(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Goeville – Ceilalți și nemântuirea

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 5, 2015

Dragul meu prea-cinstit cititor, citit și unic (bă cititorule) află că ești prea cinstit, prea unic, prea firav (ontologic și deontologic) și prea ancorat în propria pseudo-realitate (în realitate în nimic – propria nimicnicie) pentru a putea avea pretenția că prin prezenta ta unicá s-ar înfăptui (aici sau aiurea) miracolul comunicării, căci fragilitatea ta ca cititor nu face decât să con-sfințească ratarea noastră ca blogger (adică ca scriitor). Toate cacofoniile fiind mereu ne/intamplatoare, intr-o masura mai mare sau mai mică. Că dacă dragoste nu e, nimic nu e, și deci și prin urmare nici literatură, artă în genere. In absenta acestui singur semn valid al unei potențialități de co-comunicare (literatura, de…) slujirea nimicului devine singura fapta de glorie, a ta și a mea la blog, la arcă, ca și în întregul univers virtual. Dacă aș avea cu cine sta de vorbă (dar n-am) te-aș întreba pe d-ta, noi… ce aclamam noi aici? Noi aclamăm literatura, poezia (beția de cuvinte), arta con-versației, care pe (b)arca noastră nu se face deloc.

Este adevărat însă că, între timp, am devenit profesioniști redutabili ai nimicului, incomparabil mai eficienți decât con-frații noștri amatorii, faṭă de care avem marele avantaj al conștiinței de sine. Ceilalți slujitori ai nimicului, câtă frunză și iarbă (vezi inclusiv blogroll-ul) sunt niște bieți trepăduși în slujba unor nimicuri superficiale, fără adâncime, fără conștiința, buimaci ai vorbirii pseudo-articulate, care nu realizează – nici măcar in momentele lor intime de maxima luciditate – ce și de ce fac, atunci când profită gratis (adică de pomană) de libertatea de expresie și impresie. Daca aceasta n-ar fi o curvă notorie aș zice că o abuzează. Dar, mă rog (inclusiv la bunul Dumnezeu) să lăsăm aluziile prea directe, fără perdea, la adresa amatori-ci-lor noștri semeni și frați. La Dracu cu ei. Si așa ne-au irosit o groaza de timp cu jocurile și serbările lor sterile, mulți dintre ei sfârșind deja în surdină (o surdină asurzitoare), prin oboseală, epuizare și plictis, mult înainte de a fi ajuns la vreun liman al înțelegerii rolului lor în tragi-comedia Nimicului Universal (ceea ce este de-a dreptul sfâșietor), în timp ce alții (ceilalți), aflați în plină hărmălaie semantică, se străduiesc indecent să nu audă (încă) tăcerea care i-a cuprins. Fiecare blog, proiectat sa fie un mic Macondo, spațiul legendelor personale ale fiecărui om mare (adică adult) sfârșește implacabil prin a se dovedi un mic Dogville.

Dragul meu prea-cinstit cititor, citit și unic (bă cititorule) nu te strădui prea tare să înțelegi ce (vreau să) spun, căci de fapt nu (vreau să) spun Nimic. Sunt un simplu spectator, apatic, integral contemplativ, care nu încearcă nici sa profite de realitate (asa cum este), nici să o schimbe (pe ici pe colea si anume prin punctele esentiale), și/dar care, în inter-time, se întrece – pe sine – (în) a fi isteț, vorbind singur, cu martori, firoscoșenii. Daca totuși, împins de cine știe ce frustrări și complexe, vrei musai sa dai/găsești vreun sens oarecare în acest articol despre Nimic, daca vrei înadins sa afli despre ce-ar putea fi vorba, daca ar fi vorba despre ceva, ar trebui să-ti pui la încercare răbdarea (și te avertizez că este vorba despre o încercare extremă de care mă îndoiesc c-ai fi capabil) și să vezi mai întâi filmul (rezistând cumva tentației irezistibile de a abandona vizionarea) si apoi sa citești cronica despre Dogville – Orașul lui Dumnezeu (căci, nu-i așa?, după cum dl.Goe nu-i decât masca obținuta prin anagramare a d-lui Ego, tot astfel câinele rău (dog) nu-i decât (bunul) Dumnezeu (God). Mai stăm de vorbă după ce vei fi trecut, onest, prin calvarul propus mai sus. Multe vom avea sa ne spunem. Fleacuri, caci multe n-ar mai fi de zis de-am fi lucizi si onesti. Până atunci, zorba ’ceea, este vorba despre greci. Ci mai bine du-te în parc cu copiii.

A. Filmul se gaseste aici: Dogville – Atentie, dupa ceas dureaza 3 ore dar in realitate dureaza dublu (daca nu chiar mult mai mult, dand senzatia unei mici eternitati, intr-un spatiu infinit-mic).
B. Cronica se gaseste aici:Dogville sau de ce cred eu că Iisus ar fi trebuit să fie femeie.

UPDATE: Ilustrarea sindromului „Dogville” continua. Martorilor de la Hanul Muschetarilor li s-a dat prilejul sa reconstituie ei insisi sindromul cu pricina via Valenii de munte (un Dogville ca oricare altul). Trimiterea la „Ochi si obraz este foarte oportuna. Ca potential. Daca ilustrii comentatori dogvillezi de la Han vor fructifica sau nu acel potential ramane de vazut. Dar si fara asta, avem con-vingerea ca ei/ele si vor face treaba foarte, foarte, si foarte profund on topic.

278 răspunsuri to “Goeville – Ceilalți și nemântuirea”

  1. RALG said

    Dupa doua casatorii cam bizarre si cam incestuoase (cu matusa si cu verisoara) dl.Mario Vargas Llosa s-a decis in sfarsit sa re-intre in normalitate, liber si nesilit de nimeni, la frageda varsata de 79 de ani. Si-a parasit sotia-verisoarå pentru o noua si mai tanara iubita: fosta nevasta a lui Julio Iglesias (Isabel Preysler, perla Manilei, o prospatura de 64 de anisori). Profitam de ocazie pentru a-l felicita sincer, urandu-i logodna grabnica si placuta.

  2. MARILE SPIRITE SE ÎNTÂLNESC 🙂 🙂 🙂 🙂

    Dl. Goe:

    „fragilitatea ta ca cititor nu face decât să con-sfințească ratarea noastră ca blogger (adică ca scriitor).”
    „In absenta acestui singur semn valid al unei potențialități de co-comunicare (literatura, de…) slujirea nimicului devine singura fapta de glorie, a ta și a mea la blog, la arcă, ca și în întregul univers virtual. Dacă aș avea cu cine sta de vorbă (dar n-am) te-aș întreba pe d-ta, noi… ce aclamam noi aici? Noi aclamăm literatura, poezia (beția de cuvinte), arta con-versației, care pe (b)arca noastră nu se face deloc.”
    „dl.Goe nu-i decât masca obținuta prin anagramare a d-lui Ego”

    G:
    „Limita (limită?): cititorul e criminalul.”
    „textul adevarat se creeaza numai in mintea cititorului si orice scriitor inteligent observa, la un moment dat, ca centrul de greutate cade in afara textului.” ( G, citat de M.V.)
    „„Omul le face pe toate si zice EU“. (s.n.)

  3. Mulțumesc pentru film. Iată impresiile mele, „la cald”:

    Decorul, ca de teatru, îmi induce percepția de psihodramă, mai corect, de sociodramă, sau, și mai corect, de play-back theatre. „Directorul”, scriitorul fără operă Tom, montează un „joc al acceptării”, în care o folosește pe Grace, o tânără fugită din lumea ei de gangsteri „high”. O tânără cu idealuri, care dorește să trăiască altfel decât clanul ei, într-un loc idilic, un orășel uitat de lume.
    Totul curge frumos, oamenii învață să-și accepte nevoile și să accepte ajutorul. Mai învață să aibă încredere în cea care le oferă ajutor și să răspundă oferindu-i și ei protecție. Trăiesc într-un soi de plus și supra-realitate. Un lume ideală moral, după legi psihologice. Până când se află că tânăra e urmărită de poliție, deci ceva nu e chiar OK cu ea. Încep să se întrebe dacă își pot permite să se bazeze pe ce au experimentat, sau e cazul să asculte vocile autorizate externe. În fond, au de a face cu o anonimă. Încet, insidios, răul începe să iasă la lumină din ei: îi cer să presteze tot mai mult pentru protecția acordată, ajungând până la viol și hărțuire, actorii fiind adulți și copii, fără „discriminare”. Adevărul pe care ea li-l transmite ca martor participativ, cu privire la comportamentul lor, cu ocazia ultimei întâlniri „terapeutice” puse în scenă de Tom, este etichetat drept minciună. În final, Tom își trădează și el idealurile și o trădează pe Grace, sub pretextul fragil că o face pentru a-și finaliza opera despre istoria acelui loc, mai valoroasă, mai importantă, deducem – dacă vrem – , ca viața.
    Vândută, mințită de Tom, Grace e recuperată de un tată șef de gangsteri, iubitor. Discuția lor finală e despre iertare, acceptare, înțelegere a ființei umane rele, versus pedeapsă exemplară. Grace, victima iertătoare, devine și ea un „justițiar” interlop care îl ucide cu mâna sa pe Tom.
    Final negru, luminat de grațierea câinelui Moses, în ideea că cineva îi va oferi ajutor, o casă. Ca și cum Godville își salvează esența simbolică profund contradictorie. Pentru play-back-urile viitoare. 🙂

    • Dl.Goe said

      Va propun sa cititi (si) cronica lui Adrian Munteanu, cu rabdare, la rece. Ofera o baza de „discutie” solida despre semnificatiile metaforei „Dogville”. In fond „Dogville” este despre cum se comporta oamenii intotdeauna atunci cand printre ei apare un mântuitor aflat in contact (ambiguu) cu o putere mult mai mare decat a lor. Lars von Trier ofera aproape in fiecare film al sau o imagine nemiloasa, cruda si realista despre ce sunt „in fond si la urma urmei” oamenii si umanitatea si cum anume trebuie tratate/privite aceste entitati (de catre un observator cvasi-independent), dar…

      • INTJ said

        n-am acum timp de film sau de cronica … da’ as observa ca eforturile lui Lars sunt in van atata timp cat observatorul se considera (cvasi-)independent. in alta ordine de idei stau si ma intreb cu ce (ne-)au gresit cainii …

        • Dl.Goe said

          Cum ar trebui sa fie observatorul pentru ca „eforturile” lui Lars von Trier sa nu fie in van? Incapabil de (orice) transcendenta?

          • INTJ said

            imo, pentru a depasi o limita tre’ intai sa stii unde e limita. „nu sunt X” nu inseamna ca stiu ce-i in multimea far’ de X (si fara eventuali Y, Z, etc.) … similar, „sunt (cvasi-)independent” nu descrie ce sunt ci doar ce nu sunt … rezultand ca pana la transcendenta e cale infinita (din moment ce habar n-am ce transcend).

          • Dl.Goe said

            Deci, in concluzie, pentru ca „eforturile” lui Lars von Trier sa nu fie in van trebuie ca observatorul sa fie… aprioric… stiutor (sa stie unde e limita)… Dar daca observatorul at fi aprioric atat de stiutor asta ar insemna ca „eforturile” lui Lars von Trier sunt deja în van, inutile (observatorului)… si ca prin urmare, „eforturile” lui Lars von Trier sunt condamnate sa fie in van in orice imprejurare. Ceea ce poate fi in mod particular adevarat. Un adevar la un alt nivel. Totusi as prefera sa mai ramanem o vreme (un bob zabava) la nivelul åsta de acum. La acest nivel arta nu are de-a face cu adevarul ci (exclusiv) cu frumusetea. Poezia (poezia adevarata) denota frumusete nu adevar. Oamenii nu pot fi decat – cel mult – creatori de frumusete nu de adevar, iar pentru a fi validati ca creatori sansa (si nesansa) lor este de a fi apreciati pozitiv, in con-text, de catre (ceilalti) oameni, care sa fie capabili sa gaseasca frumusete in ceea ce artistul incearca sa creeze. Nu adevar. Artistul nu este decat un biet manipulator al detaliilor care compun frumusetea relativa si subiectiva asa cum este ea perceputa (social/mente) in mentalul colectiv. Niciun artist nu-i (destul de) artist daca nu-si gaseste spectatori potriviti care sa vibreze armonic cu genul de „frumusete” propus. Aici intra si impostorii (cu talent/e) care vand publicului rahatul pe care acesta-l asteapta, fara ca lor personalmente acel rahat creat sa le inspira mare lucru (vreo o mare frumusete). Frumusetea la Lars von Trier (un impostor?) este (ca in orice gest artistic/estetic) dincolo de bine si de rau. Frumusetea poate fi la fel de bine buna sau rea. Frumusetea nu-i musai spre bine dupa cum nu-i musai spre rau, slujindu-se exclusiv pe sine. Cine zicea (si bine zicea, poeticeste vorbind, adica in van) ca frumusetea va salva lumea avea in vedere doar o parte din frumusete. nimini nu zice (si daca ziece acela este un prost/ridicol) ca bunatatea va salva lumea. Si pentru ca in mod evident bunatatea nu va salva lumea si pentru ca lumea trebuie (in sesul ca are ne/voie) sa fie salvata, atunci un poet a zis (asa la misto, arta nu gluma) ca frumusetea o va salva. Aiurea! Frumusetea nu va salva lumea, dar pana sa se prinda lumea de chestia asta mai avem si noi o baza de discutie in van fara para-van. Despre arta, poezie, mister, abis etc, etc, etc.

            In poemul lui Lars von Trier, de o frumusete dureroasa, rapitoare, este vorba despre incompatibilitatea omului cu bunatatea. Lars von Trier, un mare artist, se tot chinuie sa ne spuna ca umanitatea nu e buna (chestie in care umanitatea gaseste frumusete pura) si ca (prin urmare) nu merita sa fie salvata, asa incat frumusetii ar trebui sa i se gaseasca alte rosturi. Umanitatea este prin natura ei rea, omul e rau (o notiune relativa, desigur), in acord cu propriile-i criterii de apreciere. Omul este rau nu pentru ca este rau ci pentru ca nu este in stare sa considere ca lucrurile de care este in stare (inevitabile) sunt rele. Omul este rau (absolut rau) pentru ca asa se percepe el insusi. Altminteri n-ar avea cum. Artistii sunt singurii care pot face tot felul de porcarii mizerabile (inclusiv rautati si mari scandaluri) privindu-se totusi ca pe un „bun”. Nero zicea „Ce mare artist moare odata cu mine”… Asa zic(em) toti, toate nimicurile in/umane. Cu o sinceritate deplina (pe care o confundam cu adevarul).

            Totusi „Dogville” denota o mare frumusete, coplesitoare, care-ti taie respiratia. Creator Lars von trier (un impostor?).

          • INTJ said

            nu chiar … observatorul tre’ sa stie intai unde e el (aka locatia sa) pentru a putea, apoi, determina unde e limita. cu alte cuvinte: da, trebuie sa fie aprioric stiutor … dar eu ziceam de alt fel de cunoastere. daca ne inchipuim un spatiu 3D in care exista observatorul, Trier si limita … unde e limita (intre Trier si observator, „in fata” ambilor, „in spatele” lor, „la dreapta”, „la stanga”)? astfel, pentru a determina unde e limita (pentru simplificare sa presupunem ca-i statica) sunt necesare informatii despre traiectoria (adica tot un fel de „unde”) lui Trier … dar si despre cea a observatorului. „a il/o intelege” presupune imo traiectorii asemanatoare (doar lobotomizat as indrazni sa spun unei femei ca am vreo idee despre sarcina, chinurile nasterii sau cum e sa fii mama … da’ am auzit destui destepti care chiar cred ca ei stiu). „a aprecia” e neam cu „a intelege” si deci depinde tot de traiectorii (ok, just for fun, putem sa-i aratam unui batran si experimentat vanator/razboinic massai un haiku pictat caligrafic in japoneza … haiku pe care nu-l poate citi, daramite intelege si aprecia). ergo, fara adevar nu exista frumos/urat … iar artistul tre’ sa puna macar un strop de adevar pentru a crea/obtine arta (si chiar si pentru a manipula). acum poate ca-i mai clar ca-n commentu-ul meu n-am avut treaba cu Trier ci cu observatorul (cvasi-)independent …

          • Dl.Goe said

            „Dialogul” nostru (de-a surda), are frumusetea lui, estetica lui, fiind in felul sau un poem in tandem, dar, din pacate (si zic din pacate numai pentru a pastra ritmul, rima, incolo nu-i niciun pacat, cel putin cata vreme-i frumos, placut, agreabil pentru macar unul oarecare dintre noi, spectatorii lui) nu contine niciun strop de adevar. D-voastra nici macar n-ati vazut filmul, n-ati citit cronica, asa incat n-aveti cum sti in raport cu cine/ce ar fi sa fie pseudo-independenta observatorului. V-a intrigat in mod reflex ideea generica de (pseudo)independenta a ideii de observator si de aici a pornit nasterea din con-cu-binaj a poeticului „dialog” fara urma de adevar intr-insul. Adevarul este ca i-am putem traduce batranului si experimentatului vanator/razboinic massai haikul cu pricina (la capatul unui ritual de initiere in haiku pe durata a cativa ani) facandu-l pe razboinic sa-l priceapa in aceeasi cvasi-masura in care-l pricepe un samurai. Si? Ar aduce asta vreo farma de adevar in ecuatie? Ce adevar? A pricepe frumusetea (eventual frumusetea unui haiku) nu implica vreo relatie cu vreun adevar. A pricepe un haiku inseamna a te emotiona in fata unor simboluri pe care ai impresia ca le intelegi (nu ca haiku-ul cu pricina ar contine vreun adevar) si pe care le poti conecta astfel cu niste zone sensibile, subiective din tine insuti si sa dai in lacrimi vazand ca simbolurile respective sunt ca cand ar fi ceva din sufletul tau. Educarea (dresarea) simtului estetic al cuiva pentru a-l face apt sa se emotioneze sincer fata cu o capodopera simbolica (ca orice opera de arta) n-are nicio treaba cu adevarul in sine. Este o dresura care implica reflexe conditionate (in antiteza cu emotiile bazate pe instincte). Poate nici n-ar fi nevoie sa-i traducem razboinicului haikul pictat caligrafic in japoneza. Este posibil ca in anumite circumstante sa se emotioneze pana la lacrimi si sa gaseasca valente artistice in liniile si culoarea picturii cu pricina, doar privindu-le, exact cum s-a emotionat Schmidt privint coplesitoarea opera de arta pictata de catre artistul Ndugu:

          • INTJ said

            de-a surda, de-a surda … si totusi se pare ca ne intelegem. 🙂 da’ cum am epuizat cuvintele alocate subiectului nu pot decat sa inchei „Dialogul” c-o varianta abhaya mudra mai pe gusturile occidentale.

          • arcaluigoe said

            Faptul ca ne intelegem nu presupune ca relatia noastra s-ar baza pe vreun adevar. Desi pare greu de crezut armonia (ca si dizarmonia) nu se bazeaza pe adevaruri ci, mai degraba, pe compatibilitati (incompatibilitati) morfo-functionale pre-existente. Designul inteligent al acestor structuri nu este in niciun fel o garantie ca sufletele care se inteleg ar tranzactiona adevaruri in schimburile lor comerciale.

        • Dl.Goe said

          Câinii? Pai (ne-)au gresit fundamental cand au devenit cei mai buni prieteni ai omului. E o greseala care nu putea ramane nepedepsita.

      • Sunt, în analiza profundă, la cald cu rece, a domnului Adrian Munteanu lucruri care nu-mi trezesc îndoieli, chiar mă verifică, validează, așa cum pe dumnealui – ca receptor – îl validează CTP 🙂 : bunătatea este definibilă doar în raport cu lumea spirituală, starea de bine reprezintă „un mod de viață cu sens și legitimitate divină”, Tom este un lider cu ambiții de „viziune morală” care nu a înțeles nevoia de Dumnezeu, Tom nu are nici experiența de viață, nici conexiunea cu lumea spirituală care să-l poată face de încredere pentru oamenii stimulați să se privească – pentru medierea între Dumnezeu și oameni, „amânarea vieții” înseamnă „păcat”. Pot adăuga aici că un terapeut credibil e acela care a trăit traumele și a trecut prin procesul de terapie; iar viața, conectată la spiritual, este, uneori, un foarte eficient terapeut. Mai departe, avem în noi și binele și răul, suntem capabili doar de bunătate efemeră în lipsa „edificiilor morale” și a ”privirii de sus”, „miracolul nu înseamnă salvarea ci doar șansa ei”. Da, cred și eu că evouționismul are „optimismul incorigibil” „că singura chestie importantă în viață e să mergi înainte”, că asta îți poate da iluzia că ține doar de tine să-ți învingi destinul, și implicit divinitatea. Acu, învingerea divinității mi se pare mie o ambiție ușurel ateistă. Iar „mersul înainte”, alegerea dintre percepțiile despre timp a celei compatibile cu evoluționismul, a timpului „săgeată”. Sigur, un om complicat este forțat să creadă, ca să nu înnebunească. Aș adăuga aici truismul că o credință în divinitate alimentează și încrederea în sine a omului, sursă a sănătății mentale. Da, omul simplu, a cărui credință nu e „un merit câștigat”, n-o poate aprecia asemeni celui „care ajuns la ea trecând prin focurile iadului, mistuit de îndoială și păcate”.

        Ei, și acum să mă opresc asupra lucrurile pe care eu le gândesc diferit. Nu am perceput în prim plan „ura de moarte a lui Tom față de Grace”, ci mai degrabă frica lui de schimbare și de eșec, cât și neîncrederea în sine de a gestiona situația. El a păstrat mereu acea carte de vizită ca un colăcel al său de salvare. S-a mințit și a mințit-o dintru început. Da, a primit un „gift” pe care nu l-a știut folosi altfel decât pentru o salvare și apoi o eliberare iluzorie. Pentru mine, pedagogia divină nu se reduce la distincția radicală răsplată versus pedeapsă-distrugere. Da, lumea spirituală generatoare de figuri divine, este dincolo de bine și rău, în termenii omenești. Însă dihotomia salvare-distrugere are ceva din intransigența Vechiului Testament, dar și a ateului „autoritarist”. Poate că divinitatea ar putea lucra pentru menținerea balanței Bine-Rău mai aproape de Bine. Până când specia ar putea face un „salt”, acceptabil ca posibil și de ateii evoluționiști, în alte circumstanțe. :). Un pic de răbdare nu i-ar sta rău divinității. Mai ales că timpul spiritual are alte conotații și legi. Grace ni-l evocă pe Isus. Accept. Care este „adevărata” lui misiune pe pământ, greu de evaluat din cojile noastre, chiar dacă ne numim CTP. „Adevărata” misiune, îmi amintește mie de „adevărata” democrație din „limba de lemn”. Mai contează și dacă ne așezăm în Perspectiva Noului Testament ori a Vechiului Testament. Dacă putem accepta inovația „iubirii” și „iertării”. Isus nu are „aroganța” bunătății. El știe că nu poate face binele decât cu conectarea și cooperarea crediciosului : ”Credința ta te-a mântuit!” Aici el se deosebește fundamental de Grace. Pedepsitoarea Grace, scurtătoarea agoniei, posibila vindecătoare. Este ca și cum i-ai lua omului aflat în comă profundă șansa de vindecare. Credința nu prea iubește căile scurte, shot-cut-urile familiare celor cu educație IT-istă. Iar drumul credinței nu este unul triumfalist, el presupune căderi și ridicări răbdătoare. Feminismul autorului privilegiază supliciul corporal, violul, aplicat unei femei, făcând-o „superioară” prin suferință bărbatului Isus. Eu mă gândesc la holocaust și la crimele comuniste de tip „experiment Pitești”, unde și bărbații au suportat violuri trupești dar și sufletești. Au fost violați pe acolo ceva con-generi ai lui Isus. Apropo, m-a impresionat o zicere a lui Frankl, psihiatru-psihoterapeut supraviețuitor de la Auschwitz, el constatând că de acoo unii au ieșit mai buni, iertători, alții mai răi, dornici să pedepsească. Lui, experiența i-a folosit spre a medita asupra sensului suferinței și a crea logoterapia, terapia sensului. El mai spune că în lagăre s-au lăsat uciși cei mai buni, cu un instinct de conservare mai slab. Cât despre supraviețuitorii „căzuți” ai Piteștiului, unii dintre ei au fost reconectați la divinitate prin terapia pe care preoți cu har le-au făcut-o.

        Filmului îi sunt profund recunoscătoare pentru invitația la meditație, care pentru mine nu s-a încheiat.

        • RALG said

          Selfie ! Iarasi. Fie.

          Totusi Grace reuseste (cu ajutorul Tatalui) sa ia asupra sa toate relele lumii mai complet decat a facut-o Isus, reusind astfel sa lase in urma ei o lume mai buna.

          • Da, putem zice că Grace ia asupră-și iubirea și ura, iertarea și pedeapsa distructivă, lăsând în urmă un teritoriu gol de mântuit ce e, pe care ar putea crește orice, inclusiv o lume mai bună. Teologic, e cumva dincolo de Vechiul și Noul Testament.
            Și… Orice interpretare omenească e un „selfie”, mai ales aici, în Goeville.

          • RALG said

            N-am a-cu-ma vreme de contra-comentarii… ci altadata.

            Selfie-urile or fi ele inevitabile, important ramane sa prinzi in cadru cat mai mult din restul lumii nu sa umpli pictura cu propria-ti moaca. 🙂

          • Dl.Goe said

            Inca n-am oportunitatea sa comentez la obiect comentariile pe care ati bine-voit sa le postati on-topic pe arcå (multumesc; vom re-veni), dar, pana una alta, va felicit inca o data pentru felul in care reusiti sa-l sti-Mulati pe co-Micul de la co-Rabia. Rezultatul este de-a dreptul u-moristic, Din ne/fericire sala (din care a foste evacuat râsul) e (aprooape) goala si tacuta, ceea ce, insa, ce-i drept, ii sporeste hazul (in alta directie). Apropo, vedeti vreo ase-muire intre Dogville si arca de la Corabia?

  4. ERATA: „Godville”.

  5. Dl.Goe said

    Hip hip hooray – Papa-Galul de la Co-rabia s-a intors la Goe-politica si a atacat Grecia. Da domne, uite cå n-am murit hazul på planetå. Induiosatoare rabdarea pe care a avut-o pana acum si ab-negatia cu care s-a ab-tzinut cat a putut iel sa nu dea cu mucii-n fasole, lasandu-i pe altii sa i-o ia inainte cu ana-lizele, nenorocirile si proorocirile In final a cedat si s-a de/dat. Hi-hi-laritatzii. Sa ne râdem (la) asa-dar. Ca dacii, un popor vesel care râdea/u din orice, chiar si fata cu moartea cruda. Traiasca moartea pasiunii. Traiasca umorul involuntar si clovnii de la tzara. Cenusie ne-ar fi HUVACA fara ei. 🙂

    • Dl.Goe said

      pre-ci-zare:

      Comentariul de mai sus a fost personalizat anume pentru publicul tzinta (ceea ce nu prea se face pe scenele serioase), de aceea il rugam pe cinstitul cititor ne-initiat si ne-unic sa-l ignore si sa nu ia in seama nici mesajul si nici meta-mesajul acestuia. Cu sti-må, multumim pentru intelegere.

    • Ce sens au bârfele despre Corabia aici? Păcat de acest topic.
      Știți povestea acelei văcuțe care, după ce a umplut un șiștar cu lapte de calitate, l-a murdărit tot ea? De n-a mai fost consumabil… Păcat!

      • Dl.Goe said

        Desigur ca sensurile care va depasesc n-au sens. Nu intru in detalii. Ce sens a avut pomenirea aici a blogului marginalia pe care se practica cenzura de razbunare? Ati facut acel gest constienta fiind de relatia sa valida cu „Dogville” sau ati facut-o din alte porniri?

        P.S. Da, desigur ca asocierea „unor bloguri” (de anver-gura celui invocat) cu topicul de aici ar fi intru „murdarirea” topicului. Simpla pomenire, tot desigur, nu. Mai ales cand este foarte, foarte ilustrativa, on topic. Pacat este doar ca va irositi intreaga energie exclusiv in promovarea propriei persoane care n-are de ce sa fie promovata.

      • Dl.Goe said

        Va intrebasem daca vedeti vreo asemanare intre „Dogville” si arca de la Corabia. Din acest comentariu al d-voastra s-ar putea deduce ca raspunsul pe care-l oferiti este ca nu, nu vedeti. Vedeti barfe. (Ce barfe? Banalitati de natura evidentei, postate public despre alte lucruri postate in public). Oare cine sa fie „Vera” de la Corabia? Atat de ancorata in sinergia faptelor si in auto-justificare incat propria-i reflexie o tulbura si o determina sa „vândå” oglinda pentru a fi sparta… Dar oare cumparatorul chiar o va sparge?

        • stely said

          Of, hop si eu … Nu vazusem comentariul d-voastra. Cu un ochi la tenis si cu altul pe arca . Am vrut sa mut discutia aici la topicul prezent. Din pacate, pe firul celalalt, nu pot sa ma( mai ) conectez. 🙂

          • Dl.Goe said

            Foarte bine. Mutati-va de la „neantizare” la „nemântuire”. Si fiti pozitiva. E un pas inainte. 🙂

            Ce ziceti? Ar putea oare d-na Marginalia sa fie Grace (our Grace) in Goeville pe topicul acesta? (pe care, se pare, ca Tom avem, totusi… 🙂 )

          • stely said

            Chiar am avut intentia sa va intreb din momentul in care ati facut specificarea: „nu uitati ca va aflati in Goeville”.
            Adica, cine credeti d-voastra ca ar avea profilul personajelor principale ? Banuiesc ca Tom ati putea fi chiar d-voastra ? In cazul asta ar putea fi . 🙂

          • Dl.Goe said

            Noi Tom? Ne flatati doamna. Noi am putea fi, cel mult, câinele. Iar cel putin „povestitorul”. Dar de unde ati scos ideea ca Goeville ar trebui sa fie populat cu aceleasi personaje precum Dogville? Nici macar Grace nu este absolut necesara pentru a ilustra ideea. Am propus-o pe doamna Margi in acest roll pentru ca se foia sa-l ia nu pentru c-ar fi musai necesar in piesa. Pe potentialul Tom al potentialei Grace l-am mentionat in acelasi context, fara sa ne fi inchipuit ca cineva (sau altcineva) si-ar fi putut inchipui c-ar putea fi propus dl.Goe in acest rol, si inca de doua ori in aceeasi zi ,o data de catre d-na Margi – cand ne-a zis ca n-avem Tom – si o data de catre doamna Ionescu care s-a pre/facut ca n-a-nteles ce va sa zica „nu uitati ca va aflati in Goeville”. Teatrul absurdului si dramele Parisului. Ce sa mai! Noi pe altcineva avusesem in vedere… D-voastra ce rol doriti? De vreme ce sunteti cetatean in Goeville ar trebui sa doriti si d-voastra acolo un rol. Vreti din Dogville? Din Dogville va dau. 🙂

          • stely said

            Eiii, facusem un comentariu dar l-am pierdut. Il voi relua maine. Acum este tarziu.
            P.S. Dar nu stiu daca va mai fi la fel. 🙂

          • stely said

            „Asa deci si prin urmare…” in comentariul pe care l-am pierdut spusesem ca am glumit cand v-am atribuit rolul lui Tom din Dogville .Acelasi lucru si pentru celalalt al lui Grace. Faptul ca am asociat „Goeville” cu Dogville nu a fost o prefecatorie ci purul adevar. Am crezut ca , de ce nu , ar putea fi o asemanare.
            Acum insa mai pe lumina vad cu alti ochi, poate mai clar. Goeville este cu totul diferit de Dogville. In primul rand ca , desi locatia si personajele au un oarece grad de stabilitate , aici sunt norme diferite de cele existente in cealalta locatie. Este o separare radicala intre una si cealalta. Goeville este o lume nevazuta , virtuala . Aici, in lumea virtuala evenimentele se supun unei altfel de cauzalitati , total diferita de cealalta . In Dogville ,cel vizibil, exista o cauzalitate de cauze şi efecte imediate. In Goeville (in lumea virtuala) personajele sunt nevazute , pot fi unul si acelasi , ele interacţionează unul cu celalalt independent de distanţa ce le desparte. Se poate intampla orice :sa dispara unul, sa apara altul, sau sa fie tot el in alta ipostaza. 🙂
            Aici , in Goeville personajele au o anume proiectie numai si numai prin ceea ce exprima ele prin scrierile lor. Urma pe care o lasa ele. Sigur ca se pot crea pe seama unui personaj tot felul de scenarii , tot felul de roluri. Exista libertate deplina pentru fiecare. Desi exista si aici „scandale” ca si in viata reala , nu este nimeni obligat sa participe la ele. Poate fugi oriunde iI este mai bine, sau sa dispara in neant .
            In Goeviile este insa o viata si o lume complicata. Unii se implica , se expun public, altii insa nu . Ei prefera sa vina doar in vizita, fara sa fie obligati sa ia parte la viata comunitatii. Aici nu exista posibilitatea de a fi Grace, doar daca … Exista insa , asta este clar, cineva care este si regizor si scenarist si „observator cvasi independent”. El este Dl Goe si nimeni altul. 🙂

          • Dl.Goe said

            Pe linia de demarcatie aleasa, observatiile d-voastra sunt cat se poate de pertinente. Ar fi de mentionat doar ca dl.Goe e in toti… si in toate… asa incat toti sunt dl.Goe, la un loc si fiecare in parte, chiar daca doar unul a apucat sa-si asocieze simbolic aceasta semnatura (ceea ce desigur ca in sine nici macar nu-l poate face sa fie aprioric cel mai goe dintre toti).

          • stely said

            Off topic . Ce partida de tenis vizionati in prezent? Eu ma uit la partida de dublu.
            Preferatii mei sunt Bopana/Mergea .

          • Dl.Goe said

            Mu-gu-ruza!

          • stely said

            Da, a fost o partida pe cinste . Si eu am tinut cu ea . Dari preferati ai mei au pierdut. Dar nu sunt trista. Asta pentru ca ceilalti au fost ceva mai buni. Meciul insa a fost colosal. Viteza, reactie , precizie , inteligenta tactica , suspans…
            Acum urmeaza cealalta semifinala. Nu stiu inca cine as vrea sa castige. S-ar putea sa ma opresc la …Sharapova. Nu am idee de ce.

          • Dl.Goe said

            Pentru ca tipa mai tare si mai frumos. Pentru ca e blonda. Pentru ca sunteti rasistå. 🙂 Pentru ca asa a zis dl.Goe. 🙂
            Pentru ca seamna mai bine cu Elena Udrea. Cine stie de ce! 🙂

          • stely said

            Oooo , da, o multime de motive. Am di ce alege. Dintre toate cel mai bun este „pentru ca asa a zis dl. Goe. ” ? Daa !!?? ” 🙂

          • Dl.Goe said

            Mu-gu-ruza! Mu-gu-ruza!…

      • stely said

        @Marginalia non Turpia,
        Din moment ce s-a facut o anume „pre-ci-zare” ar fi fost normal din partea d-voastra sa luati considerare rugamintea si sa ignorati acel comentariu, care, banuiesc, nu vi se adresa. Faptul ca ati intervenit ulterior cu alt comentariu ma duce la concluzia ca ati dorit sa va razbunati :”ochi pentru ochi dinte pentru dinte. ” Ceea ce nu corespunde cu spiritul d-voastra crestin. Sau poate ati vrut sa continuati discutia „on topic” si nu stiati cum sa procedati ? 🙂

        • Dl.Goe said

          Din raspunsul d-nei am dedus ca se considera si d-ei parte din „publicul tinta”. Sau o fi crezut ca noi sau altii ca noi or fi considerat-o asa si prin urmare a tinut sa le faca acelora pe plac. Dintr-o pornire crestineasca, fireste.

          Da, am observat si noi predilectia domniei sale in a-si afirma si sublinia credinta, relatia speciala in care se afla cu Dumnezeu. Inclusiv in razboaiele de hartuire pe care le poarta in contra ateilor, invocati fara sens in comentariul sau initial despre „Dogville”. In Dogville nu este vorba despre credinta sau necredinta in Dumnezeu. Nu este vorba despre (vreo) religie sau despre ateism. Este strict vorba despre natura umana si conditia umana in interiorul umanitatii/omenirii, intr-un mod cat se poate de agnostic, ca in mai toate filmele bravului om Lars von Trier (un impostor?).

  6. RALG said

    Despre Grecia s-a vorbit deja mai mult decat despre sinuciderea Madalinei Manole si disparitia Elodiei la un loc. Dezgustatoare chestie. Mai ales ca din toata povestea se putea face un rezumat nostim:

    • RALG said

      Grecia este o excelenta ilustratre a ideii de Dogville. Dar cine så stea så se uite la asa ceva cand sunt atatea si atate de trancanit pe tema asta din perspectiva media – auto-propusa, fata cu zorbagii urmasi ai lui Pericle. Comedie mare fratzicule, palicar, pezevenchi.

      P.S. La han dl.Athos (sarmanul) este bagat in corzi de rebela Isabela (lebada electrica ajunsa goe-politic in pozitia lui Radu Humor), din amor, amoc, prin bosfor. Amandoi au colosalå dreptate. Fiecare pe muntele lui, Athos pe al lui, Isabela pe al lui Venus. In rest nu, n-au. Cribda dintre Scila si Caribda. Grecia e bagata formal in mare dilemå nestiindu-se care model i-ar prii mai tare, cel al Irlandei sau cel al Islandei. Dupa opinia noastra cel mai tare Greciei i-ar prii modelul ecuadorian. Serios. Noroc ca nu ne aude nimeni dintre fruntasii politici virtuali c-ar iesi megálo skándalo.

      P.P.S. Efectele secundare (pagube colaterale) ale… astaaa, ååå, zi sa-i zic, crizei (!?) din Grecia ar consta in trecerea d-lui D’Artagnan in planul doi. Chiar doi si un sfert. Pare cuprins de o apatie nefireasca.

      • stely said

        Habar nu am ce se mai intampla cu grecii. Dogville ? Cam da . Mica asta Grecie are nevoie de o Apocalipsa pentru a se mantui. Apoi sa reinvie din propria-i cenusa. Cred, zau, ca lumea are nevoie de o trezire.
        Apropos, am gasit pe site-ul Cinemagia niste comentarii (pareri) despre Dogville. Dintre toate mi-a placut unul care cred ca v-ar placea si d-voastra.S-ar putea sa cunoateti comentatoarea . Este prietena …dar de ce „dusmanoasa”?

        aayana pe 13 Martie 2011 22:43
        Dogville îmbină cu succes elemente din film, teatru, literatură. Avem un povestitor pe fundal, un decor minimalist care desființează orice tip de graniță, personaje bine definite. Grace apare într-un orășel cu numai 15 oameni unde legea s-a scris în timp iar cercul s-a îngustat. Ce trebuie să faci pentru a te integra într-o comunitate restrânsă, unde toți se cunosc foarte bine? Cu alte cuvinte, ce dai ca să primești ospitalitate? E o întrebare aiurea dacă ne gândim că omul ar trebui să fie amabil prin însăși firea lui, în special cu cineva care nu i-a făcut nimic rău. Cel puțin, dacă avem de-a face cu oameni care au pretenția că au primit o educație, altfel nu știm de ce anume ar fi în stare indivizii lăsați în voia lor, sălbatici. Că este vorba de un set de principii morale, de religie sau spiritul de turmă, masele pot fi controlate.
        Dar Grace este o necunoscută și pentru a prinde încredere într-o femeie care pare inocentă, trebuie să existe un test. Grace trece proba dar atunci când oferi un deget sunt șanse să ți se ia toată mâna. Mai departem ies la iveală colții care cândva reprezentau zâmbetele politicoase. Lars von Trier spune că răul poate să apară pe orice fel de teren. Dogville nu ține morțiș să arate partea întunecată a firii umane pe cât condamnă omul ce-și urmează instictele animalice. Reacția comunității este invers proporțională cu bunătatea lui Grace. Cu cât aceasta privește mai mult în viitor și are puterea să ierte, cu atât oamenii simt că ar trebui să o consume, ca pe un bun comun.
        Finalul este surprinzător și aduce puțin echilibru în ecuație dar și o notă de tristețe. Grace conștientizează că nu poate rupe răul din rădăcini și acceptă puterea, nu neapărat fericire în cazul de față.
        Un film foarte bun, ce lasă loc pentru multe interpretări

        http://www.cinemagia.ro/filme/dogville-5872/reviews/

        • stely said

          Nu , nu cred ca va place. Asta din cauza ca are ceva asemanari cu primul comentariu al doamnei „marginalia non turpia.”
          P.S.Mi-a parut rau ca nu ati „lasat de la d-voastra” un pic de ingaduinta pentru cateva mici hachite ale doamnei in interesul pre-a cinstitilor cititori dornici de a afla despre Dogviile si ne/ mantuirea. Eu nu am vrut sa tulbur apele tocmai pentru a se continue acea discutie „prietenoas” ce ulterior a degenerat in una „dusmanoasa”. Marturisesc, am si eu partea mea de vina. Ar fi trebuit sa spun public faptul ca ce-l de-al doilea comentariu ,al doamnei Marginalia, mi-a placut f.mult. Avea destule elemente ce deschideau paliere multple de discutie. Acum s-a suparat si nu mai vine. S-a suparat si pe mine. 😦

          • Dl.Goe said

            Comentariile (acestea anume ale) d-soarei AnaAyana, ca si cele ale d-soarei Goya nu sunt din categoria celor despre care s-ar putea spune ca-mi plac sau displac sau ca ar putea trezi o emotie suficient de intensa care sa impunå numirea ei explicita. Exagerati. Iar faptul ca textul cuiva, pe care l-as putea gasi placut mi-ar putea displacea… din cauza ca aduce cu parerea emisa de vreo ipotetica persona non grata, este o ipoteza care va apartine si pe care ati mai vehiculat-o (sub diverse variante), dar care n-are nici acum nicio consistenta. Alta exagerare. Faptul c-o gasiti plauzibila spune mai mult depre „observator” decat despre „obiectul observant”. Iar daca n-o gasiti plauzibila dar va incercati si d-voastra norocul, ca provocatoare amatoare, asa la plesneala, tot despre „observator” zice cate ceva.

            Cat priveste „ratarea sau startarea deschiderii discutiei”, pe paliere multiple, despre Dogviile si ne/ mantuirea fiti pe pace. Nu depinde niciuna de tzâvnele sau bunavointa d-soarei Goya (întzårånitå) sau ale altcuiva anume, asa incat cinstitii cititori dornici de a afla, inexistenti de altfel, n-au pierdut (încå) nimic, orice amanare fiind tocmai in folosul lor. Pentu firavul cititor (atat de fragil ontologic) aceste mini-drame pe (b)arca sunt doar mici si nevinovate bonus-uri care aduc din ce in ce mai bine cu intamplarile petrecute in saptele usilor inchise, piesa in care joaca chiar si Mecu:

      • stely said

        Iar aici despre efectele periculoase ale filmului asupra unor minti criminale :

        Reactia lui Lars von Trier dupa ce a aflat ca asasinul din Norvegia s-a inspirat din filmul Dogville

        Citeste mai mult pe: http://procinema.ro/stiri/reactia-lui-lars-von-trier-dupa-ce-a-aflat-ca-asasinul-din-norvegia-s-a-inspirat-din-filmul-dogville.

      • INTJ said

        Grecia este o excelenta ilustratre a ideii de Dogville.” … iar eu sunt (cica) nebunul ca s-a intors rapid acasa dupa 4 ore petrecute pe acolo.

        • stely said

          Da ?? De ce ? „Nebunii „mei sunt acolo din ziua referendumului si nu dau semne ca s-ar intoarce acasa mai devreme.

          • INTJ said

            pentru ca, din cate se pare, gandesc … altfel (decat majoritatea)? sau poate ca doar ma mint frumos c-as gandi (imi zicea un prieten, la telefon, inainte de u-turn: „daca tot esti acolo si ai condus atatia km, macar stai peste noapte”)? oricum ar fi, cert e ca nu-i (nici macar temporar) de mine acolo …

        • Dl.Goe said

          Maybe that happen because, as pluribus Unum, you looks xeno to them (and vice versa), as it can be guessed… not only based on your unorthodox and quixotic sobriquet but also because of a sort of telegnosis related to your proprioception. Going there with no research, out of any expectations denote a deep, deep otiose in contradistinction with spontaneous decision to cancel the stinkaroo trip before begining. Am I right?

          • INTJ said

            hm … inca n-am intalnit un om care, pe vari criterii, sa nu gandeasca in sinea sa „he looks xeno to me”. da’ strict d.p.m.d.v. a fost ca si cu prostia: stim ca-i infinita, o studiem (ne)intentionat in detaliu (aka ne lovim mereu de ea, oricat ne-am feri), (experienta ne invata sa) ne asteptam sa fim uimiti de urmatoare ei manifestare … totusi, de fiecare data cand se manifesta, reuseste cu brio sa ne depaseasca orice asteptare/inchipuire … iar candva enough is enough, ti se rupe de criterii gen required sample size si urmeaza: „thank you, but no thank you„.

          • Dl.Goe said

            D-le INTJ, Arca lui Goe (adica a d-voastra) aduce destul de bine cu Teatrul Absurd al Absolutului Fix de pe Planeta Nomalis (care Teatru este la randul lui o copie fidela a Universului întreg – plin de etaje la acelasi nivel – va dati seama ca co-exista o infinitate de Universuri paralele in acelasi timp si-n acelasi spatiu?). Prin urmare, si la noi, aci pe punte, in cala, pe catarg, pe velatura, pe carena, isi gasesc loc simultan toate piesele (de teatru) in care personajele isi cauta rolurile si autorul, cam la fel ca-n Shrek, locul in care se-ncurcasera si se amestecasera povestile. Schimbul replicilor cu personajul d-voastra imi da senzatia ca, independent de restul pieselor (fiecare in mai multe acte ratate), reusim impreuna sa punem in scena (fara sa dramatizam) piesa de teatru Star Treck, in varianta aceasta:

            Toate personajele isi joaca simultan rolurile in piese diferite, pe aceeasi scena, in acelasi timp, fara sa se incurce unele pe altele. Unii actori joaca simultan mai multe roluri, in mai multe piese sau in aceeeasi. Teatru-n-teatru. Rezultatul este o co-medie geo-metrica: Goeville – o instantiere inofensiva a arhetipalului Dogville. Show must go on.

          • INTJ said

            lol … inspirata alegere (clip-ul). da’ cum sansele mele de imbarcare pe Enterprise sunt zero … nu-mi ramane decat (b)Arca si calatoria ei (prin universuri). altfel spus: the show goes on and (, even if they think they do,) the puppets have no say in it (the show going on and on). the only choice puppets have is to choose the type of part they play in the show: active (on stage), passive (behind the scenes/in their box) or a mix thereof. therefore and also because they’re still bound by their strings (with or without a puppet master), imho, puppets can’t really judge (or even determine the type of) the whole (ongoing) play. i alway try to remember that …

          • Dl.Goe said

            Va avertizez totusi ca pe Arca lui Goe si prin preajmå scenografia si decorul arata mai degraba ca aici:

            Asa arata universul el insusi in partea sa observabila… observabila in acord cu perceptia o-mu-lui, inzestrat în tzeasta cu creier, stiinta si constiinta.

    • Dl.Goe said

      Lume, lume…Propunem in mod official modelul ecuadorian pentru Grecia (intrucat cel irlandez cat si cel islandez nu i se potrivesc ci dimpotriva). Vom supune la vot adoptarea acestui model la o data ce va fi anuntata ulterior. In curand va fi ora exacta. Va rugam sa ramaneti pe receptive:

      O tara exotica, unde toate sunt mai altfel: Ecuador
      Tot ce e exotic atrage, iar in ultimii ani tarile putin umblate sunt mai cautate de unii turisti chiar decat cele cu vestitgii si obiective de exceptie.

      Un astfel de loc se afla in padurile Americii Latine, este situat chiar pe ecuatorul planetei si, nu intamplator, poarta numele de Ecuador. Are o suprafata putin mai mare decat cea a Romaniei si vreo 15 milioane de locuitori.

      Poate ca mai cunoscuta decat tara insasi este o posesiune a ei, insulele Galapagos, spre care se indreapta numerosi straini din intreaga lume si care si-a facut o faima deosebita datorita uriaselor ei broaste testoase.

      De altfel tara este renumita datorita biodiversitatii ei, concretizata prin 1.600 de specii de pasari (15% din toate pasarile cunoscute ale lumii), 106 specii de reptile, 16.000 de specii de plante si 6.000 de specii de fluturi.

      In afara de toate aceste daruri ale naturii, merita insa spicuite si unele curiozitati locale aparute ca urmare a convietuirii interumane sau evenimente deosebite, din cele prezentate de portalul Factroom.

      1. Ecuador este singura tara din lume unde orice strain este primit fara viza, indiferent de unde provine el.

      2. Pentru a obtine o viza de rezidenta permanenta necesara inceperii unor afaceri, cetatenii straini trebuie sa depuna totusi la o banca din Ecuador cel putin 25.000 dolari.

      3. Ecuador este, de asemenea, singura tara din lume care a refuzat sa onoreze serviciile datoriei externe nu datorita insolvabilitatii, ci din principiu.

      4. Ecuador nu are moneda proprie si se foloseste pentru necesitatile interne de dolarul american. Cea mai mare cupiura aflata in circulaie este cea de 20 USD.

      5. In Ecuador, orice cetatean are drept de vot, inclusiv strainii care s-ar afla pe teritoriul tarii in ziua alegerilor. Pentru cetatenii ecuadorieni, insa, votul este obligatoriu.

      6. Importul automobilelor mai vechi de un an este interzis in statul Ecuador.

      7. Legea nu interzice prostitutia, considerata a fi o profesie onorabila.

      8. Constitutia si Codul Penal din Ecuador permit aplicarea „traditiei si obiceiurilor nationale indiene”. Acestea insa sunt legi nescrise si se aplica „dupa ureche”.

      9. In Ecuador, soferilor le este permis sa circule cu o concentratie alcoolica in sange de cel mult 0,3 la mie.

      10. Din anul 1996 si pana in anul 2006, in Ecuador au fost schimbati noua presedinti de stat.

      11. Ecuador este singura tara din lume unde un presedinte aflat in exercitiu a fost schimbat din functie in urma unui certificat medical de „handicapat mintal”.

      12. In februrie 1945, statul Ecuador a declarat pe neasteptate razboi Germaniei. Negasind explicatia acestei inversunari, Hitler a cazut intr-o adanca depresie.

      13. Ecuador este tara unde se pretinde ca au fost observate cele mai multe OZN-uri din lume.

      14. Pe teritoriul statului Ecuador, se inregistreaza anual circa 400 de cutremure care depasesc gradul 4 pe scara Richter.

      15. Statul Ecuador nu are si nu doreste sa construiasca nicio cale ferata, fiind din principiu impotriva acestui mijloc de transport.

      16. Un sondaj care urmarea sa afle entitatile lumii celei mai indragite de catre populatie a primit raspunsul in urmatoaea ordine: Iisus, Fotbalul, Berea, Coca Cola.

      17. In orasele statului Ecuador nu exista niciun restaurant McDonald’s.

      18. Anul scolar in Ecuador incepe toamna in zona montana si primavara de-a lungul coastei. Dar asta nu spune nimic, pentru ca tara are clima ecuatoriala, iar diferenta dintre anotimpuri este putin perceptibila.

      19. Ecuador este tara cu cea mai ridicata rata a diabetului din lume. Statisticile arata ca cel putin 10% din populatie este bolnava, iar riscul de imbolnavire in urmatorii ani se prevede a fi de 30%.

      20. In zonele impadurite ale tarii mai traiesc canibali. Deocamdata, autoritatile n-au reusit sa rezolve aceasta problema.

      21. Ecuador a fost prima tara din lume care in anul 1906 a abolit pedeapsa cu moartea, desi unele grupari primitive, cand isi prind dusmanii, nu se abtin sa-i arda de vii.

      22. Candva, Euadorul le-a apartinut incasilor. Ei au devnit stapani peste tara, prin casatoria comandantului lor suprem cu fiicele unui sef de trib local, ocazie cu care a luat intreaga tara ca zestre.

    • RALG said

      Inca un sfat util (gratis) pentru Grecia ar fi acesta Sa adopte dolarul Canadian. Serios. Acuma, re-pe-de, inainte de a intra si yuan-ul in scena monedelor forte.

  7. INTJ said

    strict informativ, o lista de site-uri de evitat pe viitor gasiti aici

    • Dl.Goe said

      Uh, am scapat ca prin urechile acului. Slava Domnului ca Arca lui Goe nu este pe lista. 🙂

      • stely said

        Tot” off topic „: ma bucur ca Gasquet a egalat la seturi cu Wawrinka. Insa asta mu inseamna ca ii doresc raul adversarului sau. 🙂

        • Dl.Goe said

          Dar ce inseamna? 🙂

        • Dl.Goe said

          Ca Gasquet este favoritul d-voastra. (?) 🙂

        • Dl.Goe said

          P.S. Si eu m-am bucurat. Mi-as dori totusi ca in semifinala sa ajunga dl. Wawrinka dar sa fie un pic obosit… 🙂 Nu ca data trecuta cand a fost invers. Se profileaza semi-finale de vis: 1,2,3,4 – Careul de asi. Sa speram sa nu fie (vre)un „ei asi!” tamana din cauza ca ne ante/pronuntam.

          • stely said

            Exact !! 🙂

          • stely said

            Adica, da, Gasquet a fost preferatul meu, dar numai in meciul ce abia s-a terminat. Vineri (in semifinala) vom( mai) vedea . 🙂

          • Dl.Goe said

            Eee, daca asa ati vrut d-voastra, fie… ma conformez si ma multumesc cu ce-a iesit.

            Mai stiti cumva cum il chema pe ala de l-a batut pe Nadal? Si ce s-a mai intamplat cu el? Cand si pe unde? De curiozitate.

          • stely said

            Pai pe Nadal l-a invins in runda a doua preferatul meu Dustin Brown . In runda a treia a luat bataie de la Viktor Troicki , iar acesta a fost invins de canadianul V.Posipisil, care si el fu batut la randdul lui de Andy Murray, care si el, dar sa mai asteptam , sa mai vedem… 🙂

          • stely said

            Si uite-asa duminica vom avea o finala de infarct. Daca Djokovic si Federer vor servi in finala de duminica, precum au facut-o astazi in semifinale, ghici cine va avea mari probleme ..”.cuscre” ? 😦 Lui Andy Murray i-au lipsit cativa asi in plus ca sa faca macar un break in semifinala de azi. cu Feserer. Raman insa cu satisfactia ca a facut un meci de milioane.
            P.S. Dar mi-am adus aminte ca la inceputul competitiei ati facut o anume previziune. Mai ramane valabila ?

          • Dl.Goe said

            Meciurile de milioane se fac in finala. In semifinale sunt de cam 800 de mii, dupa cate stiu eu. 🙂

            Afectate de foarte mici inexactitati de parcurs toate previziunile au ramas intotdeauna valabile, in sensul ca daca drumul pana in punctual final a cunoscut unele mici abateri (de coloratura), rezultatul final a corespuns deplin spiritului in care a fost emisa pre-vederea. Ceea ce probabil ca se va intampla si pe viitor.

            P.S. Dar ati uitat sa-mi spuneti (chiar si acum in ceasul al-XIII-lea) care va sunt favoriti in cele doua finale.

            P.P.S. Acuma ca l-a eliminat pe Andy asta nu-i totusi un motiv intemeiat ca Federer sa devina Feserer. Nu?

          • stely said

            In acest fel as zice ca finala de anul acesta la baieti va fi o reeditare a uneia care s-a mai jucat dar ca de data asta invingatorul va fi celalalt

            „Mu-gu-ruza (pronuntat precum si-mo-na din tri-bu-ne) este favorita mea pentru castigarea acestui Wimbledon la fete”

            Prin urmare -” asa cum a zis dl.Goe. ” 🙂
            La baieti exclus Feserer . 🙂

          • RALG said

            Nu e clar deloc de ce i-l tot citati pe dl.Goe d-lui Goe, avand impresia ca d-lui nu-si amiteste citatele. Convingerile d-voastra in aceasta privinta si insistenta sunt de-a dreptul induioasatoare. Ce urmariti?

          • stely said

            Eeee, cred ca va prefaceti ca nu este „deloc” clar .Daca as fi spus direct ca favoritii mei sunt „asa cum a zis dl Goe”, ar fi fost posibil sa ma intrebati cum a zis … Asa ca am venit in intampinarea intrebarii cu citatele din Dl Goe. Dar din primul citat nu reiese cine este favoritul , ci doar cine va fi castigatorul la baieti . Adica, il vedeti castigator pe Federer. desi ati vrea sa castige Djokovic. Ceea ce am anticipat si eu in postarea in care lasam sa se inteleaga ca Djokovic va avea probleme daca va servi precum in meciul cu Gasquet. Asta nu inseamna ca nu voi merge in continuare pe mana lui Djokovic.
            La fete, desigur, Muguruza.

          • Dl.Goe said

            Asa da. Acum e ceva mai clar. Cel putin in privinta alegerii formale a favoritilor d-voastra acum s-ar zice ca stim who’s who. Cat priveste interpretarile versetelor nostradamice… eee. Mai exista unele mici erori de interpretare… care se vor releva la bun sfarsit.

          • stely said

            Nu fu’ sa fie nici Simona si nici Mu-gu-ruza, dar avem totusi un roman castigator la Wimblendon : Tecau / Rojer Sa ne bucuram asadar. 🙂
            P.S. Am avut un pic de speranta , ca Muguraza va avea forta sa egaleze miraculos de la 5-1 la 5-5 . A fost cat p’aci sa fie un meci spectaculos , dar asa nu am fost prea incantata. S-a terminat prea repede.

          • RALG said

            Ce s-a jucat deja meciul? Am bagat eu de seama ca „fetele” au iesit nitzel la incalzire si m-am mirat ca tineau si scorul dar nu mi-am imaginat ca aceea-i finala turmeului de mare slem de la Wimbledon. Hm! Am ratat-o. Se pare ca a fost incununarea bramburelii din tenisul feminin in care singura certitudine este ca maciucareasa le sparge pe victimele colaterale din grupul celor 100 de fecioare despletite din care nu se stie niciodata who’s who. Asta nu e drept. In boxul profesionist, de ex, un sport nobil, se joaca pe categorii de greutate. Cum ar fi sa joace Vladimir Kliciko cu Manny Pacquiao? O aberatie. In mod clar participarea Serenei in turneul fetelor este un abuz. Ar trebui create categorii in care incadrarea ar trebui sa se faca dupa dimensiunea fundului si grosimea pulpei. Oricum Serena ar ramane campioana la categoria ei dar ar fi un mare castig pentru tenisul (Doamne iarta-ma) feminin. Probabil ca s-ar limpezi mai usor apele daca competitoarele ar avea mai clar in minte un anumit tip de adversare, din aceeasi gama. Oricum ceea ce joaca Serena nici nu poate fi numit tenis. Serios. Satisfactia cu care ingroapa cate o minge din doi metri in terenul victimelor este de-a dreptul ridicola. Te face sa te intrebi daca nu cumva intreaga competitie de la fete este caduca, superflua, falsa, abuziva. Daca tot ne emancipam sa se faca domne o singurra competitie, fete si baieti, in care sa se joace 3 seturi din 5 ca sa aiba si spectatorul sentimentul ca n-a dat banii pe prostii. Este singura idee care se desprinde din prezenta d-soarei Wiliams in competitiile de tenis. Serios acuma.

            P.S. Dezamagitoare blazarea cu care Muguruza a abordat partida (in)amicala cu maciucareasa no.1. Probabil ca pana la retragerea acestei maciucarese din competitie nu ne mai putem astepta la vreo frumusete in tenisul feminin. In afara de jocul atipic al unei Monica Niculescu nu vad ce altceva ar mai justifica pierderea timpului cu urmarirea unor asemenea partide. Eu unul ma retrag din acest „sport”. Sa ma anuntati si pe mine daca s-o mai intoarce frumusetea in tenisul feminin in urmatorii 5-6 ani.

          • stely said

            @Dl Goe – Eeee, pai ce faceti ? V-ati dus sa sarbatoriti si pe mine cui ma lasati ? Data trecuta am vrut sa va „descatranesc” si am dat gres ,iar acum cand sunteti bucuros nu mai conteaza ? Sau o fi altceva ? A,da , va pregatiti sa faceti ‘ indreptarea erorilor de interpretare’ a ” versetelor nostradamice .. eee” . 🙂 Pai da, prevasuserati ca, de” data asta, celalalt” va fi castigatorul.Adica Federer.
            Eu ma felicit ca am mers pe mana lui Djokovic de la cap pana la sfarsit.
            Daca va amintiti am spus, dupa meciul pe muchie cu Anderson, ca va avea cale libera spre trofeu. Am fost putin precauta cand am vazut cum cum a jucat Federer in meciul cu Murray, de altfel mult mai spectaculos decat cel de azi. Asta intrucat Federer servise impecabil fata de Djokovic cu Gasquet. Astazi, insa, nu a mai avut aceeasi precizie si parca nici …determinare ? Acum sunt foarte bucuroasa ca a castigat . Ceea ce cred, „DA%”, ca si d-voastra . 🙂

          • RALG said

            Ooo, nu nici vorba… Am fost foarte ocupati (absorbiti) cu lucruri lumesti in universul nevirtual care ne-au acaparat imediat ce s-a terminat meciul. Ba chiar au asteptat dupa noi. O sa zicem si noi doua vorbe despre meci maine-poimaine mai pe lumina ca slava Domnului avem de unde. Cat despre indreptarea anuntata a erorilor de interpretarea a versetelor nostradamice lucrurile sint cat se poate de simple:

            Pronostic: In acest fel as zice ca finala de anul acesta la baieti va fi o reeditare a uneia care s-a mai jucat dar ca de data asta invingatorul va fi celalalt

            Finala de la US Open 2007: Roger Federer il invinge pe Novak Djoković, 7–6(7–4), 7–6(7–2), 6–4

            Iar lucrurile s-au intamplat intocmai cum am prezis si cum ne-am dorit. 🙂

            Noapte buna.

          • stely said

            Ahaaa, ce-i drept nu facusem o investigatie asa de aprofundata , intinsa pe mai multe „paliere”.Pai da , si previziunilelui Nostradamus au fel de interpretari. Depinde de cine este „observatorul” . Daca este unul ca mine (limitat ) are toate sansele, sa nu fie deloc pe faza. 🙂

            P.S. Se pare ca domnul Iv cel Naiv a fost deconspirat :

            știi cine sînt

            știi cine sînt, știi cine sînt,
            sînt cel mai singur nor de pe pământ
            te așteptam să putem ploua împreună
            să facem lumea, picătură cu picătură, mai bună

            n-ai cum să uiți cine sînt –
            o viitoare piatră de mormânt
            noaptea mă antrenez să am picioarele reci
            pentru pe veci, pentru pe veci

            de cum m-ai văzut ai știut cine sînt
            că nu-s atâta faptă, cât cuvânt,
            sînt cel mai amuzant tablou din lume
            pictat de-un pictor fără chip și nume

            trebuie neapărat să știi cine sînt
            ca să știi exact ce cuvânt
            vei extrage din mine, ca dintr-o urnă
            în clipa cea din urmă, în clipa cea din urmă.

          • RALG said

            Peste finala turneului de tenis de la Wimbledon de anul acesta s-a așternut tăcerea. Ceea ce ar fi cat se poate de firesc (întrucât, nobil sau nu, pana la urma, tenisul nu-i decât un joc, o joaca) daca n-ar fi fost atât de abrupta aceasta așternere. Meritul ii aparține in totalitate lui Novak Djokovic. El a redus totul la tăcere. Apăsătoare tăcere. Doamne cum ar mai fi vuit ziarele daca ar fi câștigat domnul Federer, a opta oara, va dați seama a opta oara, si garda inter/naționala (nuuuu) s-a desființat. Ce compunere minunata ar fi scris la noi (in munții stra-buni) cunoscătorul enciclopedic universal si trans disciplinar in orice direcție dar mai ales in tenis, domnul CTP tine însuti. Așa însă… nimic, nothing, niente, nada… Caci nici Nadal nu mai e ce era pe vremuri. Dar e mai bine așa. Mult mai bine caci astfel dl.CTP-tine-însuși are ai mult timp de dedicat celei mai recente obsesii a domniei sale: Simona Halep pe care o răsfață cu atenția amorezului înșelat in amor, la cote la care nici măcar d-soara cu pricina nu s-ar fi așteptat. Nu se poate sa nu te întrebi ce-o fi oare in mintea d-lui CTP atunci când i se confesează (cu speranțe) d-soarei Halep ca „nu ştie cum o să mai scrie despre tenis după ce Roger Federer se va retrage”.

            Ca si in turneul masculin de la Roland Garros, si la Wimbledon (desfășurat in prelungirea celui parizian), am avut la băieți nu una ci cate doua finale. In amândouă turneele campionul tristei figuri, Andy Murrey, a jucat si a pierdut cate o finala (numite formal semi-finale) una împotriva lui Djokovic alta împotriva lui Federer, netezind drumul celor ce aveau sa-i înfrunte si sa-i învingă pe cei doi in cea de-a doua finala a celor doua turnee. Si Djokovic la Paris si Federer la Wimbledon au resimțit efortul de a-l învinge pe bravul Andy in doua meciuri memorabile (fiecare valorând ca spectacol cat orice mare finala de grand slam), pentru a merge mai departe destul de vămuiți de vlaga. Istoria finalei oficiale de la Wimbledon si-a consumat substanța in primele doua seturi, lăsându-l apoi pe Novak Djokovic sa defileze, in celelalte doua, prin cenușa imperiului. Ca suporter al lui Novak mi-a fost un pic teama ca i se putea întâmpla sa de/cada iarăși in atitudinea păguboasa a practicării unui tenis pasiv, care i-a adus înfrângerea la Roland Garros. Primele game-uri m-au convins ca nu, nici vorba. O contribuție in adoptarea unei atitudini sănătoase, agresive, încrezătoare adoptata de Novak a avut chiar Federer prin simplul fapt de a fi un alt fel de elvețian decât Wawrinka,, unul cu care in niciun caz nu te apuci sa faci joc de așteptare. Si Djokovic n-a așteptat. A decis sa ia inițiativa si a reușit sa rămână in acest plan in fata celui mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor. Chiar daca ar fi pierdut finala n-as fi avut ce sa-i reproșez lui Novak in privința atitudinii adoptate, întorcându-se (după escala de la Paris) la mentalitatea de învingător care l-a consacrat ca mare campion. Este o plăcere sa urmărești spectacolul de dincolo de jocul de tenis propriu zis, pentru cei in stare sa-l vadă, in care Novak se ancorează in sine însuși, construind-si convingerea ca indiferent ce va face adversarul exista o cale potrivita către victorie. A pierdut setul al doilea ratând 6 mingi de set in fata unui alt fel de Federer, constrâns si el sa iasă din sine însuși cu orice risc, cu prețul luptei si al efortului fizic pe care alta data își îngăduia sa le repudieze cu suprema detașare. Mai in spiritul adevărului ar trebui spus ca numărul unu mondial nu a pierdut setul pe care l-a avut in mana, si in care a jucat fără sa fi greșit cu ceva anume, in atitudine sau in joc, ci mai degrabă ca Federer, bătrânul Roger, depășindu-l in multe privințe pe tânărul Roger (regale tenisului spectacol de alta data) l-a câștigat, cu forța, forța disperării intr-un fie ce-o fi. După setul al doilea meciul a ajuns pe muchia ascuțita a muntelui, înghețând preț de o clipa in așteptare, pentru a se decide cine cade, cine se înalta. Cui urma sa-i surâdă victoria? Când intr-adevar este de ales, alesul este de obicei cel de pe val (valul clipei), învingătorul in mica drama a setului doi, totul cu asentimentul publicului din tribune si din lumea larga (dornic sa vadă arzând focul pasării Phoenix), el deținătorul dovezii ca numărul unu al momentului, chiar jucând impecabil, poate fi totuși învins, întors din drum, acela este favoritul soartei. mai ales când acest favorit este numărul unu al tuturor timpurilor. Furat de intensitatea dilemei am avut pentru o clipa impresia ca da, încă mai este de ales, si ca Federer, precum Cidul, poate învinge, prin acord armonic cu mersul lucrurilor, cu inerția acestora, chiar sas stors de vlaga după magnificul set al lui fie ce-o fi, cu orice preț. In realitate însă n-a fost nimic de ales. Încă o data Novak Djokovic s-a scuturat de aparentele care îmbâcseau clipa si, văzând limpede cum stau lucrurile in realitate, a decis nu ceea ce mai era de decis ci doar de consemnat. Masca de pe fata lui Novak din seturile 3 si 4, pentru cei care știu sa citească măști (si vai, Federer știe), nu lăsa loc prea multor interpretări si sau pentru alt deznodământ. Ceea ce-mi palce enorm la acest Djokovic este felul in care stie sa alunge si sa anuleze, aparent fără efort, presiunea lucrurilor subiective care pot tulbura mințile in competiții. Umilința pierderii unui set pe care l-a avut in mana (un factor subiectiv, major dar subiectiv) n-a contat in fata evidentei ca Federer trebuia sa fi ieșit epuizat fizic si mental din acel set câștigat a la Pirus. Abilitatea de a-ti păstra mintea limpede si abilitatea de a profita fără mila din pierderea limpezimii de către adversar face parte din jocul marilor campioni, fiind parte a spectacolului tenisului, in aceeași măsura cu jocul de acolo din teren. Alta data dl.CTP era capabil sa sesizee si sa aprecieze acest spectacol, invizibil multora.

            Mi-a plăcut la nebunie inocenta cu care Novak si-a exprimat mulțumirea si satisfacția ca turneul de la Wimbledon este programat la scurt timp după cel de la Roland Garros, recunoscând implicit, ca o așteptare prea îndelungata după pierderea celei de-a treia finala la Roland Garros ar fi fost extrem de apăsătoare. Elvețianului Wawrinca i se datorează in buna măsura foamea cu care a fost devorat cetățeanul planetar Roger Federer, de către campionul Novak Djokovic. Il iubesc pe acest Novak si pentru faptul ca nu-i așa de iubit si susținut precum admirabilul Federer. Roger Federer un răsfățat al scoarței, căruia i-am fost eu însumi, pentru multa vreme, suporter devotat si împătimit, gratie talentului sau uriaș si a abilitații de a face miracole in manevrarea mingii de tenis pe teren, – o arma psihologica per se. Lupta de acum a lui Federer cu timpul are alta culoare (culoarea tristeții) de act culoarea pe care o risipea pe vremuri. Este posibil chiar ca acordul lui Roger cu sine însuși de a accepta sa mai învețe încă tenis, la bătrânețe, si de a pune osul la bătaie, in felul tinerilor, sa nască alte spectacole colosale si chiar sa-i aducă mult așteptatul nou trofeu de mare slam. I-ar cam fi rândul, iar planeta așteaptă. Roger este născut in luna August.

          • stely said

            Foarte frumos. Multumesc .
            P.S. „O sa zicem si noi doua vorbe despre meci maine-poimaine mai pe lumina ca slava Domnului avem de unde.”
            Nu ma asteptam sa mai ziceti ceva .”Maine-poimaine ” s-a cam dus , dar ce-i drept cele „doua vorbe” au fost cu muult mai multe , mai bune , mai frumoase.
            Un campion al vorbelor pe masura lui Novak Djokovic. 🙂

  8. RALG said

    Tot on topic cu Dogville: Un auto-portret bucolic:

    Cine-i Huidu – Autoportretul lui Dorian Grey, el despre el la persoana a treia. Ne-Ve-Ro-Simil.

    Serban Huidu s-a nascut in Bucuresti, dar nu se lauda cu asta. A absolvit Academia de Studii Europene insa nu a profesat niciodata in acest domeniu.

    Despre copilaria sa, carcotasul spune ca a fost “plina de pozne, bunici sfatosi, gradinita, scoala, viata la tara”.

    Inca de pe atunci era un razvratit, iar in adolescenta nu s-a schimbat prea mult, pasiunea lui pentru AC/DC nemaifiind de mult un secret. Are acasa o intreaga colectie de albume, postere, reviste si fotografii cu idolii lui din acea vreme. 


    Spune depre el ca este un tip orgolios, are “gura mare si rea” si este destul de greu de contrazis. Dispretuieste ipocrizia, iar prostia oamenilor o accepta doar in conditiile in care o priveste ca pe o boala sau ii furnizeaza subiecte pentru emisiune.

    Pasiunea pentru mass-media si-a descoperit-o inca din timpul facultatii, atunci cand s-a angajat la un post de radio bucurestean unde, timp de 6 luni, a lucrat gratis, invatand cum sta treaba cu butoanele, castile si microfonul. Acolo i s-a spus pentru prima oara ca ar fi “carcotas”.

    In 1995, Serban s-a angajat la Radio 21, unde a lansat emisiunea “Cronica Carcotasului”, un pamflet la adresa politicienilor vremii. Patru ani mai tarziu, Huidu a intrat si in televiziune in calitate de prezentator, iar in 2000 “Cronica Carcotasului” a debutat pe micile ecrane, la Prima TV. In acelasi timp, Serban si Mihai au inceput colaborarea la radio, iar dupa un an de “tatonari” Gainusa a intrat in echipa Cronicii si emisiunea si-a schimbat numele in “Cronica Carcotasilor”.

    Serban este suporter al echipei de fotbal Universitatea Craiova. Iubeste deopotriva baschetul, fotbalul, automobilismul, hard-rock-ul, lalelele, diamantele, micii, ciorba de burta si coca-cola, muntele si marea. Prefera imbracamintea sport si parfumurile Christian Dior. Ii admira pe Robert De Niro, iar filmul sau preferat este “Underground”. Printre hobby-urile sale se numara cititul (Caragiale si Umberto Eco) si excursiile, iar atunci cand are putin timp liber fuge la munte (n.b. wow, sublinierea noastra) impreuna cu sotia Cristina si cei doi fii Rares si Mircea.”

    Asta-i TOT? Cam putin neicusorule. Palicar, pezevenchi.

    • Dl.Goe said

      Pope calls greed ‘the devil’s dung’ (CNN)—Pope Francis delivered a fiery denunciation of modern capitalism on Thursday night, calling the „unfettered pursuit of money” the „dung of the devil” and accusing world leaders of „cowardice” for refusing to defend the earth from exploitation.

      Speaking to grassroots organizers in Bolivia, the Pope called on the poor and disenfranchised to rise up against „new colonialism,” including corporations, loan agencies, free trade treaties, austerity measures, and „the monopolizing of the communications media.”

      • Dl.Goe said

        Ei, se pare ca si pe sfântul Andrei Gabriel Plesu l-a impresionat acest dis-curs al papei:

        O noua icoana: secera ciocanul

        Reactia sa insa este dezamagitoare, fiind una care con-sfinteste (daca mai era nevoie) ca sfântul nostru (prea-sfintia de la culte si elite) re-actioneaza sincer si reflex fata cu anumite declansatoare pe care le are montate in psihic. Ca la fel cum a re-actionat cand fostul presedinte Basescu l-a injurat pe fostul rege Mihai. Mot-a-mot, mecanic, straveziu, previzibil, superficial. Nu mai stiu aproape deloc de ce ma tot astept la mai mult de la acest sfantul Andrei Gabriel Plesu, contemporanul contemporanilor nostri. In rest nu.

  9. Dl.Goe said

    – Ce faci bade? Sezi şi cugeţi?
    – Nu, numa şed.

  10. INTJ said

    Everything outside of your purple site bubble is violating our privacy and IT security.

    la http://datenblumen.wired.de se introduce fara ghilimele “arcaluigoe.wordpress.com” sau orice alt site vizitat regulat/des si se apasa butonul “DATENBLUME ERSTELLEN” … iar in imaginea generata se poate da click pe cerculetele colorate pentru a afla mai multe detalii.

    la modul general (b)Arca sta foarte bine (bravo Dl.Goe !) … totusi script-urile de redare video sunt de groaza:

    url: https://s.ytimg.com/yts/jsbin/html5player-new-de_DE-vfl1n3TGX/html5player-new.js
    Dateiformat: code/javascript
    Größe: 987 KB
    Ladezeit: 1940 ms

    url: https://s.ytimg.com/yts/jsbin/html5player-de_DE-vflO7axPu/html5player.js
    Dateiformat: code/javascript
    Größe: 961 KB
    Ladezeit: 890 ms

    • RALG said

      vorba ‘ceea: Nobody’s perfect. 🙂

      • INTJ said

        nici n-am avut acea pretentie ci doar, indirect, am prezentat o unealta utila la verificarea site-urilor pe care (inca) le (mai) vizitam (relativ) des

        • Dl.Goe said

          Probabil ca atunci cand n-o sa le mai vizitam o sa ne viziteze ele pe noi, in baza unei relatii de tip munte-Mahomed. 🙂

          • INTJ said

            tot ce-i posibil … ca dupa ce-n 2 iulie Ford a rechemat in service 430000 de masini in vederea eliminarii unui bug software (care tinea masina pornita chiar si cu cheia scoasa din contact) … ieri Land Rover a rechemat in service peste 65000 de masini iar azi Toyota a plusat cu 625000 de masini rechemate-n service … tot pentru un bug-uri software. daca si-n industriile astea (cu norme de siguranta extreme, pe mai multe nivele si cu redundanta dubla) se ajunge la asa ceva, pe cine mai mira un soft de tip „stalker de vizitator”?

          • Dl.Goe said

            Probabil ca si aici se va aplica logica globalizarii furtului. Hotul trebuie sa-l stimuleze pe pagubas sa-si refaca avutul ca sa aiba de unde fura. N-ar avea niciun rost sa furi totul de la toti tot timpul. „Vizitatorul” vizat de softul de tip „stalker” trebuie sa aiba ceva (avere) de oferit ca sa merite osteneala. Alte softuri associate il ajuta in inercarea sa de a avea (avere)… intr-o dinamica hot-pagubas profitabila pe termen lung. Win-win. Sau nu. Na, ca m-am incurcat.

  11. stely said

    Hmm… linistea ce s-a lasat peste mica noastra comunitate virtuala- Goeville -aka Arca lui Goe – ar putea sa insemne ca „prea-cinstitul cititor …” este fie ocupat (in real )cu treburi importante, neavand timp nici sa şada si nici sa cugete…” on topic,” fie ” sede si cugeta” sau , de ce nu , face cate putin din fiecare. Asa cum de fapt am facut eu zilele acestea .
    Da, am facut de toate, fiecare in parte si toate la un loc, avand importanta lor. Acum sunt multumita ca le-am facut si iata , am putin timp sa comentez „on topic”. Asta insemnand ca as avea ce comenta, dat fiind ca … am „stat si am cugetat” asupra chestiunilor”on topic”, ce mi-au produs mari „batai de cap.” Ele fiind- „Goeville-ceilalti si nemantuirea” , legatura lor cu filmul si cronica la” Dogville „,dar si articolul D-lui Andrei Plesu , cel referitor la nemultimirile (dezamagirea) D-lui Goe despre reactiile dumnealui la cadoul primit de Papa Francisc in vizita sa din Bolivia.
    In ceea ce priveste ” bataia de cap ” provocata de film, ea nu s-au referit la filmul in sine sau la cronica lui Adrian Munteanu , ci la unul dintre comentariile D-lui Goe. Mai exact ce spune dumnealui despre umanitate , care, ce-i drept in filmul Dogviile a lipsit cu desavarsire. Iata ce spune:
    Umanitatea este prin natura ei rea, omul e rau (o notiune relativa, desigur), in acord cu propriile-i criterii de apreciere. Omul este rau nu pentru ca este rau ci pentru ca nu este in stare sa considere ca lucrurile de care este in stare (inevitabile) sunt rele.
    Cum adica ?”Omul este rau (absolut rau) pentru ca asa se percepe el insusi.” Plec de la ideea ca eu nu ma percep „absolut” rea (egoista, invidioasa, vicleana, ipocrita, zgarcita, rea de gura 🙂 etc.. Accept ideea ca as putea fi rea ,in cine stie ce circumstante, dar fondul meu sufletesc este bun. Nu as putea sa fac ceea ce au facut oamenii aceia din Dogviile .Nici ceea ce a facut Grace si nici Tom nu as putea sa fiu.
    Asadar, fiindca „spusele” acelea, corelate cu acestea – „Totusi „Dogville” denota o mare frumusete, coplesitoare, care-ti taie respiratia. Creator Lars von trier (un impostor?)”- mi-au dat „batai de cap”, am cautat sa inteleg, ce „cheie”( metoda, logica) l-a determinat pe D-l Goe sa ajunga la aceste concuzii ?
    De asemenea , ce nu i-a placut din ce a scris D-l Andrei Plesu in articolul respectiv?

    Ei bine, ca sa aflu toate aceasta , am re/citit o gramada de linkuri, pe care daca vreti am sa vi le recomand. In ele am citit(pentru ca am cautat) despre „suprarealism” ca ca” viziune „asemanatoare cu ” ideea de nivel de realitate,presupunand ca sunt cel puțin două niveluri de realitate: cel obișnuit și cel al suprarealității.”

    Am mai citit despre existența unui „punct mintal” (tert inclus)în care contrariile , se întâlnesc și nu mai sunt percepute ca opuse.” ; ca acest proces este” o experiență estetică” ce a condus la „cunoașterea cunoașterii”: „Contemplarea, adică cunoașterea cunoașterii, este posibilă din punct de vedere logic numai prin procesul care duce la contradicție, împotriva celor două procese raționale și iraționale care conduc la non-contradicție și în concluzie, doar spre conștient și subconștient.”

    Referitor la „dezamagirea ” D-lui Goe, la ceea ce a scris si gandit D-l Plesu, am cititit despre ce a spus Papa Ioan Paul al II -lea cand a avut loc la Vatican (1992) „sfarsitul procesul lui Galileo Galilei” . Anume ca :”Epoca lui Galileo Galilei era una a simplicitatii , epoca actuala este una a complexitatii, a adevarului plural .”
    Aici am gasit „cheia” referitoare la „reactia dezamagitoare .” precum ca Papa Francisc nu trebuia sa accepte acel cadou : „crucea făcută din secera și ciocanul” , de la seful de de stat sud-american, Evo Morales. „Secera si ciocanul” simbolul comunismului (bolsevismului) ce se stie ca a fost un regim totalitar etc…
    Adica , parafrazand ce a spus Papa Ioan Paul al II-lea putem spune : „Epoca comunismului era a simplicitatii , epoca actuala este una a complexitatii , a adevarului plural. ”
    Ma gandesc ca si Papa Francisc a gandit la fel atunci cand nu s-a eschivat sa primeasca acel cadou” odios.”

    P.S. Ei bine, chiar daca am cautat „cheia”, pe care o detine Dl-Goe,asta nu inseamna ca acum o detin si eu. O caut in continuare. Cand o voi gasi o sa va anunt. 🙂

    • Dl.Goe said

      Pretentia d-voastra c-ati fi fundamental si esentialmente buna este rizibila. Ganditi-va numai ce cred „dusmanii” d-voastra despre o asemenea ipoteza. Chiar si, sau mai ales, in contextul relativitatii bine-raului, specific umanitatii, sunteti absolut rea. Faptul ca raul din d-voastra este tinut (cat de cat) in frau este un merit care nu va apartine, decat cel mult intr-o masura infinitezimala. Aceea fiind partea buna din d-voastra.

      Definim raul si binele in mod relativ, fata de ceea ce considera, omul, oamenii, colectivitatea, umanitatea, de la un moment la altul, de la un „timp” la altul c-ar fi bun sau rau, dupa cum le casuna lor… si dupa cum este consacrat in maniera democratica (prin consensul majoritatii). Dupa ce-am definit (astfel) binele si raul, nu ne ramane decat sa constatatm ca oamenii si omenirea (Dogville este omenirea) sunt fundamental rai (in acord cu definitia raului asa cum apare acesta oamenilor). Nu in mod intentionat, deliberat, ci prin natura lor. Intrebat de vorba omul se declara bun, in mod intentionat, voluntar, si mai ales sincer. Ca si d-voastra oamenii din Dogville par dispusi la bun inceput sa faca binele, in mod sincer si dezinteresat. Apoi incepe sa treaca timpul. Aparentul timp. Acest demonic timp (care nu-si opreste clipa) le da oamenilor sansa sa regrete binele facut si sa-si gaseasca pretexte (dintre cele mai penibile, puerile) pentru a face raul. Timpul este dimensiunea prin care raul se implineste, canalul prin care adevarta natura a omului are sansa sa razbata prin platosa de constrangeri sociale (lege, morala, educatie, invocate si de ingenua d-soara Ayana). La unii oameni transformarea se insinueaza lent (la majoritatea) astfel incat unii mor inainte de a apuca sa fie cum le e firea (rea), iar la altii se intampla brusc (spontan) ca in cazul personajului Grace. Natura omului este natura vietii, bazata exclusiv pe moarte, distrugere, competitie, crima, canibalism. Palidele semne de bunatate nu sunt decat forme de solidaritate (defensiva la inceput) ale unora in contra altora. Daca ceva va salva lumea asta nu va fi nici frumusetea, nici bunatatea ci inteligenta. Daca omenii vor putea fi suficient de inteligentii incat sa faca infaptuirea raului inutila, caraghioasa, ridicola, atunci omenirea se va salva (in pofida naturii si pornirilor sale rele si a dorintei de a face rau). Dar are oare omul potentialul unei asemenea inteligente extreme? Aceasta-i intrebarea. Iar raspunsul… Sincer? Dezastru.

      • @D-l Goe
        INTELIGENȚA? 🙂
        Dacă vă referiți la cea academică, nu neapărat. E celebru cazul unui tip cu IQ înalt care și-a ucis vecinul pentru că asculta muzica prea tare.
        Dar dacă v-ați gândit la inteligența morală, DA, ea susține empatia și compasiunea.

        • Dl.Goe said

          Nu, nu ma refeream la niciunul dintre „tipurile” de „inteligenta” pe care le-ati mentionat. De altfel inteligenta n-are a face in mod direct nici cu morala nici cu imorala, empatia, compasiunea, ori cu vreun alt sentiment (precum ura, iubirea, credinta etc). De regula omul are aprioric niste asa sentimente si-si foloseste inteligenta (cata are) intru slujirea acelora spre justificarea logicii acelor sentimente oricare vor fi fiind acelea. Prin utilizare, abiltatea de a folosi o scula (precum inteligenta) sporeste, ceea ce-i face pe unii sa creada ca „ura sporeste inteligenta” sau „iubirea”… etc. Mofturi.

          Empatia si compasiunea nu duc decat la ce au dus si in Dogville. Si acolo toata lumea avea empatie si compasiune pentru toata lumea. Si unii, si altii. Si oamenii pentru Grace si Grace pentru oameni. Asa in general.

          P.S. Motivul pentru care „academicianul” si-a ucis vecinul mi se pare cat se poate de intemeiat. Dupa parerea mea a fost in legitima aparare. desi sunt sigur ca mai avea el si alte motive pe care (normal) a preferat sa le treaca sub tacere, ca sa nu se vada cat de rau este in realitate. Oricum nu din cauza ca avea unui IQ inalt (relativ inalt, relativ la prostii mai prosti decat el) l-a ucis pe nesimtitul care asculta muzica prea tare. Faptul ca nu se precizeaza ce fel de muzica asculta face lucrurile si mai confuze. Mai cu spor chiar si decat faptul ca sugerati (de ce?) ca IQ-ul cetateanului cu crima ar fi avut vreun rol in comiterea faptei.

          • Sugestia e doar în mintea receptorului. 🙂 Aici, dvs.
            Eu spun doar că Inteligența academică nu e CU NECESITATE sursă de salvare a omenirii de rău. Iar inteligența morală, inteligența spirituală, au șanse mai măricele.
            „Pedagogie socială” nu facem doar ridiculizând. Uite, nu i-a reușit nici talentosului de Caragiale.
            Românica e cum a lăsat-o, dacă nu mai rău.
            Mă opresc aici, până nu vine potopul. 🙂

          • RALG said

            Nu faceti decat sa dovediti (daca mai era nevoie) ca la d-voastra intentia raului vine de la IQ. In rest nimica.

            Inteligenta academica? Cam non-sens. Credeti ca exista asa ceva? Nu cumva confundati educatia cu inteligenta intr-un mod nu prea inteligent? Caragiale n-a vindecat lumea? Dar nici n-a incercat asa ceva. A incercat altceva ce i-a reusit deplin: sa adauge lumii o nota in plus abilitatea de a se auto-percepe. Lumea se foloseste in continuare de acelasi Caragiale in acelasi scop. Si de Isus se foloseste dar in scop invers.

            Marginalia von turpia: „Eu spun doar că Inteligența academică nu e CU NECESITATE sursă de salvare a omenirii de rău” – Eu cu „e” mare.

            D-voastra puteti spune ce vreti (sunteti intr-o zona libera de restrictii stupide) chiar si non-sensuri ca acesta prin care tineti mortis sa va plasati pe alaturi de sens. Sensul pe care-l atribuiti notiunii de inteligenta denota o absenta notabila, iar asocierea cu morala si spiritualul si mai abitir. Ati putea fi atat de buna incat sa explicati ce este aceea „inteligenta spirituala”? Ati avea ocazia sa va dovediti… spirituala. Incolo nu.

            P.S. Faptul ca-mi exprim, opiniile in mod liber, ca si d-voasta, vi se pare potop, ceea ce este extrem de… ilustrativ, vizavi de ilustra d-voastra per/soa/nå. 🙂

          • COPITĂ PUSĂ ÎN MIȘCARE DE IGNORANȚĂ! 🙂 🙂 🙂

          • Dl.Goe said

            Intr-adevar, In caseta de mai sus avem o definitie poetica perfecta: Marginalia Non Turpia: COPITĂ PUSĂ ÎN MIȘCARE DE IGNORANȚĂ! 🙂 🙂 🙂 Cu majuscule. Tot un urlet. Ne indoim ca-ati fi capabila sa va vedeti cu atata claritate. V-ati facut acest auto-portret (banal de altfel) numai din dorinta de a schimba vorba, tinand sa spuneti ceva, orice, cand de fapt nu mai aveati ce zice. Pe text. Sunteti o perpetua ilustrare on topic. Nici daca va tocmeam nu iesea asa de bine. 🙂

          • Și copita, și ignoranța rămânale domniei voastre. Ce-i așa greu de înțeles? Ce-i frica asta?
            Nimeni nu vi le poate lua. Semne de noblețe.

            🙂 🙂 🙂

          • Dl.Goe said

            Suntem de acord sa rămânăale noastre dupa ce plecati. dar cum o sa umblati in lume fara ele? In pielea goala? Biata lume.

          • Tare greu pricepeți, d-le Goe. De când vă știu aveți copite și le folosiți atunci când nu găsiți argumente, fiind ignorant în anume probleme, ca orice omuleț de pe planeta asta. Orgoliul însă, nu vă lasă să vă recunoașteți neștiința. Firește, vă e mai ușor să dați cu copita.
            Acum fusei, sper, destul de clară. 🙂

          • Dl.Goe said

            @Marginalia – Admirabila convingerea d-voastra c-ati fi price-puta in tainele sfinte, o initiatå, si ca, de deasupra ignorantei, ati sti care-i mersul pe lume cunoscand (pe dinafara) puterea „inteligentei spirituale” generatoare de sau izvorata din „empatie si compasiune”. Partea cea mai comica din toate este felul in care puneti d-voastra anume in practica ezotericele mistere; una pe fata, una pe dos. Probabil ca vreti sa distrageti ca sa nu atrageti atentia asupra initiate fiinte care sunteti 🙂

  12. stely said

    Mai puternică decât cicloanele, furtunile,
    potopurile, epidemiile sau nenumăratele
    bombe, insurecţia poetică
    va mătura într-o bună zi Pământul,
    ca o lumină orbitoare de iubire.
    În numele drepturilor omului cosmic.

    Cunoaşterea poetică este cunoaşterea
    cuantică a terţului tainic inclus.

    În mod evident, cuvintele sunt cuante .
    Deplină lumină asupra luminii
    contradictorii între spus şi nespus,
    sunet şi tăcere, actual şi potenţial,
    eterogen şi omogen, raţional şi iraţional .
    Complementaritate contradictorie integrată
    în noi însine de terţul tainic inclus.

    Feminitatea poeticului îi dă întregul sens
    virilităţii cuanticului.Ceea ce este comun
    poeticului şi cuanticului : Imaginarul.
    Ceea ce este diferit între poetic şi cuantic :
    Realitatea. Iată de ce întâlnirea
    cuanticului cu poeticul este fecundă.

    Teoreme poetice -Poetica cuantică- Basarab Nicolescu

    • Dl.Goe said

      Poezia lui Basarab Nicolescu este o teorie nu despre cum este lumea ci mai ales despre cum si-ar dori „poetul” sa fie. Dorinta fiindu-i atat de mare i s-a strecurat lui insusi, involuntar, ideea ca descriind lumea intr-un anumit fel (cu talent si determinare) lumea ar putea fi convinsa sa fie chiar asa: compatibila cu o insurecţia poetică ce ar putea mătura într-o bună zi Pământul, ca o lumină orbitoare de iubire.În numele drepturilor omului cosmic. La fel dupa cum crede si Echart Tolle in al sau Un Nou Pamant. Nici vorba de asa ceva dincolo de lumea imaginarului. Lasciate ogni speranza, voi…

      • „Transdisciplinaritatea” lui Basarab Nicolescu este și o dovadă a inteligenței sale spirituale, alături de cea academică și în cooperare cu ea. A dovedit-o prin participarea la programul fundației Templeton. Este o dovadă a percepției sale adecvate a organizării lumii. Merg pe mâna domniei sale în ceea ce privește ipoteza salvării lumii și implicit a omenirii. 🙂

        • RALG said

          Pai daca mergeti pe mana d-lui de ce nu-i spuneti d-lui? De ce tineti mortis sa o declarati aici? De ce va asociati noua si nu d-lui? De e sens intr-asta…

          Limba de lemn pe care o folositi il pune pe bietul „Basarab Nicolaescu” intr-o lumnia de lumanare nefasta. Cu ce v-a gresit?

        • Da, pricepeți greu, cum mai zisei. Avertizam prietenii dușmănoși că v-ați activat copitele, pe care le folosiți împotriva interlcutorilor, atunci când nu aveți argumente. Fusei clară? Sper că nu mai aveți nevoie de explicații, că n-am multe vorbe de irosit pe aici. 🙂

          • Dl.Goe said

            Da, doamna aveti dreptate. Atat de multa dreptate incat este „greu” de gicit de ce nu va puteti tine odata si odata de promisinea reiterata mereu despre cum n-o sa va mai irositi vorbele pe aici (ci pe dincolo). De ce nu va multumiti d-voastra sa va irositi vorbele si vremea acolo unde limba de lemn se-mpaca minunat cu scaunele moi si cu rumegusul fara sa fie „agresata” de nisipul aspru din curtea Arcei?

            P.S. Da, Doamna a tristei figuri, aveti dreptate si claritate atunci cand ne acuzati ca n-am (mai) avea argumente. Asa este. Dar spuneti si d-voastra acuma, sincer, ce argumente credeti c-ar putea exista in fata unor fraze sforaitoare de lemn, rostite de o irosire risipita prin lume adusa de vant pe Arca? Vreti d-voastra sa sugerati c-ati merita sa vi se compuna replici simfonice de lemn (tanase) ca sa reproducem si aici caraghioslacurile la care sunteti parte prin alte parti? Doamna a disperarii moi, plina de clisee si citate false, flasnetei care sunteti ii lipseste ceva esential pentru a putea fi punctul de start a unui pseudo-dialog inchipuit, cursiv cu pseudo-argumente si note muzicale, asa de amorul artei si trecerii timpului. Va lipseste un cip. N-aveti cip. In lipsa lui limbutza de lemn (tanase) va scârtâie printre buze a paguba in incercarea de a va face un chip, Cioplit. Gepetto v-a croit (cum a putut si el) dar din pacate nu sunteti destul de cu-minte pentru ca zana buna sa va transforme intr-o fata adevarata.. Nu trebuie insa sa va faceti griji in legatura cu imbarcarea. caci, desi e drept ca pe Arca au trecere animalele vii, nu marionetele ci ochi pictati,, de o mascota pe care s-o agatam de catarg poate fi nevoie la o adica. Ati putea fi amuleta norocoasa. Succes va doresc.

  13. RALG said

  14. RALG said

    D-na Margi von Turpia face progrese notabile in ceea ce priveste auto-perceptia. Arca lui Goe ii ofera conditii propice pentru a se exprima liber (din ce in ce mai concis) in acest sens, promovandu-si sinele (o rautate banala) la fel ca orice cetatean din Dogvile, cautand si profitand de pretexte in context. Domnia sa este o fiinta „morala”, cu scrupule, care nu-si poate da in petec fara niste pretexte. Noi i le oferim. Si? Ne alegem cu vreo recunostinta? Ei as… Inutila Margi se consuma exclusiv in a-si exhiba resentimentele fata cu Universul. Destinul a perescutat-o implacabil. E rea dintr-o cauza nu asa aiurea in tram-vai. Are cauza dar n-are scop. Hop-hop. Acuma daca n-are, n-are. Asta n-o impiedica sa existe si sa predice non-sensuri sub-adiacente siesi (dupa cum singura se percepe, singura fiind).

    Cu mare placere ii multumim pentru prezenta. O absenta.

  15. stely said

    Si totusi …poezia :

    Îti faci vânt cu propria-ti figura

    Lenea ta e o apa foarte potabila si
    mâinile o framânta ca pe ceva necesar
    într-o zi într-o zi ai
    sa afli ce e ascuns pe dinauntru
    sub pantalonii ca niste batrâni biciclisti
    sub albia de rufe tunsa proaspat
    ordonata si fixa ca un fragment de paranoia
    ai sa-mi suni predispozitiile ca pe niste clopote
    ai sa te strecori pe sub usile larg deschise
    în gurile tunurilor ai sa te miri fumând o tigare
    ai sa umbli în mâini pe dinauntru meu
    ciupindu-mi nervii ca pe niste coarde vocale
    ai sa-mi numeri globulele rosii si ai
    sa-mi treci prin ficati cu ochii la stele.

    • Dl.Goe said

      Totusi poezia? Parca era totusi iubirea. Ma rog, aceeasi gama… Poezia este un dar minunat care da stralucire speciei, Si bucurie. Lucrurile devin confuze atunci cand entuziasmul fata cu poezia ii impinge pe „fani” sa-i acorde si sa-i pretinda roluri imposibile, incompatibile cu natura sa sublima. Cam ca pe vremea in care se scanda: „Hagi presedinte”.

      Mersul inainte al lumii n-a fost niciodata meritul poetilor, popilor sau politicienilor, ci exclusiv al tehnicienilor. Ei sunt singurii vinovati de progres si de faptul ca altii au avut mereu timp sa fie mai populari pe lume ca poeti, popi sau politicieni. Sau sa manance la popota. Cu pofta. Mersul inainte este asigurat de tehnicieni, iar directia acestui inainte este influentata de… hai sa nu-i numim, dar in niciun caz de poeti, popi, politicieni, popor…

      P.S. Foarte frumoasa poezia pomenita. E de d-voastra?

      • stely said

        Autorul poeziei”pomenite” este Gellu Naum . Nu l-am mentionat din simplu motiv ca am uitat. Insa nu mi s-a parut ceva grav incat sa fac o erata cu precizarea de rigoare. Sunt, iata, destule indicii care sa-l conduca pe „prea-cinstitul cititor …” catre autorul „frumoasei” poezii. Ma bucur ca v-a placut. Sper ca v-a placut si cea recitata de poet si ,desigur, toate celelalte din videoclipul respectiv.
        Da, poezia nu asigura „mersul inainte „al omenirii. Ea are „totusi” menirea ei. Chiar daca nu are nici o legatura cu progresul asigurat de tehnicieni, ea „misca ” inimile oamenilor , le face sa vibreze -precum nimicul in vidul cuantic . 🙂 Poezia (frumoasa)Ii face pe oameni sa viseze, sa iubeasca …asa cum spune Gellu Naum aici …
        „ciupindu-mi nervii ca pe niste coarde vocale
        ai sa-mi numeri globulele rosii si ai
        sa-mi treci prin ficati cu ochii la stele.”

        …si cum spune Basarab Nicolescu aici :

        „Cunoaşterea poetică este cunoaşterea
        cuantică a terţului tainic inclus.

        Ecuaţie magică:
        Ştiinta +Iubire =Poezie „

  16. ”Scriu, aşadar, ca să mă salvez pe mine însumi şi – ierată fie-mi hiperbola – ca să încerc să salvez lumea. Dacă poeţii ar înceta să mai scrie, încrederea în Existenţă s-ar scurge şi Infernul ar fi aprope”.
    (Cezar Baltag, în RITL, ca răspuns la o anchetă cu tema „De ce scriu, în ce cred”)

    • Arta poetică

      Dacă s-ar descuraja poetul
      ar cădea frunzele din copaci,
      şi ramurile lor ar rămâne
      ca nişte spînzurători.
      Dacă s-ar descuraja poetul,
      femeile gravide
      n-ar mai naşte,
      n-ar mai naşte niciodată.
      Dar, din graţie şi din grijă, poetul,
      din graţie şi din grijă,
      moare întotdeauna, întotdeauna,
      înainte de a se descuraja.

      Nichita Stănescu

      • Vindecare cu poezie
        http://www.poeticmedicine.com/

        • http://archive.constantcontact.com/fs044/1100357188737/archive/1102430033394.html

          • „Poetry is natural medicine, it is like a homeopathic tincture derived from the stuff of life itself – your experience. Poems distill experience into the essentials. Our personal experiences touch the common ground we share with others.”
            The Healing Art of Poem-Making
            by John Fox, C.P.T., Founder/President
            The Institute for Poetic Medicine”

          • Dl.Goe said

            Asa este. Aveti dreptate. Insistati de parca v-ar fi contrazis cineva. Nu v-a contrazis nimeni. Deci: Aveti dreptate. Ce urmeaza? O sa extrageti enuntul in care afirmam puncual ca aveti dreptate, o sa-l generalizati, si apoi o sa incercati sa-l aplicati punctual, prin particularizare, in alta parte a discutiei, ca „argument” al fatului ca da, aveti dreptate. Doamna, sunteti plictisitoare. Faptul ca n-ati ajuns inca sa acceptati formal ca va plictisiti inclusiv pe d-voastra insiva cu acest gen de insistente sterile, dovedeste ca aveti ambitz. Nimic mai mult. Un ambitz fara sens si fara tinta. Ambitz si atat. Chiar si cu pretul negarii de sine, caci, dati-mi voie sa va spun, sunteti un exeplu prost, adica un contra-exemplu despre puterea vindecatoare a poeziei. D-voastra ori nu cititi poezie, ori cititi dar fara efect, si, manifestandu-va pe aici, nu faceti decat sa sabotati insasi ideea pe care o vehiculati formal despre rolul terapeutic al poeziei. Adunati-va inainte de a va risipi si fiti atenta la cu-vant. Ca bate. Trage ca pe Ceahlau.

        • Dl.Goe said

          Foarte dragut. Bravo Marginalia. Iata ca aveti un rost. Inclusiv pe Arca lui Goe. Aveti rostul de a va cauta rostul. Cand o sa-l gasiti n-o sa-l mai aveti. Ce o sa va faceti? Bine, acuma, nu-i nimic iminent… Dimpotriva. Anticipam si noi asa… de dragul anti…ciparii. In rest ramaneti ce-ati fost: citatoarea perfecta-ionista. Divers. Ionista. Fiti cu grija ca iarasi aveti tendinta de a deveni fluviala, varsatoare si revarsatoare, abuzand de dreptul la libera exprimare prin copy-paste mai mult decat ar fi cazul pentru cineva care tine blog cu cenzura. Cum credeti si domnia voastra.

    • Dl.Goe said

      D-na Carmen-Maria Mecu (caci altfel nu poci ca sa va zic) – terapeuta (ca nu va mai vindecati) – Foarte frumos citat. Sunteti o citatoare perfecta-ionista. Dincolo de sentimentul de bine desprins din acest citat ar trebui sa intelegeti, sa acceptati si sa recunoasteti ca ideea golirii de existenta si apropierea infernului fata cu tacerea poetilor este nu doar tot o poezie ci o optiune individuala, un fel de a fi al insului. A acelui ins. Faptul ca, vrajita de harul cuvintelor altora, si d-voastra consimtiti sa compatimiti impreuna cu poetul si sa infiati zicerea sa, nu da putere de generalitate si transcendenta acelui enunt. Incetarea poetilor de a mai scrie ar fi semnul, nu cauza, decaderii increderii in Existenta si a apropierii Infernului. Cata vreme pot sa scrie, poetii scriu (ce alta sa faca?), inclusiv ode, ca semn ca putem avea incredere in Existenta si ca Infernul este la o distanta de siguranta acceptabila. Dar, cu putina luciditate, n-ar trebui sa confundam emblemele cu esentele. Nici domnia voastra, pe vremea in care-l confundati 75% pe dl. Basarab Nicolescu cu dl.Goe (sau viceversa) parca nu erati asa dispusa sa-i acordati prezumtia de incontestabilitate absoluta (in orice catren poetic) pe motiv ca si-ar fi aratat competenta in transdisciplinaritate… adica in orice. 🙂 Competentele cuiva in ceva nu pot fi folosite ca argumente in sustinerea valorii de adevar a unor terte enunturi emise de acel cineva, decat de cei certati cu logica, scalvi absoluti ai logicii propriilor sentimente. Sunt convins ca daca va veti stradui putin veti gasi niste anti-citate despre rolul literaturii si scrisului foarte dragute din dl.Cioran. Cu o valabilitate si consistenta cel putin la fel de ample precum ce extras cam cu forta din Cezar Boliac… cu baltagul. De Sadoveanu. Inginerii le-au acordat poetilor dreptul sa scrie, facandu-i sa viseze la stele si chiar sa-si imagineze ca poezia salveaza lumea, omenirea si aduce progresul, prosperitatea, intelegerea si cunoasterea. Ceea ce nu-i rau. Foarte bine ca-si inchipuie asta daca-i stimuleaza in a fi poeti. Ba chiar poate fi si adevarat cateodata, la nivelul individual al insilor, in momente individuale ale acelui ins salvat cateodata de poezie de la nebunie si cadere. Insa niste insi nu-s omenirea. Incercati sa retineti ca omenirea este darul tehnicienilor (obscuri), nu a poetilor, popilor, politicienilor. Nici macar a savantilor. Ci a tehnicienilor cu maini si minti minunate, iscoditoare. D-voastra, o insa certata cu logica, incapabila sa inteleaga si sa aprecieze frumusetea poetica a matematicii, constienta de a-tehnicitatea d-voastra evidenta, va „identificati” cu poetii, imaginadu-va ca acolo, printre poeti, v-ati putea ascunde mai usor, crezand ca v-ar putea cineva confunda cu vreo poeta, o confuzie care v-ar da identitate. Identitatea care va lipseste. Nici vorba doamna Carmen-liniutza-Maria Mecu (caci altfel nu poci ca sa va zic) – o terapeuta (ca nu va mai vindecati). Nici vorba. Cata vreme va ascundeti (astefel) identitatea n-are rost sa va asteptati sa primiti pe Arca alt rol decat cel pe care-l aveti deja si care va aduce atata frustrare. Putin realism, ce dracu.

      • Cum spuneam, atunci când cineva gândește altfel decât dumneavoastră, îi administrați copite.
        🙂

        • PS. Copite sub formă de argumente „ad hominem”. Nimic nou. De câte ori vin pe aici, cu speranța că sunteți mai bine, vă găsesc neschimbat. 🙂 🙂 🙂

          • Dl.Goe said

            Nu doamna nici vorba de asa ceva. D-voastra „zvarliti din copite” atunci cand cineva nu va impartaseste „opiniile”, iar in faptul de a fi contrazisa gasiti un afront personal care se incheie inevitabil cu rabufniri din acestea specifice de persoana lipsita de educatie. Caci ce altceva poate insemna felul in care catalogati comenatriile care nu-s musai laudative la adresa cliseelor pe care le insirati in mod nesolicitat? Carente de educatie. Sfatul meu este sa nu mai tot incecati sa acreditati ideea subversiva cum ca noi am gandi altfel decat d-voastra, adica ca d-voastra ati gandi. D-voastra nu ganditi. Reproduceti reflex niste clisee care va rasar in minte cand dati peste cate ceva sau altceva pe net. Ca sa va convingeti incercati sa faceti un rezumat al „ideilor” pe care le-ati promovat pe acest topic (pe care v-ati revarsat), si sa stabiliti care ar fi gandurile alea diferite pe care credeti ca le-ati avut. O sa constatati ca sunteti saraca. Foarte saraca. Nepermis de saraca pentru cineva cu pretentii atat de mari si de smintite ca ale d-voastra. Daca ne gasiti neschimbati asta nu spune decat ca d-voastra sunteti neschimbata. Ceea ce credeti d-voastra ca v-ar fi rezistenta la manipulare, tenacitate, nu-i decat maniera d-voastra (de avarie) de a reactiona fata cu incapacitatea de a gandi si actiona liber. Sunteti exemplul (negativ) necesar pe Arca lui Goe, cum-ne-cum, mereu prezenta la datorie. Va multumim. Mai poftiti pe la noi.

  17. arcaluigoe said

    UPDATE: Ilustrarea sindromului „Dogville” continua. Martorilor de la Hanul Muschetarilor li s-a dat prilejul sa reconstituie ei insisi sindromul cu pricina via Valenii de munte (un Dogville ca oricare altul). Trimiterea la „Ochi si obraz este foarte oportuna. Ca potential. Daca ilustrii comentatori dogvillezi de la Han vor fructifica sau nu acel potential ramane de vazut. Dar si fara asta, avem con-vingerea ca ei/ele si vor face treaba foarte, foarte, si foarte profund on topic.

    • Dl.Goe said

      Ah, se pare ca nimeni de la han (niciun grec) nu se grabeste sa debarce primul pe tzarmul noului topic troian propus de catre cavalerul D’Artagnan. Au retineri. Normal. Ca salariatii de pe vremuri. Totusi ei presteaza moca. Ar fi firesc sa indrazneasca mai mult. Poate viteaza IsabelA, desi tenta cam apolitica a topicului n-o avantajeaza. In sfarsit. Sa vedem de unde apare Ulise… ca sa inceapa odata distractia.

    • stely said

      Inca nu a aparut nici un „ilustru comentator dogvillez ” la han, dar si eu astept cu mare interes sa inceapa …balul . Pun pariu ca „daca politica nu e …nimic nu e la han „. Mi se pare ciudat ca domnul D’Artagnan nu pare a mai fi un prea-cinstit cititor al Arcei lui Goe . Altfel ar fi pomenit, asa in treacat, de „Goeviile – ceilalti si nemantuirea”. Hmm… ma” bate gandul” ca ar putea deveni curand un anume prieten care, dar nu … hai sa nu anticipez, ca altfer s-ar crede ca incerc sa „bag strambe” si nu vreau. Zau!!
      P.S. Totusi mi-ar placea ca „cineva…” sa deschida” balul ” ca sa aiba si „ceilalti „un mic imbold spre „nemantuirea ” lor . 🙂

      • stely said

        Aaa , nu vazusem comentariul d-voastra . Altfel potriveam sa fie alta introducere , ca sa nu para a fi un plagiat. Acum , daca n-am fost pe faza n-am ca sa fac…

      • Dl.Goe said

        Ooo, nu. Dl.D’Artagnan a procedat corect in raport cu logica lucrului in sine, ne mentionand in Dogvill-ul sau Goeville-ul nostru. Incercarea sa (colaterala) de a (re)testa piata hanoidå cu teme apolitice, trebuia sa fie formal libera de orice influente, astfel incat rezultatul (anticipabil de altfel) sa nu para alterat de lucruri exterioare. Esecul va trebui asumat personal, analizat, re-analizat, comparat cu cel de la topicul despre constantele cosmice, justificat, scuzat si rezolvat prin (re)intorcerea la mici, vocatia recenta a bunului nostru amic, dl.D’Artagnan. 🙂

        • Dl.Goe said

          Tocmai ma pregateam sa-i propun prietenului nostru D’Artagnan ca in cazul in care timp de trei zile nimeni nu comenteaza pe acel topic sa-l retraga, cand, deodata, nimeni altul decat Lucifer el insusi in persoana zice: „Trebuie castrați chimic.”

          Un debut promitzator desi propunerea luciferiana este mult sub cea sugerata cu tact de catre medievalul D’Artagnan.

          Daca tot nu exista adepti ai formulei „Sa se aplice legea”, zicem si noi: De ce chimic? Mai bine mecanic, in piata publica. Dupa care sa fie fierti in ulei de frâna. Atunci sa vezi comentarii pa net.

    • RALG said

      Vesti proaste. Cei de la han au clasat cazul „Dogville”, foarte repede, din lipsa de probe. Nici macar n-au ajuns la trial. Cestiuni mai arzatoare s-au aratat pe ordine de zi.

  18. stely said

    Mda, replici destul de anemice . Cred ca ca D’Artagnan si-a luat o misiune grea cu un asa topic pretentios.Mai mult ca sigur ca va fi un esec. Ar trebui sa intre mai „adanc „in rolul lui Lars von Trier, pentru a „creiona” un final adecvat (potrivit) celui din Dogville. Ce ar trebui sa faca Grace din Valeni? Mai degraba parintii ei, căci ea este minora . Dar imi mentin ideea ca ar trebui ajutat de „observator cvasi -independent”. Nu aici ci acolo. 🙂
    P.S. Totusi pedeapsa trebuie sa fie pe masura faptelor . Iar satenii aceia sunt si ei, intr-un fel complice la nemernicia acelor indivizi. Nu stiu ce as face daca as fi in locul parintilor fetei. Imi amintesc un film in care un violator a scapat de pedeapsa cu ajutorul unui avocat bun, apoi a fost impuscat mortal de mama victimei. A scapat si ea de pedepsa , invocandu-se nebunie temporara. Cred ca tinerii aceia si parintii lor ar trebui sa nu mai doarma linistiti.

    • stely said

      Of …iar „ca ca ” 🙂 A se citi doar un singur „că ” 🙂

    • Dl.Goe said

      Dupa o scurta, lejera si inevitabila meditatie transcendentala trebuie sa ma grabesc sa recunosc ca m-am pripit cu interpretarile pozitive fata de motivatiile vajnicului d.D’Artagnan intru promovarea topicului sau cvasi-pseudo-apolitic. Nici vorba despre vreo initiativa isteata a domniei sale. N-a facut decat ce face cu consecventa in ultima vreme: A raspuns solicitarii neoficiale a mass-mediei oficiale de a comenta acest subiect anume. Am constatat ca vuiesc ziarele, urla lumea, ziaristii, comentatorii, un subiect gras, suculent, aducator de audienta. Bestialitatea se vinde bine. Deh, natura umana. Dl.D’Artagnan n-a facut decat sa se conformeze cu ordinea de zi pe unitate si sa dezbata si dansul ce se dezbate mai cu foc in târg. Nimic altceva. Nu dl.D’Artagnan a ales topicul ci topicul pe dansul. Sa sfârâie micii, sa curga vinul, sa cante muzica. N-o sa tie mult intrucat e un subiect fata cu care prea e toata lumea la unison. Presupun ca pana si Radu Humor o sa infiereze bestiile si cu asta basta, topicul se va stinge, daca nu cumva se va reusi un implant politic in chestiune.

    • INTJ said

      pedeapsa trebuie sa fie pe masura faptelor” … adica p-un serial-killer il executam de mai multe ori? chiar si de-am putea sa-l reanimam, la ce folos cand el stie ca orice noua viata (inclusiv ultima) va fi foarte scurta? te poti plictisi, adica sa te lase rece 😀 si sa (tot) mori …

      (imo) orice pedeapsa e tardiva si prin urmare ineficienta, fie ca-i vorba de „sperietoare” ptr. alti sau de modelul „(dupa fapta si) rasplata” (stiam ce ma asteapta daca dau iama prin stafidele ascunse de mama ptr. prajitura, totusi am facut-o, apoi m-am „autodenuntat” si mi-am incasand de bunavoie portia de bataie cuvenita … regrete zero: stafide la fel de bune ca alea eu nu tin minte sa mai fi mancat nici pana-n ziua de azi). asta nu inseamna ca nu mai tre’ sa existe pedeapsa (sau ceva sf ca-n Minority Report) … ci ca tre’ sa incercam macar sa evoluam nitel ca sa existe tot mai putine motive pentru pedeapsa. altfel riscam sa ajungem iar la pedeapsa biblica … aplicata, din cate se pare, cu succes de familia Kim si de diversi teroristi (ce-i drept, cu rezultate mai slabute).

      • INTJ said

        precizare: „(dupa fapta si) rasplata” … am folosit „dupa” in sensul de „ulterior”, deoarece consider ca „pe masura” e irelevant cand esti dispus sa faci orice ptr. a atinge un scop anume.

      • stely said

        @INTJ,
        Cand am spus – „pedeapsa trebuie sa fie pe masura faptelor”- m-am referit numai la ceea ce s-a intamplat cu eleva din Vaslui, care a fost violata de (se spune) sapte tineri . Deci la „faptele” lor . Desigur, fiecare va fi pedepsit „dupa fapta „sa . Am citit de exemplu ca trei dintre ei si-au recunoscut faptele . Probail ca judecatorii vor stabili ” masura ” pedepselor lor, fata de a celorlalti patru care nu si le-au recunoscut. Marturisesc, ca eu nu am citit despre intamplare . De fapt abia acum am avut curiozitatea sa vad cu ochii mei ce a fost cu acel viol, petrecut in noiembrie 2014 . Atunci , cei sapte au fost arestati preventiv pentru un timp nelimitat. Insa, in aprilie, anul acesta, tribunalul a considerat că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă si ca ” aceasta nu poate să constituie prin ea însăşi un temei suficient pentru prelungirea pe o durată nelimitată a detenţiei provizorii”.
        La inceputul lunii iulie …dar bine, daca doriti, cititi aici intreaga poveste ,ce a produs „dezbaterea ” (si) pe blogul muschetarilor.
        http://adevarul.ro/locale/vaslui/foto-video-sfidarea-margini-celor-7-indivizi-vaslui-violat-eleva-lesin-da-mandru-facut-1_5595839ccfbe376e35ce756f/index.html

      • Dl.Goe said

        @INTJ – Usor, usor, impingeti discutia catre tenebrele interpretative ale notiunii de justitie si ale sensului pedepsei (in cadrul binomului crima-si-pedeapsa). O tema dostoevskianå sadea care ne poate pierde daca am ceda ispitei si am intra in ea. Deocamdata rezistam eroic dar va invitam sa insistati. Cine stie… 🙂

        P.S. Vad ca d-na Stely n-are nicio teama ca s-ar putea pierde in vastul pustiu. 🙂

        • stely said

          Ei, da, mi-am dat seama dar m-am oprit la timp. Asa am crezut. Dupa cum se vede nu mi -a reusit . 😦
          P.S. Am avut si astazi o mare brambureala in programul meu zilnic. Multe lucruri de facut in acelasi timp. Nu se poate sa-mi iasa totul perfect.

        • stely said

          M-am gândit mă, scursurilor, să vă spun că aţi făcut unul dintre cele mai oribile lucruri pe care le poate face un om lăsat chiar şi degeaba pe pământ. M-am gândit să vă spun că absolut nimic din lumea asta nu poate explica şi scuza ferocitatea, desfrâul, demenţa cu care voi, şapte animale cât uşa de mari, aţi prins o fată firavă, aţi sechestrat-o şi aţi vioalt-o ca ultimii criminali care înfundă puşcăriile lumii. Cum aţi putut, mă, târâturelor, s-o auziţi cum vă imploră să n-o mai umiliţi, iar voi să continuaţi? Cum aţi putut, mă, terminaţilor, să o vedeţi cum leşină de două ori, în timp ce voi o violaţi? Cum aţi putut, mă, degeneraţilor, să turnaţi alcool peste trupul fetei care ajunsese, atunci, un cadavru în mâinile voastre infecte? M-am gândit, mă, mizerabilor, să vă explic că nici fata aceea şi nicio altă femeie normală din lumea asta nu-şi doreşte ca bărbaţii din jurul lor să le violeze. M-am gândit să vă spun că ceea ce aţi făcut voi cu mămicile voastre proaste şi găşculiţa voastră de masculi şi târfuliţe din sat, după ce aţi violat-o ca nişte sadici pe copila aceea, este mai mizerabil decât fapta pentru care sunteţi, acum, judecaţi. M-am gândit să vă explic, mă, violatorilor, că voi nu mai meritaţi să ieşiţi vreodată din puşcării, pentru că îmi e foarte clar că n-aveţi nicio şansă să vă recuperaţi, fiind crescuţi de nişte părinţi care cred că violul e ceva mişto, că voi n-aveţi nicio vină, că amărâta aia de care v-aţi bătut joc e de vină, că şi-a căutat-o ea cu lumânarea, că, Dumnezeule!, voi aţi fost atraşi într-o capcană de aia pe care aţi violat-o până a rămas inconştientă. M-am gândit să vă spun că n-ar trebui să mai ieşiţi vreodată din beciurile temniţelor, numai pentru că n-ar mai trebui să fiţi lăsaţi să priviţi, nu doar să atingeţi vreodată o femeie. M-am gândit, mă, viermilor, să vă spun ce înseamnă să fii cu adevărat un bărbat, să fii cu adevărat un om.

          M-am gândit să vă spun multe, mă, bestiilor, dar cred că n-are rost. Sunteţi prea proşti şi odioşi ca să pricepeţi ceva. Ce pot să vă promit e că n-o să scăpaţi! N-o să scăpaţi nici dacă va fi să facem noi, oamenii normali, dreptate până la capăt cu voi. N-o să scăpaţi de înfundat pe viaţă puşcăriile, nici dacă va fi să schimbăm toate legile ţării ăsteia în care noi vrem să trăim ca nişte oameni normală, în care noi vrem să ne creştem copiii printre valori, nu printre violatori! N-o să scăpaţi, mă, descreieraţilor, nici acolo unde o să fiţi aruncaţi! Pentru că-n beciurile de după gratii, mă, rataţilor, o să vă îndeplinească golanii de golani, ăia care voi nu sunteţi, toate dorinţele voastre sexuale bolnave de progenituri făcute la băutură.

          P.S. 1: „Stimaţi” procurori şi judecători care aţi considerat că cei şapte violatori – care ar trebuie pedepsiţi şi pentru crimă, distrugând pe veci viaţa unei tinere – trebuie judecaţi în libertate, pentru dumneavoastră am doar câteva cuvinte: nici voi n-o să scăpaţi!
          P.S. Mesaj pentru cei şapte violatori – Burada Silviu (21 ani), Avadanei Silviu (22 ani), Bolboceanu Petrică (23 ani), Burlacu Paul Andrei (28 ani), Surleac Ioan (20 ani), Rotaru Alin Dumitru (18 ani) şi Boicu Ionuţ Bogdan (21 ani). Mă, bestiilor, ştiu că vă pasionează Facebook-ul, aşa că ne-am gândit să vă arătăm noi, oamenii care vrem să trăim normal, cum se face, cu adevărat, dreptate. Pentru voi am pregătit special nişte mesaje pe Facebook. Le puteţi găsi căutând aici #violulecrima

          Citeste mai mult: adev.ro/nrofx3

          • Dl.Goe said

            …si dupa Dogville urmeaza Manderlay…

          • INTJ said

            „P.S. 1: … nici voi n-o să scăpaţi!” … mda … numa’ ca, acest Guy Fawkes de Romania care traieste cu impresia ca „human flesh hunt” e un fenomem si pe aici (nu numai in China), a uitat in mod convenabil sa mentioneze numele lor.

  19. d'Artagnan said

    Ah, Dle Goe, ce va mai plac micii de la han… 🙂
    Aproape tot ce-am scris a fost ca sa va vad acolo!

    • d'Artagnan said

      Vorbesc de comentarii, evident…

    • Dl.Goe said

      Ooo, d-le D’Artagnan, dar eu ador micii. Din cand in cand, la ocazii, la picnic, la gradina… De 1 Mai, de 23 August. La zile mari… Nu zilnic, zilnic, silnic. N-as putea sa lucrez la Albota.

      Pai am presupus ca multe din resorturile care v-am mobilizat pe ici pe colea, colateral, in alegerea formelor, erau cu dedicatie. tocmai de aceea am si ales sa cedam ispitei, pentru ca nu se facea sa lasam bunatate de insistenta ne rasplatita. Vorbesc de comentarii, evident…:)

  20. RALG said

    Facem cunoscut ca un urs brun a scapat de la Gradina Zoologica. II rugam pe cetatenii care l-au vazut prin oras sa treaca pe la casieria Gradinii Zoologice si sa achite 10 shekeli.

  21. stely said

    Anunt :ofer la schimb Dogville subtitrat(limba romana) integral, cu Manderlay subtitrat (idem).

    Aici pentru cine vrea, se poate viziona in limba engleza :
    http://www.solarmovie.cz/watch-manderlay-2005-online.html

  22. INTJ said

    recuperand la capitolul „stiri necitite inca” mi-am amintit de pensionarul grec care la cateva zile dupa ce a votat „NU” se plangea ca nu mai poate cumpara (nefiind in stoc) de la farmacie medicamente (mai exact insulina) … dupa ce am dat de-o lista de infractiuni ce-n anglia iti garanteaza 10 ani de cazare, masa si ingrijiri medicale gratuite:

    – Burglary with intent to inflict GBH on a person or do unlawful damage to a building or anything in it (non-dwelling)
    – Possession of firearm with intent to cause fear of violence
    – Possessing or distributing prohibited weapon or ammunition (5 year minimum sentence)
    – Riot
    – Making threats to kill
    – Administering poison etc. so as to endanger life
    – Cruelty to persons under 16
    – Indecent assault
    – Engaging in sexual activity in the presence of a child
    – Causing a child to watch a sexual act
    – Meeting child following sexual grooming
    – Indecency with children under 14
    – Taking, having etc. indecent photographs of children
    – Committing offence with intent to commit sexual offence
    – Trespass with intent to commit sexual offence
    – Burglary with intent to commit rape (non-dwelling)
    – Assault with intent to commit buggery
    – Causing a person to engage in sexual activity without consent
    – Engaging in sexual activity in the presence of a person with a mental disorder impeding choice
    – Causing a person with a mental disorder impeding choice to watch a sexual act
    – Engaging in sexual activity in the presence, procured by inducement, threat or deception, of a person with a mental disorder
    – Care workers: sexual activity with a person with a mental disorder
    – Care workers: inciting person with mental disorder to engage in sexual act

    … iar daca totusi n-ajungi in anglia si e prea greu sa sari gardul, dupa care sa exclami „fuck!” (aka „Trespass with intent to commit sexual offence„), in curand va ajunge sa download-ezi un mp3. oricum o iau si o intorc: libertatea, in conditiile de saracie lucie combinata cu imposibilitatea de a iti cumpara medicamente (si prin urmare: moarte garantata), e (foarte des) supraevaluata … iar un click pe un link e un efort minim in lupta ptr. supravietuire.

    • INTJ said

      ps: daca era vreamea Pastelui si daca grija primara a grecului ar fi fost mancarea … i-as fi urat sa pasca fericit … macar pana cand se prind cercetatorii aia ca cineva le mananca algele patentate si tot la puscarie ajunge.

    • RALG said

      Buna ziua lume
      Care esti
      Care nu esti
      Care nu mai esti

      Lumea-i plina de legi
      peste legi, peste legi
      Si de coduri legate-n povesti
      Si de doctori docenti indecenti…

      Ar innebuni subit cel care ar incerca sa aplice teoria sistemelor,
      sistemelor de legi. .
      Nimic mai incoerent, inconsistent si contradictoriu
      decat „sistemele” legislative.

      Norocul este ca suntem oameni si nu masini
      Asa incat ne descurcam…
      Ne descurcam in plin absurd existential
      cu sporul (minuscul) cu care contribuie „sistemele” legislative in acest absurd.
      (De bine de rau o ducem bine)
      si cu legile si cu meta-legile…

      Existenta si inflorirea meseriei de avocat
      Este supreama expresie a fragilitatii si inconsistentei sistemelor legislative.

      Intr-un sistem legislativ coerent, consistent si necontradoctoriu,
      Un sistem in sensul matematic al definitiei,
      Meseria de avocat nu s-ar avea locul, ar fi caduca, obsoleta,
      Simpli contabili ar fi suficienti in gestionarea si administrarea detaliilor necesare punerii
      in aplicare a legi.

      (Paranteza: cam la fel si cu medicina. Succesul real al medicinei ar consta in eliminarea medicilor.
      La ora asta medicii sunt una din ratiunile existentei, mentinerii si perpetuarii bolilor, industria medicala,
      fiind categoric orientata in conservarea unui numar mare de pacienti nu in eradicarea bolilor)

      Lume, lume,
      Care esti
      Care nu esti,
      Care nu mai esti

      Lumea-i plina de legi.
      Despre justitie deocamdata nimic.
      Spuneti-mi ce-i dreptatea!

      .

      • stely said

        • RALG said

          Cine a zis: Nimic va muri – sic – Who said so: Nothing will die!

          • stely said

            Nothing Will Die

            by Alfred Lord Tennyson

            When will the stream be aweary of flowing
            Under my eye?
            When will the wind be aweary of blowing
            Over the sky?
            When will the clouds be aweary of fleeting?
            When will the heart be aweary of beating?
            And nature die?
            Never, oh! never, nothing will die;
            The stream flows,
            The wind blows,
            The cloud fleets,
            The heart beats,
            Nothing will die.

            Nothing will die;
            All things will change
            Thro’ eternity.
            ‘Tis the world’s winter;
            Autumn and summer
            Are gone long ago;
            Earth is dry to the centre,
            But spring, a new comer,
            A spring rich and strange,
            Shall make the winds blow
            Round and round,
            Thro’ and thro’,
            Here and there,
            Till the air
            And the ground
            Shall be fill’d with life anew.

            The world was never made;
            It will change, but it will not fade.
            So let the wind range;
            For even and morn
            Ever will be
            Thro’ eternity.
            Nothing was born;
            Nothing will die;
            All things will change.

          • RALG said

            Corect!

            The world was never made;
            It will change, but it will not fade.

          • RALG said

  23. stely said

    @INTJ – Informatiile d-voastra m-au pus pe ganduri. Sunt cumva o aluzie la faptul ca am oferit si cerut linkuri cu filme on line?
    P.S.Am cautat informatii despre legi antipiraterie si iata ce am gasit :
    http://www.ziare.com/articole/legi+antipiraterie Sunt mai multe articole, incepand cu 2009, ultimul fiind cel mentionat de mine (2012).

    • INTJ said

      @Stely – nu, n-are treaba cu ce ati postat dvs. … sa zicem c-ar fi o frantura din absurda comedie umana (tinand cont ca am legat recentele evenimente din grecia de pedepse cu 10 ani de inchisoarea si o propusa lege anti-copyright-infringement) … sau, de ce nu, o continuare la ceea ce Dl.Goe numea „tema dostoevskiana sadea”.

      • RALG said

        O solutie temporar viabila (si cine are nevoie de altceva decat de solutii temporare? Cå nimeni) la problemele relatiei „dostoevskiede” dintre crima si pedeapsa, a fost oferita de catre marele filozof Woody Allen (Whatever Works), in (capod)opera sa:

  24. Dl.Goe said

    Inca un articol de dl.Plesu intitulat sublim „A schimba lumea„, despre a se revizui dar så nu se schimbe nimica… Continutul articicolului s-ar putea rezuma eficient la atat: Alo, alo, stati cuminti la locurile voastre. Poc. O petardå.

    • Apropo de „călătoriile educaționale” ale D-lui Goe, cu (b)Arca sa, ori pe alte bloguri (că veni și pe blogul meu, „cu biciul” – vorba dumnealui, să mă învețe să scriu – fără a-i fi cerut ajutorul, dar îl ținui la spam):
      „Ai încercat vreodată – măcar aşa, ca să-ţi faci mîna – să te schimbi pe tine, înainte de a asuma sarcina enormă de a-i schimba pe alţii sau de a schimba imaginea lumii în care s-au obişnuit să trăiască? Eşti sigur că merită să modelezi universul după chipul tău? Care chip? Pe scurt: cine te crezi, ca să iei asupra ta un proiect demiurgic?” (Andrei Pleșu, din articolul citat aici).
      Da, greu de înghițit – pentru Dl. Goe – acest text. 🙂 🙂 🙂

      Big secret: universul nu se schimbă, chiar dacă reacționați la comentariul meu „on topic” după obiceiul dvs., adică „pedagogic”. 🙂

      • Dl.Goe said

        Trecand cu vederea ipotezele fanteziste pe care le faceti (ritual) as aminti ca putini sunt aceceia care, trecuti prin schimbare, sa fie capabili sa inteleaga, sa accepte si sa recunoasca schimbarea prin care s-au transformat. Bunaoara d-voastra v-ati transformat intr-un vizitator, co-menta-tor si cititor fidel al Arcei lui Goe, care urmeaza cu sfintenie recomandarile de lectura, dar care-si refuza cu obstinatie bucuria de a accepta aceasta stare de fapt, din cauze atata de vechi si transparente incat nu mai merita re/amintite. Ramane interesant felul in care cautati sensul spuselor d-lui Plesu prin raportatre la dl.Goe. Sunteti insa atat de centrata pe dl.Goe incat dl.Plesu va scapa totalmente. Nu c-ati pierde mare lucru dar orisicat.

        Intr-adevar, in esenta sa Universul nu se schimba. Doar ca esenta Universului este schimbarea. Dupa cum a inteles (cu sufletul) si un var de-al doilea al varului lui Sorescu:

        The world was never made;
        It will change, but it will not fade.
        So let the wind range;
        For even and morn
        Ever will be
        Thro’ eternity.
        Nothing was born;
        Nothing will die;
        All things will change.

        P.S. Fraza d-voastra defensiva din final, cu care inercati preventiv sa va protejati faptura, suna exact precum… indifferent ce se va spune „Nu recunosc nimic decat in fata Marii Adunarii Nationale”. O fiinta plata, fragila, care traieste intr-un univers bidimensional, va avea impresia ca se poate ascunde intr-un patrat, incapabila sa-si imagineze cat de ridicola ii apare incercarea din perspectiva celei de-a treia dimensiuni.

        P.P.S. Comentariul d-voastra nu este „on topic” si nu poate deveni asa prin decret marginal. Il degeneralizati pe generalul Plesu (general cu doua stele) ca sa atacati. in planul in care va duceti existenta plata, umbra perspnajului „dl.Goe”, proiectata acolo de lumina soarelui. Vad ca ati fost receptiva la critica si vreti sa va corijati vina off-topiei, dar pentru asta ar trebui sa fiti on topic, nefiind sufficient doar sa va declarati asa. Totusi n-ar trebui sa va faceti griji in exces. Comentariile off topic sunt primite la fel de bine ca si celelalte, prin ontop-izare ad hoc. Aici va puteti exprima liber, necenzurata. Poate veti reusi odata si odata sa va eliberati si de spaima care va copleseste fata cu libertatea celorlati de a comenta si eventual des-fiinta expresiile verbale pe care le livrati liber (si/dar nesolicitat) si cu care, vai, va identificati, ca orice sarmana creatura anonima, fara identitate, nerealizand nici macar acum, la adanca batranete, ca unicitatea chiar asta presupune: absenta identitatii. Nu poti fi unic daca ai identitate, adica ca esti identic cu altceva (un reper artificial). Probabil ca teama d-voastra in fata desfiintarii vorbulitelor dijmuite, cu care va incercati norocul prin lume, vine dintr-o saracie lucie. Nu mai aveti de unde scoate cuvine. Luati cu imprumut. Daca cineva le deterioreaza nu mai aveti cum sa le dati inapoi si ramaneti datoare pe veci. In eternitate. Si asta este doar un mic amanunt din muntele de amanunte care va face sa va identificati cu vorbele proaste (pardon de impresie) pe care tineti totusi sa le scoateti, musai cu martori anume. Zambiti! Maine va fi mai rau.

  25. stely said

    Mai intai despre demagogie:

    Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: il ridica, dupa cum il si umfla. Dar balonul lor e captiv, demagogii nu sunt nici cavaleri, nici priceputi: niciodata nu-i vor gasi carma.
    Barbu Stefanescu Delavrancea

    Frazele sunatoare ale celor ce graiesc mult ascund adeseori precugetari uracioase.
    Citat de Alecu Russo

    Apoi despre pedegogi -pedagocie :
    Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ românesc: „Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă”. Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i – dacă ai de spus ceva.
    Constantin Noica în Jurnal filozofic

    Iar aici un” text „ilustrativ despre cum crede cineva ca ar fi indreptatit/a sa dea „povete ” altora ( fara sa i-o ceara) si despre faptul ca poate uzita un citat dintr-un articol ,ca aluzie, precum ca s-ar potrivi numai altora dar nu si lui/ei in persoana.

    Iata despre ce” text „vorbeam :
    În cele două ore şi ceva ale filmului – Dogville, în regia lui Lars von Trier, primul mare film anticreştin pe care îl cunosc
    „Așadar, tu NU MAI EȘTI CREȘTINĂ. OK. Despre (… ) știam că e ateu.
    Te-a influențat și pe tine să renunți la creștinism? Asta ar explica tot comportamentul tău.
    De fapt, ai renunțat la lumea spirituală. OK. MĂCAR REALIZEZI CE AI FĂCUT? TREZEȘTE-TE!

    Cred că este ultimul lucru pe care ți-l scriu. Cu durere în suflet.
    Vezi tu, răul se răspândește în lume așa: Oameni modești și cumsecade ca tine admiră oameni ca (…) și îi urmează când ei fac apologia răului.
    Îi urmează, fără să știe ce fac. Dacă el, un geniu, spune că un om e îndrepățit să omoare alt om, oamenilor ca tine li se pare firesc, că „nimeni nu-l învinge la argumente …”
    Trist, foarte trist. 😦 😦 😦
    Dacă te trezești vreodată, anunță-mă.
    Ceea ce a debitat(…) la postarea asta, nu în legătură cu mine, ci CU TOPICUL îl califică drept un promotor al răului.

    Să-ți dea dumnezeu mintea românului, de pe urmă.”

    P.S. Citatul este luat din articolul lui CTP (gandul.info/puterea-gandului/ochiul-si-obrazul) si este folosit de ea/el in scopul(„pedagogic”) de a-mi deschide ochii asupra influentei „nefaste” la care sunt expusa…
    Si inca ceva : Avertizez persoana, care imi trimite zilnic asemenea „texte”, ca am recurs la acest exempu pentru a-i demasca incercarile de a ma manipula. Si, de ce nu, poate va lua aminte ca a sosit vremea sa faca o „schimbare ” radicala cu ea insasi.

    • Dl.Goe said

      @Stely – D-na mi-ati luat enorm din importanta. 🙂 Pastram iluzia ca spiritul misionar-pedagogic, terapeutic si pedepsitor, atat de umil, al celei mai trufase creaturi buco-vinene de pe fata Pamantului, ne are pe noi ca tinta, daca nu unica macar predilecta. Si cand colo nici vorba. Din mesajul d-voastra se intrevede un misionarism mult mai vast (universal?) la brava crestina (auto)aleasa ca reprezentatnt al lui D-zeu pe Pamant. In trufia ei fara margini, marginalia noastra e bolnava cu capul mai abitir decat pare pe fiecare fir de discutie luat separat. Este uimitor faptul ca pe d-voastra, in particular, va hartuieste (personalizat) intr-un alt plan in care n-are tupeul sa se etaleze la vedere pe aici, sau prin alte spatii publice. Convingerea cuiva, inzestrat cu asemenea slabe mijloace, c-ar putea fi un subtil si abil manipulator, este pur patologica, denota boala, boala curata. Doamna noastra se tine in foarte putin. Bigotismul, intoleranta si totalitarismul, pastrate anevoie sub o coaja subtire de conventionalism si compromis, ii ies prin pori. Sub aerul ei blajin de Bogomil in devenire se ascunde un Bernard Gui sadea.

      Devenite publice tertipurile d-ei dau dimensiunea comicului care-i compun fiinta. Marginalia, o comedie bufa, bine cam-umflata. Trebuie sa intelegeti c-ati dezamagit-o maximal (renuntand la lumea spirituala 😦 ) asa incat, dincolo de aceasta limita orice altceva parand total nesemnificativ. Prin urmare asteptati-va sa nu se supere deloc pentru c-ati dat-o de gol (caci asa e dânsa, are multe gaol-uri si nu se supara). Ce mai conteaza? Daca insa o sa se supere…. eeee, atunci inseamna ca de fapt nu e dracul chiar asa de negru si aveti loc de intors, acuzatia de erezie si lepadare de crestinism (aoleu) venita de d-soara Gui-Goya, fiind (chiar si-n mintea d-ei) o exagerare pedagocica, demagogica, si alte rime, o hiperbola literara, menita sa va inspaimante. In fapt un gest meschin al unei finte mici care se da mare. Mare-i gradina Domnului!

      P.S. Nostima pana la Dumnezeu tanti, care vine sa ne tina predici sa ne faca morala, pedagogie, taman fata de faptul c-am avea noi atitudini prea pedagogie. Tttt, cu pedagogia pe pedagogie calcand. Tiii, a dracului fatalitate, vorba lui nenea.

      • D-le G, admirabil mă „educați”. Recitiți articolul domnului Andrei Pleșu. Cu „mintea de pe urmă a românului”. Sine ira et studio.
        🙂 🙂 🙂

        PS. Da ce verbioase reacții aveți! 🙂 🙂 🙂

        • Dl.Goe said

          Doamna M. va educ, va educ si degeaba. E cam tarziu pentru d-voastra, desi va prezentati aici (de buna voie si nesilta de nimeni), ca la slujba, milogindu-va sa va educ. Ca gazda ospitaliera ce-as putea sa fac. Sa va ignor? Mai tare v-ati inerva. Dar, in subsidiar d-omnia voastra ce faceti ma tanti aci pe Arca lui Goe? Ma educati? Ma sfatuiti? Imi dati povete? Imi recomandati citate, clisee…Eeee. Va angajati in proiectul demiurgic al acuzarii altora c-ar fi angajati nejustificat in schimbarea si modelarea universului (vai mie) fara a avea anvergura potrivita (cine?), etc?… In ce scop ma tanti? Ca sa salvati universul de la schimbare (o schimbare rea)? Nu? E universul in primejdie sa fie schimbat de catre dl.Goe pe Arca lui Goe? Daca nu, inseamna ca sunteti dusa cu sorcova, iar daca da, atunci inseamna ca sunteti tâmpita (pardon de expresie, nu de impresie ca nu-i impresia noastra), imaginadu-va c-ati avea matale anver-gura potrivita sa impiedicati o asemenea „schimbare”. In fapt sunteti dusa cu sorcova dar va place si cu pluta. La limita va dati, peste cap, cu (b)Arca. Dupa cum v-am mai spus, total dezinteresat, matale, ma tanti, ar trebui sa te pituli in påtul si sa stai acolo pana cand va trece criza. Joaca asta cu cautatul pericolelor iminente in care s-ar afla universul, amenintat de mori de cuvant, si pe care-l salveaza baba Marginalia von turpia, roaba lui Dumnezeu, s-a cam fumat. Dam in plictiseala si nu e bine.

          P.S. Va invit si eu sa recititi articolul defetist al marelui carcotas Andrei Gabriel Plesu (un babtrânel din ce in ce mai batran) si sa faceti pentru o clipa (daca puteti) abstractie de faptul ca l-a(r fi) avut in vedere (exlicit sau implicit) pe alde dl.Goe. Adica ca sa cititi articolul. Nu-mi pot imagina ca sunteti atat de dusa incat nu puteti face pauza de obsesie nici macar ptet de un bob zabava.

          • PS. E bine că, în fine, realizați că universul nu poate fi schimbat „de catre dl.Goe pe Arca lui Goe”. E bine că ați stopat vizitele „pedagogice” pe 2 bloguri. E bine că pe blogul meu, deși ați venit de curând, nu ați insistat.
            V-am spus cândva că pe mine nu mă puteți „educa”. V-am mai spus atunci că oamenii au reacții diferite la același „tratament” fie el și injurios. Asta e. V-ați supraestimat forțele. Se vede și după faptul că ați umplut blogrollul de „prieteni dușmănoși”. 🙂
            Acum, nu vă rămâne decât să spumegați verbios împotrivă-mi. 🙂 🙂 🙂

          • Dl.Goe said

            Aveti un soi de disperare in a avea dreptate care va fac sa fiti tulburatoar de induiosatoare. Pam-pam. Pai cea care a acrediat unilateral ideea ca Arca lui Goe ar fi un potential vector de schimbare sunteti chiar d-voastra (noi nici vorba ori veste po-veste de vreo asemmenea fanfaroneala a la Corabia) si apoi enervandu-va ca n-ati fost acceptata ca parte la o asemene „rivolutie” v-ati decis sa retrageti titlurile pe care le acordaserati abuziv. Ma tanti, ma. La fel si cu „educatia” pe care v-am fi facut-o noi cu de-a sila, aberati, confundati visurile cu realitatea. Stati domnia voastra linistita ca daca ar trebui sa va educam v-am fi educat pana acuma (nu va mai tot milogiti in van fara paravan). Noi, un spectator contemplativ, dupa cum v-am mai spus-o nu avem de ce sa va schimbam, sunteti prea perfect huvachiana ca sa necesitati vreo corectie. Noi ne-am dorit mereu sa va pastram, sa va mentinem, exact asa cu sunteti, iar „rezistenta” d-voasta la educatie a fost si este mijlocul perfect in acest sens. Ce haz ati mai fi avut d-voastra (o fiinta plata) pe Arca lui Goe daca ati fi fos educata? Nicunul. Cand insistati prosteste sa ne scoateti ochii cu nerealizarile noastre in fata tenacitatii d-voastra in fapt ne faceti o mare de bucurie. Cat priveste alte bloguletze pe care le-am fi abandonat, haide fiti obiectiva, si realizati ca dincolo de a le consemna sfarsitul, ajungerea la liman, la evidenta pe care sublim o subliniam in erele in care le vizitam periodic, nu mai e nimic de facut acolo. Potentialul de divertisment al acelor locuri a fost epuizat. Faptul ca am incetat sa vizitam minele parasite vi se pare (si asta este de-a dreptyul hilar) ca ar fi nu stiu ce „bine” pe care l-am fi facut (fortati?), renunatand la „facerea de rau”. Alte „merite” imaginare pe care ni le atribuiti, ca emisar benevol (auto-statat) al acelori uitati de pe lume, intru inca o tura de atentie. In acest context introducerea in ecuatie a asa-zisului d-voastra blog (ce blog?), locul pe care faceti matale puerile incercari (vai) literare, este un pic nesimtita, in context. Zau acuma. Din cele cateva comentarii de incurajare pe care le-am facut si pe care le-ati cenzurat va luati niste aripi de brabete, inutil atasate cartitei care sunteti, iluminat de noapte. Nu e frumos sa va puneti in aceeasi barca cu conul Dorin, chit ca acum pensionarul omonim, valoreaza literar cat valorati si d-voastra. Totusi d-lui are un trecut pe care-l eludati in favoarea nepoetei perche.

            Si ziceti ca e bine ca n-am insistat pe „blogul marginal von turpial”? Da? Dezvoltati. De ce e bine? De ce-ar fi fost rau altminteri? Pentru cine? Vai, dar ce faceti? Ma manipulati manual, incercand sa-mi stimulati ambitzul? Tttt. Of ma tanti, ma.

          • Of, of, domnu G’, „vorba multă, sărăcia omului”. 🙂 🙂 🙂

          • Dl.Goe said

            Ca bine ziceti. Daca tot ati deschis gura ati putea sa taceti un pic. Ca sa evitati saracia omului. Omu e inainte de toate.

        • Dl.Goe said

          Faptul c-am reusit performanta de a va face sa va placa (fara inhibitii) de Andrei Plesu si Basarab Nicolescu ar fi notabila in sine daca n-ar pali in fata faptului cå ca så fiti in contra d-lui Goe ati fost in stare sa-i luati in brate pe un Radu Humor, Viorel Abalaru, Radu Parjan (aka Iepurele de martie) sau på tanti Mitza si så va pupati umed cu d-lor pe bot-icuri. 🙂 Sunteti facila ma tanti. Nu ma pot lauda cu mare lucru. 😦

          • Citiți mai sus. 🙂

          • PS. Acum, că v-ați recunoscut slăbiciunea întreprinderii (b)Arca și eșecul „pedagogic”, voi răspunde la sinceritate cu sinceritate: un timp am crezut că dvs, domnule G, i-ați creat și pe
            Radu Humor, Radu Parjan ( Iepurele de martie) sau pe tanti Mitza, domnul Nimeni. Am testat până am priceput că mă înșelam. Sunteți inegalabil ca limbaj.
            PPS. Am avut plăcerea să-l cunosc pe domnul Andrei Pleșu când era un tânăr cercetător, iar pe domnul Basarab Nicolescu l-am văzut, ascultat, apreciat în sesiuni din programul Templeton. Le-am citit cărțile. Nu am avut revelația valorii dumnealor aici. Sorry. Iar ați dat-o în bară. 🙂 🙂 🙂
            Iar vă supraestimați valoarea „pedagogică”.
            Și, tot sincer: îmi amintiți de eroii ăia din „The System of Doctor Tarr and Professor Fether”, de Edgar Allan Poe. 🙂
            Cu bine! 🙂

          • Dl.Goe said

            Cu bine!

            P.S. Iar vreti sa dati impresia ca-ti pleca putin… pe undeva. Altundeva. Unde sa plecati ma tanti? La Corabia? La aer? O sa stati pitulata pe aci, ciucita prin vreun ungher, tragand cu ochiul si urechea, facand zgomot cu respiratia si damful, iar apoi, cand v-oti simti intremata, o sa sariti tzusti, fara sine, ca sa va dati iarasi in taina si sa va bagati in taine, ca cand ati fi nou venita, nou picata. Din cer.

            P.S. Vai, valeu, ati avut nesperata sansa de a fi in preajma fizica a d-lor Plesu si Nicolescu? Le-ati citit cartile? Bravo! Foarte frumos, Cat priveste revelatia valorii (ah, aveti mereu revelatii) una vorbim, basca ne-ntelegem. Chiar trebuie sa vi se dea mura-n gura ca sa pricepeti cum sta treaba cu aluzia facerii sa va placa cei doi remarcabili intelectuali? Daca nici macar asocierea cu grupul animalutelor huvachiene mentionate, care v-au placut si ele in semn de suprema revolta in contra personajului „dl.Goe”, nu v-a pus pe ganduri si nu v-a impiedicat sa a dati in petic, atunci nu vad ce v-ar mai putea impiedica. Dati-i-nainte, doamna.

          • Da, cum bine spuneți, în concurența cu „animăluțele” ați biruit. Cu intelectualii, mai greu. Nu v-am văzut răzbindu-i. 🙂 Poate dacă proiectați un Vapor. 🙂
            Până atunci, o seară frumoasă!

          • Dl.Goe said

            Sensul in care vedeti d-voastra razbirea nu conteaza nici pentru d-voastra, daramite pentru altii. Cei pe care-i vizati (intelectualii, de… desi nu toti cei la care va ganditi d-voastra sunt „asa ceva”) s-au razbit singuri, fara ajutorul nostru… Ca si alte situatii similare (in care va plasati ca ofranda benevola) confundati faptul de a fi martor (ocular) (si eventual cronicar ad hoc) cu aceea de a fi infaptuitor al fapelor, ori macar catalizator de reactie. Deci pe cine n-am razbit noi? Ce invingatiroi aveti in vedere? Cumva pe intelectualii Mecu si Abalaru? Sau pe cine… Numiti-i. Nu le rapiti gloria prin eludare.

            Ha-ha.. Pana atunci o seara buna? Adica ce? Ca trebuie sa proiectez vaporul pana maine dimineata? Auziti dar, apropo, ce se aude soro cu romanul promis pe a carui existenta imaginara v-ati bazat ontologia ca troll atata amar de vreme? Unde e romanul? Unde sunt rezultatele cercetarilor stiintifice ale experientierii participativ-observative (ah, vai, valeu), prin care va justificarati xistential activitatea fluviala de trancanici pe Arca lui Goe? Unde au ramas toate acestea? Ce s-a ales de palavrele de alta data? Aaa, ati glumit? Ati zis si d-voastra asa, la misto… La plesneala. Ceea ce continuati sa faceti si acum cu aerul c-ati sti ce faceti. In rest ce mai faceti? Prietenii imaginari ce mai fac? Bine cu totii?. Confidenta d-voastra care ne urmareste in tacere si va imartaseste by default impresiile e si dansa bine? Prostovanii din jur care tot fac si pierd pariuri cu d-voastra mizand pe alte reactii ale d-lui Goe (ce stiu ei?), sunt si ei sanatosi (he-he), bine merci? Seara este intr-adevar frumoasa. Pas cu pas.

          • Ehei, domnu G, răbdare. „Cu răbdarea treci marea”, cum zice Potpamas, concurentu lu’ dvs. principal într-ale înțelepciunii internautice. 🙂
            1. Se vede că nu prea ați mai scris cărți. Uitarăți cum e. 🙂
            Toate la vremea lor.
            2. Știința progresează. Mulțam de contribuție.
            3. Pariurile merg bine.

            4. Comentariile mele, biete pârâiașe, comparate cu fluviile purtătoare de aluviuni lingvistice ale comentariilor dvs. Oricine poate vedea asta. Că nu știți a vă opri, nici a vă exprima clar și concis. 🙂
            E vremea să vă odihniți. Cum zisei, seară bună! 🙂 Cu moș Ene, pe la gene.

          • Dl.Goe said

            Aveti d-voastra ticul asta de a crede ca repetand din vorbe ceva, acel ceva devine mai adevarat… mai solid… O sa-mi ziceti buna seara pana maine dimineata daca trebuie, numai sa nu ramaneti de caruta.

            Aveti dreptate, am produs (si noi) aluviuni lingvistice… deh, Suntem la locul potrivit cu interlocutorul pentru asta. Asta-i scopul. Comedia cea mare este ca d-voastra, aveti starania impresie c-ati spune ceva, c-ati produce idei, mesaj. Ca trancanind pana la obosela ati dovedi ceva, cuiva, oricui. Cui? Ce?

            Nu ma asteptam sa sugerati (susurand ca un paraias) ca inca lucrati la „roman” si ca studiile va sunt in progres (o sa descoperiti iarasi, de data asta pe bune, ca dl.Nimeni, Iepurele de Martie si altii sunt dl.Goe, care la randul lui este misteriosul domn G. Oricine poate vedea asta, dar cin’ sa fie. Delirul d-voastra este nesfarsit.

            Acum ca ati ajuns la sedare si calm (felicitari, ce ati luat?), mergeti repede la culcare si faceti nani pana nu va sare somnul. sau.. sedare da, cedare nu? Il sabotati (ca intotdeauna) pe dl.M in favoarea d-lui G. Cu orice pret.

  26. Tocmai îi spuneam domnului M că v-ați calmat. Ce ți-e și cu sincronicitățile astea lingvistice!

    A aflat și prietena mea. Foarte reală.
    Domnu’ G, acu, dacă dvs aveți prieteni imaginari, nu înseamnă că și noi ceilalți avem. Sincronicitate, fie, dar nu fără limite. 🙂

    DAR, cu speranța că vă opriți:

    • RALG said

      Cum??? Dl.M va asista in spectacolul jalnic pe care il prestati pe aci? I-auzi al naibi pervers. V-o da si indicatii in miscarile de balet ale marionetei, fiind pe con-soarta stapan. Draga papusica decrepita aveti grija sa nu va traga pe sfoara cand va manevreaza din sfori. Acum se vede mai bine de unde vin sforaitoarele fraze ce din coada au sa sune. Asa care va sa zica. La pensie. Noapte buna si d-lui M… utu/licå. Ca multe rele de la dansul vi se trag.

      • Dl.Goe said

        Dar ponoasele le tragem noi, in timp ce dansul trage la aghiose de cu seara, cu gainile…

        • Domnul M nu asistă la jalnica dumneavoastră involuție (era să zic evoluție). Fiți liniștit. Mă crede pe cuvânt. Indicații? 🙂
          Asta-i bună! Ca și cum o pierdere de vreme cu dvs., într-o zi în care căldura nu te lasî să faci altceva, ar avea nevoie de indicații. Da chiar vă trec prin cap idei drăguțe! 🙂
          Domnu G, nu toți sunt liberi pensionari ca dvs. 🙂
          PS. Am și eu o curozitate: Care credeți că ar fi lucrul cel mai rău ce vi s-ar putea întâmpla dacă v-ați opri primul?

          • Erata: „curiozitate” vrusei să zic. Se slăbiră tastele de căldură. 🙂

          • Dl.Goe said

            Doamna Mecu asta va mana? Cine se opreste primul? Si nu va puteti opri? Si va si doare… V-as spune doar ca ma dezamagiti formal. Ma asteptam sa faceti o tentativa de sinteza zilei, acuma daca tot ati adus discutia la nivelul d-voastra, si cand colo nici vorba, va tineti de bla-bla-uri caldute ca sa va economisiti energia pentru la-la-ire. Deci care credeți că ar fi lucrul cel mai rău ce vi s-ar putea întâmpla dacă v-ați opri prima? Daca in aceasta competitie va aflati, asistata de domnul Mutu, atunci, da, aceasta-i intrebarea. Din punctul me de vedere si daca ma oresc si daca nu ma opresc nu se intampla nimica. Nici bine nici rau. Prin urmare fac ce-mi este mai la indemana: desfasor activitatea de intretinere a (b)Arcii. Problema care se pune este ce faceti d-voastra, d-na Mecu, cu dumnul care va asista zgaindu-se de alaturi, din patul semi-conjugal in care va aflati zrobita de calduri. Dar ce? Nu aveti aer conditionat? Deh. Aveti o scuza pentru delirul de asta seara. Eu, ce-i drept, nu prea am scuze serioase pentru ca stau stau de taina cu d-voastra. Dar nici nu-mi trebuie.

          • Curiozitatea științifică mă mână, domnu’ G. Ca de obicei. 🙂
            Mă adaptai cu la-la-ul meu la la la-ul dvs. Că sunt un musafir politicos. 🙂
            Ziceați că stați cu aeru’ ăla la cap? Aha! 🙂

          • Dl.Goe said

            Aha-ha… faceti stiinta. Sublim, tanti, sublim. Bun. Asa da. Sunteti stiintifica, precum ateismul. Auzi taina la dansa. Se cauta pe acia de atata amar de vreme si tot sutudiaza, toropita de caldura, asteptand cu limba scoasa sa scoata bla-blaul final si sa mearga la nani, dar declara ritos ca d-ei face stiinta. Ce hi-hilaritate mai mare puteti produce? Ca n-aveti ce.

          • Mă bucur că vă declarați ateu. Vă cred. 🙂 Bun așa.

          • Dl.Goe said

            Sunteti ca-n bancul ala cu bunica lu Bula, care cazuta pe gem se agatase de cablul de la antena, iar vecinii care o vedeau de pe banca din fata blocului exclamau admirativ: Se tine bine baba, se tine bine.

            P.S. D-voastra puteti sa va bucurati de orice daca va puneti mintea declarand orice declaratie v-ar face fericita-n con-text. Si eu ma bucur ca v-ati declarat acnee. Vă cred. 🙂 Bun așa.

          • PS. Aveți certe calități soporifice. Vă mulțumesc.

          • Dl.Goe said

            Va gasiti scuze sesizand ca sunteti pe cale sa cedati psihic. Pentru intremare incercati cu ceai de fenta si unt pe mâine. Ar fi pacat sa stopati stiinta in plin proces de cunoastere stiintifica. Ca sa stati treaza rugati-l pe domnul Mutu sa va ciupa din cand in cand. Dansul e destept sau e tot ca d-voastra (asomat)?

          • A… haaa!
            Apropo, dumneavoastră chiar vă simțiți deștept?!
            Vi se întâmplă des?!

          • Dl.Goe said

            Ce legatura are cum ma simt eu stimata doamna? Vreti sa insinuati ca-comportamentul d-voastra depinde de cat de destept se simte dl.Goe? Sunteti functie de dl.Goe? Nu mai stiti cum s-o dati! Ma simt cum ma simt, dar incercarea matalutzå de a gasi in asta vreo legatura cu delirul care v-a cuprins este iarasi o hi-hilaritate. Mai aveti multe?

            Cand v-am intrebat daca dl.Mutu e destept n-am folosit termenul in acceptiunea de inteligent (ca nu era cazul) ci in legatura cu gradul de somnolenta de care va plangeati, biruita de cat de mult ati gandit astaseara. Di-vagati agalea si cam cu sughituri… Ce sperati?

          • Eu nu insinuez nimic. Nu-i decât zumzetul din interiorul capului dvs. Noapte bună!

          • Dl.Goe said

            Baba bla-bla, Sunteti chiar zumzetul apodictic care produce zâmbetul. Caci aveti haz. Hazul d-voastra involuntar de toata ziua (ca noaptea). Avem doarå de a face ce un bâzâit produs stiintific, care nu mai conteneste sa repete ca flasneta: Noapte buna, noapte buna, noapte buna, cu bine, sa aveti o seara placuta, etc si alte formule de incheiere care nu se mai termina, rostite cu speranta. Cu mila va zic si eu, noapte buna, d-voastra si intregului grup Mecu al mutilor din anturaj, inclusiv pariorii si prietenele inchipuite.

          • Bună speranța asta! Uite că învățarăți 3 formule de politețe. Bravo! 🙂

          • Dl.Goe said

            Aveti stilul iepurelui. Sunteti un troll lipsit de originalitate.

  27. stely said

    „Cei 22 sau despre cultura de performanta.”

    • Dl.Goe said

      Trimiterile catre dl.Noica au darul de a adauga nuante noi semnificatiei care imbraca gestul discipolului sau de altadata (aka dl,Plesu) de a scrie despre a nu incerca sa schimbi lumea. Din aceasta perspectiva articolul d-lui Andrei Gabriel P. pare o justificare explicativa a esecului sau personal in raport cu presupusa sa canalizarea catre performanta culturala la nivel inalt, in absolut. In raport cu asteptarile d-lui Noica, dl.Plesu, discipolul sau, n-a ajuns prea departe (in pofida faptului ca, relativ la nivelul national, este un performeur marcant). Pare-se ca dl.Plesu, de fiecare data cand era tentat sa-si asume rolul pe care i-l atribuise antrenorul sau cultural, s-a intrebat: „Eşti sigur că merită să modelezi universul după chipul tău? Care chip? Pe scurt: cine te crezi, ca să iei asupra ta un proiect demiurgic?”, raspunzandu-si mereu, nu , nu sunt sigur, si, sa-mi fie cu iertare da’ nu ma crez deloc. Prin urmare s-a multumit sa fie un elitist oarecare, mai popular decat altii, mai notoriu si chiar mai simpatic. In rest nu. Oricum de schimbat lumea n-o schimba cei care-si raspund pozitiv la genul de intrebari propuse de dl.Plesu ci unii (anume) dintre cei carora nici nu le trece prin minte sa-si puna asemenea intrebari. De aceea, de ex., Traian Basescu a fost presedintele, iar Anderei Plesu consilierul acestuia. Articolul d-lui Plesu este un lamento vesel si discret.

  28. stely said

    Da, la Andrei Plesu m-am gandit si eu. Anume, ce ar spune „antrenorul” Constantin Noica despre „elevul” sau. Ar fi multumit de performantele sale culturale ? Raspunsul d-voastra este cat se poate de concludent. Eu nu pot sa-mi permit .

    P.S. Am decis sa pun clipul audio, intrucat am fost toata ziua tentata sa continui „demascarea” doamnei „marginalia”. Vazand ca este liniste pe-aici am zis ca este mai bine sa-mi fac simtita prezenta prin intermediul audio-clipului. Am sperat ca ” doamna” va avea bunul simt sa nu ma mai deranjeze cu e-mail-urile dumneaei gretzoase. Dar nu, tocmai ce a aparut fericita ca l-a facut pe „Goitza” sa se dea in „spectacol.” Ca si-a distrat prietenii . Ca ma apreciaza pentu faptul ca am tacut s.a.m.d. M-a infuriat. Sunt hotarata sa-i mai „livrez „ceva motive de distractie. Doamnei ii place umilinta, si de ce sa nu-i satisfac nevoia de a se simti bine ? Asta insa cand voi avea timp.

    • Dl.Goe said

      @Stely – Sunt la fel de indreptatit pe cat sunteti si d-voastra si orice alt spectator oarecare al „fenomenului Plesu” sa emit nevinovate si inofensive pareri personale, subiective si sa le exprim liber in aria de acoperire, mai explicit sau mai implicit, pe „tema” data. Cu toate cå delicatul Andrei Plesu (o delicatesa), facand mereu abstractie de contextul exprimarilor care-l vizeaza (il vizeaza mai mult sau mai putin, in fapt fiind mai degraba luat ca simplu pretext de vorba si ar trebui sa fie, pe undeva chiar este, mandru de faptul ca atatia-l gasesc cumva (sau altcumva) a fi prilejul potrivit) nu este formal de accord cu exprimarea oricui despre orice/cine, ca si cand toti vorbitorii ar fi fiind laolalta, ci ca dimpotriva in acest fictiv si iluzoriu saptiu comun al vorbirii, vorbitorii ar trebui sa fie sfiosi in raport cu structura ierarhica a valorilor, competentelor, anvergurii, notorietatii si popularitatii, si sa nu-si ingaduie sa se exprime (altfel decat laudativ) deloc, niciodata, nicicand, nicunde, decat fata de cei de aseeasi teapa cu ei insisi (o teapa normata, ca scara cu centrul in Plesu, aflat in acelasi timp la Polul Nord), si sa nu sufle nicio vorba despre superiori, totusi lucrurile stau „un pic” diferit, altfel. De altfel dl,Plesu el insusi in persoana nu procedeaza dupa cum pledeaza (pentru catei). Important este ca vorbele de claca cu si/sau despre P-lesu nu-i stirbesc valoarea si nu-i subrezesc meritele in niciun fel (n-ar putea cu niciun chip), si nici n-ar trebui sa-i atinga (altfel decat cel mult superficial, nesemnificativ) reputatia, prestanta, imaginea. Doar el insusi in persoana ca „obiect observat” poate sa dea sens si semnificatie (daca vrea sau daca nu se poate ab-tine) zicerilor (prostilor) observatori, si sa-si afecteze astfel reputatia, prestanta, imaginea (nu valoarea si meritele). Incolo nu. Am uneori impresia ca dl. Plesu (un critic cronic al exprimarii libere in mediul virtual) nu este asa de prost pe cat pare (in privinta asta) si ca da cumva intentionat o amploare nepotrivita zicerilor pe care le gaseste „inadecvate” (inadecvate prin prisma „autoritatii” si cometentelor relative ale vorbitorilor), tocmai pentru ca gaseste, pe de-o parte placuta, pe de alta facila, contracararea acestora – un bun prilej de vorba pentru domnia sa, dar mai ales un bun prilej de zgomot si confuzie care sa abata atentia de la alte lucruri nu tocmai lesne si nu tocmai placut de a fi cotra/carate. Cu foarte mult fair-play si dragoste pentru democratie domnul Plesu isi pune toti criticii laolalta, in acelasi spatiu, in acelasi plan, facandu-i sa astepte raspuns la aceeasi „coada”. Intrucat are foarte mult de lucrat la acest ghiseu, are astfel privilegiu ca, sortand, ale/gand si grupand cererile pe criterii tematice, sa decida prioritatile sa se ocupe, „in cadrul programului de lucru cu publicul”, pe alese, de ceea ce-i convine. Nu si de restul. Poate cineva sa-l acuze ca sta degeaba? Ca nu poate….

      Despre dihotomia Plesu-lui planuit de Noica si cel pe care-l avem noi ca contemporani, voi reveni la apropont, ca sa nu se inteleaga neintelegeri. 🙂 de indata ce voi avea vreme de asa ceva. Ca si de altceva 🙂

    • Dl.Goe said

      @Stely – Pentru a clarifica (sau adânci, cine stie?) intelegerea neintelegerii (sau viceversa) extractabile din concludentul raspuns pe care l-am dat (si pe care l-ati invocat, intr-o nota care denota – prin perceptie proprie – o negativitate considerabila – pe care d-voastra nu v-o permiteti… explicit), as veni cu unele precizari lamuritoare pe care le-am presupus (nu stiu de ce) subintelese (pentru a constata ca de fapt sunt neintelese). Si, vorbind depre perceptie, as aminti cå, dupa cum zicea (si) Bergson, a perecepe inseamna a imobiliza. adica a extrage o ipostaza, un instantaneu, un cadru, dintr-o realitate observabila, observata, curgatoare, si de a analiza in timp util, repede, suficient de repede, pentru a putea furniza (exprimand liber) concluzia, rezultatul analizei, inainte ca realitatea cea curgatoare, sa fi ajuns, pe traiectoria ei, (mult) prea departe de punctul scurtei imobilizari (de-o clipa) operate imaginar de catre staticul observator.

      Divagand as insista asupra faptului ca singura prudenta (con-strangere) pe care ar trebui s-o manifeste un observator, care tine sa se exprime liber despre un obiect observat, nu tine (dupa cum sugereaza insistent dl.Plesu) de adancimea incongruentei dintre observat si observator (muntele si mahomed) ci de raportul dintre viteza cu care observatorul este capabil sa proceseze datele adunate pe Durata observarii (viteza gandului sau) si viteza cu care obiectul obeservat se schimba, transformandu-se din ceva in altceva, esentialmente diferit. Cu cat acest raport e mai mare cu atat concluzia livrata este mai imprecisa, mai falsa, mai inutila si/sau daunatoare. Un ganditor mic si prost (lent in gandire) care se zgaieste la un om mare (con-sacrat), avand acces, dupa mintea lui, la o sama limitata de detalii comprehensibile (mai mult sau mai putin inteligibile lui in profunzime) poate totusi furniza un model valid, coerent, al realitatii observate (in particular al cuiva precum dl.Plesu sau alta somitate analoaga), daca realitatea observata ramane destul de multa vreme (cvasi)egala cu ea insasi, daca nu se afla in progres abrupt, schimbare agresiva de directie (precum cometele la periheliu). Dl. Plesu este de o buna bucata de vreme constant, egal siesi, si se afla tot de multicel in lumina ce-l face oricui observabil, astfel incat parerile oricui despre dansul sunt valide, furnizand modele (mai mult sau mai putin) distorsionate, dar nu false. In orice caricatura a sa poate fi re-cunoscut. Oglinzile, oricat de strambe, redau (deformat) realitatea, iar nu irealitatea. Tot ce se spune despre dl.Plesu este adevarat, intr-o forma sau alta. Distorsiunea si incompletitudinea redarilor nu-s motive suficient de grele pentru a justifica interdictii vizavi de astfel de exprimari libere, cata vreme sunt oneste si dezinteresate. Perspectiva bergsoniana, care acrediteaza ideea ca intuitiei i-ar fi accesibile nivele ale cunoasterii pe care ratiunea nu le poate atinge (din lipsa de informatie, din lentoarea relativa a gandire, etc, nu conteaza) este cu atat mai valabila atunci cand un om vorbeste de un alt om, indiferent de distanta dintre cei doi pe scara valorilor umane.

      Incheind divagarea as reveni la intelegerea neintelegerii. Noi n-am vrut nicio clipa sa afirmam ca dl.Plesu ar fi „råu”, nici macar c-ar fi mai råu decat cel pe care si l-ar fi dorit maestrul sau din tinerete, dl.Noica. Am zice chiar dimpotriva (si la aceasta dim-potrivire as reveni). Noi il iubim pe dl.Plesu, ca pe nimeni altul dintre cei care-l au ca precursor pe I.L.Caragiale (nu pe altcineva), si credem ca cel care a ajuns sa fie in realitate, este mult mai bun (mai util si mai dragut) decat cel preconizat de Noica (un model ratat, detalii altadata). Discursul noician, din postura asumata de detector si antrenor de genii (cu rata de unu la un milion) este de un sublim ridicol, desprins din spiritul epocii (epocii de aur). Totusi dl.Plesu are motive de consideratie, respect, admiratie, fata de maestrul sau (pe care nu l-a urmat, nici ca model nici fata cu directivele), asa incat sub aspect subiectiv, indiferent de alte realizari si succese, pe falia planuita de maestru, cu asentimentul juvenilului discipol, evoluta sa a fost un esec, o ratare, pe care domnia sa o justifica dupa cum poate in articolul pe care l-am invocat si in care explica implicit (sic) de ce nu n-a schimbat lumea, de ce nu s-a angrenat in asa ceva… ironizandu-i pe cei care se baga sau s-ar baga in asa ceva, aruncandu-se cu capul inainte. Nu ca n-ar avea dreptate in privinta multora (la limita a tuturor), dar atentia noastra era indereptata catre motivatia sufleteasca si ravna cu care d-OMNIA sa a scris articolul, nu cu continutul acestuia per se… va urma

      • Dl.Goe said

        …va urma un scurt P.S intrucat constat ca deja am facut o prea pare risipa de vorbe pe „tema” data.

        P.S. Asadar, ce mod ar putea fi mai intristator de a-ti recunoaste esecul personal decat acelea de a te imagina cu voce tare ca detector si antrenor de genii? Antrenamentul cultural care are ca scop producerea geniilor (unu la un milion) aduce destul de bine cu spiritul cincinalului in patru ani si jumatate. Semnificatia notiunii de cultura pe care este fundat discursul mestrului neurmat de discipl(i) aduce bine cu notiunea de cultura socialista, care presupunea ca talentul se invata la scoala de talent, si trebuie produs la norma, la hectar, precum productia de grâu in cultura cerealelor. Acuma Noica fiind Noica nu se poate repezi nimeni sa vie si sa zica, care va sa zica ca un asa demers este ridicol. Dar ia imaginati-va cam ce s-ar fi zis daca altcineva (mai fragil) ar fi insirat asemenea teorii despre cladirea elitelor. Oare cum l-ar fi ironizat urmasul lui Caragiale (aka Andrei Gabriel Plesu) pe Eugen Simion, de ex. daca acestuia i-ar fi dat pân cap sa propuna astfel de propuneri. 🙂

        P.P.S. Exista oameni mari (mari cumva, dintr-o perspectiva umana oarecare) carora ar trebui sa li se treaca cu vederea prostiile pe care le debiteaza uneori (ca tot omul) (si acum imi vine in minte Petre Tzutea ca unul dintre cei care ar trebui tratat cu astfel de respect) dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ne apucam sa le inventam explicit justificari rezonabile pentru prostiile debitate, sau si mai rau sa incercam sa ambalam respectivele prostii in aura unor ideii valoroase, greu de priceput de catre prostime. 🙂

        P.P.P.S. In privinta doamnei Dilutzia (ilustrarea prostiei marginale nemarginite, c-a ales nemarginirea), as zice ca puneti mai mult suflet (sentiment) decat s-ar cuveni. Doamna este dulce in prostia dansei. Totusi, vicleana fiind, profita de sensibilitatea, disponibilitatea si receptivitatea d-voastra fata cu micile-i tertipuri. Prea o luati in serios. Serios. Va vrajeste cu minciunele, recunoscand, in particular, inadins, ca-ar fi troll pe blogul lui Goitza pe care-l face din vorbe spre amuzamentul prietenilor (aåâ), si face asta tocmai pentru a-si minimiza daunele si suferinta (ca sufera sarmana ca un caine), pentru a-si obloji bubele (nu ranile, caci aici nimeni n-o raneste de fapt, atingand-o cu cate o floare), sperand in secret ca d-voastra veti transmite mai departe zisa-i jubilatie. Prestatia dansei (la intrunirea de-alataieri) vi se datoreaza in buna masura, avand ca sursa mesajul pe care l-ati postat si care a atins-o rau in palarie. Neputand sa-l anuleze, cenzureze, ascunda, a decis, din instinct, sa-l imbrace in vorbe proaste, in sicane de troll pueril, ca sa-l dilueze. D-na Dilutzia vå incerca ca så vaza daca s-a diluat sau nu destul informatia cu a carei livrare ati buimacit-o, in timp ce se afla toropita si naclaita de calduri, rasucindu-se pe-un asternut posac, alaturi de domnul Mutu, si visand la prieteni imaginari pe care-i rasfata cu spirite dintr-insa. Pe o criza ca aceasta e bine c-o avem din cand in cand ca prestator de servicii pe Arca lui Goe. Speranta cu care ne scrie on topic, insistand, este sfasietoare, de o jalnicie pe care numai comicul fiintei sale il intrece: doamna Margi – promotoarea valorii lui Plesu. Da’ numa’ pe Arca, nu si pe Corabie. Doamne fereste. Si-a ales nemarginirea. Speram totusi ca e sincera in mesajele pe care vi le adreseaza si ca e intr-adevar capabila, in prostia dansei, sa-si extraga doza de fericire anonima, din harjoanele huvachiene, in postura domniei sale de crestina, om de stiinta, si in ultima instanta, daca altceva nu se poate, troll in gol.

        • stely said

          @Dl Goe,
          Am citit .Va multumesc pentru raspuns . Din pacate nici acum nu sunt in masura sa scriu un comentariu coerent si detaliat . Sunt pe picior de plecare. Voi reveni .insa (poate )maine . Imi pare rau . 🙂

          • Dl.Goe said

            N-are de ce sa va para rau. Aici timpul sta pe loc, ba chiar, dupa cum se stie, nici nu exista, asa ca orice a-mânare este iluzorie. Cand cineva decide ca-i momentul propice sa scrie un comentariu, ca rezultat al intersectiei tuturiror planurilor sale de fuga cu Arca lui Goe, acesta, adaugat in locul cu pricina, asigura spontan continuitatea clipei, dand oricarui cititor senzatia ca abia a fost scris, firesc, imediat, in continuarea celor carora li se adauga.

        • Domnu’ G, ce inimă nobilă aveți, ce frumos empatizați cu „durerea” mea sfâșietoare.
          Să nu mai ziceți că specia umană e fundamental rea, nici pe Pământ, nici în HUVACA. Că sunteți un înduioșător contraexemplu. NOI vă admirăm cu toții! 🙂

          • Dl.Goe said

            Må tanti må, suferinta matale este indecenta, dizgratioasa pe alocuri, astfel incat n-ar merita vreo empatie anume nici macar din partea oamenilor… buni… cu atat mai putin din partea personajului dl Goe, care nu-i nici pe departe un om… bun. Cu atat mai putin unul råu. Faptul ca sunteti asa nesatula de empatie, o miloagå, nemultumindu-va cu empatia grupului „admiratorilor” d-lui Goe (noii in numele carora perorati) spune despre d-voastra (obse-data) mai mult decat ati vrea sa se stie. Cu toate astea sa stiti ca, de dincolo de dl.Goe, avem pentru zbate-rea d-voastra solitara (prietenii imaginari nu se pun) o oarecare empatie inefabila. Dar numai cu conditia sa nu vå neglijati nici tratamentul medicamentos.

  29. 1. D-l Andrei Pleșu a creat o instituție culturală, Colegiului Noua Europă, a păstorit o revistă bună, a scris cărți bune. A făcut pentru cultura română infinit mai mult ca „G și ai lui”. 🙂
    Are un condei grozav, e născut să scrie fain. Are harul exprimării.

    2. Acum despre „victime” și „agresori”: fiecare victimă are în ea un agresor și fiecare agresor o victimă. Fiecare umilt e un umilitor, și fiecare umilitor un umilit. Așa merge viața, dragilor. 🙂 Vrem, nu vrem.

    • PS.
      A. Citiți: Colegiul Noua Europă.

      B. Cu ceea ce am scris mai sus, la 2., sunt perfect „on topic”. Mult se poate comenta pornind de aici. :). Despre Dogville, Goeville, Vaslui și despre „observatorii” acestor evenimente.
      Putirință să fie. Spor!

    • gore said

      http://www.sereniti.ro/violul-vaslui-discountul-andrei-plesu-morar/

      „Cine e acest Andrei Pleșu? Pentru generația de dinaintea mea, care nu are poze cu Lenin și Marx, cică e un fel de zeu al cuvântului, maestrul frazei transcendente, omul care a inventat motivul de a fi. Punct. Pentru mine, e un fel de Gandalf mai rubensian care o arde intelectual cu Harry Potter, ăla care a fost șef la ICR, și cu un hobbit care deține Humanitasul și e tot timpul afectat de situație, indiferent care e situația. O spun cu regretul că nu o să îmi asculte sfatul de fashion, că i-ar sta bine cu o pălărie din aia de vrăjitor și un toiag în mână, care te cheamă să îl urmezi. E cum s-ar zice, un tip mișto pentru vârsta lui, care poate să te facă din vorbe deși e prea târziu pentru așa ceva. Dacă ar fi să îl pot întreba ceva ar fi dacă pe îngeri nu îi deranjează faptul că nu au sex atunci când se masturbează. Dar mă abțin, că teamă îmi e că mi se urcă dreapta conservatoare în cap.”

      • Dl.Goe said

        Intrucat am alergie teribila sa cant in cor, imi dau seama ca am fost atras intr-o cap-cana cedand isptei de a vorbi despre „nenea Plesu”, fiind acesta, se vede treaba, un subiect totalmente devalorizat de inflatie. Singura consolare vine din constatatrea ca „nea Plesu”, el insusi in persoana a cazut in capcana intinsa subtil d-OMNIEI sale de catre d-ei, ţaţa opiniunea publicå, gura lumii, dedandu-se cu o voluptate orgasmica jocului cazut ca o pleasca pe capul sau mare, fiind, intr-adevar, afectat mereu de situatie, indiferent de situatie. Omul pare ca isi gaseste (din ce in ce mai lesne) justificarea existentiala deplina in a insira articole justificative dezvinovatitoare, carora li se gaseste pe loc audienta necesara, in acord cu anvergura ceruta de anvergura personajului Andrei Gabriel – o ofranda. Odata ce ai apucat sa te droghezi, inevitabil vei avea nevoie de doze din ce in ce mai mari. Dl. Plesu nu mai are niciun scrupul in a se infrupta din drogurile pe care i le ofera gratis cei care vor sa-l vada cum face la betie. Se intampla adesea prin carciumi ca musterii sa puna mana de la mana si sa-i faca cinste vreunui calic dependent de alcool, doar ca sa-l faca sa-si dea in petec si sa se amuze pe seama lui. Distractia serii: hai sa-l imabatam pe grasu’! Bå, voi stiti ca asta a fost profesor la viata lui? Da bå, la Universitate. I-auzi ce zice dom profesor (apeland, de forma, la institutia citatului):

        „Petronela Rotar, … o spune limpede în textul program: „sunt o pizdă lirică” (să mă ierte cititorul, dar nu fac decît să citez dintr-un site accesibil oricui).

        dar… in nostra patrie multe site publice sunt (accesibile oricui). Vorba lui… Vergilius (?)…. ori Gambetta (?)… Nea pula Plesu consimte s-o salte-n nori pe tanti Petronela, facand-i reclama (gratis?) de la inaltimea anver-gurii sale, in prima pagina a unui ziar cu audienta nationala (AICI). Ramai siderat vazand ce citate este dispus sa ia filozoful in gura cand nu se poate abtine. Mi se pare clar ca-coplesit de detalii, criticul de arte plastice, cu doctorat la baza (Sentimentul naturii în cultura europeană), nu mai vede intregul si nu-i mai pasa de el. Dumnezeu sa-l ierte. Asteptam cu nerabdare citatele viitoare extrase atend din scrierile detractorilor sai, aflati pe trepte din ce in ce mai joase. Eee, pe unde ori fi vremurile in care focosul d.Plesu se certa abitir cu Adrian Marino sau cu Gabriel Andreescu? Ce vremuri, domne, ce vremuri… Acuma trebuie sa ne multumim cu lupta bravului Plesu in contra pizdelor lirice. Rog oamenii de cultura sa-l injure på Plesu ca sa aiba si dansu de unde alege cand isi ia ratia dreptului la replica.

        Ca bomboana pe coliva, un mic drajeu, in finalul uluitorului sau articol, dl. Andrei Gabriel Plesu zice:

        „Cam asta e. Deocamdată. Cine m-a pus să-mi sacrific o zi de vacanţă doar ca să cumpăr cîteva cărţi de la Librăria Humanitas din Sibiu?!

        Dl. Plesu e tot numai o ofranda, o zi la Sibiu fiind pentru dânsul nici mai mai mult nici mai putin decat un „sacrificiu” (din oficiu). Nu se poate sa nu te intrebi ce anume o face d-l Plesu in zilele sale de vacanta pe bune, care nu-s sacrificii. A-o-leu. Imaginatia nu-i destul de bogata.

        P.S. Aricoloul invocat al d-lui Plesu, luat la bucata este (ar fi) minunat daca n-ar fi (este) a n plus una instantiere a aceleiasi vesnice lamentatii pe care o toarna de ani si ani de zile. „Mai am un singur dor” n-are decat 3-4 variante. Bocetul plesian are… fara numar, fara numar. Ironia cu care-i tot ingana pe „detractori”, e atat de tocita incat a devenit (ca refren) o auto-ironie involuntara exemplara, de toata frumusetea. Era un banc despre stadiile impotentei: (a) se ingroasa la baza; (b) se indoaie la mijloc, (c) intra mai mult in tine decat in ea. Uite ca s-a descoperit si a patra stare: (d) Plesu. De ce? De ce nu?

        • stely said

          Cand spuneam, ca bloggerul dl Plesu ar fi trebui sa invete cate ceva de la boggerul Dl Goe , nu m-a auzit nimeni .Un singur lucru ar fi fost de invatat : sa intre sub anonimat in subsolul articolelor dumnealui si sa dea replici cuvenite fiecarui comentariu mai de soi. Mi-l inchipui pe dl Goe cum ar fi reactionat la articolul acestei pasarici „lirice ” daca ar fi fost in locul domnului Plesu. In loc sa fie ca acum in culmea fericirii, pentru onoarea de a-i fi dat o replica , ar fi fost, dimpotriva, pentru o vreme, cam depresiva. Asta intrucat ar fi simtit pe pielea ei ce inseamna sa bati campii pe seama cuiva .
          Dar poate Dl Goe chiar a fost pe-acolo , dar cu alt nick. Parca nu-mi vine sa cred ca l-a rabdat inima sa nu-i sara in ajutor maestrului Antrai Plesu.

          • stely said

            Aoleu , nu „Antrai ” ci Andrei !!

          • RALG said

            Dl.Plesu este baiat mare. N-are d-lui nevoie de protectia d-lui Goe. Si nici dl.Goe n-are… (apetit pentru asa ceva). Sa-l protejeze mai bine dl. Vali Stângå… dac-or vrea. 🙂

      • RALG said

        Problema cu d-l Plesu nu e ca n-ar avea dreptate (cå are) ci ca ar prea multa. Exagerat de multa, un exces enorm. Diform. Ce e mult nu e bun. Are prea multa chiar si pentru constitutia solida a d-OMNIEI sale, asa incat risca sa sfarseasca cocosat de dreptatea pe care se incapataneaza s-o duca in cårca. Calitatea comentariilor si a comentatorilor pe care-i atrage pe sub articolele sale cu dreptate, propuse la ADEVARUL (unnde altundeva, caci revista DREPTATEA nu se (mai) exista), ne spune cate ceva despre cat de apasat este d-l Plesu supt masa dreptatii pe care o are in aria de acoperire, si cat de jos l-a impins aceasta greutate enorma, povara popularitatii re-active. Este pe cale sa devina (si dânsul) plat. Platitudinea care ne månâcå.

  30. arcaluigoe said

    Fiecare vorba este o pata inutila pe fundalul imaculat al tacerii si neantului. (S.Beckett)…

    Andrei Plesu un bun de larg consum cu largul sau concurs.

    La Dilema Veche, pe post de Roger Federer este Andrei Plesu. Textul de mai jos este preluat chiar din paginile electonice ale presigiosului hebdomadar:

    Andrei Plesu – Dincolo de graniţele imposturii, incompetenţei şi prostiei 

    Dincolo de graniţele imposturii, incompetenţei şi prostiei

    Joi, 4 iunie, revista Cariere vă invită la JW Marriott Grand Hotel, unde are loc conferinţa

    „Dincolo de graniţele imposturii, incompetenţei şi prostiei“ – Invitat special: Andrei Pleşu – Nu ca asta le intrece pe toate – FABULOS !!!!!

    „Nu există o mai proastă folosire a inteligenţei decît folosirea ei prudentă, garantată epistemologic, cuviincioasă. Inteligenţa adevarată îndrazneşte şi riscă. Fără să alunece în aroganţă şi temeritate vidă.” – Andrei Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii (n.b. Inteligenta trebuie sa fie indrazneata zice dl.Andrei P. Oare si in incercari din acelea „demiurgice” (sau demi-demonice) in tentative de schimbare a lumii?)

    O mulțime de oameni a înțeles că viața și societatea nu mai pot funcționa ca pînă acum. Ei își caută argumente, inspirație și curaj pentru a crea valoare și a condamna impostura, incompetența și prostia. Pregătim așadar doza necesară de realitate și înțelepciune din partea autorului „celui mai teribil manual de bun-simț din cultura noastră”*, Andrei Pleşu – filosof, cărturar, eseist, jurnalist, critic de artă şi una dintre cele mai fascinante minţi româneşti.

    Ne vom testa limitele și prejudecățile, vom afla dacă la îndemîna tuturor se mai află azi cinstea și competența.

    –  Trăim într-o lume dezechilibrată. Ar putea cinstea și hărnicia să fie percepute ca inadaptare, slăbiciune de cei din jur?
    –  Cum identificăm impostura? La ce ne raportăm?
    –  Putem lupta cu prostia sau trebuie doar să o ignorăm?
    –  Cum să ne învingem frustrările atunci cînd sîntem în contact cu impostura, incompetența, prostia?
    –  Au devenit incompatibile cinstea și succesul?
    –  De ce să rezistăm drumului scurt, plin de compromisuri și să alegem drumul mai lung, onest?

    Conferinţa le este dedicată tuturor celor care îşi caută argumente, inspiraţie și curaj pentru a crea valoare şi a condamna impostura, incompetenţa şi prostia. Mai multe detalii despre vorbitor, agendă și înscriere puteți găsi pe pagina dedicată evenimentului, la: http://www.cariereonline.ro/content/andrei-plesu.

    ***

    Care sa fie oare semnificatia faptului ca O MULTIME (de oameni) A INTELES – in contra-pondere cu o multime de OAMENI care AU INTELES? In fraza imediat urmatoare (de continuare) desi gramatical vorbidd este vorba de acelasi subiect ca si in prima propozitie,  totusi multimea (EA) este abandonata in favoarea LOR (EI fiind aceia care cauta argumente iar nu ea). Adica ca MULTIMEA nu poate intelege ceva, orice, chiar si in imprejurarea in care majoritatea membrilor ei inteleg ceva orice, intrucat multimea ca entitate nu are atributul (darul) gandirii si sau intelegerii.

    In rest ar fi de re/marcat faptul ca problematica cu care se lupta invitatul mereu special este… ampla dar/si incarcata, totodata, de aerul unui comic irezistibil. 

     

    • 1. Se pare că aici vă luptați ȘI cu autorul afișului, care nu e Andrei Pleșu. E OK formularea dvs. Mai pertinentă.
      2. Gândirea lui Andrei Pleșu are nuanțe. Da, „inteligența îndrăznește și riscă”, asta neînsemnând că purtătorul ei se crede buricul universului ori Axis mundi. Nu înseamnă că EU (EGO) MARELE schimb ceva. Poate însemna doar că mintea mea lucrează, conectată la ceva mai presus de ambițiile mele mundane, împreună cu alte minți, trecute și viitoare, pentru a crea ceva. Poate însemna că îmi permit să greșesc și să învăț, cu inteligență, din greșeli.

      • stely said

        „….asta neînsemnând că purtătorul ei se crede buricul universului ori Axis mundi. Nu înseamnă că EU (EGO) MARELE schimb ceva.”

        Insemnand insa ca „teoria ca teoria dar prectica ne omoara.” Sau „hai sa vorbim sa ne aflam in treaba „.

    • INTJ said

      a(nother) rehash of the prisoner’s dilemma … spiced up with the idea that this time the group got it and that there’s a chance it will act on it, ignoring the fact that the group’s lifetime is way shorter (than the individual’s lifetime) and that the group has no survival instinct (in contrast to the individuals in the group).

      • Dl.Goe said

        In chiar interiorul dilemei prizonierului (versiunea locala) d-voastra aveti uneori tendinta (am impresia) de a produce surprize co-echipierilor din „grup”, pe Arca Lui Goe, propunand unilateral niste perspective neasteptate asupra lucrului in sine. Bunaoara acum, taman acum, ati venit cu aceasta referire la „dilema prizonierului”… in grupul nostrum mic, fragil, observabil si controlabil, aflat in plina curgere, in varianta infinita a jocului. Noroc ca ati scris intr-o limba straina.

        P.S. Ati auzit ca o minte stralucitoare a murit de curand intr-un accident de masina?

        • INTJ said

          n-am auzit (m-am informat insa acum, multumesc) deoarece am fost prea ocupat cu decese, spitale, chemoterapii, operatii si alte „distractii”. in rest, contributia proprie e minimala: intamplarea face ca cu o zi inainte sa fi prins la radio, pe drum spre spital, o stire despre un recent experiment al unui profesor universitar american (care mi-a si reamintit dilema), urmata de o (alta) incercare de a contrazice dilema folosind „resurse locale” (rezultatul previzibl producand probabil o relativa focusare a atentei pe tema) … pentru ca apoi, citind detaliile conferintei, sa-mi para amuzanta similitudinea. am scris in alta limba pentru ca-n acel moment gandeam in acea limba si traducerea in romana nu se potrivea nicicum gandului. mai comentez eu pe aici, da’ sa nu uitam: eu sunt inginer. 😀

          • Dl.Goe said

            Uneori diferentele dintre ingineri si ingeri aproape ca dispar. 🙂 Omenirea parand a fi, in egala masura, un dar al ingininerilor si al ingerilor. Los Angeles.

          • INTJ said

            @Dl.Goe – va mai amintiti de ce scriam eu despre arta care are nevoie de adevar? cu ocazi asta as continua (totusi) nitel ideea si as spune ca tocmai de aceea, inclusiv noi inginerii, apreciem arta: in continuarea rolului practic al adevarului (ingineresc) arta e completarea (ingereasca) binevenita (imho mai mult decat binevenita, da’ nah) …

          • Dl.Goe said

            Aveti si d-voastra (inginerii?) obsesia asta a adevarului. Deh, nimeni nu-i perfect. Niciun adevar nu umbreste, nu razbate si nu se afla in niciun gest artistic, in vreun poem sau in vreo simfonie. Doar frumusete. Frumusete (im)pura si atat. Nu-i destul? Frumusetea artei consta in mimarea artistica, convingatoare, a adevarului. In arta conteaza doar melodia si ritmul (nu sensul cuvintelor), capabile sa-l faca pe martor sa se deplaseze dansand din punctual A in punctual B, aflate amandoua in interiorul sufletului sau. E punctul A adevarat? E punctul B adevarat? E drumul de la A la B adevarat? E unic? Non-sens. Singurul adevar aici consta in frumusete, frumusetea intermediata prin simboluri, accesibila prin educatie estetica oamenilor (doar oamenilor). Incolo niciun adevar. Nu va mai amgiti, va spun, dandu-va si mai mult temei pentru amagire. Culianu nu crede nici el in existenta unei relatii valide dintre arta (literatura) si viata (adevar). In literatura lucrile apar ordonate, pline de sens, de inteles, de finalitate, tocmai pentru ca sunt aranjate de catre scriitor, potrivite, masluite, fictiune, de ne dau lacrimile citindu-le. Viata reala (adevarul) este mult mai haotica, mai lipsta de sens (in sens literar, accesibil vreunui autor oarecare, om si el geniu de-ar fi) la scara observabilitatii noastre. Viata nu bate niciodata filmul. Niciodata, d-le INTJ, niciodata (cu atat mai putin cand se face o asemenea afirmatie despre vreun non-sens perecut in realitate), pentru ca filmele nu contin adevar, ci fictiuni frumoase (relativ, desigur, la gusturile spectatorilor).

          • INTJ said

            @Dl.Goe – da’ nu cumva viata nu (va) bate niciodata filmul pentru ca filmul e „o minciuna” (cum am scris in alt comment „jumatate de adevar tot minciuna e”) … si nu pentru ca n-ar contine deloc? ok, stiu si eu ca-i mai safe definitia dvs.(si a multor altora) … da’ doar din acest motiv s-o luam de buna si sa riscam sa pierdem irecurperabil potentiale franturi de adevar? eram foarte tanar cand am vazut prima data strigatul lui munch … si retin doar ca m-am intrebat ceva in genul: „oare ce-a trait, fie chiar si numai in imaginatia sa, acest om? iar daca a trait acel ceva doar in imaginatie, oare chiar pot spune ca n-a trait, ca pentru el n-a fost la fel de real ca aceasta imagine la care ma uit?”. altfel spus: pictura, tusele si imaginea in sine m-au lasat rece … ce nu m-a lasat rece a fost acea frantura de adevar descrisa de munch.

            ref. la simboluri si antrenamente … nu neg influenta lor dar cred ca nu la ele se rezuma totul deoarece, daca ar fi asa, n-am fi decat niste vietuitoare limitate strict la raspunsuri pavloviene. nu stiu cat de „speciali” suntem (ca fiinte vii), totusi (vreau sa) cred ca suntem mai mult de atat … si poate tocmai acest incapatanat „(vreau sa) cred” e o posibila dovada c-ar fi asa.

            ps: nush, o fi un defect al tipului de personalitate … da’ nu ma pot opri din a-mi pune intrebari chiar si acolo unde ele par sa nu-si aibe rostul (de ex. cand exista deja definitii de larga acceptanta). dar cum aceste intrebari sunt ale mele, cred ca oricine altcineva le poate ignora fara prea mult efort.

          • RALG said

            Faptul ca „dl.Goe” a pledat pentru o perspectiva usor diferita de a d-voastra tine exclusiv de conventia dialogului. In fapt, aveti dreptate, perspectiva d-voastra este perfect valida si nici noi nu suntem straini de ea, in drumurile noastre printre perspectivele asupra a ceva ce ne este usor inefabil si ne tine mereu ocupati: viata, realitatea, umanitatea etc.

          • INTJ said

            „Ajutooor!!! Viol!!” 😀 … lasand gluma la o parte: orice perspectiva e ok, am discutat si cu oameni care priveau arta drept ceva superfluu sau, si mai rau, ceva ce ar trebui sa dispara (consumand resurse si neavand, cica, utilitate). in plus, daca ma gandesc la cum se feresc oamenii de adevar (si ma refer la chestii gen honne vs tatemae) … poate c-am spus deja prea multe.

          • RALG said

          • stely said

            „Niciun adevar nu umbreste, nu razbate si nu se afla in niciun gest artistic, in vreun poem sau in vreo simfonie. Doar frumusete. Frumusete (im)pura si atat. Nu-i destul? Frumusetea artei consta in mimarea artistica, convingatoare, a adevarului. In arta conteaza doar melodia si ritmul (nu sensul cuvintelor), capabile sa-l faca pe martor sa se deplaseze dansand din punctual A in punctual B, aflate amandoua in interiorul sufletului sau. ”

            Aici doua dedicatii :

            P.S. Doar Atât si Nimic mai mult. 🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – Daca am inteles noi bine ati venit cu aceste (doua) contra-exemple ca gest prin care ar trebui dedus ca votati in favoarea „adevarului continut in arta” (artele eminamente frumoase). Gestul d-voastra timid ni se pare de bun augur. Tabara respectiva are (mare) nevoie de membri tenace, capabili sa scormoneasca eficient pe net dupa dovezi potrivite. 🙂

          • stely said

            Da, cred ca am avut un fel de premonitie .Asa mi-am zis cand am citit noul topic. Postarea mea a anticipat tema de azi. De fapt am (si )asteptat un mic semn de la dvs, exact in sensul acestui comentariu. Mi-a parut rau insa ca nu l-am citat si pe domnul INTJ, intrucat intentia mea a fost sa ma situez de partea ambelor „tabere”. Am cosiderat o imbinare intre frumusetea (armonia )lucrarii lui Dali ,” Leda atomica” , redata prin structura matematica”- Numero Aureo”(„sectiunea de aur”). Imaginea Ledei și a lebedei , așezată intr-un pentagon in care este inscrisa o stea cu cinci colturi (virfuri) Ele” simbolizează elementele perfecțiunii: dragostea, ordinea, lumina (adevărul), voința și cuvântul (acțiunea). Deasemenea, ideea de”discontinuitate a materiei ” incorporand sentimentul de „levitatie misterioasa.”

            Dali ne arată o ierarhizare a emoțiilor libidoului său, care sunt suspendate ca și cum ar pluti în aer, în conformitate cu teoria modernă a fizicii inter-atomice, în care nimic nu se atinge. Leda nu atinge lebăda; Leda nu atinge piedestalul; piedestalul nu atinge baza; baza nu atinge marea; marea nu atinge țărmul. . . .

            In concluzie, este vorba si de frumusetea „pura” a artei – poem ,simfonie , sentimente , emotii , mister – si de adevar , vointa, actiune : arta , stiinta, misticism .

            Va urma ceva despre „cine cauta Adevarul ….”

          • Dl.Goe said

            Toata lumea este de acord cu faptul ca, in mod esential, arta contine / se bazeza pe / denota frumusete. Nu toata lumea este de acord cu faptul ca, in mod esential, arta contine / se bazeaza / denota adevar (exista cel putin o entitate de acest fel). Asadar nu va puteti plasa in ambele tabere ci doar intr-una.

            Desigur ca (ma repet) nu vorbim despre „adevarul” – adica de realitate – realitatea concreta – continuta in structura „materiala” a unei opere de arta (continuta explicit sau implicit prin trimiteri catre structuri ale realitatii, convenind ca prin „adevar” intelegem „realitate”), acel gen de adevar fatalmente inevitabil existand in orice… exista… pe suport material, si deci, inclusiv pe/in corpul operelor de arta. Daca tin in brate o lebada alba, de plastic, foarte bine facuta, cu care pot „pacali” publicul (predispus la asa ceva), iesind din conventie (vreo conventie teatrala contextuala), pot considera si zice ca lebada aceea nu-i adevarata, ci falsa, desi, pipaind-o, oricine poate constata ca nu e imaginara, ci reala, adica adevarata. Scotand din discutie acest gen de adevar colateral, neesential, si revenind la arta as zice ca operele de arta nu contin niciun (alt) adevar (dect cel folosit spre falsificare), ceea ce le face eminamente sa fie opere de arta fiind de natura pur estetica, denotatnd frumusete si numai frumusete, o frumusete care nu se afla in nicio relatie consistenta cu adevarul in general sau cu vreun adevar anume in particular.

            Ca sa fie mai clar (sau dimpotriva 🙂 ) ar trebui poate sa ne gandim ce alti candidati ar putea fi luati in discutie pentru postura de entitati aflate in contingenta esentiala cu adevarul, dintre activitatile specific umane: filozofia, stiinta, credinta, divertismentul, sexul, viata, moartea… care dintre ele chiar n-ar avea sens daca n-ar contine sau n-ar denota adevar.

            La steaua care-a rasarit i-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit luminii sa ne-ajunga…
            Poate de mult s-a stins in drum, in departari albastre, iar raza ei abia acum lucii vederii noastre.
            Icoana stelei ce-a murit incet pe cer se suie, era pe cand nu s-a zarit, azi o vedem si nu e.
            Tot asfel si al nostru dor, plutind in noapte adanca, lumina stinsului amor ne urmareste inca.

            Putem cadea in plasa ideii ca frumusetea acestui poem (considerat pe nedrept cosmogonic) rezida in adevarul astrofizic pe care l-ar contine si anume ca „Viteza luminii in vid este finita”. Ei, as. Nici vorba. Frumusetea lui consta in aceea ca o dragoste murinda, scazatore, este descrisa, pentru a-i fi redata amplitudinea devastatoare, la scara cosmica, dându-i-se o anvergura maximala, de talia universului intreg, oferind consolare fata cu stigerea ei petrecuta dupa reguli cosmice, implacabile, dar si speranta ca ceva tot va persista in urma ei precum lumina stelara care rataceste stinghera prin infinitul univers. Este aici in asta vreun adevar? Aiurea. Ce are dragostea muritorilor cu lumina stelara? Ca n-are. Frumusetea nemarginita a poemului rezida tocmai in exagerarea enorma prin care se acrediteaza ideea c-ar avea. O mincina devastatoare, de nerefuzat. Iata arta. Plus rima, ritmul, muzicalitatea, forma, potriveli frumoase in auz care consoloideaza ideea falsa c-am avea de-a face cu vreun adevar (caci prea rimeza totul, prea se potriveste).

    • stely said

      La alegere despre…

      …sau si unul si celalalt .

  31. Dl.Goe said

    As face cateva consideratiuni lipsite de importanta, mai ales ca altceva nici n-as putea face in context. Asadar si prin urmare, in aparenta, fiind vorba despre dl.Plesu, in (i)realitate fiind insa vorba despre „dl.Plesu”, daca sesizezi diferenta (iar daca nu n-am ce-ti face decat cel mult vreo apo-logie pe care nu ti-o mai fac ne mai avand acuma vreme cum aveam pe vremuri) si presupunand de aici inainte ghilimelele ca fiind subintelese, vin si spun ca, da, dl.Plesu isi joaca rolul. Ad litteram, actoriceste, nefiind totusi serios, sobru si natural (in acord cu normele in vigoare) in aceeasi masura in care sunt, de regula, oamenii care isi joaca propriul rol in propria viata pana la a se confunda cu personajul jucat. Dl. Plesu nu se confunda. Intre el si personajul pe care-l joaca este intotdeaua o distanta, uneori exagerat de mare. Dar, la urma urmei, ce-ar putea fi mai dificil, in teatru, pe lumea asta, decat sa joci rolul unui actor modest care incearca sa interpreteaze, zi de zi, ca personaj, rolul unui intelectual de succes dintr-o tara ca a noastra? Tocmai ca asta a noastra. Jucandu-se pe sine, dl.Plesu a acceptat (de placere / cu placere; de voie / de nevoie) un rol, un rol oarecare, ne contandu-i prea tare ce rol, actorie sa fie, caci dl.Plesu, de cand se stie, a fost inderagostit lulea de actorie. D-lui s-a nascut si a copliarit in comuna Histria printre sturioni, dar, fiind dotat cu o inteligenta nativa peste medie, a inteles ca talentul sau actoricesc este limitat, mult sub posibilitatile sale (!!!) si ca din acest motiv trist n-o sa poata niciodata accepta sa joace rolul unui actor profesionist. Ca sa nu se faca de ras in public. Totusi neputand abandona definitiv actoria (nu te poti pune cu pasiunea) a continuat mereu sa fie un actor amator care, daca tot n-a avut parte de scena (de ce i-a fost mai drag pe lume), si-a conceput si jucat rolurile in viata. S-a distribuit in roluri de succes: discipol, critic de arta, membru de partid, filozof, scriitor, somer, exilat, semnatar, ministri, consilier, editorialist, formator de opinie, fara sa devina realmente nimic din toate acestea. Pana la urma n-a jucat decat un singur rol, rolul actorului modest care joaca roluri straine de natura sa, dar pe care insa le pregateste cu asiduitate, documentandu-se, observand, punandu-si inteligenta la lucru pentru a le scoate la capat intr-un mod cat mai onorabil. Actorului pe care l-a jucat dl.Plesu, unele dintre rolurile interpretate i-au iesit atat de bine (neasteptat de bine pentru un actor amator), incat publicul a inceput sa-l confunde pe dl.Plesu cu personaje puse in scena de actorul pe care-l juca (interpretandu-l ca personaj) dl.Plesu. Acuma, la batranete, ajuns sa traiasca din amintiri, dl.Plesu (si te rog sa-ti re/amintesti ca pretutindeni unde l-am pomenit in acest text s-ar fi cuvenit ghilimele) nu-si poate dezamagi publicul si de aceea accepta sa se tot joace de-a fostele personaje. Uneori ii e si d-lui sila, uneori se plictiseste teribil de aceleasi si aceleasi reprezentatii, de urcatul pe scene pe care trebuie sa simuleze convingator ca se lupta cu moravurile, cu impostura, cu prostia si incompetenta, dar cel mai adesea trece cu usurinta peste aceste mici neajunsuri pentru ca-i este la indemana sa faca cu usurinta acele roluri. Nu-l solicita prea tare oferindu-i in schimb existenta. Si ce zic eu „prea tare”, nu-l solicita deloc, fiind sarcini absolut facile pentru dansul caci rutina, repetitiile, reluarile au creat un automatism care-l scuteste de vreun efort, ori de povara spontaneitatii, necesara unor improvizatii sau transfigurari ad hoc. Manierismul la care a ajuns este si el usor compensat de perceptia pret-a-porter pe care si publicul (fidel) o practica cu acelasi automatism. Nimeni n-ar avea de ce (si pentru ce) sa strice conventia ritualica a piesei cu dl.Plesu. Cei lipsiti de orice talent actoricesc se confunda practic cu rolul personal pe care-l joaca in viata (de ex. Dl.Liiceanu), unicul rol pe care-l joaca si de care se lasa jucati. Cei care au un pic de talent actoricesc, dar nu destul pentru a deveni actori profesionisti ajung precum dl.Plesu. Neputandu-se identifica cu mastile pe care le-a purtat actorasul interpretat de catre dl.Plesu, dl.Plesu are o problema. O probleam de identitate. Caci nu se stie cine este dl.Plesu. Nimeni nu stie. Cata vreme insa pe nimeni nu intereseaza, fiecare dintre spectatorii (mai mult sau mai putin intamplatori) multumindu-se cu personajul, fara a se intreaba serios cine este in definitiv acest enigmatic d.Plesu, nimenmi nu risca nimic. Nefiind niciuna dintre masti, s-ar putea ca dl.Plesu sa fie chiar dl.Plesu. Sau dl.Nimeni. Cine stie? Cui ii pasa? Marele d.Nimeni. Un luptator. Caci Nimeni se lupta (zilnic) cu prostia. Aceasta este ocupatia sa. In economia de piata, distribuitorii trebuie sa respecte cu sfintenie legea. Legea cererii si a ofertei. Inclusiv pe piata sulitelor retorice. Dl.Plesu (un slujbaș la curtea regelui) joaca cu mult profesionalim rolul unui actoras modest si ambitios, care si-a invins destinul. Unde-i Shakespeare sa ne vada?

    • Dl.Goe said

      Inca un articol scris de dl.Plesu in care dl.Plesu joaca rolul fiului sau, dl.Plesu. Cum va place?

      Pîine, circ, secrete

      – argument –

      O pagină Internet citează, ca exemplu străvechi de atitudine conspiraţionistă, un verset biblic: „Îţi ştiu necazul tău şi sărăcia, tu însă eşti bogat […]“ (Apocalipsa după Ioan, II, 9). Sînt cuvintele Domnului, adresate, prin intermediul lui Ioan, episcopului de Smirna. Pasajul s-ar referi, potrivit autorului acestei pagini, la vigilenţa lui Dumnezeu, demnă de o adevărată birocraţie fiscală, care ştie prea bine că în spatele sărăciei afişate se ascund averi nedeclarate, altfel spus, la deconspirarea de către Dumnezeu a unei conspiraţii. Textul vorbeşte, de fapt, despre bogăţia sufletească a creştinilor din Smirna, în opoziţie cu sărăcia lor materială.

      Conspiraţionismul înseamnă adesea un abuz al interpretării. Pentru conspiraţionist, refuzul evidenţei, al explicaţiei clare şi logice devine marca „adevăratei“ inteligenţe.

      Conspiraţionismul e adoptarea halucinatorie a sloganului „aparenţele înşeală“, a cititului printre rînduri, a gîndirii „critice“. Epistemologic vorbind, conspiraţionismul e o teorie enigmistică a adevărului: ocultul, obscuritatea devin, pentru conspiraţionist, criteriile înseşi ale adevărului.

      Mai mult decît un portret individual, conspiraţioniştii par să aibă o identitate gregară. Cu toţii – indiferent de nivelul de educaţie, de vîrstă, de origine socială sau naţională – au un limbaj comun, aceleaşi idiosincrasii, simpatii şi antipatii previzibile (politice şi nu numai), adesea cu iz naţional-socialist şi antisemit. E interesant faptul că teorii conspiraţioniste despre vreun complot comunist sau rusesc sînt rare. Cele mai multe teorii vizează capitalismul, americanii, evreii, Biserica (Vaticanul) şi, în general, Occidentul. Ceea ce trimite la originea „revoluţionară“ – a conspiraţionismului modern, cel puţin –, fie că e vorba de propagandă sovietică sau de Revoluţia Franceză. Pentru oprimaţii mai mult sau mai puţin închipuiţi, conspiraţia e otravă şi balsam totodată – le alimentează ura de clasă şi le confirmă, măgulitor, cele mai sumbre bănuieli: cei bogaţi conduc într-adevăr lumea şi sînt, aşa cum şi-au închipuit, malefici, le vor răul. Conspiraţionismul e, aici, un alt chip al propagandei.

      O contradicţie a conspiraţionismului este că pretinde să deţină secrete ultime, care însă circulă liber peste tot – pe Internet, prin tabloide, prin gura tîrgului. „Misterul“ conspiraţionist e de o transparenţă copleşitoare, iar conspiraţionismul, ca ezoterism, o alcătuire imposibilă.

      Nu e de neglijat nici factorul entertaining al conspiraţiei. Conspiraţia e o ficţionalizare a realităţii. Consimţind la un scenariu conspiraţionist devii parte din el, eşti coautor sau măcar spectator vigilent, observator perspicace al thriller-ului care este, pentru unii, lumea în care trăim.

      * * *

      n.b. Orice s-ar zice si orice s-ar spune, dl.Plesu stie sa fie egal cu sine insusi in fond si in forma. Mult mai egal decat oricine altcineva.

      • INTJ said

        Conspiraţionismul e adoptarea halucinatorie a sloganului „aparenţele înşeală“, a cititului printre rînduri, a gîndirii „critice“. ” … da’ barbosu’ cu domiciliu la etajul N impreuna cu toti care-l cauta sunt ok, nu? cum spuneam inainte: actorul ma lasa rece, piesa (ca parte a multimilor de piese existente) e imo slabuta.

        • Dl.Goe said

          De-ale carnavalului cu craii de curtea veche, de la Mateiu citire. Luca-i dus in sat cu Domnul. De accord cu d-voastra. E slabuta rau. Parc-ar fi scrisa de Eungen O’Neil. 🙂

    • Un eseu frumos despre identitate și măști, scris de un om cu mască.

      În loc de „D-l Pleșu”, puneți „D-l X” și se va potrivi celor mai mulți dintre cei care evoluează shakespearian pe „scena vieții”. Sau poate… tuturor?! 🙂

      L-ar completa fericit un altul, despre autenticitate. Sau măcar… despre cum să te reinventezi la orice vârstă.

      • Dl.Goe said

        Un comentariu frumos compus din propozitii, cuvinte, litere si semne de punctuatie scris de d-na Mecu (Desi pentru a pastra discretia si confidentialitatea ar trebui sa folosim o forma de identificare mai cifrata, ceva de genul d-na M..u). Cu care nu este de glumit. Dansa vede enorm si simte monstruos dorinta de a zice ce vede fara preget…). Ca asa e d-ei, vrea sa spuna dar mai ales sa vorbeasca. In curand ne va spune pedant ca frunza e verde… din cauza ca contine clorofila… Daca vom pomeni cumva, ceva, despre frunza verede…

        Totusi in placerea d-ei nevinovata de a pune etichete plate pe lucruri 3D, pentru a proba cu martori ca intelege ce vede, se strecoara imperceptibile erori de traducere (desi interpretarile sale nu trec niciodata de nivelul mot-a-mot), care dau o adancime nesperata comentariilor d-ne M..u. Adancimea a-bisului. Bis, bis…

        (a) D-na M..u, de ce ziceti/credeti ca „D-l X” s-ar potrivi mai multora care etc. decat „D-l Plesu”? (b) Sa intelegem ca-ti fi in curs de redactare a unui eseu despre au… autenticitate si recreatie la orice varsta? Ca de autentica sunteti autentica 100%. Si nici cu varsta nu stati rau. Presupun ca nu la varsta d-lui Plesu faceati aluzie care de recreat s-o recrea (dar numai in pauze) dar de reinventat in niciun caz. (c) Nu, nu va apucati sa traduceti ce-ati inteles din replica comentariului la comentariu. Am glumit. Nu, nu cu d-voastra ci cu dl.INTJ, care a lansat o provocare ce nu putea fi lasata de izbeliste… si fara i-lustrare.

        P.S. I-lustrati-va, d-na M..u, i-lustrati-va, precum i-lustrele din cande-la-bre care pro-creaza o lumina difuza catre hornul pe care omul coboara din maimuta. D-voastra va trageti din maimute sau nu? Serios acuma. Ce parere aveti despre evolutionism?

        • Argumentele „ad hominem” alungă inteligența. Din toate mințile implicate într-o discuție. 🙂 RIP!

          • Dl.Goe said

            @Marginalia (etc) aveti Humor(i). Dar, cu toate acestea, d-na M..u, cu d-voastra nu e de glumit, pare-se. Dupa cate bine am inteles (si suntem, slava Domnului, destul de intelegatori) d-voastra comentati pe Arca lui Goe cu scopul de a-l provoca pe Goitza ca sa se dea in spectacol si sa va a-muzati preietenii (imaginari, dar nu conteaza). Replicile d-voastra plate (plate per se, nu pe persoana fizica abominabila) nu sunt nici pe departe suficient de provocatoare, totusi, fortandu-ne imaginatia le tratam ca atare, venind in intaminarea dorintelor si scopurilor d-voastra de troll si va raspundem acordandu-va o ne/cuvenia atentie. Si? In loc de recunostinta si multumiri ne alegem cu alte replici si mai plate, alte clisee reci de la meci, invocand nu stiu ce discutie in care ne-am afla. D-na M..u, nu ne aflam in nicio discutie cu d-vostra. Vi se pare. Si, de fiecare data cand frustrarea va copleseste, veniti aici cu RIP-ul acesta in gura, bolborosind ineptii. D-na M..u, e mai bine sa va hotarati ce doriti de fapt si sa nu mai re-reiterati asteptari nepotrivite. Nu? Daca-i bal, bal sa fie ma tanti M..u. E clar? Ca uite ce distractive e! 🙂

            P.S. Transmiteti-i va rog d-lui M..u elogii si omagii din partea noastra. Este de admirat (ca tenacitate) pentru stoicismul cu care isi suporta con-soarta.

        • Da, vă înțeleg reacția, d-le G: gândirea nuanțată, care se mișcă pe un continuu între extreme, îi poate părea unei minți nedoritoare să sesizeze nuanțe, precum cea a dvs., „plată”. 🙂

          • Dl.Goe said

            Sinceritatea d-voastra scre-muta este dezarmanta. Desigur ca doar perceptia-i de vina (bat-o vina) incolo nu, replicile d-voastre nu denota platitudine, superficialitate, cliseu, nici vorba, ci dimpotriva sunt subtile, profunde, pline de miez. Bravo ma tanti. Felicitari.

    • INTJ said

      @Dl.Goe – ca-i Plesu sau oricine altcineva, cine sunt eu sa-i judec? eventual, ca o completare la ce ati scris, as spune ca-s convins ca motivatia lui Don Quixote nu era tocmai simplista si nici constanta. nici macar despre Sancho n-as sustine altceva. despre restul, cei nepomeniti, putem aveam doar banuieli si mai vagi … dar nici macar motivatia lor (Quixote, Sancho, restul) n-o pot judeca. asa am ajuns sa scriu despre piesa … nu despre actori (parca am mai scris ca n-am stofa de fan sau anti-fan).

      • Dl.Goe said

        Am remarcat ca uneori, destul de des, in mesajele d-voastre, revine acest fragment: „cine sunt eu sa(-i) judec?”. Intrucat prin repetitie retorismul intrebarii se toceste as fi tentat sa va raspund: Nu stiu cine sunteti. Poate ca nu sunteti nimeni anume ci (doar!?) un personaj virtual aparut ca anti-particula a d-lui Goe… dar de judecati puteti judeca orice si pe oricine, inclusiv pe Don Quixote, pe fanul sau Sanch Panza ori pe Dulcinea del Toboso care l-a inselat fara rusine cu Don Juan. Cu conditia sa fie-n contumacie si sa nu-i condamnati dupa ce(-i) judecati. Pe „dl.Plesu” mai dati-l in må-sa. Mare. Caci de bine de rau o duce bine.

        • INTJ said

          da, as putea, daca as avea toate informatiile necesara … da’ nu cred ca le am si astfel orice concluzie poate fi doar una partiala. oamenii tind insa sa se agate cu disperare de orice frantura de adevar … asa ca, desi (mea culpa) formularea e intr-adevar repetitiva, rolul ei e de a reaminti (in mod inutil?) ca „jumatate de adevar tot minciuna e”.

          d.p.m.d.v. farmecul schimbului de jumatati de adevar tocmai in asta consta: nu stii daca jumatatea de adevar „primita” nu contine cumva o frantura de adevar ce pana-n acel moment era necunoscut … si astfel, chiar daca jumatatea de adevar din posesie tot doar jumatate de adevar ramane (iar, logic, minciuna devine si mai sfruntata 😀 ), macar e „nitel mai mult adevar decat inainte”. 🙂

          • Dl.Goe said

            Nu cumva imi comnicati ca nu putema comunica?

            „toate informatiile necesare” !!! – Ce dragutz! Ce optimist!

            Dar (atentie cliseu) cine inchide usa minciunii lasa afara si adevarul, nu? Dar, pana la urma de adevar ne impiedicam noi existand? Ei as! Nici macar nu trebuie sa schimbam ceva ci doar sa acceptam de jure ceea ce facem de facto. Mint deci exist. Minte cine are minte. Ma bazez pe adevar, deci nu exist. Am impresia ca (si) d-voastra existati, chiar daca astazi cand aveti pofta de vorba mai mult decat in toate celelealte zile ale anului la un loc (si eu va multumesc pentru ajutorul acordat in curatirea deseurilor toxice) esistenta d-voastra ca personaj arcagoian este mult mai fragila decat de obicei, si ca existand, furnizati in acest spatiu niste jumatati de adevar admirabile. Ca bonus la incontestabila prestatia artistica.

          • INTJ said

            @Dl.Goe – eu nu pot vorbi decat din propriul punct de vedere si fiecare ar trebui sa interpreteze (ce citeste) cum considera ca-i mai bine pentru sine … i’m perfectly fine with that. da’ ca sa va raspund la intrebare: nu, nu va comunic ca nu putem comunica (dovada fiind eventual tocmai aceasta „pofta de vorba” pe care o pomeneati).

          • Dl.Goe said

            @INTJ – Imi cer scuze pentru intreruperea cam abrupta a discutiei „despre arta si adevar”… mult inainte de a se fi ajuns… nu, nu la vreo concluzie – oricum imposibil de tras – ci inainte de a se fi epuizat toate cuvintele, toata munitia, toate detaliile care ar mai fi putut fi aduse in joc. intru epuizarea nu a subiectului ci a „subiectilor”. Sper ca ati avut ocazia sa utilizati cu folos energia economisita dupa consumarea inevitabilei jumatati de adevar din jumatatea noastra de dialog, acolo unde energia va este imperios necesara. Jumatatea de discutie pe care am apucat s-o vorbim-ping-pong o sa se coaguleze de la sine intr-in tot, prin inchidere lenta, si cicatrizare spontana. Nu stiu de ce am avut impresia (daca tot ajunsesem la impresionism) ca „Mistretul cu colti de argint” ar lutea fi o ilustrare (artistica, prin scurt-circuit) a unora dintre lucrurile care n-au mai apucat sa fie compuse prin cuvinte, intr-o seara anonima de iulie. un fel de sulfamida pe rana.

            Desigur ca incercarea de a comunica incomunicabilitatea este un non-sens.

          • INTJ said

            @Dl.Goe – no problem: de mai multi ani incerc (la modul general) sa scap de nevoia de feedback-ul care mi-a fost inoculata. nu pot spune ca am reusit sa scap 100% de ea … da’ vreo 90% tot am eliminat. asa ca, oricine poate (aka d.p.m.d.v. e liber) oricand sa ignore orice semn al existentei mele (iar in caz ca nu poate, imi spune si voi face eu tot ce-mi sta in putere intru rezolvarea existentei mele problematice) … deoarece, pe de alta parte, asta sporeste (tot d.p.m.d.v.) valoarea oricarei eventuale interactiuni. in alta ordine de idei: mi-a placut ca idee alegerea „Mistretul cu colti de argint” … desi, imo, in tolba mea doar sageti de pai exista (hm … poate c-ar trebui sa le umezesc, sa nu cumva sa ia foc, datorita frecarii cu aerul, in zbor spre tinta).

  32. Dl.Goe said

    Fiecare vorba este o pata inutila pe fundalul imaculat al tacerii si neantului. (S.Beckett)…

    Universul (pe care-l tot calomniez, hartzuindu-l obositor prin invocare in exces, mult exces. si care inca ma suporta) este un zgomot, o galagie. o imensa harmalaie, un balamuc. Nimic – Altceva. Si in mijlocul acestui vacarm polifonic inutil ni s-au pus (pe cap) fel de fel de urechi, inadins, ca sa nu scapam, sa n-avem cum, ci sa auzim feluritele zgomote, sunete si mugete amorfe in pustiu. La capatul urechilor ni se gaseste un creier de maimuta, inflamat, care cauta in gol sa dea sensuri zgomotului. Desigur ca rezultatele partiale sunt promitzatoare. Avem rezultate, Suntem atat de inteligenti incat putem traduce si alte zgomote, straine, ascunse in tacerea imperceptibilitatii, in zgomote perceptibile urechilor noastre magaresti. Suntem in stare sa auzim chiar si radiatia cosmica de fond (un fâsâit lugubru lasat peste lume dupa moartea universului), astfel incat nici macar in „vidul” inter-spatial nu mai putem avea liniste. Si daca tot nu putem avea parte de liniste, de linistea aceea pe care o visam si pe care o cantam (spargand-o) in versuri zgomotoase in care se izbesc de geamuri razele de luna, linistea pe care o cautam in laboratoare fonice capitonate, sau prin mormite, in piramide (construite special pentru linistea faraonilor), ei bine, daca tot n-o putem avea atunci haide s-o omoram de tot. Sa trancanim. Sa dam cu vorbe in toata lumea. Sa tropaim prin spatii si prin hiperspatii, doar-doar ne-o auzi cineva (dar cine?) si sa se afle in sfarsit ca „We are here, in a speck „.

    Asa o fi? N-o fi invers? Cu putina atentie in perceptie am putea observa ca in toate vorbele ragnite. sopite, rasucite, produse de oameni nervosi, anxiosi, care se adreseaza unii altora, zbierandu-si tandru dorinta de comunicare, mesasul este unul singur. Toti striga cum si cat pot: „Linisteeee, linisteee. Sa fie liniste!”. Mesajul oricui pentru oricine este unul singur: Taci! Taci tu. Si in privinta asta avem rezultate. Chiar (s) aici pe Arca. Multi au fost redusi la tacere. Linistea a sporit pas cu pas. Dar inca nu-i deplina. Nu-i inca asurzitoare, nu-i atat de intunecoasa incat s-o poti taia cu cutitul. Avem lipsuri tovarasi. Uneori se face liniste dar nu stim s-o pastram. O ratam. O scapam printre degete. Iar acest lucru inadmisibil se intampla pentru ca n-avem un etalon al linistii. Nu mai stim ce este linistea. Suntem prea nelinistiti, rataciti ontologic in spatiul semantic dintre liniste si tacere. Pierduti. Avem nevoie urgenta de un etalon al linistii, pentru a sti cand e liniste, ca e liniste si s-o pastram tacand naibi din gura. Ne trebuie… Ne trebuie… un exemplu bun de liniste. Cand il vom avea il vom putea contempla in tacere. Inger? Nu, nu e bine inger. Nu bate, nu se loveste. Altceva, altceva…. Nici macar linistea cainilor nenascuti (din Giurgiu?) pe care o aud toti, latrandu-i pe nenascutii oameni (din Sibiu?) nu-i pre destul pentru un etalon universal. Si atunci? Atunci? Oare vom muri fara sa stim ce-i linistea? Cred totusi ca am gasit ceva…. Putina liniste v-as ruga: La marginea Sistemului Solar, la marginea lumii, la bordul sondei spatiale „Orizonturi Noi” care survoleaza planeta pitica Pluto se gasete urna cu cenusa a astronomului Clyde Tombaugh care a descoperit planeta Pluto in 1930, tanar fiind. Cei doi se revad dupa 85 de ani si se privesc unul pe altul in tacere in deplina tacere. Linistea este si ea acolo, in acest gest de care au fost capabili oameni galagiosi de pe o planeta infernala. Sa te gandesti la cenusa lui Tombaugh, la Pluto si sa izbugnesti in lacrimi, asa… fara sa stii de ce. Aceasta-i linistea deplina. Etalonul.

    • INTJ said

      inutila? mda, poetul tot poet ramane (atata timp cat inca-l mai citeste cineva) … iar asta (relativa constanta) e de apreciat. da’ pe de alta parte, utilitatea petei e tocmai existenta ei … acel feedback ce, teoretic, confirma o alta existenta (inclusiv a imaculatului ce poate fi „murdarit”). linistea deplina, etalonul … ar fi imo mai degraba: Sa te gandesti la cenusa lui Tombaugh, la Pluto si sa n-ai nici o reactie (din moment ce, orice reactie nu e decat o alta pata, mai mult sau mai putin poetica, pe „ fundalul imaculat al tacerii si neantului„) … desi, daca deja „te gandesti” ai patat (doar in universul poetic gandul e fara cauza si fara efect).

      ps: doar nu va asteptati sa fiti (a catea oara?) iertat in tacere (adica fara a vi se aduce la cunostiinta), conform etalonului, doar pentru ca ati scris: „Mesajul oricui pentru oricine este unul singur: Taci! Taci tu. … din moment ce si iertarea nu-i decat o alta pata. 😀

      pps: asta ma duce cu gandul la valoarea iertarii … care, iertare, se pare tre’ musai comunicata …

      • Dl.Goe said

        Si cu asta ne-am intors in Dogville… in locurile (puncte cheie) in care un personaj ii cere altui personaj sa nu aiba nicio reactie, sa asite impasibil (daca poate !!!) la ceea ce se intampla, pentru ca ceea ce se intampla sa inceteze. Pacat ca n-ati vazut „piesa”! Nicio re-actie. Dar cine poate? Poate doar Charon sa aiba taria de a nu izbucni in lacrimi la scena derizoriului absolut (un deznodamant), in care cenusa lui Tombaugh se intalneste cu epava lui Pluto, in timp ce baricentrul sistemului plutonian este (smuls) undeva, in afara planetei, in vidul (zis) cosmic.

        P.S. Un astfel de Charon ar avea soarta „Strainul”-ui povestit de un oarecare Camus, un strain (de normele umanitatii) care, aflat in detentie, primeste impasibil vestea mortii mamei sale, acceptand sa bea un pahar de lapte, motiv pentru care este, in cele din urma, condamnat la moarte si executat. Ca tot omul. Ma rog… asta e literatur, fictiune… Dar inima desertica a lui Pluto, decazut din calitatea de planeta (pe care si-o arogase arogant prin impostura) este cat se poate de reala, dupa cum o probeaza dovezile trimise instantei, pe unde electomagnetice, ceea ce face impasibilitatea muuuult mai dificila. Mie-mi dau lacrimile chiar acum in timp ce scriu, si nu mi le pot opri oricat m-as gandi ca astfel voi alimenta adancirea tragediei in sistemul plutonian, strabatut zile acestea de niste atomi aflati candva in craniul umanului Tombaugh. … Na, ca s-au oprit. Mi-or fi secat. Probabil ca sonda Orizonturi noi o fi trecut deja de centura Kuiper, pregatindu-se sa iasa din Sistemul Solar, adica din Soare, spre alte orizonturi. Pe moment nu-mi dau seama daca acest eveniment e de ras sau de plans. O fi, vorba d-voastra, de tratat cu indiferenta, fara nicio re-actitie. Duca-se!

        • INTJ said

          @Dl.Goe – „pentru ca ceea ce se intampla sa inceteze” nu descrie tot o reactie? poate c-as fi fost mai clar daca as fi scris matematic: (observator/receptor pur = liniste deplina = nimic = tot) != om … acel om care, astfel, poate aprecia imaginea descrisa de Becket („fundalul imaculat al tacerii si neantului„).

          • Dl.Goe said

            Cred ca pe undeva ratati un detaliu: inevitabilitatea interconectarii dintre spectator si spectacol. Parca mai adineauri (tot pe firul acesta) criticati luarea in calcul a starii de independenta a observatorului. N-as insista in aceasta directie. „pentru ca ceea ce se intampla sa inceteze” este un detaliu contextual colateral, o piedica suplimentara in calea impasibiitatii, o povara in plus de controlat de catre cel ce trebuie sa-si etaleze imapsibiltatea, fara a trebui sa fie asa (impasibil) intr-un scop/sens anume. Agresorul o impiedica pe victima sa fie impasibila pentru a-si putea duce la bun sfarsit agresiunea. Desigur ca cel care este impasibil, este asa, indifferent de manevrele agresorului, In context, doar in context, impasibilitatea lui pare sa fi avut ca scop impiedicarea agresiunii (adica un gest deliberat care anuleaza idea de impasibilitate). Totusi o impasibilitate reala, nedeliberata, neconditionata, eliberata de constrangerea/actiunea agresorului local (pe cea a celui universal, trebuie s-o ignoram in discutia de fata), indepndenta de actiunea agresorului ar avea acelasi rezultat: incetarea agresiunii. Fara a dovedi nimic anume. Exact ca-ntr-O moarte care nu dovedeste nimic (de Anton Holban)… Va e foame, mergeti la o terasa si comandati o pizza. In timp ce va pregatiti sa o mancati vine la d-voastra cineva si va spune: daca mancati aceasta pizza o sa va laude intr-un articol la ziar. Ce faceti? O mai mancati? (Bine in cazul d-voastra nu se stie. V-ati intors d-voastra din drum din Grecia). Dar sa zicem ca-i altcineva si o mananca. Am putea oare sa spunem ca a mancat-o ca sa se scrie despre el la gazeta. Ar fi mancat-o oricum.

          • INTJ said

            da, am criticat luarea in calcul a starii de independenta a observatorului tocmai pentru ca imo „observator independent” (sau cum i-am spus eu: „observator pur”) nu exista (printre oameni sau printre presupusii alieni). cat despre agresorul care inceteaza agresiunea cand e pus in fata impasbilitatii victimei … ar fi frumos sa fie intotdeauana asa, da’ nu e: putem avea agresor care habar n-are ca-i agresor si victima ca-i victima (bolile aduse de europeni „cadou” indigenilor americani, pe langa tutunul despre care banuiesc ca nu stiau cat de bine face la plamani), putem avea agresor fixat pe finalitate (moartea victimei impuscate din senin de lunetistul de ocazie sau moartea victimelor atacurilor teroriste), putem avea agresor psihopat pentru care doar ce urmeaza dupa moartea victimei conteaza (bratele primitoare ale lui Alah, multimea de fecioare promise, diverse obsesii cu mortii), etc. …

            lol … dap, cel mai probabil n-as mai fi mancat-o. daca altul ar fi mancat-o oricum … asta nu elimina din ecuatie faptul ca a mancat-o si pentru a se scrie despre el in gazeta. ok, uneori acest element suplimentar poate fi ignorat, cel mai des insa nu ar trebui ignorat fiind un factor motivational suplimentar care nuanteaza/schimba datele problemei. mai simplu: e una cand o persoana aiurea se fereste pe strada de mine (fiindca are o fobie sau ii e frica sa ia vreo boala contagioasa … si de fapt se fereste de orice alt om de pe strada) si alta cand se fereste doar de mine … deoarece atunci deja tre’ sa ma gandesc daca nu cumva prezit eu, fara sa stiu inca, simptomele unei boli contagioase sau ce alt motiv ar putea avea.

  33. INTJ said

    MPAA Emails Reveal Plan To Run Anti-Google Smear Campaign Via Today Show And Wall Street Journal … Corporateville?

  34. […] INTJ on Goeville – Ceilalți și… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: