(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Artă AND, OR, XOR Adevăr

Posted by arcaluigoe pe Iulie 26, 2015

Despre relația (concubinajul ?!) dintre arta și adevăr, c-o exista, că n-o exista așa ceva, sigur există, au vorbit convingător mulți critici de arta (niciun critic de adevăr), oameni învățați, cu carte, care au studiat la facultăți despre așa ceva. Inclusiv facultăți de arte plastice. S-au născut chiar ideologii (mărețe) cu prilejul dezbaterilor despre inextricabila corelație a frumosului cu adevărul și și vice-versa. Savanți, filosofi, poeți, cărturari si chiar eseiști au încercat (fără să reușească pe deplin) să elucideze dacă între arta si adevăr există (sau nu) o relație de interdependenta sănătoasă, reciproc avantajoasă, în care cei doi poli ai binomului se slujesc cu credință unul pe altul, în sensul că arta-frumosul-emoția estetică denotă adevăr și invers, adevărul odată relevat emoționează, producând emoție estetică, artistică, fiecare adevăr notabil fiind în sine o capodoperă. Rezultatele abundente ale muncii lor perene pot fi folosite ca argumente pro și contra într-o eventuală polemică pe aceasta tema, rezervată marilor spirite, erudiților și geniilor, făcând inutilă o cercetare directă a problemei. Ce rost ar avea să fie reinventat accidental tomismul? Adevărul trebuie acceptat indiferent unde anume este găsit. Bibliografie exista din belșug, slava Domnului.

Fără nicio intenție anume, din greșeală, au ajuns să discute despre aceste taine doi calici novici, ale d-l Goe si d-l INTJ, care nu-s in stare nici măcar să-si cumpere și ei acolo (ca să aibă în casă) vreo mâzgăleală de Jackson Pollock cu care să impresioneze damele amatoare de expresionism abstract. Din vorba-n vorba, au ajuns sa constate că se plasează pe poziții antagonice rău de tot. D-l INTJ crede că, esențialmente, arta conține adevăr (sau măcar fragmente ori urme de adevăr) și că în absenta necesarului strop de adevăr gestul artistic este lipsit de orice valoare, lipsit de sens, non-artă. Pentru d-l INTJ, în procesul emoționării spectatorului, prezența acestui adevăr întrece cu mult în importanță componenta estetică (frumusețea) capodoperei. D-l Goe dimpotrivă. După câte am putut de-duce, în viziunea d-lui INTJ adevărul imbricat în opera de artă are valoarea unei informații, o informație utilă, neredundantă și originală, pe care artistul o transmite spectatorului avizat, pregătit (educat) sa perceapă acea informație. Din câte am înțeles d-l Goe, nu. Nu crede așa ceva. D-l Goe considera că arta și operele de artă nu conțin niciun pic de adevăr ci doar frumusețe, o frumusețe înaltă, artificială, simbolică, cu unicul scop de a emoționa. Arta încearcă să redea (deformând inevitabil, involuntar) și să amelioreze (voluntar) realitatea. Adică să o falsifice, înspre frumos (nu necesarmente spre bine sau adevăr). Un poem despre farmecul nopților cu luna nu conține nici un adevăr anume despre serile cu luna pe care le evocă. Poemul alterează dramatic realitatea redată, bazându-se pe faptul ca spectatorul deține (deja) informații despre serile cu lună, ceea ce-l va ajuta sa accepte, cu emoție, varianta alternativă, mai frumoasă, pe care poemul i-o oferă. Mai aproape de adevărul nopților cu lună, este el spectatorul, care, vrăjit de poezie, accepta sa renunțe la „adevărul” sau in favoarea frumosului fals, livrat de către artist.

Adevărata opera de arta este aceea care-l convinge pe spectator nu numai ca l-a ajutat să descopere și să înțeleagă chiar farmecul nopților cu lună, ci sa-l facă să creadă spontan, ca poemul nu face decât sa-i traducă – în cuvinte – ceea ce el însuși și vedea și simțea în nopțile cu lună (măgulindu-i-se astfel ființa), că poemul îl ajută (doar) să se exprime, să se înțeleagă pe sine, să-și înțeleagă sufletul, una cu al artistului (aceeași anvergură). In realitate nimic din toate acestea nu se întâmpla. Daca nu este un impostor, artistul nu-si creează capodopera in scopul de a face vreun serviciu vreunui posibil spectator, de genul celui descris mai sus, chiar daca nu exclude acest gen de efecte colaterale ale capodoperei sale. Exista desigur impostori talentați (geme lumea), psihologi rafinați, care știu să manipuleze emoțional publicul cu false capodopere, cu trucuri, cu „creații” care rămân consemnate, validate si acceptate ca opere de arta întrucât reușesc să creeze toate efectele colaterale așteptate, adiacente unei capodopere veritabile. Este si aceasta o „artă” (ca să zicem așa). Daca nu este un impostor, artistul se recreează exclusiv pe sine pentru sine, gestul artistic fiind unul profund individual si egoist, artistul creându-și sieși chip cioplit, o realitate alternativă mai potrivită, mai frumoasă, un fals emoționant pentru el însuși, întru concilierea lui însuși cu realitatea constrângătoare. Succesul la public, admirația martorilor, sunt doar drogul care-i conferă iluzia că bătăliile sale ar fi fiind încununate de succes si trebuie continuate. Orice capodopera artistica (ingenua) are, vai, nevoie sa fie validată de public, pentru a fi (o) creație artistica, indiferent cat de sincer va fi fost artistul in forul sau interior in actul creației. Catastrofica relație a sincerității cu adevărul. Ce altă mare minciuna zace aici, fiind izvor al multor pervertiri, in faptul ca un gest (artistic) individual, egoist, al insului, al lui pentru sine, are inexorabil nevoie de validarea capriciosului public…

Creația artistica, după cum foarte frumos spunea Emil Cioran în capodoperele sale artistice, este o calomnie la adresa Universului, o măsluire a acestuia, o răstălmăcire. Niciun adevăr. Numai minciuna si frumusețe. Din respect pentru frumusețe ar trebui sa nu ne mințim in plus spunând ca noi umblam după adevăr, ci să recunoaștem deschis, sincer, onest, bărbătește, ca asta este ceea ce dorim, ceea ce ne trebuie, frumusețe (si atât), emoționantă, mișcătoare… oricât de mincinoasa ar fi. Arta este abilitatea artistului de a construi structuri simbolice, necesare lui insusi, capabile, in mod colateral, sa-i mai emoționeze si pe altii, pe „noi” spectatorii (mințindu-ne daca trebuie), fără a ne oferi nici un adevăr, nicio informație in plus, ci doar iluzia ca acea construcție simbolică, sofisticata, are (a dracului fatalitate) o replica echivalenta perfect valabila, in sufletul nostru, al spectatorului, o potriveala uluitoare, tulburatoare, imposibil de asimilat vreunei coincidente accidentale, si ca prin urmare (da domnule) exprima adevărul.

O opera de arta este o minciuna care remodelează spontan sufletul spectatorului, (înainte ca acesta sa prinda de veste) astfel încât, la momentul adevărului, coincidenta simbolica dintre opera (sufletul artistului) si sufletul spectatorului sa apară ca proba indubitabilă a existentei unui adevăr anume (sau oarecare) pe acolo pe undeva. Arta se poate intalni numai conjunctural, accidental, cu adevarul, fiind de la bun inceput o revolta in contra adevarului, fiind opusa realitatii. Reziduurile de adevar si realitate sunt colaterale, neesentiale gestului artistic, sau cel mult mijloace la indemana de pervertire a realitatii (caci se stie ca o minciuna este cu atat mai periculoasa cu cat contine mai mult „adevar”).  Desigur ca arta nu are ca scop anume minciuna si nici sa fie periculoasa sau subversiva, dar cert este ca nu-si propune (n-ar avea cum, fara a iesi din definitie) anume sa nu fie mincinoasa, periculoasa, pervertitoare.  Arta este in slujba frumusetii emotionante, o frumusete simbolica, artificiala, alternativa a frumusetii si emotiilor naturale, un surogat de lux pentru sufletul omului, mereu in primejdie de a se plictisi si de a cadea in depresie. Rolul social al artei  fiind acele de anti-depresiv. Sa bem asadar! Sus paharul! Sus poemul!

* * *

Desigur ca pseudo-polemica d-lui INTJ cu d-l Goe este ea însăși fundamental falsă, întrucât niciunul dintre ei nu s-a deranjat sa definească noțiunea de „adevăr”, fiecare preferând discret sa opereze cu propria-i accepțiune, si aceea extrem de fluidă, acreditând implicit ideea ca interlocutorul trebuie sa fi operat in același context terminologic. In acesta noua lumina (!) problema s-ar putea transa destul de abrupt la un nivel superior. Daca am demonstra (cu martori, cu probe… dovezi) ca in fapt adevărul nu exista, atunci in mod implicit ar rezulta (pe cale de consecința) ca arta nu conține nici urma de adevăr, ci doar frumusețe in stare (im)pura. Enorm, oricum. Citându-l pe ignosticul Pilat te-as putea întreba: „Ce este adevărul?”. Inså nefiind persoana potrivita (in chestie) nu te (mai) intreb.

Dar arta? Ce este arta? (Stie nenea Iancu cel Mare, bogasierul)…

 * * *

INTJ said

@Dl.Goe – da’ nu cumva viata nu (va) bate niciodata filmul pentru ca filmul e „o minciuna” (cum am scris in alt comment „jumatate de adevar tot minciuna e”) … si nu pentru ca n-ar contine deloc? ok, stiu si eu ca-i mai safe definitia dvs.(si a multor altora) … da’ doar din acest motiv s-o luam de buna si sa riscam sa pierdem irecurperabil potentiale franturi de adevar? eram foarte tanar cand am vazut prima data strigatul lui munch … si retin doar ca m-am intrebat ceva in genul: „oare ce-a trait, fie chiar si numai in imaginatia sa, acest om? iar daca a trait acel ceva doar in imaginatie, oare chiar pot spune ca n-a trait, ca pentru el n-a fost la fel de real ca aceasta imagine la care ma uit?”. altfel spus: pictura, tusele si imaginea in sine m-au lasat rece … ce nu m-a lasat rece a fost acea frantura de adevar descrisa de munch.

ref. la simboluri si antrenamente … nu neg influenta lor dar cred ca nu la ele se rezuma totul deoarece, daca ar fi asa, n-am fi decat niste vietuitoare limitate strict la raspunsuri pavloviene. nu stiu cat de „speciali” suntem (ca fiinte vii), totusi (vreau sa) cred ca suntem mai mult de atat … si poate tocmai acest incapatanat „(vreau sa) cred” e o posibila dovada c-ar fi asa.

ps: nush, o fi un defect al tipului de personalitate … da’ nu ma pot opri din a-mi pune intrebari chiar si acolo unde ele par sa nu-si aibe rostul (de ex. cand exista deja definitii de larga acceptanta). dar cum aceste intrebari sunt ale mele, cred ca oricine altcineva le poate ignora fara prea mult effort.

_The_Scream_Edvard_Munch

INTJ

_The_Scream_Pastel

Stely

_The_Skrik_1893

Marginalia

_The_Scream_lithography

Dl.Goe

Este Strigatul lui Edvard Munch o opera de arta? Sau nu? Conține strigatul lui Edvard Munch vreun adevăr sau nu? Este Edvard Munch un impostor sau nu? Uite te întreb si eu pe d-ta, ca să văz ce-o sa zici. Poate scoți chiar o capodopera, sau măcar un gest artistic acolo. Aici. Desi nu crez… sa mai tie mult gerul acesta…


UPDATE
: Profitand de cateva absente notabile din teren (terenul minat din preajma arcei), as constata cu voce tare, ca ne-am impotmolit, ca tiganul la mal, nereusind sa ajungem la vreo concluzie acceptabila fata cu tema data. Drama (ratarii) este cu atat mai mare cu cat dincolo (sau dincoace) de abstractiuni savante, confuzii terminologice si incapatanari egoice avem la dispozitie (in patru variante) un caz concret, particular, finit, vizibil, palpabil, unic, accesibil, care ar fi trebuit sa ingaduie o interpretare simpla si neechivoca in legatura cu existenta sau inexistenta adevarului (sau a (vre)unui adevar)  care sa se afle musai sau deloc in arta, contribuind la validarea unei opere. Presupunand ca „Strigatul lui Munch” ar fi fiind un exemplu valid de opera de arta, ar fi trebuit (cred) sa fim capabili sa identificam adevarul pe care se bazeza si din care-si ex-trage valoarea, esenta, consistenta, popularitatea, notorietatea, pretul, sau dimpotriva sa constatam ca nu exista niciun adevar anume in toata aceasta poveste, care sa dea substanta si valoare artistica tabloului, ca frumusetea si emotia pe care acesta le degaja sunt dincolo de vreun adevar anume, exprimabil in cuvinte. Da, desigur, pe lume exista dureri, dureri insuportabile, inexplicabile, coplesitoare, amplificate paroxistic de ignoranta, indiferenta, nepasarea martorilor intamplatori, de intolerantå, indolentå si incomunicabilitate. Dar acesta este un adevar banal, prozaic, neartistic, despre care, de exemplu, prevazator ar putea vorbi, avertizandu-l, un tata, adresandu-se fiului sau (Teodosie) constatatnd ca acesta practica neingradit fericirea-in-exces,  copil fiind. Oricum opera lui Munch nu pare fundata pe durere ci pe o emotie abstracta, pe o spaima existentiala, un impuls, pe care vectorul teoriei adevarului in arta pe arca (dl.INTJ) a decis s-o numeasca adevar, fragment de adevar primordial. Numai intuind acel „adevar” dl. INTJ poate aprecia opera si se poate emotiona in fata ei, ceea ce ma duce cu gandul, ca vorbind de „adevar”, dl.INTJ se refera de fapt la sinceritate, la faptul ca emotia pe care artistul vrea s-o transpuna in arta sa fi fost sincera (ca o durere de masea),  arta artistului constand in abilitatea ca, prin creatia sa, sa-l faca pe spectator sa vada, sa inteleaga si sa accepte ca emotia artistului este sincera, ca acesta nu este un farsor, un impostor, care creaza doar o fåcåturå de forme si culori, bazata pe nimic, ca exista un mesaj, nu un simplu container gol, picat frumos. Si cine  ar putea sa nu fie de accord cu dl.INTJ in aceasta privinta? Nimeni. (Nici macar dl.Nimeni). Doar ca „sinceritatea neindoielnica” a artistului nu denota inca niciun adevar demn de a fi retinut ca atare. Adevarul este ca Munch era un alcoolic  care suferea de depresie. Un adevar care ar trebui uitat, ignorant… Si mai era si un artist capabil sa foloseasca nixisul existential al starilor sale patoplogice ca pretext pentru a crea niste picturi (simboluri) convingatoare in naivitatea lor.  Cel putin pe dl.INTJ au reusit sa-l convinga. Si, pare-se, si pe multi altii, capodopera respectiva stand, in subsidiar, pe un munte de bani, sute de milioane de dolari americani.🙂   Intrucat tot nu ne-am lamurit cu adevarul sau absenta adevarului din strigåt as propune (celor naivi, curajosi si curiosi) o excursie in imaginar, o divagare. Va avertizez insa ca nu este bazata pe adevar, nu este de valoare, si ca frizeaza (in mod subtil – mi-as ingadui sa consider) nimicul nostru cel de toate zilele, fiind mai degraba o invitatie la pierdere de timp,  pentru cei dispusi sa si-l piarda (chiar neavandu-l). In plus imaginile folosite pentru ilustrare sunt socante, astfel incat fiecare dintre cei care vor decide sa acceseze link-ul spre aceasta divagare o va face (in cunostinta de cauza) pe propria raspundere:

Atentie imagini socante:

Care-i kitsch și care-i artă? Când, cum, unde….

 

337 Răspunsuri to “Artă AND, OR, XOR Adevăr”

  1. INTJ said

    @Dl.Goe – pana deseara n-o sa am timp, da’ acum, in viteza, as lamuri ce-i pentru mine adevarul ala: e (de ex.) blestemata durere de masea pe care, oricat m-as chinui, n-o pot nega. daca ma uit la strigatul lui munch pot lejer sa-mi inchipui ca si pe munch l-o fi durut o masea … atat de rau de-i tiuiau urechile si-ncepuse sa vada mult rosu-mbinat cu negru. in plus as putea jura ca nu-i venea sa sara-ntrun picior de bucurie/fericire in timp ce retraia mental ceea ce-a pictat. daca chiar l-a durut maseaua sau a pictat alta durere … d.p.m.d.v. nu conteaza. ce conteaza e exprimarea in sine a acelui sentiment (durere, disperare sau ce-o fi fost) deoarece imi largeste propriul orizont de cunoastere: inca n-am avut durere/n-am simtit disperare sa-mi vina sa ma iau cu mainile de cap … da’ vazand pictura imi pot inchipui ca s-ar putea candva s-o patesc si pe asta. astfel, la informatia deja existenta (durerea mea de masea) se adauga o frantura de informatie noua (poibilitatea sa ajung sa ma tin cu mainile de cap de durere/disperare). adevarul meu e completat c-o frantura din adevarul lui munch.

    acu’ puteti sa spuneti ca munch a trisat si ca a fabricat acea frantura de adevar … da’ imo n-ai cum descrie ceva ce nu cunosti (unde „a cunoaste” poate fi inclusiv „a trai in inchipuire”, nu numai „a trai in realitate”) … similar cum n-o sa cred nici un actor/o actrita ca plange la comanda fara a apela la amintirea unei trairi proprii (mi se rupe ca-n film plange de inima albastra si el de fapt isi aminteste ca i-a murit catelul cand avea el 3 ani, deoarece in esenta pentru el tot un fel de durere e).

    ok, mai exista si varianta „neam cu Ponta” care folosind copy/paste poate da iluzia creatiei … da’ asta, dupa cum s-a si demonstrat, nu trece neobservat.

    • Dl.Goe said

      Cred ca ar merge o tzuicå. Si un citat dintr-un articol fain rau de tot: (aci).

      „…Pe la 6-7 ani am început să am primele nedumeriri ontologice, când am observat primele difrente majore între ce citeam eu în cărţi că ar trebui să văd (începusem să citesc înainte de 5 ani) şi ce vedeam în realitate. De pildă, omul cu oile nu se numea cioban, cum scria în carte, ci mocan. Nu avea fluier şi nu vorbea cu mioarele, ci le înjura toată ziua. Şi nicăieri nu citisem încă în cărţi că ar trebui să umble beat toată ziua, de dimineaţă devreme până când se ducea la culcare, înainte de lăsatul întunericului. De fapt, nu scria nicăieri că la întoarcerea de la bufet toţi, aproape fără excepţie, trebuie să se întoarcă beţi. Mai târziu am aflat că asta era şi regula, nu se duceau acolo doar ca să bea, se duceau că să se îmbete, îşi propuneau asta, ştiau dinainte că aşa va fi şi îşi lăsau lucrurile mai de valoare (vorba vine) acasă, ca nu cumva să le piardă sau să le ia cineva când vor cădea în şanţ. …”

      Cred ca despre durere, despre gradele acesteia si despre gesturile prin care, la nevoie, putem s-o exprimam, in functie de grad (caci si aici functia bate gradul), am putea invata observand un copil caruia i s-a luat jucaria, sau o mama careia i s-a luat copilul. Poate fi si o vaca intoarsa de la pasune care nu-si mai gaseste vitelul acasa, sacrificat intre timp, simtindu-i insa mirosul prin preajma, amestecat cu miros de sange. Mugetul ei, zile si noapti (prin somn?) chemandu-l, ne poate invata ce-i durerea fara sa fie o opera de arta. Grimasa unei mame izbita de vesta mortii copilului ei ne poate invata cate ceva despre durere, fara sa fie arta. Durerea din strigatul lui Munch este un fals, o exagerare, o hiperbola, artistica. Nu ne poate invata nimic nou despre durere, ceva ce nu stiam deja. Valoarea artistica a capodoperei consta in abilitatea maiastra de a ne emotiona, de a activa centri nervosi specifici. Asta este treaba artistului. Despre cazul aparte al strigatului naturii (caci asta a zis initial artistul c-ar fi find redând pânza sa – habar ne avand saracul) sper ca vom avea ocazia sa discutam.

      • INTJ said

        pai parca am stabilit deja ca viata nu poate bate „filmul” deoarece filmul e o minciuna (aka o jumatate de adevar) … asa ca, sorry: cioban/mocan (cand nu e beat) tot cu oile are treaba (nu cu tranzistori), „a injura” e tot „a da glas gandurilor” (adica diferit de mut/tacere/indiferenta) … iar prima vaca ce nu era albastru cu alb vazuta de nepotii mei din germania tot lapte dadea (chiar daca, pana nu s-au convins, n-au prea vrut ei sa creada).😀

        diferenta intre exemplele de invatare date de dvs. si operele de arta e ca trebuie sa fii atunci acolo cand muge vaca sau cand aude mama vestea … ai pierdut acel moment: adio date! operele insa sunt (macar) partial independente de timp, accesibile oricand si mai multor generatii. desigur, atribute asemanatoare au si lucrarile stiintifice … dar operele de arta au (cum, cu alte cuvinte spuneati si dvs) acel ceva in plus care face informatia „mai usor digerabila”. dar, cum am mai spus, acel ceva (abilitatea de a emotiona) nu elimina restul … ci il completeaza (AND) si cum nu poti completa nimicul, practic adaugi la ceva ce deja exista … adica repet: fara adevar nu exista frumusete/arta.

        ps: fain rau de tot? as fi poate de aceeasi parere … daca George Butunoiu mi-ar putea demonstra ca a urmarit dintotdeauna nonstop absolut toti ciobanii si prin urmare e indreptatit sa faca afirmatii de gen „nu cred că vreun ţăran a cântat vreodată din fluier„. deocamdata insa, crezul lui miroase rau a prostie. „a crede” = „a nu sti” = „a fi prost” ceea ce nu-i bai (mai ales ca nici eu nu-s destept) … da’ adaugand „vreun” si „vreodata” mi-a dovedit ca-i mai prost decat prostul: e idiot.

        • Dl.Goe said

          Lumea e mare, famelie mare (7 miliarde de suflete), renumeratie dupa buget: mica. N-ai prins un muget anume, nu-i bai, statistica ne invata ca cei atenti pe unde calca n-au cum sa evite sa (li) se intample sa fie (pe) acolo cand vreo mama primeste vreo veste rea, plina de adevar-adevarat. Exemplele spontane ale lumii sunt cel putin la fel de disponibile obesrvatorilor de orice fel, in macar aceeasi masura in care opere de arta perene (capabile sa dureze macar cateva decenii/milenii) sunt accesibile consumatorilor de arta. Nu-i o problema, si si de-ar fi nu-i asta problema.

          Nu, nu cred ca George Butunoiu ar mai avea ceva de demonstrat, nu mai mult decat d-voastra care ar trebui sa gasiti macar un cioban mioritic care sa fie ca la carte. Miorita este o opera literara uriasa, coplesitoare, dar nu denota adevar. Niciun adevar. Adevarul rezidual prezent inevitabil in ea n-ar putea-o face sa fie opera de arta (ci cel mult subiect al stirilor de la ora 5). Altceva frumos, inaltator si fals o fac sa fie capodopera. Nu cred ca afirmatia artistica a lui George Butunoiu cum ca „nu cred că vreun ţăran a cântat vreodată din fluier” ar trebui tratata ad litteram. Nu despre existenta sau inexistenta unor exemple proaste care stica modelul bucolic livresc al ciobanului mioritic vorbeste el ci de faptul ca in medie statistica, in realitate, ciobanul-mocan arata rau, departe de modelul sau literar, care-l falsifica pe acesta, asa dupa cum a putut observa George, nu o data, intr-o vizita duminicala la tara, ci traind lunga vreme la tara.

          Daca am stabilit deja ca viata nu poate bate filmul deoarece filmul este o minciuna (aka o jumatate de adevar) atunci pe ce Dumnezeu ne certamm noi aicia? Cred ca stiu. De certam pe jumatatea aia de adevar pe care eu ma straduiesc s-o evacuez din arta, iar d-voastra va straduiti s-o vârâti. Esenta artei sta in partea ei mincinoasa, nu in jumatatea de „adevar” rezidual (asa zis adevar) pe care-l contine conjunctural… din greseala.

          …Tu, mioara mea,
          Să te-nduri de ea
          Şi sa-i spui curat
          Că m-am însurat
          Cu-o fată de crai,
          Pe-o gură de rai.

          Dar la cea măicuţă
          Să nu spui, drăguţă,
          Că la nunta mea
          A căzut o stea,
          C-am avut nuntaşi
          Brazi şi paltinaşi,
          Preoţi, munţii mari,
          Paseri, lăutari,
          Păserele mii,
          Şi stele făclii!

          O opera de arta, in devenirea ei, poate fi, ca orice altceva, si altceva, mai multe lucruri deodata. Poate deveni (de ex) vestigii, urmå istorica, relicva, calitate in care poate fi purtatoare de adevar (documentar). O femeie frumoasa poate fi poseoarea unui adevar consistent (format de exemplu dintr-o suma mare de bani depusi la banca), dar in tot cazul nu adevarul ci frumusetea ei este cea care o face sa fie dorita erotic dandu-i-se astfel semnificatie si sens ca femeie.

          P.S. Credeti ca m-ati putea ajuta sa identific care este (ar fi) adevarul continut in capodopera „Moartea caprioarei”? Daca reusiti d-voastra sa identificati vreun adevar in „Moartea caprioarei”, va rog sa mi-l spuneti si mie. In cuvinte. Mie mi se pare (doar) emotie in stare pura. Si daca-l descoperiti si nu vreti sa mi-l spuneti si mie, incercati macar sa masurati in ce masura „acel adevar” da valoare artistica tulburatorului poem, care pe mine ma face intotdeauna sa plang cand il citesc sau il aud recitat. Niste braconieri disperati, dintr-o patura sociala defavorizata, vaneaza intr-un an secetos, o caprioara pe care o mananca. Unul din ei are emotii exagerate fata de faptul mortii ierbivoarei, din cauza unei proaste pozitionari fata cu ideea de moarte, asa… in general, explicabila prin varsta frageda (pubertate) a personajului, care tanar fiind, fara experienta mortii, are de unde muri. Un pic. Mai e vreun alt adevar pe acolo care-mi scapa mie?

          • stely said

            Aici un fel de urmare a unui comentariu din topicul precedent :

            Decalogul pentru Mircia

            de Nichita Stănescu

            1. Să nu-ți minți ochii cu ochi.

            2. Să nu-ți furi realul în real.

            3. Să nu te înșeli pe tine însuți ca și cum ai fi altul.

            4. Să nu vorbesti în numele nimanuia,

            căci numele tău al nimănuia este.

            5. Să-ți faci chip cioplit.

            6. Să-ți faci chip din linii.

            7. Să-ți faci chip din trilul ciocârliei.

            8. După ce le-ai făcut toate astea, încearcă să le-mbrațișezi dacă poți.

            9. Îmbrățisarea chipului cu chip sărut se numeste

            10. Numai chipul se îmbrățisează cu chipul, căci brațele sunt făcute pentru ararea câmpului.

            Amin.

            P.S… Si „realul” inseamna arta, creatia ,cunoasterea … nu si adevarul (?).
            „Eu sunt convins ca Adevarul existat dintotdeauna şi va continua să existe pâna la sfirşitul timpului , şi chiar dincolo de acest sfarşit. Dar secretul este ca Adevărul nu poate fi găsit :el ne poate găsi pe noi. În fond , el ne caută pe noi in fiecare clipă a existenţei noastre, dar mintea noastră îl refuză, preocupată cum este ea de a-şi fabrica propriile adevăruri ”

            (Extras din interviul acordat lui Horia Badescu de catre Basarab Nicolescu -„Cei care cred ca au gasit Adevarul n-au descoperit decat un cadavu”.)

          • stely said

            Erata: ” A devarul a existat ” si ” cadavru” in loc de …

          • Dl.Goe said

            Foarte frumos. Emotionant. Inclusiv enuntul despre adevar.

            P.S. Cate o data, prin intermediul unor com-promisuri, gestul artistic ingenuu poate fi pus in slujba (orientat spre) vreun adevar relativ… arta si propaganda… (Adevar relativ, minciuna absoluta)… Asocierile de acest gen fiind intotdeauna trecatoare, perisabile. Daca-i destul de frumoasa si emotionanta opera de arta va supravitui vreunui adevar relativ pe care-l va fi sprijinit vremelnic, proptindu-l, prin relationare fortata. Daca nu, nu.

          • stely said

            @ Dl Goe ,
            Intrucat voi lipsi (din nou) cateva zile tin neaparat sa va spun ,acum si aici , ca ati realizat un topic cat se poate de „adevarat „. Contine in el multa frumusete si multe adevaruri. De aceea sunt din nou ” indragostita ” ca de fiecare data cand veniti cu asemenea „comentarii ” naucitoare. 🙂

          • INTJ said

            @Dl.Goe – „Esenta artei sta in partea ei mincinoasa, nu in jumatatea de „adevar” rezidual (asa zis adevar) pe care-l contine conjunctural… din greseala. ” …. cam ca-n exemplul urmator?

            .. \ | / …

            sau ce-am „compus” eu mai sus nu e arta? va uitati la semne si nu va spune nimic? sau doar nu va plac punctele si liniile … in absenta de simetriei? daca m-ati cunoaste, adica daca ati detine macar o parte din adevarul meu, cheia necesara descifrarii mesajului, probabil c-ati reconsidera incadrarea. dar n-o aveti si opera (impreuna cu mesajul) va lasa rece, nu va emotioneaza nici macar destul ca sa va enerveze. aici, d.p.m.d.v. intervine ce spuneati dvs. despre educatie/antrenament/etc. … care-ti da cheia necesara descifrarii artei, ce odata descifrata, dezvaluie intai frantura de adevarul continuta si abia apoi, eventual, frumusetea.

            dar sa revenim la diferenta dintre noi: „Ne certam pe jumatatea aia de adevar pe care eu ma straduiesc s-o evacuez din arta, iar d-voastra va straduiti s-o vârâti.„. eu nu ma straduiesc deloc ci doar constat in timp ce dumneavoastra vreti probabil, vorba vine, sa ma convingeti (cum ati fost la randul dvs convins de altii) ca minciuna poate exista far’ de adevar. pe mine nu ma deranjeaza ca ati ales sa ignorati jumatatea de adevar si bagati in seama doar partea mincinoasa: daca dvs. asa va e mai bine, mie mi-e de doua ori mai bine (ma bucur si ptr. dvs) … da’ daca e sa analizam data/informatii, atunci nu tine faza cu ignorarea unei parti.

            dvs. puteti lacrima linistit la descriere mortii unei caprioare … eu eventual lacrimez la idea ca macar un om a vazut altceva in toata povestea, nu doar „o parte anterioara pranzului/cinei”. chiar daca era „Moartea iepurelui” sau „Moartea morcovului”, pentru mine avea acelasi efect … dar ptr. dvs? desigur moartea e peste tot in jurul nostru … da’ acel om s-a oprit si s-a obosit s-o descrie, a privit-o altfel decat doar en passant (cum facem noi deobicei cu orice). astfel, adevarul a dat nastere artei … dar, cum spuneti si dvs., doar adevarul ala nu face doi bani din moment ce accesul la el e facil. ce nu-i la fel de facil, e frantura de adevar adaugata, acel ceva ce l-a determina sa se opreasca si sa se apuce sa descrie … altceva (decat faza 1 in pregatirea mesei).

          • Dl.Goe said

            @INTJ – (a) Tehnic vorbind ne apropiem (se pare) de un dezodamat teribil, pe care insa il vom amana cu indemnare (avem argumente)… Deznotamantul acela teribil se numete drama terminologica. D-voastra tineti sa numiti frumsetea emotionanta, emotia estetica, partea artistica, esenta continuta intr-o lucrare de arta „frantura de adevar adaugata”. Sunteti prizonier al acestei sintagme (victiima inginereasca a teribilei terminologii), in care ati apucat s-o numitia asa, desi aveti la indemana toate „informatiile” necesare care sa va ateste (inginereste) ca nu-i vorba despre niciun fel de adevar ci de emotie. Desigur ca exista argumente (circumstante atenuante) care sa justifice aceasta confuzie. La urma urmei noi am numit-o (in mod eronat) „minciuna”, producand revolta si rezistenta celui care aude depre emotiile sale c-ar fi „minciuni”. Am numit-o minciuna inadins desi nu-i minciuna, minciuna nefiind decat inversul adevarului, adica tot adevar, in timp ce emotia aceea care face arta sa fie arta (si nu o simpla relatare), nu-i nici minciuna = anti-adevar (nu poate fi) tocmai pentru ca nu-i adevar ci non-adevar. Deruta vine si din faptul ca actul artistic, in mod analog unei demonstratii matematice, il conduce pe spectator din punctual A (premisa) in punctual B (aici emotia – echivalentul concluziei) bazandu-se pe un cod simbolic decriptabil de catre orice spectator educat sub aspect estetic. Doar ca spre deosebire de matematica in care concluzia este unica, aceeasi, comuna tuturor, si partajata de toti cei capabili sa urmareasca rationamentul logic, in arta emotia nu-i (deloc) unica, fiecare spectator ajungand la propria lui emotie, in general diferita, straina (calitativ si cantitativ) de a artistului care propune „demonstratia” (s-ar cuveni doua randuri de ghilimele) ca si de a fiecarui alt spectator. Arta consta in abilitatea de a le vinde spectatorilor iluzia ca-i face sa partajeze aceeasi emotie, care astfel, prin unicitate si coincidenta ar putea fi asimilata unui adevar. Cred ca va dati seama ca asa ceva nu se intampla, dupa cum bine ati remarcat in privinta distantei care separa emotiile d-lor INTJ si Goe (doua figuri) fata de aceeasi capodopera literara: Moartea Caprioarei. Si da, emotiile noastre di-fe-ri-te sunt adevarate (nu false), denota un adevar, dar nu fac parte, nu sunt incluse in poemul lui Nicolae Labis, si nefacand parte din poem nu-i pot transfera acestuia nimic din adevarul lor. Poemul nu-i decat prilejul (nelegat de vreun adevar interior poemului, ca gest artistic) care ne da prilejul sa ne emotionam, fiecare in felul lui, in masura tonusului sufletesc personal. Poemul pe de alta parte nu este, nu se identifica, in calitatea sa de gest artistic, nici cu acel adevar banal, prozaic pe care-l foloseste ca premiza (tarasenia cu braconierii). Poemul este tocmai adaosul, ceea ce se adauga in topul acelui adevar relativ, marunt, banal, observabil. folosit ca o platforma, ca o scena, pe care se intampla drama emotionarii (sau neemotionarii) feluitilor spectaori, Acel adaos magic nu se bazeaza pe niciun adevar, fiind un simplu cod simbolic inventat ad hoc de catre artiist intr-o maniera care sa-l faca sa fie compatibil, ca drum, cu abilitatea spectaorului de a naviga printre proprile-i emotii. „Adevarul” din capodopera „Dogville” care i-a produs lui Breivik niste emotii personale care l-au inspirat in comiterea atentatului de la Oslo, nu-i acelasi cu „adevarul” gasit si reprodus artistic de catre Lars von trier, si nici acesta cu „cel” descoperit de dl.Goe, ori de domnul Popescu, de doamna Stely, de doamna M..u, ori nedescoperit de dl. INTJ (care n-a vazut piesa). Adica ca nu-i vorba despre niciun adevar ci de non-adevar, de un potential de emotionare magic prin aceea ca este adaptat anume, fiind practic personalizat fiecarui spectator potential, astfel incat sa-i faciliteze acestuia accesul la proriile-i emotii, straine de ale oricui altcuiva. Cam ca un dispozitiv plasat intr-o piata publica, asemanator unui automat de cafea, care in loc sa dea cafea, da fiecaruia altceva, nu la intamplare ci in accord cu starea emotinala a fiecrauia dintre cei care pun degetul si apasa butonul dispozitivului. Unuia ii ofera cafea. Altuia ii zbarleste parul, altuia ii creaza un frison rece, unuia ii da o tzuica, altuia-i produce o erectie, un zambet, o grimasa, un sentiment nelamurit, o raceala, o indiferenta, o maslina, o grisina, o sarma, o ciorba de potroace.

            (b) Nu interpretati mot-a-mot, v-as ruga. Nu am cum sa ma straduiesc (de-adevaratelea) sa evacuez acea jumatate de „adevar” din definitia gestului artistic, intrucat ea nici nu se gaseste acolo. Ma straduiam sa explic (recunosc, mai mult decat va straduiti d-voastra, dar nu cu mult mai mult) cum se face ca unora li se pare ca pot ingloba pe post de adevar, in gestul artistic (in acel supliment magic) substanta pretextelor conventionale utilzate formal de catre artist ca motiv de a-si da in petec, pentru a se exprima exclusiv pe sine (prin emotiile sale). Si nu, nu incerc sa va conving de adevarul ca arta nu contine adevar, ca doar nu-s nebun sa nu realizez ca nu puteti fi convins. Ba dimpotriva stiu foarte bine ca atitudinea mea va va consolida pozitia (si confuzile, sic) si va va spori rezistenta la argumenare, facandu-va sa va straduiti mai mult in a va consolida si chiar demonstra pozitia, Ceea ce incerc este sa va pun in dificultate, sa va ingreunez misiunea, maximum posibil, sa va scot din zona de confort si sa va fortez astfel sa (ne/vå) oferiti un nou INTJ, extras din din d-voastra mai din adanc. Deocamdata am ajuns la faza pseudo-argumentelor: rastalmacirea. Ma rastalmaciti frumos pe alocuri, contextual.

            (c) Ideea ca un om o fi vazut altceva in toata poveste nu denota per se niciun adevar. Evocarea unei posibilitati nu presupune o relatie de contingent cu realitatea (adevarul). Nu?

            (d) sirul acesta de caractere:

            .. \ | / …

            nu are nicio valoare estetica si nici nu poate avea indiferent cate informatii suplimentare ati furniza despre d-voastra si indifferent la cate alte adevaruri am avea acces. Ar putea fi cel mult un fragment dintr-un obiect mai vast care sa aiba valente artistice. El ca atare cat si un patratel de panaza decupat din Gioconda, n-ar putea fi (considerat) lucrare de arta. Am motive sa cred ca rateaza ambele conditii necesare unei entitati pentru a fi „gest artistic”: nu-l reda pe artist (nu v-ati straduit destul) si nu poate convinge pe nimeni sa se emotioneze, nici macar cat ar putea-o face comentariile despre el.🙂

          • X said

          • RALG said

            Cucul-X, mergea si aia cu „S-o-nsurat båietii”. ca ilustrarre alternativa la .. \ | / … la-la-la… in si-bemol major. Noi aici insa il luam pe „do” de jos.

          • INTJ said

            @Dl.Goe – „Cam ca un dispozitiv plasat intr-o piata publica, asemanator unui automat de cafea, care in loc sa dea cafea, da fiecaruia altceva, nu la intamplare ci in accord cu starea emotinala a fiecrauia dintre cei care pun degetul si apasa butonul dispozitivului. Unuia ii ofera cafea. Altuia ii zbarleste parul, altuia ii creaza un frison rece, unuia ii da o tzuica, altuia-i produce o erectie, un zambet, o grimasa, un sentiment nelamurit, o raceala, o indiferenta, o maslina, o grisina, o sarma, o ciorba de potroace. ” – dispozitivul e acolo independent de trecatorul care trece nepasator pe langa el sau care apasa butonul avand vari asteptari (de la acel dispozitiv). iar daca el n-a fost pus acolo ca urmare a big-bang-ului si nici de mana domnului … atunci cineva (inginerul) l-a facut si l-a plasat acolo … altcineva (artistul) probabil l-a vopsit (ca sa-l faca mai „vizibil”). dar chiar si daca domnul l-a plasat acolo … artistul tot l-a remarcat si l-a vopsit. adevarul la care ma refer eu e in cazul acesta dispozitivul in sine impreuna cu faptul ca artistul nu l-a ignorat. faptul ca l-a vopsit si a rezultat arta … fara adevarul initial (existenta si perceptia initiala a dispozitivului de artist) arta n-ar fi putut exista si deci practic arta contine adevar si minciuna (culoarea menita sa atraga atentia). acu’ ca dvs. (si altii) alegeti sa bagati in seamna doar culoarea, actul vopsirii si vopsitorul … ignorand faptul ca vopsitorul a perceput (aka n-a ignorat) dispozitivul pe care l-a vopsit, e libertatea dvs. si eu n-am de gand s-o limitez. practic eu doar am sustinut ca eu unul nu pot ignora nici un element, ca pentru minte toate sunt relevante … ergo: „arta = adevar + frumusete”.

            n-am cuantificat emotiile artistului cand a remarcat dispozitivul (pentru ca n-am cum sti care au fost ele cu adevarat) … dar cert e ca ele au existat din moment ce n-a ignorat dispozitivul, existenta lor (acel „a fi”) facand parte din perceptia initiala (si implicit din „adevar”).

            asa ca, nu: nu numesc frumsetea emotionanta, emotia estetica, partea artistica, esenta continuta intr-o lucrare de arta „frantura de adevar adaugata” … ci faptul ca artistul a remarcat (constientizarea existentei + emotia nespecificata ce a dus la ne-ignorare) dispozitivul care exista. ar ma fi de spus ca chiar si in cazul in care artistul vopseste asfaltul/pamantul/iarba de langa dispozitiv (aka dispoziv fictiv) … tot nu pot face abstractie de faptul ca el nu poate vopsi sub dispozitiv (adica in spatiul in care dispozitivul exista) si deci iar la ecuatia de mai sus ajung … ramanand in continuare confuz.😀

            ps: am ignorat „consumatorii de arta” (privitorii/apasatorii de butoane, fiecare cu propriile sale emotii si asteptari) deoarece (si aici e alta discutie) imo creatia (chiar si cea cu rezultatul arta) e spontana (pana si inginerul are intai o idee pe care apoi o pune in practica).

          • Dl.Goe said

            @INTJ – Cred ca sunt edificat (as putea spune) in legatura cu continutul semantic al opiniei d-voastra fata cu „ce este arta si din ce-i ea compusa” si cum de-a ajuns sa contina, in viziunea multora (printre care va numarati), inevitabil si indispensabil (si) „adevar”. In mare parte este o problema de terminologie, in sensul ca d-voastra identificand (corect mi-as ingadui sa sustin) ca arta implica o sama de componente, distincte unele de altele, tineti sa faceti aceasta distinctie sa fie clara, neta, numind unele componente „frumusete”, iar altele „adevar”, fara sa mentionati ce Dumnezeu este acela adevar. Nu va intreb ce este frumusetea (pentru ca nu sunteti Socrate) si nici ce este adevarul (pentru ca nu sunt Pilat din Pont, adica ca stiu deja ce va fi fiind adevarul in acceptiune INTJ). Noua niciuna dintre componentele artei nu ne indica vreo conectare la (notiunea de) adevar. Avem frumusete, emotie, tehnica de criptare si decriptare simbolica a emotiei, emotionantului si emotionatului, avem pre-textul gestului artistic de criptare simbolica, avem sugestii si trimiteri (accidentale toate) catre vreun adevar exterior gestului artistic, o sama intreaga de componente, desigur adevarate toate din perspectiva unui meta-observator (fizic si meta-fizic) care priveste realitatea artistica nu sub aspect artistic ci ca pe forma oarecare de realitate, observabila ca atare. Desigur ca vopseaua folosita in orice pictura este adevarata. Si culorile sunt adevarate. Si personajele intruchipate in pictura sunt adevarate, au continutul lor de realitate… si sugestia emotiilor de care sunt marcate personajele este adevarata… in masura in care au o anumita materialitate inevitabila care constituie suportul mesajului artistic iar nu mesajul artistic el insusi. Daca ar avea talent de povestitor, daca ar fi un geniu al manipularii cuvintelor, pictorul ar putea expune panze albe, goale, neantice, sub care ar adauga titluri, precum „Strigatul”, iar atunci cand ar veni vizitatori ar povesti cu lux de amanunte ce ar fi trebuit sa fie pictat in acea pictura, facandu-i pe spectaori sa vada cu ochii mintii, aevea, tabloul. Desigur ca fiecare l-ar vedea altfel, diferit (dupa cum dealtfel se intampla oricum si atunci cand artistul foloseste vopseluri in loc de cuvinte). Presupun ca veti fi de acord sa eliminim din discutie acest gen de adevar derivat din materialitatea operelor de arta. Blocurile de marmura mustesc de capodopere interioare, de statui care asteapta sa fie scoase afara, la fel ca si dictionarele care contin toate cuvintele necesare alcatuirii unui poem. Dar odata scoasa afara din (blocul de) marmura, statuia, ceea ce o face sa fie statuie, opera de arta, nu mai are nicio treaba cu marmura, dupa cum si emotia artistica continuta intr-un poem (ca lucrare de arta) nu are legatura cu dictionarul (chiar daca acesta, dictionarul, ofera spectatorului cheia decriptarii si intelegerii operei de arta intru propria sa emotionare). Nu sensul aparte al cuvintelor si frazelor muzicale il emotioneaza pe spectator (chiar daca acestea se afla in drumul sau catre emotie) ci partea aceea noua, unica, originala, creata din nimic de artist, adaugata deasupra a ceva ce exista pe un suport, si doar aceea este arta, gestul artistic – despre care ar urma sa stabilm daca ar contine sau nu, esentialmente, sistemic, organic, vreun adevar. Daca veti fi acceptat ca adevarul concret al corpului fizic al suportului care sustine capodopera nu este (nu trebuie sa fie) implicat in investigarea ideii ca „Arta ar contine adevar”, as merge mai departe si v-as cere sa acceptati (daca pueti) ca existenta unui cod simbolic inteligent care poate fi decriptat e catre un spectator inteligent si adecvat educat, care se emotioneaza in fata unei opere de arta, pentru a-si interpreta emotiile si pentru a reface in sens invers drumul propus de artist – de la emotia sa primara la opera de arta, inapoi de la opera de arta la emotia artistului (contingenta sau nu cu a spectatorului nu conteaza), nu implica cu necesitate existeta vreunui adevar. Oricat de sofisticata, de complexa, de coerenta, de inteligenta ar fi fiind o constructie simbolica (asa cum este orice opera de arta), in aceste atribute nu se aflla nicio garantie ca opera ne-ar ajuta sa navigam (printre emotii) pentru a ne conduce la vreun adevar anume, special ales (de artist? de intamplare?). Opera este ceea ce ne face sa navigam, sa ne emotionam, mintindu-ne ca ne-ar conduce spre vreun adevar (nu spre o minciuna), caci altminteri am refuza poate excursia. Pe drumul printre emotii, incercand sa reconstituim cu mintea si cu sufletul drumul printre emotii al artistului (care s-a exprimat pe sine, dand un trup material emotiilor sale imateriale), am putea fi cel mult accidental sa fim adusi in vreun loc cu perspectiva catre vreun adevar (care nu are nicio treaba cu opera de arta in sine), ca atunci cand mergem cu autobuzul si privim pe geam. Intamplarile aleatorii vizibile pe geamul autobuzului (posibile surse de adevar) nu sunt incluse in pretul biletului. Nu? Pana la urma ar fi de stabilit daca acolo in statia terminus, izvorul operei de arta, se afla necesarmente vreun adevar sau nu. Un adevar (util?) care sa fie baza emotiei artistului creator si daca o fi existand (noi credem ca nu exista) trebuie sau nu inclus in ceea ce defineste opera de arta, gestul artistic in sine.

            Sa zicem c-as fi pictor. Talentat. Nu simplu zugrav. Ma trezesc dimineata cu chef de pictat. Afara este o lumina admirabila. Nori grosi la zenit si la apus. Niciun nor la rasarit. Imi iau sevaletul si ma duc in parc. Imi aleg un loc din care se vede un peisaj minunat. Sa-l picteza? Sau sa-l fotografiez? Nu. Mai bine stau si ma analizez. Ce simt eu acuma? Doamne ce simt eu acuma? Simt ca-mi vine sa urlu. Ca un lup. Bun. Avem un sentiment. Cum procedam? Ma apuc de introspectii? Sa aflu de ce anume imi vine sa urlu. De ce Doamne imi vine sa urlu? Ce adevar s-o ascunde in sufletul meu de-mi vine sa urlu. O fi vreunul anume, exterior sufletului? Sau e ceva care fine de (un defect?) de fabricatie al sufletului. Bai, daca ma pierd in directia asta ma ajung filozof, psiholog, laba trista in batista, dar nu artist. Må-sa mare. Am sentimentul: Imi vine sa urlu. Ia sa-l pictez. Ii gasesc eu dupa aceea vreun adevar potrivit daca trebuie. Trebuie? Sange la rasarit, Nori negrii la zenit, sta sa tzasneasca sangele, sa inceapa tunetele. Natura, infinitul, cosmosul, urla in locul meu. Gata stiu ce-am de pictat. Pictez si eu „Urletul diminetii”. Dl. Edvard Munch era alcolic si depresiv. Nu vroia sa faca tratament pentru aceste afectiuni pentr ca simtea ca acestea il ajuta sa gaseasca pretexte de a picta, facandu-l sa gaseasca in exterior cauze cares-ar potrivi cu inexplicabilele sale sentimente. Omul, slab de inger, nu putea picta sa, pur di simplu, senzatia ca-ti vine sa urli fara sa stii de ce, chiar fara motiv, cuantic. Betia si depresia il faceau sa auda voci care-i spuneau de aceea iti vine sa urli. Picteaza boule! Picteaza acuma. Omul ar fi putut picta strigatul fara nicin adevarar si fara niciun pretext. Arta ar fi constat in abilitatea de a traduce starea de urlet in tablou, un tablou inteligent capabil sa-l duca pe spectator de la tablou (o sama de culor mâzgalite) inapoi la urlet. Asta e arta. Atat e ea. Si e destul. Enorm. Poate ca in realitate nu doar ca in spatele faptului ca-mi vine sa urlu nu se afala niciun adevar (sau, daca s-o afala, må-sa-n cur), n-are nicio treaba cu capodopera, ci ca in realitate nici nu-mi vine s urlu (De ce mi-ar veni Doamne sa urlu?), ci doar imi imaginez cum ar fi daca mi-ar veni sa urlu, ceea ce este un bun punct de plecare (pretext) pentru o capodopera pe care habar nu am de ce (trebuie sa) o creez. Si atunci care e adevarul? Si daca e (accidental) nu conteaza. Nu face parte din opera de arta. Eu asa cred. Acuma vin si te intreb si pe tine: Na. Daca nu-l mai ei la socoteala in definitia capodoperei, il ignori, il pui deoparte, si te uiti la ceea ce ramane din capodopera (frumusete, emotia), ce vezi acolo (mai) e sau nu arta? Aceasta e-ntrebarea. Eu cred ca (doar) aceea e arta. Ceea ce creaza artistii, din nimic, dumnezeieste, in afara oricarui adevar.

            P.S. Opera de arta a artistului care s-a apucat sa vopseasca dispozitivul minune descris in mesajul meu anterior (construit de vreun inginer sau chiar de catre Inginer) nu include dispozitivul. Nu include nici macar vopseaua.

            P.P.S. M-am timp sa-mi curat capodopera de greselile de exprimare, gramatica, ortografie, morfologie, punctuatie… o expun asa cum e.🙂 Nici nu mai stiu ce-am scris. O sa o citesc si eu mai tarziu, ca orice spectator, mai mult sau mai putin ingaduitor.

        • stely said

          @INTJ, pai parca am stabilit deja ca viata nu poate bate „filmul” deoarece filmul e o minciuna (aka o jumatate de adevar)

          Si daca totusi …

          ”Nu pot deveni o parte a lumii …
          În care oamenii pretind cu ipocrizie credința în Dumnezeu, stând cu sticla de alcool în mână, fără a fi cât de puțin devotați religiei lor. În lumea în care conceptul geloziei este rușinos, iar modestia este un dezavantaj. În care oamenii au uitat despre iubire, căutând doar cea mai bună opțiune. O lume în care oamenii aruncă toți banii pentru a-și repara mașina la prima zgârietură, fără a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arată atât de patetic, încât doar mașina lor scumpă mai poate să ascundă această realitate. În care tinerii cheltuie pe băutură banii părinților, în cluburi de noapte, strâmbându-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri. În care femeile și bărbații demult nu se mai deosebesc și toate astea la un loc se numește ”libertatea de alegere”, dar cei care aleg o cale diferită automat sunt niște înapoiați și despoți. Aleg calea mea și păcat că nu am găsit aceeași înțelegere în oamenii la care cel mai mult am sperat … “

          http://www.expunere.com/povestea-lui-keanu-reeves.html

  2. Arta e „definibilă” oximoronic: minciună adevărată sau adevăr mincinos. Desigur, putem rupe oximoronul, ca să privim ori una, ori alta. Și mult putem vorbi despre ce ne-a plăcut să oprim: despre „partea leului”, partea noastră.
    Iar arta, arta râde oximoronic privind la noi.🙂🙂🙂🙂

    • arcaluigoe said

      V-ati odihnit si ati revenit. Sper ca ati revenit cu bune intentii (desi in egala masura sper si invers🙂 ). Acuma daca tot ati revenit cu un comentariu foarte on topic si foarte dragutz, as zice ca iarasi n-ati reusit sa va opriti la timp. Prima parte este misto, ca sa zic asa, dar partea finala nu-si avea rostul. Mai bine o lasati ambigua, nesfarsita… Dar cum ati fi putut? Ne-ati rugat d-voastra in alt context sa va credem pe cuvant ca Dumnezeu ar avea umor si ca (vi s-a dat de stire) ca se amuza pe seama unora (si atora), asa incat ideea ca arta s-ar râde de noi (consumatorii de arta) si c-ar sta sa ne priveasca, pare chiar cuminte, cu exceptia cazului in care prin personificata arta i-ati fi fiind avand in vedere pe artisti (ori pe unii dintre ei, printre care cu onoare va numarati: 1, 2, 2-10, 2-10, proba de microfon).

      • Râsul Artei e la fel de bonom ca și râsul lui Dumnezeu.

        • Dl.Goe said

          Nu ma asteptam totusi sa picati testul atat de fulgerator. Blitz. Sunteti din ce in ce mai rapida.

          • Dumnezeu artistul. Ironia romantică a creației. Percepția subiectivă, „mincinoasă” a „adevărului” divin, în viață și artă. Subiecte de examen. Picabile.🙂

            „O legendă tibetană spune că Dumnezeu ar fi făcut lumea in şapte hohote de râs. Cu alte cuvinte, păstrăm incă inlăuntru, fiecare, indiferent că suntem chinezi, români sau tibetani, o fărâmă din acel râs primordial”.

            http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/spiritualia-dalai-lama-in-romania-5265134/

          • INTJ said

            @Marginalia Non Turpia – iar dvs. chiar ad litteram ati preluat informatia din legenda??? (daca as crede in dumnezeu as exclama: ) omg!

          • 1. Fișe de lectură, pentru examen:
            „Sinceritatea este marele obstacol pe care artistul trebuie să-l învingă. Numai disciplinându-se îndelung, antrenându-se să nu simtă lucrurile decât sub unghi literar, își poate el conduce spiritul spre culmi.” (Fernando Pessoa)
            „Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte”. ( Nichita Stănescu)

            2. @INTJ. Aici vorbim ad litteram? OMG!

          • PS. Câtă „sinceritate” și câtă „nesinceritate” avem în metaforă? Cât „adevăr subiectiv” și câtă „minciună subiectivă” avem într-un calup de frumusețe care e Poemul?

          • @Dl. Goe
            „Nu ma asteptam totusi sa picati testul atat de fulgerator. Blitz. Sunteti din ce in ce mai rapida.”
            După cum vă spuneam, argumentele „ad hominem” dăunează inteligenței ambilor interlocutori.
            Da, pe mine ele mă prostesc din ce în ce mai repede. Viteza de reacție e și ea un test de tinerețe a minții.🙂 Nu neapărat cu +!🙂

          • Dl.Goe said

            D-na Mecu as avea nevoie urgenta de circa un milion de euro. M-ati putea ajuta? Nu, nu degeaba. V-as putea oferi la schimb abonament gratis pe Arca lui Goe, campanie de promovare a fapturii, reclama la pret redus si cate altele (inclusiv toleranta fata de fluctuatiile inteligentei).

          • Ca de obicei, inversați lucrurile. Așa vă e structurată mințiuțica, ce să-i faci.🙂 Așadar, alții au nevoie de dvs., nu dvs. aveți nevoie de alții!🙂
            La ratingul dvs.mic, la numărul extrem de mic de comentatori, la lipsa de LIKE pentru postări (că de apare unu’, mulțumiți cu șapte guri, combinate cu o copițică amicală), la marele dvs. orgoliu de Guru, s-ar părea că aveți de cotizat la ursitoare, destin, doamne-doamne etc. etc pentru a remedia suferințele blogului dvs. Cu respect, eu, Marginalia!🙂

          • Dl.Goe said

            @Marginalia – Vai, dar aveti dreptate doamna, enorma, monstruoasa, coplesitoare. Inteligenta d-voastra, si perspicacitatea iesite din comun(a), v-au permis sa extrageti si sa livrati (lumii?) acest adevar teribil atat de bine ascuns, in cutele universului, protejat atent, cu disperare de catre dl.Goe, ca sa nu-l afle dusmanii. Scormonitorii sai dusmani. Dar ce n-a facut sarmanul sa-l protejeze, sa-l ascunda… Un adevar banal, umil. Cum l-a mai acoperit cu vorbe, intortocheate, bizarre, nefiresti, cu masti peste masti (si degeaba), cum s-a straduit sarmanul sa-i abata pe putinii martori, silindu-i sa priveasca mereu in alta parte, la vreun alt foc de artificii sau in oglinzi strambe, hilare, sa le smulga rasul sau plansul, ori furia, doar-doar, o mai amâna un pic clipa cand cineva (vreun geniu pustiu, cu tichie) va veni si va lua (in maini) acest adevar, uitat pe vreo tipsie, pe mese, inadins, la vedere, ca sa fie si mai ascuns, mai neverosimil ca enigma, secret greu al nefericitului print al Arcei lui Goe, si, aratandu-l lumii, cu blandete – blandete de baba blazata, fara nevoi, senina -, proptectoare, ambalandu-l in dulci diminutive, sa-si dea inca o data masura perspicacitatii ca mesean, fara sa bage de seama absenta lumii, si sa-l divulge prin demascare pe urâciosul d.Goe, printr-un toast viclean si senil. Vai, dar aveti dreptate doamna, enorma, monstruoasa, coplesitoare. Atata dreptate! Asa este! Am nevoie de d-voastra. Ca de aer. Pedepsiti-ma doamna. Parasiti-ma. Eliberati-va curmand suferintele blogului si agonia in care se zbate. Sufocati-ne cu absenta d-voastra.

            Ma tanti matale esti o gogoasa a speciei, umflata cu vant, care se crede a fi „unii si altii” de care ar fi nevoie… D-voastra insa, ma tanti, sunteti chiar nevoia. Nevoile omului. Mi-am facut nevoile pe Arca si uite ca au prins gura. O gura din care le iese sarpele adevarului: In nemarginita ei marinimie, marginalia von turpia, a venit pe Arca lui Goe, ca sa-i sporeasca ratingul d-lui Goe, sa nu-i dispara de tot comentatorii si odata cu ei justificarea de a fi. Marginalia a venit sa-l salveze pe dl.Goe. Incolo nu. Nu? (Satisfactia si sperantele etalate de fiecare data cand aveti aceasta revelatie divina, ce va (a)pare mereu nou-nouta si salutara ca iesire din situatie, denota o ramoleala teribila).

            P.S. Margi vezi draga ca esti off topic rau de tot. Haide nu mai plange si revin-o la cestiune. Nu mai umbla cu mofturi. Nu conteaza ca esti proasta. Aici libertatea de exprimare e garantata oricui decide liber s-o accepte. O iei sau n-o ei. Cu respect sau nu, nu conteaza ma tanti M..u . Si lasa, n-o mai invidia asa pe Gabriela, ca prea-i hilar gestul.

          • Sunteți „off topic de mult”, domnu G. Am sugerat, cu respect pentru temă, teme de meditație. Ați preferat o discuție „ad hominem”. Asta v-a scăzut enorm IQ-ul. Păcat. Începuserăți promițător. Mi-ați înșelat așteptările iar.😦
            Nu mai fiți așa ranchiunos, asta vă subminează sănătatea, zău așa!🙂
            Ați atins iar nivelul de la care nu se mai poate discuta civilizat cu dvs.
            Azi nu am vreme de spectacol, azi nu mă amuzați. Am o zi mai grea în real.
            Sper să produceți ceva „drăguț” on topic, să ne bucurăm și noi de pe margine, mai spre noapte. SPOR!

          • RALG said

            Deci d-na Mecu, n-aveti banu’ cu care sa cumparati ce va trebuie (si sa ne scuzati da’ matale ai nevoi cam mari) dar tot cu coada pe sus va tineti. Si pentru asta e tot vina noastra. Doar ca din lipsa sonorului (si si a imagin/ii/atieie), vedeti atacuri imunde, incrancenare si scrasnete din dinti. Nu ma tanti, nici vorba. Fortati-va o clipa intuitia (daca tot n-aveti altceva la indemana) si imaginati-va vorbele pe care le cititi, recitate calm (aproape in soapta) si vesel (aproape in râs), ca sa fiti mai aproape de vorba noastra cu care va recompensam prezenta-n trafic. Faptul ca vedeti pretutindeni „copite” se datoreaza faptului ca sunteti våcutå (boncaluind in HUVACA plina de sperante desarte). Chiar sine ira et studio va spun ca nu, nici vorba, d-voastra nu sunteti o babetica dusa cu sorcova, care a imbatranit degeaba, un rateu care-si umple golul cu iluzia reinventarii la orice varsta, o inutilitate caraghioasa cu mot, care-si cauta rostul fara rost, ca troll tâmpit. Nu, nimic din toate acestea. Nici vorba. D-voastra stimata doamna M..u, sunteti chiar axa lumii, in jurul careia graviteaza universul. Serios acuma. D-voastra tineti in spate atata lume care are nevoie disperata de d-voasta. Tineti blogul de la Corabia din pozitia de libero – ultim comentator – in fata portarului, tineti, iata, Arca lui Goe in postura de voce a constiintei (precum greierusul lui Pinochio), tineti blogul marginal in postura de moderator in calea nimanui, si o mai tineti si pe d-na Stely facandu-i abundent trafic in e-mail cu predici fare de care ar claca ca fiinta si multe altele. Sunteti un talent literar si social. Iar noi suntem niste ignoranti descreierati incapabili sa apreciem norocul de a va avea in preajma. Tttt…

            P.S. Doamna daca v-ati asumat rolul de cur in cale fiti buna si nu va mai mirati ca luati suturi. Si nu va mai plangeti. Ce v-ati fi asteptat sa primiti in aceasta postura posterioara? Daca sunteti ofranda si va sacrificati ad hominem, incetati sa mai stricati efectul cu „lamentatii”, ca se supara zeii si nu mai primesc ofranda, si muriti ca proasta, degeaba. Dupa cum va e si firea. Vedeti-va de ziua grea, pitulata in cala, si incercati sa meditati la faptul ca sunteti tare in contra-timp cu timpul, cel putin in raport cu clipa Arcei pe Arca. Serios.

          • Cu cine vă imaginați că vorbiți, domnule G? Urâte ființe vă populează imaginarul!

            Lamentabil spectacol dați.
            STILUL dvs. pune în lumină clară OMUL din dvs.

            Nu-mi puteți „ierta” faptul că nu vă cred un geniu incognito, că nu mi-am trădat prietenii din admirație pentru dumneavoastră, că știu cine sunteți în real, că am reușit să descopăr marele dvs. secret.🙂

            Nu-mi puteți „ierta” nici faptul că nu mă cobor să vorbesc în limbajul dvs. imund.

            Sunteți animat de un Rău oarecare, meschin și banal, de „O parte din acea putere / ce veșnic răul îl dorește / și veșnic face numai bine”.

            Continuați, nu vă sfiiți, arătați-le oamenilor cine sunteți. Spor!🙂

          • arcaluigoe said

            Esti moale d-na M..u, esti moale. Nu te mai da de-a dura ca-ti strici cuafura… si pe dinafara. Mai bine fugi cu cercul… Cercul prietenilor imaginari pe care n-ai binevoit sa-i tradezi (la cerere) ca sa-i intri in gratii d-lui Goe.

            Acuma ce-i drept e drept. Dl.Goe, obraznic ca la carte, se poarta cam dur cu tanti-sa M..u Mitza, dar iata ca rezultatele pozitive nu intarzie sa apara. Desi se plange (de forma) mămăiţa a inceput sa se imunizeze si să ţie la tăvăleala, ba chiar sa-i placa, de nu mai sti daca dl.Goe a maltratat-o asa ca s-o sperie si s-o puna pe fuga, sau din contra, s-o fidelizeze. Cert este ca d-na cu pricina ii este fidea sadea, devotata, indiferent cate trebuie sa indure sarmana pentru asta. Dl.Goe, perfid, o ademnise.

            Madame Mecu, dragă, ceea ce nu reusiti ale d-voastra sa intelegeti (si pace) este (1)  ca n-are nimeni nimic cu d-voastra pe persoana fizica. Ce-ar putea avea? Ca aici se executa literatura la comanda (numai la comanda) si numai cu materialul clientului. Incolo nu. Si nu. Nu ca prin alte parti. Daca exista comenzi si clientul livreaza materialul, atunci executam comanda (nu clientul, Doamne fereste). Daca nu, nu. Daca ori n-avem comenzi, ori clientul n-are stofa, atunci nu pre-stam ci stam. De-a dreptul. E dreptul nostru suveran.  Nu ne plictisim. Nu ne ambetam. Nu intram in somaj tehnic, depresie etc. … Si nici cand avem comenzi si material nu ne omoram cu munca.  Munca literara la comanda pe ogorul Arcei lui Goe. Nu. Muncim pe alese.  Niciodata mai mult de… 1000 kg de literatura pe metru cub la hectar. Ca asa-i la noi. Totul merge ca pe apa.

            …si este (2) ca chiar nu conteaza daca stati sau plecati. Nu ca ne-ar fi indiferent (ca nu ne e) ori ca ne-ati fi indiferenta (ca nu ne sunteti) ci ca ambele variante ne avantajeaza si niciuna nu ne dezavantajeaza. Din fiecare ne vine gheseft. C-asa-i  in tenis. N-aveti cum pricepe (si pace)pentru ca nu sunteti (d)in bransa. Bransa virtuala. De-aia va si imaginati in momentele d-voastra de apoteoza lirica, vecine cu orgasmele intelectuale iminente ca ati fi fiind necesara, si ca Arca sau arcasul v-ar datora ceva, ca ar depinde de prezenta sau absenta d-voastra, ori ca contributia d-voastra ca comentator ar fi de patrimoniu. Aiurea, ma tanti. In contextul punctului (1) – a se revedea – nici macar „cei valorosi” nu sunt necesari (dupa cum desigur ca nu-s nici indezirabili) pe Arca. Arca merge (inainte) sau sta (tot inainte, ca inainte era mai bine) la fel de bine cu ei si fara ei. Cu atat mai mult, adica mai putin, cu alde tanti M..u. Ca matale cand nu insiri platitudini, banalitati, clisee, citate sau de-a dreptul gogomanii, nu faci decat sa te bagi in seama, sa te impingi in fata si sa te plangi ca o luati peste fata.  Singura d-tale contributie este ilustrarea (merci).  Cat cu voie, cat fara voie, si restul, nu prezinta nicio importanta.  Singurii care ar putea avea motive sa va fie recunoscatori sunt vizitatorii cei silenciosi, care or veni pe aci special sa vaza ce vraji a mai facut tanti M..u si ce literatura a mai comus dl.Goe pe seama ei, ramanand apoi muti de uimire.  Ca daca nu ei, atunci n-are cine. Poate doar prietenii d-voastra imaginari. Sfatul nostru ar fi sa incercati totusi sa nu duceti acasa ce primiti aici. Ce se intampla in HUVACA ramane in HUVACA. Nu, d-na M..u?  Mai stie cineva de afara de obsesia asta a d-voastra pentru dl.Goe?  Eu zic sa nu recunoasteti nimic decat in fata Marii Adunari Nationale.

            Dragut material. De sic. I-auzi una:

            d-na M..u: Cu cine vă imaginați că vorbiți, domnule G? Urâte ființe vă populează imaginarul!

            Raspuns: Ei, d-na M..u, ca ne-am fi fiind imagina noi, ceva, cumva, n-ar fi nimica daca n-ati sti d-voastra precis cum stau lucrurile. Nasol.

            d-na M..u: Lamentabil spectacol dați. STILUL dvs. pune în lumină clară OMUL din dvs.

            Raspuns: Aici ati adus-o bine din condei. Asa este. Stilul este omul cum bine a zis nemuritorul Gambetta. Si de lamentabil e lamentabil spectacolul. De vreme ce va contine cum ati vrea sa fie?

            d-na M..u: Nu-mi puteți „ierta” faptul că nu vă cred un geniu incognito, că nu mi-am trădat prietenii din admirație pentru dumneavoastră, că știu cine sunteți în real, că am reușit să descopăr marele dvs. secret. :)

            Raspuns: Ooo-ho-ho… Asta e monumentala. Munte nu alta. Madame M..u sa i-o arati si psihiatrului ca sa vaza cat de etajata va este tulburarea. Mai intai ca d-voastra n-aveti prieteni. Sunt pur imaginari. Cel putin pe relatia asta cu obsesia d-voastra (dl.Goe, de…)… nu exista. Multi da muti. Tradare? Tradare sa fie daca interesele pacientului o cer dar sa stim si noi. Cine v-a cerut sa(-i) tradati? Pe cine? In ce-ar putea contsta oare tradarea? Cum adica sa-i tradati? Fiti mai explicita. Cred ca i-ati si tradat deja må tanti M..u, i-ati tradat refuzand sa-i tradati, adica refuzandu-le sinceritatea (bine macar ca nu li s-a refuzat astfel vreun adevar oarecare acolo). V-ati tradat „prietenii” ca proasta (fara rost, fara sens, fara efecte notabile, fara sa v-o fi cerut nimeni), iar acum veniti spasita sa va marturisiti pacatele dar dati vina pe domnul Goe, un geniu incognito al raului (dupa cum va spune d-voastra fiinta interioara, silindu-va la ridicol sublim; Eu vin iata si va mai spun inca odata ca dl.Goe nu e geniu nici incognito nici ne. Stiu, stiu, vorbesc in pustiu, d-voastra tot genii vedeti). Si uite ca ajungem si la etajul cu buba cea mare, a obsesiei pacientei Chera M..u, fata cu obsesia d-ei (dl.Goe, de). Wow. Stiti cine e dl.Goe in real? Ah, vai, valeu! Iarasi? Oti sti, nu zic nu, dar n-ati precizat cat la suta. Presupun ca de data aceasta sunteti proasta 100%. Zau asa. Madame se pare ca te-ai ales acum cu o obsesie si pentru un oarecare domn G. din real, cu care ai vrea sa rezolvi obsesia cea mare pentru dl.Goe. Vin si-ti zic: Esti proasta (N-avem timp pentru fineturi aluzive). Revezi materia din urma, si toate convingerile pe care le-ai avut fata cu entitatile confundate cu dl.Goe (sau viceversa), si apoi inmulteste totul cu 10 ca sa vezi cat de proasta esti. Acuma nu stiu cu ce te-o fi suparat Gelu in real dar am impresia ca ai vrut sa-l cunosti mai bine, mai deaproape, in stilul d-tale bibli(c)oral (adica ca sa-i verifici biografia) si el te-a refuzat. Impardonabil. Deci nu ma tanti, nu stii nimica. Esti numai dorinta. O dorinta obscena.

            d-na M..u: Nu-mi puteți „ierta” nici faptul că nu mă cobor să vorbesc în limbajul dvs. imund.

            Raspuns: Pai madam n-ati avea cum, din buna crestere, ca n-ati putea vorbi cu gura plina. Matale infuleci cu pofta limbajul imund (??! imund?) oriunde ti se ofera, pentru ca sunteti mereu flamanda, ne avand ce manca pe acasa. Apropo, cu ce treaba pe aici făniţo?

            d-na M..u: Sunteți animat de un Rău oarecare, meschin și banal, de „O parte din acea putere / ce veșnic răul îl dorește / și veșnic face numai bine”.

            Raspuns: Induiosator, sfasietor. Imi dau lacrimile. Este adevarat. Raul ma domina, dar nu sunt in pericol cata vreme d-voastra, intrchiparea Binelui, sunteti prin zona. Raul este compensat, adica ca invins.

            d-na M..u: Continuați, nu vă sfiiți, arătați-le oamenilor cine sunteți. Spor! :)

            Raspuns: Eu continui fireste ca continui dar fara ajutorul d-voastra (d-na M..u, iluminata) n-as reusi mare branza. Măscările noastre i-ar pacali pe unii. Demascarile d-voastra insa isi fac toti banii. Ca contributoare benevola. Dar numai pe Arca lui Goe, acum, dar mai ales in veacul vecilor, al mecilor si para-mecilor, de neamul lor (Gogosanu, ramura cea buna).🙂

             

        • stely said

          „Madame Mecu, dragă, ceea ce nu reusiti ale d-voastra sa intelegeti (si pace) este (1) ca n-are nimeni nimic cu d-voastra pe persoana fizica. Ce-ar putea avea? Ca aici se executa literatura la comanda (numai la comanda) si numai cu materialul clientului. Incolo nu. Si nu. Nu ca prin alte parti.”

          Pe langa faptul ca i-am spus si eu ca nu dumneaei, ca persoana fizica este luata in vizor, i-am mai spus si faptul ca ar trebui sa „se bata” cu Dl Goe in ceea ce stie sa faca mai bine. Adica, ” sa execute literatura „(poezie) Dar de , „sfaturile” mele sunt niste „injurii „la adresa dansei. Insa, „tot raul spre bine”. Mi-a urmat sfatul sa spuna public ce imi spune in e-mail. Este un lucru imbucurator ca isi asuma cu mult curaj ce gandeste in particular despre Dl Goe. Mai ramane sa spuna si despre mine. Chiar o invit daca tot a spart gheata. Sa nu aiba teama . Eu nu am stofa („material”) pentru a face literatura. In chestia asta ma declar batuta.
          P.S. Voi spune insa cat se poate de clar cine este favoritul meu in aceasta intrecere(lupta) A, daca nu are incredere in impartialitatea mea, sa-l roage pe AVP …

          • RALG said

            🙂

            Te pomenesti ca taman AVP o fi fiind „prietenii” aia pe care d-ei, cuminte, n-a vrut sa-i tradeze.🙂

            Partea tragi-comica rau de tot in tarasenia cu aceasta doamna ciudatica este ca d-ei este ambetata absolut, fiind incapabila sa navigheze coerent printre fapte, si sa distinga cu claritate intre ce-i real, ce-i imaginar, realitate-virtuala, literatura, fictiune, inchipuire, dorinte, visuri si iarasi realitate aevea. Trezind-se printre asa ceva d-ei le vede otova, si le trateaza ca atare: (dar) cu consecventa si tenacitate. Rezultatele, cum ziceam, tragi-comedie antica in metru modern.

  3. RALG said

    Faptul divers(io-nist). Gabriela Savitsky (o contro-versata prietena virtuala), in ultima vreme re-trasa (de) la fata, din tumultul obositor al prea-plinului virtual, in calmul prozaic al abstractei realitatii nevirtuale (intr-un oras provincial de draga amintire), revine din cand in cand (pe drumul lung si cunoscut), pentru a arunca (câte) o privire catre clipa de haos din HUVACA. Ca rezultat al acestei expeditii fulger, cu noduri si semne, Arta si/sau Adevarul („nostru”) s-au ales cu un „Lubie” de la d-ei, pe Arca lui Goe. Tot asa si un articol al d-lui Ion Iliescu despre miselia lui Ion Cristoiu. Tâlcul intamplarii ca Gabriela Savitsky s-a identificat pe sine (in clipa cea repede a expeditiei sale) ca veriga de legatura virtuala intre d-ni Iliescu si Goe sau (nu se stie) intre miselia lui Cristoiu si dihotomia Artei cu Adevarul, va ramane unul enigmatic. Indiferent de meta-semnificatiile (transcendente?!) ale gestului sau, meta-comunicatorul ii multumeste si o saluta cu aceeasi constanta simpatie.

  4. stely said

    Vrem mai mult decat o simpla fotografie a naturii. Nu vrem sa pictam imagini frumoase pentru a fi atarnate pe peretii unor camere. Vrem sa cream sau cel putin sa punem bazele unei arte care sa ofere ceva omenirii. O arta care se atesta si se angajeaza. O arta creata din inima in cel mai intim mod cu putinta, afirma Edvard Munch.

    • RALG said

      Da, da, da, Edwart Munch este un pictor vorbitor. Are placerea sa explice picturile de la inceput (imbold) pana la sfarsit (panza pictata)… Acuma as zice (cu un citat) ca multe as fi fost in stare sa pricep daca nu mi-ar fi fost explicate. Cert este ca „scriitorul: Munch este ca „artist” muuult mai slab decat pictorul omonim, iar dorinta de a-i spune spectatorului ce anume ar trebui sa vada in spatele panzei pe care o priveste, poate fi ingenua pana la un punct, dincolo de care devine suspecta, unele capodopere neavand nevoie sa fie traduse prin vorbe, daunandu-le… Uneori si titlul denota fragilitati bizare in relatia artistului cu capodopera. Bunaoara asta de mai sus botezata „Strigatul”, sau „Tipatul”, ba chiar „Strigatul naturii”, in acord nu cu ce se vede pe panaza ci cu niste amintiri neclare ale unor trairi reziduale ale pictorului. Un titlu mai potrivit ar fi fost „Spaima”. Ar fi descris mai bine ce a iesit pana la urma in realitate. Cel ales formal ca titlu reda mai degraba ceea ce intentionat artistul-om sa faca pentru a-si traduce in culori o emotie a sa de la o plimbare in amurg rosu pe un doc linistit. N-a reusit sa se traduca cu prea mare acuratete de unde si nevoia de a adauga „completari” verbale, explicatii, justificari. Acuma la banii cu care s-a vandut pictura (enorm, noi nu putem plati atata), poate ca era dator sa vina in intampinarea snobilor din lumea larga cu o poveste „lamuritoare”. Din pacate, repet, scriitorul Munch nu-i chiar un artist.

      • stely said

        Da, si eu am avut un sentiment de regret, ca n-am spus ce am simtit cand am vazut prima data imaginea. Acum, orice as spune nu ar mai avea valoare. Totusi, as spune ceva : am asociat imaginea cu ororile holocaustului- suferinta, groaza detinutilor de la Auschwitz , care stiau ce se va intampla in camerele de gazare, unde tocmai au intrat sotia, mama , fiica etc. Nu am spus, dar vrand sa stiu parerea altcuiva , ce nu cunostea multe despre pictura, am avut raspunsul la intrebarea d-voastra. Opera de arta este ,da, o capodopera , iar „Tipatul ” lui Edward Munch exprima un adevar : suferinta unui om chinuit, ingrozit, disperat .

        P.S. De fapt acolo sunt si suferintele lui …

        • RALG said

          Daca ar fi sa ne luam dupa fizicul subtire al celui inspaimantat, am putea zice ca sugestia d-voastra e valida. Daca e sa ne luam dupa detasarea cu care celelalte persoane de pe doc isi vad de promenada lor nebagandu-l in seama pe cel inspaimantat/indurerat putem crede ca dl.INTJ are dreptate si este vorba de o teribila durere de masea. Le-am putea acorda credit celor care explica (oficial) tabloul invocand o eruptie vulcanica (de unde si lava de pe cer), careia i-ar fi fost martor (cam cu spatele) unicul martor capabil sa o vada. Daca e sa ne luam dupa autor el insusi in persoana, atunci este vorba despre un „tipat” la naturii pe care i se pare ca l-ar fi auzit (aproape fizic) el, pictorul, privind amurgul insangerat si pe care a vrut sa-l redea printr-o mare spaima pe care ar fi putut-o produce o asemenea durere cu amplitudine cosmica, asupra unui martor special, conectat cu cosmosul, capabil sa inteleaga grozavia intamplarii, in fata careia ceilalti, surzii, raman impasibili, vazandu-si de promenada lor moale si prozaica. Interpretari pot fi oricate, amatori ai acestui gen fiind in special cei care cred ca opera de arta respectiva se bazeaza, contine sau denota un adevar anume, special, nebanal care-i si da valoare. Si chiar pretul (enorm, noi nu putem plati atata). In fapt panza respectiva n-are nicio legatura cu realitatea (cu vreo) realitate, fiind un simplu depozit de emotii simbolice, traductibile direct in emotii reale, care, ca efect secundar, ii fac pe unii sa caute si sa gaseasca post-factum asocieri cu adevarul, cu realitatea, sau chiar cu Dumnezeu, exprimanu-se astfel pe sine. La urma urmei cum poti accepta (in suflet) o emotie a carei cauza iti scapa? Nu. Trebuie sa se bazeze pe ceva. Eu cred ca se bazeaza pe frumusete. Altii cred ca se bazeza pe adevar. Unii cred ca adevarul si frumusetea sunt totuna ori perfect interschimbabile… Eu nu. Cred ca nici macar artistul (creatorul de arta) el insusi in persoana nu poate avea habar deplin in legatura cu ce si de ce a creat. Nu el este posesorul sursei ci sursa este posesorul artistului. Iar acea sursa nu denota vreun adevar util, practic, unic, identificabil. Pana la urma orice opera de arta este creata din nimic. Ceea ce nu-i creat din nimic nu-i creatie ci transformare (sic).

          • stely said

            Pai , ce sa mai zic ? Ma declar invinsa .🙂 Despre pretul picturii nici nu mai conteaza ce cred. Dar de „No 5 1948″ a lui Jackson Pollock ce spuneti ? Nu, despre creatie nu am nimic de spus , dar asa ca pret in comparatie cu” Tipatul”. 🙂

          • RALG said

            Felul in care se reflecta valoare artistica a capodoperelor in preturile cu care se vand (se se cumpara) obiectele de arta poate fi o tema in sine. Mâzgåleala lui Pollock poate fi punctul de start in asa ceva. A mai (si) fost… tot pe Arca lui Goe si tot fara rezultate notabile. Demult, intr-o era apusa.

          • stely said

            “I was walking along a path with two friends – the sun was setting – suddenly the sky turned blood red – I paused, feeling exhausted, and leaned on the fence – there was blood and tongues of fire above the blue-black fjord and the city – my friends walked on, and I stood there trembling with anxiety – and I sensed an infinite scream passing through nature.” – Edvard Munch

          • RALG said

            Extrem de comentabile si citatul si animatul, dar intrucat nu-s chiar acum in postura de a face respectivele comentarii le amân nitzel, lasand momental in loc o mica alternativa simbolica fata cu interpretarea gesturilor artistice, in cautari care ne pot conduce la adevaruri care ard:

            Un licuric(i) se apropoie de o licuricå si, in timp ce o imbratziseaza tandru, isi da seama ca a confundat-o cu un muc de tzigare aprins.

          • stely said

            Vb despre short-ul The Scream.

            The Scream este un film de idee si de atmosfera. Este un film gestual care induce stare. Pastrand un frame aproape identic in interiorul filmului, am lasat imaginatia noastra sa mearga mai departe in lumea ce se desfasoara inainte si dupa acel frame ce reprezinta pictura originala a lui Munch. Devine grav datorita dialogului despre moarte. Sau mai degraba frica de moarte, care este mai apoi subliniata printr-o coregrafie atipica.

            Este pt prima oara cind MediaPro participa la Anim’est si… cistiga datorita tie. Vb despre short-ul The Scream. Este proiectul tau sau al studioului? De ce Scream? Este un tipat al animatiei romanesti?🙂

            Proiectul The Scream apartine intregului studio. El a fost demarat la ideea mea, insa la el au lucrat toti oamenii pe care ii vei gasi in credits-urile filmului. Este un film pe care l-am facut in overtime din entuziasm, iar fara dedicatia colegilor mei el nu ar fi putut fi terminat. El nu este un tipat direct catre animatia romaneasca fiindca stiu cu siguranta ca exista multi animatori buni la noi, ci mai degraba un tipat directionat spre apatia si blazarea acestora. S-au scufundat pe rand in spatele unor salarii caldute si au uitat sa viseze.

            http://todoran.blogspot.ro/2011/10/video-tipatul-lui-sebastian-cosor-de-la.html

          • Dl.Goe said

            Ei, multe capodopere din pictura si sculptura s-ar preta unor astfel de transpuneri animate. Daca tot s-au apucat ar putea continua cu Dali, si apoi cu multi altii, inclusiv de pe la noi.

          • RALG said

            @Stely – As mai zice ca multele explicatii care incearca sa dovedeasca privitorilor (care avizati, care gura-casca, care snobi, care cine stie cum) ce „adevar” anume s-ar afla in spatele acestei panze (draguta, naiva, aritistica, mult supraevaluata si ca valoare artistica si ca pret in bani – enorm, noi nu putem plati atata) imi amintesc de geniala replicå-caramfilianå: Mâna intinså care nu spune o poveste nu primeste pomana. (Fii profesionist, ce dracu’) – Aia arta! Aia taina! Ingheatza putzul, d-le.

          • stely said

            @Dl Goe, ceva ma face sa cred ca detineti „arme” destule pentru a evalua corect o pictura de valoare sau orice altceva din lumea artelor. Prin urmare va cred ca nu puteti plati” atata ” pe „Tipatul” lui Edvard Munch. Desigur nici eu 🙂 dar recunosc , am declarat-o capodopera pentru faptul ca m-a impresionat povestea, poate chiar adevarata a omului (pictorul)care a facut lucrarea. S-ar putea ca si cel care a cumparat-o sa aiba povestea lui.
            Nu cred insa ca s-ar incumeta cineva , oricat de bogat ar fi, sa cumpere o pictura la asa mare suma de bani fara sa consulte un expert ( evaluator) profesionist. D-voastra ati avea nevoie de ei, sau v-ati ghida dupa simturile d-voastra rafinate ? Cum ati recunoaste o pictura de valoare (o vaza cu trandafiri ) de una pur decorativa, desi ambele sunt perfect lucrate si starnesc la prima vedere aceeasi admiratie ?
            P.S. Poate ca intrebarea mea este cam hilara , dar am un motiv serios sa va intreb. 🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – Noi dl.Goe personal nu avem nicio expertiza, nicio competenta si nicio atestare profesionala in artele plastic in general sau anume in pictura. Toate comentariile noastre pe acest fir au fost in calitate de simplu critic de arta amator🙂 si spectator/consummator semi-profesionist (fiind acesata o titulatura formala intrucat nu necesita scoala, diplome…🙂 ). As atrage insa atentia ca foarte putine dintre comentariile noastre si inca si mai putin din continutul acestor comentarii au vizat probleme „tehnice” de arte plastice, ori interpretari estetice din aceasta arie de acoperirie. Comentariile noastre au redat (cu maxima fidelitate de care am fost in stare), interactiunea emotionala ingénua dintre noi, ca simplu spectator semi-profesionsist, si respectivele lucrari artistice expuse public. Ca simturile noastre artistice (in materie de pictura) ar fi mai mult sau mai putin rafinate, nu poate constitui o rezerva prea serioasa in a ne exprima opiniile sincere nascute din emotia spectacolului. Daca merg la teatru, dupa ce vizionez piesa, pot comenta in voie despre ea, chiar daca nu sunt critic de teatru, in masura in care comentariile mele (oricat de pretentioase) raman in cadrul si contextual potrivit (…). Soarta unei glume… gura care o spune… urechea care o asculta…

            Si da, fireste ca as pleca urechea la opiniile specialistilor in arta (atestati profesional si cu relativa notorietate in materie), dar le-as accepta propunerile numai in masura in care acestea ar fi facute pe „text”, pe pictura, pe lucrare, adica opiniile care explicand(u-mi) tehnici in pictura, ori lucruri despre teoria simolurilor, ori s-ar deda unor interpretari simbolice vizibile in lucrare, vorbind de realatii intre personje din pictura, ori intre parti si intreg, etc, etc nu fac decat sa deschida ochii spectatorului neavizat si sa-i propuna perspective neasteptate de a privi ceea ce efectiv se vede. Nu pun niciun pret pe vorbele celor care pun pretul in bani pe tablori si opera de arta in general. Preturile (absolute) in bani ale lucrarilor de arta nu se afla in nicio relatie cu valoarea artistica relativa a acestora, pentru ca arta in sine, gestul creator, nu se face pe bani. Pretul e ceva artificial adaugat ulterior, nu operei artistice ci unor obiecte, in accord cu reguli straine de arta, la fel ca atunci cand se stabileste pretul aurului or al jucatorilor de fotbal, or pretul caselor in bule imobiliare, ori al actiunilor bursire ale Facebook. Alta poveste. Desigur ca daca vrei sa ai maxima eficienta cand vrei sa cumperi actiuni Microsoft intrebi un brocker financiar nu in expert in IT. La fel si cu pretul tabloului. Nu conteaza cat de valoaroasa este opera (indifferent de opiniile sincere ale publicului si ale criticilor de arta avizati) ci conteaza conventia financiara accepta pe piata obiectelor de arta. Obiectele de arta pretuiesc suma de bani asignata lor in masura in care exista potentiali cuparatori care cred (orbeste) ca acel obiect cumparat cu o anumita suma de bani poate fi re-vandut cu aceeasi suma sau cu o suma mai mare ori in masura in care exista snobi cu bani multi, castigati usor, si care-si permit sa-i instrainesze in schimbul accesului exclusiv la ceea ce a fost declarant opera de arta. Trebuie sa fie teribil si inaltator sa ai Gioconda expusa in sufragerie si se o poti poseda vizual, tu singur ori de cate ori iti vine si s-o mai si arati „prietenilor” din cand in cand, ca sa te dai mare si sa-i lasi sa-si imagineze ce poti tu sa faci cu Gioconda cand esti singur cu ea in sufragerie…

            Despre „astrologii” care explica ce-i dincolo de tablou, nu mai am vreme acum. Poate reiau mai tarziu… Oricum povestile lor, care pot fi admirabile, adevarate gesture artistice in sine, sunt (in general) false, alterand artificial perceptia capodoperei din care-si trag seva.

          • stely said

            @Dl Goe , in primul rand va multumesc pentru disponibilitatea de a raspunde la intrebarea mea . Am aflat cu lux de amanunte un raspuns la ceea ce ma framanta de catva timp . Trebuie sa va spun ca aceasta discutie , despre pictura lui Edvard Munch -frumusetea , emotiile provocate privitorului , adevarul in/existent in ea , dar si despre valoarea ei de piata (colosala) – s-a suprapus unui fapt petrecut de mine in viata reala, referitor la o pictura caruia am vrut sa-i cunosc valoarea. Are o poveste, este frumoasa, autentica si o semnatura ce , desi nu era destul de lizibila , am atribuit-o cu mare usurinta unui pictor celebru. 🙂 Ei bine, ideea ca trebuie sa stiu daca posed sau nu o pictura valoaroasa m-a determinat sa apelez la un expert-evaluator, care mi-a promis la inceput numai o analiza sumara, iar in fctie de rezultat ar fi urmat una mai consistenta. Timp de cateva saptamani am trait un vis frumos. Dar deziluzia a fost pe masura. Raspunsul a fost clar : da, pictura si semnatura sunt autentice , dar valoarea ei este pur decorativa. Semnatura fiind indescifrabila nu a contat . Desigur, nu era cea visata de mine. 😦 Acum, intr-un fel m-am impacat cu gandul . Totusi, as vrea sa-i gasesc autorul/autoarea. Intrucat stiu ca pictura are o vechime de aprox. 80 de ani , recunoscuta si de expert , incerc sa o identific dupa semnatura pe care a atribuit-o (nu sigur) cuiva , Insa, semnatura de pe tabloul meu nu se potriveste nici un pic cu semnatura de pe picturile acestuia. Ceea ce inseamna ca trebuie sa mai caut. 🙂
            Si da, ceea ce ati scris aici ma multumeste foarte mult:Nu pun niciun pret pe vorbele celor care pun pretul in bani pe tablouri si opera de arta in general. Preturile (absolute) in bani ale lucrarilor de arta nu se afla in nicio relatie cu valoarea artistica relativa a acestora, pentru ca arta in sine, gestul creator, nu se face pe bani.
            P.S. Sigur ca nici expertul nu s-a referit la valoarea in bani, ci la tehnica , simbolistica, la frumusetea ei , dar alta decat cea pe care o vad eu.

  5. stely said

    ” Din pacate, repet, scriitorul Munch nu-i chiar un artist.”
    Cred ca latura lui scriitoriceasca nu conteaza . Sunt altii care au avut grija de asta :

    P.S. Ati vazut filmul ?

  6. Dl.Goe said

    Pe dl. Mitica D’Artagnan chiar il månâncå-n cur, drept pentru care mai face inca o incercare tematica (pe cobaii de la han) oferindu-le mititei de post, fara carne (aka politica), doar sare, piper, bicarbonat si mustar, mult mustar, ca tot e vineri (zi scurta), nu ca pe alte bloguri pe care se serveste fara sare si fara piper. Noroc cu bucatarul adjunct ca mai strecoara pe sustache produse animale in compozitie, aducand discutia inapoi pe pamant (la pamant) acolo unde-i este locul: la politica. Zoon ploitikon canibalus est… Homo homini lupus… Caci daca politica nu e, nimic nu e.🙂

    • stely said

      Topicul si comentariile d-lui D’Artagnan sunt pline de umor. Pacat ca celelalte comentarii nu sunt pe masura. Se pare ca unii l-au luat prea in serios, neobservand tenta mucalita prin care incearca sa-i conduca subtil catre o tema mai interesanta si incitatoare. E, acum ar fi fost bun „neamtu tiganu „, dar se pare ca il tin pe margine din motive ca si-a pierdut tot hazul. In schimb, pe individul fara umor il lasa sa bata campii la greu , doar- doar va obosi odata si ‘odata . Insa poate gresesc si il lasa sa deliteze la greu din alte motive.

      • Dl.Goe said

        Din pacate puterea obisnuintei e stapana. Cand ti-ai obisnuit clientii cu un anumit menu nu-i mai poti face chiar asa usor sa pape altceva. Trebuie sa ai mare rabdare si inspiratie ca sa schimbi cu bine specificul unui loc fara sa dai (in) faliment mai intai. Nu cred ca dl. Mitica D’Artagnan vrea sa schimbe specificul locului pentru ca (1) nu vrea el insusi sa manance altceva decat mici cu bere si (2) pentru ca i-ar veni tare greu sa gateasaca in mod sistematic altceva. Asa ca fiarba berea-n cupe, spumege pocalul, daca musterii asta o doresc…

        P.S. Ma intristeaza ca Hanul Muschetarilor a devenit (printre altele) (si) locul in care este validat ca vorbitor un limbric precum Radu Humor. Asemenea limbrici trebuie starpiti, viguros, nu contestati verbal cu jumatate de gura, validandu-i ca interlocutori si devenind astfel partas (co-autor) al mizeriei produse de asemenea rateuri sub-umane.

        • stely said

          Iata ca „limbricii” de teapa lui Radu Humor vor fi depistati si apoi „starpiti viguros” administrandu-le un „tratament” potrivit, atat cat sa nu mai infesteze spatiul virtual cu prezenta lor nociva .

          E OFICIAL: A inceput MONITORIZAREA ON LINE a celor care il sustin pe Maresalul Ion Antonescu si a ideilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, a cultului preotilor si intelectualilor nationalisti, dar si a lui Ceausescu/ MAXIM 3 ANI DE INCHISOARE

          Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii cu doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi. Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă“, sunt principalele modificări din lege.

          „Această lege include pentru prima dată diseminarea propagandei, prin mijloace electronice. Din acest moment, autorităţile publice trebuie să urmărească aceste lucruri şi să identifice acolo unde există infracţiuni în baza acestei legi. De 48 de ore, vă pot spune că, deşi nu s-a observat acest lucru, cultul lui Nicolae Ceauşescu este interzis oficial în România pentru că această lege sancţionează cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii, de crime de război şi genocid. După cum ştiţi, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pe 25 decembrie la Tribunalul Militar Excepţional pentru genocid: articolul 357, Cod Penal“, a spus Muraru.

          http://www.flux24.ro/e-oficial-a-inceput-monitorizarea-on-line-a-celor-care-il-sustin-pe-maresalul-ion-antonescu-si-a-ideilor-fasciste-legionare-rasiste-sau-xenofobe-a-cultului-preotilor-si-intelectualilor-nationalist/

        • Dl.Goe said

          Nu la acest gen (indoielnic) de combatere ma refeream, ci la unul din aceeasi gama cu ceea a infractiunilor. Cu vorba pe vorba calcand. Infractorii pot si trebuie sa fie starpiti, striviti, desfiintati prin vorba, prin cuvant. Nu prin monitorizari, cenzurari si alte pedepse care nu au cum sa fie realmente eficente. In majoritatea cazurilor acest gen de masuri nu fac decat sa ascunda mizeria sub pres si sa o sporeasca, inclusiv sa-i stimuleze pe limbrici. Cea mai eficienta masura de combatere a Ku Klux Klan-ului a fost ironizarea la radio, fiind facuti de râs in mod inteligent, facandu-i pe multi dintre membri sa se rusineze danadu-si seama de penibilul aerului lor conspirativ.

          Ar fi culmea sa intre la puscarie vreo baba care declara ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu.

          • stely said

            Cand am citit despre respectiva masura m-am gandit instantaneu la Radu Humor. La modul cum a infestat spatiul virtual cu mizeriile lui . Pe el nu-l poate linisti decat o asemenea masura. La cat este de nesimtit si cretinizat de ura, puterea vorbei( ironia , facutul de râs ) nu este eficienta.
            A, da , poate doar daca ar fi peste tot, pe unde se aciueaza, cate un Dl Goe.
            Cred ca numai asa a fost starpit „limbricul ” Radu Humor de pe Arca lui Goe. Pentru faptul ca v-a reusit „tratamentul ” meritati felicitari si multumiri din partea mea . 🙂

          • Dl.Goe said

            Nici macar limbricul Radu Humor nu cred c-ar fi nimerit sa mearga la puscarie doar pentru ca abereaza cu convingere cretinatati abrupte, intr-un mini-loc, aproape izoloat (in/sulitza muschetarilor; ca cand ar vorbi in gând) incurajat de pasivitatea/lenea unora care-l tolereaza si de re/actziile altora, inconstienti care-l starnesc (fara sa detina antidotul anti-humoral).

            Si nu cred nici ca dl. Mitica D’Artagnan & Co. ar trebui sa mearga la puscarie (sau sa marce banul la amenda) pentru ca nu-l modereaza på limbric dupa cum cam bate textul legii c-ar vrea sa de/vina, si dupa cum s-a intamplat in precedentul din Lituania, in baza caruia cica moderarea/cenzura ar trebui sa fie obligatorii, på net. Si cu libetatea cum ramane? O anulam de dragul limbricilor?

          • Vorbele murdare, critica imundă, pe care ați folosit-o – și poate o mai folosiți, sub alte nume – pe blogurile altora, nu au cum „corecta ” lumea. Tare vă amăgiți că dețineți Panaceul.

            Singura realizare consistentă e colecția de „prieteni dușmănoși”, ea însăși doar o iluzie a minții dvs. bloggeristice.

            Dacă un justițiar doriți a fi, faceți asta cu curaj, fără mască protectoare. E ușor să lovești cu ciorap de nailon pe cap.🙂

            ȘI… lăsați legiuitorii să-și facă datoria. E meseria lor, pe ei chiar e absurd să-i contestați.

          • stely said

            ȘI… lăsați legiuitorii să-și facă datoria. E meseria lor, pe ei chiar e absurd să-i contestați.

            „Legiutorii, ” ca sa-si faca „datoria,” ar trebui sa consulte mai intai legea fundamentala a tarii – Constitutia . In caz ca nu au consultat-o si fiind indicii ca au incalcat-o , cetatenii acelei tari -recte Societatea Civila -au dreptul sa-i conteste pe legiuitori la Curtea Constitutionala. Acolo sunt judecatori cu „meserie” la baza, care au „datoria ” sa judece daca s-a incalcat legea fundamentala.

            Iata ce se spune Constitutia despre drepturi si libertati …

            CAPITOLUL II
            Drepturile şi libertăţile fundamentale
            ARTICOLUL 30
            Libertatea de exprimare
            (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
            (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
            (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
            (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
            (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
            (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
            (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

            Detalii: http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-30-constitutie

            Prin urmare in cazul acelei legi exista dreptul fiecaruia sa-si spuna opinia si, de ce nu , sa faca contestatie la CC pentru a cere sa judece eventuala incalcare a Constitutiei. Eu sunt convinsa ca vor exista destule contastatii .

          • RALG said

            @Stely – D-na Margi se plictiseste teribil derapatå adânc in bizara-i irealitate. Acolo, departe de orice realitate, este cuprinsa de plictis si agnoase. Aceast plictis nihilist o inspaimnata teribil, fandaxie neicusorule, iar spaima o indeamna sa se ia/bage in seama (ceea ce insa ii sporeste spaima si mai mult si tot asa, tur-retur si de la capat, ipohondrie in toata regula), si cum mai bine ar putea-o face (luarea/bgarea sa in seama, de…) decat sa-si impartaseasca trairile undeva, unde cineva ii acorda gratis atentie si libertatea de a se marturisi/spovedi? Ca n-are altcum, altunde… Face ipoteze fanteziste (ca sa nu zic tâmpe) le transforma in postulate si apoi tzese predici moralizatoare. Vaca moralista. Isi inchipuie ca pustiul de bine pe care i-l facem dand „replica” zgomotelor pe care le produce ar avea scopuri justitiare, corective… Biata creatura. Apoplexia-i gata.

            Mi-a placut teribil chestia cu ciorapul acela de nailon. Cica: „E ușor să lovești cu ciorap de nailon pe cap.”… Ce-i drept e drept e o lovitura usoara. Si pentru agresor dar si pentru victima. Nu cred ca ar trebui sa se planga cineva ca e lovit pe cap cu un ciorap de nailon. In fundal se remarca scremerea d-ei in contra dreptului la anonimat. Il vrea musai på dl.Goe in pielea goala. O atrag teribil realizarile consistent då iluzorii ale dânsului. Oare ce si-o imagina creatura ca face pe aici, semnand condica in culcare si-n sculare?

            Aia cu legiuitorii pe care ar trebui sa-i lasam sa-si faca treaba (adica ca nu sa-i impiedicam cum facem noi acuma cum ar veni…) e chiar mai comica decat e de regula fiinta marginala. Nu-mi imaginez totusi ca-i atat de imbecila incat sa creada sincer in toate gogomaniile pe care le insira cu patos, convingere si aplomb. Cred ca pur si simplu are chef de taina si initiaza si dansa conversatii in care vrea sa fie provocatoare. Uite ca-i merge figura. Vivat divertismentul gratis oferit de babete moraliste. Totusi felul in care-si inventeaza pretextele de vorba, subrezenia si gaunosenia acestora vadesc o finta tâmpa si nesarata, insipida. Mila pe care inevitabil o starneste nu-i destul de atroce incat sa faca mai tolerabila dizgratioasa-i prezenta. Cum-ne-cum isi atinge sopul: E luata in seama si i se dau replici. Deci exista. Exista ca pretext de vorba, dar orisict, ontologie se cheama.

          • stely said

            Nu stiu ce mi-a venit sa ma bag in vorba . Ar fi trebuit s-o evit, intrucat ar putea sa creada ca v-am provocat intentionat . De fapt chiar crede. Am vrut insa s-o atrag intr-o discutie de principiu, cu scopul de a o abate de la vesnicele dispute cu Dl Goe. Dispute ce( trebuie sa stiti ) o tulbura foarte mult, desi nu ar recunoaste nici sa o pici cu ceara. Am un sentiment de vinovatie, deoarece am fost fara sa vreau la originea declansarii obsesiei dumneaei .Cand i-am povestit despre „imbatabilul” domn Goe nu am banuit in nici un fel ca va izbucni un asa razboi… de lunga durata. Nici acum nu inteleg ce o(mai) mâna in lupta; cum de nu isi da seama ca a pierdut ? Ca ” armele” ii sunt mult prea slabe cat sa se bata cu ele intr-o lupta de idei sau ( macar) intr-o lupta de guerilla cu dl Goe ? Crede in puterea vorbelor ei, dar cum de nu se vede nici un rezultat ? Pe cine a atras de partea ei ? Da, a incercat sa-i atraga pe multi/ multe . Insa, unde sunt ei/ele ? De ce nu-i vin in ajutor ? Nu cumva din cauza ca si dansii/dansele s-au declarat invinsi si nu vor sa recunoasca ? Dar ceilalti ” musafiri” care au plecat ? Se mai intorc ei ? 🙄
            P.S. Acum, eu nu as vrea sa se creada ca am ramas pe baricade pentru ca as detin vre-o „arma ” periculoasa . Nu, nici vorba. Eu m-am declarat de mult invinsa , dar spre deosebire de ceilalti am recunoscut cu fair play . Pai da, ca asa-i in tenis. 🙂

          • arcaluigoe said

            V-ati declarant de_mult invinsa???? (Hm! V-ati declarant dar nu v-ati recunoscut…) V-ati declarant in-vin-så…? Wow! In ce razboaie? Cu cine? Ce-ati pierdut pierzandu-le? Ce-au castigat invingatorii? Ati intors armele? V-ati retras in neutralitate? Ati avut de platit daune de razboi? Ati putea veni cu precizari? Ah, imaginarele razboaie… Or fi fiind in atingere cu Nedeclaratele råzboaie, amintite aluziv in „poemul” nostru (din) trecut despre capitularzi… O fi vreuna.

          • 1. Hai să lăsăm juriștii să-și facă treaba. „Democrația populară” a fost și s-a vărsat. Iar dacă vorbesc oameni din popor, e cazul să cuvânteze în cunoștință de cauză și, mai ales, NU „cu ciorapul pe față”.

            2. BIG SECRET:
            Cel solidar cu BINELE nu pierde „lupta” niciodată, nu e singur niciodată.🙂
            Și nu-l tulbură niciodată vorbele murdare.🙂

            PS. Care„luptă”, de ce „luptă”, și… cu cine?🙂🙂🙂

          • arcaluigoe said

            @Margi… – Stimata d-na nu vi se pare ca insistenta d-voastra de a va manifesta aci, ca cur in cale (pardon de cacofonie), denota masochism? Nu? In sfarsit cum credeti si d-voastra (intrebati-l totusi si pe medicul curant). Trecand cu vederea, pentru o clipa (suspendata), cauzele insistenei cu care tineti sa va manifestati (etaland importanta fapturii pe aci) as zice sa mergem un pic mai departe. Ca sa va puteti manifesta (aici) prima conditie este aceea de a fi (aici), iar ca sa fiti (aici) trebui e sa de/veniti aici. Aveti idee de ce tot veniti? Ce va atrage irepresibil ca pe un fluture la lampa? Inainte de a va repezi sa formulati vreun raspuns (prin incropire si improvizare, caci in realitate nu aveti niciun raspuns, habar neavând de ce tot veniti si de/veniti si nu mai conteniti a de/veni de/venind), gandit-va daca nu cumva felul in care va manifestati (insistent, repetabil) intra in contradictie cu pretextul justificativ pe care veti fi fiind capabila sa-l formulati (si poate chiar exprimati liber in cuvinte) pentru a explica de ce veniti aici. Noua ni se pare ca veniti de una si (odata ajunsa) va manifestati de alta. Cata vreme nu veti reusi sa va puneti de accord d-voastra cu d-voastra (spectatorul cu actorul) conflictul va va apasa. Faptul ca etalati un asemenea conflict (interior) in public este indecent in sine, iar faptul ca-l alegeti pe dl.Goe anume sa fie martor al acestuia, e nebunie in toata regula. Faptul – care grozav va mai tulbura – ca d-voastra vi se pare ca dl.Goe ar cersi pomana cu mana intinsa fara insa sa spuna o poveste, acolo, ceva, dupa tipic, cat de cat (ca cum ar fi povestea lu ave), este o problema a d-voastra personala, complexa, complicata, whatever, dar (vai) totalmente neinteresanta pentru noi. Aveti ceva de oferit si fi se refuza donatia, ceea ce vi se pare absurd, revoltator, injust, nedrept. Ati vrea sa faceti pomeni cersetorilor dar pentru asta vreti sa va socializati cu ei si sa va spuna o poveste, povestea prin care ei sa-si justifice cerseala asa incat d-voastra sa dati cu draga inima ceea ce vreti musai sa dati (fiindu-va degrab de la stenahorie). Iar cand acest scenario refuza sa se intample aevea, vai, dati in nevricale. Deveniti troll obsedat, sapati, amenintati, hartuiti ori va milogiti, cersind „cersetorului” sa spuna naibilui odata povestea. Paradigma in care va aflati este fundamental gresita, fundata pe ipoteze false, pe intuitii bolnave, pe inchipuiri. Nu este treaba noastra sa va lamurim, sa va dovedim, ceea ce nu inseamna, dupa cum va imaginati adesea (autoflagelandu-va) ca treaba noastra mare ar fi fiind taman invers, sa pastram vreun mister, sa va tinem inadins in bezna, sa ne ascundem fata cu curiozitatile bolnave ale madamei M..u si sa facem tot posibilul sa-i descurajam activitatile subversive pe care si le asuma in baza paradigmei gresite in care se afla. Nici vorba. Treaba noastra, nu mare, dar unica, este sa (va) contemplam si sa (va) comentam daca avem ce (si sa nu contemplam sai sa nu comentam daca nu avem ce). Nu numai ca nu cerem nimic nimanui si ca nu avem nicio asteptare de niciun fel de la nimeni, ca d.Goe pe Arca lui Goe, dar nici nu ingaduim altora (nimanui) sa ne ceara ceva sau sa aiba asteptari de la noi. Cine pricepe… bine, cine nu pricepe… si mai bine. Cu riscul de a ma repeata vin si va spun, oferta d-voastra de donatie este totalmente neinteresanta (ca capodopera de depus pe arca). Nu ne intereseaza. Nu trece nici pe departe pragul necesar pentru a ne face macar sa ne gandim la a inventa povesti care sa va faciliteze d-omniei voastre pornirile filantropice si sa valideze prejudecatile de valoare cu care ne frecati la melodie de atata amar de vreme. Nu va imaginati insa nici ca insistenta d-voastra (manifestata in accord cu descrierea facuta mai sus) ar avea darul sa ne agaseze sau sa ne produca vreun discomfort oarecare, ca nici asta n-ar fi adevarat. Sunteti libera sa faceti ce poftiti, inclusiv sa ne contestati noua (din gura) drreptul la libera exprimare sau la anonimat. Vom pastra desigur regretul ca nu sunteti capabila sa apreciati cum se cuvine aceasta libertate (ramnanad, nu ca d-na Stely, un personaj inchistat, prizonier al proriei incapatanri prostesti in contra ca ceea ce va doriti de fapt). Pastram Regretul dar si satisfactia, bucuria… Ca asa-i pe arca ca in arta, intotdeauna tot raul e spre bine si totul se transforma in poveste. Povestile sunt intotdeauna sursa unui divertisment de calitate. Sunteti si veti fi intotdeauna bine venita/plecata (de)pe Arca lui Goe. Indiferent ce faceti insa, lasciate ogni peranta, voi che entrare o uscire.

          • stely said

            1.Marginalia, tu crezi in buna credinta a juristilor ce fac parte din comisia juridica a parlamentului. atunci cand aproba un proiect de lege , de orice natura ar fi el ? Esti de acord cu pensiile speciale ale parlamentarilor, sau cu marirea de trei ori a salariilor demnitarilor ? Pai chiar daca i-am lasa noi sa-si faca treaba, intrucat habar nu avem de prevederile Constitutiei, sunt destui care gasesc ca juristii respectivi au gresit si vor contesta legea la CC .Sunt enorm de multe legi, facute de acesti juristi care au fost declarate de CC ca fiind neconstitutionale . Stii ca legea privind securitatea cibernetică (Big Brother) a fost gasita neconstituțională, la sesizarea depusă de PNL, care a reclamat că legea limitează dreptul la viaţă privată ?
            Asa, si cine crezi tu ca ar fi acei „oameni din popor” care au dreptul sa cuvanteze cu ciorap sau fara ??? :)) Glumesti , nu-i asa ? La fel si cu celelelate doua puncte ? Pai da :1, 2,3,4, 5 zambareti . Sa ne bucuram ,asadar .🙂

          • stely said

            Aha, da . 🙂

            Nedeclaratele råzboaie
            ==================

            Prudenta lor extrema
            de tacuti razboinici…
            ma infioarå…
            inabusindu-mi ho-ho-tul de râs.
            Må râd, vå plâng.
            Må râd… si totusi
            ma amuz,
            spre seara.

            Sunt pregatit sa-nfrunt
            Taceri si false soapte
            Venite in amurg
            De pretutindeni
            De departe,
            De mai departe
            De unde cu retrageri grele
            ma-mpresoara
            capitularzii,
            acei tacuti razboinici
            in razboaie
            pe care cu prudent.
            P.S. M-am gandit insa ca s-ar potrivi ca un fel dedicatie altor „capitularzi” .
            „Capitularea ” mea s-a petrecut in conditii amiabile . A fost un razboi scurt si …gata. 🙂

          • D-le G, e tot mai șubredă (b)Ărcuța. Iar discursurile dvs. „ad hominem” tot mai stereotipe. Tot mai plicticoase.
            E timpul să vă odihniți, zău așa.🙂

          • Dl.Goe said

            Marginalia daca sunteti obosita, odihniti-va de-a dreptul, nu pe ocolite. Iar daca v-ati plictiisit poftiti acasa. Nu-i mai plictisiti si pe altii cu bla-bla-urile d-voastra infantile de puber-retardo care vrea sa aiba musai ultima replica indiferent ce (n-)ar mai avea de zis. Faptul ca (astfel) va acceptati implicit debilitatea si ca ati capotat lamentabil in fata ispitei de a va urma obsesiile nu ne poate afecta pe noi (in ciuda sperantelor pe care le aveti). Sunteti haioasa in prostia d-voastra, prostie despre care incepem sa credem ca nu este o achizitie prea recenta. Asa v-ati nascut: obosita.

            Singura „subrezenie” a Arcei consta in prezenta d-voastra ca comentatoare, dar si asta-i un simplu fleac. Se usuca si cade singura.

          • M-ați amuzat un pic. Bravo!

            În sfârșit, recunoașteți (implicit, firește, că dvs. rămâneți implicit sub ciorapul bine lipit pe față) că
            prezența cuiva care nu vă aprobă și nu vă laudă smerit prestația fluvială vă șubrezește bărcuța-ărcuța.

            Da, eu sunt eșecul pedagogiei dvs. de șoc. Niciodată n-o să vă puteți ierta asta. Niciodată n-o să vă diminuați zelul zelos zelitor. Mă veți împroșca mereu cu vulcani noroioși. Sunteți o nobilă inutilitate pedagogică SF-istă. Nu sufistă. E vremea „de la retraite”.

            Ascultați ce vă șoptește ANIMA:

          • Frumosul e frumos și în mlaștini.🙂🙂🙂
            Iată așadar ceva „on topic”, pentru eventualii vizitatori, dacă se mai întâmplă pe aici:

            http://photobucket.com/images/magritte?page=3

          • arcaluigoe said

            Draga Margi, grija maternala pe care o porti vizitatorilor Arcei lui Goe (in detrimentul celor de pe blogul marginalo-turpian) denota o netzarmurita marinimie. Nimic altceva. Nu-i asa?🙂

          • stely said

            Femeia înecata

            Pe mal sezând
            Plin de-ntristare,
            Eu petreceam prin gând
            Pe rând
            Necazurile vietei solitare.

            “Ce trai
            De rai
            A fi casatorit!
            Ce dulce armonie
            Sa tot iubesti necontenit.
            Fiind mereu iubit
            Cu duiosie!
            Mai în sfârsit
            Si mie
            Îmi trebui o sotie,
            Sa mor—de bucurie!”

            Deodata
            Iata
            Alearga oarecine,
            Dând busta peste mine.
            — Bre, ce-ai patit, vecine?
            — Rau si bine!
            Nevasta-mi a cazut în râu:
            S-a dus
            Pe apa-n sus,
            Si-i caut trupul eu!

            — Cu voia dumitale,
            T;i-a fi, prietene, cam greu,
            Caci trebuia s-apuci la vale…

            — Învata, mai,
            Doar pe flacai
            Ca tine!
            Eu îmi cunosc nevasta foarte bine!
            Ea toate le facea pe dos,
            Si prin urmare bietul val
            A fost silit s-o duca nu în jos,
            Ci drept în deal:
            Pe placul ei
            Sa-noate,
            Caci altfeli nu se poate!

            Destule sunt asemenea femei,
            Dar nu se-neaca toate!

            Bogdan Petriceicu Hasdeu

          • Dl.Goe said

            @Marginalia – De vreme ce prestati aici cu zel si daruire in niciun caz nu se poate spune ca ati fi un esec didactic. D-voastra faceti tocmai ceea ce arca v-a invatat sa faceti: sa profitati neconditionat de libertatea de exprimare, de libertatea de opinie, de dreptul la replica si de dreptul la anonimat. Noi ce-am avuta sa va invatam v-am invatat. Mai departe Dumnezeu cu mila. Niciun abuz, nicio subrezenie pana aici. Singura subrezenie produsa de prezenta d-voastra aici este de natura estetica-caci ce poate fi mai urat decat o babaciune obesdata care tine sa-si dea in petec despre sine insasi (ah, ea rezistenta la educatie), folosind toate drepturile insirate mai sus numai si numai in acest scop. O risipa. Unora, privindu-va, le poate da prin cap ca libertatea e inutila, ba chiar daunatoare. Asta e subrezenia baby, nu ceea ce speri matale c-ar fi, si-n culcare si-n sculare, dand cu „subsemnatul” pe bårcutza, unde te afli sub control judiciar. Hai, zburda!

          • Dl.Goe said

            @Stely – Bogdan Petriceicu Hasdeu este un scriitor pe nedrept uitat. Cum de ati dat peste el? Nevoia il invata pe om. Probabil cautand o pilda pe inteles ati dat peste dansul. Iata un minunat effect colateral: descoperirea unor scriitori uitati.🙂

          • stely said

            Am dat din intamplare de poezia lui B.P. Hasdeu pe forumul articolelor lui CTP.
            Merg din cand in cand sa trec in revista comentariile de acolo, cu un anume scop … nu-l stiti d-voastra. Il stie doar o singura persoana . Nu cred ca este nickul „bp hasdeu” dar citind poezia ce, desigur, este pusa acolo cu un anume tâlc, mi-a venit ideea ca ar fi buna si aici. 😉

            Daca doriti sa vedeti :

            #119 bp hasdeu
            26.07.2015 23:56
            http://www.gandul.info/puterea-gandului/felatia-manuala-14627421

            P.S. Nu am gasit nickul . Pesemne ca l-a banat ” din nou „cetepeul”.
            „Загадка [ тетушка ] Виагра – „Бабa bate toba.” 🙂

          • arcaluigoe said

            Ignorand toate celelalte „detalii” ale fiintei (sale), despre CTP se poate spune fara retinere ca este un veritabil domn… Goe. In stare… bruta, macra… deloc cizelat, ci zelot. Un bigot al propriei libertati de exprimare si atat… Cam putin de la un fost titan(ic) al presei mioritice.

          • stely said

            Ah, acum am vazut…
            Se cuvine ,deci, sa corectez omisiunea pe care o facusem in citatul de mai sus. Este vorba de ultimul vers.

            Dl.Goe said

            octombrie 31, 2014 la 9:19 pm
            Nedeclaratele råzboaie
            ==================

            Prudenta lor extrema
            de tacuti razboinici…
            ma infioarå…
            inabusindu-mi ho-ho-tul de râs.
            Må râd, vå plâng.
            Må râd… si totusi
            ma amuz,
            spre seara.

            Sunt pregatit sa-nfrunt
            Taceri si false soapte
            Venite in amurg
            De pretutindeni
            De departe,
            De mai departe
            De unde cu retrageri grele
            ma-mpresoara
            capitularzii,
            acei tacuti razboinici
            in razboaie
            pe care cu prudenta
            nu le mai declara…

    • stely said

      Apropo, de „dl Mitica D’Artagnan” sI de topicul sau …”indecent „. La mancarimile semnalate „on topic” s-au adugat si niste oarece „dureri” provocate de scoaterea din „beci”( la cererea vizitatorilor 😉 ) a lui neamtu tiganu. Saracu ‘ de el s-a scremut sa produca ceva haios si iata a iesit o adevarata poezie …

      neamtu tiganu says:
      August 2, 2015 at 10:45 pm
      scirtie zapada sub talpi, iti ingheata rasuflarea, o stringi la piept, ii simti carnea fierbinte prin blana, esti in starea aia euforica de sfirseala feerica, dupa o zi de schi, o seara stropita din belsug cu vin fiert, la 1500 de metri, te scufunzi in cer.
      Te temi ca vei cadea in stele, le-ai prinde cu mina goala, da n-or fi prea reci(?), le recunosti desi nu le-ai vazut niciodata, Luceafarul, carul mare, ala micu si inca multe flori, sclipesc, sunt colorate, multe ce nu le-a vazut nimeni, niciodata, si nici nu le va vedea, ca sunt unice, iti apartin numai tie si ei si numai in acea clipita.

      *****************
      Il bag in pizda ma-si (cu cratima), sa-i ramina capu afara si sa ma cac in gura lui, in ordine analfabetica, pa Dartagnian, Athos, Mecacat si toata gasca lor de idioti.

      P.S. Ce-i drept pe mine m-a distrat prima parte a comentariului sau . Un” text” plin de romantism. 🙂 In schimb, in cea de-a doua parte si-a dat in petec . „Lucru” ce l-a „durut” foarte tare pe D’Artagnan . Drept urmare l-a certat „crunt” , apoi (cred ) l-a bagat inapoi la „zdup”. Pe Humor, care isi daduse si el in petec, doar l-a avertizat bland.

      • Dl.Goe said

        In interiorul inginerului då avioane la senectue zace un poet naiv, nativ, chinuit, care cerseste indurare si apreciere då la public. Durul inginer, inexpresiv in priviri dar moale-n simtiri incearca sa-l protejeze de suferinte si critici literare på poetu din iel si da cu muci-n fasole inadins, ca sa-i deruteze si deturneze på critici si sa-i ramaie poezeau intacta, sa n-apuce cine ce sa zica då poemutz. Då timid ce e prefeara sa expuna vita din el, mare si aia cat boul.

        Totusi nici sensibilitatea in exces a moderatorului Mitica D’Aartagnan nu-i a buna.

  7. Dl.Goe said

    Daca tot discutam in (plin) anonimat despre arta si/sau adevar, artisti, public etc, I-auzi una te tinut minte pentru dezvoltari viitoare:

    Al Pacino:

    „Daca majoritatea actorilor se plang ca nu pot face lucruri „normale” din cauza ca sunt recunoscuti si nu se mai pot bucura de intimitate, exista cel putin unul nu doar impacat cu situatia, ci chiar fericit. E vorba despre Al Pacino.

    Starul din „Scarface” a recunoscut ca nu i-ar placea sa duca o viata „invizibila”, sa fie un anomim, admitand ca iubeste celebritatea, relateaza ContactMusic.

    Faimos pentru filme ca „The Godfather” sau „The Devil’s Advocate”, acesta traieste in lumina reflectoarelor de circa 50 de ani si adora asta: „Am acces (in multe locuri, la multe lucruri – n. red.) si lumea se poarta prietenos cu mine oriunde merg. De ce as vrea sa renunt la asta?

    Am avut multi ani in care eram anonim. Am vazut si partea cealalta si sunt recunoscator… Cred ca faima este o parte a vietii cu care am invatat sa traiesc”.

    Al Pacino, exasperat ca e mereu confundat

    Actorul in varsta de 75 de ani e de parere ca, desi multi traiesc ca anonimi, putini inteleg cu adevarat ce inseamna asta, cel putin pana in momentul in care pierd acest statut.

    „Tuturor ne place sa fim in centrul atentiei. Tuturor ne place sa se stie despre noi si raspundem atunci cand suntem apreciati”, conchide el, dand astfel peste nas tuturor vedetelor care se plang de neajunsurile aduse de celebritate si afirma ca niciodata nu si-au dorit sa fie faimoase. „

    • RALG said

      Inca un „nod”:

      Imbecilii lui Umberto Eco – de Mircea Vasi Lescu
      29 iulie 2015, 21:06

      „Au făcut înconjurul presei româneşti (başca bloguri şi Facebook) câteva fraze rostite de Umberto Eco la Universitatea din Torino (pe care a absolvit-o în 1954, iar acum i s-a conferit laurea honoris causa). Vorbea despre „legiunile de imbecili” care au căpătat dreptul la cuvânt pe reţelele de socializare şi despre “prostul satului” care a devenit “purtător al adevărului”.

      Mă tot întreb de ce au devenit aceste fraze o ştire şi de ce au generat atâtea comentarii. Bineînţeles – scrie în manualele de jurnalism – pentru că autorul lor este Umberto Eco. Adică un autor celebru şi, în plus, specialist tocmai în comunicare. Aşa că, pentru cine citeşte (mă rog, mai degrabă “parcurge”) doar site-uri şi postări pe Facebook, cuvintele lui Eco au devenit de mare interes, s-au “viralizat”. Pentru cine mai citeşte şi cărţi, şi texte mai substanţiale pe tema Internetului şi a efectelor sale, nu-i o noutate.
      Se dezbate de vreo douăzeci de ani despre asta. În 1996, un sociolog italian, Alberto Abruzzese, profesor la Universitatea “La Sapienza” din Roma, a publicat o carte în care prevestea că Internetul îi va aduce în scenă pe “analfabeţi”, care vor căpăta accesul la dicursul public în proporţii de masă. Şi prin “analfabeţi” nu înţelegea, desigur, oameni care nu ştiu să scrie şi să citească, ci oameni cu o educaţie precară, care până la Internet nu obişnuiau să citească şi – mai ales – să scrie. Stefan Collini, profesor la Cambridge, observa şi el că, în era dominată de mass media, părerea unui intelectual contează la fel de mult ca a unei vedete dintr-un show TV. Jürgen Habermas scria că Internetul “ne face cadou accesul nelimitat la articole prost redactate”. Andrew Keen, întreprinzător de succes în Silicon Valley (fost patron al site-ului audiocafe.com), retras în plină glorie antreprenorială şi dezamăgire intelectuală, a publicat o carte care anunţă din titlu că Internetul “ne omoară cultura” (The Cult of the Amateur: How Today’s Internet is Killing Our Culture) pentru că, printre altele, în mediul online, “cuvântul unui înţelept face tot atâtea parale cât bâiguiala unui idiot. În acest câmp egalitarist orice intelectual, fie acesta George Bernard Shaw, Ralph Waldo Emerson sau Jürgen Habermas însuşi, nu este decât o voce în plus în cacofonia generală“. Şi mai sunt multe alte exemple de acelaşi tip în care apar cam aceiaşi termeni (“imbecili”, “idioţi”, “superficiali” etc.) atunci când vine vorba despre cei care inundă internetul şi reţelele de socializare cu producţiunile lor.
      Ce-a spus, aşadar, Umberto Eco? Nimic nou. A constatat o realitate care se dezbate serios de ani întregi. Că “prostul satului” a trecut de la bârfa de cârciumă la televizor (uitaţi-vă la talk-show-urile de după-amiază sau la emisiunile târzii din noapte şi o să vedeţi că aşa e). Că Internetul îl promovează pe “prostul satului” la scară de masă ca “deţinător al adevărului”. Nu-i aşa? Daţi o tură pe Facebook şi uitaţi-vă câte prostii pun oamenii acolo (unii dintre ei, cu aerul afectat că au spus un mare adevăr şi şi-au cucerit “cele 15 minute de celebritate”). Dau un exemplu extrem: uitaţi-vă cu câtă încântare îşi pun oamenii pe Facebook poze cu copiii (la plajă, în dormitor etc.) fără să-şi pună problema că în acest fel le asigură delicii pedofililor din toată lumea. Dacă în viaţa reală un imbecil de pedofil s-ar uita pofticios la copilul lor, ce-ar face aceiaşi oameni? (Teodor Baconschi propunea, de pildă, ca regulă nescrisă, dar asumată, să nu se mai posteze pe Facebook fotografii cu copii minori – ceea ce în mass-media profesionistă e reglementat prin lege).
      Desigur, Internetul şi reţelele de socializare nu înseamnă doar asta. Problema e mai complicată. Dar am găsit dovada că Eco are, în esenţă, dreptate citind câteva comentarii de pe bloguri în legătură cu afirmaţiile profesorului. Unii (cu nickname, desigur) ziceau că “s-a ramolit”, îl luau cu “bătrânelule” şi ajungeau scurt la concluzia că Eco “n-a înţeles treaba cu libertatea de exprimare”. Zău? Păi nu e o probă de imbecilitate să crezi aşa ceva despre Umberto Eco şi, mai ales, s-o exprimi în public?
      Frazele pe care le-a rostit Umberto Eco în faţa jurnaliştilor ar fi trebuit să rămână, de fapt, o non-ştire. Căci tema e discutată de mult, inclusiv în cărţile lui Umberto Eco. Dar, evident, pentru unii (pentru cei mai mulţi) e mai uşor să-ţi dai cu părerea online decât să citeşti cărţile lui Umberto Eco. Despre aceştia este vorba. Că-i numim “imbecili” sau altfel, este o altă problemă. Este, de fapt, marea problemă a lumii de azi, dominată de noile media electronice, pe care mulţi nu le-au înţeles, dar le utilizează frenetic, fără să stea prea mult pe gânduri.”

      ––––––––––––––-

      Dl. Mircea seamana din ce in ce mai mult, la stil si pistil, cu Florin Iaru. (Nu cred ca cineva s-ar fi prins daca articolul de mai sus ar fi fost atribuit din greseala lui Flooooorin Iaru). N-as pune accent pe continutul articolului (si pe „dreptatea” sa, ole-ola) cat pe felul in care ditamai redactorul sef il rateaza. Parca e un procuror pe mana cu infractorul care prezinta un rechizitoriu dezlanat, inconsistent, incomplet, special pentru a Ie permite avocatilor acestuia sa-l scape lejer pe inculpat. A mai bifat si domnia sa un articol la ziar. Nu poti sa nu te intrebi daca o primi bani de la gazeta pentru asemenea articole sau daca nu cumva scrie pe gratis, din pura placere a scrisului, in timpul sau liber. Cred insa ca exista sansa ca publicarea acestui articolas sa fie o forma suptila de a ilustra direct tocmai lucrurile pe care le critica formal, un simplu esantion in care se arata cum, cu cateva citate culese de pe net oricine isi poate da cu parerea despre orice, bunaoara Mircea Vasilescu care incearca el (in drum spre veceu) sa faca o stire din ne-stirea lui Umberto Eco si apoi s-o arunce pe net. Este, (sic) de fapt, marea problemă a lumii de azi, dominată de noile media electronice, pe care mulţi nu le-au înţeles, dar le utilizează frenetic, fără să stea prea mult pe gânduri.. Alta stire in acest articol nu vaz, alta stire nu e… Vorba ceea. Poate vezi tu!

      • Dl.Goe said

        Acuma de… Daca n-a râm-nit nimenea nici macar la apetisantul sorici fraged de Mangaliță, nu ne mai putem mira catusi de putin ca n-a poftit nimeni sa guste din soriciul gandirii tare ca talpa, al moderatorului de la Dilemea Veche. N-aveam cum sa emitem asemenea pretentii cum c-am fi in stare sa fabricam o stire din doua nestiri consecutive. Mai bine sa culegem stirul si sa-l dam porcilor. O ciorba de stir face bine oricui. Infinit mai bine decat o sire falsa.

  8. Dl.Goe said

    O-då celor re/trași – de-di-ca-ție:

    …un gest artistic marca Marco Masini, profund adevarat🙂 Caci… Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit! Acela si numai acela. Incolo nu. Si nu. Si nu.

    • stely said

      „Non importa se ho pianto e sofferto
      questa vita fa tutto da sé
      nella musica ho solo scoperto
      il bisogno d’amore che c’è
      Chi lo sa che cosa è vero
      in un mondo di bugiardi
      non si può cantare il nero
      della rabbia coi miliardi
      siamo tutti conformisti
      travestiti da ribelli
      siamo lupi da interviste
      e i ragazzi sono agnelli
      che ti scrivono il dolore
      nelle lettere innocenti
      e la loro religione
      è di credere ai cantanti
      ma li trovi una mattina
      con la foto sul giornale
      in quell’ultima vetrina
      con la voglia di gridare
      al mondo Vaffanculo
      Vaffanculo Vaffanculo

      Mi dimetto da falso poeta
      da profeta di questo Fan’s Club
      io non voglio insegnarvi la vita
      perché ognuno la impara da sé
      Me ne andrò nel rumore dei fischi
      sarò io a liberarvi di me
      di quel pazzo che grida nei dischi
      il bisogno d’amore che c’è
      ora basta io sto male
      non è giusto Vaffanculo

      Nello specchio questa sera
      ho scoperto un altro volto
      la mia anima è più vera
      della maschera che porto
      finalmente te lo dico
      con la mia disperazione
      caro mio peggior nemico
      travestito da santone
      Vaffanculo Vaffanculo
      Vaffanculo Vaffanculo „

  9. RALG said

    O-då celor a/trași – de-di-ca-ție:

    …un gest artistic marca Nino Rota, profund adevarat🙂 Caci… Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit! Acela si numai acela. Incolo nu. Si nu. Si nu.

  10. Poate vă abat gândul on topic…🙂 Dacă nu, „ad hominem”, good boys!

    Ceva fain despre cel care l-a inspirat pe Thomas Mann pentru „Doctor Faustus”, mai jos.
    Cine era oare mai „sincer”? Parodiatorul Mahler ori Leverkühn, scrind liturghia pe dos?

    http://www.carnegiehall.org/About-the-Music/Golden-Age-of-Music-Mahler-Second-Symphony/

    • ERATA: „liturghia”. Prietenii știu de ce cu ghilimele.

      • RALG said

        @Marinalia – In cazul in care chiar nu va puteti abtine sa va balaciti in troaca lu goe, sfatul nostru dezinteresat ar fi sa incercati sa scrieti mesaje fara trecut. Cu continut (daca se poate), dar fara istorie. Desigur ca cel mai sanatos pentru d-voastra ar fi ca aici sa va abtineti total de la gestul prozaic al postarii de mesaje, dar cum nu va credem capabila de un asemenea gest artistic, si intrucat noi nu practicam cenzura, nu ne ramane decat sa speram (pentru d-voastra) ca veti fi in stare sa urmati primul sfat, cu rabdare si cu consecventa necesara, pana cand veti ajunge la performanta de a scrie mesaje pe care sa le putem aborda punctual. Pe text. Macar 100 de astfel de mesaje. Daca insa decideti altminteri ori daca va dovediti (involuntar) incapabila sa urmati sfatul si veti continua sa va oferiti ca ofranda pe altarul divertismentului virtual, fie. Nu ne opunen. Dimpotriva. Am dorit doar sa aveti ceva mai multa limpezime fata de alternativele pe care le aveti in fata. Cum credeti si d-voastra. Consultati-va si cu printul con-sort. Trebuie sa aiba si dansul o parere, chiar de n-ar fi indreptatit s-o exprime.🙂

        • stely said

          Hopaaa …”marginalia ” a castigat (din nou) pariul . Se va bucura, asadar .🙂

          • Dl.Goe said

            Intotdeauna este o bucurie pentru noi sa le putem fi de ajutor membrilor clubului „Arca lui Goe” sa-si castige pariurile in viata. Se pare ca d-na M..u este mereu pe val si-si castiga (cu ajutorul d-lui Goe) toate pariurile, ceea ce ne da sperante ca in curand isi va face suma. Totusi nu ne putem abtine sa ne intrebam cine or fi oare påmpålåii care tot pariaza prosteste in contra clarviziunilor imbatabile ale d-nei M..u.

            Adica dansa vine si zice:

            „Pariez ca daca stau capra pe punte, mai devreme sau mai tarziu dl.Goe o sa-mi traga un sut in cur.”,

            iar „fraierii” (uituci de la mâna pân-la gura🙂 ) sar mereu la cap sa tina pariul, special ca sa-l piarda, spre bucuria d-nei cu pricina.

            Asta imi aminteste un banc de demult. Cica o baba era suspecta de venituri ilicite asa ca un militian venit sa cerceteze cazul, in apartamentul luxos al babei, o intreaba de unde are atatia bani. Baba ii raspunde ca ea castiga bani din pariuri.

            – Cum vine asta? insista militianul
            – Pai uite, de exemplu fac pariu cu d-ta pe 100 de lei ca pana maine la pranz o sa-ti iasa un furuncul in varful sulii. (zice baba facand cu ochiul, de la un tic pe care-l avea de demult)
            – Eee, (face militianul). Ok, tin pariul. O sa vin maine la pranz sa continuam ancheta.

            A doua zi militianul radiind de bucurie vine la baba si zice:
            – Ei babo, scoate suta c-ai pierdut pariul.
            – Nu cred (zice baba). Trebuie sa vad
            – Ok – zice militianul si-si da pantalonii jos.

            Baba isi pune ochelarii si-i zice:

            – Vino mai incoace la geam, mai la lumina, ca nu vad.

            Militianul se executa, iar baba decaloteaza si se zgâieste indelung si de aproape, apoi zice.

            – Mda, ai castigat pariul.

            Scoate o suta din poseta si i-o intinde militianului. Militianul ia suta o baga in buzunar apoi continua ancheta.

            – Deci cum ti-ai castigat banii? Ca pariurile vad ca le pierzi.
            – Ei si d-ta acuma (zice baba). Uite le vezi pe babele alea trei care stau pe banca in fata casei? Eee, am facut pariu cu fiecare pe cate 1000 de lei ca militianul care ma ancheteaza o sa le arate pula pe geam.

            Cam asa si pe Arca lui Goe, un sistem de relatii win-win-win… in care toata lumea castiga, militianul suta de lei si finalizarea anchetei, baba pariurile, babele celelalte spectacolul, iar d-lui Goe i se mai contabilizeaza, la raboj, inca o fapta buna facuta in favoarea publicului si membrilor clubului.🙂

          • stely said

            Nu scriu nimic ce ar putea sa o supere pe d-na Marginalia . N-am voie . Astazi este o mare sarbatoare crestina .Cine nu o respecta (nu tine cont de ea) o pateste…

            6 august, un praznic important pentru credinta ortodoxa: Schimbarea la Fata a lui Iisus Hristos, unul dintre cele 12 praznice imparatesti.

            Se spune despre aceasta zi ca este hotar pentru vara si este privita ca inceputul toamnei. Sarbatoarea mai poarta numele de Obrejenie, denumire slava care inseamna „transformare, schimbare”.

            In popor, se spune ca cine nu respecta aceasta sarbatoare se va usca si va fi galben precum florile care incep de-acum sa paleasca. Cine spala haine va fi napadit de plosnite si paduchi. Daca fetele spala haine in aceasta zi nu le va mai creste parul, asa cum nu va mai creste iarba in lunile urmatoare.

            Se mai spune ca daca dimineata nu-ti vezi umbra capului la rasaritul soarelui, nu vei mai apuca sfarsitul anului.

            Se zice ca daca te certi in aceasta zi, tot in cearta o vei tine pana la finele anului. De asemenea, se crede ca daca te rogi in aceasta zi sa scapi de un obicei daunator (betie, fumat, preacurvie etc.), sigur vei avea leac.

            P.S . Văd că cine râde cu lacrimi nu păteşte nimic . 🙂 🙂 🙂

          • Dl.Goe said

            Ooo, dar cate altele nu-s legate de ziua de 6 August. Pe vremuri se sarbatorea ziua marinei (Barca pe valuri pluteste usor, inima-mi salta de amar si de dor. Candva un mic Titanic s-a scufundat in Herastau, a murit lume). E ziua lui Robin van Persie. Tot pe 6 august au murit (in ani diferiti) trei papi de la Roma. E ziua nationala a catorva natii. Pe 6 August a inceput batalia de la Marasesti. Pe 6 august a fost executat prima oara un condamnat la moarte folosindu-se scaunul electric. Si cate altele. Plus, vorba d-voastra Hirosima si Schimbarea la fata. Iar d-na Marginalia se schimba la fata azi. Din pacate se schmba de doua ori in aceeasi zi: odata inainte si odata inapoi. Naparlire? Metamorfoza? Nu cred. Faptul ca se abtine sa zica astazi ceva pe Arca lui Goe, de teama sa nu se certe cu noi tot anul, inseamna ceva si merita apreciat. Ar merita chiar aplauze furtunoase.

    • stely said

      @Marginalia, nu ar fi bine sa -mi” traduci” tu si mie ? Macar partea cu „liturghia” pe dos. M-ai facut curioasa . Daca nu ai tu timp, roaga-i pe prietenii tai care „stiu de ce „… Hai , te rog !! Poate de data asta nu vei castiga pariul. Sau tii neaparat sa-l castigi ? Dupa ce se vede sunt semne ca il vei pierde. 🙂

    • Dl.Goe said

      In acord cu filosofia îndeobște acceptata implicit (si explicit) pe Arca lui Goe, fiecarui mesaj postat de catre vizitatorii intamplati i se acorda, in genere, atentie in mod cel mult punctual, individual (fireste fara a fi ignorat fluxul local – pseudo-dialogul – in care se gaseste ca parte, if any), adica i se acorda atentie ori deloc ori pe text (fata cu continutul sau concret). In situatii exceptionale, ca rezultat al stradaniilor consecvente ale unor entitati distante, anonime, din spatele persnajelor care iscalesc mesajele, unele mesaje capata „privilegiul” de a fi tratate la global, ca parti ale unor intreguri, seturi mai vaste de mesaje, in acord cu logica integrala a acestor uniuni sovietice de mesaje bolnave, care si-au pierdut independenta si libertatea. Am avut cazuri. Bunaoara acuma, cazul mesajelor M..u, care, daca ar fi tratate individual, in acord ca filozofia îndeobște acceptata implicit (si explicit) pe Arca lui Goe, ar tebui ignorate copletamente, fiind goale de orice continut: clisee, banalitati, tentative de bagare in seama, citate, copy-past-euri, pro-zaice pre-texte, zgomote de fond (aflate asadar intr-un bun acord structural cu caracterul personajului purtator). In fine… Acesta fiind contextul nu putem sa nu re-marcam inca o data (global) superficialitatea (cåpreascå) a celei care cauta insistent atentie (un anumit fel de atentie) fara a fi capabila a fi in stare sa ofere motive corespunzatoare pentru asemenea pretentii fara rezon. Simuland non-salanta si detasarea, d-ei a trecut „peste”, lasand la o parte toate verzele incepute, din care muscase inainte, si, cu o no-stima seninatate, musca acum o alta varza (care nu-i a dansei, caci dansa nu are nimic in capul dansei) invtandu-i cu mare marinimie si pe altii la masa. In cazul unui asemenea „mesaj inseriat”, un simplu „Nu, multumesc”, nu poate fi de ajuns, drept pentru care venim si zicem:

      @Marginalia… Asa si? Aveti impresia ca Arca duce lipsa de link-uri catre net? Ori te pomenesti ca v-oti fi simtind perspicace in aluzii de gol? Mai sa fie. Aveti vreo parere anume, a d-voastra, personala, noua, (originala in fond sau in forma) fata de sugestia tematica respectiva? Se vede traeba ca umblati cu capul gol, ceea ce va rapeste posibilitatea de a fi „starter” de discutii aici sau aiurea. Va recomandam cu caldura sa re-postati mesajul de mai sus la d-voastra-n blog, sau la „prieteni” (mai ales la cei neglijati🙂 ), ori la cei din anturaj. Veti avea ocazia unor surprinzatoare experientieri participativ-comparative, care s-ar putea sa va edifice fata de zero-itatea personajului pe care-l (pardon) impersonati, cu sârg, på net. Cu alte cuvinte, ma tanti: Cânta la alta masa ca n-avem marunt.

      P.S. Inainte de a trece sa muscati alta varza, fiti buna si spuneti-ne ce anume va face sa aveti impresia c-ati fi „on topic”. Care este „topicul” la d-voastra-n cap? De curiozitate. (Aparte: Cuminte tanti M..u, n-a vrut sa raspunzå).

  11. stely said

    🙂 De cand sunt acolo ? Cred ca sunt singura care a observat . Nici macar „marginalia” nu a vazut . Trebuie ca ati avut niste criterii pentru modul cum le-ati distribuit.. In orice caz imaginea care ma reprezinta pe mine imi place cel mai mult . In primul rand culorile(albastru pur, rosu aprins si galben auriu ) sunt dintre cele care imi plac cel mai mult. Ei, si verdele dar aici este putin definit. In arta traditionala crestina rosu este culoarea jertfei . În simbolistica populară este culoarea iubirii (asociată florilor , îndeosebi trandafirilor), a vieții ..si a furiei ,dar mai putin etc… Albastru este culoarea cerului , a loialității, dar și a” lucrurilor misterioase… Galbenul , culoarea soarelui .”Goethe, în teoria sa despre culori, numea galbenul „o culoare veselă, vie și cu efect liniștitor”…
    In concluzie , „Tipatul” pe care mi l-ati atribuit nu este atat de infricosator. Nici figura nu este asa de speriata . Parca se minuneaza de frumosul asfintit de soare , nicidecum sa fie speriat de ..moarte . 🙂 Zau, chiar cred ca „spune ” adevarul. Un „adevar” al iubirii, loialitatii si al liinistii …:)

    • stely said

      @Dl Goe,
      Aici, daca m-as fi chinuit un pic(aiurea) 🙂 poate as fi scos chiar o capodopera, dar nu fu’ sa fie … nici macar un gest artistic acolo. 😦
      Insa , mai spuneti … Desi nu crez… sa mai tie mult gerul acesta… intelegand ca ati sperat ca altcineva ar fi putut (sigur) sa scrie…” macar un gest artistic acolo. 😉

      • stely said

        Of, of , of … nu a iesit nici macar citatul ca lumea , daramite …
        Trebuia asa :”Aici”, daca m-as fi chiniuit un pic (aiurea) 🙂 ” poate” as fi ” scos…. ” .

      • Dl.Goe said

        Partea d-voastra din gest este indeplinita (…). Mai departe este treaba spectatorilor….

        • stely said

          La fel am crezut si eu, desi (poate) ar fi fost mai bine sa astept sa vina, cu respectivul gest, literatii cei adevarati care au talent si pricepere la vorbe măiestre . Dar n-am avut rabdare. Gestul d-voastra m-a incantat (amuzat) atat de mult incat am simtit nevoia sa vin de graba cu un raspuns. Abia dupa ce l-am afisat am vazut ca este „naspa” (…). Cand am vazut ca ati amutit cu totii mi-am zis , gata, de maine nu mai fac . 🙂 Dar, macar, am avut curaj . Nu am ramas ca altii fara grai , desi pana mai ieri imi spuneau sus si tare ca sunt poete de valoare. Pai da, acum jubileaza… Totusi am realizat ceva…dar sa nu ma grabesc din nou. Mai bine astept sa-mi spuna( public )ce inseamna „OOPS”. 🙂

          • Dl.Goe said

            Toate jubilatiile sunt oricand binevenite. Sa ne jubilam asadar in semn de solidaritate cu jubilatiile jubilantilor nostri.🙂
            Vivat!

            P.S Un poet nu stie niciodata el insusi daca este „de valoare” sau nu. Nu are cum. Desigur ca in planul nepoeziei (sale, caci niciun poet nu este 100% poet, ci si pro-zator, cat de cat, pe ici pe colea), el poate cantari vorbele altora (cititori-critici-literari) si poate jongla logic cu ipoteza c-ar fi fiind ori ca n-ar fi fiind „de valoare”. Pentru el insusi, un poet este un poet si atat. Maximum cat poate fi el de poet. Caci nici macar in exercitiul functiunii aflandu-se, tot nu-i poet 100%… 50% fiind destul ca sa fie poet (poet, poet-poet si atat). Ca e valoros sau nu, nu depinde niciun pic de procentajul sau interior (cat de dedicat este el si de adevarat in raport cu procesul creatiei poetice). Unii poeti 50% sunt uneori mult, chiar cu mult mai mai mult, mai valorosi decat vreunul daruit care ajunge sa fie (cand e, – picat in poezie) chiar 99,99% poet. Poetul stie cel mult asa, aproximativ, cat de poet e el ca poet. Despre cat de valoros ar fi fiind n-ar putea avea nici cea mai vaga idee. Normal ar trebui, ca poet, sa aiba mari retineri in a considera termeni precum „valoare”, „pret”, „pozitie”, „clasament”, „mercurial”, ca fiind compatibili cu arta poetica in sine. Un poet care nu e fericit (eliberat) doar cu/prin faptul anume de a fi poet, nici nu e poet. N-are cum. Poate fi cel mult un animator literar, mercenar literar, gogoman, veleitar, aspirant naiv, impostor, fanfaron, muhaia, cabotin, milog, lichea, canalie, vulpe bearca sau corabian (ori ceva (tot) pe acolo). Incolo nu. Zåu.

            Intr-o lume ideala ar trebui interzisa cu desavarsire vanzarea poeziilor pe piata, ca si a oricaror opere de arta. Toate ar trebui sa fie gratis, popularizarea si comercializarea acestora ar trebui sa se faca la pretul necear acoperirii procesului de reproducere al respectivelor capodopere (materialele si manufactura, hartie, panza, vopseluri, tus, marmura, bronz, CD-uri, DVD-uri etc), nimic altceva. Abia atunci ar putea fi vazuti adevaratii poeti, adevaratii artisti… O mama care sta ore intregi sa orneze (artistic) o prajitura pe care copiii ei o mananca intr-un sfert de ora este mult mai poeta decat multi „poeti” auto-etichetati astfel. Nu?

          • RALG said

            @Stely – Ne bucuram constatatnd ca v-a placut sarada celor patru negri mititei. Profitam de ocazie pentru a face un anunt publicitar: Pierdut INTJ (in IN-finit). Il declaram pretutindeni. Nu asteptam provincia si nu oferim recompense.

          • RALG said

            Avem (inca) un numar oarecare de vizitatori (surprinzator numarul, surprinzatori vizitatorii), care au invatat sa vina si sa tacå. Ne-a sporit ce-i drept si numarul vizitatorilor care au invatat (au avut de unde🙂 ) sa nu mai vina si sa (si) tacå. Este extrem de incurajator sa te afli in vecinatatea unor insi carora sa le poti cere, la o adica, sa tacå atunci cand ponderea lor o intrece pe a celor carora le-ai putea cere cel mult sa faca liniste. (Am avut mereu si dintre acestia). Problema este ca urma scapa turma… Sau nu. Nu se stie inca ce urmå o sa avem pana la urma pe Arca. Urmeaza sa ne lamurim. Cand, cum… nu se stie. Va vom tine la curent.

          • stely said

            Asa este, dar dupa cum stim INTJ este cel mai liber de „obligatii” dintre „prea-cinstitii cititori … „. Apare si dispare cand doreste dumnealui. Insa trebuie sa recunoastem a fost primul care a facut multe comentarii ,”gesturi artistice”( alaturi de Dl Goe ) pe care , marturisesc , le-am savurat cu emotie si interes. Nici nu stiam cui sa-i dau dreptate. Cand citeam comentariile d-lui ,spuneam( da ) si eu cred la fel. Adica, exista si adevar (jumatate, poate?) in „Strigatul ” lui Munch . Si d-voastra , parca, i-ati da dreptate . Asa inteleg eu faptul ca i-ati atribuit prima imagine -cea in culori ceva mai inchise, mai ales verdele , semn de frica sau durere, banuite de d-lui , care stie ce inseamna durerea de masele. 🙂
            In schimb , cand citeam argumentele d-voastra precum ca , nici vorba, intr-o opera artistica exista numai frumusete pura . Ea este aceea ,care il emotioneaza pe consumatorul de arta. Mi-a placut foarte mult cum ati argumentat iata aici :

            Adica ca nu-i vorba despre niciun adevar ci de non-adevar, de un potential de emotionare magic prin aceea ca este adaptat anume, fiind practic personalizat fiecarui spectator potential, astfel incat sa-i faciliteze acestuia accesul la proriile-i emotii, straine de ale oricui altcuiva. Cam ca un dispozitiv plasat intr-o piata publica, asemanator unui automat de cafea, care in loc sa dea cafea, da fiecaruia altceva, nu la intamplare ci in accord cu starea emotinala a fiecrauia dintre cei care pun degetul si apasa butonul dispozitivului. Unuia ii ofera cafea. Altuia ii zbarleste parul, altuia ii creaza un frison rece, unuia ii da o tzuica, altuia-i produce o erectie, un zambet, o grimasa, un sentiment nelamurit, o raceala, o indiferenta, o maslina, o grisina, o sarma, o ciorba de potroace.

            Prin urmare, m-as bucura ca domnul INTJ sa se intoarca spre a -si confima inca odata, printr-un nou „gest artistic, opinia despre „adevar sau frumusete ” in opera lui Edvard Munch.
            Apropo, dar Dl Goe de ce si-a atribuit ultima imagine (pictura ) cea in alb-negru ? Alb -negru doua „culori” in opozitie .

          • arcaluigoe said

            Albul si negrul nu sunt culori, ci non-culori. De aceea. Si, nu, nu intotdeauna. Depinde de perspectiva. Noua (de ex) ne place la nebunie perspectiva din care albul si negrul nu sunt deloc in opozitie, ci chiar din contra, fiind unui si acelasi lucru: ceva. In opozitie cu nimic. Cu neantul. Care oricum e diseminat discret in toate cele 4 versiuni al strigatului mut-munch. Chiar daca, din motive nu prea clare, oamenii asociaza simbolic negrul, intunericul, cu neantul, noi stim foarte bine ca tot simbolic albul este inca si mai potrivit pentru a fi asociat cu neantul. Dar cand nu ne mai lasam manipulati de simbolistici precare, atunci intelegem mai bine ca albul, negrul sunt tot una, tot un drac, in totala opozie cu Nimicul. Neantul. Care este Totul. Totul este Nimic… Restul… bla-bla-bla. Dar altceva v-as intreba. Cum se face ca n-ati observat din prima ca singura careia i s-au inecat toate corabiile este Marginalia?

          • INTJ said

            @RALG – corect: recompense se ofera doar pentru ceva ce are valoare. 🙂

            @Stely – recuperand de citit pe aici constat ca Dl.Goe include „receptorul” cand vorbeste despre arta, eu ma opresc la „emitator” (ala care „emite” dintr-un motiv anume, fara sa-i pese daca-l „receptionat”). pentru mine conteaza „emisia” si impulsul care a pornit-o … si mi se pare ca ptr. Dl.Goe conteaza mai mult „receptia”. da’ are si el dreptate: daca e sa dai bani pe arta, atunci conteaza „receptia”. altfel spus: nu-s curios cum a descris Munch pictura, nici cum o interpreteaza altii, nici cum o evalueaza profesionistii … ce ma intereseaza e in primul rand acel ceva (nedefinit) ce a existat in mintea lui (ca urmare a impulsului creativ), faptul ca el s-a obosit sa picteze acel ceva si abia apoi interpretarea ce i-o dau eu sau altii.

          • Dl.Goe said

            @INTJ – Incet dar nesigur (sic), pline de rani si suferinte, ne apropiem pas cu pas de adevar, poate chiar de adevarul ca arta nu include/presupune adevar (vreun adevar), sau poate, cine stie?, de adevarul vice-vers, ca sa zicem asa. Prin urmare arta nu-l include pe receptor (asa este, el doar o valideaza ca arta) nici interpretarile ulterioare al artistului ori martorilor (asa este). Singurul adevar posibil ramanand cel potential ascuns in background-ul pre-existent in mintea artistului, incogniscibil noua, oricui, despre care d-voastra aveti credinta (mistica) ca ar contine fragmente de natura adevarului, a vreunui adevar. Desigur ca ar fi tentant sa discutam despre cat, ce si daca acel ceva contine adevar (poate o s-o si facem altadata, pe un topic adecvat), dar pe moment nu gasim potrivit sa insistam acestui aspect colateral off topic. Multi insi se afla in posesia acestui ceva indefinit, primordial (o tema de discutie in sine), dar numai unii (artistii) sunt capabili sa produca arta. Prin urmare, tehnic vorbind, terminologic, semantic, acel ceva (comun multora) nu face parte din opera de arta. Este pe frontiera operei de arta, in exteriorul acesteia. Opera de arta este prilejul de a calatori pana acolo si de a arunca o privire in håu (un håu similar posedand fiecare). Asadar si prin urmare, pentru moment, cat adevar contine håul si/sau daca ar contie asa ceva (cu totul alta tema) este neesential. Important ar fi sa aflam de ce credeti d-voastra ca acel ceva nedefinit (e nedefinit dar totusi denota musai adevar !?) este parte a operei de arta. In mod rational n-am putea sa-l consideram parte a operei de arta mai mult decat consideram vopseaua din tablouri, sau afectiunile psihice ale pictorilor. Ca veti accepta sau nu sa lasam deoparte chestia aia nebuloasa (comuna multora) de care artistul se foloseste – ca de vopsea – sa creze capodopera – nu mai conteaza. Vom merge mai departe si, cand va veni vremea, vom plonja in acel indefinit, ignorandu-i apartenenta sau neapartenenta la „arta”. Anticipand as zice ca, in opinia noastra nici acela nu contine niciun adevar.

            P.S. Uite, discutiile noastre pe aceasta tema sunt o mica opera de arta. Denota frumusete si genereaza emotie (fel de fel de emotii) fara sa se bazeze si fara sa ajunga la niciun adevar.

          • INTJ said

            @Dl.Goe – „Important ar fi sa aflam de ce credeti d-voastra ca acel ceva nedefinit (e nedefinit dar totusi denota musai adevar !?) este parte a operei de arta.” … pentru ca, multi am vazut rasaritul si doar foarte putini au avut impulsul de a il picta/descrie. ok, si mai putini au filosofat pe seama sa … da’ oricum nu despre rasarit (sau blocuri de marmura/piatra nesculptata) e vorba ci despre acel impuls care, impreuna cu rasaritului (sursa partiala ptr. impuls). duce la arta. fara acea farama de adevar avem kitsch, telenovele, manele, etc. … adica cu totul altceva decat arta. avu’ nu va opreste nimeni sa ascultati manele si sa lacrimati la „ma iubeste femeile” … da’ sincer cred ca nu-i cazul (fiindca stiti prea bine ca nu „va iubeste toate femeile, indiferent cat de multe va iubeste”, ba mai mult: nu stiti cine si daca va iubeste – farama de adevar).

          • Dl.Goe said

            Deci nu vorbim despre rasarit ci vorbim despre un impuls (acel nedefinit) care (dupa d-voastra) ar exista numai la artisti si nu si la orice om (dupa cum credem noi si dupa cum a precizat in precedenta epistola). Repetaind as zice: Multi insi se afla in posesia acestui ceva indefinit, primordial (o tema de discutie in sine), dar numai unii (artistii) sunt capabili sa produca arta. D-voastra ziceti ca numai artisti l-ar avea (!?) si ca asta ar justifica sa-l consideram parte a artei. Este asta ceea ce sustineti? Hm! In acest caz spectatorii neartisti nu pot avea acces la acel ceva specific artistilor decat in masura in care este transpus cumva in opera de arta, simbolizat (nu prin simpla includere formala, directa a acelui ceva in definitia frontierei operei de arta). Spectaorul neartist navigheaza (cu emotie) printre simboluri, inapoi pe firul apei, de la capodopera pana la acel inefabil nedefinit, specific numai si numai artistilor si care, asadar, nu are corespondent in sufletul spectatorului. El spectatorul recunoaste un asa ceva prin faptul ca nu-l intelege (nu-l poate intelege, fiind strain de natura sa) nu-l mai poate decodofica, nu mai stie ce simbolizeaza. Prin urmare atunci cand da peste ceva neinteligibil considera acel ceva ca fiind adevarul artistului, samburele de adevar care face opera de arta asta iar nu kitsch. Sau cum alt fel are acces la acel ceva? D-voastra cum anume recunoasteti ca o opera de arta e arta si nu kitsch? E vreun algoritm? Nu tot simtind? Faptul ca artistiul el singur ar fi in posesia unui misterios impuls inefabil, strain de natura oricarui alt uman, ca ipoteza de luat in discutie are darul doar de a complica problema, de a escamota problema adevarului cautat (cu lumanarea) in arta. Eu cred ca impulsuri din acelea se gasesc la tot omul, artistul fiind singurul, dispus, pre-dispus si capabil sa le transforme in arta, fara ca ele sa fie parte din arta. Daca cel care a simtit sincer, macar ca dorinta, auto-emotionandu-se, imboldul de a zice „Ma iubeste femeile si e moarte dupa mine” si daca si altii se emotioneaza sincer audiind melodia, atunci jos palaria. Aceea este o opera de arta. Ca este si kitsch in acelasi timp nu-i mai putin adevarat. Nu exista nicio opera de arta care sa aiba acoperire universala.

            Impresia mea acuta este ca d-voastra mai degraba nutriti o speranta secreta ca dincolo de ceea ce acceptati ca va creaza emotie sa fie domnule si un pic de adevar, o realitate. Nu doar iluzie.

            Daca o avea artistul ceva ce-i este specific lui si numai lui (dincolo de dispozitia, predispozitia si abilitatea de a transforma (codifica simbolic) in arta niste emotii ale sale, similare emotiilor tuturor, fiecaruia, oricui, umane, nu stiu. Cine ar putea stii? Putem trage aceasta nadejde, putem considera aceasta ipoteza, stiind ca n-o vom putea niciodata s-o verificam (o credinta mistica), si putem spera ca daca acea misterioasa esenta exista ea mai si contine adevar, din care artistul extrage un pic si-l pune in opera, (partea care ne ramane neinteligibila, noua, spectatorilor, celorlalti neartistii) si putem sustine ca acela este adevarul care da valoare capodoperei. Eu unul prefer sa gasesc explicatii mai prozaice inabilitatii mele de a intelege ceva, inclusiv (sau mai ales) cand este ceva care ma emotioneaza. Opera de arta incepe dincolo de artist si se temina dincoace de receptor. Unul este necesar s-o creeze, celalalt s-o valideze, ramanand in afara entitatii identificata ca „opera de arta”. Adevarul ramane in afara acestui spatiu care este exclusiv al frumusetii emotionante.

            Si da, acesasta parodie constituie un gest artistic:

          • INTJ said

            @Dl.Goe – faceti ce faceti si tot la consumatorul de arta reveniti. ce recunoaste/denumeste fiecare ca fiind arta e diferit si tocmai de aceea, ca sa nu vorbim unul pe langa altul, avem nevoie de un numitor comun … iar cel mai mic numitor comun e independenta de consumator dar nu simpla existenta. ce ramane? ce face eventual legatura intre artist/creator si consumator?

          • Dl.Goe said

            Cred ca e cazul sa ne intoarcem la baza. Ce este arta? Are arta de a face cu absolutul? Ca sa vorbim despre arta trebuie sa existe un creator ingenuu care sa fi creat ceva si un spectator (consumator daca vreti; baiete una mica la baiatu’) care sa se emotioneze fata cu creatia. Ce nu se incadreaza aici nu e arta, iar ceea ce se incadreaza e musai arta. Nimic mai simplu. Daca aveti alta definitie la baza va rog sa o furnizati in cuvinte, printr-un enunt nenegativ ca sa stim cum ne incadram, cum stam si ce leafa luam. Daca vreti o definitie mai restrictiva a artei, cu atat mai bine. Ramane loc inca si mai putin pentru vreun adevar posibil. Daca tot cautam vicii de procedura putem cel mult amana verdictul… Nimic altceva. Iar noi nu ne grabim deloc, iar pe Arca lui Goe & Co nimic nu se pre-scrie.

  12. stely said

    Pe 6 august 1945, la ora locală 8 şi 15 minute, avionul american de luptă Enola Gay a lansat bomba atomică asupra oraşului Hiroshima. La manșa avionului se afla Theodore Van Kirk, olandezul care a dat drumul bombei ce a ucis 145.000 de oameni.

    Theodore Van Kirk a murit pe 28 iulie 2014 la vârsta de 93 de ani. În ultimul său interviu, americanul de origine olandeză spunea: „Am privit în urmă și am văzut un mare nor, am intuit dezastrul produs, dar nu aveam de unde să știm atunci care erau pagubele, cu adevărat. Aș face-o din nou, dacă ar trebui”.

    P.S. Hmm…” As face-o din nou , daca ar trebui ” : shock:

    • arcaluigoe said

      Da, dar ati uitat sa citati ceva din „Surâsul Hirosimei”. De Jebeleanu. Nu?

      Ce ceata deasa, vai ce ceata deasa
      Nu mai cunoastem drumul catre casa
      .

      • stely said

        Eiii, facusem o prelucrare(compilatie) a explicatiei lui Edvard Munch , referitor la ce a vazut si simtit cand se plimba cu prietenii si imaginile din video-clip privind efectele bombei de la Hiroshima : ….”dintr-o dată cerul s-a intunecat apoi a devenit roșu de sânge … Nu a fost sânge ci limbi de foc deasupra orasului . Theodore Van Kirk (pilotul care a aruncat bomba ) a mers mai departe, dar cei 145.000 de oameni din Hiroshima au privit moartea ingroziti, tremurând de spaima … Mai spuneam : oare or fi avut ei timp sa mai tipe ?”

        P.S. Nu am postat-o , intrucat imi „promisesem” ca nu mai fac nici „macar un gest artistic acolo”. 🙂
        A, si mi-am adus aminte ce ati spus iata :”O mama care sta ore intregi sa orneze (artistic) o prajitura pe care copiii ei o mananca intr-un sfert de ora este mult mai poeta decat multi „poeti” auto-etichetati astfel. Nu?”

        Prin urmare am sters „compilatia” pe motiv ca nu este nici macar… si m-am dus la bucatarie sa fac un tort de mere… A iesit ,da , o „capodopera” . Ornat cu frisca, fructe si ciocolata apoi am scris pe el : „La multi ani, tataie”🙂 Zau ! Fug acum sa fac si restul ,,,

      • INTJ said

        Nu mai cunoastem drumul catre casa.” e un exemplu bun ptr. punctele de vedere diferite:

        INTJ – aaa … drumul catre casa n-ai cum sa-l (mai) cunosti daca nu l-ai parcurs macar odata. ce cunosti e doar drumul dinspre casa. artistul minte cu „catre casa”, adevarul fiind ca el de fapt cunoaste „dinspre casa”, frumosul fiind eventual „emotia intoarcerii acasa” si/sau „aventura parcurgerii drumului”. etc.

        D.Goe (banuiesc) – artistul descrie un om dezorientat din cauza cetii, care risca sa nu mai ajunga acasa, care urmeaza sa sufere de dor de casa, care eventual va parcurge diverse etape ale durerii si disperarii, etc. … da’ imaginea e misto: perdeaua de ceata deasa ce impiedica orientarea, imposibilitatea atingerii destinatiei (minciuna: are busola tipu’ !) … elemente simbolice numa’ bune sa trezeasca emotii tin cititor.

        • Dl.Goe said

          D.INTJ (banuiesc) – nu va mai amintiti pare-se surasul (Hirosimei) de Jebeleanu. Nu mai exista nicio casa. Nu mai exista nici dor de casa. Nu mai exista nici copii care sa rataceasca din cauza cetii atomice pe drumul inexistent de acuma de la scoala pana acasa. Nu mai exista decat ceata. Acesta este adevarul: ceata. Artistul a creat arta: punand in ceata atomica niste copii imaginari, care cauta o casa imaginara, totul pentru a-i simboliza artistic pe copiii (cu trei de „i”) morti (cu un singur „i”) si pe casele distruse in bombardamentul atomic de la Hirosima, pentru a-l sensibiliza (emotiona) på citior intr-un cacat de poezie patriotica dedicata luptei pentru pace in contra imperialismului American. Adica non-arta. Mai multa arta gasindu-se in chiar ciuperca atomica genaratoare de ceturi din dimineata zilei de 6 august 1945, in tara soarelui rasare, mai la est de tara diminetilor linistite. Uneori lacunele de lectura (lectura obligatorie) nu slujesc adevarul, chiar daca lasa nealterat de arte, sufletul pur si adevarat al vorbitorului pro-fan. 🙂

  13. Dl.Goe said

    Mangalița a fost obtinuta în urma încrucișării suinelor autohtone, a mistrețului și a porcului sumadia de talie mare, cu părul lung și creț (din Principatul Serbiei) pe teritoriul Imperiului Habsburgic, la sfârșitul secolul XVIII, prima atestare a sa fiind pe mosia de la Chisineu-Cris (azi in judetul Arad) a arhiducelui Joseph Anton, al saptelea copil al imparatului austriac Leopold al II-lea. Este o rasă specializată pentru producția de grăsime și are cinci varietăți: blondă, roșie, neagră, cu abdomen de rândunică și bariș. în ardeal se crește de peste 160 de ani, iar după alți autori de cca. 200 de ani (din anul 1803). Se crește în efective reduse, în gospodăriile populației, dar și în unități de stat, din vestul și centrul țării și mai rar în sud (Tulcea). Sunt animale de talie mare, cu corpul relativ scurt, dar adânc. Corpul este acoperit cu păr ondulat sau creț (prevăzut și cu subpăr). Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari și semiblegi. Gâtul este scurt, gros și musculos. Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinării ușor convexă, iar cea a abdomenului lăsată). Șuncile posterioare sunt slab dezvoltate. Prolificitatea este redusă, între 5-6 purcei la fătare, iar scroafele pe lângă capacitatea de alăptare slabă, prezintă un instinct matern slab conturat. Este o rasă semiprecoce, însă carcasele sunt cele mai corespunzătoare pentru prepararea salamului de Sibiu. Nu este pretențioasă la hrană, mulțumindu-se cu pășunea, unele fructe de pădure dar reacționând pozitiv la suplimentarea hranei cu concentrate. Varietatea blondă posedă un grad ceva mai ridicat de ameliorare, față de celelalte varietăți. A fost mult apreciată de localnici pentru calitatea cărnii și în special a slăninei. (SURSA)

    • Dl.Goe said

      Dezamagitor. Ratare dupa ratare. Esec dupa esec. Nimeni n-a pus botul la Mangaliță, desi fusese ambalata in aceasta mica bijuterie literara – poem in proza nu alta (reciteste cititorule, cu intonatie daca trebuie, si emotioneaza-te). Mangalița, aceasta minune a firii, despre care ai putea jura ca a fost conceputa la Mangalia, la marginala de sud-est a tarii, de catre tineri de prasila veniti din nord (din Suedia?), in vacanta, pe litoral, pentru a se retrage din fata invaziei sovietice (ah, vodka Finlandia, aceasta Bucovina a Europei) si cand colo ciuciu – nici vorba. Occident in toata regula, pe relatia vest. Vestul tarii romanesti, ca mai toate punctele cardinal. Avem de toate.🙂 Nu?

      • stely said

        Marturisesc spasita 😦 ca am dat dovada de multa superficialitate cand am citit „poemul in proza „( „bijuteria literara „) realizat de Dl Goe, avand ca „SURSA” de inspiratie Wikipedia. Spun superficialitate, intrucat am presupus ca citatul este preluat mot -a-mot din „sursa” , fara sa ma obosesc sa fac traducerea din engleza. Intr-un fel am banuit care-i „skepsisul” cu „marginalia de sud-est”, dar vazand ca nu exista nici o reactie 😉 am crezut ca se accepta tacit …
        Abia acum, dupa ce am citit comentariul dvs , m-am intors la „SURSA” si citind cu atentie traducerea am realizat ca in „poemul proza” sunt nuante si sensuri noi fata de sursa- Corpul este acoperit cu păr ondulat sau creț (prevăzut și cu subpăr) . Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari și semiblegi. 🙂
        Deasemenea, am sesizat si ironia fina (ca totdeauna) referitor la faptul ca „Mangalita” este o rasa indigena (locala) formata pe teritoriul Romaniei , nicidecum al Ungariei etc :
        The Mangalica (sometimes spelled Mangalitsa (USA) or Mangalitza (UK)) is a Hungarian breed of domestic pig. It was developed in the mid-nineteenth century by cross breeding the Serbian Šumadija breed with Hungarian breeds from Szalonta and Bakony.[1] The Mangalica pig grows a thick wooly coat similar to that of a sheep.

        Si, da : „Avem de toate. ”🙂

        • Dl.Goe said

          Vai, dar chiar este preluat ad litteram de la sursa (varianta in limba romana a poemului), dar tocmai in asta consta adevarata sa arta, ca nu-i fåcatura, prozodie, parodie, ironie, schepsis ci cruda realitate (adica ca adevarul gol golut): Un amestec de istorie balcanica in care din cenusa imperiului, prin amestecul raselor si neamurilor (blondă, roșie, neagră, cu abdomen de rândunică și bariș) cu părul lung, ondulat și creț (prevăzut și cu subpar, da, da, cu subpăr), bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire (inzestrati la cap c-o scula minuscula, cu pretentie de nas), s-a nascut un animal nou, cu corpul relativ scurt, dar adânc. Sa te tot pierzi in metafora corpului adanc (care n-are nicio legatura cu pizda pecie a purcelei). Dezamagirea consta in faptul ca scrofitza noastra a atacut mâlc, ca porcu-n papusoi (un regionalism) si n-a comentat nimica, n-a vazut copita, si n-a simtit nevoia sa aduca un citat, un cliseu, ceva acolo. Si daca atenta si vigilenta noastra observatoare locala n-a bagat de seama zeama cum sa ne mai asteptam ca americanii aia amarati (care cica nici macar pe Luna n-ar fi ajuns) sa realizeze ca ca ceea ce se afla odata in interiorul imperiului austro-ungar, nu se mai afla. Danseaza porcul romnesc, de doua mii de ani danseaza.

          P.S. Stiati ca exista si o varinta baltata a porcului (ca vaca): rasa Bazna, care se trage (cu violenta) tot din Mangalitza, pe care ar fi viloat-o niste lorzi, vieri din rasă Berk. Daca punem la socoteala existenta porcului-vacå, realizam ca dl.Miciurin era mic copil si ca, bine observata, viata bate filmul.

          • stely said

            Atunci sa mai adaugam ceva la „poem „:
            Porcii din rasa Mangalita au intrat din nou in gratiile crescatorilor romani …

  14. INTJ said

    • Dl.Goe said

      Desigur. in arta caut frumusete (frumusete), emotie si distractie (sa fiu distras de la agnoasanta parte a partii neartistice a existentei, universului). Incerc sa ma feresc, mai abitir decat dracul de tåmåie, de „adevarurile” la care s-ar putea ajunge, intamplator, la intamplare, prin arta. Iluzii din acestea (inca si mai consistente) se pot gasi si in alta parte. Sex, alcool, munca… Arta, arta care-i arta este frumusete si emotie, in stare pura nimic altceva. Nu am nevoie sa ma mint ca frumusetea care ma emotioneza ar fi bazata musai pe adevar. Nu ma (mai) rusinez sa ma emotionez in fata unei frumuseti care nu se bazeaza pe niciun adevar, ori care (Doamne fereste; dar degeaba) se bazeaza pe minciuna.

    • Dl.Goe said

      D-le INTJ – Ati citit „Greatza”? – Capodopera artistica a lui Jean-Paul Sartre Belmondo. (Belmondo, adica o lume frumoasa). Ce parere aveti despre salvarea propusa in finalul romanului? Este valabila sau nu?

      • INTJ said

        nu, n-am citit si nici nu stiam ca Belmondo ar fi scris ceva.

      • stely said

        http://oanasbooks.blogspot.ro/2011/12/greata-jean-paul-sartre.html

        • INTJ said

          well … sunt foarte multe pe care nu le stiu si am eu asa o banuiala ca oricat m-as stradui nu voi reusi sa stiu vreodata totul. ceva insa ma face sa tot intreb: Hello? Is there anybody in there?

          • Dl.Goe said

            No, nobody’s in here.

            P.S, D-le INTJ, in mare secret nutresc speranta colaterala, ca dupa schimbarea (sa) la fata, d-na Marginalia sa (continue sa) fie de partea dv-voastra fata cu problema deschisa (ca o operatie pe cord) pe acest topic.Nu zic sa fie de aceeasi parere (nu sunt sigur c-ar putea avea o parere), ar fi prea frumos, ci doar sa fie de partea d-voastra si sa mai posteze ca drept dovada citate, link-uri etc. Parca s-ar mai anima treaba si astfel prin vanturare, am putea intrevedea lucruri noi neglijate pana acum care sa ajute la lamurirea, odata pentru totdeauna, a misterului discutat: Este arta bazata pe adevar sau nu? Poate intr-adevar sa existe arta (frumusete artificiala/simolica) fara adevar? Sau nu? Sa vedem.

          • Dl.Goe said

            Si inca ceva… fara a avea niciun motiv rational pe care sa ma bazez, incep totusi sa cred ca o exista pana la urma un adevar in orice gest artistic, intrucat prea insistati d-voastra, care sunteti in genere o personaj neinsistent (persistent dar nu insistent, nu ca altii care sunt invers🙂 ) O fi ceva daca insistati d-voastra asa. Bine, nu va spun o noutate. Am mai presupus undeva mai sus ca am putea lua in considerare o asemenea ipoteza (de dragul d-voastra), si va intebam ce puteti spune despre „rest”, despre ceea ce ramane din opera de arta daca alegem sa ignoram acel adevar, sa definim entitatea care ramane fara el si sa vedem daca o mai putem considera sau nu opera de arta? Mai e in stare sa faca ce face o opera de arta? Adica sa etaleze frumusete, sa impresioneze si sa emotioneze. Nu mi-ati raspuns. Presupun ca by default raspunsul este nu, nu domnule nu mai este. Cum sa mai fie? Asa?, in pielea goala, deposedata de adevar nu mai e arta, e kitsch. Prin urmare Arta = Adevar.

            Ceea ce ma ingrijoreaza, este ca daca ar fi asa (si de-ar fi, de ce sa nu accept?, ca accept), tinand seama de comutativitatea relatiei de egalitate ar rezulta ca si Adevar = Arta. Ceea imi da niste batai de cap teribile, monser. 🙂

          • INTJ said

            @Dl.Goe – yes, there is! think about it …

            ref. la d-na Marginalia: sunteti sigur ca e de partea mea doar pentru a nu fi de partea dvs.?😀

            aaa … chiar dvs. ati scris: „arta – adevar = kitsch” si deci nu putem ajunge la „arta = adevar” ci doar la „arta = kitsch + adevar”. da’ pe de de alta parte, daca tai omul din ecuatie (aka kitsch = 0) raman cu „arta = adevar” … ceea ce, din cate ma duce pe mine mintea, poate fi perfect adevarat in cazul divinitatii. 🙂

          • Dl.Goe said

            Este tarziu pentru care trebuie neaparat sa ma culc. Maine avem sa ne sculam pana-n ziua. La exercitz. Vom reveni taman la apropont. Speram sa nu ninga ca sa nu stearga urmele.

            P.S. Matematica propusa e haioasa dar… Noapte buna.

  15. Cât de „sincer” o fi cel mai mare romancier pe care îl avem prin România, în prezent?

    Radu Aldulescu ESTE ȘI NU ESTE toate personajele sale, căci greu de găsit scriitor mai empatic (vezi măcar „Ana-Maria și îngerii”).
    Lumea romanelor sale, o realitate dură intrată în lumea „mincinoasă” a literaturii. Povestită respectând convențiile romanului. Uni i-au reproșat asprimea realistă a limbajului. Omul s-a „apărat” zicând că el își lasă personajele să arate și să vorbească așa, „ca de la mama lor”.

    Cât R. A. în cărțile astea? Destul, căci el a făcut experiența concretă a mediilor despre care scrie. Și le-a perceput subiectiv.

    Bref, e „un mare mincinos care știe învârti vorbele” ori „un mărturisitor sincer” scriitorul Radu Aldulescu?

    • Dl.Goe said

      Ca de obicei deturnati discutia… Nu ca asta ar fi intotdeauna de rau sau de urat… In cazul de fata se intampla iarasi din cauza (sau prin) vechea confuzie pe care o tot faceti intre „adevar” si „sinceritate”. Discutia cu dl.INTJ nu era despre „artisti” versus „impostori”, ci in cadrul artei (creata de artisti), despre frumusete versus adevar. Deturnarea d-voastra indeparteaza discutia de esenta ei. Daca asta e bine sau rau nu se stie deocamdata. Discutia era oricum in impas asa ca un „hai sa vorbim despre altceva” (dar tot pe aci) s-ar putea sa ofere sanse pentru relaxare si revenire, dupa cum tot asa de bine poate infunda de tot „de-zbaterea” cu pricina. Depinde numai de abilitatea „diversionistului” de a-si conduce initiativa pe mai departe, de intentiile sale si de re-activitatea publicului. Din cate va cunostem nici vorba de asa ceva. D-voastra faceti exclusiv experientieri naive intr-un singur pas, in sensul ca dati cu piatra in balta sa apoi asteptati sa vedeti ce se mai intampla si cine se mai enerveaza. Satisfactie garantata.🙂

      • Așa, așa, Good boy! Copite binevoitoare să distribuiți, cui o mai fi pe aici în continuare!🙂
        Eu am ales să fac o vizită în real.

        • arcaluigoe said

          Sper ca este vorba despre o vizita in real la medicul curant (veterinar). Ar cam fi cazul caci ati amanat-o destul. Rugati-l apoi de dl.M..u sa(-si) duca vaca la psihiatru. Vaca nebuna.

          P.S. Vai Marginalio dar amarnica mai esti la mânie. Faci sânge-n baligå. Dar cum ramane cu schimbarea la fata? Aaa… Ai schimbat fata cu dosul si acuma intorci spatele trecutului. Deducem ca te duci. Numai sa nu minti ca de obicei.🙂

          • Domnule G, iar vă proiectați suferințele asupră-mi. Grea muncă de educație desfășoară bietele dvs. copițele.

            Eu vă las să vă îngrijiți, să vă odihniți, să vă selfmințiți cu sinceritate artistică.

            Iar ați început să vă repetați și iar mă plictisiți.😦

          • RALG said

            Ne lasi? Fugi de-aci. Fugi cu cercul … Daca s-ar putea in linie.. nu in cerc.

        • PS. Minciună, adevăr obiectiv și subiectiv, sinceritate a exprimării emoției, aceeași varză insipidă pe aici.
          Singura constantă: Copita Maestrului.
          QED. ( Prietenii știu de ce!)🙂

          • Dl.Goe said

            Capra vede peste tot varza. Uite ca si vaca face la fel. Vaca noastra din Huvaca. Si se mai si repede la fel ca capra, daca nu chiar ca ratza la… Mååå tanti M..u Mittzo da’ ziceai ca te duci, lasandu-ne sa operam cu cine o mai fi pe aici în continuare. Te-ai razgandit? Greu se mai då plecata vacuta amatoare de varza. Nici pajistile verzi, infinite, n-o mai atrag ca odinioara, in tot cazu parca nu la fel de mult… precum reuseste mirajul perpetuu al Arcei lui Goe. Vaca inaripata, fluture pe lampa. Atentie, ne scufundam.

          • Păi, domnule G, chiar n-ați realizat că v-a înghițit bulboana Marianelor? Greu de văzut Adevărul prin varza dvs. conceptuală!
            Acu, pe bune, chiar vă las să meditați în solitudine. Să nu vă tociți copitele.🙂

          • RALG said

            Pe baza discretelor noastre investigatii am constatat ca „prietenii” nu stiu de ce. Ei nici macar nu exista, conditii in care le-ar fi cam greu sa vie (in vie) – n-a venitårå, parol – ca sa vazå ce-i de vazut, daramite sa mai si stie „de ce”. De ce ce? D-na Margi (insingurata nemarginita) se tot infiltreaza in mica publicitate, la rubrica de ce se… Si degeaba. Ca nu se. Interesanta redundanta perpetua cu care demon-stratoarea insista sa tot faca si refaca aceeasi demonstratie pentru a sublinia, mereu si mereu: „QED dragi prieteni imaginari. Am castigat iarasi pariul – boilor. Scoateti banii la baba”.

            Foarte draguta si repezeala cu care tanti M..u Mitza noastra s-a grabit (prin defenestrare precipitata) sa confirme ceea ce cu teama anticipasem si anume ca nu-i instare sa-si contiunuie niciodata in mod inteligent micile diversiuni, pietre aruncate-n balta ca sa-si demonstreze ei (ca altcuiva n-are cui) ca are cucui. Stereotipia reflexelor babei cucuiete, este adevarata constanta a vizitelor intamplate pe Arca lui Goe, care Arca este prin contract obligata sa primeasca toate fiintele care se voluntariaza. Inclusiv vacutzele. Chiar si vacutzele sterpe nu ca pe alte arce (ale lui Noe). Goe este mult mai generos si mai ingaduitor decat fu Noe.🙂

          • RALG said

            Te alinti ma tanti M..u. Cu vacutele care zvarlesc din copite de fiecare data cand le atragi atentia sa nu intre in vie/vrie, buna crestere chiar asta inseamna: folosirea biciului, ci nu citarea si recitarea psalmilor. Ci nu te duci. Daca tot mugi de plictiseala du-te o data. La grajdurile comunale unde prietenii imaginari stiu de ce. Ce te retine? Ce te tot aduce aici? Caraghioasa pamantului, iarta-te si scuteste-ne.

  16. d'Artagnan said

    „Creăm artă pentru a înfrînge, sau cel puţin pentru a sfida, moartea? Pentru a o transcende, punînd-o la punct? Poţi să-mi iei trupul şi materia cleioasă din cap, care a ascuns toată luciditatea şi imaginaţia mea, dar nu ai cum să-mi iei ceea ce am făcut cu ele. Să fie oare subtextul motivaţia noastră? Dar gusturile se schimbă, adevărurile devin clişee, forme întregi de artă dispar. Pînă şi cele mai răsunătoare triumfuri ale artei asupra morţii sînt vremelnice pînă la ridicol.”

    http://blog.carturesti.ro/julian-barnes-nimicul-de-temut/

    • Dl.Goe said

      Care-i substratul, de ce si cu ce rezultate incercam sa producem arta este desigur o alta mare durere. Pentru cei sensibili la astfel de dureri, desigur, pentru cei cu suflet de artist (noaptea vesel, ziua trist). Visator cum ne aflam (ca si d-voastra, presupun) indraznim sa credem ca un artist adevarat se multumeste cu bucuria creatiei (atunci cand aceasta ii reuseste, acordandu-si astfel un mic ragaz, un mic armistitiu, o mica reconciliere cu universul si cu existenta/greatza) fara sa-i pese (macar in prima instanta – o eternitate) de gusturile si opiniile schimbatoarea ale capriciosului public. Unui artist (prin definitie: egoist, individualist, Dumnezeu) nu-i pasa (cred) daca opera creata este sau nu ceea ce oamenii numesc arta. Incadrarea sau neincadrarea unei creatii la sectiunea „arta” este desigur vremelnica, caci, da, gusturile se schimbă, adevărurile devin clişee, forme întregi de artă dispar. Pînă şi cele mai răsunătoare triumfuri ale artei asupra morţii sînt vremelnice pînă la ridicol.. Uneori se intampla si invers. Picturile rupestre, vechi de mii si mii de ani abia acum au reusit sa re/devina arta. Prin urmare as zice ca un artist creaza pentru ca trebuie, mentru ca-i este imperios necesar sa se elibereze, sa se exprime, sa dea un trup simbolic colesitoarelor emotii care-l tulbura. Multi oameni (alesi, speciali, necomuni) procedeaza asa, gasindu-si o satisfactie, vecina cu extazul, in asta, dar putini capata emblema de artist, intrucat putini isi gasesc publicul potrivit „artei” lor, publicul care sa procedeze la omologare si validare. Celor slabi de inger le pasa de aceasta validare mai mult decat de eliberarea prin creatie si adesea renunta la creatie dedicandu-se producerii si comercializarii micilor cu bere.🙂 Validare garantata.

      P.S. Sper ca interventia d-voastra, sa-l faca pe prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa mediteze un pic asupra intrebarii: „Ce este arta?”.

      P.P.S. D-le D’Artagnan – Dandu-se o opera de arta, pe care d-voastra o puteti aprecia ca atare, sau mai bine un sir intreg de astfel de opere… D-voastra credeti ca exista cu necesitate o convergenta a artei (ilustrata in opere) catre adevar (in general sau catre vreun adevar in particular)? Este arta, artå pentru ca se bazeaza sau denota cu necesitate adevar? Sau nu? Poate fi ARTA o FRUMUSETE artificiala, simbolica, aflatå intr-o relatie vaga, problematica, laxa sau chiar contradictorie cu adevarul? Sau nu? Aceasta-i intrebarea. D-voastra ce credeti? Cu sufletul. Nu trebuie sa demonstrati nimic. Stiu ca sunteti un om ocupat.

      • stely said

        This video-clip is a tribute to the work of the wonderful woman painter, Séraphine de Senlis.

        She had a tremendous compulsive urge to paint what was coming to her mind and did it with a natural talent. I would not consider her as a „naïve” artist…though she may seem to be a „naïve” artist. I rather think that her „isolation” and skill had an scape valve to her intensity. Her low social status made her to work really hard to accomplish her emergency to paint, until she met a „mecenas” that was like her „guardian angel till her late days” and put her work „on the spot”. He protected her and took care even when she was interned into a metal asylum for the rest of her life.

        This opening the eternal debate. Are profound disturbed souls a source of artistic achievements? Was her unique art related to her presumibly „weak mental disposition”?….I´d rather think she was strong…had a real character and was a star pressed into an unfathomable „uniqueness” though extremely painful. I have used Bach´s Art of the Fugue, because her agitated painting is conveying that same characteristic of „eternal turning”. It has an internal rythm, apparently discarded, lost… but it just that, appearance. It has depth and an intense desire to bring order to her disarrayed mind. It gives calmness and respect for her extraordinary shapes, colors and spirit.

        • stely said

          • Dl.Goe said

            Presupunem ca aceste dedicatii dau in toata lumea, vizandu-l insa formal (mai ales) pe dl.INTJ (exclus dl. Mitica D’Artagnan). De data asta asteptam provincia. Recompense inca nu.🙂

          • stely said

            Da, asa ar fi -ca „dedicatiile” mele „dau in toata lumea”- dar ma asteptam la mai mult din partea D-lui Goe. In sensul ca as fi vrut sa -si adjudece partea „leului „. Asa cred .
            Dar sa „asteptam provincia ” , adica pe domnul INTJ. Poate, de ce nu, va dori sa-si ia dumnealui „partea leului ” . Sa vedem… si, desigur ,cum va fi cu recompensa. 🙂

          • Dl.Goe said

            Faptul ca d-voastra aveti asteptari de la dl.Goe este strict treaba d-voastra, nu a d-lui Goe. In ceea ce-l priveste pe dl.INTJ, mi-e teama ca nu se va multumi cu partea leului, optand cuminte pentru partea dolarului.

          • stely said

            O fi treaba mea dar eu astept , totusi… Macar sa spuneti ceva despre Seraphine de Senlis . Picturile ei sunt opera de arta sau nu ? Exprima ele vreun adevar sau… ? Este ea o impostoare sau nu? „Uite te întreb si eu pe d-ta, ca să văz ce-o sa zici. ” 🙂

          • RALG said

            @Stely – How about ladies first? Adica doamnele mai intai.

          • stely said

            How about ladies first?
            Iata aici : frumusete pura (emotii coplesitoare ) sau adevar ? 🙂

            Though love appears far off
            She will move into its depths
            She lives alone in love
            The phoenix alone
            The soul is solitary in love

            The spirit feels no joy
            For she is joy
            Swimming and floating in joy
            She lives in joy
            Joy lives in her

            The soul has all and has nothing
            She know all and knows nothing
            Yet she swims in the sea of delights
            Floating and streaming down from the essence

            The spirit feels no joy
            For she is joy
            Swimming and floating in joy
            She lives in joy
            Joy lives in her

            The spirit feels no joy
            For she is joy
            Swimming and floating in joy
            She lives in joy
            Joy lives in her

            Si aici …

            https://youtu.be/bxYG6TDMEgw

          • arcaluigoe said

            Cand am zis „Ladies first”, ma refeream in mod (vai-cvasi-)evident la faptul ca asteptam parerea d-voastra anume (ori eventual a altor doamne similare sau echivalente) despre Seraphine de Senlis, despre arta sa, despre motivul aducerii ei aici, acum… Nu alte si alte link-uri, citate, copy-pasteuri, cu valoare de „apropont”. De ce mi-era teama n-am scapat. O mica provocare a fost de ajuns ca sa va exprimati totusi parerea despre „arta”, eliberandu-va. Un mic gest artistic 100%.

          • stely said

            Si aici (inca odata ):

          • stely said

            Si aici altceva/altcineva , dar intrebarile raman aceleasi …

            „Arta este in slujba frumusetii emotionante, o frumusete simbolica, artificiala, alternativa a frumusetii si emotiilor naturale, un surogat de lux pentru sufletul omului, mereu in primejdie de a se plictisi si de a cadea in depresie. Rolul social al artei fiind acele de anti-depresiv. Sa bem asadar! Sus paharul! Sus poemul!”(Dl Goe dixit)

            Si aici altceva/altcineva , dar intrebarile raman aceleasi …

            Dar când şi de ce aţi scris prima oară?
            De ce nu ştie nimeni. E ca naşterea şi moartea. Nu le cunoşti. Habar n-ai. Dracu’ ştie de ce. Când? Mă părăsise un iubit atunci când am făcut prima recidivă după operaţia la plămâni. Tipul era student la sculptură, ungur din Cluj. Eram foarte îndrăgostită de el. El mi-a spus că sunt foarte bolnavă, iar el nu se poate expune. Am suferit foarte tare. Am vrut să mă sinucid. Am luat o cutie întreagă de Romergan, ceea ce nu e mare lucru: am dormit o zi şi-o noapte. Dar apoi m-am trezit mai liniştită.

            Poezia dumneavoastră are un limbaj ostentativ, chiar violent. Care e explicaţia?

            Am şi texte de o melancolie extraordinară. Am texte puternice, dar şi texte melancolice, sfâşietoare. Textele puternice sunt ostentative, limbajul e violent, atacă prea mult ca să nu-ţi dai seama că o fac anume. Şi, când forţezi nota cu intenţie, când faci ceva anume, atunci dovedeşti că nu eşti mulţumită de tine însăţi. Îţi transformi acest limbaj violent în mecanism de apărare şi, în clipa aia, dovedeşti că tu nu eşti OK. Ei bine, eu nu sunt OK. Şi recunosc. Nu mă dezic. Pentru că sunt femeie şi pentru că o femeie nu poate fi niciodată pe lumea asta, niciodată, absolut niciodată la fel de puternică precum un bărbat. Prin putere mă refer la întreaga putere, de la spirit la fiziologie. Eu sunt îndreptăţită să spun asta, pentru că eu trec prin această experienţă. Un bărbat se naşte gata delimitat, gata iubit, gata acceptat aşa cum este, familia îl adoră, societatea îl adoră. Ei sunt zeii acestei lumi. Noi suntem, aşa, un fel de muze, eventual.

            Citeste mai mult: adev.ro/nsrr6z

          • RALG said

            Tamara Samsonova – O scriitoare din Rusia face literatura de sertar in genul jurnal:

            One diary entry is alleged to say: “I killed my tenant Volodya, cut him to pieces in the bathroom with a knife and put the pieces of his body in plastic bags and threw them away in the different parts of Frunzensky district.” Such accounts were allegedly casually interspersed with quotidian entries such as ‘slept badly’ or ‘drank coffee’.

            …unde vei gasi cuvantul ce exprima adevarul?

          • stely said

            Aoleu… !! 😯 Dar nu scrie „nicăierea” ca este scriitoare .Iar jurnalul ei nu are nimic de-a face cu arta ci doar cu cruzimea, bestialitatea . Dupa ce si-a ucis cu sange rece proprietara (din plictiseala ?) a simtit nevoia sa-si tina un jurnal zilnic, sa nu cumva sa uite . Cuvantul care „exprima adevarul „? Nu-l gasesc , dar se subintelege : femeia este o criminala dereglata psihic … Nu a avut nici un motiv , ca de exemplu :
            http://www.romaniatv.net/si-a-invitat-parintii-la-masa-i-a-ucis-si-i-a-mancat-motivul-canibalului-este-aiuritor-galerie-foto_163217.html

            P.S. Dar ,zau, nu inteleg de ce ati adus in discutie crima asta odioasâ? V-am gresit cu ceva ? 😦

          • arcaluigoe said

            A-o-leu… indeed – D-na Stely !!! Ce-i cu d-voastra? Sunteti cumva in zodia bivolului chinezezc? Cum adica ca nu scrie nicaierea c-ar fi fiind scriitoare? Glumiti? (Spuneti-mi ca glumiti). Unde ar trebui sa scrie ca e scriitoare ca sa fie? Ar trebui sa fie membra la uniune? Ce naiba! Despre ce naiba vorbim noi aici? Scriitura respectiva este in mod evident, cert, o incercare literara, o tentativa de arta, o creatie simbolica, care exprima trairile artistului, si care creaza emotii cititorului (spectatorului). Faptul ca prin continut creatia se afla foarte aproape de izvorul literaturii, pe un drum scurt de la opera simbolica la adevarul exprimat (na acuma, adevarul trebuie sa fie sursa apud INTJ) nu poate face creatia sa decada automat din calitatea de gest artistic. Daca ar exista cititori care se se emotioneze artistic (si eu, daca mi-ar imprumuta tanti M..u prietenii sai imaginari, as paria ca exista) lecturand respectiva incercare literara, atunci avem de-a face cu arta. Ma ingrijoreaza teribil confuzia in care va aflati. Daca ar fi scris altcineva, alt autor, despre faptele descrise si le-ar fi inclus intr-un roman, probabil ca ati fi fost mai aproape de a realiza natura pur litera-artistica a continutului jurnalului. Multi scriitori se bazeaza pe detalii autobiografice cand compun arta. Dl. acest Edvard Munch insusi isi bazeaza arta pe dependenta sa de alcool si pe afectiunile psihice de care este constient si pe care refuza sa le trateze (sacrificandu-se de dragul artei) pentru a avea surse valide de inspiratie artistica. Scriitoarea din Rusia a procedat literalmente similar. Ca intamplator in plan extra-literar a incalcat legea, morala etc e alta poveste care va orbeste dezamagitor pentru discutia in curs, aruncand in derizoriu interventiile d-voastra de pana acum. Puteati si d-voastra sa spuneti ca vi se pare o autoare lipsita de talent literar. Zau asa…

            P.S. Link-ul pe care-l popularizati in replica d-voastra dovedeste ca va aflati in confuzie. Eu pomeneam de un jurnal in care un autor (creator) scrie ceva, intr-o tentativa literara, iar d-voastra imi dati in cap cu o stire de la ora 5. E clar ca vorbim de lucruri diferite. Tanarul canibal a pictat ceva? A compus vreun poem? Daca nu, care-i legatura cu discutia noastra?

          • RALG said

            O alta eroare ar fi ca scriitoarea in discutie nu si-a ucis „proprietara” ci chiriasul (Vladimir), adica un barbat pe care ea-l avea (in gazda), iar nu o femeie care s-o aiba (pe ea) in proprietate. E clar ca nu era lesbiana. Ma, rog asta in mod colateral, fara legatura cu arta, pentru conformitate.

          • stely said

            Pai ca sa fie scriitoare ar trebui sa fi scris literarura (arta) care sa fi fost validata de niste cititori , sa aiba niste emotii cat de cat. Eu nu m-am emotionat de scriitura din jurnal ( nici nu l-am bagat in seama )ci de fapta in sine. Aaa, da , daca si-ar fi descris trairile ( bucuria, extazul , furia , disperarea, spaima etc) poate, dar asa ? Ce vad eu acolo ?Femeia , de altfel cu o figura interesanta : shock: si-a marurisit in scris fapta , apoi a validat-o (recunoscut-o) in fata anchetatorilor. Emotia mea a fost nu ca a scris ceva, ci ca a ucis cu sange rece. M-am ingrozit , gandind ca asemenea minti bolnave ar putea fi oriunde si oricand . Asa cum am prezentat in linkul cu chinezii.
            Si da , daca ar fi scris alt autor cu talent literar ar fi fost altceva … dar in cazul ei refuz s-o validez ca scriitoare. Nu am de unde sa stiu daca a ucis pentru a avea „surse valide de inspiratie”, ci doar o banuiesc a fi bolnava psihic.

            P.S. Imi pare rau ca v-am produs oarece dezamagiri . De asemenea si pentru faptul ca nu am fost „pe faza” cu scriitoarea dvs – fapt pentru care mi-ati aruncat in derizoriu ” frumusetea” interventiilor de pana acum.
            Of , si eu care am crezut ca v-am surprins placut (emotii nu gluma) cu exemplele mele : frumusete pura, impuls divin , simtiri curate ( uniunea cu Dumnezeu ) sacrificii ( mai bine moartea decat renuntarea la opera. )
            Imi vine sa plang, da. 😦

          • Dl.Goe said

            @Stely – S-ar zice ca intamplarile de pe Arca (suta la suta literare intrucat ne aflam in HUVACA) va produc emotii… artistice (!?). Din ne/fereicire n-om putea sa le consideram artistice (arta) intruca d-voastra sunteti co-autor. Daca am sti ca vreunul dintre ceilalti, dintre vizitatorii muti s-ar fi fiind emotiona acolo cat de cat, nu necesarmente pana la lacrimi, abia atunci, da, am putea saluta aici arta, frumusete artificiala, simbolica pura, nebazata pe niciun adevar, si am putea declara Arca cenaclu literar-artistic. In rest nu. Prozå, ratare, esec. Gestul d-voastra de a cara in spate si de a deserta (cu masura…) pe Arca link-uri si copy-paste-uri bine alese, este in sine (preponderent ca gest, nu prin continut) componenta a intaplarilor de pe Arca si acelea inca nevalidate in vreun fel ca gest artistic. Faptul ca dati pe la nas prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe cu tamaie adusa de la alte biserici n-are in sine nimic artistic. Imi pare rau ca v-ati facut iluzii degeaba. Ar fi momentul sa va asumati riscul si sa incercati sa schimbati echilibrul (balanta) in favoarea exprimarii directe a parerilor d-voastra, nu prin pick-pock-uri in exces.

        • stely said

          Ar fi momentul sa va asumati riscul si sa incercati sa schimbati echilibrul (balanta) in favoarea exprimarii directe a parerilor d-voastra, nu prin pick-pock-uri in exces.

          Hmm … e curios faptul ca nu ati inteles pana acum ca fiecare interventie a mea pe Arca lui Goe a fost un risc asumat . Prin urmare , nu am ce mai risca. Recititi „materia din urma” si veti vedea . Dar daca grija d-voastra este faptul ca „prea -cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe” a inceput sa stramba din nas de atata „tamaiat „, imi voi asuma iata pentru ultima oara riscul, si -i voi spune pe sleau : „sa -ti pui pofta’n cui stimate unic cititor ! Mai mult nu am ce sa-ti ofer ! A, si sa faci bine sa iesi din „papusoi” sa ma tamaiezi si si tu pe mine exact asa cum am facut-o eu.”
          P.S. Iar pentru Dl Goe am aici o mica poezie proaspata : „Nu mai plânge, baby! / G e copitat / Ce credeai Steluțo, / Că tu ai scăpat?! ” 🙂

          • arcaluigoe said

            @Stely – Sunteti induiosatoare ca intotdeauna si repezita. Faptul ca baba dementa va manipuleaza, utilizand lucruri pe care i le-ati oferit mura-n gura, ma intristeaza intr-o oarecare masura, dar in acelasi timp ramane piatra de temelie a acestui experiment micro-social. Daca v-as fi lasat sa va dati in petec netulburata, v-ar fi zis ca uite tie care-i esti sclava iti trece cu vedrea prestatia, care-i ca si a mea (ba chiar mai slaba) in timp ce mie nu-mi poate iarta faptul ca nu ma las sedusa, educata cu biciul. Dl. G. nu e obiectiv.

            P.S. Foarte bine. Luati o pauza. Era vremea. De ceva vreme. Oricum o sa se bucure si buna d-voastra amicå si o sa va invite la una mica. Poate chiar o sa taie vitelul cel gras in cinstea intoarcerii d-voastra. V-oti fi saturat sa stati la mijloc.🙂 Sper ca sunteti persoana serioasa, nu ca amica.

          • stely said

            Aha , ar vrea ea, dar pe mine ma apuca greata numai cand ma gandesc la ce spera ea si la ce sugerati d-voastra ca as fi in stare sa fac. Brrr!!!

            Apropo , deja am pus de „una mica „.🙂
            „Hai ca esti tare caraghioasa. Zau , chiar pe tine te f…te grija de mine cand tu esti in rahat pana in gat ? Daca nu iti dai seama de situatia penibila, dezastruoasa in care continui sa fii , esti pierduta. Lasa-i naibii pe-aia ce -i consideri a-ti fi prieteni (numai in mintea ta) si incearca sa indrepti ceva din situatia in care te-ai afundat pana in gat.
            Ce naibii a fost cu poezia aia de trei lulele.?Nu ti-ai dat seama ca il provoci ? Te expui singura la copite . Ce crezi ca realizezi ?”

          • Fain, Domnule Ghiță Popândău, zis și Goe, zis și G. De mult nu ne-am amuzat așa bine. Aveți grijă cu gheruțele.
            Sunt mai fragile ca copituțele.🙂🙂🙂

          • PS. Bine ați zis: Manipulare GOE-arum est.
            Brandul Goe.

            Vă cam inflamarăți că vi-l fură careva?!

            Vai, vai, tare anxios sunteți cu gheruțe de popândău.

  17. Dl.Goe said

    Ce este arta? Arta este atunci cand tanti M..u Mitza, vaca din Huvaca, venita sa faca ordine in dezordinea conceptuala, ii vorbeste d-lui Goe despre copite, trans-figurandu-se, in timp ce muuuuuu-zica sentmentalizeaza obositor orice atom.🙂 Poezie in toata regula. Abstract absurd. Curat abstract? Curat absurd?

    • Da, Arta este atunci când dă Dl. Goe cu copita. Realism pur. Chiar naturalism.
      Iar adevărul după care bâjbâie domnia sa? Păi, ar fi nevoie să-și limpezească mintea.🙂

      „Micul adevăr e din cuvinte
      Limpezi şi scânteietoare-n minte;
      Marele-adevăr este o mare
      De tăcere cutremurătoare”.

      Rabindranath Tagore

      • PS. D-le G, copitatul dvs. este un „strigăt” simbolizat în manieră expresionistă. Amplifică trăirea interioară a golului înspăimântat de sine din dvs.. Se transmite ambientului, aceleași linii curbe. Dinamica și contrastul vin din oblicele drepte ale drumului, ceva mineral, străin emoției ori ceva clar și coerent. Vă e frică de drumul ăsta, așa e? Sunteți la vârsta aceea la care…

        • Dl.Goe said

          Ia te uita! Vacuta s-a intremat cat de cat peste noapte (la psihic) si a venit sa-i traga o copita d-lui Goe. Si-a mobilat gura cu tagore si cu trăirea interioară a golului înspăimântat de sine (un cacat stimati telespetatori) – gura plina, capul gol, si s-a prezentat la datorie, tintind (vai) cu gura-i plina, taman barbatia d-lui Goe. Doamna, sincera, invinsa, accepta intr-un final sa se prezinte, fara masca, para pretentii de mesean, etalandu-se asa cum este: un troll venit aici special ca sa se razboiasca (si alta nu), sa ia la tranta (ah) cu dl.G. ajuns (sarmanul) la varsta aceea la care… de… acuma stiti d-voastra… nu?. Dl.G. n-a binevoit s-o lase pe d-na Mecu sa suga intelepciune din izvorul sau personal, iar acel refuz denota neputinte intelectuale rusinoase (ca altminteri de ce sa refuzi o gura atat de apetisanta precum a flasnetei flasce; alt motiv d-na nu vede, alt motiv nu exista🙂 ) Cu o perspicacitate iesita din comun brava d-na Mecu (sotie devotata si atat) a descoperit secretul ascuns al d-lui G. Pai miselul asta este chiar dl.Goe, care se da anonim si neprihanit. Tanarå, fecundå, virilå, simtind ca are un coi, baba vine la razboi, avandu-l (nu-i asa?) la mana pe dl.G(oe). Pe arca se petrece simbolic transfigurarea artistica. Adevarul care da valoare operei ramane intact, parte a gestului artistic, iar pe scena, actul din actul al doilea, tabloul final, scena extazului, arata, in viziunea artistului amator de-a dreptul tulburator. Adica astfel (numele sunt schimbate inadins pentru a proteja identitatea si intimitatea personajelor): D-na M..u il siluieste in mod repetat, cu gura, pe dl.Ego, pe Arca lui Noe, convinsa fiind ca nazurile junelui d.Ego sunt doar mofturi. Dl.Ego se plange ca d-na M..u are… urechile prea mici, ceea ce poate compromite lamentabil actul, tabloul, scena si extazul spectatorilor. D-nei M..u i se falfâie. Dl.Ego isi ia o halba de bere ca sa-i mai treaca timpul si ca sa poata indura mai usor supliciul care nu se mai termina, d-na M..u ne mai saturanu-se (venind si revenind, la datorie pe Arca lui Noe, sperand ca astfel, odata si odata, pana la (o) urma, o sa ramaie si dansa gravida cu o idee personala, de care sa poata avea grija ca de un copil si s-o alapteze ca Hera pe Hercule cu curasta). Degeaba! In zadar. D-na, cu gandirea ei usoara, nu ramane grea. Halba e grea. Dl.Ego face cârcei. La biceps. Inceaca sa aseze halba pe capul d-ne M..u. dar figura nu merge, caci d-na hâtz incolo, hâtz incoace, iar capul såu (desi patrat pe dinauntru) nu-i destul de plat (pe dinafara). Dl. Ego se enerveaza si-i da cu halba-n cap (ca sa-l netezeaza, si sa-i gaseasca in sfarsit rostul: piedestal pentru halbå). D-na M..u suspina. Ca prin vis. D-l Ego insista cu halba. D-na M..u simte o copita in moalele capului. Se excita nervos la creierul mic si (ah) mușcå. Auuuu.

          Publicul e-ndelir. Prietenii stiu de ce?
          Cortina!

          • stely said

            Citind , mai intai ultimele comentarii ale doamnei ” marginalia …” mi-am zis :” hait , s-a zis cu ea! ” A intins coarda (mai bine zis, a mancat-o …undeva , iar Dl Goe nu s-a lasat mult asteptat . Zau, n-as vrea sa fiu in pielea dumneaei . Satira este crunta … E de râs , dar si de plâns. Mi-ar fi si mila , dar stiind ce stiu (ca am averizat-o) mai bine fac abstractie de ” adrisant” si ma amuz de partea aristica ( sceneta satirica ). Ii mai trebuie un titlu ca sa fie o productie literara autentica (de sine statatoare). 🙂

          • Dl.Goe said

            Pe noi inca ne mai chinuie (sub aspect estetic) intrebarea adresata in final: Prietenii stiu de ce? Tacerea lor lugubra ne umple de pre-simitiri rele. Iarasi am vorbit in pustiu. Dupa un somn bun, facand-o pe niznaiul, d-na M..u va reveni senina, ca poeta, sa ne intrebe de taina pe falia adevarului imbricat in frumusetea artistica, mirandu-se ca la un alt prapad de asimetria replicilor primite. Genul fiintelor odihnite cu care n-are rost sa te pro-pui.🙂

      • Dl.Goe said

        Arta este atunci cand de buna voie si nesilita de nimeni o doamna tot vine si revine obsesiv intr-un anumit loc, secial, anume, ca sa primeasca „copite”. Fara niciun alt motiv. (De fapt ea vine si revine ca sa se bage in seama, cu orice pret, caci altundeva unde?, ca n-are unde, numai noi o bagam si inca cu drag. Dar partea asta n-are desigur nicio treaba cu arta).

        P.S. Prezenta „d-nei” Carmen-Maria Mecu (o nesimtita batrana) pe Arca lui Goe, acest spatiu simbolic al esecului si ratarii, este bomboana pe coliva, incununarea operei. Va multumim, stimata doamna. Jertfa d-voastra nu va ramane nerasplatita.🙂

      • Dl.Goe said

        D-le INTJ, d-le INTJ in ce aporie sinistra (poptop nu altceva, noian de ape) ati bagat Arca cu adevarul d-voastra, cel pre-supus/pre-zumat a fi (sau a nu fi) prezent (nț) in arta! Care arta? Care arta d-le INTJ, cå de la Ghilgames incoace nimic nou si original n-a mai fost creat de omanaci. Si da, inversionista de serviciu, a raspuns pozitiv invitatiei noastre de a fi de partea d-voastra, procedand in acord discret cu asteptarile, invers, neraliindu-se ideii. Dansa a optat reflex, prin citate – acceptand ca marele-adevăr este o mare de tăcere cutremurătoare , dupa cum i-ar fi soptit dansei un ins oarecare in trecere, facandu-i d-ei anume o favoare culturala. adica ca adevarul nu-i in arta (unde cica l-ar cauta bâjbâind…. dl.Goe ?!? Cineeeeee?) ci in alta parte, in non-arta, in tacere, abis, neant, zda-ma-si.

        P.S. Monieur zâce: Miticååå! Miticå te-ai supart? Pi șini? Pi matale insuti?

  18. RALG said

    Arta? Cat? De unde pana unde? Frumusete? Adevar? Compost? Steril? Liant? Cat din fiecare?

    ___5Sydney-Penny-Feet-1163587

    Mai mult „adevar” mai putina „arta”:

    ___4dfa50c42d2

    Mai multe exemple in care arta, frumusetea (naturala), adevarul si sterilul sunt amestecate AICI. Cine poate,… extrage arta si se emotioneaza artistic. Cine nu, trage totul pe nas (inclusiv inevitabilul adevar), la gramada, si poate simti si asa satisfactie… placere, bucurie… Emotie. Nimeni si nimic nu-i perfect.🙂

    • frumusețea doarme în formula sângelui
      până când
      o mare iubire o trezește

      • arcaluigoe said

        Marginalia von turpia reinventandu-se la orice varsta, mereu egala cu sine insasi:

        393yu9984

        • Sper că știți cu cine dialogați, că eu uitai să pun ghilimele. Poetul mă roagă să vă transmit că această poză a dvs. l-a impresionat foarte mult, și vă roagă să vă protejați copitele, că veți mai avea nevoie de ele în curând. 🙂

      • Dl.Goe said

        „Iubirea e un lucru foarte mare!” – semnat, Ghitå Popândåu.

      • Dl.Goe said

        @Marginalia von turpia – Sunteti realmente un perpetuum mobile. La donna e mobile. De ce nu vreti d-voastra sa fiti mai bine globetrotter, sa vedeti lumea, si sa va mai incercati norocul si prin alte parti? De ce sa tot bateti pasul pe loc pe Arca lui Goe? Sa va ratati ca poeta? N-ar fi pacat? Sincer acuma. N-ar fi mai bine sa va cautati o gazda solara. Ci cautati-va. Uite ne oferim sa va ajutam (iarasi, tot noi) sa deschideti ochii si sa va decideti:

        Unu, doi, trei, patru… Proba de microfon. Doi, zece, doi zece… Proba de microfon. Proba de microfon (experientiere participative-observativa):

        ‘ce, Margi, iar venisi må porcule? (vizavi de politica noastra fata de clienti). Ma scuzati ca nu folosesc acordul in gen (gen „scroafo”), dar gasesc ca nu aveti nimic feminin in fire, si nici „vaco” nu mai pot ca sa va zic caci ar trebui apoi sa va dau cu capul de tabla si sa va intreb (vaco) de ce nu ti-ai facut tema? Ori noi detestam cumplit violentele fizice. Asa ca vin si va intreb omeneste: Iar ai venit ma porcule? Poeta pulii-n cur, plina de metafore anti-conceptionale. Ca ce? Ci te du! – Semnul mirarii denota aici un indemn. In tot cazul mai poftiti pe la noi! 🙂

        • Bravo, ce selfie minunat vă făcurăți, din bube mucigaiuri și noroi. Impresionant.
          Ați dat MĂSURA FRUMUSEȚII DUMNEAVOASTRĂ INTERIOARE ȘI EXTERIOARE. Am scris cu litere mari, ca să puteți silabisi.
          SPOR!

          DAR NU UITAȚI:
          Orice ați face, nu aveți har de pamfletar. Rămâneți un chinuit maidanez literar.
          Omul acela talentat pe care îl urâți cu foc, a luat de la doamne-doamne harul, iar dvs. culegeți cu osârdie praful de pe tobă rămas pe urma lui, doar-doar.
          Degeaba. Biete „scăpăuri” „pamfletele” dumneavoastră. Aveți toată compasiunea mea, dacă la atât vă duce capul plin de frumuseți și pana încărcată de cerneluri simbolice.🙂🙂🙂

          • Dl.Goe said

            Stimata d-na, desi din perspectiva artistica propusa (cheia literara) dansul d-voastra ramane ceea ce este: colcåiala indecentå, dizgratioaså, penibilå, a unui limbricutz (fåcându-ni-se practic rusine de rusinea d-voastra), totusi din perspectiva dresurii fara zahar (meta-game) raspunsul d-voastra este admirabil si aducator de serioase satisfactii pe Arca lui Goe.

            Da, stimata doamna, ati prins spilul si ati pus boticul, lasandu-va dresata. Ati fost adusa pas cu pas sa reactionati reflex (reflexe spinale) in oglinda. N-ati avut nicio clipa de ales si nu ati reusiti sa iesiti niciun milimetru din „logica” personajului d-voastra, propusa si sustinuta de catre dl.Goe. Sunteti aici, nu ceea ce sunteti (in realitate; ori sunteti?🙂 ) ci doar ceea ce a stabilit dl.Goe sa fiti (in piesa). Maleabila, ductila, docila, v-ati acceptat si jucat rolul, mai ceva decat Iepurele de Martie. Imi ingadui sa va felicit si sa va asigur cå, in functie de necesitati, voi mai apela la d-voastra si pe viitor, pentru roluri similare sau (poate) chiar diferite. Ati dovedit cu asupra de masura ca puteti fi transformata in orice, ajungand acuma, formal, in pozitia troll-ului-sicanator, pe care alta data o gaseati inaccepatabila, inexlicabila, destestabila, de neinchipuit pentru o persoana normala, cu scaun la cap. Ce s-a ales din d-voastra? Mai nimica. Nu disperati. Nu s-au terminat ministerele. Daca nu s-o gasi cine altcineva, fireste ca vom apela la d-voastra si va vom face sa fiti iarasi ceea ce va trebui sa fiti (in acord cu piesa). Va multumim pentru colaborarea de pana acum, asteptand cu interes colaborarile viitoare. Pana atunci insa aveti nevoie de demagnetizare, cu care (din pacate) va trebui sa va descurcati pe cont propriu (ori eventual så vorbiti cu dom’ Mitica sa v-o repereze). Noi vå vom testa din cand in cand pentru a vedea cum mai stati cu inductia magnetica remanenta, desi, la histerezisul d-voastra, slabe sperante de mai bine pentru prea curand. Cu drag, al dv. dl.Goe.

          • Trist. Nu aveți har de pamfletar.
            NU AȚI TRECUT TESTUL. Ați căzut și la Re, Re, Re examinări.
            Ați scris mult și inutil. Repetând aceleași injurii, pe care le credeți artă.😦

            Da, e vremea să vă odihniți.
            Orice aș face, nu rezultă nimic nou. Nu aveți Stil.
            Din gheare și copite, nici ciorbă nu poți face.

            Regretele mele, domnule G!😦

            Nu vă mai obosiți. Răspunsul acesta e valabil pentru orice „scăpău” pe care îl mai produceți. Timp pierdut.

  19. Dl.Goe said

    Greu, foarte greu, cu multa munca, se lasa asternutå linistea… alba, imaculata. Abia acuma, cu clipa, putem auzi un pic tacerea. Cea repede. Tacerea noptii. Blandetea noptii. Drum bun ultimilor mohicani, mitici, intejei, meci, para-meci si, cu voia d-tale, ultima pe lista, coana stely, (d)in noaptea furtunoasa. Oribilå tragedie. Protégé-må sfinte Andrei… Deh! Maine e o alta zi…

  20. Nițică bibliografie pentru Domnul G Popândău Ghiță, pe care nici o frumusețe nu-l poate manipula. De la un prieten foarte dușmănos.🙂
    http://cdn4.libris.ro/userdocspdf/435/despre-frumusetea-uitata-a-vietii.pdf

  21. d'Artagnan said

    Dl.Goe
    Atât am putut scoate la grătar…
    https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2015/08/10/adevarul-artei-nu-arta-adevarului/

    • Dl.Goe said

      Tocmai ma pregateam sa constat cå cuminte nenea Mitica D’Artagnan n-a vrut sa råspunzå si cand colo din contra. (Ceea ce io cre cå-i då bine)…

      Cat priveste faptul cå, ca Penes Curcanul, incercati sa schimbati porecla-n renume, de… stiu si eu ce sa zic? O fi de bine? O fi de rau? Numai posteritatea ne va putea lamuri. Depinde si de d-voastra daca, cu zel si dedicatie, chiar veti reusi sa duceti arta co-micåriei pe noi culmi artistice de civilizatie si progres. Timp sa aveti. La urma urmei nici privindu-le pe coacervatele lui Oparin (!?) nu s-ar fi putut anticipa ca vor fi capabile a fi in stare sa evolueze pana la stadiul de bloggeri. Si uite ca s-a dovedit…🙂

      P.S. Sper ca pana cand vom reusi si noi a fi in stare sa onoram invitatia d-voastra aluziva pentru un mic si-o bere de arta la han, sa nu se inchizå, sa aveti vad, si sa va priasca, d-voastra si invitatilor d-voastra. Apreciem (…) faptul ca de dragul intrebarii noastre v-ati asumat iarasi riscul de a-i contraria pe chefli, ispitindu-i asa de test cu hors-d’oeuvre literar, meniu atipic la han (iarasi), afara din a la carte. Dupa cate vedeti pe aci, cheflii nostri s-au comportat bine si au raspuns peste asteptari fata cu provacarea din menu-ul zilei, ceea ce va dorim si d-voastra, ca de la comersant la comersant, ceva a la vivat concurenta. Mai ales ca nu imaprtim acelasi segment de piata.🙂 Bafta.

      • d'Artagnan said

        Pai drept e domnu’ Goe, io sa ma stradui atata si dumneavoastra… ca nu e drept!
        Ca apreciatul nu tine de cald. Daca nu vreti sa mancati la han hors-d’oeuvre, atunci de ce comandati?! Io am impresia ca va uitati cam de sus la stabilimentul meu de alimentatie publica. Si la cheflii nostri, care, sustineti dumneavoastra, sunt mai prejos decat cheflii vostri. Draga domnule, eu imi apar saracia si nevoile, si cheflii mei. Si draga domnule, sa nu uitam totusi ca nu sunteti vreun vas de linie, cu restaurant frantuzesc, ci doar o (scuzati de expresie) o amarata de (b)arca de salvare. Sunt de acord ca este de calitate, dar elitismul asta nu cadreaza cu rolul asumat al unei barci de salvare.
        Acuma, ce sa mai zic, pacat de mancare, chiar imi placuse ce-am gatit la meniul zilei…

        • Dl.Goe said

          Asta ziceam si noi, c-o sa trecem de indata ce-om putea pe la h-anul muschetar, anticipand ca o sa ne ia ceva vreme sa coboram (b)Arcuta la… nisip, s-o târâm pana la apa etc. gandindu-ne c-am ajunge taman la pont, si ca intre timp ambianta de la han se va anima in contextul hors-d’oeuvre propus (si nu s-o inchide mustaria din scurt, pana om ajunge noi). Vorba d-voastra, cum ne-o fi norocul. Cat priveste cheflii d-voastra versus ai nostri sa ma iertati dar noi n-am facutara nicio comparatie valorica si nici n-am pretinsåra ca o asa evaluare ne-ar scoate musai in avantaj statistic (desi… aveti niste piese pe acolo care strica rau de tot media valorica a chefliilor si d-voastra firma, neparand capabil a fi in stare sa-i tineti cat de cat sub control, parol).

  22. stely said

    Atentie !Mesajul este strict secret.🙂

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/07/26/arta-and-or-xor-adevar/comment-page-1/#comment-28387

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/07/26/arta-and-or-xor-adevar/comment-page-1/#comment-28387

    Daca v-as fi lasat sa va dati in petec netulburata, v-ar fi zis ca uite tie care-i esti sclava iti trece cu vedrea prestatia, care-i ca si a mea (ba chiar mai slaba) in timp ce mie nu-mi poate iarta faptul ca nu ma las sedusa, educata cu biciul. Dl. G. nu e obiectiv.

    Aici ceva mai clar, de unde se va vedea ca incercati degeaba sa va protejati statutul de om fara parti-pris, căci nu-i puteti zdruncina ideile preconcepute ce s-au transformat iata in obsesii . Iar daca credeti ca sunteti dator fata de ceilalti vizitatori (cititori) sa dovediti ca nu sunt protejata de dvs, pentru prestatiile mele slabe , cred ca sunteti in eroare. In primul rand ca nu m-am dat niciodata „mare” ( mai mult decat sunt) . Am crezut ca in acesti 5-6 ani de „convietuire” virtuala mi-ati identificat potentele literare si intelectuale , atat cat sa nu-mi cereti sa ma ridic la nivelul unor literati, oricat ar fi ei de ne/ valorosi. Nu am deci ce sa mai risc . Faptul ca mi-a venit sa plang este urmare a constatarii ca sunt, da, o impostoare pe Arca lui Goe .

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/07/26/arta-and-or-xor-adevar/comment-page-1/#comment-28387

    Aici sunt numai mesajele de la inceputul lunii august si pana in prezent : Veti vedea ca povestea cu „sluga credincioasa” este veche (aici o repeta.)

    FAIN LUCRAT!(7)
    Important
    Carmen-Maria Mecu 1. Reușiși să mai storci din Goitză un pic de jeg. Fain! 2. Îți exprimași autoadmirația pentru rămânerea lângă el. PS. Întotdeauna m-au amzat oamenii care, pentru că nu pricep mai nimic,
    Aug 2
    5 more messages
    Carmen-Maria Mecu
    To Steliana Ionescu Aug 3
    Slugă credincioasă ești.

    Iar Goitză iar scrie mai mult ca mine, să se scoată CU ORICE EFORT.
    Comic guitză Goitză!

    2015-08-02 23:51 GMT+03:00 Steliana Ionescu :
    Hide original message
    Pace tie cititorule ! Doamne miluieste, Doamne miluiste ! Amin . 🙂

    P.S . Pastreaza asta ca sa ai prilej de amuzament si sa te (si ) inspire . Succes !

    „Dl.Goe said
    august 2, 2015 la 10:45 pm
    Marginalia daca sunteti obosita, odihniti-va de-a dreptul, nu pe ocolite. Iar daca v-ati plictiisit poftiti acasa. Nu-i mai plictisiti si pe altii cu bla-bla-urile d-voastra infantile de puber-retardo care vrea sa aiba musai ultima replica indiferent ce (n-)ar mai avea de zis. Faptul ca (astfel) va acceptati implicit debilitatea si ca ati capotat lamentabil in fata ispitei de a va urma obsesiile nu ne poate afecta pe noi (in ciuda sperantelor pe care le aveti). Sunteti haioasa in prostia d-voastra, prostie despre care incepem sa credem ca nu este o achizitie prea recenta. Asa v-ati nascut: obosita.
    Singura „subrezenie” a Arcei consta in prezenta d-voastra ca comentatoare, dar si asta-i un simplu fleac. Se usuca si cade singura.”

    On Sunday, August 2, 2015 10:53 PM, Carmen-Maria Mecu wrote:

    Steliana, chiar nu remarci că acum eu MĂ AMUZ?
    Am șantier în casă, dorm pe la o prietenă. Scriu poeme totuși.
    Am făcut și un curs, pe 9 dau examen. Voi obține un certificat să pot lucra în proiecte finanțate european, pentru un ONG.
    În condițiile astea, mai vin pe barcă să mă distrez. Goe nu vrea discuție despre artă, OK. El scrie texte lungi și plicticoase crezând că mă face praf, eu râd și mai arunc 2-3 vorbe. El se inflamează și scrie iar kilometri, ca un caraghios. Repetă aceleași prostii. Cui îi pasă?

    Crede-mă, acum eu nu mai dau atâta importanță acestei coșmelii ridicole câtă îi dai tu. Mi-a mai venit o idee genială pentru proza mea, mă inspirați.
    Așa că, mare merci!

    2015-08-02 22:11 GMT+03:00 Steliana Ionescu :
    „De neînvins doar în mintea ta”. :))

    Iar in mintea ta esti deja invingatoare ? Pai , de ce nu te retragi fericita ca l-ai biruit pe Dl Goe ? Vad ca inca iti agiti „armele” in continuare. Atunci sa nu te mai vaiti de tratamentul pe care ti-l aplica. Tu i-l ceri, iar el ti-l ofera cu multa placere.🙂 Recunosc, insa, ca eu nu as fi rezistat. Esti ca un munte de…neclintit.

    On Sunday, August 2, 2015 6:37 PM, Carmen-Maria Mecu wrote:

    Oho, ești și psiholog. :)))

    G este o fantoșă comică. De neînvins doar în mintea ta. :)))
    Bucură-te de tovărășia lui. Pe merit. :)))

    2015-08-02 12:21 GMT+03:00 Steliana Ionescu :
    Poate nu ai observat, dar am reusit sa „storc” si de la tine ceva. Desigur, nu ceea ce mi-am dorit . Asta insa nu este problema mea. Adica, faptul ca nu reusesti sa te eliberezi de angoasele tale vechi; sa dai frau liber gandurilor curate, cele pe care le-ai avut la inceput , de cand ai intrat pentru prima data pe Arca lui Goe. Ti-am spus-o clar: Goe, anonimul , este de neinvins . Si stii asta . O vezi pe pielea ta. Cu cat il contesti mai tare, cu chestiuni hilare, cu atat ii pui in valoare „arsenalul” de idei si vorbe pline de umor si satira (literatura curata). Spiritul de observatie, faptul ca iti citeste gandurile si ti le dezvaluie sunt de nestapanit. Odata ce i le-ai starnit si continui sa i le starnesti, nu i le mai poti opri. Iti spun cu cea mai mare sinceritate. Daca vrei sa nu mai ai de-a face cu „jegul” stors din Goe nu eu sunt cea care sa-l opreasca , ci tu . Ai la indemana fie tacerea , fie (daca nu poti sa taci) ignorararea lui. Demonstreaza-i ca nu dai nici un ban pe ce spune la adresa ta. Dar nu cu chestiuni hilare, sa eviti doar a-i lua in seama ceea ce spune referitor la tine si la ceea ce scrii.Chiar daca te va mai incerca din cand cu ceva, treci magistral peste … Daca nu , treaba ta. Eu nu pot sa te ajut cu altceva.
    Ceea ce vrei tu de la mine este imposibil.

    On Sunday, August 2, 2015 12:30 AM, Carmen-Maria Mecu wrote:

    1. Reușiși să mai storci din Goitză un pic de jeg. Fain!

    2. Îți exprimași autoadmirația pentru rămânerea lângă el.

    PS. Întotdeauna m-au amzat oamenii care, pentru că nu pricep mai nimic, vorbesc mult și cu aplomb.
    Succes, continuați!
    PPS. O delațiune aștept. Aur de 24 K ar fi pentru noi.🙂

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/07/26/arta-and-or-xor-adevar/comment-page-1/#comment-28387

    .Aici veti vedea ce planuieste . Este in stare de orice . Dupa cum vedeti ca si pe Arca lui Goe, pe ea n-o ating „pamfletele ” dvs. Cred ca nici macar nu le citeste . Ea si-a format ideea ca ar fi peresecutata de Dl Goe, pentru faptul ca l-a demascat ca literat mediocru incat nu realizeaza ce se intampla cu ea . Ba , dimpotrivva , se simte ca o eroina sacrificata pe altarul adevarului. De fapt nu cu Dl Goe are ce are, ci cu Gheorghe Iova. Pe el il uraste cu adevarat , odata cu el si pe Dl Goe .
    Nu stiu ce veti face. Eu m-am simtit obligata sa va avertizez ca madama este in stare sa-i faca raul omului din real Gh.Iova. Poate veti gasi o cale sa-l contactati pentru a-l pune in tema ca a devenit tinta unei „babe nebune”.

    „1. Amuzamentrul meu și al prietenilor mei, FOR EVER. Paginile rămân, eu le copiez.
    2. Devoalarea jegului din Goitză, pentru toți cititori săi. De-mascarea lui.

    PS. TU nu contezi în acest joc. Ai o minte nevinovată, nu dialoghez cu tine, nu vreau să te fac vizibilă. Nu ți-ar prii.
    Reply, Reply All or Forward | More
    Carmen-Maria Mecu
    To Steliana Ionescu Today at 11:50 AM
    ȚINE MINTE:
    E foarte aproape momentul când nimeni nu va mai avea voie să scrie pe Internet sub anonimat.

    6 more messages
    Carmen-Maria Mecu
    To Steliana Ionescu Today at 10:37 AM
    PPS. Poate te trezesc.

    2015-08-10 9:51 GMT+03:00 Carmen-Maria Mecu :
    Hide original message
    PS. Copite fericite îți doresc.

    2015-08-10 9:14 GMT+03:00 Carmen-Maria Mecu :
    Poezia aceea aparține unui poet foarte bun.
    L-am provocat special.
    El e în rahat și va fi mereu.
    Iar tu vei fi mereu o biată ființă care NU PRICEPE NIMIC.
    Hai, Stelucă, fii deșteaptă!

    2015-08-10 1:15 GMT+03:00 Steliana Ionescu :
    Hai ca esti tare caraghioasa. Zau , chiar pe tine te f…te grija de mine cand tu esti in rahat pana in gat ? Daca nu iti dai seama de situatia penibila, dezastruoasa in care continui sa fii , esti pierduta. Lasa-i naibii pe-aia ce -i consideri a-ti fi prieteni (numai in mintea ta) si incearca sa indrepti ceva din situatia in care te-ai afundat pana in gat.
    Ce naibii a fost cu poezia aia de trei lulele.?Nu ti-ai dat seama ca il provoci ? Te expui singura la copite . Ce crezi ca realizezi ?

    On Monday, August 10, 2015 12:52 AM, Carmen-Maria Mecu wrote:

    MULȚUMESC, STELUȚO!
    Făcuși exact ce doream și ce am așteptat noi.
    Bravo!
    Good girl!

    2015-08-09 22:59 GMT+03:00 Carmen-Maria Mecu :

    Felicitări pentru copitele primite de la G.
    Dar…
    Nu mai plânge, baby! / G e copitat / Ce credeai Steluțo, / Că tu ai scăpat?!”

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/07/26/arta-and-or-xor-adevar/comment-page-1/#comment-28387

    PPS. Voi recurge la secretizarea acestui mesaj ,prin linkuri repetate . Nu pe mine vreau sa ma protejez ci pe Gheorghe Iova . Desigur si pe dvs.
    Eu ,desi nu vreau sa-i dau apa la moara(asa cum nu am facut-o nici pana acum) voi ramane un timp (nu stiu cat) invizibila . Ma voi alatura vizitatorilor muti …

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/07/26/arta-and-or-xor-adevar/comment-page-1/#comment-28387

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/07/26/arta-and-or-xor-adevar/comment-page-1/#comment-28387

  23. RALG said

    Si uite asa ramase Nagasaki necomemorat pe Arca lui Goe.😦

    • d'Artagnan said

      Comemorarea poate fi Strigatul lui Edvard Munch.

      • RALG said

        Nu, acela a fost special, exclusiv pentru Hirosima. Informatia este disponibila pe undeva prin/tre comentarii, dar nu puteti fi acuzat de omisiune, caci, neaflandu-va in randurile prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe, n-ati fi aviut cum sa fiti la curent cu toate aluziile strecurate prin/tre fluvialele intrari con-semnate in jurnalul de bord (si si de ba-bo-rd🙂 ).

        P.S. Ceea ce mi se pare interesant este ca ati devenit un pic jidan incercand sa trageti un oarece gheseft chiar si din propria placere, adica ca in sensul ca daca v-a poftit inimioara la arta, inspirat de discutiile furtunoase din noaptea Arcei lui Goe, ati fi putut sa ziceti ce aveati de zis aci, la apropont, pe firul rosu si scurt, nu sa incercati sa aveti si placerea si si banul (adica ca si futut si cu banii luati, in sensul de incasati) prin revanzarea cu adaos comercial a subiectului la han, pentru un mic ciubuc. Tare mi-ar placea sa ma insel si sa se vada ca intr-adevar teleportarea discutiei despre arta, adevar si restul…, de pe Arca lui Goe la Hanul lui Manuc (un muschetar), chiar merita deranjul, fiind benefica, dovedind ca locul (hanul) chiar e potrivit cu topicul, apropind adevarul si imbogatind tema. Straduiti-va sa se intample.🙂

        • d'Artagnan said

          Depinde din ce unghi priviti. Puteti spune ca va fac reclama gratis.
          N-am sa ma stradui. Ma enerveaza sa fac respiratie gura la gura. Daca tema decedeaza, asta e.
          Daca blogul decedeaza, asta e. Cum spunea un personaj, viata mea este plina de obligatii,.. blogul mai lipseste… Daca incep sa ma stresez, ma opresc.

          • Dl.Goe said

            Oooo, desigur este si acela un unghi (merci), dar se vede ca va place analogia cu cei pe care i-am invocat in precedenta mea epistola, raspunzand la intrebari cu intrebari si schimband unghiul dupa cum va vine. Mi-ar fi placut sa abordati discutia din unghiul propus, daca tot fusese propus, mai ales ca simpla invocare a unui alt unghi nu schimba cu nimic lucrurile. In fine. Desigur ca politica minimei rezistente care ne da garantii ca o simpla distractie nu devine munca este cea mai potrivita. Indemnul nostru spre stradanie nu viza acest gen de efort si supliciu. Ne-am imaginat ca va e la indemana din talent, fara efort, in prelungirea fieasca a gestului (un efort !?) de a raspunde acolo la intrebarea de aici. Dar probabil ca d-voastra ati contat pe musterii (pe Radu Humor?) sa dezvolte si sa intretina tema.🙂 Ei daca acuma tot am intrat in aria stresului care vå va face sa va opriti, e cazul sa ne oprim si noi. Am retinut ca (in acord cu sufletul d-voastra) arta se poate intalni doar accidental cu adevarul, si ca prin urmare poate exista arta (veritabila) nebazata pe niciun adevar anume, preexistent sau independent de gestul artistic, singurul adevar al artei ramanand frumusetea – artificiala, simbolica, emotionanta… Ceea ce inseamna ca inca ne mai potrivim pe ici pe colea in perceptii. De Basescu ce mai ziceti?🙂

          • d'Artagnan said

            Puteți să vă străduiți fără efort?!
            Felicitări!
            Eu, unul, nu pot.🙂

          • Dl.Goe said

            🙂 Cred ca apelati in exces la DEX. Important este ca ati rezolvat problema. Nu sensul. Care ar fi fost sensul?

            Oare o fi ok sa va spun aici ca mi-a placut cum ati apelat la DEX acolo, ca sa creati inginereste premisele discutiei despre ce contine si nu contine ARTA? Astept inca momentul potrivit sa zic ceva acolo, pe ringul de dans de langa orchestra (lautareasca) de la han… Sper sa nu-l ratez, intre prea devreme si prea tarziu. O sa ma straduiesc sa fiu pe faza.

            P.S. Nu-i rau sa apelati la DEX dar fiti atent deasemenea la taste si la TYPO. In conjugarea verbului a (se) stradui n-ati apasat tasta ESC, coltul din stanga sus.🙂

          • Dl.Goe said

            Aventura hårtzuirii artistice a continutului artei de catre mici artisti amatori continua spectaculos la han printr-un exemplu (cu continut) emotionant propus de catre Athos. Merge banda. Exista artå (artå-artå) unde nici nu te astepti.

          • d'Artagnan said

            Am sa ma straduiESC să fiu mai atent…🙂

          • Dl.Goe said

            Cred ca am descoperit de unde vine delasarea d-voastra literara (in raport cu elanurile de alta data): Nu sunteti in stare sa va straduiti fara efort. Un artist adevarat ar trebui sa se poata cåzni fara efort.🙂

            P.S. Desigur ca e valabil si pentru altii.😦

            Avem si dintre cei care se screm fara efort. Dar si fara efect.🙂

  24. Dl.Goe said

    Pace celor care amesteca de zor imaginarul cu realul, realul cu virtualul, visurile cu obsesiile si neputintele cu sperantele, cårând de colo-colo ulei in apa si apa in ulei. Martorilor, distractie placuta.🙂

    • Pace domniei tale!
      Fain SELFIE vă făcurăți iar, domnule G! Apreciez urbanitatea limbajului. Bravo, deci puteți realiza și un selfie în școala picturală urbană.
      Unul care produce „o minciuna care remodelează spontan sufletul spectatorului, (înainte ca acesta sa prinda de veste) astfel încât, la momentul adevărului, coincidenta simbolica dintre opera (sufletul artistului) si sufletul spectatorului sa apară ca proba indubitabilă a existentei unui adevăr anume (sau oarecare) pe acolo pe undeva”.
      Pe mine una, frumusețea zicerii m-a convins că e imaginea domniei voastre.🙂
      Sunteți mai convingător simbolic în limbaj urban. Perseverați. Aveți semne de talent.
      „Sub bici”, ați progresat fain.🙂

  25. Dl.Goe said

    Caldura mare. Letargie. Apatie. Suspans ioc. Dilema enigmatica propusa (?!) spre ne/rezolvare pe acest topic a intrat in repaus relativ, inca inainte de a fi epuizata… elucidata. S-a blocat. Dar nu-i sta rau asa, suspendata intre clitoris si metafizica. Caldura mare, domnule… Probabil ca odata cu racorile toamnei se va debloca de la sine. Pana atunci niste mici si nevinovate gesturi artistice anonime (creatii ale nemuritorului folclorist dl.Bula) pot alimenta idea de meditatie la sensul artei. Sa aflam ce este arta prin exemple. Asa dar un dar, uite niste exemple de arta asezonata cu tot ce-i trebuie artei, inclusiv cu bideu (asa si asa):

    Caldura mare:

    În Vaslui e atât de cald că sătenii se plâng că nici nu mai pot să violeze;

    McDonalds lansează McFrig, primul burger cu carnea congelată;

    Din cauza caniculei, unui colonel în retragere i s-a umflat pensia. Are 7000 lei la umbră;

    E atât de cald că pescarii prind hamsiile gata prăjite;

    Dacă vrei să-ţi aprinzi o ţigară trebuie doar să o scoţi pe geam;

    E atât de cald că în Mamaia a intrat un delfin în farmacie şi a cerut cremă solară;

    În Ţinutul Secuiesc oamenii taie hectare întregi de brazi, ca să prevină incendiile de pădure;

    E atât de cald că îţi sună bine ce-ţi povestea bunicul despre Siberia;

    Unii pornesc centrala termică, încercând să facă 26 de grade în casă, faţă de 42 afară;

    E atât de cald încât până şi la umbră e soare.

    „Soarele s-a topit si a curs pe pamant, lasand cerul fierbinte si gol” e moft domnule.

  26. INTJ said

    eu consider ca am dat curs invitatiei dvs. si mi-am expus deja punctul de vedere. mai mult de atat n-am de gand sa fac/zic si ma voi rezuma (in fuga) la simple comentarii pe text:

    gusturile se schimbă, adevărurile devin clişee, forme întregi de artă dispar. Pînă şi cele mai răsunătoare triumfuri ale artei asupra morţii sînt vremelnice pînă la ridicol.” … gusturile se schimba, adevarurile insa raman adevaruri si deci arta e (cum am mai si spus) „celalta jumatate de adevar” – adica minciuna – care, nu-i de mirare ca are (in diversele ei forme si incarnatii), cel mai des picioare scurte. dar sa nu uitam: pentru a putea aprecia minciuna e necesara macar o farama de adevar … cam la fel cum cica altii mai buni ca noi (specia umana) au avut nevoie de „altceva” ca un fel de confirmare a existentei (sau sa zic ca adevarul gol-golut e plictisitor/no-fun … non-arta?).

    Prin urmare as zice ca un artist creaza pentru ca trebuie, mentru ca-i este imperios necesar sa se elibereze, sa se exprime, sa dea un trup simbolic colesitoarelor emotii care-l tulbura.” … si chiar nu-i nici un adevar (care ulterior e incorporat in opera de arta) aici? mie nu-mi pasa de eticheta ce i se pune, imi pasa si spuneam doar ca el trebuie imo sa existe … pentru ca ceea ce-l completeaza sa poata fi apreciat (ca daca-i vorba de un proces verbal se aplica alte reguli de evaluare, desi el poate fi la fel de mincinos ca orice opera de arta).

    Artistul a creat arta: punand in ceata atomica niste copii imaginari, care cauta o casa imaginara … ” … mda, stiu lectia de la scoala. problema e ca imaginarii aia erau deja acasa si de mers nu mai mergeau decat spre rai/iad … pe un drum (cica) „ne-cetos”. singurii care aveau treaba cu ceata erau aia din avion … si nici macar aia: ceata era in spatele lor. daca zicea in schimb de imaginarii in drum spre casa/scoala … intr-o dimineata insorita … si „ceata” coborand „din senin” asupra lor, etc. … ar fi fost, cel putin d.p.m.d.v., alta mancare de peste.

    Care arta d-le INTJ, cå de la Ghilgames incoace nimic nou si original n-a mai fost creat de omanaci.” … oare? pai nu ziceati chiar dvs. ca „forme întregi de artă dispar. Pînă şi cele mai răsunătoare triumfuri ale artei asupra morţii sînt vremelnice pînă la ridicol.„? in plus, eu stiam ca orice e nou si original … pana nu-l intalnesti again si memoria-ti spune ca seamana cu ceva. nou si original e (desi imo corect ar fi „se crede”) doar ego (uman si cica si cel deic) … adica acel adevar completat de (mereu alta) minciuna … arta vie, pe banda rulanta, till death do us part.😀

    ps: neah, nu caldura ci precum am mai mentionat: cancer, chemoterapii si alte adevaruri ce dau de furca artei (fiind destul de greu de mintit in legatura cu ele). sunt doar un simplu inginer care tre’ sa se descurce cu adevarul (nu artist coplesit de el si nici critic de arta care-l ignora) …

    pps: m-a amuzat muschetarul cu oglinzile care reflecta deformat/mincinos … daca au ce (adevar) reflecta. da’ ma gandesc ca fiind ocupat cu spada n-a avut timp sa se intrebe cum ar putea sa vada/constate reflexia (in oglinzi a) vidului (lipsa adevarului).

    • Dl.Goe said

      @INTJ – Imi pare rau ca lucrurile cu care va confruntati in realitatea neartistica a vietii d-voastra sunt atat de grave si coplesitoare. Imi pare rau si pentru ca n-am mijloacele potrivite pentru a gasi cuvintele necesare nici pentru a exprima decent aceasta parere de rau si nici pentru a influenta lucrurile in bine, infinitezimal macar. Indiferent cine este pacientul, sper ca situatia se va ameliora si ca d-voastra veti gasi energia necesara pentru a influenta lucrurile in bine.

      Sper de asemenea ca micile harjoane virtuale de pe aici, imponderabile, sa ramna in aria ludica a divertismentului, si sa nu alimenteze in niciun fel stresul negativ. Voi reveni poate in viitor cu comentarii asupra comentariilor si cu alte adaugiri si reformulari, chiar daca vorba d-voastra, ceea ce era de spus s-a spus. Gasirea rosturilor sau constatatrea lipsei rosturilor in cele ce-au fost spuse sau in cele ce se vor spune, raman ca de obicei la latitudinea martorilor. Fiecare vede exclusiv ceea ce vrea sa vada, ajustandu-si apoi instrumentarul semantic pentru a demonstra ca ceea ce vede, este corect, drept, in acord cu realitatea, principiile, morala si in general cu toate valorile re/cunoscute deja, in scopul sublinierii importantei de sine.

    • stely said

      @INTJ -Ma simt extrem de vinovata pentru lipsa mea de reactie la momentul cand ati vorbit despre problemele grave pe care sunteti nevoit sa le infruntati impreuna cu familia d-voastra .
      Desi am simtit o strangere de inima cand am citit ce ati spus aici …

      mai 28, 2015 la 5:05 pm
      „din pacate n-am destula experienta cu bauturile pentru a face o alegere in cunostiinta de cauza. ce pot spune insa e ca am inceput vizionarea fiind inarmat doar cu descrierea din pagina imdb. primele minute m-au cam prins pe picior gresit (nu ma asteptam, mama are alzheimer avansat, sotia are cancer), am continuat vizionarea cu un mix de dezgust si curiozitate …”
      ,
      si ceva mai tarziu aici :

      iulie 25, 2015 la 2:24 pm
      „n-am auzit (m-am informat insa acum, multumesc) deoarece am fost prea ocupat cu decese, spitale, chemoterapii, operatii si alte „distractii”. in rest, contributia proprie e minimala…”

      Din pacate nu am reusit sa scriu nici macar un cuvant de compasiune. Nu stiu de ce nu am rectionat . Poate pentru faptul ca v-am receptionat gresit unele mesaje . Anume, ca nu va plac sentimentalismele, precum si ca , vorbele, oricat de bine alese si bine intentionate ar fi nu v-ar ajuta la nimic. Da, este un lucru cert – nu va ajuta nici acum . Insa, macar sa stiti ca am fost in permanenta cu gandul la d-voastra . M-am bucurat ori de cate ori va faceati simtita prezenta, aici, pe Arca lui Goe. Credeam (speram) ca necazurile s-au dus; ca situatia s-a imbunatatit si nu mai este atat de grava. Ca totul este sub control. Sper ca asa si este, ca va fi bine. Asemenea probleme au existat / exista in familia mea. Unele s-au rezolvat, insa altele nu din pacate.
      Trebuie sa stiti deci ca stiu prin ce treceti si ca sunt alaturi de d-vostra. Sa fie bine pentru sotia d-voastra, mama d-voastra si ,desigur, pentru d-voastra.

      • Dl.Goe said

        In spatiul virtual multe lucruri sunt. Mai multe chiar decat påduri in patria noastra. Si aici viata e complicata si are multe aspecte. Si in spatele aparentelor multe alte complicatii si surprize se pot afla. Venite aici ca-ntr-o a doua viata personajele pot genera complicatii cu mult mai multa usurinta decat in viata lor prima (primara), in special atunci cand, (ca) din neatentie, „vechea” viata (ce reala) se strecoara in a doua, in a treia, si asa mai departe la infinit. Unii aleg sa se manifeste in a doua viata, paralela, misterioasa, enigmatica, fragila, imponderabila, reversibila, inofensiva, aparenta, lipsita de riscuri si responsabilitatii materiale ineluctabile, doar pentru a evada (un pic) din cotidianul constrangator, pentu odihna, meditatie, uitare si/sau/prin/pentru hârjoana virtuala, pentru divertisment si distragere (cu riscul de a esua aici ca-ntr-un viciu, drog si dependentå). Altii vin aici nici mai mult nici mai putin nu pentru a evada ci pentru a rezolva. Vin aici in a doua viata ca sa si-o rezolve pe prima, s-o amelioreze, s-o refaca, s-o corecteze, s-o imbogateasca, s-o carpeasca, s-o cosmetizeze, sa se scoata. Unii au iluzia acestei variante inca de la bun inceput, aducandu-si din prima viata de acasa la pachet, altii nu, dar aluneca pe nesimtie sau de/cad-re/cad deodata in aceasta varianta, constatatnd ca fara viata lor de acasa sunt neindemantici, handicapati, saraci, sarmani, incapabili de a se crea ca personaje consistente, sau de a accepta o existenta volatila, vaga, neinchegata in „personaj”. Acestea sunt insa variante extreme, in realitate avand de a face in HUVACA (Hiperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amtor) cu modele mixte. Nimic mai firesc decat ca un personaj anonim, care evadeaza ocazional din cotidian in lumea virtuala, printre altii asemenea lui, sa accepte intrarea, in acest spatiu al evadarii, a unor ecouri si semnale din viata sa reala. De ex. un puscarias inchis intr-o inchisoare in care a ajuns in mod deliberat dupa ce a comis o infractiune si s-a lasat prins, pentru a evada dintr-o casnicie imposibila, poate citi colegilor sai de detentie fragmente din scrisorile primate de la sotie, asa dupa cum in perioadele in care este eliberat conditionat sau este invoit din puscarie, ori la vorbitor, ii poate spune sotiei cate ceva despre colegii sai de celula. Ceea ce vreau sa spun este ca ar trebui sa ne asteptam ca in spatele personajelor care misuna prin HUVACA sa existe, mai la vedere sau mai ascunse, mai grave sau mai benigne, complicatii, stari, – background – care, mai direct sau mai subtil sa se reflecte in comportamentul virtual al personajelor. Si desigur ca cei care frecventeaza Arca lui Goe nu fac exceptie. Un unghi anume poate da o lumina si o perspectiva aparte asupra unora dintre lucruri. Dl. INTJ se confrunta cu boala unor persoane apropiate, dl. Rogobete este foarte batran, dl. Polichinelle este absent, D-na Mecu este dementa, dl.D’Artagnan e lenes, dl.Goe e anonim, d-na Stely e fericita. Cu totii avem una sau mai multe astfel de probleme care pot fi intr-o buna masura cauze si explicatii ale prezentei noastre aici. Probabil ca daca n-am avea niciun fel de problema n-am fi aici. Deloc.

        • Nu m-ați ascultat când v-am spus:
          „Trist. Nu aveți har de pamfletar.
          NU AȚI TRECUT TESTUL. Ați căzut și la Re, Re, Re examinări.
          Ați scris mult și inutil. Repetând aceleași injurii, pe care le credeți artă.😦

          Da, e vremea să vă odihniți.
          Orice aș face, nu rezultă nimic nou. Nu aveți Stil.
          Din gheare și copite, nici ciorbă nu poți face.

          Regretele mele, domnule G!😦

          Nu vă mai obosiți. Răspunsul acesta e valabil pentru orice „scăpău” pe care îl mai produceți. Timp pierdut.”
          Păcat, iată ce a ieșit!😦

          • Dl.Goe said

            A Stimata d-na Mecu, sunteti o cåcåreazå inmiresmata corespuzator, pre-destinata sa ingrase solul si sub-solul din preajma Arcei lui Goe. Asadar puteti puți cât pofriti. Aromele nu au cum sa ajunga pana la noi. Continuati-va cu elan activitatea de câcåreazå cu fofeazå. Si dati-i bataie, cå cam sunteti in urma cu comentariile.

            B. Draga Maria, profitam de ocazie pentru a va ura cele bune cu ocazia onomasticii. Si o mastica sa bem impreuna pe Arca lui Goe. La multi ani si pace alaturi de cei dragi (prietenii d-voastra care stiu de ce).

          • stely said

            Da, ma alatur si eu urarilor sincere de ” La multi ani ” pentru doamna Maria Mecu. Imi fac „mea culpa” ca de data asta am omis sa-i transmit un mesaj in particular.Prietenii stiu de ce.
            P.S. In privinta Simonei am speranta ca va fi bine… Dar ,desi conduce sunt inca in expectativa. Uite acuma este in pericol ca Errani sa egaleze. A egalat.😦

        • stely said

          @Dl Goe ,
          Multumesc . Da, in ceea ce ma priveste aveti dreptate :
          „Cu totii avem una sau mai multe astfel de probleme care pot fi intr-o buna masura cauze si explicatii ale prezentei noastre aici. Probabil ca daca n-am avea niciun fel de problema n-am fi aici. Deloc.”

          • RALG said

            Simple atingeri, conexiuni virtuale sunt ele posibile (normale, inevitabile) intre universurile paralele (intre vietile paralele ale Universului), cu atat mai mult sunt posibile (normale, inevitabile) intre diferitele vieti ale aceluias ins. Totul are sens armonic cata vreme nu se incearca amestecarea lucrurilor nemiscibile. Cand acest sens se pierde, inevitabil, nota de plata se adauga in contul entropiei care guverneaza Universul dizarmonic in care „existam”. Apropo, ati auzit ca traim intr-un univers muribund? Ei, desigur ca ati auzit ca nu va aflati pe Arca de ieri, de alaltaieri. Ideea este ca au inceput sa intuiasca si „savantii” chestia asta: Universul este pe moarte și nu avem cum să oprim acest proces

          • stely said

            Da, am auzit :

            „Universul s-a prăbuşit pe canapea, şi-a adus pătura preferată şi se pregăteşte să doarmă un somn etern”, a adăugat Simon Driver, membru al Comitetului internaţional de cercetări radioastronomice (ICRAR) din statul Australia de Vest

            „Dar este mai bine sa mori repede si sa termini cu toate decat sa ai de-a face cu plictiseala vietii eterne.Daca nemurirea se reduce la avea mereu aceleasi si aceleasi ganduri si experiente, ea pare intr-adevar fara nici un sens.Daca insa nemurirea se imbina cu progresul , atunci ne putem inchipui ca traind intr-o stare de permanenta innoire, invatand sau facand mereu ceva nou si interesant.”
            Bunaoara sa ne gandim la faptul ca s-ar putea ca -” Universul insusi nu este decat o parte dintr-o entitate mult mai vasta , iar urmasii nostri vor crea alte universuri in care sa evedaze .” …ca si noi acum pe Arca lui Goe . 🙂

            P.S. Va uitati la tenis ? Toronto sau Montreal ? Eu sunt conectata si colo si colo inca de ieri. Djokovic la Montreal pe Digi sport( terminat la ora 3) iar acum ,in acest moment, Simona Halep pe Dolce sport 2.

          • RALG said

            In aceasta perioada nu avem in agenda nicio copetitie de tenis. Daca n-am sti cât este de periculos sa invidiezi, v-am invidia sincer pentru cat timp liber aveti la dispozitie. Asa insa nu. Nu va invidiem.🙂

          • Dl.Goe said

            Cred ca starea de murindabilitate inexorabila a Universului este intr-o stransa relatie cauzala cu constantele lui D’Artagnan. Probabil ca nu au fost reglate corespunzator pentru mai mult de-o efemeritate. Dar sa nu divagam definitiv. Cat suntem inca la arte eu va-ntreb: Bine-ati venit?

            Arta sau Kitsch?

          • stely said

            As „risca „sa spun ca video-clipul, asa cum a fost conceput de producator, este un kitsch. Daca ar fi lasat numai imaginile sa „vorbeasca, „insotite de muzica, „poate . Dar asa vorbitorul a stricat totul. Tonalitatea vocii (siropoasa) si „prelegerea” in sine sunt manipulatorii. As fi preferat sa gasesc singura „cheia ” , cu ajutorul „imaginarului” meu „informat”. 🙂
            Daca ar fi sa analizez si continutul prelegerii i-as gasi si lui destule elemente de kitsch (manipulatorii)
            P.S. De catva timp ma cam feresc sa vizionez genul acesta(predicator) de video-clipuri. Prefer combinatii care prin continut si forma ( multiple )sa-mi releve cat mai multe nuante si sensuri . De exemplu, despre fetele ratiunii, despre „sireteniile ” ei . Sau …
            ” De ce se spune că somnul raţiunii naşte
            monştri ? Despre ce raţiune este vorba ?
            Delirul logic al raţiunii raţionalzante
            naşte şi el monştri.”

            PPS. Am riscat (numai) un mic citat din „Teoreme poetice”. 🙂

          • d'Artagnan said

            Io am început să picotesc destul de repede. Cam pe la minutul 1. Mă plictisesc în general filmele (!?) fără acțiune, fără sânge pe pereți. De aia îmi și place ”Game of Thrones”, mor ăia pe capete. Artă, frate, cu ”A” mare!!
            P.S. N-aș vrea să par cârcotaș, da’ eu sunt cu ”furculision” se scrie , ”furculision” se citește. Așa că întreb și eu: există cuvântul ”murindabilitate”?! Acuma, și dacă ar fi, probabil ar trebui scris fără ”n”, ”muribundalitate”, de la ”muribund”…🙂

          • stely said

            Eu cred ca asta este Arta, frate … D’Artagnan ! 🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – Punct ochit, punct lovit… rezonanta armonica deplina fata cu contra-exemplul artistic oferit. (P.S. Incercam sa folosim metoda stiintifica: Atunci cand interpretarea datelor disponibile nu poate duce la o concluzie acceptabila, calea este una singura: intoarcerea la observare si masurare. Despre arta and/or/xor adevar avem pe aici pe Arca noastra cam 4-5 pozitii/ipoteze ireconciliabil diferite. Trebuie sa ne intoarcem pe teren, sa rascolim, sa arheologim (prin site-uri) si sa imbogatim si sa diversificam colectia de date pentru a putea avansa cu teoria. Ne bate gandul sa adaugam exempe si contra-exemple de gesturi artistice pe care sa le privim fara partinire ca sa ne deslusim (exclusiv ca sa ne deslusim, nu ca sa amagim vreo femeie, ochi alunecosi, inima zburdalnica etc).

            @D’Artagnan – Dom’ Mitica aveti dreptate domnule, arta este aia care ne place, nu care nu ne place. Muzica e care canta… Si care ne gadila urechile intr-un mod placut. Fiinta e care merge. Ceasul merge dar nu e fiinta ca daca nu-l intorci nu merge, monsieur scrie monsieur se citeste, n-are rost sa umblam cu cioara vopsita si nici sa punem carul inaintea boilor sau in paralel cu acestia… etc, etc, etc, ingineria mot-a-mot pe intelesul tuturor.

            P.S. Nttt… Ati vrea d-voastra sa abateti ne/inginereste atentia de la constantele alea antropocentrice, cu chichite de ortografie, ortoepie, punctuatie… dar nu poa sa mai tie mult gerul acesta. Stiti si d-voastra ca poetii pot inventa cuvinte daca vor, chiar si cuvinte care nu exista.🙂 Bine acuma o sa ziceti (si pe buna dreptate): Da’ ce dl.Goe e poet? Ca nu e. Cuvantul (ce exprima adevarul) n-a fost inventat de noi, noi doar l-am derivat un pic, asa fara sa-l facem de nerecunoscut. Sau asa am crezut… Dar d-voastra totusi nu l-ati recunoscut, ca spadasin, de… Nu stiti d-voastra vorba poetului (cum care poet coane D’Artagnane?) care zicea de „lebåda murindå”. Murindå coane D’Artagnane, nu muribundå. Murind-abilitatea Universului devine de la constante, nu-mi umblati cu cioara vopsita.

            In ceea ce-l priveste pe Mozart stam si mai rau. In niciun caz n-a facut arta din sau prin scopuri patrimoniale. C-a-mpletit utilul cu placutul (treaba lui) e altceva. Mozart ar fi facut arta (ma rog creatie, care s-ar fi dovedit a fi arta) si daca ar fi fost bogat precum Bill Gates, si si daca ar fi fost sarac precum Eminescu (care a murit de foame toata viata lui), iar contemporaneitatea n-ar fi dat nicio para chioara pe scârtza-schertzo la viorile sale. Omul era artist, avea foc sacru. Lucrurile care se intampla (cam) in acelasi timp si in acelasi loc nu-s musai in relatii de inter-conditionare, dupa cum nici lucrurile aflate in relatii de succesiune temporala nu-s musai legate in relatii de cauzalitate. Bunaoara noi acuma, creåm arta potentiala, scriindu-ne unul altuia dulci cuvinte, fara nicio intentie patrimoniala (si nici matrimoniala, sper), dar, daca vine vreunul de la cine stie ce gazeta culturala si zice ca ne da o mie de tzechini ca sa publice dialogul Goe-D’Artagnan n-o sa zicem ba. Nu? (Ramane sa discutam procentele; as zice 51% cu 49%, sau daca nu va place calculam la „cuvânt”.) Ceea ce nu inseamna ca noi am fi fiind creând arta in scopuri pecuniare. Asa si cu Mozart. (V-am raspuns aici ca sa nu sporesc zgomotul de fond la han cu o tema care, in mod evident, nu intereseaza pe nimeni dintre musterii d-voastra fideli. Nici de d-voastra nu mai sunt sigur ca chiar v-ar interesa (ca artist).🙂

          • d'Artagnan said

            Mare artist mai sunteti DlGoe! Cum le spuneți dumneavoastră…
            Că doar dumneavoastră ați spus în articol, nu eu, că:”Arta este abilitatea artistului de a construi structuri simbolice, necesare lui insusi, capabile, in mod colateral, sa-i mai emoționeze si pe altii,”
            Deci nu eu am dreptate că ”arta este aia care ne place, nu care nu ne place”, ci chiar Dl.Goe.
            Asta ca să nu umblăm cu cioara vopsită.🙂
            Cât despre Mozart care rămâne Mozart oricum, nici eu n-am spus altceva. Aici este neînțelegere la mijloc, dar nu insist. Adevărul dumneavoastră este inclus în Adevărul meu.Sau vițeversa. Oricum, noi putem trăi și dacă arta noastră nu-i plătită. Alte genii🙂 TREBUIE să îmbine creația (plăcutul) cu plata ei (utilul). Apropo, mă gândesc de ce oare Mozart a trebuit să dea lecții de pian la toți cretinii ăia, ca să supraviețuiască, neavând astfel timp pentru compus?! Putea să facă doar Artă și cu burta goală! Bineînțeles, el nu face Arta ca să mănânce, dar trebuie să mănânce ca să facă Artă.
            În sfârșit, ajungem la muribunitate…muri…ndabilitate…OK, să ne trăiască, să fie într-un ceas bun, considerăm c-am făcut botezul.
            Mă duc puțin să mă întind în pat, c-am jucat tenis și obosibilitatea( oboseală + debilitate fizică) mea datorată probabil și unei vârstabilități ( de la vârstă + abilități) mai maturibunde (aici e clară rădăcina) mă cuprinde inexorabil (inox + adorabil).

          • Dl.Goe said

            Sunteti feroce cand va casuna d-voastra, Adica ca sunteti facut din fer si roce.🙂 Pe unde-o fi Rebeliunea Minerala sa va vaza?

          • Dl.Goe said

            Coane D’Artagnane, ceea ce voi sa zic, consultand si materia din urma, este ca aveti tendinta sa confundati (sa unificati abuziv – adica a din varful buzelor) actul creatiei (ulterior artistice) cu actul post-creatie, ba chiar post-post-creatie. Altminteri este de neinteles de ce ziceti d-vostra ca din ce zice dl.Goe s-ar putea deduce ca artistul ar trebui sa-si pitule capodopera in påtul si sa faca foamea. Actul creatiei e una si actul post-creatiei e alta. Dupa ce a creat creatia, actul incordarii artistice s-a incheiat. Ce face mai departe omul respectiv este altceva. Poate ca are si talente de comerciant. Poate ca-i plac laudele, banii, pizada ma-si. Nu inseamna deloc ca scremerea lui artistica s-a facut prin si pentru ceea ce se vede facand ulterior, cand opera era gata. Gaina care face oua este ocrotita (nu facuta ciorba) si hranita de stapan, dar totusi gaina nu face aceasta pro-creatie (oul) pentru mancare sau alte favoruri (ci, pentru ca asa i-a venit irepresibil, in subsidiar, pentru perpetuare – re-creatie)… Ca mai apoi cotcodaceste (ca ce chestie?) e alta treaba. Asa si Dumnezeu, Creatorul, a creat lumea fiindca asa i-a venit, nu cu gandul sa traga foloase (sau ponoase) de pe urma ei. Artistii care re-creaza actul original al creatiei cu fiecare gest artistic pe care-l fac, dau curs unei porniri interioare care-si ajunge siesi. Ca apoi (iar „apoi”, aici, nu denota musai un timp ulterior, sau „timp” cat de cat) cauta sa obtina un bonus, avantaje financiare, sentimentale, sexuale sau de alta natura, prin „drepturi de autor”, sau chiar sa ajusteze nitel opera artistica pe ici pe colea in scopul maximizarii bonusurilor de acest tip, nu face decat sa „blureze” partea realmente artistica a gestului, nucleul creatiei. Noi, idealizand, vorbim aici de arta, de creatie artitica, de procesul de edificare al unei capodopere si de impulsurile care determina partea aceasta pur artistica, reusind sa ignoram mental, fara prea mare efort ambalajul, impuritatile precum si actiunile ulterioare ale (fostului) artist fata cu capodopera deja creata.

            Paranteza: Dupa ce e gata creatå, creatia mai are nevoie doar de validarea publicului pentru a fi fiind dovedindu-se nu o creatie oarecare ci o creatie artistica (arta). Chiar daca publicul e cel care o valideaza, singurul capabil de asa ceva, el nu este parte din procesul creatiei artistice. O femeie este frumoasa numai si numai in masura in care se gasesc barbati care s-o considere asa, dar acei barbati nu au niciun merit in frumusetea ei. Artistul adevarat nici macar la acest detaliu nu se gandeste atunci cand se incordeaza sa-si creeze opera, cum c-ar trebui s-o faca pe gustul publicului, pentru ca acesta sa i-o valideze. Vrea s-o faca si gata, pentru el, precum gaina oul, precum noi comentariile noastre. Desigur ca in partea sa neartistica, insul care-l gazduieste in sine pe artist, poate accepta anumite compromisuri, si poate adauga invelisuri, ambalaje, care sa atraga/distraga atentia publicului (si dealer-ilor de arta), cu gandul de a le intrece vigilenta, si eventual de a-i pacali, facandu-i sa le placa, sa aprecize, sa cumpere, sa se extazieze in fata a ceva ce el oricum ar fi facut.

            P.S. Sper ca odihnabilitatea d-voastra a mers bine, iar acest comentariu sa nu induca iarasi vreo obosibilitate acuta peste cea cronica. Vorbim desigur despre cronica literara care creaza epopeea artistica a hanului muschetar fata cu posteritatea.

          • stely said

            @Dl Goe & D’Artagnan,
            Ferice de d-voastra ca nu va cheltuiti emotiile pe meciurile de tenis ce se joaca momentan la Toronto si Montreal. Eu sunt intr-o situatie de „insuportabilitate” a emotiillor provocate de lupta crancena dintre doua tenismene de top – Simona Halep -Angelique Kerber. Va invidiez, zau, ca sunteti atat de relaxati.
            Se joaca setul decisiv . Acum habar nu am cat este scorul. A, da, 2-1 pentru Simona. Sunt putin mai relaxata, dar nu cat sa ma linisteasca scorul. Ambele joaca cu o daruire totala. Lupta pe viata si pe moarte .Breack-uri garla de ambele parti. Intre timp ma uit si la partida dintre Andy Murray si Muller.N-am emotii . Dar cu Simona inca . Din pacate si-a pierdut avantajul break-ului .
            Apropo, Dl Goe despre tenis ce spuneti ? De ce ne uitam noi cu emotie si placere la tenis?

          • arcaluigoe said

            @Stely – Tenisul este fara doar si poate o forma de arta, la fel precum pictura, de ex. De aceea. Apoi pentru ca e si sport (!). Basca faptul ca e populat cu fete si baieti frumoasi. Plus ca tine de mirajul imprevizibilitatii si al clipei, de puterea lui acum. In fine, ce sa mai tura-vura, intr-un cuvant, ne uitam (cand ne uitam) pentru-ca-n-avem-incotro. Pentru ca denota frumusete si emotie.

            P.S. Cu mila ma gandesc la fiintele inchipuite carora nu le place tenisul, fotbalul, care nu agreaza competitiile sportive, competitii ce ofera dueluri intre artisti ai exprimarii de sine prin intermediul puterii si frumusetii fizice a trupului (nu numai a mintii), precum dansatorii si balerinele. Ma refer la genul acela de mimoze care mimeaza repulsia pentru sport in favoarea unor aspiratii mai inalte, mai elevate (ca nu-i acelasi lucru), mai intelectuale, mai artistice, mai poetice, cel mai adesea tot mimate, declarandu-se adepti, admiratori si chiar creatori de poezie. Si cand colo nimic.

          • d'Artagnan said

            Nu văd absolut niciun motiv pentru care n-aș fi de acord cu vorbele conului Dl.Goe.
            P.S. Nu există niciun P.S. Și nicio paranteză.
            Simona a bătut.
            Noapte bună.🙂

          • arcaluigoe said

            Sunteti sus-pect coane D’Artagnane. Nici macar eu insumi nu reusesc sa fiu (asa de) integral de acord cu dl.Goe precum va declarati d-voastra. Dar daca e o problema de noapte buna, fireste, nu mai am ce zice, afara de sculati de va culcati. Noapte buna.🙂

            Cum fu meciul Simonei? Sa am incredere in ce spune d-na Stely sau nu?

          • stely said

            Ah !!! emotiile s-au terminat . Simona a castigat cu un ghem la zero si un as.
            Trebuie sa va para rau ca nu ati vazut partida. A fost un meci colosal. Nu stiu ce veti spune dar eu acum ma simt excelent. 🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – Din partea noastra sincere felicitari. Emotiile d-voastra merita asa ceva. Transmiteti-i si Simonei din partea noastra un „Bravos natiune, halal sa-ti fie” (Garibaldi).

          • Stely said

            @Dl Goe ,
            Trebuie sa ne intoarcem pe teren, sa rascolim, sa arheologim (prin site-uri) si sa imbogatim si sa diversificam colectia de date pentru a putea avansa cu teoria.

            Am bagat la cap ce ati scris mai sus si m-am tot gandit ce ar trebui sa caut, ce opera de arta care sa-mi fi produs starea de extaz (emotie puternica) ce s-ar fi declansat spontan, vis-a -vis de actul (lucrare, opera) artistic trait cu mare intensitate. Ei bine, mi-am adus aminte ca a fost un asemenea moment. Moment ce mi-a creat pe viitor pasiunea ,dorinta, atractia pentru muzica corala rusa.
            Eram in clasa a IX , pe vremea cand participam cu corul liceului la concursurile scolare -faza pe licee , raione , judete apoi pe tara. La un asemenea concurs la care am participat am ajuns pana la faza pe tara unde am castigat locul trei.
            Dar nu despre bucuria (extazul) castigarii concursului este vorba in primul rand, ci despre cea produsa de una dintre piesele pe care le-am cantat la acel concurs. Asadar, odata ce mi-am rascolit simturile(amintirile) am inceput sa caut . Nu imi aminteam decat melodia , cateva versuri de la inceput si sfarsitul apoteotic …”atamanul cu viata-i viteaza .” Dar nu si esentialul: autorul si titlul compozitiei corale. Am cautat scriind primul vers -„Este pe Volga o stanca batrana …” am gasit ceva , dar nu era cantecul meu, apoi am cautat ” atamanul cu viata-i viteaza”, nici asta nu era . Am cautat apoi vestitutul cor al Armatei Rosii . Am audiat zeci de melodii , toate frumoase, inaltatoare dar nu si acesta. Nemaivand nici o solutie (poate daca v-as fi intrebat pe d-voastra , sigur ati fi stiut 🙂 ) am apelat la o colega de liceu , iar ea la randul ei la alta . Si uite-asa am aflat despre ce cantec este vorba .
            Il aveti aici, cantat „live” la vremea aceea…

            …iar aici o versiune noua, imbogatita cu imagini miscatoare si frumoase, cat sa starneasca toate simturile.

            Mie mi-a placut mai mult prima versiune. Orchestra, corul , solistul sunt extraordinare.
            PS .Tot cautand despre coruri celebre am citit ca in septembrie (23 )va veni la Bucuresti (la Ateneu) insusi Corul Armatei Rosii(Red Army Choir) .Am sa merg daca voi mai gasi bilete.
            A, de ce nu l-am gasit inca de la inceput. Banuim (eu si colegele) ca nu( mai) exista in repetoriul nici unui cor romanesc (in traducere limba romana). Si ca este posibil ca profesorul nostru (Petre Carp) sa fi facut o prelucrare (traducere) in limba romana. Daca l-am fi cautat in limba rusa l-am fi gasit din prima ,sau si mai bine, daca as fi retinut (nici nu stiu daca ne-a spus ) numele „atamanului viteaz”, Raman/em insa cu bucuria revederii si renasterii amintirilor, emotiilor de altadata.
            PPS. Cred ca in ceea ce priveste dilema (mea) despre „arta vs adevar” as putea sa dau un rapuns .Anume, ca emotiile mele ( da , puternice , pure ) s-au datorat la vremea respectiva numai si numai artei (muzica, versuri, interpretare) nu si adevarului . Ramane insa de stabilit daca acel adevar (Stenka Razin -atamanul viteaz) i-a inspirat pe autorul muzicii -Rashevsky A., si al versurilor A.Navrotsky. Dar daca ar fi sa vorbim despre resorturile ( harul, talentul ,chemarea ) capabile sa modeleze cuvantul si muzica, in asa fel incat sa se obtina arta pura, care sa patrunda in suflet si sa-l faca sa vibreze,nici acestea nu sunt dependente de vreun adevar .

          • RALG said

            @Stely – Gand la gand cu bucurie. Remarcand ca numarul comentariilor pe acest fir (incluzandu-le si cele poluante) a depasit deja recordul necesar, facand improprie orice alta continuare, si inca fara sa ne fi apropiat nici macar cu un milimetru de vreo lamurire, tocmai ma gandeam sa creez o baza de discutii noua, cu un topic nou, in prelungirea acestuia, care sa incerce atacarea problemei piezis, prin invaluire, dintr-o alta perspectiva. Daca tot nu ne lamurim in legatura cu relatia dintre Arta si Adevar oare ar putea fi mai abordabile relatiile avute cu Adevarul de catre surorile Artei: Stiinta, Filozofia, Religia? Dupa cum se arata lucrurile actual/mente pe Arca lui Goe, nu, nici vorba. Asa ca poate s-ar dovedi a fi mai util (si mai frumos) daca am incerca sa modelam (prin discutii, ipoteze, comentarii, exemple, contra-exemple) acum, mai tarziu, sau mult mai tarziu, noi si ai nostri (cei din lista comentatorilor activi) sau/sau/si altii, aici sau aiurea, o (cu totul) alta relatie si anume relatia dintre Arta si TIMP.

            Denota oare gesturile artistice „duratå”, „permanentå”, „continuitate”
            sau dimpotriva, „clipå”, „prezent”, „spontan”, „imediat”, „atemporal”?

            De indata ce voi gasi exemplul potrivit pentru ilustrarea acestei dileme (poate falsa, poate tot falsa) voi proceda la improspatarea topicului. Cred ca pasiunea d-voastra pentru muzica corala ruseasca isi va gasi cu usurinta locul in noul peisaj. Multumim pentru recomandarile musicale cat si pentru scurta introducere autobiografica in problema.🙂

        • Da. Administrați copite și temporizați apariția răspunsului „victimei”. O problemă de fair play ați avut mereu.🙂

          • Admirabil, domnule ! 

            Noi, bloggerii ăia răi, „cenzorii”, vă țineam la spam pentru argumentare ad hominem în limbaj murdar.

            Domnia voastră m-ați ținut pe mine la spam pentru comentariiu on topic și critici constructive, în limbaj civilizat. Vivat Democrația Bărcii!

            ––––––––––

            Nota RALG:

            Admirabil intr-adevar. Stimata doamna ne pare extrem de rau ca trebuie sa-o mai spunem inca o data: sunteti o mare nesimtita. O nesimtita batrana si incurabila. Toate mesajele d-voastra postate pe Arca lui Goe sub toate pseudonimele, sunt publicate, la vedere, in timp ce d-voastra (si bine ar fi sa va asumati individual responsabilitatea si sa nu va mai asociati/aliati formal cu alti dobitoci din randul bloggerilor råi), practicati cenzura, interzicand libertatea de expresie, dreptul la replica si dreptul la anonimat, acolo unde aveti ocazia: pe asa zisul d-voastra blog. Cat priveste justificarea pe care o dati, ne putandu-va abtine, ce sa mai zicem? De cand anume ati ajuns la concluzia ca bolnavii psihic ori d-voastra ati fi cei indreptatiti sa judece care mesaje sunt decente, oneste, civilizate si care sint atacuri la persoana, limbaj murder, licentios sau manipulari? Va arogati indreptatiri pe care nu le aveti. Ascundeti mesaje despre care va permiteti apoi sa rostiti ineptii, calomniindu-i astfel pe autorii acestora. Din punctual nostru de vedere sunteti o rusine pentru fiintele cuvântatoare. Iar aceasta este o opine sincera, liber exprimata, alaturi de toate replicile, tuturor celorlalti comentatori voluntari, inclusiv de ale domniei voastre. Incercarea de a ironiza „democratia bårcii” denota, cum cu parere de rau o spuneam, o mare nesimtire. Asta in cazul in care nu sunteti de-a dreptul tâmpitå, adica lipsita de discernåmât. Serios.

          • RALG said

            Ia te uita! Suntem atacati in dreptul omului la ce-am tinut noi mai mult, la cel mai sacru amor: fair-play-ul. Daca n-am sti ca d-na M..u e dilie am putea crede ca are tupeu. D-ei, posesoare a unui blog cu cenzura absoluta, si a unei mentalitatii pe masura, vine, ca troll, sa cotcodaceasca firoscosenii pe Arca lui Goe. Doamna Mecu, hai siktir. Sa ne pupati in cur.

            P.S. Stimata doamna managementul si intretinerea ritmului cu care fluxul datelor intra in procesul de comunicare pe Arca lui Goe nu este treaba d-voastra. Totul este armonizat spre un optim firesc, natural, global, in functie si de disponibilitatea d-lui Goe de a se afla efficient pe acest flux. N-o sa ne impuna troll-i ritmul. Nu va mai munciti muschiul capului in aceasta privinta. Domnia voastra, troll-ul din ce in ce mai blazat, concentrate-va pe mesaj, pe libertatea de exprimare (atata cat va duce capul) si pe estetica continutul literar pe care vreti sa-l faceti cunoscut lumii prin postarea de mesaje nesolicitate pe arca lui Goe (ca sa va fie d-voastra bine si sa traiti ani multi pe pamanat). Si v-as ruga sa raspundeti imediat fara sa mai temporizati. Fara sa mai trageti de timp (pentru a va odihni). Fair play, please!

  27. stely said

    Multumesc . Ca drept rasplata va „dedic” cele doua victorii ale lui Novak Djokovic . 🙂 Meciurle au fost frumoase dar fara emotii. A castigat lejer. Federer lipseste, iar Wavrinka s-a retras.
    P.S.Ar trebui sa va spun insa ca am avut zilele trecute o reactie de repulsie fata de Serena W. Mi-am propus sa nu mai vad nici un meci cu ea. Are o strategie regizata (cam vicleana )ce denota lipsa de respect fata de adversara. Jocul ei nu are acea frumusete care sa creeze placere si emotii. Dar de, este locul unu mondial , ceea ce inseamna , totusi, valoare… dar arta mai putina. Asa cred.

    • stely said

      Arca lui Goe dixit : Tenisul estefara doar si poate o forma de arta, la fel precum pictura, de ex
      Aici se confirma de catre cineva (veti vedea cine )care a re/trait emotiile unui tenis de „o incantare absoluta: ”

      „Fostă tenismenă britanică, despre Halep: Oameni buni, sunt fără cuvinte. Tenisul său este o încântare absolută

      Anne Keothevong, fostă tenismenă britanică, a declarat după victoria Simonei Halep din optimile de finală de la Toronto că a rămas fără cuvinte.

      „O victorie fabuloasă pentru Simona Halep după un meci între două femei incredibile. Oameni buni, sunt uimită, fără cuvinte, Simona a fost copleșitoare! Este adorabil să privești cum evoluează această fată minunată din România. Tenisul său este o încântare absolută!”, a susținut Keothavong.”

      P.S. Un motiv in plus ca Dl Goe „sa aiba incredere” in ce a spus „d-na Stely .” Si inca unul ca sa urmareasca partida de astazi (ora 20:00) din sferturile de finala cu Agnieszka Radwanska.
      PPS …si inca unul pentru mine ca sa pariez pe Simona Halep. 🙂

      • stely said

        Aoleu, Dl Goe, sper sa nu ma injurati daca in caz v-ati hotarat sa va uitati la meciul Simonei cu Agnieszka . E jale mare. 😯

        • Dl.Goe said

          Asa jale sa tot fie !

          • stely said

            Asa e… 🙂

          • stely said

            In concluzie, nu m-am inselat in ceea ce priveste pariul. 🙂
            P.S. Din pacate am vazut meciul ” live online” pe Dolce Sport 2 si cand „ti-era” lumea mai draga ” se oprea transmisia . Basca emotiile si starea de „shock” din cauza primului set pierdut la zero. Cine s-ar fi gandit la un inceput atat de catastrofal pentru Simona !? Cand am scris comentariul, desi scorul era 3-2 nu speram ca se va mai redresa. Pe deasupra m-au cam enervat si comentatorii , si ca drept urmare in setul doi m-am uitat doar pe site-ul cu „stiri , tenis live…” unde am vazut in timp real desfasurarea meciului. Abia la 5-0 m-am mutat pe Dolce Sport live. M-am abtinut sa ma uit pe site, probabil as fi aflat cu aprox. 1 minut mai devreme rezultatul mult asteptat. Dar totul e frumos cand se termina cu bine. Bravo, Simona! Cred ca maine in semifinale va fi mai usor .

          • Dl.Goe said

            Se pare ca Si-mo-na o s-o invinga si pe ratzusca cråcånatå, in semifinale. Azi n-ati facut niciun pariu public (cu d-voasra insiva)? Aaa… pariul se ascunde in expresia „Cred ca maine in semifinale va fi mai usor”.🙂

            Cum stati cu pronosticele in cealata semifinala? Dar in finala?

          • Dl.Goe said

            Deh, avuserati dreptate. Fu usor. Dar mult n-a lipsit sa fie greu.🙂

          • stely said

            Am scris pe „firul ” celalalt. Apropo, de ce il tineti la secret ?

          • Dl.Goe said

            Cum adica il tinem la secret? E cat se poate de public si accesibil oricui isi asuma constient, voit, cu responsabilitate riscul de a se confrunta cu socantele imagini🙂

          • stely said

            P.S. Acum, vrand -nevrand trebuie sa ma uit si la cealalta semifinala. As paria pe Belinda B. dar Serena este in forma maxima , desi face pe mimoza . Aud ca se tot vaita ca nu mai poate …D-voastra ce spuneti ?
            PPS . La 22:05 incepe prima semifinala la baieti : Djokovic-Chardy . Va merge ca pe roate.

          • stely said

            „E cat se poate de public si accesibil oricui isi asuma constient…”

            Da, dar se pare ca sunt singura care a indraznit … Am spus „secret” deorece nu se vad comentariile la rubricuta de comentarii recente.

          • RALG said

            Probabil ca ati ramas ultima entitate curajoasa, curioasa si naiva de pe Arca lui Goe. pe aceasta falie spatio-temporala. Va mai amintiti de „Seniorii razboilului”?

          • stely said

            Da, imi amintesc . Am citit cartea la recomandarea d-voastra . Mi-a placut .
            Razboinicul de profesie Georges Corson este trimis in timp si spatiu pentru a „salva războiul „,care era conform lumii din care venea , singura modalitate de avansare a omenirii în viitor și de perpetuare a acesteia.
            „Aergistal – Un soi de Turn Babel al razboaielor. Un loc in care interactiunile intre indivizi si ego-urile acestora sunt bazate nu pe „comunicarea/violenta verbala si pe esecul comunicarii verbale” ci pe mijloacele care presupun violenta fizica drept mijloc de comunicare: razboaiele armate. Este un loc in care sunt create conditii pentru a fi purtate simultan (oarecum simultan) toate formele de razboi in care au fost implicati membri speciei umane. Locul este construit pentru (1) a-i pedepsi pe criminalii de razboi, fortati sa participe sine-die la aceste lupte, (2) pentru a intelege razboiul si (3) pentru a conserva si salva razboiul”.
            https://arcaluigoe.wordpress.com/tag/aergistal/

            P.S Pe vremea acelui topic eram intr-un „razboi” pe viata si pe moarte . Proveneam din lumi diferite . Va mai amintiti ?🙂

          • arcaluigoe said

            Nu-mi amintesc absolut nimic, dar ce-mi spuneti imi pare ca descrie foarte bine starea actuala, clipa prezenta.🙂

          • stely said

            Hmm…cine s-ar fi gandit la o asa mare …
            http://www.gsp.ro/sporturi/tenis/surpriza-imensa-la-toronto-adversara-neprevazuta-pentru-simona-halep-in-finala-nu-ma-gindesc-la-titlu-456342.html

            Eu m-am chinuit sa ma uit la meci pana aproape de finalul primului set . Am tot sperat ca Serena va avea si ea macar o viata mai grea cu Belinda . Vazand, insa ,ca merge la trap catre 6-3 m-am dus la culcare (ora 2 :20). Intre timp m-am uitat si la calificari pentru turneul de la Cincinnati. Mi-a parut foarte rau de Monica Niculescu. A pierdut in urma unei lupte epuizante cu 6-3 , 6(7) -7(9), 6(9) -7(11) .Meciul a durat 3 ore si 20 minute. Cred ca s-a stabilit un nou record de durata a unui meci de tenis la simplu fete . Au mai pierut tot in trei seturi Andreea Mitu si Alexandra Dulgheru.
            Revenind la Simona Halep voi paria, desigur, pe ea. Nu stiu cum a reusit Belinda sa o ingenucheze pe Serena , dar cred ca nu va mai reusi performanta cu Simona. O fi si ea obosita , saraca …poate mai mult decat Simona. Plus de asta sunt amandoua de varste apropiate …

          • RALG said

            Nu cred ca d-soara Belinda se va putea impiedica de d-soara Halep.

          • stely said

            Aaaa, nuuu !! cred ca glumiti. Belinda nu va trece de Simona. Pariez .
            Si in ce priveste „clipa prezenta” – finala dintre Djokovic si Murray -voi fi destul de realista, adica voi accepta rezultatul care va fi sa fie. 🙂

          • Dl.Goe said

            Si-mo-… nuuuu, Be-lim-DA

            P.S. Halep asta ma enerveaza mai rau decat Mecu.🙂😉

          • stely said

            Şi… sau Si(mona) s-a impiedicat ? S-ar putea , mai ales ca in plus are ceva probleme musculare.
            Insa nu „si ” Djokovic …

          • stely said

            Mda , dar sa vedem ce probleme a avut. Ca bine nu i-a fost … Macar sa fi avut grija sa se protejeze pentru a fi apta de joc in turneul urmator. A luptat ca o tigroaica dar Belinda dupa ce a invins-o pe Serena a avut aripi .
            P.S. Vad ca si Djokovic are ceva probleme cu Murray. Insa nu cred ca va fi asa pana la sfarsit. Si, de va fi sa fie, nu se va face gaura in cer. 🙂

          • Dl.Goe said

            Murray este favoritul… zilei. E dreptul lui. Si la urma urmei e (si el) baiat bun. De-al nostru, din popor.🙂😉

          • RALG said

            A avut pe må-sa. A inceput si asta ca Sharapova. Inclusiv ignetele. Cand ai experienta si esti pe locul 3 mondial, nu pierzi primul set cand il ai in mana de cateva ori, in fata unei pustoaice de 18 ani lipsita de orice fel de experienta, decat daca… Blah…

          • stely said

            Esec pe toata linia . Nici Simona si nici Djokovic.😦 Dar mai sunt sanse destule .De maine incepe turneul de la Cincinnati . Apoi urmeaza celelalte doua . O sa mancam „tenis pa paine” inca doua saptamani.
            Astazi Murray a fost colosal. Ar fi fost pacat sa nu castige,

        • stely said

          Despre „razboiul ” purtat de mine se poate sa nu vi-l mai amintiti (dar nu cred). Spunand ca proveneam din „doua lumi diferite” ma gandeam la cealalta constructie , de la Corabia . Cum sa nu va aduceti aminte de incursiunile pe care le faceam, adesea nocturne, pentru „lupte” scurte de genul „ataca si fugi”?🙂 Ma amuz si acum de momentul atacului pirateresc asupra Arcei, in care m-am „implicat” si eu, dar numai ca „troll „.Chibitii de pe margine insa mi-au imputat mie „Defectiunea Arcei lui Goe”. Marturisesc ca a fost cea mai frumoasa actiune a mea in rol de troll de cand am intrat in Huvaca, un fel de „Aergistal”.
          Da, Arca si-a urmat cursul firesc inca de la inceput. Suntem si acum in plin razboi (pe Aergistal). Insa trebuie sa recunoasteti , „razboiul” de acum este mult mai elevat. Am evoluat(asa simt) si eu dar si Arca . A acumulat multe „comori” ce stau frumos depozitate in cala, fiind la dispozitia tuturor doritorilor .
          Apropo, cred ca am dreptul sa spun ca, Arca fiind o a doua „lume” a mea , alaturi de cea reala, ma gandesc cu duiosie ca aici voi avea si celalalt mormant , nu-i asa ?🙂 Un „mormant” de topicuri , comentarii, linkuri, video-clipuri , filme , etc. Adica voi „dormi” pe veci sub o comoara . 🙂

          • RALG said

            Noi vizaseram, in clipa prezenta, doar starea de razboi a doua lumi diferite. dintre noi, prin reprezentantii nostri, Djokovic vs Murray. Incolo tot nu. Si nu. Dl.Goe nu se afla si nu s-a aflat niciodata in niciun razboi cu nimeni (altcineva, decat cel mult cu sine insusi, si nici acela pe viata si pe moarte, ci doar asa… la misto).

  28. arcaluigoe said


    UPDATE
    : Profitand de cateva absente notabile din teren (terenul minat din preajma arcei), as constata cu voce tare, ca ne-am impotmolit, ca tiganul la mal, nereusind sa ajungem la vreo concluzie acceptabila fata cu tema data. Drama (ratarii) este cu atat mai mare cu cat dincolo (sau dincoace) de abstractiuni savante, confuzii terminologice si incapatanari egoice avem la dispozitie (in patru variante) un caz concret, particular, finit, vizibil, palpabil, unic, accesibil, care ar fi trebuit sa ingaduie o interpretare simpla si neechivoca in legatura cu existenta sau inexistenta adevarului (sau a (vre)unui adevar) care sa se afle musai sau deloc in arta, contribuind la validarea unei opere. Presupunand ca „Strigatul lui Munch” ar fi fiind un exemplu valid de opera de arta, ar fi trebuit (cred) sa fim capabili sa identificam adevarul pe care se bazeza si din care-si ex-trage valoarea, esenta, consistenta, popularitatea, notorietatea, pretul, sau dimpotriva sa constatam ca nu exista niciun adevar anume in toata aceasta poveste, care sa dea substanta si valoare artistica tabloului, ca frumusetea si emotia pe care acesta le degaja sunt dincolo de vreun adevar anume, exprimabil in cuvinte. Da, desigur, pe lume exista dureri, dureri insuportabile, inexplicabile, coplesitoare, amplificate paroxistic de ignoranta, indiferenta, nepasarea martorilor intamplatori, de intolerantå, indolentå si incomunicabilitate. Dar acesta este un adevar banal, prozaic, neartistic, despre care, de exemplu, prevazator ar putea vorbi, avertizandu-l, un tata, adresandu-se fiului sau (Teodosie) constatatnd ca acesta practica neingradit fericirea-in-exces, copil fiind. Oricum opera lui Munch nu pare fundata pe durere ci pe o emotie abstracta, pe o spaima existentiala, un impuls, pe care vectorul teoriei adevarului in arta pe arca (dl.INTJ) a decis s-o numeasca adevar, fragment de adevar primordial. Numai intuind acel „adevar” dl. INTJ poate aprecia opera si se poate emotiona in fata ei, ceea ce ma duce cu gandul, ca vorbind de „adevar”, dl.INTJ se refera de fapt la sinceritate, la faptul ca emotia pe care artistul vrea s-o transpuna in arta sa fi fost sincera (ca o durere de masea), arta artistului constand in abilitatea ca, prin creatia sa, sa-l faca pe spectator sa vada, sa inteleaga si sa accepte ca emotia artistului este sincera, ca acesta nu este un farsor, un impostor, care creaza doar o fåcåturå de forme si culori, bazata pe nimic, ca exista un mesaj, nu un simplu container gol, picat frumos. Si cine ar putea sa nu fie de accord cu dl.INTJ in aceasta privinta? Nimeni. (Nici macar dl.Nimeni). Doar ca „sinceritatea neindoielnica” a artistului nu denota inca niciun adevar demn de a fi retinut ca atare. Adevarul este ca Munch era un alcoolic care suferea de depresie. Un adevar care ar trebui uitat, ignorant… Si mai era si un artist capabil sa foloseasca nixisul existential al starilor sale patoplogice ca pretext pentru a crea niste picturi (simboluri) convingatoare in naivitatea lor. Cel putin pe dl.INTJ au reusit sa-l convinga. Si, pare-se, si pe multi altii, capodopera respectiva stand, in subsidiar, pe un munte de bani, sute de milioane de dolari americani.🙂 Intrucat tot nu ne-am lamurit cu adevarul sau absenta adevarului din strigåt as propune (celor naivi, curajosi si curiosi) o excursie in imaginar, o divagare. Va avertizez insa ca nu este bazata pe adevar, nu este de valoare, si ca frizeaza (in mod subtil – mi-as ingadui sa consider) nimicul nostru cel de toate zilele, fiind mai degraba o invitatie la pierdere de timp, pentru cei dispusi sa si-l piarda (chiar neavandu-l). In plus imaginile folosite pentru ilustrare sunt socante, astfel incat fiecare dintre cei care vor decide sa acceseze link-ul spre aceasta divagare o va face (in cunostinta de cauza) pe propria raspundere:

    Atentie imagini socante:

    Care-i kitsch și care-i artă? Când, cum, unde….

  29. Dl.Goe said

    După cum si-a obișnuit fanii, dl. Andrei Gabriel Pleșu produce in fiecare săptămâna una sau mai multe capodopere literare ale genului gazetăresc (uneori sub-genul epistolar sau oniric). Cum, tot in mod obișnuit, anul are circa 52 de săptămâni, la capătul fiecărui an se strânge cate o mica epopee editorialistă andei-plesiana, astfel încât, ținând seama si de etatea editorialistului, devine evident ca un cititor care n-a ținut la timp pasul cu cronicarul, s-ar confrunta cu mari probleme epistemologice daca ar dori sa recupereze lecturile pierdute printre Dileme Vechi si Noi sau prin pagini de Adevăr plenar si indubitabil, sau mai rău ar pofti sa pună de-o exegeza a textelor cu pricina. Prin urmare o munca de sistematizare, simplificare, abstractizare, grupare, catalogare si esențializare, făcută la timp si cu pasiune, cu patos chiar, ar putea fi utila celor care vor dori sa meargă drept la ținta si sa se bucure prin scurt-circuit de literatura moderna si contemporana produsa generos de către maestrul Pleșu (fost discipol). Desigur ca s-ar putea apela la tehnicile de lectura rapida, precum Woody Allen, care a fost astfel capabil sa citească romanul fluviu Război si Pace in circa o jumătate de ora, constatând ca era vorba despre niște războaie in care a fost implicata Rusia. Totuși cursurile de citire rapida precum si antrenamentul de consolidare necesar ajungerii la performanta ar putea dura niște ani acolo, timp in care (vai) dl. Pleșu va continua sa scrie doua-trei articole pe săptămâna, complicând in mod extrem viața restanțierilor care nu-i citesc la timp articolele in Dilema, in Adevărul sau la Hanul Muschetarilor. Acum știindu-se (atenție, diateza pasiva) ca orice lucrare poate fi rezumată, redusă, contrasă, util ar fi ca articolelor andrei-plesiene sa li se facă-câte un rezumat, scurt, care sa puncteze ideile de baza, esențialul. Cu nițeluș efort analitic se poate identifica in orice lucrare literara, oricât de ampla, fraza cheie, expresia cheie sau chiar cuvântul cheie. Da, da. Orice capodopera se scrie, la urma urmei in jurul unui cuvânt (a avea/avere, a fi/ființa, a iubi/iubire etc). Daca un expert ar sta sa extragă cuvântul cheie din fiecare articol al d-lui Pleșu si sa creeze o lista cronologica a acestora, am putea avea anual la dispoziție cate un eseu literar magistral, scurt, accesibil in no time, oricărui tânăr intelectual cu sete de cunoaștere si emoționare estetica. Dar vorba multa sărăcia omului, iată ca abuzez deja in exces de răbdarea prea cinstitului cititor citit si unic la Arcei lui Goe lansându-mă prelung in speculații teoretice. Un exemplu ar putea da greutate celor înșirate mai sus. Ne fiind expert in materie de conciziune si concizionare, voi încerca sa ofer, in cadrul un mic exercițiu de identificare a cuvântului cheie intru-un articol de-al d-lui Pleșu, „ales la întâmplare” (sic), câteva alternative posibile, lăsând la latitudinea martorilor sa decidă care varianta este mai adecvata, mai precisa, mai eficienta, mai esențiala.

    Se da articolul Rezonabil sau „cool“?

    Intr-o prima varianta analitica, esența „Rezonabil sau cool”-ului ar putea consta in formula (scrisa adânc) prin care suntem încunoștințați că:

    „o pedagogie întemeiată strict pe utopia rațiunii nu e decât o dăscăleală ipocrită„

    Mai concis, am putea rezuma toata povestea la sintagma „utopia rațiunii”. Cu puțin efort am putea retine ca cuvânt cheie „utopia”.

    Ne-am putea mulțumi cu atât, daca nu ne-ar sticli in priviri o formula strecurata parca anume in debutul articolului: chiar de către autor: „o plicticoasă peltea de cumințenie stearpă”. Si acesta ar putea fi esențialul, pe alese.

    Suntem siguri însă ca firile voioase ar retine mai degrabă din articolul d-lui Pleșu revolta maestrului in contra chiloților unisex în care tradiționalul șliț dispare. Cuvânt cheie „șliț”.

    Ca sa mulțumim pe toata lumea am putea concluziona ca „utopia rațiunii este o plicticoasă peltea de cumințenie stearpă fără șliț”. Ce va fi săptămâna viitoare vom trai si vom vedea. Va fi cred rândul d-lui D’Artagnan sa propună un rezumat esențial al viitorului articol compus de către simpaticul nostru amic-in-contumacie, marele Andrei Pleșu.

    • D-le G, în aceeași paradigmă de lectură, vă propun – cu tot respectul – să treceți la rezumat poeme, că se pierde și cu astea prea mult timp dacă sunt citite. Vă propun să începeți cu ultraprolificul „Iv cel Naiv”

      • Dl.Goe said

        Ia te uita pe cine mai invidiaza madam Mecu (poeta pulii-n cur s-a metaforelor anti-conceptionale), pe Iv cel Naiv, nici mai mult nici mai putin si på ultraprolificitatea acestuia. Comedie soro.

        Intr-o viata anterioara, Iv cel Naiv scrisese:

        Dar azi valul cade, crudo! dismetit din visuri sece,
        Fruntea mea este trezita de al buzei tale-nghet
        Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
        Ma învata cum asupra-ti eu sa caut cu dispret!

        Tu îmi pari ca o bacanta, ce-a luat cu-nselaciune
        De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir,
        O fecioar-a carei suflet era sânt ca rugaciunea,
        Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.

        O, cum Rafael creat-a pe Medusa dumnezeie,
        Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
        Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie,
        Cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin!

        Plângi, copila? C-o privire umeda si rugatoare
        Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea?
        La picioare-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea,
        Si sarut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta.

        Sterge-ti ochii, nu mai plânge!… A fost cruda-nvinuire,
        A fost cruda si nedreapta, fara razem, fara fond.
        Suflete! de-ai fi chiar demon, tu esti sânta prin iubire,
        Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.

        Haide, doamna Mecu, nu mai umbla cu mofturi! (vă propun – cu tot respectul )

        • Domnule G, limbajul murdar este brandul dvs. Umple de noblețe și glorie barca.

          • Dl.Goe said

            Sunteti foarte nehotarata in felul in care apreciati literatura propusa pe Arca lui Goe. Cand e pamflet (ma rog, lipsit de har, ratat, dar orisicat), cand este atac la persoana si limbaj murdar. N-ar strica sa va hotarati. Poate v-ar ajuta sa intelegeti de ce anume v-ati facut abonament la Arca lui Goe si de ce insistati sa fiti aici, mereu, zi si noapte, prezenta la datorie, vigilenta nu numai ca cititor fidel dar si ca contributor in masa, ca comentatoare, pe Arca lui Goe. Chiar nu realizati cata poezie se afla in formula promotionala „Marginalia, poeta pulii-n cur si a metaforelor anti-conceptionale”? Este o formula care (cu un pic de ajutorul si din partea prietenului d-voastra neimaginar, limbricul Radu Humor) s-ar putea sa va aduca con-sacrarea in HuVaca. Odata ce aceasta eticheta se va lipi in mod firesc de marginaliile d-voastra, abia atunci publicul va fi curios sa vaza ce fel de poezie produce o asemenea poeta si va da navala pe blogul (altminteri) sterp si sec al domniei voastre. Pana sa se lamureasca lumea ca n-are ce vedea acolo, o sa apucati sa va traiti momentele de maxima glorie literara sub forma de… climax (?!). Puteti spera cu ochii deschisi.🙂

            P.S. Sa stiti ca valoarea d-voastra ca poeta este, nu cea pe care noi o exageram (pur si simplu) evocand-o, ci cea pe care cu mare precizie a stabilit-o subtil chiar prietenul d-voastra Viorel Abalaru, ca critic literar. In aceasta privinta este exact cum spune (mai tacand, mai glumind) domnia sa. Are si dansul o data dreptate cu ceva.

        • Ce ar fi fost bine să pricepeți este că așa cum nu e de rezumat IV Cel naiv, un poet postmodern, nu e de rezumat nici Andrei Pleșu, un om cu un har al scrisului un pic mai mare. Frumusețea stilului nu se pretează la rezumate.
          Iar limbajul murdar al dvs. nu mă poate opri să spun ce cred, sorry!

          • Dl.Goe said

            Stimata doamna, daca d-voastra ati luat satira noastra mot-a-mot, intelegand ca am propune ad litteram ca excesul scriboreic si redundantele obositoare socio-editorialisto-compulsive al reputatului eseist si om de litere Andrei Plesu, sa fie combatute prin editarea unor „rezumate” istete, asta nu poate fi vina noastra. Incetati sa ne acuzati pe noi de limitele d-voastra. In plus faptul ca v-ati repezit sa-l luati in guritza d-voastra dulce (mirosind a flori de tamâioara) pe bietul Iv Cel Naiv cu atat mai putin poate fi meritul nostru. De ce n-ati zis de Eminescu sau de alt poet mare pe care-l purtati in suflet? V-a fost rusine? De ce tocmai Iv Cel Naiv? „un poet postmodern„, wow, ce elevata sunteti! Dar de unde stiti ca s-ar incadra la postmodernism? V-a spus d-voastra dl.poet Abalaru?

            Faptul c-ati devenit „aparatorul” lui Andrei Plesu, vai, din oficiu, pe Arca lui Goe, in baza impresiei declansaoare, cum ca acesta ar fi fiind atacat pe Arca sau tinta a d-lui Goe, este de un comic fabulos. Mecu il apara pe Plesu de Goe. Ma tanti, matale esti o fire vesela…

            P.S. Ramane cu totul si cu totul enigmatic la ce limbaj, pasa-mi-te murdar, va referiti. Totul este non-sens. Suferiti de mania persecutiei imaginandu-va (sau acreditatd doar asa la misto) ideea ca cineva ar incerca sa va opreasca sa spuneti ce credeti. Sper ca glumiti. Lasati gluma la o parte. Fiti serioasa. Sobra. Mai ales ca pe d-voastra asa zisul limbaj murdar (curat murdar) pare ca mai degraba ca va stimuleaza decat sa va inhibe. Motiv pentru care si cersiti cu nerusinare suplimente, urmarindu-l pe „dl.Goe” pretutindeni unde vi se nazare c-ar fi prezent sau invocat. „Doamna Mecu milogindu-se dupa atentie” – o formula devenita pleonastica.

      • stely said

        Fiindca a venit vorba de Iv cel Naiv, ce este luat in derâdere pivind ” prolificitatea ” sa (din invidie desigur) iata-l aici asa cum se recomanda el insusi:

        pluta lui iv

        sînt o plută de oase îmbrăcate în piele
        câteva păreri de bine
        două-trei păreri de rău
        un boț de speranță
        un șomoiog de resemnare
        trei mari iubiri
        și o îndărătnică zbatere
        îmi populează geografia,
        crezând că le voi duce într-un loc
        anume. cine știe din ce motiv
        m-au confundat cu legendara corabie a lui noe.
        nu știu, bietele de ele,
        că, eu însumi în derivă prin apele astea tulburi,
        aș avea nevoie de una

        P.S.@Goe , oare din greseala sau cu intentie ati schimbat ceva in versul acesta? „O, cum Rafael creat-a pe Medusa dumnezeie.” 🙂

  30. stely said

    „utopia rațiunii este o plicticoasă peltea de cumințenie stearpă fără șliț”.

    In concluzie , concluzia d-voastra denota ca ati gasit esenta (adevarul ) frumusetea din articolul domnului Andrei Plesu. Acesta , odata gasit , inseamna ca articolul este „capodopera plesiana” de anul acesta.

    P.S. M-a amuzat „revolta” d-lui Plesu, rezultata din lipsa slitului la chilotii barbatesti. Desi am avut si „noi” intrebari de genul acesteia nici prin cap nu mi-a trecut ca motivul este cel mentionat:sa le dea femeilor iluzia de egalitate de „sansa.” 🙂
    Apropo, acum catva timp am avut o discutie cu cel mic (patru ani jumate)in problema aceasta, a slitului. Mi-a spus ca un fel de regret ca de ce nu l-a facut „mami” fetita. Cand l-am intrebat care este motivul , mi-a spus ca e mai bine sa faci pipi ca fetitele.🙂 Banuiesc ca a vazut la gradinita si i s-a parut ca este mai comod. Desigur , i-am explicat ca nu este nici o rusine sa faca la fel si ca, pe deasupra, este si mai igienic.

  31. Radu Humor said

    Radu Humor says:
    August 16, 2015 at 8:52 pm
    d) test
    O întrebare de bun simţ :
    Avand in vedere efortul si falsul comportament al UE de a prelua refugiati din zona conflictuala se impune întrebarea :
    USA de ce nu preia refugiati din Siria ,Irak ca doar ei au inceput idioteniile acolo ?
    Eventual, le asigurăm noi transportul până peste baltă……
    Reply
    Dl.Goe says:
    August 16, 2015 at 9:33 pm
    Care “voi” båi limbricule?
    Reply
    Radu Humor says:
    August 16, 2015 at 10:52 pm
    La piaţă, la taraba cu pepeni, erau două anunţuri. Pe unul scria “pepeni”, iar pe al doilea scria “PPNI”.
    Întrebat de un cumpărător nedumerit, ţăranul lămuri:
    – Tot pepeni sunt, dar fără E-uri !!

    P.S.
    Oricum te-ar fi botezat mă-ta ( cred că cu briciul😆 ), ţie ar trebui să-ţi lipsească prima literă :
    Adică un individ fără cap . De fapt, fără minte. Ce minte, la ordin şi papă, la rahat !
    Acuma, cine te-a-ntrebat ?
    Reply
    Radu Humor says:
    August 16, 2015 at 10:57 pm
    Vezi-ţi de găoacea ce pluteşte în pişoarul vegheat de maidaneza preoteasă, singura care-ţi mai soarbe producţiile. De fapt inepţiile întinse pe sute de comentarii, asemeni unui prezervativ pe capul unui cretin ce nu ştie la ce foloseşte !
    Sictir, caraghiosule !
    Reply

    • Radu Humor said

      Foarte ofuscată şi camuflată ( @emil) maidaneza se strecoară prin gard şi sare-ntre picioare . Poate, poate…
      Şi cum Goe nu mai poate, Abălaru nici atâta, sare pârleazul la Han, doar-doar vreun beţivan îşi dă scula pe gura ei :

      „P.S. Sper ca veti intelege ca nu trebuiesc deloc tolerati . Dar treaba d-voastra daca va place sa convietuiti cu ei. A, acum am inteles anticiparea d-voastra din topicul precedent . Ala cu “Nu cumva ne mananca in cur “? Ei bine , v-ati lamurit ?🙂 ”

      „Fericita” posesoare a unui coor ce ar putea aduna toate coloniile de limbrici, oxiuri şi ce alte iubitoare de fecale or mai fi fiind pe lumea asta ( şi încă ar mai rămâne loc😳 )supărată că a ratat un asemenea subiect la postarea anterioară ( „Nu cumva ne mănâncă-n cur ? „) se grăbeşte să aducă aici întreaga literatură de specialitate cu care a încercat să-şi oblojească trupul schimonosit de păcatele tinereţii comuniste !
      Dragă Doamne ( nu tu, fa !) ea care vine dintr-un mediu atât de elevat, nu poate suporta un anumit limbaj peste care a dat aici ( cu tona ei şi încă vreo 20 de kile😆 ) !
      Numai că uite de unde apare matahala, suavă şi pură ca o garofiţă, grohăind cu-a ei guriţă :

      Dl.Goe said

      august 16, 2015 la 3:47 pm
      Ia te uita pe cine mai invidiaza madam Mecu (poeta pulii-n cur s-a metaforelor anti-conceptionale)
      –––––

      Acolo, n-au apucat-o pandaliile pe naşparlie, mai ales că cea insultată în fel şi chip este o femeie. Ceea ce ea , după cum arată şi după cum se prostituează vocal, nici măcar oral, că dacă deschide gura moare şi balaurul, d-apoi biata sculă a unui Abălaru sau cea mică, mică a lui Goe, deci după cum arată, muntele ăsta de osânză nu poate nicicum aduce cu o femeie !
      Să vii acolo, să dai lecţii de limbaj, eventual cu ţintă-n limbă, mi se pare nu doar caraghios, ci de-a dreptul impertinent !

  32. Când Răutatea apteră se întovărășește cu Slugărnici congenitală, pierdeți orice speranță! Vă aflați în Goeville. 😦🙂

    PS. Pe blogul meu, v-am găzduit la TRASH, domnule G!

    • Dl.Goe said

      Singura sluga pe Arca lui Goe sunteti d-voastra d-na Carmen-Maria Mecu, doar ca nu va dati seama. O sluga fara simbrie. Categoria „idioti folositori”. 🙂 Stati pe aci ca se filmeaza.

      • Idioții sunt sarea lumii. Adevăr artistic la Dostoievschi.🙂
        Iar aici, sunt și voi fi Sluga bunului simț, posesor de 7 ani de acasă.

        PS.Pe domnia voastră vă filmăm. Nu e nevoie să faceți un efort deosebit. Fiți natural.
        PPS. Știu că veți temporiza apariția răspunsului, pentru că nu puteți da spontan o replică. Vă înțeleg.

        • Dl.Goe said

          Daca este nevoie de Dostoievschi pentru a va accepta starea, fie. Nu-i o crima. N-o sa fie o pedeapsa. Cat priveste blasfemia legata de „posesia bunului simt”, Dumnezeu sa va ierte. Tulburatoare relatie trebuie sa aveti cu realitatea in cazul in care pe baza autoperceptiei chiar gasiti sincer ca manifestarile d-voastra denota bunsimt si buna crestere. Cei 7 ani pe care-i invocati sugereaza mai degraba o regresiune spre adapostul acelei varste, in care ar trebui sa vi se poarte de grija, sa fiti invatatta ca nu e frumos sa minti, sa te lauzi sau sa vorbesti cu gura plina. Daca va avantajeaza in vreun fel (devenirea) va putem declara in mod neoficial responsabila cu „bunul simt” pe Arca lui Goe.

          P.S. Care „vă filmăm”? Sunteti (visati) o echipa? Domnia voastra sunteti liderul acestei echipe invizibile sau doar purtatorul de cuvant?
          P.P.S. Va multumim pentru intelegere. Aveti dreptate, noi nu putem fi spontan 24 din 24, asa ca dumneavoastra, ci doar din cand in cand, si anume atunci cand imprejurarile ne ingaduie sa facem comentarii.

  33. Dl.Goe said

    Se pare ca d-nei Mecu (troll-ul nostru de toata ziua) i-au sosit intarituri in limba romana. Fostul concubin literar, putintel curentat, ii vine cavalerste in ajutor, intr-o incercare de a reface vechea d-lor alianta. Sa le fie de bine, si ceasul al bun sa-l dea Pronia. Iatacul din pagina Mecu-Humor este inca disponibil. Dupa cum se arata lucrurile va trebui sa-l redeschidem, special pentru cei doi con-frati literari, ca sa se concubineze frumos, unul pe fata, alta pe dos.

    • emil said

      Mda, am e-mailul plin. Doamna este fericita . A fost razbunata . I-am raspuns si eu pe masura. Acum sunt obosita .🙂 Apropo, mi-a spus sa va transmit multe lucruri. Vi le transmit numai daca vreti d-voastra.

      • Stely said

        Au, da … dar acum nu mai are importanta . Voi rectifica chiar acum.

        • arcaluigoe said

          Vorbiti in dodii? Ce nu mai are importanta? Ce veti rectifica?🙂

          • Stely said

            Nu se vede ? 🙂 Am vrut si eu sa postez sub anonimat (cu alt nick) si m-am dat de gol. Chiar nu stiu de ce. Am schimbat si nick , dar si adresa de e-mail . Dar degeaba . Dupa cum a spus si D’Artagnan ,gravatarul , s-a lipit „ca marca de scrisoare”. In cazul meu de IP (cred). Am vrut sa-l sterg dar m-am chinuit cam mult si,fiindca am obosit , m-am lasat pagubasa , Astazi mi-am ocupat toata ziulica si cu asta si cu replicile – cand pe e-mail cand la hanul muschetarilor. Si de-aia sunt obosita . 😦
            P.S. Abia acum am reusit sa citesc ceva despre abandonul Simonei Halep. Se pare ca nu a fost de „sanchi” ci chiar s-a simtit rau. M-as bucura sa-si revina cat mai repede si mai bine, pentru a continua macar un turneu pana la US Open. D-voastra ce mai faceti ? Sper ca nu sunteti „catranit” din cauza lui Djokovic. Eu nici nu m-am bucurat ,de faptul ca a castigat Murray ,si nici nu m-am ofticat ca am pierdut pariul. Chiar am fost convinsa pana in ultimul moment ca Djokovic il va invinge pe Murray. Ce-i drept acesta a castigat pe merit. A jucat excelent.

          • Dl.Goe said

            Simona sta prost cu conditia fizica si face rau la caldura. Dar astea fac parte din joc. In mod normal nu trebuia sa lase jocul sa ajunga la al treilea set. Din pacate inca nu stie sa gestineze momentele cand sta bine, cand e in avantaj, dupa ce a reusit sa castige cateva minci in serie. Parca i se face ameteala si se sperie de perspectiva ca e pe cale sa castige, parca i s-ar parea ca nu merita. Cand are 40 la 0 trebuie sa te ingrozesti cu gandul la ce urmeaza. Joaca mai bine cand e 40 – 0 pentru adversara. N-are nicio accidentare, acelea erau mofturi. Frectii la picior de lemn ca sa se mai odihneasca pentru ca nu mai putea fizic. La 23 de ani? Eee, nu mai are 18 ani…

            Djokovic? Mda, daca-i iesea acel break final (mult n-a lipsit) ar fi avut toate sansele sa castige, dar „minunile” de acest gen nu se intampla in 100% din situatii ci, in cazul lui Djokovic numai in 98%. Ceea ce este destul de bine. La urma urmei Murray este no.2 mondial nu 20.

      • Dl.Goe said

        Fericirile doamnelor trecute prin Arca lui Goe, raman pentru noi motive de incantare. Fericirea poate fi (la doamne) un excelent stimulent literar. Asadar nu este de mirare ca doamnele isi ies din sine, si, coplesite de emotii, cedeaza isptei de a scrie compuneri din abundenta. Pe unde apuca. Public sa fie. Daca simtiti nevoia sa fiti posta (electronica), fireste, puteti sa-i transmiteti si doamnei, din partea noasta, multe lucruri. Tot atat de multe lucruri.🙂 Ca sa avem rulaj si pe canalele secrete.😉

        • Stely said

          Asa o sa fac, dar doamna nu stie ce vrea. Aci imi spune sa va transmit cate ceva , aci ma indeamna la „delatinue”. Prin urmare, ii voi face pe plac cand voi considera eu ca este mai bine . Acum nu , deoarece „lucrurile” pe care vrea sa vi le transmit va sunt arhicunoscute. Pe deasupra am invitat-o la han sa vada cum am transat eu „lucrurile” la fata locului. Asa sa faca si ea daca nu-i convine ce-i spune Dl Goe, referitor la poezia dumneaei. Sa faca bine sa se „bata” cum stie mai bine sa-si apere creatia. Si, da, i l-am dat si eu exemplu pe AVP. Ce a catadicsit in „marinimia „lui sa-i spuna despre poezia aceea . A, daca ar avea curaj sa scoata la vedere comentariul dvoastra , sa-l vada toata lumea, inclusiv AVP, poate ar fi mai castigata. I-ar sari in ajutor toti prietenii mai de soi : AVP, Radu Humor , Iepurele de Martie, chiar si D’Artagnan , care a dovedit ca stie sa faca diferenta de limbaj si continut al unui comentariu Pai nu ?🙂

          • Radu Humor said

            Radu Humor says:
            August 17, 2015 at 10:18 pm
            Ce-i mustăciosule ?
            Ţi s-a preschimbat, sabia într-un căcat, cu care atragi muşte, care-ncep să muşte ?
            Halal !
            Dacă nu eşti în stare să duci civilizat o dispută, nici măcar pe blog la tine şi recurgi la mârşăvia de a-mi şterge comentarii prin care răspund unei căţele în călduri, nu meriţi nici măcar dispreţul meu !
            Ar fi prea mult pentru unul ca tine !
            Rămâi cu bine !
            Reply
            Radu Humor says:
            August 17, 2015 at 10:22 pm
            Învaţă de la Goe !
            Nu de la maidaneză !
            Nu păreai aşa greu de cap…
            Păcat !
            Reply
            Radu Humor says:
            August 17, 2015 at 10:25 pm
            Şi acum, şterge-mă !😳
            – Auuuu !
            Lasă şmirghelul !
            Ia hârtie igienică..😆
            Reply

          • Dl.Goe said

            @Stely – Sunteti marinimoasa. O evocati pe d-na M..u ca pe o persoana cat de cat normala la cap. Acuma de… fiecare mai cedeaza ispitei de a pro-crea literarura, fictiune, arta… Ca doar suntem in spatiul amorului artei. Acuma d-na noastra M..u, dupa ce ca-i dusa cu capul, mai e si sensibila la sentiment si timida… ceva de speriat. Plus ca le vrea pe toate, si cu oul si cu omleta, si cu pula-n cur si cu sufletu-n rai, si sa spuna liber ce pofteste, cand pofteste, cat pofteste, unde pofteste, dar si sa n-o atinga nimeni nici cu o floare, cu metafora sau s-o maltrateze cu vreo vorba buna. Este o Elenå Ceausescu ratata, care ar cenzura tot ce misca. In plus s-ar declara fara retinere ca fiind poeta de renume mondial… o persoana deplin si plenar realizata (dupa cum se lauda), capabila sa inghita oricat rahat numai ca sa-si dovedeasca rezistenta la intoxicatii, tenacitatea, verticalitatea, caracterul. Oare nu se gaseste niciunul dintre prietenii dansei cei atotstiutori, (care stiu intotdeauna de ce) s-o intrebe: „Ma tanti dar de ce te tot duci pe Arca? Totu-ti pute. Bine nu esti primita. Ce urmaresti? Ce te atrage?”.?

            Doamna are (literalmente) mii de comentarii pe Arca lui Goe sub fel de fel de pseudonime. Toate aparute, la vedere. E fan in toata regula. Cand cineva iti dovedeste atata fidelitate si devotament fireste ca devii curios. I-am vizitat de cateva ori blogul si am postat cateva comentarii (care ar putea fi numarate pe degetele de la mainile si picioarele unei persoane normale). Opinii sincere. Le-a cenzurat miseleste. D-na M..u nu suporta decat propria-i sinceritate. Dar si pe aceea o saboteaza prin nehotararre.🙂

  34. Dl.Goe said

    „La ora trei dimineata, Bula aude niste batai puternice in usa. Somnoros, merge sa vada cine il deranjeaza la acea ora tarzie. Cand se apropie de usa, intreaba:

    – Care esti, ma, la ora asta?

    – Politia! vine raspunsul imediat.
    – Asa, si ce vreti de la mine?
    – Vrem sa vorbim…

    Bula intreaba iar:
    – Si cati sunteti?
    – Doi… raspunde politistul.
    Bula iritat:
    – Atunci mergeti dracului si vorbiti intre voi!”

    * * *
    Tot cam asa devine treaba si cu troll-ii. Si devine nasoala cand ramai intr-un singur troll care are chef de vorba la orice ora, cam ca d-na M..u pe Arca. Din pacate limbricul RH nu pare om… serios si nu vom putea conta pe d-lui s-o tina de vorba pe concubina sa de intentii, oricat ne-am dori noi sa-i combinam. Se pare ca staiful liric al d-nei M..u il inhiba pe limbric, si , desi se potrivesc (in cuget si simtiri) ca doua picaturi de roua in lumina calma a diminetii, d-lui se va rusina si va abandona partida, preferand sa se intoarca in ceata curului care l-a zamislit. Il intrebasem doar „care „voi” båi limbricule?” si, ca electrocutat, s-a apucat sa scoata fum duium ca sa evite un raspuns. Ramane insa extrem de interesanta convergenta „stilistica” si „logica” dintre cei doi troll-i, ambii simtindu-se extrem de perspicaci in utilizarea (prin copy-paste din media ticalosita) a gaselnitei prin care oricine nu-i ca ei, este „sluga” a cuiva. In mod evident atac la persoana, la mandrie, incercare de descurajare, distragerea atentiei, inducerea animozitatii, a dezgustului, Radu Humor, Carmen-Maria Mecu. Tot una. Interesant este ca, peste timp, acelasi limbric tenace si consecvent (Radu Humor) a reusit sa-l aduca cumva la acelasi numitor si pe fostul sau adversar, bloggerul AVP. Cu o oarecare intarziere, AVP, a ajuns la exact aceeasi pozitie politica cu Radu Humor. Doar inertia ii mai re/tine pe acesti trei cavaleri ai apoca-lipsei sa se adune pe aceeasi platforma, intr-o tripleta de aur redutabila: Padina-Mecu-Humor. Pacat de ei. Nu-si dau seama ce pierd.🙂

    • Stely said

      S-ar putea sa o pierdeti si pe d-na M..u . Si-a gasit acum un aliat de nadejdie. Ma gandesc cu amuzament la domnul D’Artagnan . Sa faci fata unor „musterii” ciudati asa deodata( pe nepusa masa) nu-i chiar asa de usor. Nici macar gratarul nu era pregatit. Dar cum ne-cum si-a onorat datoria de gazda . A raspuns cu politete, fiecaruia in parte , fapt pentru care a si fost apreciat pentru „atitudine similara …civilizata” . Nu ca prin alte parti. 😉 Una peste alta a iesit in castig , dar si doamna Marginalia … Stiu eu ca este cat se poate de bucuroasa.🙂 Prin urmare de maine incolo, la han ,va fi numai dans si voie buna . Arta nu gluma :

  35. Dl.Goe said

    am aflat de la nimeni c-a murit marcus. am aflat si ca-l chema marcel zărea, nu zarea (cum credeam eu, tipul fiind într-adevăr spumos). zarea, zărea, oricum nume potrivite pentru un marinar de cursa lunga, cel putin la fel de mult ca si „băsescu”. îti vine să-l întrebi, ce făcuși mă marcuse, o mierliși? așa deodată, fără preaviz? în ultimii ani n-am fost in atingere cu marcus, nu-i vizitam blogul (pe care de altfel eram banat prin bunăvoința cârcotașului), si nu ne intersectam prin hiperspații, dar am fost o buna bucata de vreme, la începuturi, parteneri de hârjoane vesele pe forumul jurnalului național. nu l-am uitat. era un tip cu mare chef de vorba, care ținea la ai lui ca nimeni altul, pana-n pânzele albe si chiar mai departe. mult mai departe. pot depune mărturie ca deși era amarnic la vorba era om bun. personajul (marcus) pe care l-a consacrat si care l-a consacrat înapoi pe autor (marcel) a fost produsul tipic al erei de debut a vorbitului liber in internet, in care oamenii constrânși multa vreme la tăcere se reinventau din mers. marcus a progresat enorm in a se exprima pe sine, a scris chiar o carte cu aventuri marinărești, pe care a vândut-o prietenilor virtuali sau le-a oferit-o in dar. uneori când ajungeam pe la constanta, mă gândeam chiar ca s-ar putea sa-l zăresc printre trecători, gras, bonom, timid, preocupat, gândind-se la o balada noua, la un cuplet, la un vers, o rima. Pentru mine marcus rămâne emblema unui loc si unui timp mitologic, printre atâtea alte personaje fabuloase in felul lor: cârcotașul, aya, ged, maria, criticos, instalatorul, sibilla, stefi, sen, epigramistul, anastasia, sile milenium si cați alții, fixați pentru totdeauna in magma acelui început de babilon, in web. nu pot decât sa-i urez drum bun printre stele, imaginându-mi-l acolo, undeva, in ceruri „in spatele unor uși închise” , la taclale cu elmmar, cu bibliotecarul, cu virusache ori poate chiar cu harabula, trăgând cu urechea spre pământ, prin geamuri intre-deschise, de fiecare data când muritorii cunoscuți își amintesc de el si-l pomenesc. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnească. condoleanțe sincere celor care l-au cunoscut si prețuit.

    • Stely said

      Nu am intrat nicodata in dialog cu nickul marcus. Insa l-am vazut(citit) in treacat printre prea inversunatii antibasisti si antipedelisti si nu i-am mai dat importanta . I-am remarcat si eu postarile „spumoase”(amuzante) si usurinta de a se exprima .Abia acum aflat ca a fost marinar . Curios, cum nu s-a aflat de aceeasi baricada cu „basistii”, ca mai toti marinarii. Dar nu mai are importanta. Acum este pentru mine un personaj din marea epopee a „hyperspatziului”. Raman marturie evocarile frumoase , autentice (cu lumini si umbre) despre el asa cum a fost perceput in blogosfera. Dumnezeu sa-l odihneasca !

      • Dl.Goe said

        Cu ocazia priveghiului virtual de la moartea lui Marcus, am aflat de la un conte ca nici Aya nu se simte prea bine. Ba dimpotriva, ca n-ar mai fi nici ea disponibila intru pierderea timpului in spatiul acesta virtual din imediata vecinatate a realului care ne mananca. Nu stiu cand, cum. Vom avea poate ocazia s-o invocam. Un personaj aparte care-i venera in egala masura pe Adrian Nastase si pe Vladimir Tismaneanu. Noi o trecuseram la vii. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca.

        • Stely said

          Da, am vazut si eu dar mai era printre ei si Harabula . Se poate sa-mi fi scapat momentul evocarii lui pe Arca lui Goe , sau sa nu -mi (mai) amintesc ?
          P.S. „aya” este aceeasi cu „ana aya” sau nu? Marturisesc ca despre personajele care frecventau/frecventeaza blogul lui Adrian Nastase nu cunosc prea multe . Asta intrucat am postat odata un comentariu la un articol al lui, dar nu mi l-a afisat. De atunci nici macar cand a fost la parnaie, si-l boceau unii si altii , n-am avut curiozitatea sa vad ce mai spune el ,precum si bocitoarele lui. Acum , habar nu am daca mai tine blogul.
          PP.S. In ceea ce o priveste pe doamna M..u anticiparile d-voastra cu privire la ce va face dumneaei sunt cat se poate de realiste .🙂

          • Dl.Goe said

            Ooo, nu nici vorba. Aya si Anayana sunt doua entitati cu totul si cu totul diferite. Nu sunteti prima care le confunda din cauza sonoritatii asemanatoare a pseudonimelor adoptate.

          • Stely said

            Simona , din nou mari emotii. 😦

          • RALG said

            Aaa, Simonaaa… este aya pe care pariati d-voastra? De data asta nu va mai spun ce-o sa se intample ca sa aveti emotiile intacte. Dar emotiile se simbolizeaza asa:🙂 nu asa😦

          • Stely said

            Da?? Sa dea Domnul , dar situatia asta a mai fost si in setul doi si… ramanem inca in mare stres . Iata :0-40si ..egaleaza😦

          • Stely said

            Acum , da, va cred .🙂

          • RALG said

            Iarasi a obtinut Simona o performanta de rasunet (rasuna valea, rasuna arca), reusind cu multa bravura si chin sa elimine o jucatoare de top. Top 100. Tttt… Te pomenesti c-o castiga si US open-ul pe chestia asta?

          • Stely said

            Asa e . S-a chinuit . Dar nu se stie ce se va intampla mai departe . Radwanska, Kerber ,Carla S.Navarro, Azarenka, Alize Cornet au fost eliminate deja. Vad ca si Serena abia a luat primul set cu 7-5 in fata uneia (Pioronkova) de pe locul 45 . A, biata Sharapova sare si peste acest turneu. Asa ca, atat Simona dar in primul rand Irina Begu, au mari sanse in turneul asta . Dar Simonei ii mai trebuie ceva forta si un serviciu mai bun,

          • RALG said

            Dupa parere mea ii trebuie putina neindurare. Cand are minge de game, de break, de set sau de meci, trebuie sa invete ce-i fara de mila, convingerea ca i se cuvine inca un punct, si ca perspectiva respectiva este generatoare de stress pozitiv, nu negativ.

  36. Stely said

    @Dl Goe -Mi-am permis sa lansez la „han” o provocare, urmare a replicilor d-voastra date doamnei Marginalia …
    P.S. Dansa stie mai bine de ce am facut-o . Iar faptul ca fac acest anunt aici este o alta chestiune mai personala. Sa nu uit🙂

    • Dl.Goe said

      Se pare ca altetza sa, principesa Mâskina, dupa aceasta mica/mare evadare, se pregateste sa re/de/ca/då in sine si sa se intoarca la ceea ce se pricepe mai bine. Dar sa nu anticipam ca sa n-o influentzam.

  37. TEST L

    • RALG said

      Ptiu drace, altetzå ce se intampla?

    • RALG said

      L…? Libidinoase teste mai faceti!

      • Este un test proiectiv. Mulțumesc de răspuns. A confirmat ipoteza.🙂

        • Dl.Goe said

          Vai, ati facut o „ipotezå”! Ce „ipotezå”? Oti fi de la Ipotesti…🙂 Desi artati mai degraba a fi de la Flåmânzi, la câtå råscoala e in d-voastra, stimata doamna. Ce „ipoteza” må dadå må si dodå få? E una noua? Sau e tot aia pe care ati facut-o si luna trecuta, si anul trecut si in toti anii din urma si care vi se intoarce mereu la fel: confirmatå. Impresia generala este ca nu urmariti validarea niciunei teorii (aveti vreuna?) ci ca veniti pe aci cu ipoteza-n gurå, exclusiv (våleu) pentru a va lua cuvenita tåvålealå. Sa va fie de bine (dar nu cred) si mai poftiti pe la noi. Oricum sunteti dependentå. ♪♪♪

      • Cum ziceam, test proiectiv.
        Unii citesc „liniște”, alții „libertate”, alții „licoare” etc. Dumneavoastră vă proiectați obsesiile libidinale. Conform ipotezei noastre.🙂
        Așa receptează oamenii și arta. Sensurile apar la întâlnirea textelor compuse în felurite limbaje cu schemele de conținut din mințile receptorilor, cu așteptările și cunoștințele lor etc.
        PS. Țineți un timp în SPAM răspunsul meu, să aveți răgaz să cugetați.

        • RALG said

          Altetzå, cineva care nu va cunoaste (dar aici va cunoaste toata lumea) ar putea merge cu gandul de la „li” la liniste, libertate, licoare… Cei care va cunosc (prin dizgratioasa si insistenta d-voastra etalare) sunt fatalmente fortati sa realizeze ca stupidele d-voastra interventii denota: zgomot, inchistare, libidinosenie, dizgratie. Oricat de tare v-ar durea acest adevar pe care incercati sa-l escamotati botezandu-va milogelile „teste„, nu-l veti putea schimba, prin decret. Daca-chiar voiati din tot sufletul sa fie un test ar fi trebuit sa evitati sa-l contaminati de propria persoana semnandu-l „Marginalia von turpia”. Ati fi putut folosi si d-voastra un pseudonim. Asa insa… ramane o jelanie trista a unei fiinite nascuta miloagå.

          P.S. Ipoteza este ceva ce se face inainte, nu dupa. In contextual in care va prezentati cum va prezentati, incercaile d-voastra de a face alegatii „on topic” despre arta (clisee pe care le copiati „uitand” sa mentionati sursa) devin de un ridicol (si mai) sublim. Deducem ca ati intrat in paine si ati decis sa va luati in serios rolul de mascot pe Arca lui Goe. Bravos. Succes.

  38. TEST LI

    • arcaluigoe said

      Principesa Mâskina, li…li..putana, face teste li..bidinoase, in speranta ca-si va primi ratia de bagare-n seama pe Arca lui Goe. Ca gazda ospitaliera, iata, o bagam: Altetza, consiterati-va bagata. In postura dostoyevskyana pe care v-ati asumat-o, comentariile d-voastra si-la-bi-si-te, va ilustreaza pe deplin inclusiv pe partea practica. Pastrandu-va in sectiunea „idiotii folositori”, va promovam din pozitia de „responsabil cu bunul simt”, la functia de „mascota”, pe care de altfel ati mai indeplinit-o prin fel de fel de derogari. Aveti grija ca functia bate gradul, asa incat va trebui sa va ridicati peste „rangul” pe care-l aveti (papagal vorbitor) si sa va onorati functia cum se cuvine. Troll, mascota, papagal. Altetza va felicitam si va dorim la mai mare.🙂

  39. Stely said

    Cronica de noapte pe Arca lui Goe :
    Irina Begu a mancat bataie de la Schmiedlova in 2 seturi (1-6 / 3-6). M-am bucurat degeaba ca scapase de Radwanska .
    Djokovic abia a castigat primul set cu (7-5) .Acum respira usurat . Are 5-2 . Tipul asta Paire a avut niste momente nemaipomenite. Alovit/loveste inca din toate pozitiile :printre craci, din fund , scurte imposibil de recuperat, Acum s-a pleostit.

    • Dl.Goe said

      Irinuca ca Irinuca… Nu-mi dau seama pe ce se baza optimismul d-voastra antebelic.

      Toti sunt fortati sa dea ce au mai bun in ei atunci cand se confrunta cu cel mai bun. Pana si dl. Federer a inceput sa(-l) inteleaga si sa(-l) accepte pe cel mai bun in clipa de fata (o clipa care a inceput prin 2010 si inca mai tine… Mai tie inca)… Nu stim ce va fi in clipa urmatoare, dar in aceasta clipa de incantare combinatia unica dintre abilitatile tehnice, atletice si psihologice, fac din Novak Djokovic un mare artist. Noi unul ii suntem recunoscator pentru emotiile complexe pe care (ni) le induce noua personal, dar si altora (multor altora) cu care ne pune astfel (fara sa stie) in contact. Unii ajunsi aici, cu personalul, prin statia Nadal, altii prin statia Federer, altii, ajunsi direct cu rapidul (Traian) direct in gara centrala, se regasesc cu totii pe peron si, desi nu se cunosc, se comporta ca si cum s-ar cunoaste, ca fiind rude, din aceeasi familie: familia spectatorului de tenis.

      P.S. Pacat ca principesa Mâskina (mascota noastra) destesta tenisul (sportul in general, in favoarea ideii nostime c-ar fi fana inspre partea poeziei si literaturii), caci altminteri am avea mari show-uri comice pe falia aceasta. A sarit dansa ca o tigresa care-si apara micutii ei pui de leu, intru reperarea onoarei d-lui Plesu, asa ca felul in care l-ar sfasia pe bietul Djokovik (auzi, „artist”!) si l-ar slavi de Federer, va ramane vesnic pe lista lipsurilor regretabile, pe Arca lui Goe. Am ramane recunoscator oricui ar reusi s-o bage pe d-na M..u in tenis masculin.🙂

  40. Stely said

    P.S.Intre timp, vrand sa vad ce-mi mai scrie „altetza sa” am gasit o petitie in casuta mea postala . Am semnat-o. Iat-o daca vreti sa o semnati si d-voastra :

    https://secure.avaaz.org/ro/mauritania_anti_slavery_biram_loc_dn_rb/?bhezUgb&v=63567

    PPS.Intre timp Djokovic a in incheiat meciul „en fanfare”. Paire , aplaudat pentru spectacolul oferit.

    • Dl.Goe said

      Carmen-Maria Mecu este o buna samariteanå! Nimeni nu-i perfect!

      • Stely said

        Carmen -Maria Mecu nu are nici o legatura cu linkul (petitia) . Dumneaei este preocupata de altceva/ altcineva. 😉 Nu stiu daca a semnat petitia, deci daca este o „buna samariteana.” Dansa continua sa -si verse focul si off-ul , provocate si intretinute cu succes de insusi Dl Goe. Eu m-am saturat si, totodata m-am si eliberat. Sa scrie cate e-mailuri o vrea.Nu-i mai raspund. Tacerea mea va avea efectul scontat : va ceda, fie marturisindu-si pacatele, fie disparand … 🙂

        • Dl.Goe said

          Cred ca asa ar fi inspirat si întelept sa procedati.

          • Stely said

            Aoleu, dar ce-o fi Djokovic ?

          • Stely said

            He, he, cu Djokovic nu mai e nimic de… rau , ci numai de bineee . A fost doar o sperietura mica . Totusi , ce-o fi fost cu el in setul doi , apoi la inceputul setului 3 ? Parca se molipsise de la Simona de boala caderii psihice.

          • Dl.Goe said

            Aoleu parca va incearca asa… o tristete vesela… e prematur… inca putin si-si va gasi justificarea😉

          • Stely said

            Am avut , pe cuvand , o moment de panica. Asta intrucat ma gandeam cu groaza la faptul ca v-ati fi cătrănit din nou, in cazul ca s-ar fi intamplat „nucleara „. 🙂 Acum asta a trecut, dar este foarte probabil sa-l intalneasca in semifinale pe …Wawrinka. Si ce emotii vor fi atunci, daca va juca cu el cum a jucat cu Goffin in setul doi si la inceputul setului 3.

          • Stely said

            …………………………………
            „Iar in urma-i, din tufisuri,
            De prin tainice-ascunzisuri,
            Se ivesc pe jumatate
            Pasarele ciufulite,
            Alarmate
            Si-ngrozite:
            – Cine-i?… Ce-i? … Ce-a fost pe-aici?
            Ciripesc cu glasuri mici
            Cinteze si pitulici.
            Doar un pui de pitigoi,
            Intr-un virf de fag pitic,
            Sta cu penele vulvoi
            Si facind pe suparatul:
            – Ce sa fie? Nu-i nimic,
            A trecut Acceleratul…”

            Rapid, usor si frumos . 🙂 Nu-mi vine sa cred.

          • arcaluigoe said

            Ba bine ca nu…de ce sa nu va vie? Alte voci, alte incaperi, alte suprafete, alt context… nu-i cincinatu ca rolangarosu. complexu novak este al tuturor, il au toti, complexu wawrinka mai putini, novak nu in niciun caz. pe el complexu rolangarosului l-a rapus nu stan slavu ista.

          • Dl.Goe said

            Se pare ca Andy e in mare forma… Parca nu mai are niciun fel de complex si si-a rezolvat problemele de fragilitate psihica. Simona sta si ea bine. Intrati in weekend cu fruntea sus.🙂

          • Stely said

            Nu zic „hop ” . Mizez totusi pe experienta si priceperea d-voastra . Multumesc de incurajare . 🙂 Sa ma culc deci linistita pana maine dimineata ? Hmm …sa vedem daca voi putea.

          • Dl.Goe said

            Mais non. C’est pas vraie. Ce joli, petit, mignon garcon, français et son jeu totalement atypique…

          • Dl.Goe said

            Don’t worry, be happy!

          • Stely said

            Exact . 🙂 Multumesc . Ramane cum ati prevazut si pentru Simona …

          • Dl.Goe said

            De data asta treaca de la mine. Ramane cum am prevazut si pentru Simona. Daca ne incordam nitel am putea prevedea ca va castiga US Open-ul de anul acesta.🙂

          • Stely said

            Yeees!! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: