(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Un veac de s…crima si pedeapsa

Posted by arcaluigoe pe Martie 21, 2015

 

Astazi, de Echinocțiu, țiu, ca de obicei, un moment de reculegre aniversarå fata cu rotundul timpului trecut peste Arca lui Goe. Astazi, cand ziua este iarasi in deplin (dar fugar) balans cu noaptea, se intampla ca ambarcatiunea… ce (nu) ne men-ține… in (vreo) actualitate, sa implineasca venerabila varsta de un veac, atât – un singur veac – de s…crima si pedeapsa fara leac, un secol de plutire in deriva, pe creasta unui val de nisip, pe o duna, intr-un pustiu ne batut de niciun vant. La multi ani tuturor umbrelor care au dat (si dau) consistenta miscatoare acestei nemiscari numita Arca lui Goe. Vreun ins ne pus la punct cu teoria relativitatii ultra-generalizate, aflat, in trecere intamplatoare sau doar imaginarå, prin zona acestui articol aniversar, poate ramane mirat de-ntâmplare, ne iesindu-i la socotela, la prima impresie, toti anii necesari pentru consfiintirea unui veac intreg. Amintim acelora ca pe o astfel de Arca, amplasatå integral in mijlocul Teatrului Absolutului Fix, in chiar centrul de greutate al acestui Teatru Absurd, pe o duna de nisip din Ararat, un an terestru este echivalentul a douazeci de ani virtuali, ceea ce con-duce (dupa calcule aritmetice simpliste) la exact veacul virtual anuntat. Vivat. Acum… întrucat vorba „tåcere”, singurå nu poate produce „destul” zgomot (pentru nimic… in lume), atunci cand este rostitå în soaptå (iar a urla cu voce inalta o asemenea vorba ar fi o impietate impardonabila), as profita de ocaziune pentru a consemna colateral niste fapte coincidente accidental (iata) implinirii veacului de s…crima si pedeapsa, fapte carora le suntem, cu totii (unu, doi, trei… infinit) martori (mai mult sau mai putin) involuntari, (mai mult sau mai putin) inconstienti.

a) Cultura… o problema fascinanta care ne preocupa pe toti cei înzestrati cu valente intelectuale (si suntem, vai, atat de multi)….  Bunåoarå o culturå de microbi, crestuti în laborator, intr-un mediu biotic propice, exclusiv pentru a fi studiati si analizati, pentru a putea fi combatuti eficient (chiar si in cazul in care eventual s-ar dori folosirea lor in producerea unei arme biologice). N-as vrea sa deviez prea tare de la notiunea de baza a discutiei de la punctul (a) (aka cultura), amintind, de exemplu, analogii prea globale in care integralitatea formelor de viata bilogica din univers (viata insasi) ar putea fi cu usurinta identificata cu o forma parazitara de existenta a materiei, o boala periculoasa, profund daunatoare bunului mers al Universului, in genere, sanatatii si progresului acestuia (Pamantul un laborator) … dar as veni sa zic: Microbii din cultura de laborator, crescuta (din aproape nimic) intr-un mediu biotic propice,  pe durata a milioane de milisecunde (cateva zile din viata laborantilor) ar avea impresia (impresii la nivelul lor de microbi desigur) ca-si datoreaza siesi uluitorul progres, dezvoltarea, inmultirea (pana la miliarde de indivizi, in generatii succesive), cå li se cuvine si ca starea in care se afla este (ceva) inevitabil si ireprosabil. Asa si cu Uniunea Scriitorilor din Romania, o organizatie mai comunistoida chiar si decat FRF (caci parca pana si coruptele FRF & LFP s-au mai scuturat de jegul comunismului triumfator la orase si sate). Organizatia asta de „scriitori”, pe care ar vrea s-o re-formeze cei din esalonul doi (si-un sfert), ale Iaru si Antonesei, a ramas, pe coada, cea mai comunistoida din toate cele care se trag din epocile lui Ceasca si Dej (fara teama de burgheji). Daca pana si PCR-ul si-a schimbat de cateva ori pårul si numele (nu si naravurile si gandurile), USR-ul a ramas acelasi USR. Fi-va vesnic. Doar Eugen Barbu si Dorin Tudoran mai lipsesc de la intruniri. Era firesc ca o asemenea asociatie (comunistoida) sa ceara pomana, taxa de timbru (precum cele care se pun pe orice viciu). Nimic surprinzator. Nimic spectaculos. Ceea ce ramane surprinzator (intristator de surprinzator) este felul in care niste oameni inteligenti, valorosi, dotati cu „uzul ratiunii”, care s-au dovedit capabili sa produca discursuri rationale argumentate ireprosabil in alte situatii critice, reusesc de aceasta data sa cedeze lamentabil logicii sentimentelor in incercarea de a trage spusza pe aceasta turta de cacat a taxei de timbru literar curat cultural. Ma refer la domnii Niky Manolescu si Alex Ştefănescu. Domnul Alex Ştefănescu (in genere un boem bonom), dotat engros cu umor, reuseste de acesata data sa fie de-a dreptul comic in articolul sau „În legătură cu timbrul literar„. I-auzi compunere (nivelul clasei a-VI-a; a se citi cu intonatie):

În satul românesc de altădată, care funcţiona armonios după reglări succesive ale relaţiilor dintre oameni de-a lungul a sute de ani (😉 ), exista un simţ al ocrotirii artiştilor. Îmi aduc aminte că în Boroaia, un sat dintre Fălticeni şi Târgu Neamţ în care îmi petreceam vacanţele la bunica din partea mamei, am fost martor, în îndepărtata mea copilărie, la o reacţie care m-a impresionat.

În acel sat, ca şi în altele din nordul Moldovei, exista obiceiul ca atunci când cineva avea de făcut o muncă grea să vină toţi vecinii să-l ajute. Aşa s-a întâmplat şi într-o vară când bunica trebuia să prăşească porumbul (n.b. Aoleu ce intamplare! Era una dintre acele veri ciudate in care porumbii trebuiau prasiti). S-au prezentat cu sape în mâini mai mulţi ţărani (!!!, mai multi dar nu toti), iar printre ei şi unul care, în mod obişnuit, cânta la vioară la horă, la nunţi sau la alte petreceri.

Un ţăran bătrân, susţinut şi de alţii, i-a spus vioristului:

− Pe tine nu te lăsăm la prăşit! Îţi strici mâinile cu care cânţi aşa de frumos!

Compar această reacţie cu grosolănia celor care protestează împotriva timbrului literar. Ţăranii din satul românesc de altădată plăteau în mod spontan „timbru literar“, cu o graţie morală care s-a pierdut complet azi.

Marturisesc ca am râs cu lacrimi in fata acestei performante literare notabile a venerabilului critic literar. Oare vorbeste serios? Ramai consternat, siderat si ce se mai cuvine in aceeasi gama, fata cu acest gen de pledoarie (in favoarea timbrului literar) care ar trebui sa-i convinga pe cei nehotariati sa accepte inca o taxa stupida, ridicola, abuziva si daunatoare. Imi pare sincer rau ca excelenta sa, dl. Alex Ştefănescu (caruia ii port o sincera si inofensiva admiratie, nestirbita de aceasta prestatie hilara), n-a continuat compunerea pentru a putea afla deznodamantul intamplarii cu tâlc (tâlcul cerut). Oare l-au lasat pana la urma taranii pe scripcar sa dea cu sapa sau nu?  Nu l-au lasat?  L-au trimis acasa? Facand-l astfel sa rateze pranzul si tuica gratuite oferite de catre proprietarul pamantului? Sau l-au lasat sa stea la umbra si l-au invitat doar la masa? Sau l-au trimis acasa dupa vioara punadu-l sa le cante in schimbul scutirii de prasit? Dar ce se intampla cand trebuiau sa fie prasiti porumbii scripcarului? Il scuteau si atunci de prasit? Sau nici n-avea sarmanul porumbii lui? Cum venea treaba asta cu munca la colectiv de dinainte de colectiv (CAP)? Se duceau toti la toti? Deci erau favorizati bogatii (aia care aveau pamant mai mult)? Sau cum? Dar scripcarul canta la nunti pe gratis? In sfarsit treaba asta cu timbrul literar e o mare porcarie comunistoida. Salutam cu respect si admiratie reactiile d-lor Gabriel Liiceanu si Mircea Cartarescu.

(b) Dupa cum incepusem sa spun fara sa mai fi incheiat de spus…  – „Imi era cat se poate de clar ca primul nivel de eroare al justitiei umane este rezultatul incadrarii inadecvate, grosiere, pe baza unui nomenclator, extrem de limitat, de discontinuu, al faptelor penale, clasificate calitativ, de ex. omucidere cu premeditare, intr-o lume asimilabila, vai, cu un continuum sentimental si filosofic. Cred ca-mi lipseste Biblia din Biblioteca. Ceea ce probabil ii prisoseste câinelui Bingo cu parul rosu. In marsupiu.” – Justitia umana, datoare sa pedepsesca post-factum faptele rele comise de catre insii umani in contra unmanitatii (sau a unor parti din umanitate, la limita in contra altor insi umani sau chiar in contra unor animalelor), este imperfecta. Si este imperfecta nu doar pentru nu reuseste sa impuna formal dezideratul ca nimeni nu-i mai presus de lege ci mai ales prin aceea ca in nomenclatorul faptelor rele pedepsibile in justitie, definirea acestor fapte nu este facuta suficient de fin, de continuu, in acord armonic deplin cu natura (infinita) a faptelor considerate ca fiind rele.  Dar asta inca nu-i nimic fata de o alta scapare inca si mai grava pe linia care uneste crima cu pedeapsa. Asadar… Conform legii oamenii se impart in doua categorii: oamenii normali si infractorii (raufacatorii). Un om normal (neutru din punct de vedere penal, juridic, legal)  poate deveni raufacator daca se dovedeste ca a comis o fapta rea: o crima, un abuz (in serviciu), o talharie, un furt, un viol, o vatamare, un santaj, o evaziune, o mita, o omucidere din imprudenta etc. Legea (Justitia) incearca sa descurajeze asemenea fapte pedepsindu-i pe infractori, infricosandu-i astfel, pe ei si pe altii, in fata perspectivei de a mai comite acele fapte. Ca o paranteza ar fi de spus ca ceea ce se intampla in Romania contemporana denota un absurd desavarsit, neverosimil… Cu  cat justitia devine mai efectiva, reusind sa aplice pedeapsele cuvenite mai multor infractori, cu atat pare-se ca celor din aceasta tagma le scade frica de pedeapsa, crescandu-le predispozitia de a comite in continuare respectivele fapte. Probabil ca pedepsele sunt prea mici in raport cu starea natiunii… Incheiat paranteza… Asadar legea, anticipand predisposizia indivizilor pentru comiterea faptelor rele, a prevazut pedepsele aferente. In schimb nu exista reglementari echivalente, pentru a rasplati (eventualele) fapte bune ale unui muritor. Nimic care sa incurajeze acele fapte bune, sa le sporeasca. Ai luat viata unui om (bun, rau, tanar, batarn, sanatos, bolnav, valoros, de nimic, nu conteaza) bun, mergi la puscarie pentru 15 ani (…). Ai salvat viata unui om (…)… Nu exista o lege care sa te indreptateasca sa primesti o recompensa de la societate (materiala sau spirituala) care sa acopere vreuna din necesitatile tale. Din punct de vedere legal cei care nu sunt (deja) infractori sunt toti o apa si-un pamant. Cei neutri, normali, care fac ceea ce trebuie in acord cu normele si nimic in plus, sunt din acest punct de vedere perfect echivalabili cu cei care-si risca viata, sanatatea, averea, linistea (sufleteasca), armonia familiala, armonia interiora, pentru a comite, de buna voie si nesiliti de nimeni, fapte bune, extra-ordinare, dincolo de ceea ce face tot omul, normal, neutru, la locul lui. Faptele bune nu sunt normate. Asa si trebuie. Sau asa ne trebuie. Caci daca ar fi, primii care ar profita ar fi oamenii rai, care s-ar preface cel mai bine ca fac fapte bune (dovedite cu martori bine alesi). Asa se face ca toate animalele sunt egale. De exemplu animalul Traian Basescu, egal cu animalul Gabriela Vrânceanu-Firea. Si cu alte animale. Probabil ca din cand in cand ar trebui sa recitim romanul lui Dostoevsky si sa-l (re)luam in discutia colectivului pe cetateanul Rodion Romanovich Raskolnikov.  (Nici macar I.L.Caragial nu i-ar fi putut gasi un nume mai potrivit).

Pana la proxima ocazie, le urez inca o data un sincer La Multi Ani, tuturor celor care, de cinci ani incoace, au dat substanta veacului virtual implinit astazi de Arca lui Goe. Cu drag al dv. dl.Goe.

UPDATE: Aflam ca de Echinox, pe 21 Martie, de ziua Arcei lui Goe, se serbeaza, in mod independent, la scara mai mare, si alte lucruri importante: Ziua Internationala a Poeziei, Ziua Mondială a Păcii Interioare (wow)… si multe altele:

Chef de chef sa avem ca de celebrat s-ar gasi. La anul si la multi ani!🙂

129 Răspunsuri to “Un veac de s…crima si pedeapsa”

  1. Goya said

    21 Martie, Ziua Poeziei din lume, ființe și texte.

    http://filmehd.net/poetry-2010-filme-online-subtitrate.html

    • RALG said

      Ce-ntâmplare prozaica sa cadå Ziua Poeziei taman in aceeasi zi cu Ziua Arcei lui Goe. Dar de cand se serbatoreste Ziua Poeziei pe 21 Martie? Cine a decis asta? Ce fel de sarbatoare e? Regionala? Nationala? Internationala? Si de ce tocmai pe 21 Martie? S-a nascut poezia intr-o zi de 21 Martie? Lamuriti misterele. F.F.Urgent.🙂

      • Goya said

        World Poetry Day

        http://www.timeanddate.com/holidays/un/world-poetry-day

        World Poetry Day is a time to appreciate and support poets and poetry around the world. It is held on March 21 each year and is an initiative of the United Nations Educational, Scientific, and Cultural Organization (UNESCO).
        Poetry book with Petals
        World Poetry Day, held annually on March 21, is dedicated to poetry worldwide.
        ©iStockphoto.com/Anyka
        What do people do?
        Many people around the world celebrate World Poetry Day on or around March 21 each year. Government agencies, educators, community groups and individuals get involved in promoting or participating in the day. World Poetry Day is an opportunity for children to be introduced to poetry in classrooms. It is a time when classrooms are busy with lessons related to poetry, in which students examine poets and learn about different types of poetry.
        Poets may be invited to read and share their work to audiences at book stores, cafes, universities and schools. Awards and other forms or recognition are made to honor poets and their work. Exhibitions and poetry evenings are also be held to showcase the work of various poets on or around March 21 to coincide with World Poetry Day.
        Public life
        World Poetry Day is an observance and not a public holiday.
        Background
        In November 1999, UNESCO designated World Poetry Day to be held on March 21 each year. The organization recognized the important role of poetry in the arts and in cultures throughout the world and over time. It also wanted the day to promote the efforts of small publishers with regard to publishing poetry. The day also focused on promoting a return to the oral tradition of poetry recitals, as well as strengthening the association between poetry and other forms of expression, such as dance, music, and painting. The first World Poetry Day was held on March 21, 2000.
        Symbols
        Various works of poetry and images of poets are featured in various materials and forms of media to promote World Poetry Day each year. Exhibitions and other events are also held to showcase various forms of poetry on this day.
        ……………………………………..
        Ziua mondială a poeziei

        Ziua mondială a poeziei este sărbătorită anual la 21 martie, obiectivul său principal fiind acela de a încuraja o revenire la tradiția orală, de a susține recitalurile de poezie, pentru a restabili un dialog între poezie și celelalte arte, precum teatru, dans, muzică și pictură, evidențiind astfel dictonul lui Delacroix: „Nu există nici o altă artă fără poezie”.
        În mesajul său din acest an, directorul general al UNESCO, Irina Bokova, subliniază: „Fiecare poem este unic, dar fiecare reflectă universul experienței umane, aspirația în creație, care traversează toate granițele și frontierele de timp și spațiu, pentru afirmarea constantă a umanității ca o singură familie..”
        Ziua internațională a poeziei este celebrată ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO, emisă în timpul celei de-a 30-a sesiuni desfășurate la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999. Poezia transmite valorile cele mai intime ale diverselor culturi. UNESCO recunoaște capacitatea unică a poeziei de a surprinde spiritul creativ al minții umane. Unul dintre obiectivele principale ale zilei este de a susține diversitatea lingvistică prin intermediul expresiei poetice și de a oferi limbilor, pe cale de dispariție, posibilitatea de a fi auzite în cadrul comunităților lor.
        Prin marcarea acesteia se promovează și eforturile editurilor, care încearcă să se afirme în acest domeniu publicând colecții ale poeților tineri. Și, nu în cele din urmă, este promovată imaginea poeziei în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identității unei societăți.
        Pentru a marca această zi, în Pasajul Universității din București, are loc un performance vizual-poetic propus de designerul Radu Vișan—”Livada cu poeme”, informează Muzeul Național al Literaturii Române, într-un comunicat.
        Potrivit sursei citate, în Pasajul Universității vor fi amplasați 16 copaci (oranj, mov, verde, turcoaz, galben, roșu), care alcătuiesc „Livada cu poeme”. Fiecare copac va fi constituit din patru segmente, rezultat al intersecției dintre două planuri. În primele două segmente vor sta poeziile unui poet în viață, iar pe celelalte două un poet aflat în „Raiul literaturii”. Doi copaci vor fi rezervați debutanților și patru pentru Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Nichita Stănescu și George Bacovia. Fiecare din acești patru copaci vor fi însoțiți de câte un șevalet cu portretele poeților și adresele caselor lor memoriale.
        Pe o scenă special amenajată, între orele 17.00-19.00, va avea loc recitalul poeților invitați în proiect: Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu, Florin Iaru, Horia Gârbea, Ioana Nicolaie, Ioan Es Pop, Octavian Soviany, Adrian Suciu, Eugen Suciu, Paul Vinicius. Participă actorii: Claudia Drăgan, Raluca Grumăzescu, Cristi Dionise, Sebastian Vâlcea. Evenimentul este organizat de Muzeul Național al Literaturii Române din București, Filiala București Poezie — Uniunea Scriitorilor din România și Asociația atf.Fel, proiectul fiind susținut de Primăria Municipiului București.

        AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu; editor: Irina Andreea Cristea)

        • RALG said

          Considerati-va co-optatå in RALG🙂

          • Goya said

            Mulţumesc. 🙂

          • RALG said

            Aveti numai grija sa nu va treziti in con-flict de interese. Noi unul n-avem atributii pentru a face formal verificari de in/compatibilitate.🙂 N-avem ANI pe ARCA.

          • Goya said

            „cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine”🙂

          • RALG said

            Goya cu ce va ocupati? (între cerul de deasupra si morala de dinauntru)… Caci cerul si abisul pe care le invocati… n-au nicio aplicare aici… V-am mai spus ca nu-mi plac mincinosii, nici macar atunci cand sunt sinceri.🙂 foarte sinceri.

            P.S. Va rog din suflet sa ma scuzati ca v-am dat ocazia sa fiti insistenta si sa evocati cu seninatate cerul instelat si legea morala. E vina mea si sper sa nu se mai intample. Se pare ca unul dintre noi nu pune niciun pret pe sensul cuvintelor incercand sa valorifice maximal sonoritatea acestora.😦 Asadar ati putea sa mentionati cu ce va ocupati?

          • Goya said

            Răspunsul e mai jos.

  2. Goya said

    Scuze. iată un link valid:

    http://analysis.ucoz.com/load/film_drama/poetry_2010/10-1-0-7375

  3. Stely said

    Echinocţiu de primăvară + împlinirea ” venerabilei vârste de un veac” a Arcei lui Goe +ziua Poeziei + Eclipsa de Soare . Sa ne bucuram si ….
    Obliviscaris ut vos mos mori

    Corabia se scufunda încet noi ziceam
    şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
    ziceam orice corabie se scufundă
    într-o zi şi ne strîngeam mîinile
    ne luam rămas bun

    dar corabia se scufunda atît de încet
    încît după zece zile noi cei care
    ne-am dat mîinile încă ne priveam
    ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
    o corabie care se scufundă mai încet
    dar pînă la urmă se scufundă iat-o

    dar corabia se scufunda atît de încet
    încît după un an încă ne era ruşine
    nouă celor care ne-am dat mîinile şi
    în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul
    măsuram apa hm nu mai e mult se
    scufundă încet dar sigur

    dar corabia se scufunda atît de încet
    încît după o viaţă de om încă
    mai ieşeam unul cîte unul şi priveam
    cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi
    şi spuneam asta nu e o corabie
    aste e o…
    asta e o…

    (Arca lui Goe de Matei V. – consemneaza RALG (Redactia Arca lui Goe)

    * * *

  4. Stely said

    Vizitatorul said

    septembrie 6, 2011 at 4:21 pm
    1 0 Rate This
    Una peste alta n-aş vrea sa se “scufunde”barca si nici b(arcagiul) Dl Goe odata cu ea.Ca un vizitator consecvent si din când in când comentator, care pe deasupra mai si dezamageste, am apreciat scopul initial al “constructiei” ,cât si articolele menite sa conduca la “starea de succes”. N-a fost sa fie un succes dar nu e nici ” esec lamentabil”. Pentru mine au contat doar intenţiile ( bune) scopul (nobil)propuse înca de la început .Sigur, au existat nemultumiri si de o parte si de cealaltă : fie din cauza mijloacelor (câteodata cinice) folosite de b(arcagiu)fie ca nu i-a fost înteles demersul si este nemultumit ca i s-au dus pe” äpa simbetei “toata munculita si timpul pierdut , inchinate acestui demers pe care l-a crezut util .
    Asadar,”punct si de la capat “…

    Like

    Dl.Goe said

    septembrie 6, 2011 at 5:07 pm
    0 0 Rate This
    @Vizi… – Scufundarea (rapida) nu este (din ne/fericire) o optiune, oricat de nisipoasa ar fi duna pe care sta Arca si pe care patineaza (b)Arca, dar ruina (lenta) este o optiune. Da sau nu. Apa sâmbetei, “munculitza” (toata) si/sau timpul “pierdut”, desi nu sunt asirguipsite, s-au recuperat cumva prin diferenta de curs, in procesul de evaporare lenta si in cel de sincronizare terminologica. Ce este aceea “munca”? Si cum ar putea fi timpul trecut altfel decat “pierdut”? De pe (b)Arca se vede ca nimic nu-i in van. De pe Arca se vede ca totu-i zadarnicie (care rimeaza cu veselie, si nu intamplator). Sa ne bucuram asadar.

    P.S. 2011 – 2015 … un veac, dar parca ar fi fost ieri. Sentimentele de bucurie si împlinire sunt (acum) mai mult de cât au fost atunci. 🙂

    • RALG said

      …multe texte sunt pre-texte…. dupa cum in nostre patria multe silvae sunt…

      …si intrucat cala a fost inca de la inceput organizata in straturi (ca foile de ceapa) – fiecare layer cu scopul sau, cu tinta sa – nu se poate vorbi despre un scop unic sau de o ratiune unica pentru vibratia care a fost (mereu) responsabila de aparitia Arcei lui Goe si de si mentinerea ei intr-o continua satre de semi-existenta…

  5. Stely said

    O dedicatie pentru …

  6. Goya said

    „Cu ce vă ocupaţi?”

    Personaj.🙂

    • Goya said

      „Ce personaj?”

      UMBRA d-lui Goe. 🙂

      • RALG said

        Stimata doamna normal ar fi sa va zic „Du-te må tanti si pitulå-te în påtul, cå ca umbra esti inca si mai incompetenta decat ca persoana” (si sper sa nu ziceti cå invocand enutul normal de zis, l-as fi si zis de fapt, ca nu, nu l-am zis), dar, in context, este preferabil sa va amintesc ca in postura de umbra depindeti total de Soare, de lumina, asta desigur in cazul in care, ca personaj auto-asumat, v-ati juca rolul cu onestitate, sinceritate, competenta si consistenta… ceea ce vai, nu se intampla deloc. Nu sunteti personajul pe care-l declarati. Sunteti intr-adevar un personaj (de mucava) care-si joaca reflex rolul ritualic… (ceea ce, desigur, ar putea fi per se o postura decenta, onorabila) dar care, din pacate, isi falsifica rolul, etalandu-si plenar (a opta oara) inconsistenta. Sunteti un personaj duplicitar, inconsecvent… invalid prin prisma artei actoricesti (…). Vreti d-voastra sa insinuati ca toate revarsarile off topic cu care va iesiti din matca, ca „goye”, pe Arca lui Goe, sunt intr-adevar transpunerea fireasca, fidela, ca intr-un teatru chinezsc de umbre, a gesturilor d-lui Goe? Ei as… D-voastra puteti insinua… fireste (ce alta sa faceti?) dar… Din pacate (si regretul meu este cat se poate de sincer), nu avem in aceste reversari altceva decat aceeasi veche Carmen-Marie Mecu, goala de continut, care se reproduce steril pe sine, imaginandu-si (cine stie de ce) ca merita sa fie remarcata, admirata, sau macar dispretuita, injuriata, bestelita – dar tot ca semn al inestimabilei ei valori. Singura relatie cu „dl.Goe” este legata de dispozitia afectiva si de toanele cu care se manifesta d-lui si pe care „d-soara Goya” se chinuie sa le imite mimetic. In rest nici vorba de vreo umbra (obtinuta din relatia d-lui Goe cu Soarele, cu Luna, cu reflectoarele, sau cu felinarele, in nocturna). D-voastra, stimata doamna nu sunteti o umbra. Sunteti o pata. O pata imponderabila care-si doreste (o dorinta gresita) sa fie prompvata la rangul de umbra, pe motiv ca sta mereu, ca o catzelusa, in preajma d-lui Goe. Marturisesc ca straduinta d-voastra ma emotioneaza (caci este si amuzamentul o emotie). Dati-i inainte stimabilo.🙂 Dar numai pe Arca lui Goe.🙂

        • Goya said

          Ralg are aceeaşi UMBRĂ cu d-l Goe. Interesant.

          Mulţumesc. Ce proiecţie frumoasă tocmai aţi făcut! Vă putem vedea ANIMA Rea.🙂

          Mulţumesc pentru sinceritate.🙂

          • RALG said

            Intotdeauna cand sunteti tratata altfel decat v-ati dori sau altfel decat va imaginati ca ati merita, asta s-ar datora, nu-i asa?, exclusiv faptului ca cel caruia-i cersiti sentimentele este un om rau. Omul rai il trateaza inadecvat omul bun in raport cu bunatatea acestuia din urma. Omul bun (chiar si cand e nebun) are intotdeauna dreptate (sic)!). Dar totsi de ce va doriti sa fiti umbra unui om rau?… pe care, de altfel, (dupa cum o declarati altora cu infinita onestitate, sinceritate si hi-hilaritate), in realitate il ignorati (chipurile „reciproc”). Carmen-Maria Mecu, om fi noi un om rau, cu inima rea sau cu anima rea, dar totusi nu este vina noastra ca nu ne plac mincinosii, mitomanii, obsetdati, dictaorii, profitorii, care se baga in seama, in vorba, se ofera ca ofranda, dar care nu pregeta nicio clipa sa minta sau sa denatureze, sa ascunda lucrurile, sa inventeze, sa abereze, simtindu-se protejati de faptul ca nu acorda replica celui calomniat, ca nu ingaduie libertatea cuvantului celui pe care-l pune in centrul obsesiilor maniacale cu care s-au procopsit de buni ce sunt.🙂 Puneti-va de acord cu d-voastra insiva, ingaduiti-va sa fiti consistenta (macar in acord cu declaratiile pe care le faceti, ici, colo, candva si altcandva) si apoi incercati din nou (a noua oara) o revenire pe Arca lui Goe. Nu e suficient sa va intitulati „Goya”, si sa acceptati formal sa va manifestati ca anonima, ca sa va puteti considera debransata de la fiinta care sunteti de fapt, in realitate. O fiinta tatre plina de tare.

          • Goya said

            O frumoasă confesiune. Mulţumesc.🙂

            Rareori reuşim să vedem aşa imagini produse de Anima.🙂

          • arcaluigoe said

            Ati trecut iarasi, in mod reflex, la aceeasi veche si inconfundabila reactie de tip „patefon”. N-aveti ce spune la obiect si atunci, ca de obicei, din dorinta irepresibila de a mai spune ceva, orice, cantati refrene de demult, interjectii, clisee cu luciu, despre care aveti mereu impresia c-ar fi noi-noute si exttrem de eficiente. Stimata doamna, uitarea va este un aliat de nadejde, facandu-va sa aveti mereu impresia c-ati avea o prospetime si o perspicacitate verbala, capapila sa va scoata din orice situatie in care va varâti de buna voie si nesilita de nimeni fårå urma de ratiune. Haide, mai puneti o placa, si apoi considerati-va in vacanta.

  7. Stely said

    Este un lucru cert :Papa Francisc are mult umor .Pentru asta merita iubit . 🙂

    Știrea care face înconjurul lumii | “MIRACOL” produs la Napoli, în prezenţa Papei Francisc .

    “Într-un semn că Sfântul Gennaro îl iubeşte pe papă… sângele este deja pe jumătate lichid”, a declarat arhiepiscopul, arătându-i Suveranului Pontif “minunea” în aplauzele enoriaşilor prezenţi.
    Papa Francisc a părut surprins de anunţul făcut de cardinal, el declarând apoi zâmbind: “Arhiepiscopul a spus că sângele este doar pe jumătate lichid. Se pare că sfântul ne iubeşte doar pe jumătate. Trebuie să devenim mai buni pentru ca el să ne iubească mai mult”.
    Potrivit sursei citate, sângele păstrat în catedrala din Napoli nu a devenit lichid atunci când aceasta a fost vizitată de Papa Benedict.

    http://www.nasul.tv/2015/03/22/stirea-care-face-inconjurul-lumii-miracol-produs-la-napoli-in-prezenta-papei-francisc-2/

  8. Stely said

    Apropo : Hai Simona ! 🙂

    • arcaluigoe said

      Apropo, bravo ei. Am avunt momente in care-mi pierdusem orice speranta c-ar mai putea reveni. Uite ca se mai intampla si minuni…🙂

    • Stely said

      Ahhhh ! Simona a castigat . Nu pot sa ma bucur exploziv , intrucat am vazut partida live doar primele doua seturi si astea cu intreruperi .Setul trei l-am vazut in orb (live scores)A fost un chin pentru mine. 😦 In fine, .ma bucur ca a castigat. A fost un meci de infarct. Stiu, Simona a facut un meci chinuit . Nu mai speram sa castige. D-voastra ce spuneti ?

      • Stely said

        Acum as vrea sa vad s finala masculina dar, culmea, pe DIGI sport unde am vazut paridele baietilor, nu se mai transmite. Aha, gata, este. 🙂 Hai Djokovic !

        • Stely said

          Hai ca meciul devine palpitant. Oare Federer sa aiba acelasi traseu ca Simona ? Nu cred, Djokovic pare greu de invins.

          • Stely said

            Bravo, Djokovic ! Felicitari ! A fost o finala spectaculoasa. M-a amuzat teribil rabufnirea lui Djokovic. A facut praf racheta. Dar se vede treaba ca a avut un efect benefic. 🙂

          • RALG said

            Djokovic nu este doar foarte bun si talentat la tenis… in partea tehnica a acestui sport admirabil… ci in genere, este un jucator abil, viclean, greu de prins in colimator. Cand tocmai crezi ca l-ai prins, il observi strecurandu-se din incercuire ca si cand n-ar fi fost, Cam ca-n bancul acela in care soldatul ii raporteaza ofiterului ca toti prizonierii au evadat, iar ofiterul in culmea furiei il intreaba:

            – Cum a fost posibil? Nu v-am ordonat sa paziti permanent toate iesirile?

            – D-le comandant, va rog sa-mi permiteti sa raportez. Eu cred ca au evadat printr-o intrare.

            Cu Djokovic intr-adevar nu stii cum s-o dregi. Daca-l lasi in ofensiva e de rau, daca-l fortezi sa intre in defensiva nu e bine. Ai impresia ca poate pierde o partida doar pe mana lui cand, din cine stie ce motive, nu reuseste sa se mobilizeze sa vrea cu adevarat sa castige partida. Cand a apucat sa vrea mare lucru nu mai e de facut nici macar daca te cheama Federer. Felul in care-si gestioneaza momentele dificile este unul dintre „detaliile” care-l fac pe Djokovic un mare campion. Niciunul dintre ceilalti mari campioni nu-l egaleaza la acest capitol extrem de important. Faptul ca reuseste sa afiseze cu convingere indiferenta, o stare neutra, in momentele critice, se pare ca ca are darul de a-i intimida pe adversari si de a speria respectivele momente facandu-le sa treaca mai repede, mai usor, fara pagube ireparabile. E mare lucru sa poti evita panica si sa astepti cu calm (dar in mod activ) sa treaca partea nefasta, speculand fara preget orice oportunitate de iesire, chiar cand adversarul e pe val, plin de el insusi si de elan. Cred ca Djokovic este un maestru in a castiga game-uri in contra cursului jocului. Ar fi de zis ca nici atunci cand el insusi e pe val si cursul jocul ii este favorabil, nu se lasa furat de euforie ceea ce-l ajuta sa maximizeze si aici (fara mila) numarul mingilor castigate. Altii mai slabi de inger dupa ce castiga cateva mingi spectaculoase se relaxeaza foarte repede ingaduind adversarului sa-si revina. Nu este cazul lui Djokovic. Indiferent ce se intampla el pare sa stie ca „si asta va trece”, ceea ce-i ingaduie sa se pregateasca cu anticipare pentru ceea ce urmeaza, fiind mereu cu cativa pasi inaintea adversarilor. Indiferent unde ajunge partida impresia este ca Djokovic se afla deja acolo de ceva vreme fiind familiarizat cu locul si imprejurarile. Un strateg care stie sa gestioneze partida si la scara mica si la scara mare. Simona Halep, cel putin deocamdata, stie sa gestioneze partidele doar la scara mica, pas cu pas, minge cu minge, corectand permanent ceea ce nu merge bine in limitele momentului, nu la scara intregii partide. Cum nici majoritatea celorlalte jucatoare nu procedeaza altfel, succesul in fiecare partida depinde doar de „suma” totala a mingilor castigate pas cu pas, prin gestiunea locala a evenimentelor.

          • Stely said

            Ei, da ! Va multumesc pentru portretul fidel si mult imbogatit al celui mai bun jucator din lume – Novak Djokovic . La un moment dat ma intrebam cum de reuseste sa-si mascheze atat de bine trairile. Era ca un Sfinx. Cand a avut totusi izbucnirea aceea de furie am ras copios. Nu m-am gandit nici un pic ca va pierde meciul. La Simona insa, acelasi gest de furie mi-a dat senzatia ca este totul pierdut. Dar acum e bine ca s-a terminat cu bine si …frumos. Astept cu nerabdare competitiile urmatoare.

  9. RALG said

  10. Goya said

    „When the cold, harsh winter has given its last breath,
    When the sky above shows life instead of death,
    When the claws, reaching to the frozen sky becomes decorated with
    leaves,
    When the animals-long in hiding- scurry from trees,
    We know winter has ended.

    When the frost on grass is replaced with sweet dew,
    When the fields become dotted with flowers, reminding me of you,
    When the lonely silence becomes filled with melodies,
    When you feel warm air, erasing bad memories
    We know winter has ended.”

    When the hard, bare ground becomes painted with green,
    When the frost-bitten air becomes fresh and clean,
    When the coats and boots are all stored away,
    When the playgrounds become occupied again with child’s play,
    We know winter has ended.

    When you hear the pleasant sound of children’s laughter,
    When the air is filled with joy- long sought after,
    When the world is filled with sunlight, brighter and longer,
    When the song of Mother Nature becomes stronger and stranger,
    Spring has begun.”

    Source: http://www.familyfriendpoems.com/poem/change-of-seasons-spring#ixzz3V9Y2ZKw4

  11. Goya said

    „Debbie Ford, New York Times bestselling author of The Dark Side of the Light Chasers and Why Good People Do Bad Things, is an internationally acclaimed expert on the human shadow who has led thousands of people from around the world through her renowned Shadow Process Workshop. Now, in this groundbreaking film, she exposes the perils and promise of the human shadow and the gifts that it delivers.”

    http://theshadoweffect.com/index_main.php?page_id=4

    • RALG said

      … si (asa) fiecare isi duce mai departe (tot mai departe) campaniile… cu asiduitate… cu tenacitate… inconturnabil, cu dârzenie si hotarare, pana-n panzele albe. Toate panzele sus!

      …fiecare cum a apucat… Din cand in cand campaniile se impotmolesc cate un pic in mici momente de stupoare pasagera, fata cu cruda realitate (vreo realitate paralela), dar apoi, printr-un sublim efort (de imaginatie) purtatorii campaniilor se ridica repede peste cruda realitate (scuturandu-se de ea ca de boala) si continua cu aceeasi admirabila determinare campaniile, numindu-si impenetrabilitatea fata de realitate, drept tarie de caracter, mândrindu-se in sinea lor si mirandu-se totodata cat de putin influientabili sunt, cat de rezistenti la tentativele de a fi manipulati… Imunitatea la realitate (o forma patoplgica de imaginatie) este sursa resurselor pe care se sprijina multe campanii duse de catre… fiecare… mai departe (tot mai departe) cu asiduitate… cu tenacitate… inconturnabil, cu dârzenie si hotarare, pana-n panzele albe. Toate panzele sus!

      …fiecare cum a apucat… Cand se trezeste nu-si mai poate da seama ca este prea tarziu… pentru ca este deja prea departe… håt in irealitate. Dar, intrebarea fireasca este: „Si ce-i cu asta?”. La urma urmei orice irealitatea in care esueaza vreo campanie poate fi declarata fara probleme ca fiind realitate, ba chiar realitatea. Asta-i realitatea. Iar ajungerea in acest punct denota chiar victoria, incheierea cu succes a campaniei purtate, semnele si insemnle oficiale ale faptului ca a fost (nu-i asa?) o campanie dreapta, purtatata corect impotriva cotropitorului. invadatorului, strainului care a indraznit sa strice echilibrul sinelui cu el insusi.🙂 fara sa ofere nimic in schimb (dusmanul naibilui)…

      Realitatea este insa ca fiecare campanie, a fiecarui sine, este exclusiv pentru sine, despre sine… Nevoia unora de a gasi in afara (la altii) scopul si motivatiile purtarii campaniilor pe care le poarta (fiindca asa au apucat si au trecut binisor pe punctul fara intoarcere) naste spectacole. Cand mai bune, cand mai rele… Lac sa fie ca broaste se aduna.

      P.S. D-na Goya, impresia noastra (sa avem pardon de impresie) este ca spectacolul pe care-l oferiti ramane in continuare foarte off topic. D-voastra cum considerati? Speram din suflet ca acest gest recent al d-voastra sa nu fi fost incurajat cumva de aprecierile noastre aduse poemului pe care l-ati postat mai devreme. Macar atata speranta sa mai avem si noi. Nu de alta dar a ne apuca acuma sa gestionam replicile intr-o maniera mai globala (si nu comentariu cu comentariu) este o varianta inaccetabila. Ne-ar forta sa iesim din lene degeaba ceea ce nu se face. Va urmarim cu atentie si consideratie prestatia sperand ca nu va veti lasa influentata vizibil de replicile noastre accidentale. Speram asadar ca sunteti autonoma si ca la fel este si spectacolul pe care-l oferiti pe scena de pe puntea de deasupra calei Arcei lui Goe, aflata momental in relaș. Daca tot prestati, incercati sa nu va alterati prestatia, cautand prea insistent contact vizual si/sau aprecieri punctuale, pentru fiecare scena, fiecare tablou etc. Nu-i profesional sa reactionati in timpul piesei la reactiile spectaorilor, nici chiar la repetitii. Asumati-va reprezentatia. Acestea fiind zise: The floor Is all yours.

      P.P.S. Nevoia domniei voastre de Arca lui Goe ca loc al reprezentatilor prin care va exprimati extazul, un imbold care va scoate din d-voastra insiva, este (in context, mai ales in context) un fapt cat se poate de magulitor. S-ar putea spune.🙂

      • Stely said

        „Realitatea” este ca doamna „Goya” se apropie de incheierea romanului mult trambitat. Dansa, si-a rezervat un personaj complex, subtil, plin de enigme si energie :”Umbra”
        Insa, fiind in pana de inspiratie, s-a gandit cum sa-l starneasca pe Dl Goe, sa-i dea o mana de ajutor. De aici incolo stim(vedem) ce s-a intamplat. Dumnealui a intrat in joc si i-a furnizat cu generozitate „material” ajutator.
        Eu sunt pe post de observator. 🙂

        P.S. O provoc pe doamna „Goya” sa ne divulge ceva din cuprinsul romanului. Asta numai daca nick-ului Goya este doamna CMM , si nu Radu Humor. 😯

        • Stely said

          PPS. De exemplu am observat ca, imdeiat ce isi posteaza comentariul, apar cele doua „lile-uri”. In acelasi timp pentru echilibru, apar cum se nimereste alte doua „dislike”. Asta pentru a mari intriga si suspansul …

        • RALG said

          Ole, ole… pictorul Goya scrie romaneee, inseamna ca pe dl.Goe l-a papat Gaya (ca tot vineeee 1 Aprilie), undeva in aer, pe deasupra fiintei Gaea sau Gaia, ancestralul Pamant, mama a tuturor zeilor (gods, Oooo gods), a titanilor, si a monstrilor, sotie a propriului fiu Uranus. Ce så mai… Mitologie pe paine. Dar, dear God, oh my God, that’s not good. That’s bad. Very bad. E rau. Foarte rau. … … Eee, dar daca intr-adevar (ole, ole), poeta noastra a scris un roman (printre poeme) atunci nu e rau. E bine. Inseamna ca si-a umplut timpul intr-un mod placut, E oricum mai mult decat nimic, in timp ce noi, intr-o doara, fara sa ne doara, si fara sa stim, am fost in tot acest timp Muza Meduzei pe Arca lui Goe. E si asta o mitologie. Nu? O alta mitologie. Mai mica dar e. E! E de ole, ole… Noua unul, starea de facto consfiintita aci, ne aminteste insa, in mod cu totul si cu totul bizar pe piesa lui D.R.Popescu: „Cezar, mascariciul piratilor”. Si sa vezi distractie… Cu creatorul de romancieri, poeti, ma rog… artisti…

  12. Goya said

    „Cultura… o problema fascinanta care ne preocupa pe toti cei înzestrati cu valente intelectuale (si suntem, vai, atat de multi)….”

    http://www.shadowmountainresort.com/tennis/desert-tennis-academy-clinic/

    „(Debbie Ford) exposes the perils and promise of the human shadow and the gifts that it delivers.”

  13. Goya said

    „Vîntul suflă din pupa, ţărmurile sunt de acum departe şi ne aflăm în puterea mării. Gata dragii mei, destul cu joaca! Este bine să fim pricepuţi şi atenţi pentru că nu ne avem decît pe noi înşine şi barca în care stăm: orice glumă şi poticnire ne-ar putea costa. Diana, aşează-te lîngă colacul de frîngie – cine ştie cînd o să avem nevoie s-o strîngem sau s-o întindem la repezeală – iar tu Adrian hai mai aproape şi stai jos aici, în dreapta mea. Cum stai acolo, dacă verga s-ar întoarce cu numai cîteva grade ar putea să te lovească. Aşaaa…
    Apropiaţi-vă! Ca să scăpaţi de teamă, aici unde barca pluteşte între nesfîrşirea de deasupra şi cea de dedesubt, o să vă spun o poveste. Prima ieşire pe mare vă va fi mai plăcută şi poate o să ţineţi minte că a fi liber, a fi tu însuţi, a fi om pe Pămînt este o aventură la fel de mare ca şi lupta corăbierului în furtună.
    Dacă vă aplecaţi peste marginea carenei o să vedeţi imaginea bărcii noastre oglindită în ape. E o a doua barcă, umbra acesteia.
    Ea pluteşte cu catargul răsturnat, cu velele scufundate în valuri şi cerurile ei sunt adîncimile negre. Furtunile îi sunt tulburări prin nisipuri, rechini şi stele de mare îi animă orizontul.
    Tot astfel sunt oameni care-s doar umbre pe Pămînt. Umbre ale unui gînd, ale unei dorinţe, ale unei credinţe. Umbre ale unui ideal.”

    http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/o-poveste-n-largul-m-rii?xg_source=activity

  14. RALG said

    • RALG said

      Mai, mai, mai… Cineva (nu spui cine, persoana neimportanta), furat… ååå… de val, eee, luat… ååå…de-a binelea de val, a dat, dintr-o lovitura, doua unlike-uri acestui admirabil film: Scripcarul pe acoperiș. Så mai facem o incercare. Celei fara pereche (dar isi cauta) care face senin… ååå… asemenea gesturi insolite ii dedicam:

  15. RALG said

  16. RALG said

  17. Goya said

    DESPRE SMERENIE
    – dialog cu Parintele Arsenie Papacioc
    Ce se întelege prin smerenie si care sunt dezastrele mândriei?
    – Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creatii a lui Dumnezeu si care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricosându-se îngerii si toate puterile ceresti, este întruparea Mântuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiti ce pogoră mânt, dincolo de orice putere de întelegere, a făcut, pentru a lua chip de om.
    Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Si numai prin două cuvinte: „Eu sunt…” – atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: Eu sunt Cel Ce sunt, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Si vă închipuiti, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă si mai cumplită. Că spune într-un loc: „Dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori”. Se mai spune despre o sfântă, Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Si a preferat să meargă toată viata pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiti, atât e de grozav si de urât. Lumea îsi închipuie că acolo, în suferinte, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu-stiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinte de acolo este si vederea dracilor!
    Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească. Pentru că smerenia este singura fortă care poate elibera orice suflet si orice popor, în toată creatia lui Dumnezeu. Bunăoară, noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceiasi identitate. Dacă El s-a smerit, El, Care a făcut cerul si pământul si Care a făcut tot ce există, sigur că creatia Lui va trebui să stea la dispozitia Lui, smerită.
    Un crestin cu viată bună, a bătut la usa Mântuitorului să-i deschidă. Si a întrebat: „Cine este acolo?” „Un crestin iubitor al Tău”. „Nu se poate. Nu esti pregătit. Nu-ti deschid!” îngrijorat, foarte îngrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viată crestină cum a stiut el. Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: „E smerit, mândruletul!” S-a frământat el: „Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?” Si, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e usor să te frământi când nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si trăieste în Hristos, cu nădejdea vesniciei alături de Hristos. Si s-a dus smerit si a bătut la usă. „Cine este acolo?” „Tu esti”, a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: „Dacă tu esti Eu, intră!” Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sfântul Simeon: „Dumnezeu se adună cu dumnezeii, după har”.
    Ce este falsa smerenie si cum o deosebim de adevărata smerenie?
    – De fapt, trebuie să stim toti că niciodată un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru că n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfânt părinte în Pateric: „Ce este smerenia, părinte?” „A te vedea pe tine sub toată făptura, fiule”. Făptură e si viermele, faptură e si câinele. Cum ar putea fi fiinta asta ratională sub toată făptura? Pentru că si viermele si oricare fiintă stiu precis ce vor: vor să trăiască. în sensul acesta se zbate, se încovoaie să ajungă existenta vietii. Biologic, că e vierme.
    „Fiti întelepti ca serpii”, spune Mântuitorul, „si blânzi ca porumbeii”. De ce întelept ca sarpele, care-i atât de odios între fiare, între animale? Pentru că sarpele îsi fereste capul. Să nu-1 lovesti la cap, că moare. Dacă îl lovesti oriunde, nu piere. Si capul nostru e Hristos. Trebuie, cu orice chip, identificat cu El si ferit Hristos, să nu cumva să sufere Hristos, Care a spus: „Fără de mine nu puteti face nimic!”
    Lumea, la astfel de cuvinte, după mii de ani, cerbicoasă, consideră că aceste cuvinte din Scriptură au fost când au fost. La anul 419 s-a tinut un Sinod local la Cartagina si printre alte teme care s-au discutat a fost si problema aceasta: grija Bisericii la cele ce a spus Hristos, stiind că tot ce a spus Hristos e adevărat. La canonul 184 spune asa: „Dacă totusi zici că poti ceva fără Hristos, anatema să fii!” Adică, mai mult decât blestemat.
    Cum putem lupta împotriva mândriei?
    – Nu poti, decât dacă te smeresti. Adică ti-a dat o palmă, iar tu, din smerenie, dai si obrazul celălalt. Acum nu-i usor să dai si obrazul celălalt, dar este posibil. Pentru că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu plăcere, cu bucurie. Pentru că ar fi suferit, dacă se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferintelor noastre din închisori si din lanturi era tocmai asta, că ni s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânti, care primeam lovituri. Au fost înfrânti cei care ne-au lovit.
    Comparând toate religiile lumii, care a fost conceptia lor de mântuire? Se constată că toti doreau să scape de suferintă. Hristos zice: „Nu! Numai prin suferintă puteti scăpa de suferintă!”; pentru că Mântuitorul a făcut atât de multe fapte mari: dreptate, învătături etc. Să măsurăm cu 90 de grade un unghi. Mai mult: a înviat mortii si multe altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a mântuit lumea prin asta.
    Misiunea Mântuitorului a fost tocmai asta, să mântuie lumea prin suferintă. S-a răstignit pentru noi si atunci unghiul a devenit de 360 de grade, desăvârsit. Adică, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul era pe Cruce si se văita satana. De aceea Crucea este atât de puternică împotriva duhurilor rele, pentru că se zice: „în numele Tatălui (Care înseamnă toată înăltimea) si al Fiului (toată adâncimea) si al Sfântului Duh (toată lătimea)”. Adică se evocă Sfânta Treime. Si s-a constatat că fuge dracul de Cruce!
    Deci, prin suferintâ s-a biruit satana. Diferenta între dramă si tragedie e că în dramă eroii biruiesc, în tragedie eroii sunt înfrânti. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostri au biruit, toti! Dovada este că Mântuitorul, Care este de-a dreapta Tatălui, a zis: „Vi s-a dat toată puterea, în cer si pe pământ”. Si a mai zis ceva care ne priveste direct: „îndrăzniti! Eu am biruit lumea!” Cine a biruit? Satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au răstignit?
    De aceea, suferinta aduce foarte multă smerenie. Numai atât: să se facă pentru marele Adevăr. Pentru Hristos. Că noi cerem harul lui Dumnezeu. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: „Fără de Mine nu veti putea face nimic”.
    El e tulpina, noi suntem mlăditele. Nu pot, nici mlădita, nici mugurii, nici frunzele, fără vită.
    Si atunci, din momentul din care nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca să putem face. Dar Dumnezeu nu dă harul ca la un milog. îti dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru altii, să-ti pui viata interioară la punct, să gândesti frumos, să stii să suferi pentru adevăr! Si chiar pentru fratele tău.
    Atunci harurile vin din abundentă. Să stii să ceri, dar nu cu o mână întinsă, tigănească!
    Cum putem căpăta smerita smerenie si care sunt roadele ei?
    – Hai să vă spun, ca să mă întelegeti, ca să nu vorbim si noi, rationalizând-o. Smerita smerenie. Despre asta vorbim. Si, din momentul în care smerita smerenie se adânceste cât mai mult, trăiesti cât mai mult într-o stare de plăcere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin fără să se vadă si fără să se discute. Te ajuti pe tine si pe toti ai tăi, care nu mai sunt în lumea aceasta. Atunci nu mai esti un ins. Esti un univers, un microcosmos, în care se oglindeste un macrocosmos, adică o lume întreagă, dacă trăiesti aceste lucruri.
    Trei lucruri cere Dumnezeu de la noi, si ne cere cu ardoare: umilintă, umilintă, umilintă! Si „lăsati-Mă pe Mine mai departe!” Fără însă să renuntăm la treburile care ne aduc pâinea cea de toate zilele. Dar peste tot în inima mea să fie prezent Hristos!
    Iată, bunăoară, se pun probleme în lumea nevoitorilor, în lumea trăitorilor, probleme de mântuire, de existentă duhovnicească. Nu prea sunt pentru o mare nevointă. Sunt mai mult pentru o mare trezvie! 0 permanentă; o vibratie continuă. Această figură de stil nemaipomenită a pus îngerii în miscare si ei au apărut, în fel si fel, cu multă smerenie, slujind pe oamenii acestia smeriti. Da. Sunt mai mult pentru o stare de trezvie continuă.
    Starea de mândrie e stare drăcească, absolut diavolească. Mică sau mare. Si nu trebuie să ne crutăm nici cea mai mică greseală. Nu trebuie să ne temem, dacă se greseste. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, atâta vreme cât credinta este în picioare, cât sufletul nu abdică si capul se ridică din nou! Adică există putinta de iertare, dar, cum spun, să o ai ca un viteaz, ca un erou al lui Hristos si numai al lui Hristos, oriunde ai fi.
    Starea de nevointă nu este rea si n-avem dreptul să desfiintăm lucrul acesta. Dar nu numai starea de nevointă. Sau nu trebuie apăsat numai pe nevointă, ci mai mult pe starea de vibratie, de prezentă si unire a inimii tale cu inima lui Dumnezeu, prin diferite rugăciuni. Dacă se poate, „Doamne lisuse…”.
    – Părinte, dacă prin suferintă ajungem la o adevărată smerenie, trebuie cumva să ne aruncăm singuri în ispită?
    – Nici nu se pune bine problema. „Trebuie să mă agăt de o sfoară, să-mi dau drumul jos, să văd cum e cu piciorul rupt”. Avem des necazuri pentru că dumneavoastră trebuie să mai stiti si un lucru: dacă ati sti câtă râvnă pune satana ca să ne întrerupă de la lucrarea noastră duhovnicească, de la orice rugăciune nu ati mai pune asa problema!
    Orice crestin e atacat, si vă spun, ca duhovnic nam întâlnit să nu-mi spună: „Părinte, sunt atacat la rugăciune, am gânduri împrăstiate etc”. Ne atacă diavolul, ne luptă el împotrivă. Dar nu trebuie să dăm atentie. Este o mare greseală să se stea de vorbă cu satana. Nu se stă de vorbă cu el. Se stă de vorbă numai cu Dumnezeu, dacă vrei să-1 gonesti. Zi „Doamne lisuse…” si stai de vorbă cu Dumnezeu. Puterea numelui îl goneste. Chiar dacă te apasă atunci, chiar dacă te luptă. Se întâmplă uneori, de ia patul cu tine în sus. Nu te apuca să blestemi.
    Asta-i o greseală. Lui îi convine dialogul, că îl recunosti. Dar asa, prin rugăciune,îl ignori. Stai de vorbă cu Dumnezeu atunci când esti atacat. Si atunci, sigur că el – am spus de mai multe ori – a învătat foarte multă lume să se mântuiască.
    Unde se află călugării fată de mireni pe scara trăirii smereniei?
    – Eu vă spun că există o mare diferentă, si ca să fiu conciliant, monah înseamn㠄crestin bun”. Dar nu-i numai atât, dacă apuci să trăiesti în mânăstire. Apucasem să vă spun că rugăciuni faci si acasă; faci multe, dar nu se face acest mare lucru care caracterizează această cruce a călugărului: tăierea voii. Să nu faci ceea ce vrei tu. Să faci ceea ce-ti spune altul. Si atunci, tu, în felul acesta tăindu-ti voia – căci Dumnezeu ne-a creat cu vointă liberă, ratiune si afecte -, aici trebuie să-ti tai vointa liberă. Ne trezim luptându-ne cu Dumnezeu. Si trebuie să-L înfrângem. Dar în sensul că îi place foarte mult înfrângerea aceasta. Pentru că noi ne desfiintăm. Ne smerim.
    Intr-o mânăstire era un staret care stia să dea cununi. Si era un părinte bătrân – Sfântul loan Scărarul consemnează lucrul ăsta -, de 50 de ani, ca vârstă. Si-l trimitea undeva. Si când se ducea acolo, îl fugărea: „Ce cauti aici? Du-te acolo, unde te-am trimis!” Si uite asa îl freca. Si-l întreabă sfântul: „Nu te smintesti?” „Nu, părinte Când am venit aici mi-au spus ăstia că mă încearcă 30 de ani. Si am numai 15″. La 17 ani de nevointă din aceasta, de tăierea voii, a murit. Dar la moarte a zis asa: „Multumesc lui Dumnezeu si vouă ca prin tăierea voii mi-ati mântuit sufletul!”
    E foarte frumos. Nu se potriveste cu ce e în lume. Pe urmă, dragii mei, mi se pare că nici o adunare de cuvinte filosofice nu poate explica călugăria. Există, si am spus de multe ori în mânăstire asa de importante lucruri, încât s-a vorbit prea putin despre ele, si prea putini le-au atins. E o trăire continuă. Căci spune Mântuitorul: „Vrei să fii desăvârsit? Ia crucea si urmează-Mi Mie!” Aceasta e crucea pe care trebuie să o iei: să-ti tai voia si să asculti. Si, fratilor, stiti ce înseamnă cruce: Să duci ce nu-ti convine. Asta înseamnă.
    Uneori aproape că nu poti.
    – Nu se pune problema: „Nu pot”. Duci până cazi! Nu se pune problema. Dar să stiti că s-au putut face, dincolo de închipuirea omenească multe minuni. I s-a spus unui frate: „Dă pietroiul ăla la o parte!” Dar asta era o chestie pentru 20 de insi. Si el, năduf, nu-stiu-ce, l-a dat la o parte că a zis părintele staret!”
    Pentru că nu ne părăseste Dumnezeu, dacă neam dăruit Lui. Cum credeti dumneavoastră, că este El, Care e prezent în pasul fiecărui ins, chiar si al păgânilor? Dar la crestini, care zi si noapte se roagă în felul lor? Ii ajută, îi întăreste. Nu facem lucrul acesta, adică ascultările, cu aspect de exagerare, în mânăstiri. Dar la nivelul care există, treburile necesare să le facă cu dragoste, si e destul.
    Pe un frate – în Pateric – l-a trimis, spune, să adune balegă uscată. Făceau focul cu ea, că erau săraci. „Păi, mă trimiti acolo unde e leoaica aia?” Că era o leoaică acolo. „Cum, zice, nu te duci pentru că e o leoaică acolo? Să mi-o aduci legată încoace!” Si s-a dus la ea. Leoaica, fugi! „Stai, că mi-a spus staretul să te leg!” Si a legat-o. Si o târa. Si când a văzut că chiar o aduce, a zis staretul, pentru smerenia lui: „De ce mi-ai adus căteaua asta? Dă-i dmmul, să n-o văd!” Si zice: „Da, dar eu am crezut că e leoaică”. Si, întradevăr, era leoaică.
    Domnii mei, nu neglijati Scriptura! Există niste lucruri dincolo de închipuiri, care sunt niste realităti. Dacă spune Mântuitorul cuvintele cele mai de vârf ale Scripturii: „Vrei să fii desăvârsit? Ia crucea si urmează-Mi Mie!”
    Cuvintele Mântuitorului: „Fericiti cei săraci cu duhul, căci acelora este împărătia cerurilor”, au legătură cu smerenia?
    – Chiar despre ei vorbeste! Fericiti cei smeriti! Iar aceasta, pentru că, vă spun, identitatea e chiar cu Hristos. Căci El S-a smerit. Si se smereste continuu. Cine s-a smerit, este în identitate cu El. Ferice de el! E smerit; îsi vede de mersul vietii lui mai departe; este umilit de către toată lumea. Stiti dumneavoastră că acestea sunt valorile cele mai mari chiar si în mânăstire si în lume? Oamenii care duc o viată ascunsă, sufletească, duhovni cească, dar în rest, săracii, duc o viată de sărăcie.
    Sfântul Dimitrie Basarabov, care este patronul Bucurestilor, a fost văcar, în satul Basarabov din Bulgaria. Si mergea înfăsurat cu cârpe la picioare căci nu avea încăltăminte. Si râdeau copiii de el. Copii neastâmpărati, mă rog. Si, într-o zi el, păzind vitele, a călcat pe un cuib de pasăre si a omorât puii, fără să vrea. Si, sigur, i-a părut foarte rău si si-a pedepsit piciorul ăla, să nu-l mai învelească nici cu cârpele alea. Vezi, câtă tărie câtă dorintă de a fi omul lui Dumnezeu? Era sărac cu duhul, dar era bogat cu sufletul la Dumnezeu.
    Chiar acum am avut Evanghelia cu săracul Lazăr si bogatul. Vă închipuiti ce „fericire” era! Si omul acesta, Lazăr, suferea pentru Dumnezeu, dar nu cârtea. N-a fost suficientă numai suferinta: Nu cârtea! Pentru că lor, celor în suferintă Dum nezeu le dă harul să creadă, să fie ostasi ai lui Hristos.
    Ai putinta, acolo unde vrei, dar nu poti să ajuti, să te rogi. Esti în tramvai si vezi un bătrân cersetor si n-ai ce să-i dai. Poti, totusi, să zici: „Doamne, miluieste-l si pe el!”
    Asta-i situatia. Este o foarte mare greseală să nu dai si pentru altii. Că nu se rupe din tine nimic. Această milostenie ar putea să umple cerurile de mântuiti. Să stiti, milă e toată Scriptura. Milă e toată Scriptura! Ce greseală mare este,căci sunt atâtia oameni care, oricum, întind mâna. Fratilor să nu lăsati mână întinsă nici când vă dă, nici când vă cere.
    Cam cum ati vedea legătura dintre nevointele trupului si smerenie?
    – Fratilor, trupul nu trebuie condamnat. L-a făcut un mare mester si trebuie păstrat. Noi condamnăm împătimirea. Si nici nu punem problema iertării. Intâi punem problema vindecării. Iertarea vine de la sine. Deci, nu avem nimic cu trupul. Chiar dorim foarte mult să-l mentinem, ca să se poată mântui si el.
    Uite, să vă spun un alt caz, fiind vorba de smerenie, chiar dacă iese din subiect, dar sa nu-l scăpăm din mână. Un frate a venit la mânăstire, cum obisnuieste lumea să spună, mai simplu. Nu e nimeni simplu, dacă a venit la mânăstire. A avut un Duh, care a lucrat si care ajuta atât de mult neamul omenesc. Si staretul i-a spus: „Ce cauti aici, la poartă?” „Am venit si eu aici, să mă fac călugăr”. „Aici sunt oameni smeriti. Tu nu vezi că esti mândru?” Iar el, săracul, nici nu stia ce-i aceea mândrie. Era foarte doritor. „Da, dar mă fac si eu călugăr”.
    „Nu. Aici sunt oameni smeriti. Nu se poate. Tu esti mândru”. El, săracul, insista. Staretul zice: „Bine, stai aici la poartă si cine intră, să-i zici: „Binecuvântati-mă pe mine, că sunt mândruť. Si cine iese, să-i zici tot asa”. Si l-a tinut acolo sapte ani. Sapte ani. Ii dădea să mănânce, dar nu l-a făcut decât să se smerească. Iar el a fost sincer, că sincer venise la mânăstire, si i-a spus staretului: „Iertati-mă pe mine, că sunt mândru!” „Blago sloviti, că sunt mândru!” Asta era toată ascultarea. Si el o făcea cu toată inima. Si s-a sfintit.
    Deci, repet, nu condamnăm trupul. Ii dăm ce-i trebuie. Insă nu lăsăm necondamnată nepătimirea trupului. Trupul nostru se împătimeste în fel de fel de păcate. Si atunci trebuie vindecat. Cu orice chip.
    Un om care nu a cunoscut smerenia, dar vrea să se întoarcă la Dumnezeu, cum se poate întoarce? Ce trebuie să facă?
    – Fratii mei, la Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care este un prezent bun. Te-a iertat si Dumnezeu. Dacă te-a iertat, te-a iertat definitiv. Numai să continui o viată bună ca să meriti într-un fel, cu harul lui Dumnezeu, această iertare. Nu se pune problema, e iertat. Avem atâtea cazuri. Avem pe Moise Arapul, care a fost tâlhar. Avem pe Varvar, care a fost tâlhar Si sunt sfinti. Dar si-au revenit, s-au căit amarnic. La Dumnezeu, dragii mei, dacă este inima smerită si înfrântă, mare e mila Lui.
    Eu am fost – iertati-mă că vă fac o confidentă eram în pădure, în pustie, si am fost atacat de satana într-o formă foarte dură. Si încercam un act de smerenie în fata lui Dumnezeu, că „sunt nimic”… In sfârsit, mă fortam. Si-am fost eliberat Si am zis- citind din Vietile Sfintilor -, am strigat tare, fără să mă mai jenez, mă auzeau, poate lupii: Mare mai e un om smerit în fata lui Dumnezeu! M-am mcurajat foarte mult si am văzut că harul lui Dumnezeu m-a ajutat, căci eu n-am putut să mă măsor câtă smerenie am. Căci nu m-am putut vedea decât mai putin smerit decât toti oamenii de pe lumea asta.
    Unii Sfinti Părinti consideră că smerenia e cea mai mare virtute. Ati putea să ne spuneti care sunt criteriile de apreciere?
    – De fapt, este mântuitoare, dar, mă scuzati, fac o rectificare: „Smerenia te duce până la Dumnezeu si dragostea gustă din Dumnezeu!” Iubirea, dar o iubire smerită. Smerenia destul este smerenie. Singura cale este smerenia.
    Am fost prin Grecia la o mânăstire si o călugărită m-a rugat să scriu ceva pe o vedere. Si am scris asa: „Singură smerenia”. Si a înteles imediat – îi traducea cineva. Si a căzut imediat în genunchi. Căci si-a dat seama de importanta smereniei. Si ele stiau că, într-adevăr, aceasta este calea. S-a smerit Hristos, Care e Dumnezeu, Care e Stăpân, Care ne tine cu dragostea Lui pe toti si lumea si firele de iarbă. S-a smerit Hristos si noi să nu fim smeriti? Ce ziceti?

    Ce puteti spune despre cei care merg si la Biserica Ortodoxă si la alte confesiuni?
    – Nu este permis. Adică te duci la mai multe adevăruri de credintă? Există un singur adevăr de credintă: adevărul ortodox! Crezul! Si dacă esti ortodox, respecti Ortodoxia. Dacă nu, cazi în erezie si tu.
    Dar dacă există un imbold interior de a căuta si într-o parte si în alta?
    – Acum, cazuri de astea sunt chiar mai multe. Să cerceteze. Dar nu pentru ortodocsi. Dacă esti ortodox, intră în bisericile ortodoxe. Ce nu ti-a dat Biserica Ortodoxă? Ce lipsuri ai găsit la ea de te-ai dus si dincolo? Acolo unde nu cred în Maica Domnului, unde nu-si fac cruce!… Domnilor, s-au facut Sinoade; Sinoade ecumenice si Sinoade locale si apostolice. Si au condamnat cu anatematizări pentru un singur motiv de credintă, de adevăr de credintă – cum au fost Sinoadele de la cel de la Niceea, la anul 325, până la anul 787. Si pentru un singur lucru, dacă nu credeau în Maica Domnului că e 0EOTOKOS, adică Născătoare de Dumnezeu, Biserica i-a dat anatemei.
    Deci s-au stabilit aceste dogme precise. Ori, s-au făcut aceste Sinoade ecumenice si o multime de alte Sinoade locale. Si atunci ce lipsuri a găsit cineva în Ortodoxie, de se duce si în altă parte? Atunci nu e ortodox! Si noi nu stăm de vorbă, nu facem catehizări aici. E o greseală! Să se tină de Biserica Ortodoxă! Să vină harul lui Dumnezeu peste el. Că vine, domnilor, vine!… Dumnezeu e bogat! Ne asteaptă!… Ne asteaptă să cerem. Dar să-L recunoastem pe El, că El este Cel Ce este!
    In cei 14 ani de temnită grea, la Aiud, ati avut bucurii duhovnicesti? De ce ati fost închis?
    – A fost extraordinar. Am iesit foarte folositi. Temnita în sine e o mare nevointă.
    Ultima dată am fost condamnat pentru 40 de ani, mai ales pentru că am făcut parte din „Rugul Aprins” de la Antim. Era o miscare de reînnoire a vietii duhovnicesti. Si n-aveau cum să ne condamne, asa că ne-au condamnat ca organizatie subversivă. A durat 90 de zile ancheta si a fost foarte nesuferită.
    Si erau fel de fel de oameni, adunati din toatâ lumea. In sfârsit, lucrul ăsta îl stiti, nu e nevoie să vi-l spun eu. Ei, această temnită era suficientă, era destul ca să te smerească. Pentru că, domnilor, abia îti mai tineai sufletul. Dar stiai că suferinta aceasta este pentru marele Adevăr, pentru că se punea problema să-ti slutească ideile si sufletul cu diferitele lor metode. Pentru asta, pentru că îi înfrângeai, pentru că nu acceptai, pentru că erai un mare erou să spui: „Domnule, nu primesc acest lucru!”, te costa viata.
    Am fost chemat, eu personal, de un colonel că erau la Aiud 10 colonei. Aveam un nume să zicem, pe acolo, că eram si preot si călugăr. Eram în haine de puscărias, smerit, să zic asa, smerit cel putin în formă, si mă întreba colonelul să-i explic că există Dumnezeu. Zic: „Da, domnule colonel, existenta noastră, suflarea noastră, inteligenta, ratiunea, dovedesc aceasta”, am început să-i explic. „Astea-s făcute de un mare Mester. Nu-s făcute la întâmplare. Sau cine le-a făcut?” Si am continuat să-i explic: „S-au făcut atâtea semne, a venit Hristos, a înviat… Dar dumnea voastră de ce nu credeti?” Era o mare îndrăzneală la mine să-l întreb lucrul ăsta. Dar a trebuit să-mi apăr adevărul. Zice: „Războiul care s-a dus în Rusia, care a fost în numele Crucii, m-a convins că nu există Dumnezeu”. „Ce în numele Crucii domnule! Nebunul ăla de Hitler a vrut să cucerească Rusia si a crezut că rusii o să-l lase”. Si îi zic: „Bine. Dar înainte de războiul ăsta de ce nu credeati?” Si m-a întrebat: „Care ti-e ultimul argument?” „Sunt gata să mor, domnule. Dar am văzut că n-am cu cine”, i-am spus. Si a început să urle: „Luati-l! Luati-l!”
    Ce personalităti ati cunoscut?
    – Vă mărturisesc drept, iertati-mă că vă spun orice detinut era o mare personalitate. Pentru că omul ăsta reprezenta ceva în suferintele lui acolo. Rezista ani de zile. Clipă de clipă, ceas de ceas zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an. Ani si ani. Si era o mare personalitate Acolo era o nivelare, nu se punea problema de exceptii. Cel mai bun era cel care era cel mai prezent, în inima lui. Că erau suferinte foarte mari. M-a impresionat unul din ei, săracul, care uitase cum o cheamă pe sotia lui. Pentru că înceta memoria din cauza marii slăbiciuni. Si nu stia cum o cheamă. Acolo sotiile erau atât de divinizate si de poetizate… Dati-vă seama! Sigur, orice ins era o personalitate. Am cUnoscut, sigur că da. Am stat cu fel de fel de oameni. Am stat si cu Nae lonescu, am stat si cu Nichifor Crainic, am stat si cu Gane. Si ne perindam. Bineînteles că eram tinuti strâns, strasnic. Câte doi, câte trei. Ne schimbau.
    Este pustnicia un model spre desăvârsire?
    Care a fost motivatia interioară a sfintiei voastre pentru care v-ati retras în pustie?
    – Sigur că pustia este un model. Aici te rogi în libertate, vă dati seama, în fosnetul frunzelor copacilor, în urletul vulpilor, în urletul lupilor…
    Am stat pustnic aproape doi ani. Motivul interior era tot o cunoastere a lucrurilor si, mai bine zis, o evlavie. Am avut o evlavie. Insă să stiti că eram mai mult pentru o viată de obste decât pentru o viată de pustie.
    Si acum să vă dau un exemplu: doi insi, bine intentionati, au plecat. Unul la mânăstire si altul în pustie. Si ei s-au iubit în lume, s-au pretuit ca prieteni. Si unul s-a dus în pustie si unul în obste. Amândoi au fost cinstiti. Cel din pustie a venit să facă o vizită la mânăstire fratelui care era ascultător, în ascultare. Si staretul, un om al lui Dumnezeu, le-a dat voie să se plimbe prin pădure, să-si destindă sufletul. Asta e foarte important, să stiti. Si au dat de un mort. Si a zis cel din pustie: „Hai să ne rugăm să învieze”. Si s-au rugat. Si a înviat mortul. Si a zis cel din pustie în sinea lui: „Pentru rugăciunile mele a înviat mortul”. Că el trăise în pustie. Celălalt nu si-a pus problema. S-a rugat si atât. Si au plecat la mânăstire. Si cum s-au dus la mânăstire, staretul îi spune repede ascultătorului: „Fugi repede, dincolo de fluviul acela”. Că era un fluviu mare acolo. Si nu barcă, nu scândură, nu copac… Ăsta a fugit si un crocodil l-a luat pe spate si l-a dus dincolo. Si a zis staretul celuilalt: „Vezi, pentru rugăciunile cui a înviat mortul?”
    Adică vreau să vă spun că viata de obste cu tăierea voii este o foarte mare lucrare în creatia lui Dumnezeu, cu numele de monahism. Este cel mai important lucru în creatia pământească a lui Dumnezeu. Vă spun încă o dată, e foarte greu să încrucisezi cuvinte filosofice ca să vorbesti de el. El nu e o discutie, el e o trăire. Niciodată n-ai să poti explica de ce e gustul ăsta asa si celălalt asa. Il simti, îl trăiesti, dar nu-l explici.

    Smerenia vine înainte sau după pocăintă?
    – Fără discutie că smerenia trebuie să fi existat mai întâi. Gândul fmmos de a sluji lui Dumnezeu, de a se dărui lui Dumnezeu. Au existat si una si alta, a existat smerenia, care s-a înmultit în inima si în sufletul tău, iar viata de nevointă o faci pentru că ăsta e programul zilei si ajută pocăintei.
    Smerenia e sângele vietii. Nu te poti mântui fără ea. Poti să faci metanii, să cari pământ, să te nevoiesti, dar smerenia există. Nu exclude.
    Ne spuneti un cuvânt despre rugăciune?
    – Intâi, ce trebuie spus e că se vorbeste prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie făcut. Stă în firea si în puterea oricui să priceapă lucrul ăsta.
    Eu personal nu sunt pentru rugâciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie să fie tipicar. Trebuie să fie tipicar ca procedeu, în ce priveste dorinta de a se înduhovnici. Nu avem numaidecât nevoie de o rugăciune de tipic. Avem nevoie de o prezentă continuă a inimii, această stare continuă de dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rugăciunii. Pentru că si o tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Si o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă.
    Dacă faci rugăciunea asta care e obligatorie, o poti face. Dar dacă se face o rugâciune din aceasta după tipic, după ce se termină, omul se consideră achitat de obligatia rugăciunii din inimă si se retrage fără nimic de la ceea ce ar trebui să-l tină prezent. Adică sunt mai mult pentru o continuă tresărire duhovnicească. De aceea mă faceti să spun că orice clipă poate sâ fie un timp si orice suspinare poate să fie o rugăciune. Suspinarea nu se face asa: „Uf!”, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecând din adânc spre El. Asa ni se va arăta. Căci El nu se arată unei minti ascutite. „Nu tot cel ce zice „Doamne, Doamne” va intra în împărătia Mea!” Ci numai cel care are inima curată, cel care are inima spre El, continuu.
    Deci, o viată continuă de prezentă duhovnicească înseamnă un om mai înduhovnicit. Pentru că dacă te rogi, esti mereu prezent. Rugăciunea să zicem – tipicală poti lesne să o termini într-o jumătate de ceas, un ceas, dar pe urmă?
    Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar să nu fie singura treabă duhovnicească, singura rugăciune. Dacă ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostintă, pentru a se întelege, pentru că lucrul ăsta e mai putin discutat, e prezenta inimii continuă. Si te rogi. Pentru că se rugau sfintii si stăteau în genunchi până se făcea dimineată si apărea soarele. Si la răsărit tot în genunchi erau.
    Asta nu înseamnă că noi, nefiind ca ei, nu trebuie să ne rugăm. Dar era o stare de continuă prezentă.
    Părinte, rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine?

    – Intr-o măsură oarecare toată lumea poate. Pentru că întrebarea în sine despre rugăciune sau discutia despre rugăciune este neavenită, pentru că se rationalizează lucrurile. Oricine vrea să dobândească rugăciunea, să tacă si să zică. 0 rugăciune adâncă e o tăcere adâncă.

    Se constată o limpezire imediată, o scăpare de ispite, căci se cere ajutorul Stăpânului cerului si al pământului. Trebuie să se obisnuiască lumea cu gândul că Dumnezeu guvernează si face orice pentru om. „Fără de Mine nu puteti face nimic.” Mai mult: „Nu se miscă fir de păr fără voia Mea.” Vă dati seama cât de mult ne apără.

    Tineti-vă de Biserică, dragii mei! Si puteti să ziceti rugăciunea aceasta a mintii din inimâ. Este puterea numelui aceea care ne ajută atât de mult. Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-vă, nu vă descurajati.

    Iubiti mult! Hristos vă porunceste!

    • RALG said

    • RALG said

      • Stely said

        Am cautat de zor filmul (complet ) si nu am reusit sa-l gasesc. 😦

        • RALG said

          Radu Cosasu cuprins de uimire si emotie in fata constatarii ca o prietena a sa vedea si se extazia vazand pentru prima oara, abia prin anii 80, odata cu redifuzarea la TVR, filmul „Pace noului venit” (capodopera din 1961 a lui Naumov si Alov) ii spune acesteia, pace tie care vezi abia azi un film vechi de aproape 30 de ani avand sansa sa-l descoperi acum si sa-i degusti cu ingenuitate noutatea. Oare ce-as putea sa-i zic eu unei prietene virtuale care inca n-a vazut capodopera „Scripcarul pe acoperiș” turnat in 1971 (adica acum 44 de ani)? Pace tie si vizionare placuta. S-o gasi el cumva, pe undeva? Caci cine-i aici expertul in sapaturi pe net?

          • Stely said

            Da, dar in 1971 nu era internet . 🙂 La cinematograf , in studentie , nu-mi lipsea nici un film. Habar nu am de ce l-am pierdut ?!! Trebuie sa recunosc ca , da, am avut o revelatie cand am vazut cele trei -patru secvente video. Motiv pentru care l-am cautat insistent. L-am gasit pe un site, dar trebuie sa-l descarc. Voi incerca , desi nu am fost incurajata de apropiatii mei mai precauti.

          • Stely said

            les apparences sont sauves / adăugat de Polichinelle la data de 23 Noiembrie 2010 04:11:37

            @Dl.Goe

            Interesul investigativ pe care îl profesaţi în raport cu blindajul meu dell’arte mă indispune până la surâs. Nu pregetaţi să-mi recenzaţi psihanalitic opţiunile cinefile, să-mi foraţi, cu o sprintenă pedanterie, abisurile şotroanelor retorice, să-mi gâdilaţi, cu floreta, orgoliul… Pe linia acestei „volonté de démasquer la vraie nature de Polichinelle”, vă amintesc, cu zdrenţăroasă cordialitate, că, uneori, farmecul şi misterul cutărei măşti rezidă în MASCARADA acesteia, mai exact, în abilitatea de a te convinge că e realmente ceea ce pare a fi: o mască, adică un obiect care chiar ascunde ceva esenţial. Ăsta e, la limită, succesul oricărei măşti: constituirea iluziei cu privire la un „dincolo de mască” şi declanşarea apetitului demascator.

            Bien à vous,

            Polichinelle

            PS: Vă adaug un codicil cu (încă) cinci filme pe care le iubesc nărăvaş. Poate găsiţi o ciosvârtă de sublim în vreunul din ele.

            The Fountainhead (1949), King Vidor
            Persona (1966), Ingmar Bergman
            Decadence (1994), Steven Berkoff & David Tickner
            Exotica (1994), Atom Egoyan
            Todo sobre mi madre (1999), Pedro Almodóvar

            =======================================================================

            …mais les profondeurs sont mourants / adăugat de Dl.Goe la data de 23 Noiembrie 2010 07:11:00

            Si tot cinci inapoi:

            1) Asa este: nu preget. Ce rost ar avea pregetarile? Cu cat gresesc mai devreme cu atat am mai mult timp la dispozitie pentru a repara greseala si de a interpreta, iar si iar, convergent catre interpretarea cea corecta. Ca pot rata convergenta e alta poveste (o potentialitate strict ulterioara; se va veghea). Important este sa nu ratam startul.

            2) Aproape de acord in legatura cu filosofia si psihologia universala a mastilor. In spatele unei masti se poate afla ceva esential (sau nu) dar masca (totusi) nu ascunde acel ceva. O masca ramane doar un camunflaj (imperfect din “fabricatie”) sau un avertisment (superfluu). Alegerea unei anume masti (si a niciunei alteia) spune enorm despre insasi esenta din spatele mastii, oricat de mult ar fi fortata cacealmaua. Masca e omul. Cat priveste victimolgia declansarii apetitului demascator si sensul vectorial al acestui apetit, pe axa ce ne contine (pentru ca oricare doua puncte se afla pe o dreapta, nu?) este (cred) prematur sa vorbim.

            3) Multumesc pentru filme. Se vor consemna si rumega. Pare o incercare mult mai dificila decat cea “ascunsa” in spatele primei liste. O sa fac si eu ce voi putea. Nimic in plus. Faptul ca aceasta lista a ajuns in lume este, in sine, un lucru destul de important pentru a putea compensa eventuala mea ratare relativa la interpretarea continutului.

            4) Constat ca ne aflam sub semnul implacabl al consecintelor principiului cuantic al nedeterminarii, observatorul perturband in mod impredictibil obiectul observat prin chiar faptul observarii. Daca asta v-ar putea “consola” va pot asigura ca se intampla si in sens invers. Totusi imi pare sincer rau sa constat o componenta/nota de nervozitate in cumului de perturbari involuntare pe care le induc vorbind/observand.

            5) Cu toata consideratia, al dv. dl. Goe

            https://arcaluigoe.wordpress.com/intoarcerea-d-lui-polichinelle/nici-in-ruptul-capului-secretul-lui-polichinelle/

            P.S. Din lista (de 15 filme)prezentata de dvs am vazut aproape jumatate, dar numai o parte la cinematograf. Cealalta parte mai tarziu prin anii ’80, mai precis 1986 cand am achizitionat un video recorder (la negru) . O nebunie, facuta de noi( printre multe alte) cu bani grei . Imi amintesc ca am dat pe aparat nu mai putin de 55.000 lei . O parte din suma o primisem cadou, iar cealalta am imprumutat-o la CAR. Atunci am vazut multe filme (bune , zic eu): Doctor Jivago, Vanatorul de Cerbi , Cronica unei morti anuntate, Stacojiu si Negru , Anastasia, Pasarea Spin , Cer Incandescent si inca altele regaste de altfel si in lista dvs. Le mai am si acum, impreuna cu cele doua aparate. Am toate seriile la „Prison break”. Din pacate mi-am pierdut apetitul pentru vizionat filme la cinematograf, pe DVD sau TV. Mi se pare mai usor si chiar mai placut in fata calculatorului.🙂

            PPS. Imi este dor de Dl .Polichinelle. Cred ca si dvs. Asta numai daca nu v-ati intersectat cumva , candva in real. 🙂

          • Stely said

            Hmm… am facut un comentariu, cam lung e adevarat , dar nu stiu de ce nu s-a afisat. 🙄

    • RALG said

      Se pare ca cei doi (intr-una) care au dat cu grabire like prelungului text propus de catre d-soara Goya au urmat cursul de citire rapida, reusind astfel sa-l citeasca cu viteza luminii, si sa-i si patrunda intelesul dintr-o s-orbire, constatnd instant ca lor ii place (ca gest) acest text. Tiii! Ce frumos! Woody Allen a fost si el la niste cursuri din acestea de citire rapida, reusind apoi sa citeasac Razboi si Pace intr-o jumatate de ora, pentru a constata ca era vorba despreeee… niste razboaie… in care era implicata Rusia. 🙂

  18. Goya said

    1. „La un moment dat, ironia presedintelui USR a devenit devastatoare. Dupa ce a spus ca nu e de acord cu foarte multe din omisiunile lui, Nicolae Manolescu a afirmat ca pentru „selectia pe care a facut-o“, Alex Stefanescu ar trebui deja sa se gindeasca de pe acum la ce va raspunde, cind va fi intrebat, pe lumea cealalta, de ce l-a pus pe cutare si nu pe cutare. in final, concluzia lui Manolescu a fost clara: „Alex devine un punct de reper. Sa nu faci ca el!“, sfat de care Manolescu a anuntat ca va tine cont la propria sa istorie a literaturii romane. Sare pe rana a picurat si Johnny Raducanu, cel care a asigurat momentele muzicale ale Galei, care a dorit sa puncteze: „Cita vreme traieste, Manolescu e primul critic, sa nu se supere Alex!“.”
    2. „Unde se află Nicolae Manolescu în dezbaterea istoriei critice? Ce fel de istoric literar este el însuși în propria receptare? Dacă este să citim silogistic admirația (inclusiv de metodă!) față de Călinescu și catalogarea acestuia drept singur istoric literar adevărat și integral, am spune că locul rezervat de autorul volumului de față este al doilea pe această listă preferențială. Dacă ne vom limita, încurajați de declarația de modestie a criticului, să căutăm în text lămuriri explicite față de asumarea propriului loc în sistem, atunci locul cel mai nimerit pentru a privi sunt chiar analizele sale despre critici. Vom descoperi aici cel mai ușor simpatiile și idiosincraziile sale nu numai față de colegii de breaslă, ci și față de anumite opțiuni ideologice ori estetice, după cum vom descoperi reflexe de autoportret contemplat în oglinzile întâmplătoare ale tablourilor altora. Nu voi insista asupra parțialității evidente a „listei de critici” din anii 60 până în prezent. Absențele majore pe care le observ mai întâi sunt critici și teoreticieni din afara centrului, precum Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu, Ion Vlad, Adrian Marino, ca să nu mai vorbesc despre generația imediat următoare, a criticilor optzeciști, după cum de texte expeditive și aprecieri nedrept de modeste au parte Ion Pop ori chiar Ion Vartic sau Marian Papahagi.”

    • arcaluigoe said

      D-soara Goya, ce se intampla? D-voastra centrati, d-voastra dati cu capul? Pai se poate? Ce vrea sa fe acest (pre)text? O re/venire la cestiune? Dar la ce cestiune? Caci intre timp, slava frematatoarei fiinte auto-intitulata d-soara Goya, cestiunea s-a schimbat de mai multe ori. Insistenta cu care postati la intamplare, texte peste texte si like-uri peste unlike-uri, vadesc o stare de surescitare bizara, ingrijoratoare. Vad din statistici ca desi numarul vizitatorilor unici este cam acelasi ca si ieri pe vremea asta, numarul vizitelor este sensibil mai mare, semn ca d-soara Goya e in mare fierbere, postand si dand like si unlike la mai multe maini de odata. Dar, daca nu sunt indiscrtet, cate membre posedati? Numai sa nu va posede ele pe d-voastra stimata d-soara, sub vesnicul nevitovat pre-text (cusut cu ata rosie) al participatiunii observative, sau viceversa. D-soara, va invit sa serviti un ceai de tei. La d-voastra acasa. Presupun ca locuiti in tei. Bulevardul Tei. Desigur ca ceaiul de tei nu va va scoate din plictiseala (numai daca nu-l faceti cumva ceai dansant) dar cu siguranta ca va va mai reduce din febrilitatea pseudo-literara care in mod evident nu va prieste. Doar nu va imginati c-ati putea scufunda Arca cu copy-paste-uri? Hello…

  19. Goya said

    Blue Violnist

    • RALG said

      @Goya von Turpia – Aveti „darul” unic de a da gratiei disgratie deplina. Fara niciun efort. Va lipseste cu desavarsire simtul masurii si simtul ritmului temporal in muzica. Ceea ce va ramane este tonul care face muzica. „Muzica” d-voastra, livrata prosteste, la intamplare, de-a valma, cum va vine, denota o totala lipsa de armonie interioara, in context (caci nu-i a buna felul in care ignorati contextul, sunteti nebuna, parol). Pareti un haos plin cu gaze sub presiune. Deschideti repede, la intamplare, una dupa alta, valve tziuitoare, sperand (poate) sa produceti astfel spectacol, impresii, sau (cine stie?) sa strniti reactii. Nu puteti starni astfel decat perplexitate. Noua celor care va stim deja nici macar atat. Cel mult o stare de jena, facandu-ne sa ne fie rusine de rusinea d-voastra, simtindu-ne oarecum vinovati ca v-am starnit iarasi pornirile irepresibile de a produce muzica cu fluieraturi din oala de presiune si din valve care cedeaza vaporilor. Sincer acuma… Va putem ajuta cu ceva? Am putea face ceva pentru d-voastra.. Ceva care sa va redea linistea pierduta?

  20. Goya said

    A revenit UMBRA domniei voastre.🙂

    Merci! 🙂

    Acum, Noapte bună! 🙂

  21. Goya said

    „Am reuşit să vă convingeţi” . Da, faină asumare de proiecţie a UMBREI. Frumos textuată. 🙂🙂🙂

    Mulţumesc iar,

    şi chiar NOAPTE BUNĂ!

  22. Goya said

    ‘”Scripcarul pe acoperiş”

    http://filmehd.net/fiddler-on-the-roof-1971-filme-online.html

    MULŢUMESC!
    Lumea lui Chagal şi Şalom Alehem… una dragă mie.

  23. Goya said

    FILM “SCRIPCARUL PE ACOPERIȘ”
    http://filmehd.net/fiddler-on-the-roof-1971-filme-online.html
    Mulţumesc!
    Lumea lui Chagall şi Şalom Alehem, una dragă mie.

  24. Dl.Goe said

    Uite asa ne chinuim
    Cu pastramå si cu vin…

    … si-am mai baut o bautura alcoolica… (hâc, sic)… si-a mai trecut o aniversare pe arca.

    … hooop si asa…

    Si uite asa se duse si centenarul. Fu frumos. De frumos fu frumos, n-avem a ne plânge, cåci da, båi prea-cinstitule cititor citit si unic al Arcei lui Goe, orice s-ar zice si orice s-ar spune, (si) noi vom sustinea sus si tare ca da, frumusetea va salva lumea. Acuma ca s-au incheiat felicitarile masa si dansul, la bilant iese in fata frumusetea (intamplarii), mai ales ca dintre toti oaspetii muti, stransi in cele trei zile de ospatz s-au gasit, cum-necum, si cativa animatori, trei la numar (D-na Stely, Junghiul si d-soara Goya) care au tinut sa se manifeste emblematic si amfitrionic in raport cu ceilalti, cu curiosii silentiosi care au venit, au vazut, au plecat… in liniste, fara urme. Acei misteriosi 100, anonimi 100%, prezenti mereu la datorie la orice chermeza pe Arca lui Goe. Prezenta lor mutå, ingrijoratoare si incantatoare totodata, a fost parte a acestei aniversari a veacului de s… crima si pedeapsa pe Arca lui Goe. 100 de unici pentru centenar. Ne-am distrat, ne-am amuzat, ne-am amintit, ne-am tachinat. Ne-am exprimat. Am baut, am mancat. Imi exprim recunostinta pentru cei trei animatori emblematici si le multumesc pentru ca au tinut sa fie prezente active la centenar, cu tot arsenalul din dotare. Arca a avut iarasi de castigat. A fost adusa in dar ziua poeziei, care se va serba tot la Echinox… in fine…

    Declaram inchise festivitatile de celebrare a centenarului pe Arca lui Goe. Vivat.🙂

    • Stely said

      @ Dl Goe – Desi sunt multumita de bilantul „frumos” facut de dvs la inchiderea „festivitatilor”, cu ocazia „sarbatoririi” unui veac de la nasterea Arcei lui Goe (ooo, ce batrana sunt !!) am totusi un mic sentiment de neimplinire. Este vorba de faptul ca, „serbarii” noastre i-a lipsit ceva din program (topic). Ceva ce este o” cestiune arzatoare la ordinea zilii”. Adica asta :

      Faptele bune nu sunt normate. Asa si trebuie. Sau asa ne trebuie. Caci daca ar fi, primii care ar profita ar fi oamenii rai, care s-ar preface cel mai bine ca fac fapte bune (dovedite cu martori bine alesi). Asa se face ca toate animalele sunt egale. De exemplu animalul Traian Basescu, egal cu animalul Gabriela Vrânceanu-Firea. Si cu alte animale.

      L-am vazut astazi, si alaltaieri, si o sa-l mai vedem pe”animalul” Traian Basescu chemat ca inculpat la parchet, pentru o fapta „rea” asa zic procurorii. Nu vreau sa va stric buna dispozitie cu probleme politice , dar ma gandesc ca si ele ar putea fi considerate candva ” frumusetea” care ar putea sa „salveze lumea”. Of, zic „frumusete” dar spectacolul ce-l vad aproape zilnic la televizor este dupa parerea(perceptia ) mea grotesc. Credeti ca este corect, normal ce se intampla ? Eu zic ca nu. Insa , nu cumva gresesc ? Si daca da, unde se afla greseala ?

  25. Goya said

    Astăzi este Ziua Mondială a Păcii Interioare.
    🙂 🙂 🙂

  26. Dl.Goe said

    UPDATE: Aflam ca de Echinox, pe 21 Martie, de ziua Arcei lui Goe, se serbeaza, in mod independent, la scara mai mare, si alte lucruri importante: Ziua Internationala a Poeziei, Ziua Mondială a Păcii Interioare (wow)… si multe altele:

    Chef de chef sa avem ca de celebrat s-ar gasi. La anul si la multi ani!🙂

  27. d'Artagnan said

    Hîc!! Da’ de băut ceva de mâncat nu mai găsim nimic paicișa?! Domnu’ Goe, ‘ai domle, c-am întârziat și io puțin…
    Mă luai cu bautura la han și uitai…
    Hai, la mulți ani …și…hai să bem un păhărel, să ne destindem nițel!!!

    • RALG said

      Se gasesc de toate daca stii sa cauti. Va rog sa va simtiti ca acasa.

      Destindere? OK. Destindere sa fie… Sper sa gasiti ceva pe gustul d-voastra in acord cu simtul umorului din dotare…Nu mai stau sa le aleg pe cele bune de cele… slabe:

      El: Faci ceva de mâncare?
      Ea: Poate-ți fierb un ou…
      El: Poți să zici „nu” și fără amenințări.

      ***

      O tânără la ginecolog, doctorul îşi spală mâinile, fiind cu spatele la
      pacientă:
      – Culcaţi-vă.
      – Cum să mă culc?
      – Aşa cum staţi, când faceţi sex.
      Ştergându-şi mâinile, doctorul se întoarce:
      – O, Doamne, unde oare, aţi putea face sex, în aşa poziţie?
      – În Matiz!

      ***

      Uite asa se-ntampla, ca-l trimiti pe unu’ in p**** ma-si
      iar apoi, in suflet ti se strecoara grija – o fi ajuns acolo… n-o fi ajuns.

      ***

      DIN PROPRIE EXPERIENTA
      ” Dacă, vreodată, vedeţi cum de pe pervaz cade un cactus, lăsaţi-l să cadă..”

      ***

      Dacă ţi se pare că înţelegi o femeie, ai dreptate……. ţi se pare!

      ***

      La automobilele chinezesti, toate piesele de schimb sunt originale.

      ***

      El vine acasă. Ea il întâmpină cu un poster pe care scria mare “Nu vorbesc cu tine!”.
      El ridică din umeri şi se aşează la televizor. Cinci minute mai tarziu apare ea cu un alt poster:
      – “Dar ştii de ce?”

      ***

      – Ţie îţi plac mai mult blondele sau brunetele?
      – Mie-mi plac ţâţele…
      – Ok, dar culoarea părului?
      – Nu-mi plac ţâţele cu păr…

      ***

      Din București, un chinez se întoarce acasă. Este întrebat
      – Cum e în București?
      – Foarte bune. Oameni puțini, metroul aproape tot timpul gol…

      ***

      Nu înţeleg de ce unii părinţi evită să discute despre sex cu copiii lor. Când aveam 10 ani, am văzut doi câini care se împerecheau pe stradă şi am întrebat-o pe maică-mea:
      – Ce fac câinii ăia acolo?
      – Dansează, mi-a răspuns.
      La primul banchet, în clasa a patra, am fost exmatriculat.

      ***

      – Eu sunt pe jumătate german si pe jumătate român
      – Da, e o combinatia optimă: vrei să faci totul perfect dar lasi pe mâine…

      ***

      Un vânzător ambulant sună la ușă și deschide Bulă.
      – Tatăl tău e acasă?
      – Da.
      – Pot să-l văd?
      – Nu, că e la duș.
      – Dar mama e acasă?
      – Mda…
      – Atunci pot s-o văd?
      – Nu. Și ea e la duș!
      – Crezi că vor ieși curând?
      – Nu!
      – De ce crezi asta?
      – Ei bine, tata m-a rugat să-i dau vaselina, dar eu i-am dat Superglue.

      ***

      Englezii se hotarasc sa se alinieze tarilor europene si sa circule si ei pe dreapta. Ii roaga pe francezi sa ii ajute.
      Raspunsul francezilor:
      – E prea complicat, dupa atatia ani de mers cu masinile pe stanga… Duceti-va la nemti. Ei sunt cei mai ordonati.
      Raspunsul nemtilor:
      – Aici nu e vorba de o chestie simpla, asta e reforma in toata regula. Va sfatuim sa cereti ajutorul romanilor. Ei s-au specializat in reforme.
      Raspunsul romanilor:
      – Este vorba de o schimbare mult prea mare ca sa poata fi facuta peste noapte. Va propunem o perioada de tranzitie de 6 luni in care sa circule doar camioanele pe partea dreapta…

    • RALG said

      Dar pentru ca atunci sta la un pahar, prin „destindere si voie buna”, omul intelege mai degraba sa-i picure o melodie in auz, va fac si o dedicati muzicala:

      • RALG said

        Sau sau si:

        • Stely said

          Si inca …

          La multi ani, tuturor celor care s-au nascut in ziua de Bunavestire !

          • d'Artagnan said

            Adevărul e că ultimele două melodii merg ca unse la bețivii de la han…

          • Dl.Goe said

            Din beție in beție catre stere-o-tipie !🙂

          • Stely said

            Am observat. 🙂

          • Dl.Goe said

            @D’Artagnan – Domnule, daca n-as fi deja ametit de soare, de lumina grea, si as accepta betii de primavara in alte localitati, sau macari degustari cu vinurile casei la alte case, printre alti betzivani de soi (care practica si ei sarmanii betia de cuvinte), as ridica paharul in cinstea hangiilor si as zice: Atentie, fratilor, mare atentie… atentie la copilotii labili care se inchid pe dinauntru in cabina, in timp ce presedintele merge sa faca pipi (cam des, fiind un mare bautor de bere, din cauza genelor din partea mamei si tatei)…

            Ma bucrur amar sa constat ca pana si admiratoarea si sustinatoarea neconditionata de odinioara a primarului Sassu din Sibiu (plin de realizari urbanistice marcante) incepe sa realizeze ca fizica meditativa de liceu n-are aplicare in proiectele de tara. Mai ales intr-o tara bizara si uluitoare ca a noastra. Asa nu mai merge… Noua ne-ar trebui o dictatura ca-n Rusia. pardon… soarele, vinul, anemia de primavara…

  28. Stely said

    Dar şi o cântare bisericească, închinată zilei de azi.

  29. Dl.Goe said

    Infruntam azi o zi insorita !

    Destin sau libera alegere ?

  30. Stely said

    Iata cum am „tradus” mesajul din video de mai sus.

    „Gândiți-vă la o schimbare pe care o puteți face, că nu veti regreta. Aceasta are un singur rezultat : nu -ti va parea rau ca ai facut-o. Ai putea sa o suni pe mama ta, să-i spui că o iubești, sa-i continui sa-i spui prietenului, sotului/sotiei, fiicei/ fiului cat de mult conteaza ei pentru tine . Sau sa-i mulțumesti unui client pentru loialitatea sa. Sau mai bine sa taci decat sa spui ceva rautacios. Ar putea fi orice, atâta timp cât aceasta reprezintă o schimbare, chiar modesta , de la ceea ce ai făcut mereu și ai putea continua sa faci.Promite ca o vei face acum ! Aceasta va fi ceva bun pentru prietenii tai, pentru clienții tai. Aceasta va fi bine pentru familia ta si,cel mai important , va fi mai bine pentru tine. Atât de bine, incat vei dori să o faci din nou! ” 🙂

    P.S. E soare , este frumos afara (iata o schimbare in bine ). Restul urmeaza ? 🙂

    • Dl.Goe said

      „Restul urmeaza?” ???

      De ce-i intrebati pe altii? Totul depinde numai de d-voastra, de d-voastra si de d-voastra.🙂

      P.S. Acuratetea traducerii este admirabila. Ca si promptitudinea cu care a fost facuta.🙂

      • Stely said

        Multumesc pentru schimbarea facuta .🙂

        P.S. Eu am inceput deja .

        • Stely said

          Aici „urmarea”:

          • Dl.Goe said

            @Stely – Se vede treaba ca va pregatiti intens pentru ziua de 1 Aprilie🙂

            … alternativa fiind una ingrijoratoare (si uneori ne e tare frica de tradare, tradare, tradare, de trei/patru ori tradare).. si anume ca prea indelungatul contact cu persoana de contact v-a facut sa va contaminati de mala-diile acesteia. Preferam sa acreditam prima varianta… intrucat a doua ne-ar umbri teribil… in dreptul constatarii (timide) vizavi de faptul ca, iata, printr-o minune (a tehnicii), in aceste zile insorite de primavara, personajul dl.Goe a ramas (aoleu) fara umbrå. Care va sa zica ca nici nu exista, sub un soare ca acesta. Vivat ziua de 1 Aprilie si anticipatorii ei.

          • Stely said

            Aoleu, asta nu era o” schimbare „? Poate ar fi trebuit invers :”Sau mai bine sa taci decat sa … ” Bine, sa vina 1 Aprilie. 🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – Doamna Stely, schimbarea de la ce la ce? Schimbarea a ce in ce? Ati putea sa ne lamuriti? Suntem realmente nedumeriti (si totodata ingrijorati in legatura cu in/abilitatea noastra de a ne exprima clar. De vreme ce suntem in stare sa producem atata confuzie… ceva trebuie sa fie gresit cumva, pe undeva). Asteptam cu nerabdare lamuriri.

          • Dl.Goe said

            Ah, d-na Stely, bata-va sa va bata norocul…. Acum intelegem noi taina… de-atunci de la Iunion, care va sa zica ati vrut sa propuneti aniversarea maestrului Basarab Nicolescu aici pe Arca lui Goe (foarte frumoasa intentie). Doar ca ati intarziat cu o zi.😦 Ieri (abia ieri) de Blagovesteni era si ziua maestrului, nu azi. De-asta am fost indusi in eroare, bata-va sa va bata norocul… Nu-i nimic. Dam timpu-napoi si suntem copii.

          • Stely said

            ” Nu” in ce priveste intelegerea „tainei…” ; „da” are legatura cu aniversarea, dar „nu,” nu am intarziat, si „da” sunt bucuroasa sa „dam timpul -inapoi … ” 🙂

            P.S. „Taina” video-clipului, o coincidenta . Adica ambele video-clipuri (al dvs. si al meu) sunt puse peYoutube la mici diferente de timp.( 24 si 25 martie 2015)
            Am fost prima care a vizionat video -clipul cu maestrul Basarab Nicolescu.

          • Stely said

            Apropo de …Dam timpu-napoi si suntem copii

            Vizionare placuta ! 🙂

  31. d'Artagnan said

    Stely, DlGoe
    Uite una pe care merge șprițul (valabil la mine, nu mă bag în șprițul altuia):

    P.S. Da merge și aia cu liliacul, Dalida….

  32. Stely said

    D’Artagnan,
    Pai tot cu „şpritul” ? Unde este schimbarea ?🙂

  33. d'Artagnan said

    Stely, DlGoe,
    ”Șprițul” este un termen generic….🙂

    • Dl.Goe said

      Se pare ca d-na Stely tine cu ursul. Faptul ca gaseste atat de necesara o schimbare… care sa consfiinteasca pe arca o stare de armonie, in armonie cu mesajele recente, care mesaje denota pace, bine, prietenie, tradeaza faptul ca d-ei, considera, in mare secret, ca in fapt ar exista o stare anterioara acesteia, care denota…. denota invers si care necesita revolutie si schimbare dinspre Arca, prin Arca, spre exterior… Arca fiind sursa acelei stari… Dupa cum trans-pare, asta ar fi opinia sincera a d-nei Stely. In contextul in care nu exista prea multe opinii exprimate, cu atat mai mare este ponderea fiecareia dintre cele exprimate in a consfiinti, democratic, prin vot, cu larga majoritate, care ar fi realitatea, in realitate. Nu?

      P.S. De ce esti asa de zgariat pe maini si pe fata? Aaa, pai am facut impreuna cu prietenii o hora in jurul bradului. Pai si cum te-ai zgariat? Aaa, am fost prea putini.

      In alta ordine de idei, trebuie remarcat ca entuziasmul spontan al d-nei Stely fata cu schimbarea este in fond emotionant. Emotii de primavara.🙂

      • Stely said

        *Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele.
        citat din Ovidius

        *Legea schimbării. Totul se schimbă, nimic nu este fix. Dacă nu profităm de schimbare vom deveni victimele ei.
        Peter Arnold în Cele 28 de Legi Universale ale Succesului

        *Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume.
        Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)

        *Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.
        citat din Albert Einstein

        • Dl.Goe said

          Pledoaria pentru schimbare sau pentru acceptarea schimbarii sau intru (auto)ghidarea avantajoasa in contextul inevitabilitatii schimbarii isi poate avea rostul ei (s-or gasi destui, inclusiv pe aici „rezistenti la schimbare”)… dar si mai util ar fi sa veniti la cestiune coborand de la (citatul) general la (contextul) particular. Despre ce schimbare anume vorbiti? Ce anume v-ati dori sa se schimbe? Ce schimbare/schimbari v-ar avantaja? Pana la urma despre ce anume vorbiti? Va vedem asa inflacarata si nu intelegem care-i taina. Vreti sa facem o hora in jurul bradului?🙂 Va avertizam insa ca este un brad mare. Oooo ce brad mare!

          • Stely said

            Daca tot am deschis discutia despre schimbare(mai in gluma, mai in serios ) iata aici o adevarata pledoarie pentru schimbarea din temelii a unui sistem de invatamant:

            Sistemul de învăţământ finlandez, recunoscut ca fiind cel mai bun din lume, va cunoaşte în următorii ani una dintre cele mai radicale reforme prin care materii clasice precum matematica sau istoria vor fi eliminate şi înlocuite cu studiul unor teme sau fenomene. Promotorii acestei idei spun că schimbarea reprezintă de fapt o adaptare a educaţiei la felul în care a evoluat lumea în care trăim, în condiţiile în care pentru finlandezi principala menire a şcolii este de a-i pregăti pe copii pentru viitor. Asta în timp ce în România, educaţia rămâne un domeniu subfinanţat, în care nu s-a găsit încă o strategie coerentă pentru simplificarea programelor şi în care manualele digitale, impuse de noile realităţi sociale, au reprezentat o adevărată piatră de moară pentru oficialii de la minister.
            http://www.gandul.info/stiri/cel-mai-bun-sistem-de-invatamant-din-lume-scoate-materiile-clasice-din-programa-ce-vor-studia-elevii-finlandezi-14032831

            P.S. Schimbare ce nu convine unora din tara noastra . Veti vedea despre cine este vorba. 😉

          • Dl.Goe said

            Revolutie in invatamat??? O-ho-ho… Sunteti nerealista. Mi-e teama ca e o tema muuuult prea mare pentru posibilitatile noastre (intr-un asa context)…. Cine, cu cine, cum, ce si de ce sa discute despre un asa ceva pe Arca lui Goe? N-are cine.

        • Dl.Goe said

          Dinamica aplicarii like-urilor si dis-like-urilor ramane nostima, reflectand foarte bine impresiile si intentiile dragute ale guresei noastre umbrei intrate in umbra. Abia asteptam sa vedem ce efecte se vor re/produce in martorii tinta.🙂 care asista si ei (indecisi) la zbateri si dezbateri, in care fiecare cauta si tot cauta mijlocul cel mai potrivit si mai eficient de a se exprima liber pe sine. Dar numai pe Arca lui Goe. Ocolite sunt caile Domnului si mare-i gradina sa.

        • Stely said

          Am postat linkul respectiv intrucat, citind viziunea reformista cu privire la sistemul de invatamant din Finlanda, am regasit multe din preocuparile, framantarile, dorintele mele – fie ca profesor, fie ca parinte de copii candva elevi si studenti. Din pacate, ca profesor, am activat doar cinci ani neavand timp sa-mi pun „planurile ” in aplicare, desi in acest scurt timp am avut destul curaj si incapatanare ca sa ies in fata cu destule actiuni „victorioase.” 🙂

          P.S . Chiar asa :daca s-ar gasi cineva dintre vizitatorii Arcei, care ar dori sa participe la un schimb de expeienta as fi bucuroasa sa particip. Sa vina aici si sa spuna: „uite ce am facut eu in perioada in care am fost cadru didactic, si iata ce am facut ca parinte . Am incercat sa schimb ( cu tot riscul ) asta si asta -atat la parintii colegilor copiilor mei, cat si la profesorii lor.”
          Prin urmare ii provoc la o intrecere ! Eu de exemplu vreau sa contrazic scepticismul din spusele „dlui Goe” de aici :

          Cine, cu cine, cum, ce si de ce sa discute despre un asa ceva pe Arca lui Goe? N-are cine.

          Mie mi se pare ca ar fi destul de simplu , sa se produca schimbarea, daca s -ar incepe de la profesori, apoi de la metode , organizare , programa ( dupa „naz , caz si praz „) si alte cerinte izvorate din interesul elevilor.

          „Curricula naţională este mai degrabă orientativă, există un singur test naţional, iar profesori ajung numai cei mai buni studenţi, această meserie fiind foarte apreciată şi mai bine plătită decât în cazul altor categorii sociale (salariile sunt între 2.000 şi 6.000 de euro). Relaţia dintre profesori şi elevi se bazează pe comunicare deschisă şi pe colaborare. Orele de curs sunt puţine, scurte (45 de minute) şi eficiente, iar temele pentru acasă nu depăşesc 30 de minute. Elevii pot alege, încă din şcoala primară, materii opţionale în funcţie de aptitudinile şi pasiunile lor.”

          PPS. Djokovic este la un pas de victorie. Sper ca sunteti cu ochii pe el. Si eu , dar dupa ce se termina ma culc (putin) si ma scol la ora 4 pentru meciul Simonei.

          • Stely said

            Yees! A fost un meci colosal . Simona a fost grozava.

          • Dl.Goe said

            Ah, Dumnezeule mare.. dar ce-a mai facut brava Simona? A castigat iarasi vreun turneu de mare slem?

          • Stely said

            Inca nu, dar sunt sanse reale sa castige. Bunaoara, meciul de azi-dimineata a fost un succes de etapa ce ii consolideaza statutul de favorita, ceea ce nu se prevedea dupa primele doua meciuri castigate destul de chinuit. Acum insa, cu Flavia Penetta a fost cu totul altceva. De altfel exclamatia de satisfactie de la sfirsitul meciului, pe care am tinut neaparat sa mi-o exprim „liber” 🙂 si spontan pe Arca lui Goe este iata confirmata de multe ziare (site-uri ) de profil.

            „Excelenta Pennetta se preda unei jucatoare in mare forma” – livetennis.it.

            „Halep zboara, Pennetta cedeaza pentru prima data in fata romancei. Ultima lor intalnirea avusese loc la US Open, cand sportiva din Brindisi ajungea in semifinale, iar romanca nu devenise inca jucatoarea de temut care pierdea greu in fata Mariei Sharapova la Roland Garros. (…) Intr-un turneu plin de surprize, Simona Halep si Serena Williams sunt singurele jucatoare in acest moment care isi confirma statutul de favorite, tinand cont ca doar ele au ramas in sferturi dintre cele clasate pe primele noua locuri ale ierarhiei WTA” – oktenis.it.

            http://sport.hotnews.ro/stiri-tenis-19793732-presa-internationala-simona-halep-parca-zboara.htm

            P.S. Din reactia dvs (ironica) reiese ca fie nu ati vazut meciul, fie l-ati vazut si nu v-ati entuziasmat asa tare. Hmm… curios nu a aparat (pana acum) nici reactia lui CTP. Ce-o fi cu el.!?

          • Stely said

            Aha, am gasit si reactia” maestrului” CTP :
            Simona, făcătoarea de minuni.
            http://www.gandul.info/puterea-gandului/simona-facatoarea-de-minuni-14087943

  34. Dl.Goe said

    Fabuloase reactii… pline de nerv!🙂

    • Stely said

      Ufff… ce m-am speriat !! Am crezut ca Arca lui Goe a fost atacata (sparta) de hackeri pentru a doua a oara . Am fost si atunci martora, dupa unii chiar protagonista . Ce mult m-am distrat i. Am ras cu lacrimi.🙂 Va mai aduceti aminte ? Dl Goe, hai, povestiti-ne ce s-a intamplat cu adevarat ! Eu stiu ca v-ati distrat si dvs dar v-ati prefacut ca sunteti suparat pe” spargatori” (adica pe mine). Toata lumea credea sunt vinovata . Singurul care cunoastea adevarul ati fost dvs , dar nu ati sarit in apararea mea. Banuiesc ca ati vrut sa ma lasati sa-mi fac jocul. Nu-i asa ?

      In ceea ce priveste „pledoaria ” pentru schimbare nu pot sa spun decat ca a avut drept punct de plecare cele doua video-clipuri. Sunt cateva intamplari (coincidente) ce mi-au produs o inspiratie de moment . Nu am avut un plan si nici un scop anume. Ceea ce stiu este ca eram putin suparata pe cineva, dar mi-a trecut brusc, in timp ce pregateam comentariul cu traducerea textului din video-clip. Ma minunam si eu cum de imi iese atat de bine. 🙄 Eee, dar cand am vazut ca a mai fost si apreciata m-am bucurat f.mult. Comentariile ulterioare au venit spontan .Si filmul „Cenusereasa” a fost un fel de revelatie . Gata, e tarziu . Continuarea poate maine , daca mai e nevoie.
      A, da , am simtit azi un plus de relaxare, pace si armonie pe Arca lui Goe. Chestia cu „like-urle „(la mine) si dislike( la dvs) este amuzanta. Nu cred ca este vorba de „nervi.” Doamna se joaca si totodata trimite niste semnale de „schimbare”. Pe e-mail nu mai vine de mult Sunt luni bune de atunci.

  35. Goya said

    Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi înţeles rostul : acela de a face să se proiecteze clar UMBRA administratorului acestui blog, (autorul nickurilor D-l Goe, RALG, Arcaluigoe etc.).

    Umbra ne poate fi prieten dacă acceptăm să-i primim mesajul. Umbra este `Rău` combinat cu `Bine`, amestec. De pildă, haosul său interior, pe care autorul blogului îl proiectează la un moment dat asupra mea, crezând că mă critică, poate fi o extraordinară sursă de creativitate a sa.

    Nu daţi LIKE acestui comentariu, vă rog.
    Lăsaţi-i pe cei care mă displac să se manifeste liber, în acest Spaţiu al Libertăţii.

    PS. Observaţi că administratorul a renunţat la acel LIKE care permitea să se vadă numele celui care l-a acordat. Aveam şi eu câteva şi nu da bine.🙂

    • Dl.Goe said

      D-soara Goya, mesajele d-voastra pe Arca lui Goe (inclusiv sub forma de like-uri) sunt exclusiv auto-adresate… adica ca nu se adreseaza nimanui anume sau ca se adreseza lui nimeni (numit in mod plin de umor, „tuturor”). Totusi in postura de administrator (si martor involuntar al acestor manifestari) as dori sa precizez ca mesajele d-voastra sunt la fel de bine venite ca ale tuturor, prin urmare nu trebuie sa luati in nume personal replicile analitice prin care este comentat nu atat vreun mesaj anume (majoritaea fiind in fapt incomentabile) cat gestul d-voastra de a comenta pe Arca lui Goe. In calitate de gazda suntem fortati de protocol sa acordam o minima atentie tuturor celor care produc inscrisuri pe Arca lui Goe. Acea atentie trebuie sa rezoneze cumva, cat de cat, cu textul inscris al fiecarui producator de scris, care preseeaza liber in acest spatiu al libertatii. Altminteri am ajunge sa postam doar multumiri formale si plecaciuni cu stima si respecte, dupa cum se intampla pe alte bloguri.

  36. Goya said

    Iată o splendidă soluție produsă de Umbra creativă a minții administratorului: Fără LIKE și DISLIKE la comentariile vizitatorilor. Abia acum începe „Arca lui Goe” să fie un Spațiu al Libertății de Exprimare.🙂
    Sugerez – cu respect – Al Doilea Pas: renunțarea la evaluările criticiste, în limbaj jignitor, ale opiniilor care nu concordă cu cele ale administratorului precum și la argumentele „ad hominem”.
    Se va crea astfel un context în care oamenii pot discuta LIBER inclusiv despre organizarea învățării și a învățământului. Se vor putea exprima liber și cei pe care administratorul îi percepe ca nefiindu-i apropiați afectiv ori ca neîmpărtășindu-i idiosincraziile.
    Mulțumesc pentru acceptarea – elegantă – a acestui comentariu.🙂
    PS. Citatele pot să-i comunice lucruri importante celui receptiv, omului cu o minte deschisă. Eu cred în deschiderea minții administratorului.🙂

    • Dl.Goe said

      @D-soara Goya – Ma bucur sa constat ca rasuflati usurata acum ca nu mai trebuie sa practicati contorsionismul LIKE-urilor si DISLIKE-urilor liber impuse. Stiindu-va, ne-a fost teama c-ati putea vedea in aceasta mica schimbare administrativ-gospodareasca vreun pretext potrivit pentru a va plange (iarasi; in baza unei interpreteri a-buzive) de limitarea libertatii de exprimare, tocmai pe Arca lui Goe (Spatiul deplinei libertati de exprimare). Asadar gasim incantator gestul d-voastra de a lauda mica ajustare care desigur ca va si avantajeaza. Data viitoare cand va veti mai pierde controlul va fi sufficient sa adaugti scurte comentarii in genul „LIKE de 19 ori” sau „UNLIKE de 23 de ori”…

      In ceea ce priveste restul alegatiilor va putem spune ca sunt nostime dar, vai, si invalide. Denota starea de minciuna in care va complaceti d-voastra cu d-voastra (…). si care va fac sa fiti personajul nostru drag pe Arca lui Goe ca inlocuitor light al d-lui Radu Humor. Ca sa va râdeti si d-voastra de partea hilara a sugestiilor d-voastre ar trebui sa incercati practicarea lor pe blogul d-voastra, dar numai dupa ce veti crea cadrul deplinei libertati de exprimare. Veti avea ocazia sa constatati care este partea falsa (minciuna) in continutul acestor alegatii si, in acelasi timp, care anume este partea absurda asa ziselor sugestii. Nu ca sunteti nostima? Un troll care sugereaza liber cam cum ar trebui sa se aplice constrangeri celor care se exprima liber in prezenta trolului. Stimata d-soara ne pare sincer rau pentru faptul ca, aflandu-va in confuzie (presupun, intrucat nu va pot banui de rele intentii cu buna stiinta) resimtiti evaluările critice ca fiind criticiste sau chiar (vai) jignitoare ori „ad hominem”. Ar trebui sa faceti efortul sa intelegeti ca avem (ca si d-voastra) deplina libertate de a comenta ceea ce ni se pare de comentat. Nimic altceva. Majoritatea mesajelor d-voastra sunt prin continut, simple si plate banalitati, adesea mult mai rau… Sunt asa pentru ca asa le gasim noi a fi. Sincer. Ne pare rau ca nu ne puteti crede in aceasta privinta si ca ne refuzati dictatorial libertatea de a le percepe asa cum sunt. In acest context singurul lucru care poate fi comentat in replica nu este continutul acestor mesaje ci chiar prestatia d-voastra de troll. Ca asta va scoate din sarite si din sine poate fi pe undeva de inteles punctual. Nu si global. Ceea ce nu este nici logic, nici de inteles, este insistenta si risipa de sentiment cu care va opuneti evidentei pentru a va etala fiinta. Aveti cumva alt scop care va mentine pe Arca zi si noapte? Daca aveti, sau daca puteti inventa ad hoc unul rezonabil fiti buna si livratii-l inainte de a va apuca de reforma invatamantului.

      P.S. „Citatele pot să-i comunice lucruri importante celui receptiv, omului cu o minte deschisă. Eu cred în deschiderea minții administratorului.” – Pam-pam.

      D-sara Goya – Citatele pe care le livrati sunt emblema fazei in care ati ajuns. Glanda d-voastra scriboreica nu mai face fata coplesitoarei munci de troll care trebuie (imperios) sa livreze texte nesolicitate si atunci apelati la varianta de avarie: texte pret-a-porter. Trebuie sa spuneti. Trebuie. E musai. Altfel va vine stenahorie. Frumos ar fi sa desertati aceste deseuri pe blogul d-voastra. Ah, nu se poate pentru ca acolo nu le vede nimeni? Tttt. Sa stiti ca am putea trece noi din cand in cand. Ah, nici asa nu e bine, caci acolo ati fi vaduvita de replicile libere al e vizitatorilor, blogul acela fiind unul dintre cele cenzurate strict (de catre administratori slabi de inger). Dialog fara martori n-ar avea niciun haz. Prin urmare se pare ca asta e, trebuie sa fiti troll pe Arca lui Goe. N-aveti incotro. Totusi… temperati-va pornirile reformatoare vizavi de ce, cum si cat ar trebui sa se intample pe Arca. Focalizati-va pe reforma invatamantului. Promitem sa ne abtinem de la evaluari criticiste pe aceasta tema, poate chiar si de la satrire daca va veti stradui sa nu depasiti prea tare limitele ridicolului. Daca va e teama de critici, ironii, satire, opinii contrare, liber exprimate de catre ceilalti, carora tindeti sa le refuzati dreptul de a avea aceeasi deplina libertate cu d-voastra insiva, ar trebui sa stati acasa. Stiti ca nu se poate si cu… si cu sufletu-n rai.

      • Goya said

        OMG! Of, Doamne!
        Nu puteţi folosi constructiv Umbra domniei voastre. Sunteţi posedat de ea. O parte frumoasă şi creativă din domnia voastră moare sub tirania ei. CONDOLEANŢE!

        PS. Cu asta ar fi fain să înceapă o învăţare autentică: să deprindem a elibera energia creatoare condensată în Umbra personalităţii noastre.
        Mulţumesc pentru un posibil şi (mai degrabă) improbabil răspuns elegant.

        • Dl.Goe said

          Fugiti de responsabilitate cu viteza intunericului… dar degeaba… D-soara Goya. Degeaba. Da, avem, aici, umbra. Puteti incerca diversiuni duium.

          • Goya said

            Da, m-aţi convins: aveţi o Umbră expansionistă în personalitatea domniei voastre şi o lăsaţi să se proiecteze asupra vizitatorilor.
            Da, m-aţi convins: nu puteţi comunica altfel. NU puteţi face o SCHIMBARE.
            Dacă vă e mai confortabil să numiţi acest fenomen satiră, OK!
            ENJOY!🙂🙂🙂

  37. Stely said

    — „Nichita, ce faci tu Nichita?”, m-a întrebat îngerul.”

    Acelaşi gând

    Fereşte-te să ai dreptate
    Când eşti îndrăgostit.
    Mai bine să ai umbră,
    mai bine să ai rază,
    mai bine să ai lacrimă,
    mai bine să ai orice altceva!
    Un om îndrăgostit când are dreptate
    E un om singur,
    Numai tristeţea are dreptate.
    Tu, mai bine să ai bolovani,
    mai bine să ai vulturi,
    mai bine să ai albul zăpezii!

    Nichita Stanescu -nascut 31 martie 1933

  38. Goya said

    „Astăzi i-am fi putut spune lui Nichita Stănescu ‚La mulți ani!’
    Eu îi spun:
    Mulțumesc pentru cei zece ani pe care i-am petrecut trăindu-ți poeziile.
    Iartă-mă că m-am oprit – de gura lumii – din a te trăi cu aceeași intensitate și a scrie despre tine.
    Mulțumesc și Iartă-mă!” 🙂 😦

  39. Stely said

    Sa mai consemnam in” jurnalul de bord „al Arcei lui Goe inca o aniversare . Iata aici o scurta postare pe facebook, scrisa cu aceasta ocazie de „postacul” …

    Klaus Iohannis
    Azi se împlinesc 100 de zile de când sunt Președintele României. Această perioadă este un prim pas către România pe care o construim împreună.
    În primele 100 de zile de mandat, m-am adresat, cu diferite ocazii, unor instituții ale statului sau publicului. Cuvintele-cheie ale acestei perioade sunt: justiție, educație, reconstrucție, reformă, consens, prosperitate, încredere, viitor.
    Viitorul României și prosperitatea cetățenilor ei depind, în mare măsură, de reconstrucția clasei politice, de încrederea în justiție și consensul în privința luptei anticorupție, dar și de o reformă realistă a sistemului de educație în acord cu piața muncii.

    Iar aici alte postari, ce au venit in pre/intimpinarea acestei aniversari, scrise de „postacul …”

    Paul Dragos Aligica
    ieri 30 .03. 2015
    Eiii, ce avem noi aici, dragi copii?!
    Avem o noua Scoala de Gandire Politica.
    Ce Scoala, dragi copii?!?
    Constitutionalismul Iohanescian.
    Cum deosebim, dragi copii, Constitutionalismul Iohanescian, de alte Constitutionalisme, mai putin bune?
    Constitutionalismul Iohanescian este un Constitutionalism care spre deosebire de alte Constitutionalisme, rele, este unul Bun si Corect, care urmeaza cu precizie matematica Litera si Spiritul Constitutiei, exact asa cum sunt ele in viata de zi cu zi si cum se desprind din practica si experienta milenara a poporului roman dar si a altor popoare europene si mondiale.
    Asa deci. Bravo domnului Iohannis si ganditorilor care au imaginat si pus in teren aceasta doctrina si strategie cu seva in asezarea in teren si strategia glorioasei experiente tehnico-tactice a nationalei noastre de fotbal in anii 80.
    Dar sa revenim: in ce consta, ea, dragii copii, aceasta Scoala de Gandire Politica, Constitutionalismul Iohannescian?
    Ea consta in aceea ca tace si face.
    Si ce face, dragi copii, atunci cand face?
    Tace.

    Si aici :

    Gata, ne-am lamurit cum e cu Doctrina Politica Constitutionalista a Regimului Johannis. E clar ca suntem aici pe partitura tehnico-tactica a nationalei din 80. Cum functioneaza:
    Unu la mana: litera si spiritul regulamentului (Constitutia Fotbalului, cum ar veni) erau respectate perfect. Logica aplicata la sange: Daca mingea iesea din teren, atunci era aruncare de la margine. Tricolorii executau aruncare de la margine. Exact cum spunea regulamentul. Daca era corner, ei bateau corner, fara ezitare, conform regulamentului. Fault. Daca era lovitura libera indirecta, Tricolorii executau indirecta. Daca era directa, atunci ei, exact cum spunea regulamentul, bateau directa.
    Pentru ca la regulament nu spunea ca in minutul cutare cand bateau ei directa se va marca gol din faza fixa, nici ei nu marcau. Si nimeni nu era suparat sau mirat. Totul era conform strategiei care urma in mod strans litera si spiritul regulamentului FIFA sau UEFA. Scria undeva FIFA sau UEFA in regulament ca se da gol din faza aia?! Nu. Deci, care era problema? Cand se anunta pauza, gata: exact ca la regulament, Tricolorii opreau jocul si ieseau din teren. Asta e modelul filosofiei Regimului Constitutionalist de rit nou.

    http://www.blogary.ro/actualitate/comentariu-politic/doctrina-politica-constitutionalista-a-regimului-iohannis/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: