(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for aprilie 2015

Nesfârșitul drum al nopții către ziuă

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 1, 2015

…sau pre-lungul drum al noptii de 31 Martie catre ziua de 1 Aprilie 🙂
sau sau/si niste mici (si naive) consideratiuni despre fericire si bogatie
de 1 Aprilie, om bogat, om sarac…

Nichita Stanescu (de ex) este un om bogat si fericit. El traieste (foooarte bine) fara sa (mai) munceasca. Nichita Stanescu este un om norocos. S-a nascut in 1933 in noaptea de 31 Martie (catre 1 Aprilie), asta inseamnand doua lucruri: mai intai inseamnå cå prima zi plina din viata lui Nichita Stanescu a fost o zi de 1 Aprilie (zi in care se nascuse, tot la Ploiesti, dl.Goe, care implinea (murind), in prima zi plina a d-lui Nichita Stanescu, 33 de primaveri, taman la pont pentru a-i preda concitadinului sau stafeta zilei de 1 Aprilie), iar mai apoi inseamna ca Nichita Stanescu a implinit (deja) venerabila varsta 82 de ani. Se cuvine asadar sa-i uram maestrului la multi ani:

Mă las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns
şi-ntrors din ce e către ce e..*****0

Şi eu m-aş fi dorit un om frumos,
subţire şi pătrat la falcă,
peste stafii victorios
sau cel mai înţelept din arcă.
De coadă aş fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
bătut în cuie m-aş fi pus
pe cruci de-a lungu-mi şi de-a latu-mi.

Dar mi-a fost dat pe lângă os
să am şi nervi şi chef de viaţă,
şi eu am vrut să fiu frumos
aşa cum legea ne învaţă.

Dar, o, am fost aşa cum sunt,
cum este osul repetat,
din cărămizi, un zid urcând,
haină de lucru şi purtat,pe care nu pot s-o sfâşiu,
mai neavând un braţ, o gură,
atâta timp cât am să fiu
cu însumi, însumi de-o măsură.

Întunecând întunericul, iată porţile luminii.

(Nichita Stanescu – Autoportret)

the-tree-of-lifeSi acum despre fericire si bogatie, cateva (cate ce? va) naive consideratiuni, dar numai si numai de 1 Aprilie si numai pe Arca lui Goe. Fericirea, fiind o stare interioara, pre/determinata, nu (ne) lasa prea mult loc de discutii. Fericit este cel care este… fericit. Este ceea ce este. La fel si cel nefericit. Fericirea si/sau nefericirea nu pot fi generate, negociate sau influentate din afara. Confortul poate fi oferit (cuiva) sau refuzat (cuiva). Disconfortul poate fi oferit (cuiva) sau refuzat (cuiva). Ambele pot fi acceptate sau refuzate de catre „persoana in chestie”. Fericirea insa si/sau nefericirea nu pot fi nici oferite nici refuzate. Daca ai avut stramosi (ne)fericiti este posibil sa ai tu insuti acces la (ne)fericire. Spontan. Ocazional. Din cand in cand. Daca nu, nu. Niciodata. Dramele (Parisului?), cate au iesit pana acuma, i-au avut intotdeauna ca protagonisti pe aceia care au avut si ascendenti fericiti dar si ascendenti nefericiti, de la care au mostenit ambele tipuri de gene, ceea ce a indus complicatii majore in destinele acestor ne/fericiti protagonisti, nascuti majoritar pe data de 1 Aprilie (sau in noaptea de 31 Martie spre 1 Aprilie). Cei cu abilitati artistice (precum Nichita) au stiut sa profite de situatie si sa pacaleasca destinul, maximizandu-si fericirile si minimzandu-si nefericirile, prin transfigurare artistica… Unii au ajuns, astfel, chiar sa fie bogati. Si fiindca veni vorba (vorba vine!) despre bogatie cred ca ca ar fi momentul sa definim aceasta notiune: bogatia. Ce este bogatia? Cand poate considera un om ca este bogat? Sub aspect calitativ, desigur ca bogatia rezida (fara doar si poate) in posesia unor averi (substantiale), a unor comori (inestimabile), dinte cele mai diverse, materiale, spirituale, sufletesti… etc., care rezoneaza armonic fix cu necesitatile celui aflat in posesia acelor averi (iar nu a altora). Banal de simplu. Din punct de vedere cantitativ lucrurile sunt si mai simple: Un om bogat este bogat dacå poate tråi fårå så munceascå. Un om este bogat daca are (deja) sau obtine (continuu) ceea ce-i trebuie ca sa traiascå fårå så munceascå, in accord cu necesarul såu si cu propria definitie a tråirii. Restul suntem saraci, foarte saraci (nu numai cu duhul).

copaculUmblatorCopiii si pensionarii (de ex.) sunt oameni bogati. Ei (si aproape numai ei) nu trebuie sa munceasca, avand sansa de a se indeletnici exclusiv cu lucruri pe care le fac, de placere, cu placere, jucandu-se. Un caz particular (banal) de oameni bogati sunt aceia carora nu le trebuie nimic, întrucat acestia, pentru a obtine ceea ce le trebuie, nu au nevoie sa munceasca. Munca inseamna saracie. De aceea Nichita Stanescu este si fi-va vesnic un om bogat, un nabab, care, pensionandu-se foarte devreme, a reusit totodata sa-si acopere pentru totdeauna feluritele nevoi (cand mai mari, cand mai mici) fara sa (mai) (trebuiascå så) munceasca. De altfel nici nu este sigur ca a muncit vreodata in viata lui, si slava Domnului, iata ca a implinit (abia ieri)  82 de primaveri, si are (încå) tot ce-i trebuie. Tot de aceea, altii (…), puzderie de pseudo/poe-zei sunt, si vor fi de-a pururi, såraci si ne mântuiti (niste såråntoci). Caci ce poate fi mai rusinos si mai umilitor decât sa fii un neica nimeni, fortat sa muncesti ca sa traiesti? Poate numai sa fii in puscarie, in spital sau in cimitir så fie lucruri inca si mai rusinoase decat a fi sclav liber, care accepta benevol, munca fortata (ca pedeapsa a infractiunii de a exista). Ca si Nichita Stanescu, Gigi Becali este un om ferice si bogat. Exemple sunt multe si ar fi interesant de com/pus o lista cu oamenii care au strans destul, devreme, pentru a se pensiona rapid si total, spre a se deda risipei, pe sine siesi redându-se. Plesu este de asemenea un exemplu potrivit. Si multe altele. Lista ramane deschisa. Ca si lista cu contr-exemple.

Fericire

* * *

Acestea fiind zise, va dorim tuturor (vorba d-soarei Goya) fericire si bogatie pe masura asteptarilor. Nesfârșitul drum al nopții către ziuă continuååå… înså foarte putin.

Cu drag, al d-voastra, dl.Goe – ♪♪♪
1 Aprilie 2015

 

P.S. Intrucat astazi, 1 Aprilie, este si ziua de nastere a institutiei Hanul Muschetarilor, profitam de ocazie pentru a formula cuvenitele urari cu ocazia aniversarii a doi anisori de existenta libera si infloritoare, urari pe care le adresam in egala masura hanului, muschetarilor si musteriilor. La multi ani, cu sanatate, verva si inspiratie virtuala. Chiar daca urarile noastre nu vor ajunge in mod explicit la destinatie in timp util, avem convingerea ca totusi, in varianta implicitå, gandurile aferente acestor urari isi vor atinge tintele intocmai si la timp. 🙂

 UPDATE: Iti urez Paste fericit in familie si te felicit anticipat cu ocazia Invierii. 

Posted in Arcaluigoeologie | 137 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: