(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ce? Daca vine primavara…

Posted by arcaluigoe pe Martie 13, 2015

Pe baza perceptiei „personale” (aflată mereu in acord armonic fluctuant cu realitatea), orice entitate care a ajuns (…) sa ţină blog poate constata oricand că

ARE

TOTUL

de… în CONTEXT (in) ADECVAT

MULTE

de… în CONTEXT (in) ADECVAT
POTRIVIT(e) de…

(ne) SPUS

în CONTEXT (in) ADECVAT

PUTINE

de… în CONTEXT (in) ADECVAT

NIMIC

de… în CONTEXT (in) ADECVAT

…unde lucrurile scrise in (paranteze) pot varia lejer in intensitate, infinitezimal, intre 0 si 1. Prin urmare, chiar daca intre perceptie si realitate pot exista mici si (oricum neglijabile) discrepante (…),  re/activitatea oricarui blogger rezulta strict pe baza unei traiectorii (oarecare) intre „ARE” si „ADECVAT”, cuprinsa integral in matricea de mai sus, usor identificabila de catre (eventualii) observatori atenti ai blogului, care pot astfel sa sesizeze unde anume se afla, intre 0 si 1, intre lehamite si entuziasm, nu bloggerul (un personaj) ci insusi meta-bloggerul (un meta-personaj). Nu si de ce.🙂

Atat (n-)am avut de (ne)spus despre asta intr-un context total (in)adecvat.

46 Răspunsuri to “Ce? Daca vine primavara…”

  1. Dl.Goe said

  2. Foarte frumos cântă !

  3. Stely said

    cârcoteli de primăvară

    ce caută stelele – aceste cicatrici
    luminoase pe obrazul negru al cerului?
    chiar nu e cineva să dea vrăbiuțele mai incet?
    că nu pot să-mi aud gândurile.
    de unde lacrimile nesfârșite care curg din cer?
    chiar e atâta suferință acolo?
    nu mai suport exhibiționismul ăsta de prost gust
    al mugurilor care își etalează petalele
    ca pe niște sofisticate rochii de bal.
    huo! nu vedeți că umpleți vitrinele cu marfă identică?
    de bombănitul insuportabil al ierbii nu mai zic nimic.
    mă prefac că nu-l aud.
    ferice de cei care au balconul către nord.
    ei nu trebuie să suporte suprasarcina asta de curent
    care face soarele să strălucească peste indicațiile
    din fabrică. nori dezgustător de pufoși,
    duhoare de verde și proaspăt, primăvară ne trebuia nouă?

    Iv cel Naiv

    • RALG said

      Naiv, naiv, da’ copt la minte…🙂

      • Stely said

        ɒbnilϱo ni ɈiɈiɔ ɘb ɘizɘoq

        ɘniɈ ɘq iɈƨɘviɿq ɘɈ ɒƨ ɒnmɒɘƨni ɒɘɿidui
        iɒϱnɒm ɘɈ ɒƨ ɘniɈ ɘq izɘɿɔ ɘɈ ɒƨ ɘniɈ ɘq izuɒ ɘɈ ɒƨ
        ɘniɈ ɘq izɘɿɔ ɘɈ un ɒƨ ɘniɈ uɔ iɈɿɘɔ ɘɈ ɒƨ ɘniɈ ɘq
        Ɉlɒlɒlɘɔ luɈɒqɒɔ ɒl .ɘniƚ ɘb uɿbnɒm iiʇ ɒƨ
        ɈnɘmiɈnɘƨ iuɿɒɔɘiʇ lɒ
        .ɒbnilϱo ni ɿɒb ,uɈ ɈoɈ iɈƨɘ
        ɘɿɈƨɒon ɘlɘɈnivuɔ ɒɘɘɔɒ ɘb ɘɈɒoq
        .miɈmiƨ ɘɔ ɒɘɘɔ ɒ luƨɿɘvni iɿo ɘɈlum ɘb nuqƨ

        „Iv cel… exnim la xpoc ”🙂

  4. Stely said

    Bravo, Simona !

    http://www.bnpparibasopen.com/en/2015-live/match-stats?mid=LS040

    Atat si nimic mai mult . 🙂

    • Stely said

      Hip, hip uraa !! (de doua ori ) 1. Simona Halep este in semifinale la Indian Wells , si 2. am vazut (in sfarsit ) meciul online . Iata aici , daca vreti sa stiti . 🙂

      http://mywebtv.info/dolce-sport-2/sursa-2

      • RALG said

        Despre Simoma (SIMONA) se vorbeste, deja, (deja vu) mult, mult prea mult… exagerat de mult, disproportionat in raport cu realitatea din teren. Poate ca o fi rezultatul unei legi a compensatiei (fata de perioada in care se vorbea mult mai putin decat ar fi meritat), poate ca este o strategie (la care exista si o masiva participare involuntara a vanatorilor de audienta gratis), poate este un semn ca a fost sau este pe cale sa fie acceptatata in carti… Poate. Poate toate. Pentru noi ramane un simplu exces verbal care, ca orice exces, denota disgratie. Prin urmare nu avem de gand sa sporim acest vuet inept (vuieste presa despre orice pârtz), alimentandu-l cu alte vorbe de claca. Despre Simona n-avem a mai pomeni pana cand nu va castiga un turneu de mare slem. Bine acuma, („vorbirea despre”) Simona Halep n-a ajuns chiar atât de disgratioasa precum („cea despre”) Elena Udrea, Mihaela Radulescu sau Andrei Plesu. (Ne referim desigur la imaginiile si meta-imaginile croite din excesul de vorbe publice, ale personajelor mentionate, nu la insesi personajele cu pricina).

        • Stely said

          Trebuie sa va spun ca astept cu mult interes si emotii semifinala dintre cele doua tenismene . Simt insa ca Simona nu va trece de Serena. Asta nu inseamna ca voi fi dezamagita de ea. Sigur ca mai are destul pana cand se va vorbi despre ea in aceiasi termeni(elogiosi) precum despre Sharapova si Serena.Se poate insa sa nu se intample niciodata . De fapt sunt voci care au dat verdicte destul de transante . Iata :

          Doar Serena si Sharapova sunt sportivele de prima mana din tenisul mondial, este opinia fostei tenismene, Jana Novotna. Aceasta a cucerit turneul de la Winbledon, in 1997.

          „Halep va fi mereu buna, mereu constanta si poate va castiga Grand Slam-uri, dar va fi una dintre jucatoarele de care nu-si va mai aduce aminte nimeni – si nu o spun intr-un sens rau. O jucatoare buna, solida, curajoasa, constanta, dar nu este ‘wow’. Sunt intotdeauna putine jucatoare de care sa-ti amintesti, desi au fost atat de multe sportive bune.

          Trebuie sa fii ‘wow’ in toate felurile si Serena este in aceasta categorie, asa cum este si Maria Şarapova, chiar daca nu a castigat atatea turnee de Grand Slam. Dar oriunde apare (n.r. – Sarapova) este un titlu, este succes, este profesionalism. Sa combini toate astea, sa le pui împreuna si sa ramai mereu in centrul atentiei… Nu multe jucatoare pot face asta”, a spus Novotna, pentru site-ul sport360.com.

          http://www.sport.ro/tenis/atac-fara-precedent-la-adresa-simonei-halep-nu-si-va-aminti-nimeni-de-ea-nu-este-deloc-wow-de-aia.html

          P.S. Cat despre Elena Udrea se vorbeste mult ( exagerat in ambele sensuri ) Unii in sensul vinovatiei (duri si fara echivoc) altii in sens contrar . Eu ma aflu pe undeva pe la mijloc. 🙂 Sunt de acord(si) cu ce scrie Ion Cristoiu ( dar nu cu tot ) dar si cu Dan Tapalaga ( la fel – nu cu tot ). Mai nou , Dan Tapalaga este cucerit de Carmen Iohannis . Zice ca este o Prima Doamna excelenta ( de la cap pana la… picioare )🙂 Ce mai, Romania are nevoie de o Prima Doamna ce trebuie venerata . Nu se compara cu „saraca” Maria, care statea in umbra lui Traian Basescu. Eu nu am venerat-o pe Maria Basescu , dar mi-a placut foarte mult de ea .O prezenta discreta , eleganta , naturala . La inceput mi-a placut si de Carmen Iohannis , din aceleasi motive . Acum cand vad ca se exagereaza nu-mi mai place. 😦

  5. Stely said

    O dedicatie speciala pentru iubitorii lui „PI” :

    La multi ani !

    http://stirileprotv.ro/stiri/bizar/sambata-14-martie-este-ziua-dedicata-numarului-magic-pi-dupa-metoda-americana-luna-3-ziua-14-anul-2015.html

  6. RALG said

    Nu s-ar putea spune ca ducem lipsa de observatori atenti, competenti… persoane si personalitati puternice (fiecare in felul ei… distinct)…

  7. Stely said

    Aici este „TOTUL „…

  8. Goya said

    „hai să ne privim
    surori gemene pupilele
    acum eu sunt hrana ta
    iar tu frica”

    • RALG said

      @Goya – Din cine sunt citatele (foarte dragute) cu care va populati existenta efemera pe Arca lui Goe? Sa fii anonim e una dar sa-i tragi si pe altii (la loc) in anonimat (fara voia lor) e alta. Presupun (sper) ca nu-i vorba la mijloc de vreo interpretarea gresita a normelor deontologiei comunicarii convenite pe Arca lui Goe, ci de o simpla amânare asumata, in sensul ca veti reveni (la timp) si veti ilumina toate citatele (care nu se vor fi iluminat singure intre timp) explicand tuturor, ce, cum, si din cine. Nu (neaparat) si de ce.🙂 Cum considerati si d-voastra.!

  9. RALG said

    Pentru ca (nu-i asa?) aici, acum, este vorba despre argentinieni si argentinience, devine potrivita mentionarea spuselor recente ale celui mai in voga Om care se trage din aceasta specie… (Nu, nu este vorba nici despre Maradona, nici despre Mario Alberto Kempes, nici despre Borges, Ernesto Sabato sau Cortazar ci despre prietenul nostru, Jorge Mario Bergoglio). Acesta ar fi spus un banc care trebuie neaparat mentionat si conservat pe Arca lui Goe: Papa Francisc a intrebat: Stiti cum se sinucide un argentinian? Raspunsul a venit tot de la el: Se urca in varful propriului ego si, de acolo, se arunca in gol. Goool…

    P.S. Chestia asta merge la ei, la argentinieni, La noi nu. La noi acest gen teatral de sinucidere esueaza intotdeauna in ridicol, intrucat, omul care incearca sa se arunce in gol de la mare inaltime, din varful propriului ego, este gol, fara pondere, fara greutate. In loc sa cadå se inalta, fie ca e dân Bucale fie ca e din Provincie (din adanca provincie). Singurul risc este acela ca, purtat incolo si incoace de vant, sa aiba cumva ghinionul (a dracului fatalitate) sa se intepe (eventual in pielea gatului) de vreun colt ascutit al muntelui de pe care tocmai a plonjat, gol, in gol, caci atunci se desumfla repede si cade (o piele zbârcitå) inapoi in bataturå, in pielea goala. Degeaba mai incerca vecinii sa-l umfle la loc, prin procedeul gura la gura sau din gura-n gura. Desumflat ramane. La noi, in muntii, strabuni, trecând prin genuni, luminile urca-n cununi. Laaaa nooooi… Dimineti cu sågeti de cocori.

  10. Goya said

    MOTOARE DE CĂUTARE

    http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_motoare_de_c%C4%83utare

    • RALG said

      Nu cred sa mai dureze mult gerul acesta…

      Ura, ura, ura, Ponta e salvat… il salveaza motoarele de cautare… 🙂

      • Goya said

        INTERPERSONAL CONTEXT
        INTERPERSONAL DECEPTION
        „Interpersonal Deception is a useful theory for someone who has either attempted to deceive or thought someone was trying to deceive them. It helps when looking back on a situation to evaluate the verbal and nonverbal communication behaviors to discover if someone has lied. This theory is usually self-serving, but can also be used to maintain an interpersonal relationship. Everyone has lied and everyone has been lied to, so Deception Theory is very useful and practical.”
        http://www.uky.edu/~drlane/capstone/interpersonal/deception.html

  11. Goya said

    „Primăvară belalie
    Cu nopţi reci de echinox”

  12. Goya said

    „cititorule, cine esti tu oare
    care-mi citesti poemele acestea
    si dupa o suta de ani?
    nu-ti pot trimite nici o singura floare
    din belsugul acestei primaveri
    nici un singur licar de aur
    din norii de-acolo, impurpurati de lumini …
    deschide-ti larg usile si priveste afara !
    din propria ta gradina in floare
    culege-ti doar miresmate aduceri aminte
    de flori pieritoare
    cu o suta de ani mai’nainte.
    si-n bucuria inimii tale sa simti
    bucuria vie care-ntr-o primavara
    cu zori diafani
    a cantat si vocea ei vesela
    si-a rostogolit-o si peste o suta de ani.”

  13. d'Artagnan said

    De ce trebuie sa ajung vestit ca sa bem un sprit impreuna?!

  14. Goya said

    „la noi e primăvară
    scriu poeme ușoare
    le colorez cu nuanțe de violet
    și le las să urce la cer”

  15. Stely said

    Anunt umanitar !
    Va rog sa-mi gasiti (oferiti) un link ( site) pentru video live tenis Indian Wells. Mentionez ca (ghinion) RDS-ul meu nu are Dolce sport . Altceva decat asa :http://www.bnpparibasopen.com/en/2015-live/matches-in-progress … nu am gasit pana acum.
    Stie cineva alt canal de sport care transmite in direct, in afara de Dolce Sport ? De fapt am inteles ca numai meciurile Simonei Halep sunt transmise in direct.

  16. Goya said

    COMUNICARE. CONTEXT. Legea rezonanţei.

  17. RALG said

    • Goya said

      „Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
      Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
      Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
      Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
      Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti.
      Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.”

  18. Stely said

    Hmm, daca frica de mania dumnezeiasca nu (mai) are efectul scontat -de a determina Omenirea sa -si protejeze „casa” ce i-a fost harazita, spre a-si duce existenta in liniste si pace- atunci va trebui sa gaseasca (alt)ceva cu o mai mare greutate.

    Oamenii de știință de la NASA s-au alăturat campaniei la nivel global pentru conștientizarea populației în conformitate cu existența extratereștrilor, dar și cu o posibilă invazie a acestora. Atât Vaticanul, cât și alte entități sociale sau politice din întreaga lume au pus la cale un plan secret prin care să transmită întregii omeniri ideea că în viitor va exista o întâlnire cu extratereștri și aceasta poate fi de un impact violent.

    http://social-media-romania.linure.com/nasa-avertizeaza-cu-privire-la-o-posibila-invazie-extraterestra/

    • RALG said

      Se vede ca se apropie 1 Aprilie🙂

      • Stely said

        Primul care s-a lasat pacalit ( „a pus botul) este Vaticanul. Nu vad de ce a consimtit sa puna la indoiala Creatia Divina . Extraterestrii( daca ar exista) sunt si ei parte a Creatiei. Prin urmare, Vaticanul nu ar trebui sa participe la acest „con-sens” cu drobul de sare.

        • Stely said

          P.S.A, comentariul de aici a fost spus( cred) in context si …adecvat . 🙂

          constructii case la cheie iasi scrive:
          15 marzo 2015 alle 11:20
          Nasol tare..

      • Goya said

        Would contact with extraterrestrials benefit or harm humanity?
        A scenario analysis

        Seth D.Bauman, JacobD.Haqq-Misra , ShawnD.Domagal-Goldman

        (Acta Astronautica 68(2011) 2114–2129)

        „7. Conclusion
        The outcome of contact between humanity and ETI
        depends on many factors that cannot be fully known at this
        time. The scenario analysis presented in this paper therefore
        serves as a means of training our minds to recognize
        patterns and analyze outcomes before contact with ETI
        ever occurs. Actual contact may not precisely follow the
        scenarios considered here, but any amount of analysis to
        prepare ourselves for contact will increase the likelihood of
        a positive outcome. Therefore, the analysis presented here
        serves as a step toward developing a comprehensive
        strategy for responding to contact with ETI.
        Based on the infeasibility of sustained exponential
        expansion through space, it seems less likely that ETI
        will destroy us because of their lack of resources. Nevertheless,
        ETI could still decide to harm us intentionally
        because of their own ethical considerations, or they may
        cause us unintentional harm through invasive species or
        cultural collapse. It is also entirely possible that contact
        with ETI will have little impact on Earth or humanity,
        especially if the form of ETI life is vastly different from life
        on Earth. SETI often assumes that any two intelligent
        civilizations in the universe could communicate, but we
        cannot neglect the possibility that the human species will
        be completely unable to comprehend the language or
        communication efforts of ETI. The possibility of a neutral
        ETI encounter, then, is just as worthy of consideration as a
        scenario with friendly or hostile ETI.
        Our analysis suggests some immediate practical recommendations
        for humanity. One recommendation is that
        messages to extraterrestrials should be written cautiously.
        For example, prior messages have included details of
        human biology, such as the numbers one through ten
        (our base ten system is likely derived from the number of
        fingers on our hands) and the form and structure of the DNA
        molecule. However, details about our biology, though
        seemingly harmless, may actually help certain ETI to cause
        us harm. A malicious ETI listener may use a message about
        human biology to design a potent biological weapon for use
        against Earth. Since these messages will ultimately be sent
        toward unknown ETI, we cannot know whether or not they
        might be received by such a malicious ETI. Therefore,
        caution is warranted. For example, initial communication
        with ETI may be best limited to simple mathematical
        discourse for security purposes until we have a better
        idea of the type of ETI we are dealing with. In our view,
        decision making regarding messaging should factor in the
        probabilities and magnitudes of possible message scenarios
        through a formal risk analysis that could draw on the
        scenario analysis presented here.
        Another recommendation is that humanity should
        avoid giving off the appearance of being a rapidly expansive
        civilization. If an ETI perceives humanity as such, then it
        may be inclined to attempt a preemptive strike against us
        so as to prevent us from growing into a threat to the ETI or
        others in the galaxy. Similarly, ecosystem-valuing universalist
        ETI may observe humanity’s ecological destructive
        tendencies and wipe humanity out in order to preserve the
        Earth system as a whole. These scenarios give us reason to
        limit our growth and reduce our impact on global ecosystems.
        It would be particularly important for us to limit our
        emissions of greenhouse gases, since atmospheric composition
        can be observed from other planets.We acknowledge
        that the pursuit of emissions reductions and other ecological
        projects may have much stronger justifications than
        those that derive from ETI encounter, but that does not
        render ETI encounter scenarios insignificant or irrelevant.
        A final recommendation is that preparations for ETI
        encounter, whether through METI, SETI, human explorations
        of space, or any other form, should consider the full
        breadth of possible encounter scenarios. Indeed, perhaps
        the central conclusion of the analysis presented here is that
        ETI contact could proceed in a wide range of ways. It is
        inappropriate and inadequate to blindly assume that any
        one specific scenario would result from contact. Until such
        contact occurs, we simply do not know what would
        happen. Given the uncertainty, the broad scenario analysis
        presented here is an important step towards helping us
        think through and prepare for possible contact.
        Despite its merits, our scenario analysis remains fundamentally
        limited in several important ways. As is
        common with scenario analysis in general, we offer no
        quantification scheme for the probabilities of specific
        scenarios. We also do not quantify the magnitude of the
        impacts (benefit or harm) of specific scenarios. The result of
        this is that we are unable to produce a cumulative analysis
        of the risks and rewards of contact with ETI or attempting
        2126 S.D. Baum et al. / Acta Astronautica 68 (2011) 2114–2129
        to do so with METI. Such a quantitative risk analysis would
        be of tremendous value for decision making purposes.
        Indeed, the need has been acknowledged for such analysis
        in order to inform decisions about METI and other SETI
        activities [89]. However, the effort required for such an
        analysis is far beyond the scope of what we can accomplish
        in a single paper and thus must be left for future work. The
        scenario analysis presented here is an important step
        towards a quantitative risk analysis, but it is not a complete
        risk analysis on its own.
        An additional caveat to our scenario analysis derives
        from the limits of our knowledge about contact with ETI.
        Because we have no empirical data about ETI, we must
        extrapolate from the information that we do have available,
        including knowledge about the observable universe
        and knowledge about ourselves.We must bear in mind that
        our observations are inevitably confined to human experience,
        and so our extrapolations, no matter how generalized,
        may still contain implicit anthropocentric biases. It is
        entirely possible that ETI will resemble nothing we have
        previously experienced or imagined, in which case the
        contact may not resemble any scenario we could develop.
        This possibility does not mean that we should completely
        dismiss any analysis of extraterrestrials, since there is also
        a strong possibility that the contact would have some
        resemblance to our scenarios. Nevertheless, the possibility
        that our experience and imagination could come up
        severely short reminds us to use caution in interpreting
        our analysis. Until we actually detect ETI, we will remain
        highly uncertain as to their nature and to the outcomes that
        would follow from our contact with them.
        One area for future work concerns impacts (benefits and
        harms) to nonhumans. This paper has focused on the
        impacts of contact to humanity. We have thus neglected
        impacts to the ETI, to the rest of Earth, to the rest of the
        galaxy, and possibly even to other entities as well. We
        focused on humanity to maintain a reasonably narrow
        scope for the paper, not because we believe that impacts to
        nonhumans are unimportant. Indeed, we feel strongly that
        consideration of impacts to nonhumans represents an
        important area for future work.
        An additional area for future work concerns quantitative
        risk assessment. A quantitative assessment of the
        scenarios presented in this paper would be of tremendous
        use in developing strategies for responding to contact with
        ETI. However, because we have no observations of ETI, any
        attempt at quantitative analysis will struggle to assign
        numerical probabilities to the qualities of an unknown ETI
        civilization. Certain aspects of this problem, such as rates of
        expansion and exploration, can be constrained with known
        physical models, though, so at least some degree of
        quantification is possible. Additionally, continued exploration
        of our galaxy and universe will reveal information that
        will further constrains some of these scenarios such as the
        distribution of terrestrial planets, the prevalence of Earthlike
        atmospheric biosignatures, or the existence of artificial
        radio signals. A complete quantitative assessment of risk
        from an encounter with extraterrestrials may be difficult to
        complete in the near future, but even incremental progress
        will help us choose an optimal strategy if and when we
        make actual contact with ETI.
        Even if contact with extraterrestrials never occurs, our
        scenario analysis still acts as a set of future trajectories for
        human civilization. Our thinking about the nature of
        extraterrestrials and intelligent life in general is really an
        exercise in imagining the ways that future humans could
        exist under different circumstances or in different environments.
        This scenario analysis therefore helps to illuminate
        the consequences of particular decisions, such as the
        mode of expansion or the ethical framework of an intelligent
        civilization, and may help us distinguish between
        desirable and undesirable trajectories for humanity. As we
        continue the search for extraterrestrials into the future,
        perhaps our thinking about the different modes of contact
        will help human civilization to avoid collapse and achieve
        long-term survival.”

        file:///C:/Users/cmm/Downloads/Baum2011-Would_contact_with_extraterrestrials_benefit_or_harm_humanity_A_scenario_analysis.pdf

  19. Goya said

    ZECE NEVOI UMANE
    [Poetică şi primăvăratică, matematica asta!]
    „Avem cele zece porunci. In complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele isi au radacinile in copilarie. Ar fi trebuit sa faca obiectul educatiei si invatarii, la toate varstele.
    Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar
    Macar o data pe zi savureaza faptul ca respiri ; ca privesti cerul si pamantul ; ca te misti ; traieste-le ca mari evenimente. Bucura-te ca ai schimbat un zambet cu un copil care a trecut pe langa tine. Toate acestea sa-ti fie suficiente pentru a simti ca viata are un sens, ca merita sa fie traita, ca este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume si te-au crescut au dreptul la iubirea si recunostinta ta.
    Nevoia de improspatare
    Dar respiratia si miscarea sunt cu noi tot timpul. Exista riscul, tentatia ca ele sa devina rutina, sa nu le acordam nicio atentie, cum de fapt se si intampla in general. Rutina nu poate si nu trebuie eliminata total, o mare parte a comportamentului nostru urmeaza reguli precise, tin de civilizatie. Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se intampla din pacate frecvent. Asa cum avem grija zilnic sa ne improspatam corpul prin odihna, prin miscare si prin folosirea apei si sapunului, avem nevoie si de o improspatare a mintii, a simturilor, a sufletului nostru. Sa ne trezim in fiecare dimineata capabili de a arunca o privire proaspata asupra lumii, cu dispozitia unui nou inceput, cu o limpezire a simturilor si a gandurilor; intr-un anume sens, sa recapatam, sa recuperam candoarea copilariei.
    Nevoia de intrebare si de mirare
    Eram in copilarie intr-o permanenta stare interogativa, de curiozitate, de mirare, de extaz in fata spectacolului naturii si al lumii, al propriei mele fiinte. Pentru a da un singur exemplu, sunt de-a dreptul fermecat de nazdravaniile creierului meu, in materie de memorie si de imaginatie. In fiecare seara, cand ma las prada somnului, ma intreb ce calatorii neasteptate imi vor oferi visele din noaptea respectiva. Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viata, a fost mereu o sursa de energie. Atunci cand sunt intrebat: de ce traiesti ? ii raspund: pentru a ma mira.De prea multe ori, scoala, in loc sa intretina si sa dezvolte aceasta nevoie, o anihileaza. Dar daca nu ne mentinem starea de curiozitate, de mirare, de dorinta de a intelege lumea, nu doar de a o inregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea si natura ignorantei noastre.
    Nevoia de indoiala si de suspiciune
    Ce poate fi mai uman decat ezitarea, nehotararea, nedumerirea? Pentru Rene Descartes, starea de indoiala este semnul clar al naturii ganditoare a fiintei umane. Un acelasi lucru poate fi considerat din mai multe puncte de vedere si, in aceste conditii, spiritul critic ne obliga la o analiza comparativa, care uneori nu conduca la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilitati, fiecare fiind descrisa in termeni de grad de plauzibilitate. In justitie se lucreaza cu prezumtia de nevinovatie. In educatie si in invatare, este recomandabil sa adoptam prezumtia de suspiciune. Ne nastem criticand ; plansul nou-nascutului este reactia sa critica fata de o nemultumire. Sa privim cu interes, dar cu suspiciune orice ni se livreaza de la catedra, de la o tribuna, de pe internet, din carti, din orice fel de publicatii, asa cum un politist care cauta pe autorul unei crime suspecteaza totul. Educatorii, profesorii ar trebui sa fie primii care sa recomande, sa stimuleze aceasta atitudine la elevi, la studenti, sa le spuna acestora: « Cel mai clar semn de respect pe care mi-l puteti arata este sa-mi acordati atentie, dar sa nu acceptati nimic din ceea ce va spun inainte ca spiritul vostru critic sa va asigure de adevarul si de interesul spuselor mele ; daca nu ma intelegeti, sa nu ma lasati sa trec mai departe, sa-mi cereti sa fiu mai clar; daca vi se pare ca nu am dreptate, sa va manifestati argumentat dezacordul ». O atitudine similara se cuvine a fi adoptata fata de litera tiparita, din manuale sau din orice alt loc. Omul de la catedra nu trebuie sa pozeze intr-un a toate stiutor, este normal ca uneori sa le spuna celor pe care-i instruieste : « nu stiu », « nu inteleg nici eu» ; iar atunci cand cineva din banca ii corecteaza o scapare, o greseala, sa-i multumeasca pentru atentia acordata. Uneori introduceam deliberat o greseala in prestatia mea, pentru a testa vigilenta studentilor. Nevoia de indoiala si de suspiciune functioneaza concomitent cu o alta, opusa: nevoia de complicitate la o conventie. De exemplu, mergem la un spectacol de teatru. Ne supunem prezumtiei de complicitate la conventia de fictiune propusa de spectacol, o acceptam, ii acordam credit. Dar spiritul nostru critic nu inceteaza sa functioneze si avem dreptul, ulterior, sa ne exprimam eventuala insatisfactie, sa pretindem ca autorii spectacolului au inselat asteptarile noastre, creditul pe care le-am acordat. La fel, in cazul unei poezii, a unui roman etc.
    5. Nevoia de greseala si de esec
    De cate ori am esuat pana sa deprindem sa folosim furculita, cutitul si lingura ! De cate ori am cazut, ne-am julit genunchii, pana sa invatam sa ne tinem pe picioare si sa mergem ! Este clar ca invatarea, drumul spre dobandirea unui nou comportament trec prin greseli si esecuri; ele sunt pretul pe care-l platim pentru a ne imbogati intelegerea si pentru a acumula noi capacitati. Trebuie deci sa distingem intre greselile de acest fel, care au un rol pozitiv, benefic, si greselile ordinare, facute din neatentie sau ca urmare a altor imperfectiuni senzoriale sau psihice. A plasa greseala si esecul, la modul general, in sfera infractiunii sau/si pacatului denota o confuzie grava, pe care totusi o comite mereu practica educationala. Auzim mereu : « cine a gresit, sa plateasca ». Dar exemplul copilului care cade inainte de a invata sa se tina pe picioare si niciun parinte normal nu se gandeste sa-l pedepseasca pentru acest esec trebuie sa ne stea mereu in fata.
    O veche vorba latineasca de intelepciune ne aminteste ca a gresi este omenesc. Dar reflectia respectiva continua prin a condamna perseverarea in greseala. Aici este nevoie de o precizare. De exemplu, sa repeti mereu traversarea strazii pe culoarea rosie a semaforului este intr-adevar de condamnat si de sanctionat; in general, nerespectarea deliberata a unor reguli ale comportamentului uman, social este de sanctionat si aici intra in functie justitia si morala ; dar sa comiti mereu greseli, alte greseli, in incercarile in care te aventurezi pentru a strapunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil.
    Istoria abunda in exemple de greseli si esecuri ale unor oameni de seama, in tentativa de a spori cunoasterea umana. S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrata pe greseli si pe esecuri. O mare parte, poate cea mai mare, a actiunilor de pionierat, a lucrarilor care au deschis drumuri noi in cunoastere si in actiunea sociala au inclus greseli, ca un produs secundar al noutatii ideilor lansate. Mai mult, mergand pe urmele unor greseli comise in lucrari sau actiuni temerare, s-a ajuns la aparitia unor noi idei, noi domenii de cercetare. « Greseala matematica, sursa de creativitate » a fost de mai multe ori titlul unora dintre expunerile mele. Pentru a da un singur exemplu : noua stiinta a haosului a fost initiata de Henri Poincare in tentativa sa de a inlatura o greseala dintr-un memoriu al sau de mecanica cereasca. Am putut verifica personal si banui ca e adevarat in general faptul ca drumul spre multe (poate cele mai multe) idei si teoreme matematice a urmat o cale sinuoasa, de tatonari, rataciri, confuzii, greseli de tot felul, pana s-a cristalizat varianta sub care ele sunt acreditate. A cunoaste, macar in unele cazuri, aceasta istorie zbuciumata mi se pare esential, daca vrem sa intelegem natura profunda a creatiei umane. Personal, am facut aceasta experienta pe unele situatii din matematica, din informatica, din lingvistica, din domeniul literar-artistic, dar cred ca este valabil in general.
    Tinand seama de inevitabilitatea esecurilor, este esential sa educam rezistenta la esec, intelegerea faptului ca esecul este normal; mai mult : dintr-un esec este totdeauna ceva de invatat.
    6. Nevoia de joc
    Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal si tenis la sah si go. Ele au un rol important si merita atentia tinerilor. Dar nu in primul rand la ele ma gandesc acum. Am in vedere jocurile care valorifica nevoia de libertate, curiozitatea de a intelege cele percepute prin simturi s prinobservatie directa, nevoia de si dreptul la greseala si esec, fara a fi pedepsite. Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum invatam sa ne tinem pe picioare si sa mergem. Este clar ca orice copil de pe suprafata Pamantului trece prin aceasta experienta. Acum ma voi referi la un alt joc, si el practicat, pe cat mi-am putut da seama, de toti copiii lumii: jocul de-a v-ati ascuns. Eu ma ascund iar tu ma cauti si daca ma gasesti, ai castigat. Acest joc nu face decat sa imite un altul, pe care natura, lumea il practica fata de noi, la orice varsta si de la inceputurile omenirii. In tentativa noastra fireasca de a intelege lumea, totul se intampla ca si cum lumea ne spune: « cauti sa ma intelegi, dar eu ma ascund; si cu cat lucrul pe care-l cauti este mai interesant, mai semnificativ, cu atat il ascund mai bine si il fac mai greu de gasit. Dar merita sa-l cauti. Chiar fara rezultatul asteptat, cautarea iti va da satisfactii, care insa ar putea fi altele decat cele la care te-ai gandit initial. Cauti ceva, nu-l gasesti, dar gasesti altceva; uneori mai interesant decat ceea ce cautai initial ». Invata sa savurezi acest spectacol al omenescului, sa te imbeti de el – si din nou sa simti ca viata merita sa fie traita. Cautarea se dovedeste de multe ori mai importanta decat gasirea. Placerea de a urca un munte sta in primul rand in a savura fiecare moment al parcursului, chiar daca nu ajungi in varf. Mai e si un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori cauti ceea ce deja ai gasit. Gasesti ceva ca o banuiala, o intuitie, o extrapolare a unor observatii empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai convingatoare. Asa se intampla, de exemplu, ca in matematica multe teoreme sunt ‘gasite’ mult inainte de a fi demonstrate ; cazul teoremei lui Pitagora, gasita empiric mult inainte de Pitagora.
    Dar toata cautarea la care ne referim ce este altceva decat invatarea, descoperirea, inventia ? Nevoia noastra de a intelege lumea, de a ne intelege pe noi. O cautare care trebuie sa valorifice toate nevoile umane discutate anterior, dar si pe cele care urmeaza.
    Nevoia de identitate
    Aici se afla o provocarea majora, dramatica, si o sansa de a da vietii noastre o motivatie superioara. Direct implicate sunt toate celelalte 9 nevoi pe care le discutam. Biologic, avem o identitate individuala, prin faptul ca fiecare fiinta vietuitoare de pe aceasta planeta are un ADN specific. Acizii dezoxiribonucleici sunt ‘cuvinte’ pe alfabetul celor patru tipuri de baze nucleotide. Acest alphabet este acelasi pentru toate fiintele traitoare pe planeta Terra. Dar ordinea in care sunt asezate elementele alfabetului in alcatuirea ADN-urilor este alta la fiecare dintre noi, deci fiecare fiinta umana are o identitate biologica specifica. Ne nastem preluand o intreaga mostenire genetica de la parinti si, prin intermediul lor, de la bunici, strabunici etc. Preluam o seama de trasaturi, deprinderi, reprezentari, judecati si prejudecati determinate de contextul geografic si istoric in care ne dezvoltam. Toate acestea ne confera o identitate genetica, de familie, de loc geografic si de moment istoric, deci o identitate locala, una regionala, una nationala, de limba, de credinta. Aceasta identitate pe care natura si istoria ne-o imprima, de multe ori fara a ne da seama, ramane pentru prea multi oameni singura lor identitate. Prea multi oameni nu simt nevoia unei identitati mai bogate decat aceea primita fara vreun efort personal. In perioada trecerii de la copilarie la adolescenta ar trebui sa inceapa constientizarea nevoii de construire a unei identitati mai bogate decat aceea cu care ne-a inzestrat natura. Cum sa facem sa educam la cat mai multi tineri aceasta nevoie ( valorificand critic, selectiv, identitatea primita de la natura) ? Cum sa-i facem pe tineri sa constientizeze faptul ca in conditiile actuale ale globalizarii de toate felurile actioneaza asupra noastra, direct sau indirect, toate nivelurile sociale, de la cele locale la cele regionale, nationale, europene, occidentale si planetare ? Sa le explicam tipologia identitatilor culturale: balcanica, dunareana, a Marii Negre, sud-est europeana, central europeana, mediteraneana, europeana, occidentala, planetara dar si tipologia care rezulta din diversitatea lingvistica, de credinte, de civilizatii. Se intampla un lucru fara precedent in istoria omenirii: numeroasele identitati ale fiintei umane, aflate intr-o dinamica permanenta si o interactiune continua, nu mai pot fi intelese decat concomitent, formand un sistem. Sau le intelegem pe toate sau pe niciuna. Globalizarea si internetul au o contributie esentiala la aceasta noua configuratie a identitatilor. Educatia nu reuseste sa faca fata acestor probleme, nici nu prea le are in atentie. Dar tensiunile existente intre diferite identitati ale fiecarei persoane si intre identitatile unor persoane diferite sunt, in ultima instanta, la radacina multor conflicte si razboaie ; aici isi afla radacinile si terorismul existent la scara mondiala. Posibiltatea unei dezvoltari armonioase a identitatilor ramane deocamdata doar un proiect.
    Nevoia de omenesc si de omenie
    Identitatea este primul termen al unui cuplu esential, in care al doilea termen este : alteritatea. Niciunul dintre ei nu se clarifica in absenta celuilalt. La orice nivel, ne definim identitatea prin raportare la ceea ce este diferit. Diferenta se poate referi la varsta, la sex, la nationalitate, la limba, la culoarea pielii, la religie, la nivel de cultura, la pozitie sociala, la apartenenta politica, la filosofie a vietii, la preferinte literare sau de orice alta natura etc. Sa fim pregatiti sa intelegem omenescul in diversele sale ipostaze, sa admitem ca tocmai infinita sa diversitate ii da farmec. Nu exista doua fete umane identice, nu exista doua voci umane identice, nu exista doua priviri umane identice. Dar dincolo de aceasta diversitate, toti copiii lumii au o prospetime cuceritoare, toti alterneaza rasul cu plansul, toti rad la soare, toti indragesc miscarea si jocul, toti ard de curiozitate. Omenescul este o sursa nesfarsita de delectare, de minunare. Iata, pentru a alege numai una din fermecatoarele manifestari umane: vorbirea, limba. Cata subtilitate, cata finete, cat joc al nuantelor iti ofera cuvintele, frazele, discursul ! Muzica lor, semnificatia lor. Cat de placut e sa constati ca reusesti sa spui ceea ce ai gandit, dar cat de usor, pe nesimtite, frazele derapeaza si nu mai exprima ceeace ai dorit ! O continua alternare a gasirilor si a ascunderilor, a confirmarilor si a frustrarilor. Sau jocurile memoriei umane, ale amintirilor si uitarilor ; sau trecerile insesizabile de la zambet la lacrima, de la gravitate la duiosie. Iata un pariu major al educatiei: sa-i antrenam pe copii sa savureze omenescul in intreaga sa diversitate. Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde castigi in dauna altora, care pierd ; omenescul poate fi universal castigator. La animale, o pornire instinctiva vede in diferenta o adversitate. Pentru ca oamenii sa nu reproduca si ei acest comportament, este nevoie de o educatie corespunzatoare, altfel se intampla ceea ce vedem mereu : baietei de clasa a treia primara care se iau la bataie pentru ca « eu am spus intr-un fel iar el a spus altfel ».
    De la omenesc, nu e decat un pas pana la omenie. Nevoia de a fi bun, generos, de a darui, de a-i contamina pe altii de bucuria vietii. De a adopta in comportamentul tau prezumtia desolidaritate cu ceilalti oameni. Copiii care se formeaza in acest fel (iar internetul ar putea avea aici un rol esential) vor putea fi mai greu antrenati in razboaie de tot felul.
    Nevoia de cultura
    Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultura stiintifica, literar-artistica, tehnologica, religioasa, filosofica etc. Culmi ale spiritualitatii umane, in matematica, astronomie, fizica, chimie, biologie, filosofie, literatura, muzica, arte vizuale, teatru, stiinte juridice, economice, istorice, arheologice, geografice, geologice si, mai recent, in film si in disciplinele informatiei si ale comunicarii stau marturie pentru splendoarea omenescului, pentru puterea sa de patrundere, de imaginatie, de descoperire si de inventie. Dar cine beneficiaza de ele, cati sunt cei care au acces la aceste piscuri, le inteleg, isi pot umple sufletul si mintea de intelepciunea si frumusetea lor, se pot astfel inalta spiritual mult peste starea de animalitate ? Cati sunt cei care ajung sa traiasca fiorul unui vers, al unei povesti, al unei muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectura, al unei sculpturi, al unei ecuatii, al unei formule chimice, al tabelei lui Mendeleev, al unui program de calculator, al geometriilor neeuclidiene, al relativitatii einsteiniene, al lumii cuantice, al dualitatii Watson-Crick a acizilor nucleici ? Va fi in stare educatia publica sa preia acest mesaj ? Mai avem timp de asa ceva ? Un timp de contemplare, de suprema emotie. Nu cumva eliberam pe banda rulanta diplome de diverse grade, fara acoperire culturala ? Si daca nu au acoperire culturala, ce sunt posesorii acestor diplome altceva decat, in cel mai bun caz, furnizori de servicii ? Si daca nu prea au nevoi culturale, ce motivatie mai profunda pot da vietii lor ? Cohorte de oameni, unii cu o stare de prosperitate materiala, au totusi un statut de sclavi culturali. Sa nu-ti fie mila de ei ? Sa nu-i compatimesti ? Nu cumva se afla aici sursa principala a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a violentei verbale, psihice, fizice ? Care este nivelul de cultura al celor ce ne conduc, ce repere umane au ei ? Ce anume da un sens vietii lor ?
    10. Nevoia de transcendenta
    Ne aflam aici la modul superior, de cea mai inalta complexitate, pe care o poate capata nevoia de a da un sens vietii. Etimologic, trans inseamna dincolo iar verbul latinesc ce i se alatura s-ar traduce prin a te catara. Obiceiul copiilor de a se catara in copaci, pe garduri, pe stalpi exprima nevoia, tentatia de a se inalta, de a se departa de sol. Asa incepe transcendenta. Sa treci dincolo de limitele, de cadrul ce ti-au fost impuse prin nastere, sa nu ramai sclavul perceptiei senzoriale si empirice, sa incerci sa le depasesti Asa au aparut geometria neeuclidiana, care sfideaza perceptia senzoriala a spatiului; fizica relativista, care transgreseaza perceptia empirica a timpului, energiei si miscarii; constientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situatiilor in care nu mai exista o diferenta clara intre subiect si obiect si dincolo de care urmeaza tacerea sau compromisul de toate felurile; logicile neclasice, care incalca una sau mai multe din cele trei principii ale logicii aristotelice : identitate, necontradictie, tert exclus; imaginarea unui calcul care depaseste frontiera Turing data de ideea obisnuita, elementara de calcul etc. Transcendenta este atat la destinatie cat si la origini. Distinctia kantiana dintre transcendent (dincolo de posibilitatile cunoasterii umane) si transcendental (relativ la achizitii ale cognitivului uman care preced orice experienta; cunoasterea apriorica). Transcendenta matematica se refera, in acord cu Euler, la operatii care nu se pot realiza prin repetarea de un numar finit de ori a unor operatii elementare, aplicate numerelor naturale. De aici, nu-i decat un pas pana la distinctiile profan-sacru, imanent-transcendent. In aceeasi ordine de idei, se poate discuta despe transcendenta in muzica, in viziunea fenomenologiei sunetului, preconizate de Sergiu Celibidache.
    Solomon Marcus
    Academia Romana”

  20. Goya said

    Balletto Maurice Béjart SACRE DU PRINTEMPS Stravinsky https://www.youtube.com/watch?v=XedawBHB-uc

  21. Goya said

    VESELUL A–––i

    „I. Pastel optimist
    Când plouă lin în primăvară,
    Toţi zic: ‘Să dea Domnul să dea!’
    Şi de te culci pe prispă-afară,
    Mai vezi pe cer şi câte-o stea…
    E cald, şi ploaia răcoroasă
    Ozon în aerul curat
    În urmă-i lasă; drăgăstoasă
    Natura-i toată un pupat.
    Se pupă corbi, de bucurie
    Că au scăpat de iarnă grea,
    Se pup-bărbaţi cu gălăgie,
    Şi iată şi o rândunea…
    Şi-o barză calcă cu măsură
    Cu pasul grav, explorator,
    Se plimbă chiar prin bătătură
    Cu aerul nepăsător.
    Când plouă toate germinează,
    Pământul liber de zăpezi,
    Spălat de ploi se decorează
    Cu mii de mii de muguri verzi.
    În ţarini grâul încolţeşte,
    În dealuri via o desgrop;
    De ploaie tot se-nveseleşte
    Pe orice frunză e un strop.
    Şi soarele o caldă rază
    Trimite pe furiş prin nori;
    Iar flori şi pasări ca să-l vază
    Se-nalţă, zboară către zori.

    II. Pastel pesimist
    Tot plouă! A! ce primăvară!
    Cum curge fără să mai stea!
    Se-ntinde ceaţa grea pe-afară
    Pe cerul sumbru nici o stea.
    E frig… şi apa mocirloasă
    Infectă aerul curat,
    La câmp e baltă mlăştinoasă
    Şi codrul doarme întristat.
    Sunt trişti şi corbii-n deal la vie,
    Cobesc din nou a iarnă grea;
    Plouate vrăbii cad o mie,
    Nu vezi zburând o rândunea.
    O barză, cu pas de măsură,
    Soseşte ca explorator…
    Şi plouă… plouă…-n bătătură,
    Pustiu… Departe pleacă-n zbor.
    Tot plouă, plouă, inundează…
    Mai vin şi ape din zăpezi,
    Umflate apele spumează,
    Torente curg din codri verzi.
    În ţarini grâul putrezeşte,
    Sub piatră-n deal vii se îngrop;
    De ploi plugarul sărăceşte,
    Mălai, făină, nu e strop.
    Şi soarele o slabă rază
    Când o mai pierde printre nori,
    O tristă baltă luminează
    Fără apus şi fără zori.
    (‘Moftul român’ seria I şi retipărită în seria II, nr. 2 de la 26 August 1902.)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: