întreb care sunt numerele următoare, stabilind pe loc o regulă, una arbitrară, făcându-mi propriul șir. Aș putea să vă spun de exemplu că după 14, în șirul meu, vine 17, și v-aș ruga să aflați următorul număr. POT să fiu un mic Dumnezeu creându-mi propriul șir, plecând de la baza șirului dat, dar care încă nu are nicio regulă recognoscibilă.
Prin urmare, nu pot deduce decât că acel șir trebuie să reprezinte CEVA, un CEVA primordial, essential, fără de care lumea, Universul așa cum îl știm, n-ar fi posibil, ceva asemănător cu cele 6 numere, constante, de care vorbeam mai demult și care particularizează acest Univers.
Altfel, șirul, din punctul meu de vedere devine unul aleatoriu, orice număr fiind posibil, de vreme ce ÎNCĂ nu a apărut regula.
Părerea mea.
ApreciazăApreciază
RALG said
Cred ca avem o problema de comunicare… Probabil ca n-am reusit necesara concomitenta, aceea de a fi si concis, si clar, si minimal… Sirul nu este aleator. Se bazeaza pe o regula simpla si clara. Fixa. N-am spus si nici nu s-ar putea spune ca exista in acest sir, generat pe baza regulii existente, vreo secventa repetabila ci doar ca numarul urmator din serie nu se poate deduce (chiar stiind regula) doar cunoscandu-l pe cel predecesor. Am vrut ca aceasta sa fie o informatie ajutatoare si cand colo a fost una incurcatoarea. In tot cazul a fost inutila si redundanta. Oricine ar fi privit secventa de numere oferita ar fi putut sa deduca simplu acelasi lucru remarcand ca unele numere apreau de mai multe ori in sir ca de ex 5 sau 7 sau 11… fiind urmate mereu de alte numere. De ex 5 cand apare prima oara in secventa este urmat de 11, apoi cand apare a doua oara este urmat de 7 … Ceea ce inseamna ca daca as cunoaste doar valoarea „5” si as incerca sa aflu ce urmeaza in sir n-as avea cum, nici chiar avand cunoscuta regula fixa, simpla si clara utilizata pentru construirea sirului. Nicidecum n-ar trebui dedus din asta ca sirul e aleator si regula ar fi in curs de constituire.
P.S. Desigur ca puteti incerca sa adaugati numere in sir (eventual in mod aleator) si (chiar) sa gasiti o regula care le fixeza succesiunea in sir. Important este ca regula sa poata fi exprimata simplu, clar si concis si mai ales sa asigure continuarea la nesfarsit a sirului… si sa fie independenta de observator. (Adica sa nu contina ceva de genul „minutul la care se aude trecand tramvaiul pe la fereastra mea” sau altceva de acest gen care sa depinda de cel care aplica sau testeaza regula)
ApreciazăApreciază
arcaluigoe said
Urmatorul numar din lista este 13…
ceea ce extinde secventa cunoscuta la 16 numere:
?… 7, 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8, 14, 7, 13…?
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Nu prea înțeleg, să le luăm pe rând:
1. Șirul dat sus, sub OVAL este ? … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 11, 5, 7, 11, 8 … ?
2. La un moment dat spuneți că vreți să mă ajutați ”Totusi… ca ajutor – incontestabil dar mai ales ne essential – as adauga, la sfarsitul secventei celor 12 numere postate deja, pe cel de-al 13-lea, care urmeaza logic in sir. Acest numar este: 12. 🙂 ”
Prin urmare șirul ar trebui să fie: … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 11, 5, 7, 11, 8, 12 … ?
3.Mai departe scrieti: ”V-am spus mai devreme cå, in sirul din care este extrasa seria celor 12 “initiale”, urmatorul numar, al 13-lea (spre dreapta) este 14.”
Prin urmare șirul ar trebui să fie de fapt … 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 11, 5, 7, 11, 8, 14 …
4.Ultimul șir pe care îl afișați este ?… 7, 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8, 14, 7, 13…? , dar observ că numărul ”11” de după ”4” din șirul inițial a fost înlocuit cu numărul ”10” în ultimul șir.
Gresesc eu undeva și nu-mi dau seama?! Care este de fapt șirul pe care-l propuneți spre rezolvare?
P.S. Fără să vreți, faceți șiruri aleatorii cam așa cum insinuam eu că s-ar putea face… 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Nu stiu daca atentia cu care urmariti sirul sirurilor prezentate ar trebui sa ma bucure sau sa ma ingrijoreze… Cert este ca fiind convins ca nimeni nu va urmari cu prea mare atentie problema propusa mi-am ingaduit sa fiu super-fici-al si sa propag din neglijenta un soliton. Asadar da, aveti dreptate… s-au petrecut o serie de erori din cauza ca am propus numerele in graba, calculandu-le din minte… asadar 12 nu este al 13-le numar spre dreapta ci 14 este. Dar… reconsiderand datele despre atentia potentiala cu care este urmarita problema, voi face verificarile necesarea (de indata ce voi fi in fata calculatorului) si voi afisa o secventa de 20 de numere din serie si voi garanta ca este cea corecta in acord cu regula de baza a sirului. Pana atuci puteti face o mica pauza din analiza datelor dar puteti incerca sa va imaginati cum anume s-ar fi putut produce inconsistentele pe care le-ati re-marcat. Meditarea corecta vizavi de aceste erori poate furniza informatii valoroase in legatura cu Solutia problemei date.
P.S. Conform unor formule evaluate empiric intre Marte si Jupiter ar fi trebuit sa existe o planeta… Nu exista. In schimb exista o centura de asteroizi… 🙂
ApreciazăApreciază
RALG said
P.S. – D’Artagnan (fost Holmes) sper ca nu mergeti pe principiul „Daca nu-I poti convinge, macar zapaceste-i”!
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Păi cine pe cine zăpăcește?! Păi eu am încurcat șirurile?! 🙂
ApreciazăApreciază
RALG said
Observatiiile si masuratorile asupra realitatii au sporit acuratetea si cantitatea datelor colectate in vederea incropirii unei teorii:
?… 7, 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8, 14, 7, 13, 8, 10, 16, 11 …?
ApreciazăApreciază
RALG said
E timpul sa mai adugam niste numere in sir:
?… 7, 2, 4, 8, 10, 5, 11, 4, 10, 5, 7, 11, 8, 14, 7, 13, 8, 10, 16, 11, 17, 16, 2, 4, 8, 10, 5, 10 …?
ApreciazăApreciază
RALG said
Impreuna cu o mica di-versiune:
Cat face: 1 – 2 + 3 – 4 + 5 – 6 + . . . . . pânå la infinit ??? Aparent nu face nicicat intrucat seriea e divergentå, sumele partiale fiind 1, -1, 2, -2, 3, -3… etc
Totusi notand cu „s” presupusa valoare a sumei seriei infinite mentionate mai sus si adunand „s” cu „s” de 4 ori se obtine 4s. Daca aranjam putintel termenii atunci cand facem adunarea se vede ca s + s + s + s = 1 :
De unde rezulta ca s = 1/4
asadar 1 – 2 + 3 – 4 + 5 – 6 + … … = 1/4
E paradox? E greseala? Eeee… CEVA
ApreciazăApreciază