(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Nimic nou, profund

Posted by arcaluigoe pe Septembrie 23, 2015

Arcaluigoe: Insistenta de a ponegri Nimicul, vorbind despre el ca despre Ceva, nu poate continua la nesfârsit. De la un punct incolo devine clar ca ne-am abatut de la subiect, cå am deviat, am derapat, înfundandu-ne adânc în mâzga concretului si în sinergia faptelor.

RALG: Impostura este pe cale sa devina blasfemie. Iluzia ca s-ar putea vorbi (cumva) despre Nimic, consolidatå prin existenta unor adepti inepti, indolenti,  aderenti, colectati prin acreție, nu poate råmâne prea multa vreme fara efecte secundare.

Dl.Goe: Aiurea! Despre ce tot indrugati voi aici sårmani trufasi amagiti ai ideii (subsidiare) ca gândirea (de din spatele vorbirii) ar fi fiind posibila? Puteti pålåvragi (in deplina libertate de exprimare) cât poftiti. Nimicul nu se supara. Nimicul nu este doar non-existentul ci… mult mai mult, adicå ååå, mult mai putin, mai profund, in nimicnicia lui, decat simpla multime vida a celor non-existente. Pretutindeni gasindu-se (câte) ceva, Nimicul isi vådeste natura iluzorie (ca sa zic asa, incalcindu-ma penibil in cuvinte, caci Nimicul nu are naturå). Nimicul nu exista. Nimic nu exista pentru ca Ceva exista. Fie pânå doar si numai existenta acestei false probleme (daca exista) face (in mod empiric, evident), imposibilå existenta Nimicului. Asa incat acesta poate fi „bârfit” in voie, „blasfemiat”, „ponegrit„, „terfelit”, „calomniat”, „desfiintat”, „ruinat”, „falimentat”, „compromis”, „dezonorat”, „repudiat”, „anulat”, „anihilat”, „neantizat”, „margi-nalizat”, „linguist”, „facut albie de porci”, in toata HUVACA. El nu se supara. N-are cum. Va imbatati cu apa calda, facandu-va de râs, insistand trufas pe iluzia cå pålåvrågind despre Nimic ati comite vreo fapta pasibilå de urmari. Nici vorbå. Va pierdeti timpul de pomanå. Singura problema (valida) ar fi ca nu cumva, tot prefacandu-va sau închipuindu-va (voi si adeptii inepti, indolenti si aderenti, colectati prin acreție, ai ideii de desfiintare a Nimicului prin vorbire) cum cå vorbiti despre Nimic, sa ajungeti astfel så calomniati Universul (Existentul). Bine, deocamdata riscurile unei asemenea perspective, aici, acum, sunt minore, cu totul si cu totul neglijabile, dar ele exista. Ca potential. Pe Arca lui Goe, ca-n toata HUVACA, desi Nimeni nu reuseste (ne având cum) sa vorbeasca (efectiv) despre Nimic, se reuseste (astfel, totusi) ilustrarea asimptoticå a Nimicului. Nimicul este ilustrat admirabil, indirect, in HUVACA, nu prin vorbele seci ale chibitilor, ci prin insusi felul lor de a fi (manifestandu-se), prin gest (dupa vorba, dupa port).

Arcaluigoe: D-le Goe, asta nu-i decat alta poliloghie isteatzå de-a dumitale, o goana nebuna in jurul cozii. Daca te-ai opri un pic din aceasta fuga verbala in cerc, cu cercul, si ai renunta la sofisme (desigur bune pentru gura-casca), ti-ai putea aminti ca Totul a fost Creat din Nimic si ca Totul continuå fie Creat din Nimic, pentru a se intoarce in Nimic. Nimicul este baza. Universul este Totul. Totul este Nimic. Restul este Dumnezeu. Sau nu?

RALG: Nu cred ca este cazul sa ne dam in stambå si sa ne certam noi intre noi in public. Poate ar fi mai bine sa ne retragem in cala si sa discutam discret, la discretie, pana cand ajungem la un con-sens re-zonabil.

Dl.Goe: Aiurea. Iarasi aiurea. Asta poate dura o eternitate.🙂  Poate chiar mai mult si fara rezultate. Pana atunci cine si cu ce are grija de animalele venite sa se salveze de la Potop pe Arca lui Goe?

Arcaluigoe: Care animale d-le Goe? Cele aflate in hibernare (autonoma)? Sunt bine merci in conservare. N-au nevoie de asistenta, iar cele câteva animalute dispensabile care mai misca – dând din coada – pe  punte (doi dolenti si-o indolenta), se pot intretine si singure (au metabolism), iar daca nu, asta e. Nu cred ca e cazul sa fim mai catolici decat Papa. Nici Noe n-a salvat chiar toate speciile (caci altminteri ce rost ar mai fi avut Potopul? Noian de ape risipit in van). Dar daca in locul unei discutii serioase purtata cu noi, in cala, in mediu privat, preferi mici dezmåtzuri verbale sterile si hârjoane egoice facile cu animalutele, in poblic, fii sincer si nu ne arunca cu praf in ochi. Nu te tine nimeni sa nu ab/uezi de liberul arbitru si sa alegi ce-ti convine mai bine.

RALG: Domnilor, chiar nu se face sa ne aprindem asa din Nimic. Zau asa. Eu zic sa apelam la un compromis. Am putea sa punem Ceva pe masa de pe punte, la vedere, pentru cine-o avea chef sa se infrupte, ceva cat de cat On Topic, iar noi sa ne vedem de ale noastre intru reconcilierea Nimicului cu sine insusi, daca om putea. In cate o pauza (de gândire) cate unul din noi mai då cate o fuga pe punte ca sa ude pestii, sa schimbe apa la flori si sa mai agite jarul prin cenusa imperiului din vatrå. Ce ziceti?

Dl.Goe: Aiurea. Iarasi aiurea. Nimic nou, da’ profund. Avem unicitate dar n-avem originalitate. Nimic nu mai e nou sub soare. Dar daca nu avem de ales, asta e. Eu zic sa supunem la vot.

Arcaluigoe:  Ok. Eu numar voturile. … Bun. Asadar cu o majoritate de 2 la 1 (doua quark-uri contra un quark) am decis, in interiorul triadei protonului, sa continuam discutia despre Nimic in mediu privat. Ce punem pe punte?

RALG: Cred ca ar merge, ca tema, starnirea unei de-zbateri despre aparitia vietii pe Pamant. Din Nimic.

Dl.Goe: Dar repede cå pentru luni pe 28 este anuntata disparita vietii pe Pamant. Tot din Nimic.🙂

Arcaluigoe: Ok. Punct de plecare: Ceva din Nimic – un film de doua ore care cu siguranta cå, odata vizionat, va face chef de vorba cuvantatoarelor din randul prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe, iar daca nu, cu atat mai bine. Ilustrarea Nimicului va deveni si mai consistenta pe Arca lui Goe, consolidandu-i faima, firma… etc. Asadar:

415 Răspunsuri to “Nimic nou, profund”

  1. Pessoa said

    Am senzația că îmi folosiți fără permisiune brandul. „Unic dar multiplu” eram EU.

    • Dl.Goe said

      D-soara Pessoa, ce onoare. Transmiteti-i salutari „bunicului” d-voastra din partea tatalui.

      Singura permisiune pe care o aveti aici este aceea de a va exprima liber, de buna voie si nesilita de nimeni. Incolo nu, nimic.

  2. Catrina79 said

    goe comentatorii de pe blogul tau au drepturi de autor?

    O maimuta macac care si-a facut un „selfie” cu bine-cunoscutul zambet rânjit ar trebui să fie declarat proprietarul fotografiei și sa primeasca despăgubiri pentru încălcarea drepturilor de autor dupa ce fotografia a fost folosit într-o carte despre fauna sălbatica, au sustinut niste activiști pentru drepturile animalelor într-un proces federal depus marți in Statele Unite.

    http://www.msn.com/en-us/news/offbeat/monkey-who-took-grinning-selfie-should-own-copyright-us-lawsuit/ar-AAeDuuo?ocid=ansmsnnews11

    • Dl.Goe said

      @Catrina79 – Nu, nici vorba. In accord cu textul cuprins in DISCLAIMER nu exista drepturi de autor pentru comentariile depuse liber consimtit pe Arca lui Goe. Cum procedeaza americanii cu maimutele lor e treaba lor.

  3. Dl.Goe said

    „Pessoa” si „Catrina79” – V-as mai zice si despre faptul ca sunteti nitelus off topic, dar… in sfarsit, pentru niste debutanti pe Arca lui Goe, treaca, mearga.

  4. Dolent said

    Amuzant! Nu ajunge că sunteți trei într-unul, mai aveți și „călători” imaginari. Doar-doar s-o umple cu ceva barca spartă.
    Iar evoluționismul nu vi-l scoate nimic din cap. OK. Sunteți în cea mai bună dintre lumile imposibile.🙂

    • Dl.Goe said

      Nu reusiti sa faceti deosebirea intre calatorii imaginari si cei imaginati. Viclenia va joaca feste (tot sperand sa vi se treaca drept inteligenta).

      P.S. Care-i treaba cu evolutionismul? Cine, ce? Aveti visuri erotice cu erezii si cu homo erectus? N-ati auzit ca insusi Papa de la Roma a zis ca Evolutionismul si Big Bangul sunt adevarate intrucat Domnul Dumnezeu n-a creat lumea cu bagheta magica? Actualizati-va ca sa nu de/cadeti si mai adanc in bigotisme rurale in plin Bucuresti. Toamna.

  5. Dolent said

    Pentru admiratorii și admiratoarele acestei bărci ce așteaptă Potopul (care o tot ocolește🙂 ):

    https://en.wikipedia.org/wiki/The_God_Delusion

  6. Stely said

    Trebuie sa va spun de la inceput ca nici macar nu am incercat sa vad filmul.😦 Nu pentru ca nu m-ar fi interesat, ci din simplu fapt ca nu am „instrumentele” necesare pentru a-l „citi”, in asa fel incat sa inteleg cat de cat „ceva” …
    Insa , tot cautand o subtitrare a filmului, am gasit alt/”ceva” ce mi-a starnit interesul. Este vorba despre o carte interesanta scrisa de unul dintre protagonistii acestui film . Este vorba de L.M.Krauss , iar cartea se numeste „Universul din nimic „. Am inteles ca autorul a scris cartea in urma interesului mare al publicului fata de acest film documentar. Prefata cartii este scrisa foarte frumos de Richard Dawkins. Spune ca, ea (cartea)” s-ar putea sa fie cea mai importanta carte stiintifica de la Darwin incoace, cu implicatii privind supranaturalismul.” Cartea fiind in format digital are 192 de pagini. Am citit deja 42 de pagini, urmand ca astazi sa fac demersul (s-o cumpar)pentru a putea avea accesul la urmatoarele pagini.
    Scopul acestei carti(spune autorul ) este de a demonstra ca stiinta moderna poate sa abordeze („si chiar o face”) intrebarea -„de ce exista „ceva” mai degraba decat „nimic”? Mai spune ca, raspunsurile obtinute- pe „baza unor observatii experimentale uluitor de frumoase, precum si a teoriilor care stau la baza fizicii moderne” – ” sugereaza ca nu e nici o problema sa obtii ceva din nimic.. Ca, „mai mult de atat, se poate sa fi fost nevoie de „ceva” care sa provina „din nimic” pentru ca universul sa isi inceapa existenta.” Doar asa , pesemne, „este modul in care universul „putea” sa se nasca.”
    Vorbind despre notiunea de „nimic” , in sensul de a o clarifica, face mai intai niste observatii la adresa filozofilor si teologilor, care nu sunt de acord cu dumnealui , ca om stiinta . Acestia spun ca dansul nu intelege „cu adevarat nimicul”; ca de fapt „nimcul ” inseamna „nefiinta” . Nu este de acord cu acestia (desigur cu o parte ).Ba , dimpotriva, spune ca tocmai sustinerea acestei idei ar putea sa conduca la „falimentul intelectual” a unei mai mari parti din teologie si a unei parti din filozofie. ” Caci,in mod cert , „nimic ” este la fel de fizic ca si „ceva”, mai ales daca e sa fie definit ca „absenta a ceva”.
    Bun , ma opresc aici , intrucat s-ar putea sa-l plictisesc pe „prea-cinstitul unic cititor …”
    Nu stiu daca am fost chiar „on topic”, dar daca ar fi sa merg pe firul „converstiei” spumoase si incitante dintre cei trei „doamne si toti trei „… barcagii 🙂 simt ca am dibuit ce rol si-a ales fiecare. Pentru ca asa cred : exista cate un rol bine definit pentru fiecare.
    P.S.Apropo …de cei care vor cu tot dinadinsul sa bruieze sau sa bagatelizeze topicul .Le spun ca au atins culmea nesimtirii . Nu sunt doar” indolenti” sau alte figuri triste,”distruse” etc , ci sunt de-a dreptul idioti. Asta in cazul in care sunt mai multi . Semnele spun ca nu. Pe aceasta cale atrag atentia cuiva, care are tupeul sa -mi faca insistent” vizite ” scurte , sa inceteze cu insinuarile, precum ca (eu )as fi „dolentul, ” idolentul ” si alti trolli dilii. Ei bine , vreau sa-i spun ca nu m-as prostitua in asa hal , incat s-o imit pe dumneaei. Da ? Si , altceva : Sa-i fie rusine !

    • Dolent said

      Folie à deux?!
      Din ce în ce mai interesant.🙂
      Scumpă Doamnă, îmi place cum vă războiți cu fantomele create de cei trei Cavaleri ai Bărcii Sparte! Ca o amazoancă contempo-rană! Bravo!

      În altă ordine de idei, pusei o carte interesantă, inclusiv pentru domnia voastră.
      Și… mulțumesc pentru sugestiile de lectură făcute. Uite că puteți și asta!

    • Dl.Goe said

      Fascinatia pentru Nimic nu este desigur inventata pe Arca lui Goe. A existat dintotdeauna in mintea omului (a unora dintre cei catalogati astfel) inca de la aparitia (din Nimic) a acestei minti. Unele dintre interpretarile Nimicului sunt mai originale decat altele. Fiecare gânditor de Nimic „isi aduce aportul” asa cum poate intru sporirea Nimicului, nerealizand poate ca Nimicul isi trage puterea din Tot, dupa cum totul se ex/trage din Nimic. Puterea lui zero de a construi este efectul (colateral) secret al prezentei imuabile a infinitului si necuprinsului, asa dupa cum inertia corpurilor in miscare este rezultatul interactiunii „gravitationale” dintre corp si (tot) restul universului (infinit).

      P.S. Spor la lectura „Universului din Nimic”. Suntem siguri ca veti partaja cu prea-cinstitul… unele dintre impresiile d-voastra.

      • Dolent said

        Pentru echilibru, what about:
        http://www.peterswilliams.com/wp-content/uploads/2013/07/Krauss-Critique-PSE-updated.pdf ?🙂

        • Dolent said

          Nu cumva vacuumul ăla este un nod fractalic, „rupt” în 2 proiecții oblice de către fizicieni?
          Dau și eu, ca prostul, cu o piatră în baltă. După ce mă suii „clandestin” pe Ararat! 🙂

          • DOLENT said

            Iar vacuum și non-vacuum, deci totul și nimic se reunesc într-un „nod” superior?
            Nu mă exprim așa poetic precum domniile voastre, dar am senzațiunea că ne referim la lucruri asemănătoare.🙂
            Spor la lecturi să avem! Merci pentru tema de reflecție oferită.

          • Stely said

            Vai, vai, vai …”dolent ” se „rupe „din nou in figuri cu chestiunea fractaliilor.
            „Puse” si el/ea o „carte, ” pe care fac pariu ca nu a citit-o La fel cum nici filmul se pare ca nu l-a vazut. Căci, daca ar fi fi fost sa fie, ar fi putut sa scrie câte ceva (impresii, emoti ) despre fiecare. Dar ce sa faca saracu’/a mai intai: sa se dea in „stamba” la hanul muschetarilor cu un anume „Intrus”, crezandu-l Dl Goe, sau sa ramana aici sa faca „valuri” cu ” pietrele in balta” ?

          • Dolent said

            Sunteți din ce în ce mai drăguță, doamnă.

            Vă supără fractalii, să înțeleg. Vă cer iertare în numele lui Benoit Mandelbrot.🙂

            Vă supără un intrus, nu se știe unde și de ce.

            PS. După ce vă trece supărarea, aștept cu interes opiniile dumneavoastră on topic.🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – dl.Dolent, cel cu operatia de schimbare de sex (care oricum nu-i iese din cap) lucreaza sub acoperire. In realitate nu e DOL ci DEM, ca-n bancul acela cu Stela Popescu de pe vremuri.🙂 Dar de… asta se intampla atunci cand combini viclean, dementa cu olimocsii. Din pacate viclenia nu comenseaza prostia (macra), dar aduce un strop de haz si hi-hi-laritate in lume. Frumos se mai umplu gurile cu fractalii, si si limbile (pline de papile gustative)… Fractalii dolenti se opresc la cap, capul acela viclean al doamnei posesoare a unui creier neted ca-n palma, ba chiar mai neted, fara niciun fractal. De unde si fractura.

          • Dolent said

            Ehei, fractalii ăștia!
            Fain vă stimulează imaginația.

            Dar… ce-ar fi să-i folosiți constructiv spre a înțelege relația tot-nimic?
            N-aș fi crezut că vă vine așa greu, nici că vă acutizează problemele.😦

            Vă războiți cu cineva, ca Don Quijote cu morile de vânt.
            Hai, ucideți uriașii, apoi treceți la comentarii on topic.

            Eu cred că vă stă în putință. Succes!🙂

          • Stely said

            Asa , si ? Dezvolta si tu o idee pe marginea topicului. Lasa sfaturile si insinuarile. Ai citit topicul ? Ai vazut filmul? Ai citit cartea pe care o recomandasi aci ?
            Sau iata : Iar evoluționismul nu vi-l scoate nimic din cap.
            Cine sa- ti raspunda ? Vrei sa insinuezi ca evolutionismul este ceva de rau ? Ca daca a intrat cuiva in cap trebuie musai sa si-l scoata ? De ce ? Hai, ai ce spune daca ai vrea .sau ai fi in stare. Cred ca In cartea aceea, a lui Richard Dawkins, ai gasit din belesug ceva despre evolutionism vs creationism.

        • Dolent said

          Puțin ajutor:
          E vorba în ce zic eu de un fractal cu regula de compunere 2, în expansiune. Cel mai accesibil înțelegerii minții omenești și adecvat aici.
          Aduce cu cel utilizat de I.P. Culianu în „Arborele Gnozei”.

          PS. Cel mai agresiv e cel care știe mai puțin.
          Asta e. Mă băgai în barcă… 🙂

        • Dl.Goe said

          @Dolent – Lungimea de unda (enorma) a trepidatiilor care va pun in miscare (febrila, vibratila) va scoate mult din propria matca (ingusta cat o vulva de albina lucratoare) cât si (si asta este ceea ce ne priveste) din contextul Arcei lui Goe. In schimb puneti prea multe intrebari pe centimetru liniar de conversatie ceea ce denota niste microunde care iarasi nu rezoneaza cu mediul in care tineti sa va aflati. Sfatul meu (ca moderator amator) ar fi sa incercati sa va modulati frecventele in acord armonic cu teatrul absolutului fix de pe Arca lui Goe inainte de a avea asteptari de la acest teatru de papuse. Temperati-va pornirea de a posta linkuri care au intentia unica sa probeze cu ce locuri sfinte din net v-ati afla in contact (fara sa fi fost vreodata pelerin sau macar in peregrinare pe acolo), asteptand sa aflati ce cred altii despre sfinteniile respective. Vizitati d-voastra insiva locurile, trageti concluziile, personal, direct si nemijlocit, construiti-va impresii, emotii, ganduri (daca puteti) despre acelea si daruiti-le intr-o varianta cat mai sintetica eterului din preajma Arcei lui Goe fara alte asteptari. Nimicind vei construi. Naruind vei dobandi. Incepe cu propriile tale prejudecati. Sunt ridicol, stiu, am pretentii absurde, da. Da, dar eu imi permit. Tu esti fara sa-ti permiti si de aceea te si simti nedreptatia (ca creatura).🙂 Chiar daca te regasesti in dl.Goe (ceea ce te si tulbura) asta nu poate fi un argument valid in a te identifica cu dl.Goe. Nu mai incerca sa te pretinzi a fi domnul Goe, sau a fi tratata ca si cand ai fi. Multumeste-te cu ce esti, ori daca nu poti, macar fii pregatita sa fi nemultumita cu ceea ce esti si cu nemultumirea care decurge din asta. Nu cauta altora vini pentru faptul ca nu esti nici pe departe in echilibru cu natura ta si ca Arca lui Goe amplifica natural acel dezechilibru.

          P,S. Aveti grija ca n-ati priceput care este „on topic-ul” si asta face rizibile cererile adresate altora pentru a ramane on topic. Oricat v-ati stradui pe Arca lui Goe nu ste vorba despre d-voastra si despre bolile care va macina. Incercati (eventual) (si) la (alt) spital. (Simpatic INTRUSUL, nu-i asa? Hai ca e mai dl.Goe decat fu dl.Nimeni).

          • Dolent said

            Păi, ce să mai zic?
            Ține-v-ar în palmele lor fericirile, și bătu-v-ar Raiul!
            Nu văd alt leac.🙂

            Doamne, ajută-i!

          • Dl.Goe said

            Pai cam asta vi se tot intampla mereu: nu aveti ce sa (mai) ziceti dar (totusi) ziceti. Si nu de ieri de alataieri ci de o viata. (Sunteti dulce doamna, ca o bomboana. De menta. Dropsuri). Ramane un mister cine anume va tot invita sa va dati in petec pe Arca lui Goe. Caci ati venit invitata, nu?

          • Dolent said

            „apără-i doamne pe cei răi

            de veninul care

            se varsă în ei înșiși

            ajută neîngăduinței mele

            să devină iertare

            topește zidurile

            dintre moarte și moarte”

            (Anonim)

          • Dl.Goe said

            Vedeti? Va puteti ruga in deplina libertate, cu voce tare, pe arca lui Goe, ca in orice biserica, iar faptul ca folositi pentru rugaciune cuvintele unui anonim (in lipsa unora personale) nu-i nici asta o problema, dimpotriva, fiind inca si mai mult intru ilustrarea sensului Arcei lui Goe. Va straduiti sa-l inputinati si in schim il sporiti. Asa sa va ajute Dumnezeu.

            P.S. Rea sunteti d-voastra, doar ca nu va cunoasteti prea bine. Vino si-ti vom arata ca asa este. Rautatea cea mare nu consta in a-i considera pe altii rai ci a vrea cu disperare sa fi cu ei, ca ei, contrazicandu-te pana la auto-desfiintare. Fiti buna si mai stati si pe acasa. Nu veti fi mai fi atinsa de rautatea nimanui. Dupa o vreme veti realiza ca rautatea vine dinauntru. Si ca nu merita sa-i acuzati pe altii pentru ca v-ar fi refuzat exorcizarea. Arca lui Goe ne este o biserica din aceea. Si din pacate nici prostia n-o poate exorciza. Din Nimeni.

          • Dolent said

            Totul și Nimic sunt fețe ale lui Dumnezeu, reunite într-un nod superior. Deasupra, un alt nod, căci Dumnezeu este și nu este Tot și Nimic, simultan.
            Nimicul, vacuum, generează prin splitare Totul și Antitotul (Vezi Lawrence Krauss, „A Universe From Nothing” ).
            Nu cumva nimicul e „cineva”? (vezi Peter S. Williams (MA, MPhil), „A Universe From Someone:
            Against Lawrence M. Krauss’ A Universe From Nothing: Why There Is Something Rather Than Nothing (Free Press, 2012)”.

            Iată o schemă de discuție on topic pe care v-o tot sugeram..🙂
            N-o acceptați, don’t mind.
            Poate că e mai bine pentru mine.🙂

            PS. Nu sunt acea doamnă pe care o visați în somnul națiunii.🙂

            Dar dacă numai așa mă puteți vedea, iar don’t mind!

          • arcaluigoe said

            Sunteti o minte (in pielea) goala, lipsita de rusine. Amestecati cuvinte (cu lingura) si le declarati ganduri. „Vorbirea” rezultata este o blasfemie, o oroare, o rusine, o necuvântare. Indraznela de a-i imbia pe altii cu niste scheme goale, impanate (vai) cu trimiteri (spre autori si Autor), då dimensiunea precaritatii psihice in care va aflati. Reusiti in mod bizar sa fiti (astfel) off topic in orice topic (inclusiv in cele potentiale sau colaterale). Incercati la alt balamuc. Va asigur ca exista unele in care ati face furori si ati trece drept inteleapta satului si prioteasa comunei.

            P.S. Incetati sa ne spuneti cine nu sunteti. Incercati mai bine sa fiti. Ceva. Cineva. Orice. Nu doar un zgomot insistent, repetitiv, plictisitor.

          • DOLENT said

            Ceva nou, profund! 😦 E posibil să aveți TINITUS.
            Nu disperați, se tratează:
            http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-auz/tinitusul_342

          • Dolent said

            PS. E doar un simptom a ceva mai profund, dar se tratează.🙂 CURAJ!

          • Dl.Goe said

            Doamna Dolentza – Impresia noastra este ca nu sunteti ab initio si in totalitate rau intentionata. Catastofa prabusurii in rau vi se intampla la un moment dat, pur si simplu din prostie. Sunteti posesoarea unei prostii uluitoare din postura de persona cu doctorat la baza. Rar se poate vedea asa ceva. Domnia voastra sunteti atrasa, in mod morbid as zice, de lucruri care va depasesc nu doar competentele formale dar mai ales abilitatea de a intelege. Pana aici inca n-ar fi nimic iesit din comun, fiind felul obisnuit al multor oameni de a proceda reflex. Problema este ca prostia d-voastra este mult mai subtila decat inteligenta d-voastra ceea ce face ca, in demersul de a digera lucrurile de care sunteti atrasa, sa pierdeti in mod clar momentul adevarului in care atingeti limita intelegerii (in acord cu nivelul d-voastra intelectul si al al cunostintelor pe care le posedati, cultura d-voastra generala). Asa se face ca la un moment dat sa va treziti in plin necunoscut. Si asta li se mai poate intampla uneori oamenilor. De obicei cand constata ca au patit asemenea pocinog, oamenii incearca sa se dezmeticeasca, intorcandu-se inapoi pe tåram solid, sau tacand, abandonand incursiunea. La d-voastra de abia de aici incepe tragi-comedia. Aflata (destul de repede) in plin necunoscut incepeti sa fluierati, sa fredonati, sa cautati rime, ritmuri si apoi pac la razboiul trantiti niste „interpretari” fabuloase dupa ureche cu punct fix (fixul prejudecatilor bigote) compunand niste formulari fantastice ce din coada au sa sune si pe care nici codul Leonida in momentele sale de gratie nu le-ar fi putut debita. Rezultatul este de un comic spumos. Convingerea d-voastra, lecturand alte texte, eate ca asa-i normal sa procedezi, si ca de fapt asa procedeaza si altii, iar aceasta convingere este drama cea mare a fiintei d-voastra dornica de „dialog” si afirmare. Ma tanti, fii buna si plimba supa asta si pe la altii si vezi ce-o sa-ti zica. Fa un test, asa de curiozitate. I-auzi:

            Totul și Nimic sunt fețe ale lui Dumnezeu, reunite într-un nod superior.🙂 Deasupra, un alt nod, căci Dumnezeu este și nu este Tot și Nimic, simultan. Nimicul, vacuum, generează prin splitare Totul și Antitotul. Nu cumva nimicul e „cineva”?” … Iată o schemă de discuție on topic pe care v-o tot sugeram🙂 – As fi vrut sa parodiez un pic acest text dar este peste poate caci mai parodie decat este deja nu incape. Nici prin splitare într-un nod superior… Va rog iarasi, nu va neglijati tratamentul medicamentos.

          • Dolent said

            Nu puteți parodia ce nu pricepeți.🙂
            Citiți despre cercetările asupra descompunerii vacuumului în materie și antimaterie. Citiți-l pe Culianu. Apoi, copăcel-copăcel veți înțelege și metaforele mele.
            Cursuri nu am cum a vă ține.🙂

            Tratați și tinitusul. Nu-i de glumă.

            PS. Totuși, cu cine aveți senzația că vorbiți? Pare a fi o senzație dureroasă.😦

          • Dl.Goe said

            Doamna sunteti fabuloasa. Produceti perle in serie. Perle, perle, perle (de sub-cultura). Magistrale. Sunteti uluitoare, nenerosimila:

            Citiți despre cercetările asupra descompunerii vacuumului în materie și antimaterie. Citiți-l pe Culianu. Apoi, copăcel-copăcel veți înțelege și metaforele mele.” – De la Robert Zaharia incoace n-am ami avut parte de un asemenea festin pe Arca lui Goe. Fiti binecuvantata doamna. Va multumesc din suflet pentru prezenta (de spirit). V-ati iesit din sine, ne-am scos…

            P.S. Dåm senzatia c-am vorbi cu cineva??? Nu, doamna nici vorba. Vi se pare. Nu vorbim cu nimeni. Ce vi se nazari? Aaaaah, fir-ar sa fie, iarasi vorbiti in metafore si noi nu ne-am prins. Oti fi fiind (si) poeta in timpul liber. Bravos.

  7. Stely said

    Cand vine vorba (ocazia) sa avem parte de emotii si mai ales de surprize colosale numai Simona Halep este in stare sa ni le ofere cu brio . Astazi (acum) sunt /au fost iata ,asemenea momente .In sferturile de finala de la Guangzhou ,Simona Halep, nr 2 mondial ,a luat bataie serioasa de la Allertova nr. 74 . Cum s-ar zice „nimic nou „…dar „profund ” de rusinos .😦

    • Dl.Goe said

      Bine ca nu e dl.D’Artagnan pe aici ca v-ar mustrului cam rau pentru ca nu aveti si d-voastra rabdare cu tanara de abia 23 de anisori, sa ajunga la 33 pentru a obtine asteptata performanta.

  8. To All said

  9. To All said

    • Dl.Goe said

      Eee, asta nu e Nimic. In Asia Mica, mai multi cetateni se indreptau pasnic catre locul in care urmau sa-l ucida in joaca pe diavol cu pietre cand, din senin, diavolul a ucis vreo sapte sute dintre ei. Pe o alta strada (din vecinantate) unora le-a cazut in cap o macara, nu, nu chiar din senin ca era un pic de furtuna (si nu, nu este vorba despre orasul Caracal).

      Peste 700 de oameni au murit călcaţi în picioare în cel mai grav incident din ultimii 25 de ani de la Mecca

      • Stely said

        Hmm, o traditie cu sacrificati in numele Sacrificiului suprem. Cica, daca dau cu pietre in diavol se vor curata de toate relele si pacatele. Sau ucid diavolul din ei . La ei batutul diavolului cu pietre , iar la noi pupatul moastelor . Important este efectul asupra lor . Daca se simt bine facand asemenea ritualuri este treaba lor. Cred, totusi, ca cei mai castigati sunt comerciantii .

        • Stely said

          P.S. „To All”?? !! Interesant nick si de data asta . 🙂

          • Dolent said

            Un iubitor de Zen care n-a făcut o oră măcar de meditație Zen.
            Și… Un witgensteinian de ocazie.🙂
            Cusut cu ață verde, ca și Indolent.
            Dar postările, interesante.🙂

          • Dolent said

            PS. Ca să înțelegeți sentimentul religios și legătura sacru-profan, citiți „Laur” de Vodolazkin.
            Asta doar dacă nu aveți și dvs. Tinitus.🙂

          • Dl.Goe said

            @Dolent – Nu stiu daca cititi mult sau nu dar de citat, citati. Se vede treaba ca nu prea pricepeti bine care este relatia dintre citat – citit – inteles dar aveti convingerea ferma ca citarea sau citirea pot inlocui intelegerea. D-voastra emiteti sunente ambalate in cuvinte extrase aleator din dictionar. Nimic altceva. Convingerea ca ati emite, sustine sau sugerea idei, intelesuri, va confera un comic fantastic, uluitor. Bine ati venit volintir pe (B)Arca lui Goe, caci aici noi am tinut si tinem la umor. In materie de umor insa d-voastra sunteti in-volintir. Conul Leonida este nesemnificativ pe langa domnia voastra. Dati-i-nainte. Nu va lasati.

      • Stely said

        Mda , iata aici o confirmarea oficiala :

        Liderul republicii ruse caucaziene Cecenia, Ramzan Kadirov, considera ca moartea a sute de oameni la Mecca este „o tragedie, dar in acelasi timp si un dar de la Cel de Sus”.

        „Ceea ce s-a intamplat la Mecca este intr-adevar o tragedie, dar nu putem vorbi asa, deoarece orice musulman care merge in pelerinaj in Arabia Saudita isi doreste sa moara acolo.

        Allah le iarta toate pacatele celor care mor in timpul pelerinajului. Asa incat ceea ce s-a intamplat este si o tragedie, si un mare dar de la Cel de Sus”, a afirmat Kadirov, citat de gazeta.ru.

        Seful Ceceniei, republica din Caucazul de Nord cu populatie majoritar musulmana, a adaugat ca „pentru un musulman este o mare bucurie sa moara intr-un loc sfant”.

        „Sunt oameni foarte fericiti, noi ii invidiem. Sa dea Allah sa ne intalnim in Rai”, a afirmat presedintele cecen.

        http://m.ziare.com/international/sute-de-morti-la-pelerinajul-din-mecca-liderul-cecen-crede-ca-e-un-dar-de-la-cel-de-sus-1384134

        • Dl.Goe said

          Gura pacatosului… sau in cazul de fata a prea-curatului presedinte… Deh… Numai de nu i-ar da prin cap vreunui pelerin sa se apuce sa sporeasca fericirea de care vorbeste bravul presedinte, indatorandu-i pre multi c-o repartizare prematurå in rai, prin auto-detonare.

          • Stely said

            … dar mai bine sa mearga la resedinta „prea-curatului presedinte „ca sa-l faca si pe el fericit, eventual cu familie cu tot . Asta ca sa nu moara „saracu” de invidie.

          • Dl.Goe said

            Aoleu d-na Stely dar amarnica mai sunteti la manie. Sper ca n-ati vorbit serios sau ca dupa o scurta reevaluare v-ati putea reconsidera pozitia. Ce vina sa aiba „familia”? Si chiar si omul (bravul presedinte de re/publica) sa merite sa fie omorat pentru vina de a-si fi exprimat liber o opinei (fie ea si o opinie gresita)? Nu-i cam mult? Si unde cereti d-voastra o asemenea napraznica pedeapsa? Taman pe Arca lui Goe pe care este „propovaduita” by default libertatea de expresie si de opinie, fiecarei opinii garantandu-i-se libertatea de exprimare, fara riscul niciunor constrangeri apriorice (cenzurari, banari) sau a vreunor actiuni punitive ulterioare de natura fizica, mecanica, urmand ca fiecare opinie sa fie cel mult atacata cu alta opinie, vorba contra vorba, libertate de opinie individuala in interactiune cu libertatea de opinie a tuturor celorlalti, fara suprimari fizice. E adevarat ca nici d-voastra n-ati facut decat sa rostiti niste vorbe ne comitand efectiv omorarea propusa, dar totusi (cat de sincerå veti fi fost in clipa respectiva? Probabil destul de sincera asa cum sunteti d-voastra de obicei pe arca lui Goe si nu numai) ideea ramne gresita. Noi aici nu dorim moartea nimanui, a niciunuia dintre vorbitori, nu propunem si nu invocam asemenea intamplari extra-verbale. Ca’n bancurile acele despre munca: Nu trebuie sa doresti moartea sefului dar trebuie sa te comporti in asa fel incat sa si-o doreasca singur.Dincolo de ping-pongul cu vorbe (majoritatea vorbe goale) nu incurajam dorirea raului, invocarea, premeditarea, anticiparea sau menirea raului fizic, mai departe de metafizica cuvintelor, rostite liber consimtit.

          • Dolent said

            Cuvintele pot face mult rău, sau mult bine. Dumnezeu a creat lumea cu un Cuvânt. Dumnezeu e Logos.
            Meditați la metafora asta.
            Nu o luați la propriu și nu jucați ping-pong cu ea.🙂
            Dacă puteți, firește.

          • arcaluigoe said

            Nu stiu de ce ne vorbiti despre puterea cuvintelor ca despre un mare secret sau macar ca despre ceva de care noi habar nu am avea. Ar trebui sa stiti sau macar sa banuiti ca stim destul de binisor despre puterea cuvantului. Totusi aici nu v-a reprosat nimeni, niciodata, raul pe care ati dorit adesea sa-l faceti prin cuvinte si nici disperarea cu care ati cautat mijloace (si informatii) care sa sporeasca puterea raului pe care ati sadit-o in cuvinte. Aici este un Aergistal in care toate cuvintele, toate razboaiele verbale, toata puterea acestora, sunt acceptata, fara restrictii, fara constrangeri, fara limitari artificiale. Este de la sine inteles ca toti cei care vor sa fie ceva aici, imaginandu-si ca locul li se potriveste cumva, cat de cat, incat sa vrea si sa poata sa fie aici, accepta de buna voie, in mod implicit si explicit, deplin, plenar libertatea tuturor celorlalti si a fiecruia de a folosi cuvinte, cuvinte investite cu putere dupa puterea fiecaruia, cuvinte capabile sa produca efecte, sa faca „bine”, „rau” (atat de relativele bine si rau), interpretate ca atare tot liber de catre fiecare receptor, liber sa suporte efectele (ramanand, persistand) si/sau liber sa nu le supporte (plecand, renuntand, abandonand, retragandu-se, asa cum au facut multi altii trecuti pe aci si dusi, intre timp). Asadar libertate deplina in conditii aseptice de laborator: HuVACA = AERGISTAL al vorbelor, al razboaielor cu vorbe. Aerul ca ne-ati vinde un secret vorbindu-ne despre puterea cuvintelor care ne-ar fi straina este tot un scheunat, o milogeala de-a d-voastra, prin care cereti un tratament privilegiat, in accord cu sensibilitatea si vulnerabilitatile d-voastra. Vreti sa fiti mai egal(å) decat altii. Sa puteti spune ce vreti, sa plantati in cuvinte orice rau si orice dorinte rele, sau orice zumzete, zgomote, abuzuri verbale, acordandu-vi-se, in accord cu statutul auto-declarant al Arcei, libertate deplina in directia asta, dar sa fiti tratata in schimb cu masura, cu blandete, cu toleranta, in accord cu limitele sensibilitatii si vulnerabilitatii d-voastra, caci altminteri vorbele v-ar putea rani, v-ar putea face rau. Este oare drept sa emiteti asemenea pretentii pentru un statut special? Noi consideram ca nu. Aveti toata libertatea cu putinta in a va exprima aici, prin prezenta, prin absenta, prin vorbe si prin taceri, astfel incat sa optimizati maximal efectele positive ale acestui „aici” compus exclusiv din cuvinte. Aveti asadar dreptul la alegere, la liber arbitru. Aveti inclusiv dreptul de a cersi orice altceva. Nu si dreptul de a primi orice cereti.

            P.S. Este adevarat ca vorbele pot face bine sau rau, dar va reamintesc ca, dupa cum spunea un Dumnezeu oarecare (numit si Shakespeare) soarta unei glume (vorbe) nu depinde de gura care o rosteste ci de urechea care o asculta. Noi avem un auz fin. Speram ca si d-voastra. Nu ni se pot face decat binele si raul pe care le acceptam (facandu-ni-le deci singuri). Meditati la asta. Dumnezeu o fi logos, dar cred ca ideea d-voastra promovata insistent ca discutiile de pe Arca lui Goe si din HUVACA in general sa se poarte exclusiv in jurul ideii de Dumnezeu este prea restrictiva. Nu suntem la biserica. In infinitul care ne uneste si ne separa de Dumnezeu avem loc sa purtam discutii mult mai diverse, oricat de ample. Pastrati-va constrangerile pe care nu le puteti abandona pentru d-voastra. Acceptati tuturor dreptul la opinnie si la exprimare, libera, deplina, cu orice fel de cuvinte. Nu mai ingraditi, caci nu sunteti Dumnezeu.

          • Stely said

            @Dl Goe-Sigur ca altceva am avut in gand sa spun . Anume : respectivul presedinte nu a fost cu adevarat sincer cand a spus despre oamenii aceia, sufocati sub mormanul de trupuri vii, zbatandu-se disperati sa iasa deasupra pentru a lua o gura de aer izbavitoare, au murit fericiti si ca ii invidiaza. Ca, inainte de a rosti enormitatile acelea, ar fi trebuit sa se gandeasca la el si la familia lui , avand in fata spectrul mortii prin sufocare sau prin spulberarea trupurilor lor vii in milioane de bucati. Asta am facut-o eu pentru el . Am gandit ,ce-ar fi daca i s-ar intampla la fel – ar fi bine ? Daca da , ruga lui la Allah sa devina realitate.
            Prin urmare nefiind sincer, a fost in opinia mea o dovada de cinism. De aceea mi-am permis sa gandesc, ce-ar fi daca… ? Dar da, religia lui ii permite , insa mie ( religia mea) nu. Revin deci la ganduri crestinesti . Multumesc pentru atentionare. 🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – N-aveti de unde sti daca a fost sincer s-au nu. L-ati judecat sumar considerandu-l ca fiind d-voastra insiva zicand ce a zis. E posibil sa fi fost sincer. In egala masura este posibil sa nu fi fost sincer dar sa fi fost bineintentionat incercand sa toarne un strop de alinare peste amar si un pic de analgezic peste durere, sau sa carpeasca un pic onoarea islamului fata cu rusinea de a nu putea administra rezonabil festivitatile de Hajj.

          • Stely said

            Accept ca sunt multiple posibilitati, incluzand aici si politicul. Dar daca cei carora li s-a adresat au inteles mesajul incat sa le aduca multumirea , „alinarea „, incurajarea ( intrucat traditia aceasta este infipta in fibra popoarelor musulmane ) inseamna totusi ceva pentru ei. L-am inteles ssi eu, dar in felul meu. Sunt traditii pe care le accept, dar nu le vad rostul. Ma refer si la pelerinajul anual de la Iasi , la moastele Sfintei Paraschieva. Am fost candva, dar nu eram decat eu si niste colegi /colege veniti din toata tara cu ocazia unei conferinte de protectie a plantelor . Si da, am pupat moastele. Atunci eram convinsa ca era de bine . 🙂

  10. Dolent said

    M-ați stimulat să gândesc asupra lui Dumnezeu în forma lui „statică” și în cea „dinamică”, precum și asupra simultaneității și interacțiunii lor. Vorbesc despre relația aceea Tot-Nimic, în care și Tot și Nimic nu sunt „Ceva”, ci sunt „Cineva”. Luați vorbele astea ca metafore, că nu deținem limbajul adecvat spre a le prezenta vorbind „la propriu”.
    Iar dacă vă vine să râdeți, râdeți! Râdeți, nu rânjiți!🙂
    Ceea ce numim „Dumnezeu” are „iubire”și „înțelegere”. O altfel de iubire și o altfel de înțelegere, parțial asemănătoare cu ce știm noi din experiența cotidiană.
    MULȚUMESC!

    • Stely said

      @Dolent – Intuitia imi spune ca, la fel ca si in chestiunea fractaliilor, ati dori sa abordati tema (topicul ) dintr-o perspectiva noua ce (poate) va este proprie sau , de ce nu, luata pe ici pe colo din alta parte. Oricum ar fi , marturisesc , ca modul acesta de abordare ma tenteaza. Sunt foarte multe de spus, de inteles si lamurit . Credeti ca, daca v-as ruga sa detaliati chestiunile acelea (” stimulate” spre gandire…) va cer prea mult ?
      De exemplu :
      1. Ce este Dumnezeu in forma lui „statica” si „dinamica”?
      2. Unde ii este locul ?
      3. Cum simtiti d-voastra „iubirea” si „intelegerea „, venite de la Dumnezeu?
      4. Despre ce anume „o altfel de iubire și o altfel de înțelegere, parțial asemănătoare cu ce știm noi din experiența cotidiană” vorbiti ?
      P.S. @Dolent , sa stii ca ai totala sustinere a cuiva 😉 Dar ai ghinion : gândești ” prea rapid și prea esențializat pentru mințile „noastre”🙂 Daca vrei un ajutor din partea acelui „cuiva” te rog sa-l ceri pe aceasta cale.

      • Dolent said

        „Dl.Goe said

        septembrie 24, 2015 la 11:47 pm
        @Dolent – Nu stiu daca cititi mult sau nu dar de citat, citati. Se vede treaba ca nu prea pricepeti bine care este relatia dintre citat – citit – inteles dar aveti convingerea ferma ca citarea sau citirea pot inlocui intelegerea. D-voastra emiteti sunente ambalate in cuvinte extrase aleator din dictionar. Nimic altceva. Convingerea ca ati emite, sustine sau sugerea idei, intelesuri, va confera un comic fantastic, uluitor. Bine ati venit volintir pe (B)Arca lui Goe, caci aici noi am tinut si tinem la umor. In materie de umor insa d-voastra sunteti in-volintir. Conul Leonida este nesemnificativ pe langa domnia voastra. Dati-i-nainte. Nu va lasati.”

        • Dolent said

          „Produceti perle in serie. Perle, perle, perle (de sub-cultura). Magistrale. Sunteti uluitoare, nenerosimila:

          „Citiți despre cercetările asupra descompunerii vacuumului în materie și antimaterie. Citiți-l pe Culianu. Apoi, copăcel-copăcel veți înțelege și metaforele mele.” – De la Robert Zaharia incoace n-am ami avut parte de un asemenea festin pe Arca lui Goe. Fiti binecuvantata doamna. Va multumesc din suflet pentru prezenta (de spirit). V-ati iesit din sine, ne-am scos…

          P.S. Dåm senzatia c-am vorbi cu cineva??? Nu, doamna nici vorba. Vi se pare. Nu vorbim cu nimeni. Ce vi se nazari? Aaaaah, fir-ar sa fie, iarasi vorbiti in metafore si noi nu ne-am prins. Oti fi fiind (si) poeta in timpul liber. Bravos.”

      • Dolent said

        Aici vorbesc eu, acum:

        Posibil să pun o schemă pe Scribd, pe care s-o puteți vedea, ca să înțelegeți organizarea fractalică.
        Dacă voi ajunge la concluzia că merită să fac acest efort.
        Acum, doar:
        Dumnezeu static= cel care există și ca actualizare, ca Tot, și ca potențialitate, ca Nimic. Există, pur și simplu.
        Dumnezeu dinamic=
        a. Cel care se actualizează, devine Totul din Nimic (în lucrările fizicienilor, devine materie și antimaterie), în absolut generează din propriul potențial lumea, se acualizează pe sine.
        b. Cel care se potențializează, devine vid, Nimic din Totul. Asta se întâmplă în stări profunde de meditație. Pentru cel aflat în acea stare lumea și el însuși nu mai au determinări.

        Desigur, „Dumnezeu” există simultan și static și dinamic, e „prezență” pe care mintea noastră o organizează în sucesiuni.
        Lucrurile sunt mai complicate, se poate vorbi mai mult. Dar… Nu am vreme și nici motivație să spun mai mult. 🙂

        • Dl.Goe said

          Iarasi vi s-a varsat borcanul cu vorbe peste ganduri in afara ariei de acoperire. Incercati macar pentru o clipa sa intelegeti ca zgomotele pe care le produceti nu spun nimic anume despre Lume, Dumnezeu, Tot, Nimimic ci reflecta strict starea mintii d-voastra. Atat. Sfatul nostru ar fi sa incetati sa mai decretati concluzii, vorbind ca nebunii (in varianta institutionalizata). Lucrurile sunt intr-adevar complicate si se poate vorbi mult. Dar in egala masura se poate tacea. Mult. Si bine. Imi pare rau sa constat ca atunci cand va descatusati sunteti mai rau chiar decat Viorel Abalaru in materie de fanfaronism si fudulie. D-voastra de fapt nu cunoasteti puterea vorbelor de aceea va si permiteti sa le amestecati la intamplare si sa dati cu ele in populatie. Fiti atat de buna si intorceti-va o clipa la stare de simplitate si explicati pe inteles ce intelegeti prin „organizare fractalica”, prin „Materie si antimaterie”. Si eventual incercati sa nu mai confundati vidul cu Nimicul.

          Efortul d-voastra de a va exprima este apreciabil, denota zbatere, sacrificiu, durere, frustrare, agonie, si un usor masochism exhibitionist (spectacol in toata regula), mai ales prin ineficienta dezarmanta ce marcheaza incercarea smucita de a transmite sentimentele vagi si intense cu care va confruntati launtric. Dati senzatia ca n-ati avut niciodata in viata d-voastra parte de o partida de sex pe cinste.

        • Stely said

          @Dolent,
          Explicatiile tale imi dezvaluie un Dumnezeu creat de mintea ta, ca intr-un fel de laborator. Mi se pare a fi un Dumnezeu” mort. ” In acest fel nu se poate vorbi de credinta , de o „altfel de iubire” sau „altfel de intelegere.” Eu caut acel Dumnezeu „Viu” din si de langa mine . Sa am un sentiment de „comuniune” cu El. Adica ” altfel” de iubire .

          • Dolent said

            🙂 Mintea nu-l ucide pe Dumnezeu. Experiența religioasă ajută mintea, și invers.
            Dar… faceți cum vă e mai bine, cum puteți înțelege acum..

            Eu nu-mi permit să vă critic. Vă respect opinia și nivelul de înțelegere.
            M-ați scăpat de o trudă. Mulțumesc.🙂

          • Stely said

          • RALG said

            @Dolent – Impresia noastra este ca ceea ce incercati sa acreditati este ideea (pe care o doriti salutara in context) cum ca „nivelul de înțelegere” al d-nei Stely ar fi inferior celui al d-nei Dolent (si sper sa nu va/ne deranjati incecand sa negati ca asta ati fi dorit prin mentionarea respectivului nivel al intelegerii).

            Ideea pe care incercati sa o promovati este insa gresita. D-voastra stati mult mai prost cu deschiderea mintii si de aici si cu intelegerea. Slaba intelegere va si face sa cedati in permanenta in fata ispitei de a va da ba in petec ba in stampa. Auzi taina la dansa: „Mintea nu-l ucide pe Dumnezeu.” – pam-pam. Dar cine a zis ca mintea l-ar ucide pe Dumnezeu? Dimpotriva, d-na Stely sugera taman invers ca putzinatatea mintii (d-voastra in particular) este aceea care „ucide” livrand un Dumnezeu mort. Dansa a fost generoasa cu d-voastra. In fapt nu livrati decat un contorsionism (de cuvinte) pe alocuri disgratios, prin care va scremeti sa intelegeti ce va e (o agnoasa existentiala benigna), care nu are nicio legatura cu niciun Dumnezeu, nicio alta in afare de cele pe care le are indeobste orice lucru care exista pe lumea asta (avand atributul exitentei si al schimbarii).

          • Dolent said

            D-nă Stely, m-ați ajutat să rememorez faptul că unul dintre profesorii mei îmi spunea cândva că eu lucrez cu concepte vii. Da, și conceptele au viață, contrar aparențelor. Am și o experiență religioasă, despre care prefer să nu vorbesc aici.
            Puteți râde de ceea ce am scris, totul e să nu rânjiți!🙂

          • Stely said

            @Dolent ,
            Povestea cu „rânjitul” va da de gol. Nu răde si nici nu „rânjeste” cineva de ceea ce ati scris d-voastra . Ba, dimpotriva, pe mine ma intristeaza. Nu trebuie sa va explicati in continuare. Mi-ati spus ca nu am inteles , imi pare rau, dar asta e. Este curios insa ca nici d-voastra nu pricepeti mare lucru din ceea ce se discuta aici.

          • Dl.Goe said

            Se poate râde, se poate rânji, se pot produce orice reactii verbale prin libera exprimare, oricum. Nu are cine/ce si cum sa impiedice oricare dintre reactii. Ranjetul se naste mai cu seama atunci cand este invocat de cei care au spaima fata de reactiile pe care le vor starni decretele lor, spaima nascuta din propria nesiguranta. Totul nu e sa nu rânjim. Mai degraba totul ar fi sa livram ceea ce simtim ca trebuie livrat fara preconditii si fara a avea niciun fel de asteptari (nici in bine nici in rau). Incercati sa nu mai dati interlocutorilor (martorilor, spectatorilor) indicatii despre cum ar trebui sa va primeasca productiile, adica sa le spuneti d-voastra lor cum sa fie ei, ca sa fiti d-voastra multumita. N-ar trebui sa va vina asa de greu. La urma urmei ce vi s-ar putea intampla? Vi s-ar narui convingerile? Increderea in sine? Frumos ar fi sa va puteti elibera ingauind fiecaruia sa fie cum e si cum ii vine. Daca nu se poate fireste, puteti continua sa prestabiliti cum anume ar trebui sa fie intampinate panseurile d-voastra, re/traind perpetuu frustrarea nascuta din discrepanta mereu prezenta intre potrivela de acasa si cea din târg. Faceti si d-voastra cum va vine.

          • Dolent said

            Rânjetul urâțește lumea. E trist și bolnav. Valoarea mea, încrederea mea în mine, n-au nici o treabă cu aceste rânjete. Doar simțul meu estetic, etic și cognitiv. Căutătorul „demodat” de bine, frumos și adevăr.
            Rânjetul îmbolnăvește mai degrabă rânjitorul.

            Dacă n-aș avea o nestrămutată încredere în mine cum credeți oare că aș suporta cu seninătate obsesiile domniilor voastre, imaginile în care mă confundați cu diverse ființe „ucise” pe aici pe barcă și mă admonestați „pedagogic”?!
            Cum aș suporta amuzat să-mi schimbați sexul, deși cei ce mă cunosc știu că eu n-am nimic de transsexual?🙂 🙂 🙂

          • arcaluigoe said

            Stimata Doamna, desigur ca aveti intreaga libertate pentru a va gestiona cum credeti de cuviinta perceptiile. Prin urmare puteti vedea, inventa si decreta „rânjete”, pretutindeni, si-n culcare si-n sculare. Noi va asiguram ca amuzamentul nostru este sincer. Banuiala noastra este ca ati ajuns la aceasta cruda realitate, a „rânjetului” care va bantuie, dintr-un accident semantic. Subtila prostie care va domina copios, ajutata de viclenie si presata de o disperarea (fara obiect) v-au impins, prin pseudo-logici, la aceasta gaselnita care (cine stie de ce) va suna bine ca insulta adresata Arcei lui Goe. Intr-un moment de luciditate ati abandonat fondul discutiei (strafulgerata de durerea ca „ideile” d-voastre personale – construite in topul lui Culianu si al cercertarilor de laborator care se ocupa cu extragerea materiei si antimateriei din vacuum (nimic) intr-un Univers eminamente fractalic, da, da fractalic – nu sunt appreciate la justa valoare), ati mutat discutia pe sentiment, cerand interlocutorului sa nu va contrazica (ca faceti urat) si interzicandu-i sa rânjeasca. Mintea d-voastra vicleana (viclenia unei prostii subtile) a extras din enuntul prin care va informam ca pe Arca lui Goe nu aveti caderea sa interziceti nimic anume si, pe cale de consecinta nici „rânjetul”, ideea ca, fortand nitel locgica (pe ici pe colea, si anume prin punctele esentiale), interzicerea interzicerii rânjetului este echivalenta cu o confirmare a existentei rânjetului. Nu, doamna, nici vorba. Echivalenta asta (facuta cu sinceritate din prostie sadea, sa nu) se afla exclusiv in mintea d-voastra. Nu-i niciun rânjet la mijloc. Doar râs. Simplu. Va amagiti, prosteste, cum cå bolboroselile smintite, cu care condimentati din belsug (a-buziv🙂 ) Arca, ar putea smulge cuiva rânjete, sau ar face adecvate asemenea reactii. Aiurea, stimata doamna, ritualul acesta prin care va consolidati, ha-ha, „nestrămutată încredere pe care o aveti in creatura ce sunteti” va adanceste sminteala. „Increderea” in d-voastra insiva care va ajuta sa suportati ceea ce n-ati avea niciun motiv rational (rational, ca despre astea vorbim, nu) sa suportati (ba inca sa cautati obsesiv, deghizandu-va sub fel de fel de nick-name-uri) denota cu claritate ca sunteti dilie, psihopata. Ce sa zicem? Sa va fie de bine.

            P.S. Vedeti ca iarasi alunecati in pseudo-sensuri. Cine ar fi afirmat pe Arca lui Goe c-ati fi (sau c-ati avea ceva de) transsexual? Nimeni. Imaginatia va joaca feste. Mereu. Nici vorba sa fiti vreo (fiinta) transsexualå. Mai degraba asexuatå, asexualå in tot cazul. Daca nu sunteti multumita cu sexul pe care-l aveti (nu-l mai aveti?), nu ne costa nimic sa va asociem altul, in accord cu dorinta d-voastra intima. Ce-ati vrea sa fiti? Ce sex ati prefera (dar numai) in formula de adresare? Domnul? Doamna? Domnisoara? Vreti sa va converiti de la Mecu la Mecca?

            P.P.S Căutătorule „demodat” de bine, frumos și adevăr, care sugerezi ca aici nu s-ar afla asa ceva,🙂 de ce insisti? De ce nu-l cauti acolo unde definitia binelui, frumosului si adevarului se potriveste cu mintea ta cretza? Nuuu… Te rog nu-mi spune ca ai venit sa faci misto de „goitza” sau sa colectezi informatii pentru un studiu, un roman, o capodopera, ceva misto. Ma, tanti, ma, haide mai fii un pic serioasa, ca n-oi avea chiar toata mintea terci/varza. Cauta! Oi gasi matale acolo ceva cat de cat sanatos, care sa-ti inagaduie sa fi sincera si naturala, si sa te manifesti ca atare, nu ca acum cand te complaci in aceasta stare de zevzeaca rizibila (mazeta batrana care face Arca hâtrå). Hai incearca.

          • Dolent said

            D-na Stely, presupun că dumneavoastră cunoașteți lucrarea filosofului Blaga „Diferențialele divine”.
            Că mai țineți minte „Trilogia culturii” și ce fain a teoretizat el metafora. Nu e nevoie să v-o spună un „subcultural” ca mine.🙂

            Cetirea lorface bine înțelegerii conceptuale.

            PS. Există și concepte-imagini, Știați, desigur.

            Iar fizicienii folosesc metafore spre a-și boteza găselnițele de laborator. Și asta știați.🙂

      • Dl.Goe said

        De cand cu re-inventarea d-nei Dolentza imi vine sa regret si mai tare disparitia din peisaj (prin diluarea absoluta) a personajului D’Artagnan cu a sa floreta la purtator. Totusi nu regret, nu ma jelesc, nu strig. N-as avea cum. N-as putea face mai nimic din ceea ce Esenin a putut sa faca, cu atat mai putin as putea face ceea ce nici Esenin n-a putut.🙂

        • Stely said

          Totusi nu regret, nu ma jelesc, nu strig. N-as avea cum. N-as putea face mai nimic din ceea ce Esenin a putut sa faca, cu atat mai putin as putea face ceea ce nici Esenin n-a putut.

          Este vorba despre acest Esenin si poezia lui ?

          Omul Negru

          de serghei esenin

          Sunt bolnav de tot, prieteni,
          Sunt bolnav peste măsură.
          Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
          Mă frâng.
          Parcă galopează vântul
          Şuierând prin stepa sură,
          Parcă-n creier alcoolul
          Fierbe ca-n septemvre-un crâng.

          Ca o pasăre din aripi,
          Capul din urechi vibrează.
          El picioarele trudite
          Să-şi mai poarte n-are cum.
          Un om negru,
          Un om negru,
          Un om negru
          Vine şi pe pat s-aşează.
          Un om negru
          Nu mă lasă s-adorm noaptea nicidecum.

          continuare aici :

          http://www.poezie.ro/index.php/poetry/159853/Omul_Negru

          P.S. Daca da, sa fie o dedicatie pentru D’Artagnan ? Dar, chiar daca este vorba despre altceva , poezia este foarte frumoasa si merita sa fie citita . 🙂

          • Stely said

            A, nu , am gasit ce trebuia :

          • Dl.Goe said

            Frumoase „gaselnite” e-senin-ene. Multumesc.

          • Stely said

            Eeee, dar de „gaselnita” asta ce spuneti ? Pe mine” m-a dat gata” !

          • Dl.Goe said

            Da, varianta originala este impresionanta. Un poet (frumos) care moare tanar, sinucigandu-se la balamuc, la 30 de ani, dupa 5 casatorii si multe betii, si care, „vestejit de-al toamnei sale frig”, scrie despre faptul ca nu va mai fi tanar niciodata (la mai putin de 30 de ani, aratandu-se de 80), negasind niciun regret in asta, då destula substanta fiecarui gest artistic care-l foloseste ca pretext. Sa-i uram bun venit in panoplia cu emotii. Lui Esenin. Sunt sigur ca vom mai auzi de el pe Arca lui Goe. Avem nevoie si de nebunii capabile sa emane arta, frumusete, adevar, ca sa mai compenseze smitelile amorfe ale unor prea insistente babe dilii, atat de fragede, care tin mortzis sa se dea in båarci pe Arca.🙂

    • arcaluigoe said

      CU PLACERE!

      Si noi va multumim. Opinia d-voastra personala exprimata aici, astfel, acum, simplu si la obiect, poate fi desigur un punct de plecare valid in una sau mai multe discutii, pe care oricare dintre interlocutorii potentiali le-ar putea continua. Vom medita la metafora propusa si daca ne vor veni in minte ganduri si cuvinte potrivite nu vom ezita sa le livram ca replica mesajului d-voastra.

      • Dolent said

        Too late for me. Thanks.
        🙂

        • Dolent said

          PS lămuritor: Nu mă angajez în discuții în care principalul scop al „interlocutorilor” este de a-mi demonstra că nu am dreptate. Sănătos ar fi scopul de a circumscrie – împreună – un cadru al discuției pentru descoperirea unui unui adevăr parțial comun. Cum ar zice domnul Paul Cornea, o „negociere de sens”. Nu mi se pare sănătoasă nici acea discuție cu un antemergător și un pășitor zelos pe urmele și în umbra lui.

          Spor domniilor voastre la „discuții” și… Râdeți în gura mare, dar nu rânjiți!🙂

          • Dl.Goe said

            Sunteti, ca creatura, intruchiparea ridicolului cu motz. Ah! Nu va angajati in discutii … bla, bla, bla… Dar ce faceti? C-ati umplut spatiul si timpul arcei cu insistenta d-voastra maladiva de a „demonstra” ca aveti „dreptate” (!?) si mai ales de a va etala „cunostintele” si „ideile”, bolborosind cuvinte (…) injurand astfel cu naduf semantica, logica, sensul si insasi estetica artei de a vorbi. Va amagiti imaginandu-va ca cineva s-ar ocupa sa demonstreze ca n-ati avea dreptate. Pentru ca un enunt sa poata fi evaluat drept corect sau incorect ar trebui sa aiba un minim de sens. Manifestarile d-voastra pe Arca lui Goe, de la gest pana la continut, nu au nimic rational, desigur cu exceptia unor inevitabile atigeri accidentale (la urma urmei si un ceas care sta, arata de doua ori pe zi ora exacta). Gestul masochist de a posta insistent pe arca lui Goe si in egala masura continutul acestor postari, vadesc o minte profund tulburata Sănătos ar fi scopul de a circumscrie – împreună – un cadru al discuției pentru fi ajutata in descoperirea acestui adevăr (altminteri simplu si evident) pentru a accepta sa faceti tratamentul intr-un loc specializat. Tratamentul ambulatoriu pe care il inercati in Hiperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator nu va prieste, iar gunouiul pe care-l produceti (deseuri verbale) nu este nimanui de niciun folos.

            P.S. Too late for you ??! Wow! I’m so sorry.

  11. Pessoa said

    Înțeleg – din topic și din discuții – că domniile voastre conversați pe acest blog cu „animale”.
    Știu că în țara dvs. a existat un președinte care se adresa interlocutorilor săi cu „bă, animalule”. Pe unul dintre aceste animale chiar l-a dresat, apoi l-a primit în partidul său.
    Presupun că și dvs. ați reușit să dresați măcar un „animal”. Cu vorbele, cu bombonelele, cu biciul…
    Succes în continuare!🙂
    PS. Sunt unic și multiplu, vă amintesc.🙂

    • Dl.Goe said

      Sunteti intr-adevar unica (!) si multipla… Din pacate in fiecare dintre multiplele instantieri tot tâmpita suteti. Asa va iese sau o faceti inadins din „ura” fata de Arca lui Goe?

      • Stely said

        Da, dupa ce si-a compromis rand pe rand toate nickurile (indolent, dolent etc ) pe care le-a pus la bataie pe Arca lui Goe, madam se reinventeaza . Aceeasi „Mârie cu alta pălărie .” Acum inceraca sa se dea inteleapta si subtila , dar se vede de la o posta ca este stapanita de o furie oarba. Daca a vazut ca nu am reactionat pe e-mail la ineptiile ei, vine aici cu ele. Mărie , daca l-ai „dresat „(mituit)tu pe „poesel” ai impresia ca si altii fac la fel?

        • Pessoa said

          Am aflat că în țara dumneavoastră se spune: „CINE ZICE, ĂLA E!”
          Da. Așa cred și eu.

          🙂🙂

          PS. Câte un zâmbet pentru amândoi. Zâmbiți, că furia dăunează grav sănătății.. 😦

          • Dl.Goe said

            Stimata doamna ar trebui sa va adresez felicitari. Vi se cuvin. Indiferent despre ce (nimic) este vorba pe Arca lui Goe, cum-necum, intr-o mare parte din comentarii (cea mai mare) se ajunge sa se „vorbeasca” cu sau despre creatura care sunteti, ingaduindu-vi-se (vise) astfel sa va atingeti integral scopul, cvasi-unicul scop care va indeamna sa va manifestati extensiv, abundent, aici, acceptand captivitatea pe Arca lui Goe. Aveti toate motivele sa fiti mandra pentru abilitatea de a va atinge telul, obiectivul de fiecare zi, de fiecare clipa, acela de a o impune pe creatura care sunteti pe ordinea de zi a Nimicului de pe Arca. Bravo. Totusi ar trebui sa va manifestati cu masura bucuria pentru aceasta reusita perpetua, cu masura dar si cu ceva mai multa prudenta si prevedere, in special bucuria nascuta din satisfactia ca veti fi reusit sa faceti rau, sa fiti off topic, sa stricati ploile, sa sporiti harababura, confuzia, zgomotul, si sa scadeti altele. Faptul ca va scapa semnificatia reusitelor d-voastra, reproduse cvasi-identic dupa acelasi sablon, poate sa va creeze surprize destul de mari. Sunteti, sa stiti, foarte ineficienta. Ati putea obtine aceleasi efecte mult mai usor, cu mai putin efort si implicare. Si nu mai fiti asa de negativista. Dincolo de aperentele continute in libret (asa e piesa), d-voastra aveti aici, in opera, rolul si rostul d-voastra. Sunteti ilustrarea de care (b)Arca lui Goe nu s-ar putea lipsi, felul in care Nimicul capta consistenta. Verbala. Asadar felicitari. Persistati, persistati, persistati. Nimeni nu se supara. Nimic nu va tulbura.

  12. Prieten said

    Nu vă mai lăsați perturbați de toți tâmpiții, vă rog.

    Tratați-i cu indiferență și conversați on topic, pe această temă deosebit de interesantă.

    • Dl.Goe said

      Prietene, stimata doamna, aveti grija sa nu ametiti de la datul peste cap, in pachete de cate trei, pentru a va transforma, precum broastele – prin metempsihozå -, in fel de fel de printi sau prieteni (sunteti prietena lui Platon? Stie si Mecu?) virtuali in HUVACA.

      P.S. Doamna va rog sa nu va faceti niciun fel de griji. Pe aici, oricat de agitati ar fi, tâmpitii nu pot produce nicio perturbare, toate dar absolut toate manifestarile fiind in armonie cu intregul. Neavand cum altfel sa fie.🙂

      „această temă deosebit de interesantă” ??? La ce va referiti?

      • Prieten said

        Dar dumneavoastră? La ce vă referiți?

        PS. Vă rog prietenește, păstrați-vă calmul. Nimeni nu vă vrea răul. Zâmbiți, așa:🙂

        • Dl.Goe said

          Sa-mi pastrez calmul? Nu pot sa cred! Dar cum anume mi l-as putea pierde? Din ce? Desigur ca n-as avea cum sa nu-mi pastrez calmul. N-ar avea unde se duce. Probabil ca milogeala d-voastra se refera la alte aspecte ale dinamicii conversatiei. Aceleasi ca intotdeauna. D-voastra ar trebui sa fiti mai explicita.

          „Nimeni nu vă vrea răul” ??? Iarsi va imaginati ca ne-ar putea ingrijora/preocupa personal/mente ceea ce ati vrea sau ne-ati dori d-voastra. Puteti sa ne vreti raul cat poftiti. In stare pura sau in concubinaj cu orice alte sentimente va dau prin sufletel. Cata vreme va exprimati sentimentele liber, prin cuvinte (inclusive metafore specifice) n-am putea avea nici cea mai mica intentie de a fi o stavila sau un inhibitor in calea acelor sentimente, dorinte, vreri… D-voastra aveti-le, iar noi, ca de obicei, le vom amplifica. Le facem cate o poza, pentru colectie, iar apoi vi le lasam la purtator, intacte, integral. Deci nu, nu va faceti griji in privinta asta. Doriti-ne ce doriti si nu va mai obositi sa ne dati asigurari despre lucruri care chiar nu ne intereseaza. In special dinspre o creatura ca d-voastra care-si doreste exclusiv lucruri care nu-i stau in putere. Si apoi cum vine vorba asta „Nimeni nu vă vrea răul” ??? Nimeni? Vorbiti cumva in numele tuturor? Al lumii intregi? Wow!🙂 N-ar fi de mirare. Il detineti d-voastra pe Dumnezeu in posesie, asa ca a reprezenta lumea intreaga, dar numai pe Arca lui Goe, n-ar fi mare lucru. Deci, nu, nu ceea ce ne-ati dori d-voastra ne-ar putea preocupa. Singura preocupare si aceea inofensiva (mai mult din obligatie, ca gazda) ar fi pentru felul in care va manifestati si in baza caruia este firesc sa va raspundem. Gasim majoritatea manifestarilor d-voastra dizgratioase, indecente, inutile, plictisitoare, fiind asadar o sarcina facila pentru orice interlocutor pus in situatia de le da replica. Felul d-voastra de a va manifesta då grade de libertate sporite interlocutorului care nu mai are motive sa respecte conventionalisme. Singurul raspuns care vi se potriveste este punerea la punct. Nimic altceva. Acuma mai trebuie adaugat ca treaba asta este deja o pveste veche care devine din ce in ce mai plictisitoare. Milogelile si indemnurile pe care i le adresati d-Omnia voastra d-lui Goe – neavand nici urma de indreptatire sa-i solicitati vreun favor (ba dimpotriva) – nu pot avea darul sa curme periculoasa plictiseala. Milogiti-va mai putin. Daca se poate. Daca nu. Nu. Ramanem oricum in pace si dusmanie, prietene.

          P.S. Revenind la intrebarea d-voastra (prin care ati evitat sa raspundeti la intrebarea care v-a fost adresata) va pot raspunde in context ca si dupa metamorfoza tot broasca ati ramas. O broscuta la fel de simpatica-ca de obicei. Continuati darea peste cap. Va anuntam noi cand vom constata progrese. La asta ma refeream. In mare.

          Stiti bancul cu broscuta care s-a dus la fotograf sa-si faca poza si fotograful i-a interzis sa zambeasca pentru ca la ce gura avea broscuta zambetul n-ar fi incaput in poza? Nu-l stiti? Hai sa va spun cum incepe. Fotograful i-a sugerat ca in loc de „cheese” sa zica „confiture”, ca sa iasa poza frumoasa. Ce a facut broasca (in banc) o sa va spun data viitore. Ce faceti d-voastra pe aici e treaba d-voastra si numai a d-voastra. Nu a noastra.

  13. INTJ said

    hm … (asa in fuga) as sugera o alta abordare a problemei: Schrödinger, impreuna cu un asistent, trece la punerea in practica a experimentului sau imaginar. dupa ce el iasa afara, asistentul trebuie sa puna pisica in cutie. cand asistentul iasa din camera pe o a doua usa, se aprinde o lumina si Schrödinger intra in camera cu cutia. acu’, presupunand ca Schrödinger se pricepe si e vorba de-o pisica (nu de un pui de tigru), intrebarea e: ce stie Schrödinger despre pisica?

    • Dl.Goe said

      Ca de obicei puneti intrebari foarte grele, doborâtoare, adânci si mai ales stratificate. Aventurierul care ar incerca sa raspunzå (nefiind cuminte precum nenea Anghelache) nici n-ar sti de unde sa inceapa, Poate ca ar trebui sa raspunda mai intai la intrebarea strecurata (d)in (im)bold si sa incerce sa stabileasca ce inseamna „a sti”, definind limitele notiunii, inainte de a se lansa in pre-supozitii despre ce-ar sti Schrödinger despre Pisica si super-pozitiile sale. Vreau sa spun ca ar fi de preferat ca inainte de a risca raspunsuri la dificila intrebare pe care o adresati, sa acceptam unele frageziri, frezandari, preparari, absolut necesare. Ceea ce este uluitor (aproape la fel de uluitor precum felul in care particula INTJ ilustreaza prin felul in care se manifesta – in timp si spatiu? o, nu – insusi principiul incertitudinii) ar fi faptul ca adresarea intrebarii INTJ-iene imi då prilejul potrivit sa aduc in atentia publicului, mult mai devreme decat speram ca o sa am ocazia, secventa a doua a topicului despre nimic, nou, profund:

      • Dl.Goe said

        P.S. Nevorbitorilor sau necunoscatorilor (de limba engleza) le-as preciza ca filmul „despre” The limits of understanding are si el foarte multe planuri si ca aproape orcie perspectiva poate livra informatii utile. Bunaoara filmul (sau macar mici fragmente din el) ar putea fi vizionat fara sonor, urmarind doar mimica fetelor, gesturile, miscarea. Vorbesc serios. Mi-ar placea daca cineva ar incerca sa faca acest experiment incercand apoi sa faca o ierarhie a personajelor din film (cei 4 plus moderarorul) pentru a stabili care este cel mai simaptic si care este cel mai antipatic. Felul in care se poarta conversatia celor 5 ilustreaza el insasi care sunt limitele intelegerii mai bine decat reusesc sa o faca mesajele pe care incearca sa le compuna din cuvinte vorbitorii. Sunt sigur ca testand grupuri (foarte) largi de spectatori, cei care ar viziona filmul cu sonor si subtitrare ar ajunge (in medie statistica) la aceeasi concluzie cu cei care l-ar viziona pe mut, in privinta ierarhiei pe scara simpatiei celor 5 personaje. Eu unul am deja o ordine in aceasta privinta.🙂

        • Stely said

          Am urmarit filmul asa cum ati sugerat . Este si nu este posibila o asemenea „citire”. Dar, vrand sa cunosc cate ceva despre fiecare dintre cei 5 paricipanti , am gasit un link ,iata :

          http://www.worldsciencefestival.com/programs/the_limits_of_understanding/

          … si un dialog inregistrat live pe TED despre „efectul indelungat al ratiunii „dintre psihologul Steven Pinker si Rebecca Newberger Goldstein, care sustine (foarte convingator) ca „ratiunea este cheia progresului uman „.

          P.S. Am gasit multe alte linkuri, dar am nevoie de timp sa le pun intr-o ordine ca sa fie cat mai apropiate de tema propusa pe Arca lui Goe.
          Coincidenta sau nu , unul dintre linkuri are ca tema „doua experimente” care demonstreaza ca „timpul poate merge inapoi si ca viitorul poate influenta trecutul „. Coincidenta fiind faptul ca primul experiment (clasic) se bazeaza pe „celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger .”
          PPS.Cu ocazia aceasta m-am tot gandit si eu la intrebarea domnului INTJ. Nu am nici eu idee ce anume ar fi putut sa” stie” Schrödinger despre pisica O fi vorba despre vederea ei fata de vederea puiului de tigru? Dar cum ar fi putut contribui aceasta la rezultatul experimentului ?

          A, daca va intereseaza tema celor „doua experimente” vi-l pun la dispozitie. Ce-l de-al doilea are niste rezultate surprinzatoare.

          • Stely said

            Ah, un mic dezacord :”vi-l pun la dispozitie ” . Era vorba de video-clip :

            Hai sa va dau linkul :
            http://www.efemeride.ro/doua-experimente-care-demonstreaza-ca-timpul-poate-merge-inapoi-si-ca-viitorul-poate-influenta-trecutul

          • Dl.Goe said

            Ma surprinde ca n-ati mentionat explicit despre faptul ca Mario Livio s-a nascut in Romania.🙂 (Mai ales ca a mai fost mentionat candva pe Arca lui Goe. Mai tineti minte cand, unde, cu ce ocazie?)

          • Dl.Goe said

            Experimentele prin care „particulele” sunt facute sa treaca „printr-un” panou cu doua fante, sau prin doua panouri, constatandu-se ca se comporta ba ca „unde” ba ca „particule” in functie de „cât” si „cum” sunt observate, sunt fara indoiala interesante, si pun in evidenta unele aspect enigmatice ale comportarii „materiei” (neelucidate inca), dar interpretarile capata adesea accente comice. Cam ca in experimentul in care se dovedeste ca greierele aude cu picioarele. Se pune un greier pe masa. Se loveste masa cu ciocanul. Greierele aude zgomotul se sperie si sare. Se repeata experimentul doar ca acum geierului i se smulg picioarele. Se loveste masa cu ciocanul. Greierele nu mai sare. Concluzie: greierul n-a mai auzit zgomotul. Deci greierele aude cu picioarele.

      • INTJ said

        mda, daca tot n-am rezistat ispitei de a viziona filmul propus, sa comentez pe scurt:

        the limit of understanding is us simply because it’s us who do it (the understanding) … though i have my doubts about using „to do” in relation to „understanding” … especially since, going by the dictionary definition „(to) comprehend = (to) grasp mentally; understand„, imo what they talked about was „comprehension” (while „understanding” probably is describing more than a simple mental grip on something).

        discutia mi s-a parut amuzanta, desi nitel pe langa subiect (cum am scris mai sus). in ceea ce priveste ierarhia, tinand cont ca am vizionat cu ton si inteleg engleza, eu as aranja personajele in urmatoarea ordine: Livio (se straduieste sa explice), Minsky (asculta si cand vorbeste stimuleaza audienta sa gandeasca), prezentatorul (ptr. faza cu „urmeaza sa intreb de dumnezeu”), Chaitin („beauty of mathematics” … ugh, egotrip much?), Goldstein (stim-noi-cine vorbind in engleza😀 ).

        • Dl.Goe said

          De-ne-crezut… Ma refer la felul in care i-ati ordonat pe cei cinci. Mai mult nu spun in privinta asta (pe moment)…

          In rest as zice ca da, discutia a fost (si) amuzanta, si pe langa subiect (dar in prezenta martorului incomod / publicul, nici nu prea avea cum sa fie mai mult de atata la subiect), si mai ales da, confuziile terminologice creaza din start dificultati insurmontabile. Din felul in care a decurs dezbaterea (in mare masura cu ego-urile la vedere) mi s-a parut evident ca inainte de a fi atinse limitele intelectuale intrinseci (specifice specie), in confruntare cu observarea si interpretarea Universului, se va ajunge la plafonare din motive de incomunicabilitate intre specimene, mai ales in contextual in care cuprinderea de care este capabil un singur om (chiar vreun nou Einstein) este categoric prea putin pentru determinarea progresului in stiinta si in matematica. Indispensabila transdisciplinaritate va fi sabotata sistematic de catre inabilitatile de comunicare intre indivizi, cel putin in forma in care se petrece azi comunicarea in interiorul societatii umane.

  14. Dl.Goe said

    Mereu actualå dilema crearii (extragerii) a ceva din nimic. Trestiile ganditoare se tot intreaba (si-si tot råspund la aceasta intrebare). Poti face ceva din nimic? Unii spun ca da. Altii ca nu. Unii nu zic nici da, nici nu. Altii cred ca si da si nu. Unii cred ca Universul s-a creat singur din nimic si ca nimicul continua sa pompeze spatiu, timp si materie in Univers. Altii cred ca numai Dumnezeu poate crea ceva din nimic. Toti sunt convinsi ca au „dreptate”. Multi incearca sa „dovedeasca”, din vorba, ca ceilalti n-au „dreptate”.

    Mai putin comuna este intrebarea: Se poate crea ceva din infinit? Poate avea o astfel de intrebare vreun sens? Macar tot atat sens cat are intrebarea (ne)pereche: „Se poate crea ceva din nimic?”? Ce sensuri s-ar putea atasa oare unei asemenea intrebari? Cred ca filmul propus in topic – Ceva din Nimic – contine unele raspunsuri si sugestii pentru o abordare alternativa: Ceva din Infinit.

    Vom re/veni.

    • Stely said

      Vidul cuantic este întâlnirea dintre fiinţă
      şi nefiinţă . Lumea vizbilă este fiinţa
      în ne-fiinţă, iar lumea invizibilă
      ne-fiinţa în fiintă. De aceea, nimic
      nu poate epuiza bogăţia vidului cuantic.
      Căci el este Nimicul.

      Ciudat ternar:Dumnezeu, Diavolul,Omul.
      Rolul său cosmic este o buclă energetică:
      de la ignorarea Nimicului
      către cunoaşterea Nimicului.

      Între Nimic şi Tot -propria noastră viaţă

      Beţie infinită, ameţeală nesfârşită,
      luciditate nesfîrşită: trei cuvinte -cheie
      pentru o primă înţelegere a orgasmului divin

      Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

      • Dl.Goe said

        Sunt metafore pe care le poate påtrunde numai cine a avut macar o data in viata orgasm. Cine nu, nu.🙂 – Ignorarea Nimicului – o misiune imposibila, Cunoasterea Nimicului un obiectiv utopic… Limite strecurate poetic de catre pisicherul Basarab. Dar ar merita comentate diferentele specifice dintre infinit si nesfarsire. Infinitul betiei, nesfarsirea ametzelii si (deopotriva) a luciditatii… Pot presupune (asa intr-o doara) ca bogatia inepuizabila a vidului cuantic isi trage seva din infinitul cuantic. Existenta fiind astfel doar un esec… un esec al perfectiunii comunicarii acestor seve intre infinit si nimic. Cine a avut orgasm poate intelege despre ce vorbim si in ce consta substanta acestor nevinovate ipoteze (preponderent poetice). Cine nu, nu. Unora (dintre acestia de nu) li se pare ca 2 + 2 = 5. Altii stiu ca 2 + 2 = 4, dar treaba asta ii enerveaza teribil.🙂 Ramane un mister daca masturbarea intelectuala poate sau nu sa produca vreun orgasm. Presupun ca dl.Dolentza va refuza sa ne destainuie. Ar putea apela la un „prieten”.

        • Stely said

          Compilarea datelor cosmologice nu poate
          spune nimic despre orgasmul divin.
          Doar ca este vorba de un eveniment plauzibil.

          Să distingem orgasmul divin
          de orgasmul cosmic. Presiunea
          orgasmului cosmic -apariţia universului
          nostru -este urmată de depresiunea
          cosmică -aparitia omului.
          Orgasmul divin este eternă geneză
          a plurităţii cosmosurilor.

          Râsul cosmic -orgasmul cosmic.

          Din orgasm în orgasm energetic,
          Dumnezeu se naşte .

          Cunoaşterea este o co-naştere.
          Naşterea lui Dumnezeu şi naşterea omului.

          Grandomania universului generează
          galaxie dupa galaxie, fără utilitate
          aparentă.Grandomania oamrnilor
          genereaza fantasme dupa fantasme,
          tot atăt de puţin economice .
          Trebuie oare să conchidem că planeta
          noastră este produsul unei fantasme?

          Teoreme poetice – Basarab Nicolescu

          P.S. Aceste citate le-ar fi de folos acelora 😉 care dau semne ca nu au cunoscut /cunosc „betia „orgasmului. In schimb, au „fantasme dupa fantasme” …ne -economice, ce denota sterilitatea cuvintelor si a intelectului.

          • Dl.Goe said

            Nu putem decat sa salutam gestul si decizia acelora de a ignora (ostentativ ?) Arca lui Goe, sau macar gestul/decizia de a ingnora ispita de a (mai) comenta pe Arca lui Goe. Cu cat mai indelungata va fi pauza luata in recrearetia mare, cu atat mai bine (mai frumos si si mai util) va fi. Sperante in acest sens exista.🙂 Si sensul exista si el. Dar bine-ai venit amagire…

  15. Stely said

    Off topic : Am vazut (printre picaturi) cateva partide de tenis frumoase ,dar si cu ceva surprize (neplacute). Biata Sharapova , la prima aparitie (dupa doua luni de absenta) la un turneu important , a abandonat dupa aproape trei ore de joc . Fie s-a accidentat, fie si-a dat seama ca Barbara Striycova este cu mult mai in forma decat ea. Si Agniezska Radwaska a iesit din joc . Asta dupa ce tocmai castigase turneul de la Tokyo si revenise in top 10 . A avut ghinion cu Venus Williams , mult mai odihnita si intr-o forma de zile mari.
    La fel au fost Monica Nicolescu si Irina Begu, ce au trecut si ele( in doua seturi) de adversarele lor. Maine intra in joc si Simona Halep. Hai, Simona ! 🙂

    • Dl.Goe said

      La cat tenis vizionati n-ar fi de mirare sa deveniti doctor. Ar mai trebui gasita doar instanta potrivita care sa aiba autoritatea sa va decerneze titlul de doctor (honoris causa) in vizionari de tenis, ca spectator profesionist, cu rang de comenta-dor-o-bantz.🙂

      • Stely said

        Asa ma gandeam si eu . Dar (si) ca m-am molipsit de la d-voastra . In consecinta fie ar trebui sa fiti vinovat de molipsire, fie sa va multumesc pentru regasirea interesului (placerii) pentru tenis. Ce preferati. 🙂

        P.S. „Pauza ” aceea va fi atata vreme cat nu vor fi comentatori pe Arca lui Goe. Golul (nimicul) o atrage ca un magnet. Nu stiu ce sa zic in cazul asta. 🙄

        • Stely said

          P.S . Titlul acela trebuie sa mi-l acordati in mod festiv . Cu un „laudatio” si niste insemne- ceva …de „comenta-dor -o – zbanc” . 🙂

        • Dl.Goe said

          Nu ne-ar putea deranja daca am fi declarati vinovati de molipsirea cuiva cu microbul tenisului, desi ar fi un merit pe care nu-l avem integral. Microbul respectiv ori il ai ori nu-l ai. Noi om fi contribuit cel mult la activarea lui, in rest nu. Am putea presta 1000 de ani aceleasi servicii de molipsire asupra altora (de prin zona) fara niciun efect notabil. Prin urmare vina va apartine cu preponderenta. La fel si satisfactia de a viziona tenis, dupa cate ne dam seama. Noi molipsim pe fiecare cu ceea ce are deja. In chimie contributia noastra s-ar numi „complex de reactie”.

          P.S. N-am inteles P.S.-ul dar nici nu tin sa-l inteleg. Daca-i pauza, pauza sa fie.🙂

          • Stely said

            Ramane, deci, varianta multumirii. Iata ce v-am pregatit 🙂

            P.S. Privind „pauza” ma refeream la ce ati spus aici : ” Nu putem decat sa salutam gestul si decizia acelora de a ignora (ostentativ ?) Arca lui Goe,(…..) Cu cat mai indelungata va fi pauza luata in recreatia mare, cu atat mai bine (mai frumos si si mai util) va fi.”

            Am spus ca pauza „acelora” va fi indelungata numai daca nu vor mai fi comentarii (cateva zle) pe Arca .In sensul ca absenta lor o fac sa intervina (sa apara) fiind atrasa etc. Dar cum comentarii vor fi (poate) se va intampla minunea ca pauza sa fie indelungata . Insa , dupa cum stim, minunea nu va dura mai mult de trei zile.

          • Stely said

            Aici poezia tradusa si cantata …

            Parasit-am casa parinteasca.

  16. Observator said

    În ploaia sordidă, bărfesc doi bătrănei, ca două hiene triste, care visează că sfăşie un cadavru.

    • Dl.Goe said

      Ptiu drace! Un zombie vrea sa se imbarce (iarasi) pe arca (fara pereche)… clandestin, anonim, amator si… virtual. Cadavrul care vorbeste. Si vorbeste exact la fel ca si pe vremea in care nu realiza ca-i cadavru. Se milogeste la fel, incearca sa induioseze la fel, se crede poeta la fel. Si atunci in ce-o consta moartea pe care o tot des-cântå? In Nimic. Haide madam boceste la alta masa ca n-am marunt. Si mirosi urat. Dar, trebuie sa re-cunoastem, te-ai descries frumos (in sensul ca plastic) in draguta metafora depusa la pastrare (in punga de plastic) pe Arca lui Goe. Aferim. Sa ne ferim.

      P.S. Pentru a forta evenimente cuantice, aceasta babutza dereglata s-a deghizat in „Observator”. A auzit dansa ca observatorul creaza rea-li-tate. Ca de rea e rea, titirca in toata regula. Si daca ea observa „sordid”, „bârfå”, „båtrânetze”, „hiene”, „tristetze”, „iluzie” (apropo de visele nerealiste ale hienelor), „sfâsieri” si „cadavre”, eeee atunci asa trebuie sa fie… rea-li-tate. Uite-o nu e! O fi ma tanti, dar e acolo, la matale… in mintea, in ochii si in preajma matale. Incolo nu, doar vise… visuri, cum preferati.

      P.P.S. Nu era nicio bârfå in „Nu putem decat sa salutam gestul si decizia acelora de a ignora (ostentativ ?) Arca lui Goe, sau macar gestul/decizia de a ingnora ispita de a (mai) comenta pe Arca lui Goe. Cu cat mai indelungata va fi pauza luata in recrearetia mare, cu atat mai bine (mai frumos si si mai util) va fi. Sperante in acest sens exista.🙂 Si sensul exista si el. Dar bine-ai venit amagire…”. Nu avem insa nicio apasare sa salutam, in egala masura, anticiapata inabilitate a domniei voastre (halal domnie) de a rezista ispitei care va indeamna irepresibil sa raspundeti provocarilor imaginare, pe care le gasiti cu obstinatie in orice vi se nazare, dar numai pe arca lui Goe. Ati auzit ca ne-ar bucura tacerea d-voastra si ati venit special cu o compunere, intrerupandu-va des-compunrerea, ca sa ne stricati bucuria? Eh, nu-i nimic. Scremerea d-voasta de a identifica „råu”-ul pe Arca lui Goe in faptul ca nu rezoneaza armonic cu vibratia marginala, este pana la urma tot un motiv de bucurie. Serios. Nu e bârfå. Bine ai revenit in circuit, pe traseul vaselor comunicante, draga baby. Hai comunica! 🙂

  17. Dl.Goe said

    Privind (si) in jur la „galaxile” vecine constat ca n-a prea existat niciun punct de inflexiune in ziua cea de ieri. Aceeasi discontinua continuitate, acelasi pas, aceleasi constante-constante (inclusiv Planck). Sfarsitul Lumii s-a redus la o simpla (dar spectaculoasa) eclipsa de Luna, iar saltul „galactic” de la nivelul 4 la nivelul 5 NU-SE-OBSERVA nicicum.😦 Chiar nimeni dintre cei observabili noua sa nu se numere printre cei 2,3 milarde de alesi (din 7) ca sa faca acest mare pas spiritual trambitat nitzel-vitzel prin hyperspatii? Tttt… S-o fi fâsâit… Cronica unui fiasco anuntat – la care parca nimeni n-a m-ai pus botul cu acelasi elan cu care se obisnuia la astfel de ocazii – cine s-o scrie?, caci multora le-a scazut dramatic cheful de vorba, altora audienta, unora si una si alta… iar celor care – in ciuda evidentelor care le atesta futilitatea -, inca mai au chef de pålavrgeli s-cåzåtoare, nu le reuseste deloc-deloc iesirea din cerc. In cerc strâmt. Unii tac in liniste (Tiberiu, Gabriela, Frank, dl.Nimeni, Mistreţu etc. si altii care tac inca sau deja in si mai multa liniste), altii nu, tac dar cu zumzet in surdina (hangii, nickelecticii, Portos care si prospera recicland carne de vita, AVP care sta cu capul sau mare sub un robinet secat si face singur „pic”, la fiecare 5 minute, iar ecoul ii raspunde „cip”). Singurul la care se remarca nu un progres dar o (oarecare) transformare in bine (…) este batranul con Dorin caruia oboseala pare sa-i fi indus o satre de relaxare, de detasare, care-i ingaduie sa mai ignore din provocari(le) straine si sa se ocupe (in tihna, fara graba) de lucruri(le) care-l privesc. Si uneori au lucrurile astea care ne privesc o privire patrunzatoareeee, ceva de speriat. In rest (care rest?, ca restul e tacere) nimic de comentat. Vreme trece. vreme vine… si (tot) degeaba De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute, vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute, si în roiuri luminoase izvorând din infinit, sunt atrase în viață de un dor… ååå… nemărginit… special pentru a face cunostiinta cu lehamitea, resemnarea, si dorul de repaos. Ciclic. Caci si universul se invarteste – tot – in cerc.

    numaiîncerc

    • d'Artagnan said

      Nimic nou.
      E on topic.

      • Dl.Goe said

        Mi-e si frica sa constat ca materializarea domniei voastre (din neant?) ar fi fiind ceva, de teama sa nu va scot off topic replica virtuala. Ramane cum ati stabilit. Cå ati tinut anume sa consolidati enuntul propus on topic cu un decret de on-top-izare suplimentar, este un fapt care pe noi ne doare. „Nimic nou” este deja si pleonasm si contradictie. Adaosul emfatic (desi are ironia si hazul såu) este, in fapt, o barbarie, o ofensa, un exces. Merci la fel.🙂

        P.S. Sa va felicit sau sa va multumesc pentru gest? (Gestul deneantizarii temporare). Ce s-ar potrivi mai bine?🙂

        • d'Artagnan said

          Nici una, nici alta. Așa stă treaba cu materializarea, azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut!
          P.S. Dar văd că pierdeți (pierdeți?) ceva timp pentru punerea la punct a unei persoane virtuale despre care declarați că a-i răspunde este pierdere de … timp. Pentru o propoziție aruncata de zombi, broscuță, sau ce-o mai fi, dumneavoastră răspundeți cu două fraze. Pentru trei propoziții, o anihilați cu zece fraze! De ce atâta risipă?!🙂

          • Dl.Goe said

            a) Intre timp am realizat de ce v-ati materialzat. De obiceai puneati si link-ul catre noul articol.🙂
            b) Da, este adevarat. Unele puneri la punct (pentru a fi cat de cat eficiente) necesita mai multe cuvinte decat s-ar cuveni (interlocutorului). Cu cat mai dement este interlocutorul pe care trebuie (si uneori chiar „trebuie”) sa-l pui la punct, cu atat mai mare este risipa. Bine ca avem de unde. Va rog sa nu fiti invidious pe broscuta. Si nici insidios, asa in general. Mai ales ca veniti de la odihna.🙂

          • d'Artagnan said

            a) Sunteți tendențios. Zău că nu merit…
            b) Vă amăgiți că o puteți pune la punct. Nu va exista niciodată punct la povestea asta.

          • Dl.Goe said

            a) Aveti dreptate. Nu meritati.🙂
            b) Aveti dreptate. Punerea la punct nu inseamna punerea punctului. Nici pe departe. Dar nici nu dorim asa ceva. De ce ne-am dori? Ar fi trist. Tot ceea ce dorim este sa tinem lucrurile sub control. Nu cred ca va imaginati suficient de precis cum ar arata (b)Arca lui Goe cu o marginalie scapata de sub control. Si da, aveti dreptate, s-ar putea imagina si metoode mai eficiente cu mai putina risipa de cuvinte, dar, momentan,n-avem timp sa cautam, sa selectam si sa omologam asa ceva. O preferam pe asta care este cea mai mica consumatoare de timp.

            P.S. Aveti idee ce energii secrete ati activat prin „observatiile” d-voastre in sufletul babei? Nu prea cred.🙂 Cu putin noroc o sa va arate personal. Aici sau… aiurea.🙂

          • d'Artagnan said

            Am idee, cum să n-am!🙂

          • Dl.Goe said

            Si daca aveti idee schimba asta ceva? „A avea idee” inseamna a detine foarte putina informatie dintr-un tot (dis-continuum) de informatii. Detineti d-vostra destula informatie (in problema respectiva) incat sa-i puteti schimba natura sau nu? Aceasta-i intrebarea. (Mi-ar placea sa pot crede ca da, dar cred ca nu).🙂 Baba sa ne judece. Aveti grija sa nu cumva va bage si pe d-voastra la hiene hedoniste sau la histrioni sociopati. In trecut ati scapat destul de usor, din cate-mi amintesc. Cu fuga. Sunteti Bach?

          • d'Artagnan said

            Aaa, păi da, eu am ”o idee”, d-voastră sunteți expertul aici, nu contest, aveți destulă informație.
            Dar nu trebuie să fii pompier profesionist ca să știi că dacă dai foc la un material inflamabil acesta va arde.

          • Dl.Goe said

            Sunt situatii in care refuza sa arda. De exemplu benzina. In cazul in care este complet deshidratata (fara pic de apa in continut) benzina va refuza sa se aprinda. Pe bune. Poti arunca chibritul aprins in lighean si se va stinge. Oricum treaba asta nu trebuie incercata acasa, pentru ca, transpirand de emotie, se poate sa-i adaugati benzinei picatura de apa care-i da foc.🙂 Si oricum apa se gaseste si in aer. Pretutindeni. Chiar si pe Marte.🙂

      • Stely said

        @D’Artagnan,
        Nimic nou, dar s-a petrecut recent un fenomen astronomic ce cred ca ar merita sa fi consemnat :

        Si inca ceva de consemnat :

        Si o intrebare : cum vi s-a parut jocul Simonei Halep de azi ? Dar despre Caroline Wozniacki , Azarenka , Kvitova, Sharapova etc , ce parere aveti ? 🙂

        • Dl.Goe said

          He-he… va amagiti c-ati putea prinde dartagnanul cu racheta de tenis. V-ar trebui un minciog sau o plasa de prins fluturi facuta dintr-o paleta de badminton.

          • Stely said

            Aaa, pai acum ,daca mi-ati deconspirat intentia , nu am cu ce sa-l mai prind pe „d’artagnanul” . Dar d-voastra ce spuneti ? 🙂

          • Dl.Goe said

            Eu zic ca-l voi prinde. O sa-l intalnesc maine-n Focsani.🙂 Il scot la o bere si pe urma pun un tziganus (poate chiar unul din judetul Neamtz) sa-i lege sireturile pe sub masa. Apoi ii zic deodata: Dâ-te prins!

        • Dl.Goe said

          Da, chestia cu apa lichida pe Marte este majora. Pacat ca nu se mai imbata nimeni cu apa rece. O stire ca asta in anii 50 ar fi reeditat emulatia de la Invazia martienilor. Bine, aia era fictiva, asta a musulmanilor (prietenii d-lui Tiberiu Orasanu) este pe bune. Dar nu-i a buna, Ce-ar mai fi de zis este ca din 1938 incoace nimeni nu s-a mai obosit sa elucideze farsele din mass-media precum a fost cea pusa la cale de catre Orson Welles. Au ramas mai toate asa cum au cazut. De unde si confuzia generala terifianta vizibila pretutindeni, devenit loc comun. Blogurile y compris.

  18. Stely said

    Alta intrebare : cine si cu ce ocazie a spus ce scrie aici ?
    Ati cautat tot ce ati vrut sa gasiti . Si ati gasit Nimic.
    P.S. Pun pariu ca nu stie nimeni raspunsul . 🙂

    • Dl.Goe said

      Cu cine si pe ce?

      • Stely said

        Am pierdut pariul . D’Artagnan a demonstrat ca este vigilent si la curent cu actualitatea politica. Vigilent pentru ca m-a corectat si , de asemenea, a demonstrat ca a urmarit motiunea de cenzura. Protagonista acelei replici „celebre”este Alina Gorghiu. I-a adresat-o lui Victor Ponta de la tribuna parlamentului, deoarece acesta a venit pregatit cu dovezi ca si ea a semnat prin cabinetul de avocatura o sumedenie de contracte cu firme apartinand statului. Dovezile sunt contractele semnate de ea si suma peceputa in euro per contract. Sumele erau destul de mici fata de cat ar fi trebuit sa fie . Replica ei este cea spusa corect de D’Artagnan. Felicitari !
        P.S. Pe langa faptul ca replica ei m-a amuzat ,trebuie sa spun ca dovezile lui Ponta mi s-au parut a fi autentice. Nu cunosc insa adevarul. Dar daca ar fi adevarat ceva, de ce nu s-a sesizat nimeni pana acum ?

        • d'Artagnan said

          Vedeți Stely, faceți acum ca în bancul cu greierele care aude cu picioarele… Spuneți că sunt ”Vigilent pentru ca m-a corectat si , de asemenea, a demonstrat ca a urmarit motiunea de cenzura. ”
          Aiurea! Am eu moacă de unul care pierde timpul cu moțiuni de cenzură?! Pur și simplu am scris replica pe goagăl.🙂
          Cât despre dovezi, eu am scris despre tatăl Gorghiu și despre contractele lui cu statul încă de pe vremea lui Boc, când domnișoara sărea la gâtul premierului. Mă mir că de abia acum s-au sesizat pesediștii. Dacă m-ar fi citit cu atenție…

          • Stely said

            D’Artagnan ,
            Inseamna ca v-am felicitat degeaba ? Pai nu, este treaba d-voastra cum ati procedat . Eu v-am felicitat pentru castigarea pariului propriu-zis nu pentru altceva . E adevarat ca pariul n-a avut nici o miza , asa cum spune D-l Goe, dar faptul ca ati dorit cu tot dinadinsul sa-l castigati, indiferent de miza, este un meritul d-voastra .
            P.S. Trebuie sa recunosc ca nici eu nu am urmarit motiunea si alte chestiuni politice. Am prins din zbor replica respectiva, taman cand scriam precedentul comentariu. Motiv pentru care am si scris-o eronat. La fel si povestea cu contractele. Am vazut cum le flutura Ponta de la tribuna parlamentului , dar abia acum aflu ca este vorba de Gorghiu-tatal ? si nu de depotata (fiica).
            P.S. @Dl Goe -In ce priveste „miza” cred ca ar trebui sa spuna Dl D’Artagnan. Anume , daca vrea un „pupic” sau un comentariu „on topic”. Eu prefer prima varianta . Nici cealalta nu ar fi rea. M-as descurca si cu asta. Dar cum sa fac ? „Boul” de Ciorbea m-a scarbit de cand il stiu. Acum nu am cuvinte … Tipul este printre cei mai imbecili oameni politici. L-a intrecut si pe Sorin Oprescu. Brrr!

        • Dl.Goe said

          Ati pierdut pariul inainte de a fi precizat miza. Pai e frumos? Acuma ce facem? Cum ramane? Ii dati un pupic sau scrieti un comentariu on topic la Hanul Muschetarilor?🙂

    • Dl.Goe said

      Pana se va gasi cineva sa tina pariul sau sa se elucideze misterul de la sine, as propune un divertisment, o distractie, (in sensul de abatere a atentiei de la problema) care ar putea sa-l prinda chiar si pe dl.D’Artagnan, din postura sa de om destept:

      De ce oamenii inteligenti esueaza si prostii reusesc in viata.

      • d'Artagnan said

        Dl.Goe, dar eu sunt un prost, am reușit în viață!!

        Oricum, cine să-i mai înțeleagă…

        http://www.humanitas.ro/humanitas/m-am-s%C4%83turat-s%C4%83-fiu-prost

      • Dl.Goe said

        Eh, daca nu-i o postura atunci e alta. Felicitari asadar. Si-apoi traim intr-o lume atat de relativa. Sunt sigur ca dl.Porthos (de ex) v-ar contrazice cel putin in legatura cu jumatate din enuntul formulat. Lasandu-mi-o mie pe cealalta. Acuma nu stiu daca dl.Cosman o avea sau n-o avea blog.🙂

        P.S. Am impresia ca se apropie vertiginos momentul propice pentru a relua discutia despre blogurile colective versus initiative private. Asta in cazul in care nu vom decide mutual avantajos sa ne prefacem ca n-au bagat de seama proximitatea momentului cu pricina.🙂

      • Dl.Goe said

        Si apropos de recomandarea de lectura pe care o faceti, as raspunde cu o replica din Nunta Muta: Mie-mi spui? Daca oti fi vizionat filmul si-oti fi retinut replica. Daca nu, nu.

    • d'Artagnan said

      Stely
      Celebrul citat este greșit.
      ”Ati cautat tot ce ati PUTUT sa gasiti si ati gasit nimic! ”

      Jocul Simonei? Bun. Cât despre celelalte…sunt un om ocupat…
      Dar ca să nu spuneți că vin cu mâna goală:
      http://www.prosport.ro/video/alte-sporturi/tenis/interviu-eveniment-antrenorul-darren-cahill-descrie-simona-halep-la-z-n-facut-nimeni-pana-acum-atuuri-i-lua-turneu-mare-slem-culise-mult-umor-14756293

      • Stely said

        Da, am citit interviul. Interesant si reconfortant. Pentru Simona, in primul rand, intrucat antrenorul Darrin Cahil se dovedeste a fi un bun profesionist, bun pedagog, psiholog , precum si un mare sufletist. Cred ca tine foarte mult la eleva lui.
        M-a cucerit si pe mine. Motiv pentru care mi-am propus sa nu mai sufar cand va mai pierde cate un meci . Sunt atat de multi cei care doresc sa castige… si fac tot ce pot pentru asta. Credeti ca ei nu sunt suparati cand nu castiga un meci cu miza mare ? Astazi mi-a placut foarte mult. Am avut putina teama ca, desi castigase toate partidele cu A.Pavlyuchenkova , de data asta i-ar fi putut crea si ei probleme asa cum i-a creat Kuznetovei . Mai vazusem ce a patit si P.Kvitova cu micuta aia din Rusia (D.Gavrilova) pana a castigat , in sfarsit … i-a scos sufletul. Nu mai spun de biata Wozniacki cu Schmiedlová sau de V.Azarenka . Sa vedem ce va face maine cu Konta .Tipa imi place foarte mult. Mai ales cum serveste. Banuiesc ca Azarenka a abandonat , tocmai pentru ca si-a dat seama ca va fi un meci de mare uzura . Cred ca si Kvitova ar fi procedat la fel, dar a fost nevoita sa lupte deoarece trebuia sa-si apere cele 900 de puncte castigate anul trecut.

  19. d'Artagnan said

    Simona a luat bătaie. Dar Simona este tânără, zilele trecute abia a împlinit 24 de ani. Este timp destul.
    Probabil pe la 33, 34 de ani, când vine cu vârsta și experiența, va rupe.
    Să nu ne grăbim.

    • Stely said

      Pai vedeti cum se intampla pocinogul ? Am zis eu ca nu voi mai suferi, dar vad ca am spus degeaba. 😦 Cum „boalili” (ca sa nu zic altceva) sa pierzi meciul cand conduci cu 5-1 in serul decisiv ? Dar, de ,cu Simona este posibil orice varianta. Hai ca acum m-am enervat si cine stie ce se poate intampla. Ptiuu drace !!
      P.S. Iar d-voastra D’Artagnan ce faceti acum ? In loc sa spuneti o vorba de consolare , faceti ironii fine ca sa ii dati „apa la moara” D-lui Goe ?

      • Stely said

        Cand am spus ieri (vedeti mai sus) ca tipa „imi place” a fost un fel de avertizare asupra faptului ca joaca bine . Acum vedem mai bine de ce si Azarenka a abandonat . Ma rog , acum putem sa spunem clar : Simona nu are nici o scuza . S-a facut (iar) de kka…

      • d'Artagnan said

        Dacă ăstia sunt ironii fine…

        • Stely said

          D’Artagnan ,
          Cine „ăstia” si cum adica …? Chiar nu inteleg , zau !! 😳

        • Dl.Goe said

          Auto-ironia salveaza… aparentele🙂 Sau ma rog ceva de genul asta. Iar domnia dumnului D’Artagnan, daca ar accepta sa se auto-interpreteze cuantic (precum electonul care ghiceste viitorul, bazandu-se pe asta pentru a modifica retroactiv trecutul) putem ajunge la cocluzia ca dansul a fost auto-ironic nu acuma ci data trecuta pe cand Simona avea doar 23 de ani, ceea ce n-ar arunca pre noi (tot retoactiv) int-un ridicol clasic (necuantic) pentru inabilitatea de a anticipa dinspre viitor spre trecut (ratand profetiile de rigoare) cand anume este domnul D’Artagnan auto-ironic si cand ironic simplu. Bine, d-lui o sa vie si o sa ne spuna, ca sa ne ameteasca („de cap”), ca d-lui este in permanenta numai si numai auto-ironic si ca vina neintelegerilor cade exclusiv in seama interlocutorilor care nu se prind. Na acuma, daca toti s-ar prinde intotdeauna care-i mersul, unde ar mai fi hazul? Ca n-ar mai fi. Bravo Simona. Tine-o tot asa pentru a castiga turneul campioanelor. Ma abtin (cu greu) sa precizez in ce an.🙂

      • Stely said

        Revin cu un mic amendament : a se citi „apa la moara” in sensul de a re/duce in discutie unele impresii ( ironii ) ale D-lui Goe la adresa Simonei Halep cand a pierdut la US Open . Atunci insa pierduse in semifinala cu Flavia Penetta (fost nr 26) ceea ce acum- dupa ce a pierdut la Guangzhou inca din runda a doua in fata Alerttovei (nr 74) si astazi (Wuhan) in optimi ,in fata britanicei Konta (nr 66)- aceea nu mai mai pare asa de catastrofala .
        Totusi , daca stau sa ma gandesc, anul trecut, inainte de Turneul Campioanelor, s-a intamplat la fel. Sa fie oare vreo tactica adoptata de jucatoarele de top ? Dar, daca pentru cele trei deja calificate, infrangerile nu au prea mare importanta, pentru celelalte (P.Kvitova, V. Azarenka, A Ivanova, E. Bouchard , Radwanszka ) s-ar zice ca nu. Ele inca nu sunt calificate .
        P.S. Citesc cu oarecare stare de iritare un anunt pompos, precum va „Simona a scapat de rivala sa (Sharapova) ” care s-a retras si din turneul de la Beijing. Ca si cand asta ar ajuta-o sa castige trofeul . Da, la fel ca la Wuhan …

        • d'Artagnan said

          Eu aud că Serena se retrage din turneele acestui an. Ar fi o catastrofă pentru Simona.

          • Stely said

            Da, am auzit dar nu cred . Sunt „fasoane”(ifose) de doi bani. Desi n-ar fi exclus. Macar sa ia exemplu de la Flavia Penetta, care se retrage in plina glorie. Ea asteapta sa piarda mai multe partide ?
            P.S. Dar de ce „ar fi o catastrofa pentru Simona „? Nu vedeti ca nu mai ajunge sa joace cu ea in nici o finala ?

          • Dl.Goe said

            Probabil ca daca (prin absurd) Serena Williams ar fi castigat trofeul la US Open ar fi fost ea cea care ar fi anuntat apoteotic intru emotionarea publicului ca se retrage din tenis in culmea gloriei, (nu asa ca acuma doar din cateva turnee… mai intati… ), iar nu Flavia Penneta care a trebuit sa se retraga doar pentru ca asa era scris in stele: Castigatoarea de la US Open in 2015 se retrage in glorie. Probabil ca astfel intelegem de ce a comis Simona gestul de a se lasa invinsa in semifinala, pentru a evita din timp riscul unei retrageri premature din tenis. Nu se facea la doar 23 de anisori. S-a lasat invinsa din inteligenta, nu din prostie. S-a dat la o parte si Peanetta a cazut in prapastie cu cupa in brate). Mai ales ca intuitia cuantica a Simonei i-a spus din vreme ca Serena-i va trage clapa si nu se va califica (nici ea) in acea finala fatalå si terminalå de galå. 🙂 Gesturile campionilor denota ezoterism. Multi vad, putini inteleg. Bine ca ne-am lamurit.🙂

        • Stely said

          Anul trecut (2014):
          Desi eliminată în turul 3 la US Open de Mirjana Lucici-Baroni, scor 6-7, 2-6, Simona Halep şi-a asigurat prezenţa la Turneul Campioanelor, „beneficiind” de eliminările Mariei Şarapova şi Petrei Kvitova.
          In continuare – la Guangzhou , Wuhan si Beijing – primele trei clasate (Serena, Maria, Simona) au parasit mult mai devreme competitiile . Bunaoara, la Wuhan :Serena s-a retras in runda a doua ; Sharapova a pierdut in runda a 3a , iar Simona in runda a doua .
          La Beijing : Serena si Simona s-au retras in sferturi , Sharapova a continuat si a castigat finala -ceea ce acum , chiar daca este in pericol sa piearda locul trei- nu va conta intrucat este deja calificata la Turneul Campioanelor .
          La asta m-am referit ca ar putea fi o strategie. Vad pe forumuri ,ca unii o acuza deja de blat ci Konta .Mi se pare insa o prostie.

          • Dl.Goe said

            De unde si colinda de Craciun: Ooo blat frumos, ooo blat frumos… cu tzelina tot verde. Contine fier si combbate capia.🙂

            P.S. Simona este intr-adevar perfecta, numai buna ca pretext de vorba despre nimic. Dar hai sa n-o diluam de tot. ci mai bine s-o punem la pastrare. Dar stii? La loc sigur. Mai trebe si alta data.

  20. RALG said

    “Nimic”-ul are multe feţe. Si creaza multa confuzie. Pe lume. In lumea plina cu ceva. O lume de nimicuri (de nimic?) fara de Nimic. Am fi vrut, daca tot stam de vorba – folosind cuvinte -, sa facem unele precizari semantice si terminologice clarificatoare care sa expliciteze prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe sensurile pe care le acordam noi, aici, Nimic-ului, ca sa ne putem intelege mai bine. Poate ca vom face, intr-o (bună) zi acele precizari. Nu-i nicio grabă. Pana atunci vom continua sa ne intelegem (sa sa nu ne intelegem) asa… in mod empiric, dupa ureche. In locul acelor explicitari, preferam sa consemnam azi, in jurnalul de bord al (b)Arcei lui Goe, un exemplu.

    Una dintre portile prin care Nimic/ul intra in lume este aceea a absurdului. Absurdul este (si el) ceva (nu nimic), si fiind ceva are atribute existentiale si consistenta. Exista si se afla in schimbare. Prin urmare ne vom confrunta cu felurite instantieri (polimorfice) ale absurdului, care se preteaza unor clasificari, catalogari, grupari (pe categorii…) Nu te speria. Nu avem de gand sa plonjam in “absurd” sau in teoretizarea acestuia, ci doar sa-ti amintesc faptul ca sunt mai multe feluri de absurd. La un pol se afla absurdul pur si simplu, evident, cinstit, util, usor de recunosut si de “manageriat”, iar la celalalt pol un absurd insidious, viclean, camuflat, agresiv, toxic, greu de identificat ca atare, sau greu de acceptat ca atare, sau (macar) greu de clamat public ca atare. Bunaoara initiativa recenta a acestui nimic cu aura, Sorin Iliesiu, o mica-canalie bolsevica (da, da, bolsevica, nu te grabi sa te revolti) , o lichea traseista, un rateu al speciei, un trepadus de succes (care si-a rezolvat ecuatia vietii facand zgomote) , ajungand sa ceara condamnarea “comunismului” ca senator in partidul lui Iliescu. Ma rog, “omul” e un nimic de succes, nu ca alti provinciali care ling psd fara efecte patrimoniale, iar initiativele lui individuale, salutare in privinta sa (omul s-a scos pana la urma) sunt treaba lui. “Omul” (acesta, de invidiat) poate fi un model (al succesului) pentru multi asipranti la rezolvarea pozitiva, facila, a ecuatiei vietii. De un sfert de secol “omul” se ocupa (aproape exclusiv) cu emiterea de apeluri, care mai de care mai cretine, mai zgomotoase, mai populate cu absurd (…), ambalate cameleonic in culoarea vremurilor (pana la dimensiunea nuantei), ce reusesc sa-i hraneasca “omului” nostru deopotriva burta si ego-ul. Apelurile lui, preocuparile lui, absurdul lui, exprimate liber. Cine ce treaba sa aiba cu el si cu ele, altfel decat prin exprimarea libera a unor opinii (pareri si contra-pareri) despre zgomotele sale dizgratioase? Nimeni. Nimic. Exista chiar sanse (mici, infime, dar exista) ca “omul” sa fie atat de sincer si profund contaminat de “ideea de care i se leaga viata” incat sa nu realizeze el insusi cat e de lichea,de canalie, trepadus, otreapa, profitor, gunoi, un reziduu de lux al comunismului (din care a iesit imaculat pasind direct in “anti”-comunism, in cur pe mă-sa). Adica sa creada sincer ca totul i se cuvine pe drept pentru “munca” depusa cu zel si abnegatie pentru o cauza drepta, buna, corecta, justa, utila cetatii si cetatenilor. Ne aflam inca pe teren privat, benign, inofensiv, fara efecte sociale, economice, morale, urbanistice sau de orice alt fel, notabile. “Omul” si gargara sa. Pana acum inteligenta de grup a societatii a fost capabila sa activeze un ingenios mecanism de protectie (neaosa ne/simtire valahă) care sa nu ingadueie altfel de efecte decat cele meta-fizice fata cu “cererile” trepadusului (dat afata pe rand din toate locurile in care se strecurase, si unde nu fusese licheaua?, chiar si in GDS).

    Toate bune si frumoase – apelurile fistichii, comice pe alocuri, absurde in tot cazul ale bravului luptator (anti)comunist au avut ca rezultat doar ceea ce meritau: aplauze si/sau huiduieli, cu zgomotul pre zgomot călcand, pana cand a ajuns d-lui, “omul” nostru in PSD, prin viclenie dar si impins de soarta prin labiritul sau de soricel: soricelul Ilieşiu. O schimbare de paradigma colosala. Mai intai ca PSD-ul are majoritatea in parlament, iar apoi ca acesta are legata de coada si consemnata in efigie emblema de partid mostenitor la partidului comunist de care partidul se teme (cam ca dracul de tămaie dar nu chiar) si de care ar vrea sa scape sau sa o faca invizibila, inefectiva. Cum? Aproband o propunere legislativa pentu o lege (botezată) de condamnare a comunismului. Si uite asa absurdul benign al canaliei Sorin Ilieşiu, isi gaseste drum catre materializare. Absurdul capata dimensiuni apocaliptice dar este bine camunflat si protejat in haina-i care-I acopera aberatia si absurdul: titulatura: Lege pentru condamnarea comunismului (sau cam asa ceva). Cine sa-si ingaduie sa ridiculizeze public enornitatea legilativa care l-ar fi facut si pe Ceausescu insusi sa crape de invidie? Nimeni , caci nu dă bine sa nu vrei “condamnarea comunismului”.

    Daca prin 1973 (cam la 25 de ani de la caderea burghezo-mosierismului) tovarasul Sorin Iliesiu ar fi avut varsta potrivita ar fi propus o lege pentru condamnarea capitalismului, care ar fi trecut prin Marea Adunare Nationala ca prin apa si s-ar fi materializat prin construirea in Piata Universitatii a unui monument de otel inoxidabil in forma de secere si ciocan care ar fi radiat continuu lumina de la rasarit. Asa, pentru ca s-a nascut prea tarziu, tovarasul Sorin Iliesiu parea condamnat sa-si duca crucea, pana cand i-a venit ideea (ce idee domnule!) s-o paseze altora. Ridicolul situatiei si absurdul este enorm, urias, coplesitor, dar trece cu desavarsire neobservat. Acuma ca Bucurestiul are un primar suspendat (auto-suspendat de auto-strada suspendata, ca-ntr-un joc de-a spanzuratoarea) ce ne mai lipsea? Un proiect de lege prin care Bucurestiului i se pune cruce. Nici mai mult nici mai putin. Parlamentul se ocupa cu asa ceva. Suntem in plin delir. Kafka, Beckett, Ionesco, Urmuz si Caragiale se pot retrage linistiti (d)in universalitate. Domnilor crucea o fi el un simbol crestin dar inainte de toate este un simbol mortuar. Este Bucurestiul un cimitir? Se asteapta vreun cutremur major care trebuie intampinat cum se cuvine? Care e taina cu cretinantatea asta din otel inoxidabil care iradiaza in continuu lumina? Gigi Becali ce zice?

    S-ar zice ca asta este menirea noastra pe lume sa facem absurdul si ridicolul sa para, prin nebagare de seama, acceptabile, normale, banale. Aberatii peste aberatii, monstruozitati , tin ordinea de zi si ne tin perpetuu ocupati: catedrale, moschei, cruci gigantice si alte gogosi in răspar cu vremea si cu vremurile. Si la urma urmei de cand si pana cand a fost crestinismul anti-comunist? Ce are a face crestinismul cu anti-comunismul? Are? Ma rog. Deocamdata nu s-a intamplat nimic. Se intampla ele altele, care or sa cuprinda prim-planul impingand in uitare aberatia crucii de otel care ilumineaza in centrul Bucurestiului, dar asta nu ne scuteste de rusinea compalcerii in co-existenta cu absurdul (de nimic purtator) al unor proiecte nascute din rotocoalele baltii in care licheaua Iliesiu arunca, cu folos, cu pietre, de 25 de anisori, intru obtinerea unei modeste pensii de senator PSD. Ca nu ne mai vindecam.

    • Stely said

      Mda, as spune si eu ceva dar nu pot. „Nimicurile” acestea (Iliesiu, si ceata de cretini care ii canta in struna) precum si imbecilitatile propuse de ei si de altii ca ei, sunt atat de „absurde” incat am ramas muta de de uimire. Si apoi ( eu) ce sa mai adaug ? Ca nu am ce. Tot ce s-a spus este, iata, perfect . Cine este in stare sa compleze sau sa conteste ceva sa o faca.
      P.S. Totusi , cu voia creatorului acestui text , l-as „distribui” pe blogul de la Corabia si chiar pe facebook. Astept confirmarea . Este prea bun si corect (principial) incat merita incercat . Poate, in ceasul al 12-lea, vor fi cativa (dintre ei) care isi vor reveni .” Somnul ratiunii naste monstri „.
      P.S. Povestea cu Simona este acum derizorie , un „Nimic ” mic , pe langa ce exista acum pe capul nostru.

      • Dl.Goe said

        Nu stiu daca sa ne simtitm flatati sau nu ori chiar dimpotriva de o asa cerere. Nestiind cum sa procedam emotional stam mai bine si ne intrebam retoric daca atunci cand aduceti pe Arca lui Goe citate din AVP sau din Basarab Nicolescu, IV cel Naiv si multi altii, le cereti si d-lor ingaduinta si asteptati dupa confirmare. Asa s-ar zice.🙂 Am impresia ca indiferent cum as raspunde cererii formulate de domnia d-voastra tot prost ar pica, asa ca, prin urmare, prefer sa ma prefac ca n-am auzit intrebarea. In acord armonic cu voia creatorului acestui text.🙂

        • Stely said

          Aveti dreptate . Poate ar fi trebuit sa „fac si sa tac”. Dar am avut un moment de indecizie, in sensul ca daca ar fi sau n-ar fi bine . Acum , dupa ce am fost in trecere pe -acolo, si am citit (numai) titlul topicului si( pe sarite) cele cateva comentarii „sterpe”, am plecat rapid si total scarbita . Totodata mi-am zis ca ar trebui sa adopt invatatura din Evanghelia dupa Matei : ” …nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.”
          P.S. Dar recunosc ca , privind celelalte” citate”pe care le aduc aici fara sa -i intreb pe semnatarii lor, nu m-am gandit ca as face un lucru rau (incorect). Asta, intrucat am avut sentimentul ca aici, pe Arca lui Goe , domnii Iv cel Naiv si Basarab Nicolescu, sunt bine primiti (cititi) de” prea cinstitii cititori …” De asemenea, ca nici dumnealor nu s-ar supara ,ba dimpotriva, se vor bucura .
          Iata :
          Singura mea avuţie sunt teoremele poetice .
          Şi eu le-o dau celor bogati.

          Teoreme poetice- Basarab Nicolescu .

          PPS. Eu ma simt deja foarte bogata. Cred ca si d-voastra, nu-i asa 🙂

          • Dl.Goe said

            PPS-ul d-voastra fara niciun semn de intrebare suna un pic bizar.🙂

            P.S. Cred ca ati procedat corect altminteri ar fi insemnat ca ati fi vrut sa ma faceti sa accept ca d-voastra sunteti atat de iva si naiva incat chiar credeti sincer ca (citez din memorie) „Poate, in ceasul al 12-lea, vor fi cativa (dintre ei) care isi vor reveni desteptandu-se din somnul ratiunii care naste monstri „.”. Si cum anume? Lovindu-i cu maciuca desteptarii inscriptionata cu un „text prea bun si prea corect. „. Mi-ar fi parut rau mai ales ca d-voastra (in accord cu propriile declaratii) sunteti foarte, foarte sincera. Sinceritatea intruchipata. Aveti atata sinceritate incat va da afara din casa.🙂 Eh. Ati vazut o maciuca si v-ati gandit s-o folositi, dar ati fi vrut sa para ca dl.Goe v-a pus-o in mânå. Mânå birjar si du-ma-n noapte cat mai departe, oriunde ai vrea.

            P.P.S. Toate bune si frumoase. Toate le-ati lamurit. Dar n-ati lamurit cum e cu textele din Viorel pe care le semnalati cate o data pe aici. Presupun ca l-ati omis neintentionat din „explanatie”.🙂

          • Stely said

            Aoleu , am cam incurcat borcanele !! O sa incerc sa le descurc .
            1) semnul intrebarii : numai cine vrea sa gaseasca niste „chichite” citeste altfel. Dar iata, fac corectarea de rigoare :”Cred ca si d-voastra, nu-i asa „?
            2) povestea cu „maciuca” : daca asa v-a „iesit” interpretarea, iarasi sunt de acord sa-mi asum greseala. Dar eu spun ca nici prin cap nu mi-a trecut. Ma credeti ? Da, am fost sincera, insa numai in sensul ca , daca l-as fi transportat la Corabia sau pe FB , as fi facut-o numai pentru faptul ca eu nu as fi fost in stare sa fac nici pe departe un asemenea text („atat de bun si corect”) in care sa se vada crunta realitate. Alte motive nu am avut.
            3) Da, recunosc, au existat si momente cand aduceam aici „texte din Viorel „. Dar alea s-au dus de mult la”fiare vechi ” (au ruginit ) Dar, cand ma gandesc ce caraghioasa am fost, am un sentiment de mare jena. Caut sa uit cat mai repede. Brrr !
            P.S. L-am pus pe FB, dar l-am sters. Ei, facusem o prezentare si cu ceva vorbe „din mime „.
            Mama , ce zi nasoala am avut !! Am sa visez din nou ca m-am ratacit . 😦

          • Dl.Goe said

            Pacat de prezentare… Ca doar nu v-oti fi imaginat pentru vreo nanosecunda ca corabianul Viorel Abalaru ar fi fiind recuperabil (Caz in care as zice: „bine v-a facut”)… Oricum cetateanul cu pricina n-a abandonat niciodata secerea si ciocanul, dupa cum se si poate vedea chiar (si) pe blogul sau. A pastrat „secerea si ciocanul”, peste care a adaugat o cruce neagra. Acuma are de toate: secera, ou,ciocan si cruce. Devine clar si de ce-l adora el asa de tare pe limbricoidul iliesiu, din motive de convergenta poetica, ca prea rimeaza poemu de otzel cu crucea de otzel. Asa s-a corcit otzelul.

          • stely said

            Am impresia ca nu ati inteles bine . Am distribuit textul, caruia ii facusem o „prezentare” precum si linkul topicului, in cronologia mea de pe FB , nicidecum la Viorel Padina . Doar in cazul in care l-as fi pus la el si l-ar fi sters ati fi fost indreptatit sa spuneti „bine v-a facut. ” Acolo(in cronologia mea) ar fi existat sanse minime sa -l citesca , intrucat nu mai figureaza pe lista mea de prieteni. Nici el nici CMM. Prin urmare decizia de a-l sterge, dupa ce il distribuisem si ii facusem o prezentare speciala, mi-a apartinut. Am vrut sa-l citeasca cei care au cunostinta de ispravile trecute si recente al cuplului Padina & Iliesiu, ispravi pe care (si) ei le resping cu mare scarba. Cel mai inversunat fiind maestrul Devis Grebu.
            Dar astazi ,fata de ieri , cand spuneam-” Povestea cu Simona este acum derizorie , un „Nimic ” mic , pe langa ce exista acum pe capul nostru-” ramane valabil , dar putin insa profund schimbat . Anume , in loc de „pe capul nostru”, cititi „pe capul meu”. 😦

          • Dl.Goe said

            Ah! Scuze pentru neintelegere (graba strica treaba). Merci pentru lamurire.

  21. RALG said

    Cam asa ceva li se intampla cateodata (si) unora dintre vizitatorii care vin insetati de adevar (de adevarul lor si numai al lor) pe Arca lui Goe:

    Am putea incerca sa ne imaginam ce s-a intamplat mai departe…

    • Dl.Goe said

      Cica totul e bine cand se termina cu bine:

      Forest officials took hours to tranquilize and safely free the leopard’s head from the pot.

      „The male leopard is about 3 years old,” district forest officer Kapil Sharma told NDTV India. „He is being kept under observation. He has been checked by vets and seems to be fine.”

      „He will be released in the forest later,” Sharma added. „It is difficult to say where he came from because the Kumbhalgarh sanctuary is about 20 kilometers away.”

      The animal was eventually released back into the wild, reports said.

      Asadar animalul a fost in cele din urma eliberat inapoi in salbaticie, teafar si nevatamat. Exact la fel…🙂

      • d'Artagnan said

        Ce mică e lumea…

        • Dl.Goe said

          Foarte mica intr-adevar… Numai cateva sabloane.🙂

          Deosebirile se fac numai din vorbe. De exmplu n-ai putea sa-i zici cuiva ” plimba leopardu’ „.

          P.S. Dar ce parere aveti despre ursul care bombardeaza in Siria? Nicio parere? Ok, dar vreo umbra de sentiment acolo…? Asa… de curiozitate🙂

          • d'Artagnan said

            Păi nu ați auzit de expresia ”se comportă ca un urs într-un magazin de porțelanuri”?
            Sau cam așa ceva.
            Cred însă că ursul este dresat și știe exact ce porțelanuri să spargă ”din greșeală”.

          • d'Artagnan said

            Asta-i tare:
            “Planificaţi să vă extindeţi loviturile aeriene împotriva ISIS şi în Irak?” a fost întrebat Lavrov (Ministrul de externe rus).
            “Nu. Nu suntem invitaţi, nu suntem rugaţi, iar noi suntem politicoşi, după cum ştiţi. Nu ne ducem neinvitaţi”.

          • Dl.Goe said

            Eee, ce mare lucru ar fi ca asa deodata, maine-poimaine, sa se gaseasca „cineva” sa-i invite si-n Irak. Pe vremuri era un banc la Radio Erevan. Care este tara cea mai pasnica si care cea mai agresiva din lume. Iar raspunsurile date la radio erau: Cea mai pasnica este Bulgaria pentru ca nu se amesteca nici macar in propriile treburi interne, iar cea mai agresiva Afaganistanul pentru ca s-a dus peste URSS… cu teritoriu cu tot.

            Problema care s-ar pune acuma ar fi: må, da’ ce i s-a nazarit Rusiei sa se lege la cap cu un conflict care teoretic n-o privea si care poate sa-i faca pe terorisii cu pricina sa-o includa pe lista cu obiective. Probabil ca si jihadistii aia de la ISIS se mira ce-or avea rusii cu ei si ce le-o fo casunat, ca doar luptau impotriva inamicului comun: Occidentul, apusul care inainte li s-a pus. Dar poporul rus ce zice? O fi de acord ca fii patriei sa se duca sa lupte (zi de vara pana-n seara) si sa (mai si ) moara in negra strainatate, de dragul unui dictator local, sau (vai) ca sa-l ajute (he-he) pe partenerul american in lupta cu terorismul? (n.b. Poporul cam e de acord, ca a fost frezandat indelung in directia asta). Acuma desigur ca analistii vor venii cu interpretari goe-strategice despre planurile rusilor de a-si recapata sfera de influenta si pozitiile in orientul mijlociu, despre distragerea atentiei de la problema Ukrainiana etc, etc. Aiurea. Explicatia este mult mai simpla. Rusii n-au mai rezistat ispitei de a bombarda si ei pe cineva. Ii manca palma. Toti prin jur aveau fun, se bateau, survolau, bombardau si ei nimica. Si cam demult. Tii (ditamai) armata sa rugineasca, sa lancezeasca, sa se plictiseasca, sa se enerveze (pe fondul clasicului nihilism rusesc)? Nu e bine. Alte armate dân lume mai fac si practica (in productie) iar Rusia nimic, pauza. Nu se mai puteau (ab)tine. Noroc cu baiatul asta din Siria ca a fost dragut si i-a invitat la distractie. Bine si cu baiatul ala (de culoare) din America care le-a zis, bine mai, hai, treaca de la noi, mai bombardati si voi de coloratura pe aci, c-oti fi amortiti. Lasati armata sa se defuleze, sa se distreze. ca acuma chiar nu e cazul sa fie o armata asa mare agnoasata din atata refulare. Este vorba pur si simplu despre efectul: Razboi pentru armanta (nu armata pentru razboi). Va dati seama cu ce bucurie (de copii mari) se avanta pilotii rusi la joaca, direct la nivelul doi, la bombardat teroristi?

        • Dl.Goe said

          @D’Artagnan – Am citit (la sursa) oda alocata mediocritatii triumfatoare auto-i-lustrative, pe care ati propus-o la han si ha-ha-haltora. A fost ca (mai) intotdeauna o lectura agreabila, agreabilitatea fiind asigurata ca de obicei de stil, de continut, morala, tâlc-uri, oralitate si sinceritate, dar nu pentru acest gen de aprecieri critice ori pentru a-i face vreo recenzie o pomenesc aici – nu departe, la o azvarlitura de båt (de chibrit) distanta – locul unor astfel de comentarii ramanand, fara doar si poate, fatza locului, ci pentru ca, fara sa vrea, fara sa vreti, oda intra cumva, „punctual”, in atingere cu tema si tematica Arcei lui Goe. Nu, (nu va fie frica), nu ma refer la deplina liberate de exprimare, la dreptul inalienabil la opinie, la replica, la anonimat, chibitzat, etc ci la cealata temå tematicå a Arcei lui Goe, cea adevarata si anume Nimic-ul, mai precis, in vastul interior al acestuia, sectiunea: Ratare, Naufragiu, Esuare, Esec… ca preludii (muzicale) ale temei de baza, in mic purgatoriu in anticamera acelei teme universale.

          Inainte de a insira noi insine cateva consideratii despre felul in care vedem noi atingerea odei d-voastra cu tema si tematica Arcei lui Goe, cat si eventual de pomenirea impresiei noastre discrete despre felul subtil in care ii ironizati pe musterii hanului (involuntar desigur), as vrea mai intai sa fac ce-ati ratat d-voastra iarasi (…) si anume sa postez linkul catre oda, si sa astept o vreme (un ragaz) pentru a-i ingadui prea-cinstitului… sansa de a lectura materialul bibliografic propus si sa-si faca o parere personala in materie…

          Asadar, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, Triumful Mediocritatii – de D’Artagnan.

          • d'Artagnan said

            Trebuie să recunosc că de abia aștept acele câteva considerații…

          • Dl.Goe said

            Mai intai ar trebui sa recunoasteti ca sunteti lenes, cocosat si lacom.🙂 Sunteti care va sa zica, de-al nostru, din popor (marcat de blestemul pamantului).

          • Dl.Goe said

            Cred ca ar putea fi un exercitiu de imaginatie util daca am incerca sa ne inchipuim ce fel de destin ar fi avut cetateanul Roger Federer (exact aceeasi fiinta, in exact aceeasi tara, intr-o familie cu pozitie sociala echivalenta) daca s-ar fi nascut intr-un secol in care nu se juca tenis? De exemplu in secolul lui Wilhelm Tell. Ar mai fi fost celebru sau nu?

          • Dl.Goe said

            Si inca ceva d-le D’Artagnan. Ati fi râmnit la al(d)e Einstein (al carui nume l-ati orografiat gresit), Hagi, Paul McCartney, Hemingway (la ale lor destine, talente, faima), dar ce parere aveti de amicul Hawking? Cu el ati fi facut schimb?

            Ca fapt divers se pare ca rezonati cu d-lui in unele chestiuni. De ex. parca inspirandu-se dintr-un articol de la Hanul Muschetarului (unu, cå unu a mai ramas din toti pentru toti dar nu si invers) domnia sa zice (citam):

            Stephen Hawking a avertizat că extratereștii vor cuceri și vor coloniza omenirea, iar Pământul, aşa cum îl ştim, ar putea fi distrus. El a explicat că adevărata provocare pentru cei de pe Terra este aceea de a putea şti cu adevărat şi cum arată extratereștrii. De altfel, celebrul astrofizician a subliniat recent că inteligența artificială ar putea controla omenirea în următorii 100 de ani şi şi-a exprimat convingerea că dacă inteligența artificială nu va cuceri omenirea, atunci o specie avansată de extratereștrii sigur o va face, relatează Daily Mail.

            „Dacă extratereștrii ne vor vizita atunci rezultatul va fi acelaşi ca atunci când Columb a ajuns în America, iar acest lucru nu a fost deloc benefic pentru amerindieni”, a spus Hawking„.

            Uneori o boala rara iti da ocazia sa poti spune orice, sa-ti sadå bine si sa ai audienta la scara planetara. Doamne fereste.

          • stely said

            Aici o fetita excelenta :

            P.S. Acelasi „exercitiu de imaginatie ” ar fi util si in cazul acestei fetite. Cum va evolua ea peste ani si ani, in tara si mediul(familia) in care s-a nascut?

          • Dl.Goe said

            Cu ceva noroc ar putea evoula altfel decat se intrevede din felul in care mediul (familial) tinde sa-i imprime traseul. Daca nimic special nu se va intampla pe parcurs, dupa ceva ani se va putea constata doar o fata vesela, isteata si plina de umor, in satul ei, care va considera ca termenul „batårflaili” este traducerea corecta in engleza a cuvantului fluturili si ca nu-i un capat de tara daca te mai bate barbatul din cand in cand.

          • Dl.Goe said

            In legatura cu fetita si al sau destin:

            Problemele societății ilustrate în 23 de fotografii. Imagini şocante care reflectă adevărul!

          • stely said

            Da, ilustratiile sunt graitoare. Sunt acolo aproape toate ” problemele” sau bolile (viciile) lumii actuale. Nimic nu i-a scapat din vedere autorului.Este un demers educativ dar si un semnal de alarma. Cele mai multe dintre ele sunt greu de rezolvat . Cine sa le rezolve ? politicienii, societatea civila (ong-urile) iderii mondiali, oamenii de stiinta, psihologii , mass-media , biserica , scoala etc ? Tocmai ei care le-au generat ? Sunt insa destule care, constientizate si asumate, ar putea fi rezolvate de catre fiecare in parte. Bunaoara, „problema” aceea (nr 14)cu ” inchisoarea virtuala „(facebookul , blogaritul …) am putea s-o ” rezolvam ” daca am vrea, nu-i asa ? 🙂 Singura de nerezolvat este „Timpul care ne sapa groapa” . Cum sa-l oprim noi ? 😦

  22. RALG said

    Oferta zilei (aceeasi): Nimic de calitate cu rezultate pe masura: Nimeni (nu) il observa. Cuantic, necuantificabil. Si mâine va fi azi.

    • Dl.Goe said

      Daca cineva sesizeaza ca as avea vreo parere cu care nu este de acord, il rog sa ma ajute sa-mi schimb parerea.

      • stely said

        „Multe trec pe dinainte,
        În auz ne sună multe,
        Cine ţine toate minte
        Şi ar sta să le asculte?…
        Tu aşaza-te deoparte,
        Regăsindu-te pe tine,
        Când cu zgomote deşarte
        Vreme trece, vreme vine.

  23. Dl.Goe said

    Duminica (pe apropae toata planeta), toamna (dar numai in emisfera Nordica), pace si senin (dar numai câte putin), in fine idealizand sub bolti, s-ar cuveni azi o ilustrare a nimicului cat mai inofensiva, nevinovata…

    Dupa ce un sinod al astronomilor profesionisti au decis prin „vot democratic” sa decada planeta Pluto din drepturi si s-o declare „pitic” (fiind inca si mai mica decat Luna de pe cer), s-au gasit oameni care sa protesteze din NIMIC in apararea drepturilor planetei Pluto si a judetelor abuziv desfiintate. Nimic-ul s-a materializat (prin instantiere) in cateva gesturi artistice foarte dragute, de toata frumusetea:

    AICI: Protest to reinstate Pluto as a planet”

    si aici:

    • Dl.Goe said

      Protestele din Bucuresti contra refugiatilor VERSUS protestele pro restabilirea drepturilor „planetei” Pluto, din Seattle (protestele nu planeta). Pro-test-antii trebuie sa fie, in genere, pro sau contra? Aceasta-i intrebarea?

  24. d'Artagnan said

    Dl Goe, așa e cum spuneți, l-am ”orografiat gresit”🙂 pe Einstein. Deh, mediocritatea…
    Cu amicul Hawking n-aș face schimb. Ce concluzii s-ar putea trage de-aici?

    M-am întrebat și eu ce-ar fi ajuns Al Pacino sau de Niro acum câteva secole în urmă, fără cinema! Sau Picasso în epoca de piatră. S-ar fi ales praful de scenele de vânătoare.
    Dar ideea este că nu poți să-ți dai seama de talentul tău uriaș, să te bucuri de el și să bucuri și pe alții, decât într-o societate care recunoaște, ajunge să recunoască, acest talent.

    • Dl.Goe said

      Poate ca chiar asta este problema d-voastra (desi nu cred) ca v-ati nascut la netimp, in vremuri nepotrivite cu talentele d-voastra… de unde si principiul mediocritatii pe care-l promovati prin auto-i-lustrare.

      P.S. Concluzii la intrebare, cat si mult asteptatele consideratiuni anticipate, nu sunt planuite la punct fix. Etalarea lor depinde exclusiv de receptivitatea, reactivitatea si permeabilitatea magnetica a mediului ambiant. N-as avea cum tulbura idilica liniste care s-a asternut momentan peste Arca lui Goe cu hodoron-troncuri atat de asincrone. In plus se pare ca, treziti din somnuri, musterii de la han va livreaza la schimb cam aceeasi marfa, simplificandu-mi sarcina auto-asumata de a comenta in context ALG articolul DA, reducand lista punctelor de interes de atins in discutii.

      P.S. Deci, dupa cate inteleg, considerati ca Roger Federer medievalul n-ar fi avut sanse sa-l concureze pe Wilhelm Tell la proba de arbaleta. Sa fie adevarat?

      • d'Artagnan said

        Se duce Ion la Circ si a doua zi se intalneste cu vecinu-so Gheorghe si ii spune:
        -Ma Gheorghe, io am fost la circ si am vazut o zebra, tu sti ma cum arata o zebra?
        -Nu ma Ioane, cum arata?
        – Pai sti magaru` lu` Vasile? –
        Il stiu.
        -Pai cam asa arata, numai ca are dungi si are urechile mai mici, in rest..la fel. La circ am mai vazut o girafa, tu sti cum arata o girafa?
        -Nu stiu ma Ioane, cum arata?
        -Sti magaru lu` Vasile?
        -Il stiu.
        -Pai cam asa arata, numai ca are gatu mai lung, urechile mai mici si e mai impunatoare, in rest..la fel. La circ am vazut si un hipopotam.
        Tu sti ma Gheorhe cum arata un hipopotam?
        -Nu stiu ma Ioane, cum arata?
        -Sti magaru lu` Vasile?
        -Il stiu.
        -Eee, ala nu arata deloc ca magaru lu` Vasile.

        P.S. Cam tot bancul ăsta vroiam să-l spun și când comparați înfrângerea Simonei de la US Open, din semifinale, cu ratarea de la 5-1 din China. N-au nicio legătură. Părerea mea.

        • Dl.Goe. said

          Si hipotamul arata la fel ca magarul lui Vasile doar ca era mult mai gras. Chestie de perspectiva… Intre oricare doua lucruri care sunt comparate exista legatura si exista diferente. Depinde ce vrei (poti) sa vezi in functie de pre-dispozitie si pre-determinare. D-voastra sunteti o fiinta foarte determinata. Pacat ca sunteti lenes… si celelalte.

          Eu cred ca intre racheta si arbaleta sunt multe, foarte multe asemanari, La fel foarte multe asemanari intre indemanarea, talentul si faima lui Wilhelm Tell si Roger Federer. Chiar si rimeaza. Dar asta nu conteaza cand ai ambitie. Sunt de acord cu d-voastra ca exista deosebiri majore intre semifinalå si Chinå, mari cat China. Oricum exista deosebiri uriase (care fac cele doua lucruri fara legatura) intre infrangerea Simoneii la US Open in 2015 in semifinale si ratarea Simonei de a ajunge in finala de la US Open in 2015.

          Parerea d-voastra? Pai parca stabiliseram deja ca da, puteti avea orice parere. Realitatea nu se supara.🙂

          • d'Artagnan said

            Dl.Goe, d-stră puteți spune ce vreți, realitatea este cu totul alta…🙂

          • Dl.Goe said

            Ba nu d-le. Nu-i alta. Chiar puteti avea orice parere si realitatea nu se supara. Asta-i realitatea. Nu alta.🙂

            P.S. Imi amintiti de cineva cu care semanati. Nu, nu(mai), cel din Tele-grame. Stati sa-mi „amintesc” si va pun la curent.

        • RALG said

          D-le D’Artagnan, vechi amic, o stiti pe d-na Marginalia… Ceea ce va voi spune acum o sa va consolideze (in van) impresia ca intre d-voastra si dansa n-ar exista nicio legatura (adica asemanare, si ca n-ar incapea comparartii etc., desi… in sfarsit, fara sfarsit). Asadar, spre deosebire de d-voastra, d-na Marginalia este o fiinta serioasa care se ia (foarte) in serios. Atat de serioasa incat, in privinta asta am putea s-o luam ca etalon (precum Gheorghe pe magarul lui Vasile). Serioasa fiind a avut in viata tot succesul de absenta caruia va plangeti d-voastra in elegia autodedicata. A scris carti, are doctorat, publica in reviste, este apreciata (cvasi)unanim pretutindeni, inconjurata de prieteni valorosi care o apreciaza pe masura (in special pe facebook). Ii lipsesc (din inventar, fara insa sa le resimta absenta) lucrurile cu care va consolati d-voastra in inchierea disertatiei cu care va marcati, la blog, mini-criza de la mijlocul vietii, dar, in cazul dansei, succesele, care i-au confirmat valoarea, i-au dat (cu ajutorul lui Dumnezeu) nestramutata incredere in sine insasi care o impiedica sa compuna (si dansa) o elegie mucalita prin care sa-si celebreze si elogieze mediocritatea. Aceasta ar fi deosebirea notabila dintre dl. D’Artagnan si d-na Marginalia. In rest asemanari cat cuprinde (nu le mai enumar caci oricum sunt invizibile din perspective cu ghinion). Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici sper ca nu va veti fi lasat inselat de aparente care sa va induca o statre de confuzie si nerabdare fata de finalitatea acestei insailari ambigue de cuvinte, aparent fara rost, fara sens, fara convergenta catre (vre)un scop anume, ceea ce l-ar putea indeamna pe cititor sa se intrebe (prematur) „Oare ce-o vrea asta sa zica? Spre ce bate?”. Nu bat spre Nimic. Era doar o introducere. Ne aflam in cuprinsul introducerii. Prin urmare, d-na Marginalia, fiind o fiinta profund serioasa, care se ia in (foarte) serios, nu putea sa refuze sa se duca acolo unde a fost trimisa: la munca de jos, in provincie, mai precis la Corabia. A strambat din nas, a dat din cap, s-a lamentat, dar pana la urma, misia e misie, am trimis-o, s-a dus si dusa a fost. Ce (alta) putea sa faca? Acolo dansa o duce foarte bine. Nu are o munca foarte solicitatnta. Are de facut lucruri simple, nimic peste puterile sale, lucruri pe care le indeplinste usor, fara efort, o munca pe care o poate face de placere (distractie in toata regula), si ale carei rezultate au darul de a-i repara si consolida increderea in sine, ceea ce este obligatoriu sa se intample inainte de a-si ingadui sa se intoarca pe Arca lui Goe pentru a-si testa (iarasi) limitele in privinta andurantei, perspicacitatii, a capacitatii de efort etc. Acolo se „ramforseaza” dansa, la Hanul de la Corabia. Spre deosebire „de” si mai ales spre asemnare „cu” dansa d-voastra aveti la dispozitie Hanul Muschetarilor. Ceea ce voiam sa va spun, pregatindu-va prin aceasta introducere, ar fi faptul ca exista o analogie fenomenala intre d-voastra si dl.AVP (cel tutelat de catre d-na Marginalia, care sustine, laudandu-se in gura mare, ca l-ar fi domesticit). Daca veti avea rabdare sa cititi comentariile cu care este asezonat topicul corabian despre crucea de pe Caraiman in mediul urban, veti putea constata cu surprindere (uluiala in toata regula) o analogie fenomenala intre ideea d-voastra cum ca succesul, faima, gloria artistice stiintifice si sportive sunt imposibile cand in loc de un singur talent colosal ai o pleiada de talente mai mici, si ideea avepiana despre faptul ca succesul financiar, social, economic si politic nu se poate obtine fara un mare capital. Marxist din fire d-lui considera ca cei care au obtinut succesul (respectiv), au furat mai intai capitalul, neavand altcumva cum sa ajunga la succes. Adica ca au facut ceea ce trebuiau sa faca. Cam asa si d-voastra. Tot marxist, dar pe partea artistica, stiintifica si sportiva. Ca sa fi avut succes trebuia sa va fi fost dat talent (cum li s-a dat altora).

          • d'Artagnan said

            N-au nicio legătură…
            Nici nu trebuie să mai citesc… dar dacă insistați, dați-mi un link către acel stabiliment, că eu nu frecventez asemenea localuri.

          • d'Artagnan said

            ”…dacă insistați”…vorbesc prostii, n-aveți de ce să insistați, dați-mi linkul…că cel de la Prieteni Dușmănoși nu merge…🙂

          • Dl.Goe said

            Comentariile la care ma refeream pomenind analogia D’Artagnan-AVP se gasesc sub „articolul” Cui i-e frică de Crucea anticomunistă, de fapt ?. Daca aveti in posesie simtul umorului – in specificul necesar locului cu pricina – si vreti sa va amuzati, puteti citi si articolul, dar existenta sau inexistenta similitudinilor pozitionale de care pomeneam, pot fi constatate in special in comentarii.

            P.S. Foarte bine faceti ca nu frecventati asemenea locuri, ca nici n-ati avea de ce. Noi ne mai ducem cateodata pe acolo din ratiuni istorice sau (ca acuma) pentru a vedea daca d-na Marginalia s-a dus unde am trimis-o, daca este bine si daca programul de recuperare merge conform asteptarilor. 🙂

          • Dl.Goe said

            Aaaaaa, si daca ajungeti pe acolo si va mananca palma (sau floreta) si va apucati så… comentati, sper ca este de la sine inteles ca o faceti pe propria raspundere si ca, spre binele d-voastra personal, ar fi de preferat sa nu-l pomeniti deloc pe dl.Goe ci mai bine sa faceti pe niznaiul🙂

          • d'Artagnan said

            d’Artagnan Says: Comentariul tău e în așteptare.
            7 octombrie 2015 la 1:10 PM

            Nu știu cui îi frică de Crucea Anticomunistă, nici cui îi e frică de Virginia Woolf, dar sigur domnului Sorin Ilieșiu nu-i este frică de ridicol.

          • Dl.Goe said

            As face pariu ca in cele din urma o sa va scoata comentariul la lumina cu aerul ca v-ar face un mare hatâr. Probabil ca o sa va zica ceva despre curajul stimabilului domn Iliesiu care-si duce razboaiele la lumina, asumandu-si in nume propriu glorioasele fapte, nu ca d-voastra care va ascundeti ca un las in anonimat sub pseudonim (pentru a ataca mizerabil un om admirabil), ocazie cu care nici nu va mai conta ce-ati zis sau ce-ati zice.

            P.S. Mi-a placut la nebunie explicatia pe care ne-a oferit-o doamna Margi in legatura cu amploarea si sinceritatea comentariilor pro-puse de dansa la Corabia, explicatie care nu se potriveste defel (de niciun fel) cu amploarea si sinceritatea comentariilor cu care a inundat Arca lui Goe. De altfel explicatia nu se potriveste deloc nici cu mitocania proverbiala a d-lui Abalaru, dar, in fine, asta nu e treaba noastra. Fiecare cu perceptia lui, cu marotele si idosincraziile de rigoare. Cert este ca doamna Marginalia face treaba buna la Corabia, o treaba care i se potriveste perfect, ca se potriveste intr-adevar armonic cu spatiul naufragiului corabian si ca ar fi minunat daca ar ramane acolo in perimetrul in care resursele sale intelectuale si emotionale se afla in echilibru stationar multumitor cu provocarile specifice locului: omul potrivit la locul potrivit.

          • d'Artagnan said

            AVP Says:
            7 octombrie 2015 la 8:22 PM
            Mulțumesc pt credit, Marginalia.

            Ție, d’Artagnan, îți reamintesc că vremea anonimatului a trecut hăăt demult.

            Postare nouă.

          • Dl.Goe said

            Hai ca am fost pe aproape cu pre-meditara anticiparea reactiilor avepiste.🙂

            Asadar si prin urmare nu conteaza ce-ati spus (ca cand n-ati fi spus) din cauza ca sunteti… demodat. Bine… acuma… vin si eu si ma intreb, daca asa o sta treaba pe la Co-rabia, atunci d-lui, onor dl.AVP de ce nu reuseste deloc, deloc sa iasa din anonimat? Pentru ca i-o fi trecut vremea?😦 N-avea cum, n-avea cand, ca nici nu i-a fost vreodata. Noroc cu stimabila Marginalia care-i da ocazia sa-si ia interviuri singur prin copy-paste… in reluare, joi pe doi. Nici macar de asta n-ar fi avut parte saracul daca n-am fi eliberat-o noi din functie pe stimabila, disponibilizand-o la localitate. Si uite asa ni se mai con-semneaza inca o fapta buna la raboj.🙂

            P.S. Sper sa nu fiti afectat prea tare de asemuirea facuta (inevitabil) intre d-voastra si dl.AVP fata cu felul de a va raporta la struguri (si unul si altul, fiecare insa la alti struguri).

          • RALG said

            Palid, pseudo-poetul isi face interviu de viu. De pomana. In alte parti poetul mai compune un poem:

            Cununa de mireasă
            e-n părul nimănui
            și fata popii, grasă
            atîrnă în gutui

            Frizerul din comună
            a tuns cîțiva calici
            și apa din fîntînă
            parcă s-a dus de-aici

            Poștașu-și scrie singur
            trei sute de scrisori
            a mai rămas în linguri
            doar gust de cositor

            Chiar și nebunul care
            înveselea un sat
            nu cere de mîncare
            și-i trist și vindecat

            Însănătoșirea nebunului – 6 October 2015 – Mircea Dinescu

          • Dl.Goe said

            Hârjoanele pudice purtate de catre D’Artagnan la Plevna (cu turcii) au ramas (romantze) fara ecou. Cuminte, nenea Anghelache n-a vrut sa-i råspunzå. Ce sa-i fi raspuns? Autisme incompatibile.

    • RALG said

      Al Pacino sau de Niro ar fi fost… tot actori… artisti de teatru… inca de pe vremea lui Shakespeare sau chiar… Sofocle.

  25. Dl.Goe said

    Nici linistea si nici tacerea, inrudite (semantic) intre ele (pe departe), nu sunt, contrar a ceea ce s-ar putea crede, contingente cu notiunea de nimic, nici pe departe. Linistea si tacerea denota tot atata nimic pe cat denota zgomotul, zarva, vorbirea si gandirea (inclusiv cele articulate), toate acestea fiind, in fond (câte) ceva, iar nu nimic. Trenurile de clipe care denota liniste si/sau tacere (taceri) pe Arca lui Goe, sunt sub aspect semantic la fel de off topic (si sau de on topic), cu tema data, precum multe dintre comentariile vocale si schimburile de replici pe-trecute in acest subsol bemol de articol. Elegia mediocritatii triumfatoare propusa in joaca (literara, intertextual, in context) de catre dl.D’Artagnan, este mult mai on topic decat multe altele cu tema data („Nimic nou, profund”), dar etalarea legaturlor esentiale dintre Nimic si Ratarea (prin mediocritate) ramane inca un deziderat si denota o carenta, o absenta, o lipsa, (acestea contingente, ce-i drept, cu nimicul). Niciun moment prielnic sau cat de cat oportun nu a luminat scena de pe punte pentru a scoate la lumina relatiile de concubinaj intre Nimic si Ratare. Poate mâine va fi mai bine. Desi binele zilei de maine nu se potriveste niciodata cu binele zilei de azi. Poate ca maine va fi mai rau dar, din inertie, vom avea impresia ca e mai bine. Sau viceversa. Cine stie!

    • Dl.Goe said

    • stely said

      Ufff, inca nu am toate „ingredientele ” necesare pentru a „rupe tacerea „ce m-a cuprins si pe mine. Sunt intr-o stare de disconfort sufletesc ce ma impiedica sa fiu prezenta cu vorba, asa cum a fost pana mai ieri . Incerc sa intru in ritm, dar orice as vrea sa spun mi se pare banal , inutil. Intr-un cuvant nu se leaga „nimic”. 😦 Insa „ceva” am in gand . Ceva destul de consistent avand in vedere ca am intrat in posesia cartii „Universul din nimic”, scrisa de Lawrance M . Krauss. Am citit atat cat sa inteleg cate ceva despre cum a ajuns (dovezi, experimente, calcule matematice etc) din aproape in aproape la a-si exprima propria „predilectie ” privind la „argumentul ca universul nostru a luat nastere din nimic” , ca fiind „de departe cea mai convingatoare alternativa intelectuala din acest moment.” Ca Dumnezeu nu are nici o contributie ; ca de fapt „Nu, nu a avut de ales, lucrurile au trebuit sa fie asa cum au fost si sunt”.
      Aflata in fata acestor dovezi de pana acum, obtinute pas cu pas ( descoperiri, calcule matematice, instrumente fizice pentru masuratori etc ) marturisesc ca sunt aproape lamurita si eu. Dar, ceea ce nu-mi place este „predilectia” spre a dovedi cu orice chip ca totul a fost supus legilor fizice . Nu cred ca ar vrea sa ma lamureasca pe mine ca simplu muritor, ci doar pe acei oameni de stiinta care au si alte „predilectii”. Parerea mea este ca aceia nu sunt in contradictie cu el din punct de vedere stiintific, ci metafizic. Am intalnit la un moment dat (in carte)indemnul „Uitati-l pe Isus”. Asta , referitor la chestiunea „nasterii noastre” . Ca suntem cu totii „copiii stelelor , iar corpurile noastre sunt alcatuite din pulbere de stele”. Am impresia ca si dumnealui ca si Stephen Hawking, precum si multimea de alti credinciosi il percep pe Dumnezeu , ca de altfel si pe Isus ca pe niste „magicieni cu o bagheta”. Cred ca atunci cand vorbim despre legatura „nasterii noastre” cu Isus, este vorba de altfel de nastere . Anume nasterea spirituala.
      Eiii, iata ca m-am luat cu vorba cam nepregatita. Nu stiu daca a fost bine, dar trebuia sa incep cu „ceva” . Acum nu am decat sa Inchei cu un citat in Dl Goe :

      Niciun moment prielnic sau cat de cat oportun nu a luminat scena de pe punte pentru a scoate la lumina relatiile de concubinaj intre Nimic si Ratare. Poate mâine va fi mai bine. Desi binele zilei de maine nu se potriveste niciodata cu binele zilei de azi. Poate ca maine va fi mai rau dar, din inertie, vom avea impresia ca e mai bine. Sau viceversa. Cine stie! 🙂

      • Dl.Goe said

        Bine! Bine ca a fost vorba doar despre un disconfort pasager. Bine in raport cu azi, ca maine… Se putea si mai rau, relativ la azi… sa (vå) fi defectat, sa va fi pierit cheful de vorba sau cine mai stie ce. In sensul ca se puteau pe-trece aceste lucruri foarte repede, atat de repede incat n-ati fi apucat sa le percepeti binele, ramanand ca, in virtutea inertiei si a ironiei soartei, sa le percepeti ca fiind rele, in acord cu datul zilei.

        P.S. Va urez totodata si sa aveti spor la lectura Universului din nimic, dar si la inchegarea fecunda a unor interpretari personale bazate pe imaginatie si intuitive, fata cu materia studiata.🙂

        „Universul a luat nastere din nimic. Hm! Daca a fost capabil a fi in stare sa „ia”… ceva, inseamna ca era deja acolo, pre-existent. Nici sa zicem ca „s-a nascut” n-ar fi prea nimerit caci si formula asta denota pre-existenta fiind o actiune pe care o face Universul: se naste. Iar daca ne incumetam sa zicem ca „a fost nascut” intram in conflicte si mai acerbe, caci poate n-o fi fost nascut (vreodata, ca niciodata), fiind din „totdeauna” si „pretutindeni” ca sa zic asa, din vorbe, con-stransi sa ne circumscriem limitativelor limbaje umane, care ne forteaza sa ne invartim in cerc(uri).

        „A fost nascut” este (verb) la timpul trecut, perfect compus… dar mai aproape de „adevar” ar fi poate forma prezentului continuu din limba engleza, prin care am putea zice ca Universul este nascandu-se. Pe sine din sine insusi nascandu-se (iar nu din Nimic), cu asta ocupandu-se perpetuu, cu asta umplandu-si existenta, de la minus la plus infinit, cu devenirea. Cum de a fost posibila parcurgerea de la minus infinit pânå acum este o problema foarte grea, in care poate ca Nimicul o avea si el ceva de zis.

        Din pacate (pentru Nimic) din Nimic, Universul nu se putea naste, nu pentru c-ar fi avand el, Universul, asemenea neputinte ci pentru ca Nimic nu exista, fiind doar alternativa imaginara a ceva-ului care este, in acord cu ontologia vangheliana a fiintei.

        Savanti nu vorbesc despre acelasi Nimic ci despre Nimic-uri, cu totul altceva, acestea fiind doar (biete) ceva-uri, infinit mici, cat un epsilon, neglijabile in raport cu ceva-ul… dar nu si cu Nimic-ul. Se vede treaba ca e din ce in ce mai clara confuzia terminologica in care ne scufundam si ca va fi nevoie sa ne deslusim, preciznd care sunt Nimic-urile despre care discutam, si cum anume am putea sa le distingem clar, dintr-o simpla privire pe text-ul in care sunt mentionate.

        • Dl.Goe said

          Vorba ‘ceea: Ce vezi nu-i adevarat, eu de fapt imi cautam papucii ! Ceea ce voiam sa zic (fara sa spun) este ca ceva se poate naste din nimic (continuind sa fie… nimic (varianta ambigua) – pe „durata” „existentei” – inainte de a se vadi a fi (introrcandu-se in) nimic, in varianta lipsita de ambiguitate, caci orice noroc si-ntinde-aripele, gonit de clipele starii pe loc)…, ceva dar nu Universul. Ceva se poate naste din Nimic (si numai din Nimic) dar nu Universul. Universul nu se naste… din Nimic. De fapt Universul nu-se-naste. E (sau nu) – atât – la timpul prezent. Mereu prezent. La datorie. Sa nu ne lasam pacaliti de aparenta consistenta a notiunilor de timp si spatiu (niste ceva-uri acolo si ele, mititele)… 🙂

        • stely said

          @Dl Goe,
          „Va urez totodata si sa aveti spor la lectura Universului din nimic, dar si la inchegarea fecunda a unor interpretari personale bazate pe imaginatie si intuitive, fata cu materia studiata.”

          Hmm… se pare ca urarea de „spor”, mai ales la lectura „Universului din nimic” nu s-a materializat asa cum ma asteptam. Cand am citit cele 49de pagini (pe suport electronic) am avut impresia unei lecturi usoare (placute), motiv pentru care am dorit s-o citesc in intregime. Insa, dupa ce am intrat in posesia cartii (pe hartie) si am inceput sa citesc de zor, pe masura ce avansam ” sporul ” meu se cam diminua. Atat de mult incat astazi nu am reusit sa citesc nimic in plus. Lectura mi s-a parut prea complicata pentru mine, cea care se afla in mod constient in acel „triumf al mediocritatii” despre care ne vorbeste domnul D’Artagnan. Nu-mi gasesc scuze si nici nu dau vina pe autorul cartii. Adevarul este insa la mijloc. Sa cauti „Nimicul ” in carul cu fân” nu este usor. De fapt si d-voastra ati spus ceva de genul – Ignorarea Nimicului – o misiune imposibila, Cunoasterea Nimicului un obiectiv utopic…
          Aflandu-ma deci in aceasta stare( de mediocritate si neputinta) mi-am adus aminte ca am citit ceva asemanator, dar intr-o maniera mult mai agreabila si pe intelesul meu, in cartea „Noi, particula si lumea” scrisa de prietenul meu , Domnul Basarab Nicolescu. Prin urmare mi-am luat cartea in brate si m-am cuibarit in pat sa o recitesc .Inca din primele pagini am aflat de ce mi-am pierdut interesul pentru „Universul din nimic”. Este vorba de faptul ca redarea pur stiintifica a lumii cuantice, este greu de facut intr-un „limbaj clasic „; in lumea cuantica nu se poate face nimic nou cu ceea ce este vechi. In felul asta , spune dansul, ” vrand sa exprimam in limbaj clasic legile cuantice , le deformam pana a le face de nerecunoscut, le golim de semnificatia lor ….”
          Prin urmare , ce-i de facut ? Cum as putea sa-mi continui drumul catre cunoasterea acelui „Ceva” din Nimic ?
          Tot aici , in cartea domnului Basarab Nicolescu , am aflat ca ” o iesire din toate aceste greutati exista si se datoreaza faptului ca rezultatele cele mai generale ale fizicii presupun un fel de simplitate globalizanta , o frumusete estetica ce nu se adreseaza numai mentalului ci si intuitiei , sensibilitatii , prin punerea in miscare a straturilor profunde ale imaginarului .” Hmm… parca am citit ceva asemanator, chiar aici pe Arca lui Goe.
          Ei bine, citind toate astea am ramas pe ganduri si incet, incet am adormit . .. 🙂 Am adormit si, culmea culmilor , am visat ceva ce m-a marcat profund. M-am trezit tipand. Nu a fost un cosmar, ba dimpotriva , a fost ceva frumos. Frumos si parca real. Mama mea este moarta , iar eu am visat-o asa cum o stiam : vesela, vrednica si frumoasa. Sigur, veti spune „si ce-i cu asta ” ? Vise din astea sunt normale… Da, dar visul meu a fost altceva. Inchpuiti-va ca ati baut o cafea si acolo , in fundul cestii, vedeti un coltisor viu (miscator si colorat ) din curtea casei parintesti . Casa , asa cum a fost/este ,iar langa casa o pisicuta ce parca imi simtea prezenta, desi eu nu eram acolo. Mai departe era mama mea care matura prin curte linistita… Dintr-o data visul s-a mutat in alt plan. Eram acum in alt loc (nu acasa) dar de data asta eram impreuna cu mama mea . Era si nu era ea. Mai tanara, altfel imbracata si, culmea ,ceea ce mi-a produs o anume revolta era incaltata cu niste pantofi cu toace foarte inalte . Asta mi-a dat de banuit ca n-ar fi ea. Am inceput s-o cert , ce-i cu pantofii aia ? , ca ni ci eu nu am avut asa ceva. Ea insa radea in hohote. Incerca sa-mi explice ceva, dar n-am inteles. Atunci mi-am dat seama de vis si m-am sculat putin speriata… dar ulterior am simtit o mare bucurie. Acolo, in fundul cestii era un coltisor de rai. Asa cred .
          P.S.Va rog sa-mi iertati naivitatea , dar fara sa vreau fac legatura cu ceea ce ma preocupa : virtualitatea, alta lume … O fi „ceva”?
          Apropo de vis . Mi-am adus aminte de alt vis pe care l-am mai avut si pe care l-am povestit aici . Era vorba de Gabriela Savitsky. Visul acela mi-a produs, la fel , o emotie puternica. Oare ce-o mai fi facand ?

          • Dl.Goe said

            Pe undeva pe aici, prin interior, ori printre siruri s-ar putea gasi o interpretre cuantica a viselor d-voastra si a straniilor senzatii care le acompaniaza…

          • stely said

            Nu stiu daca este o simpla autosugestie, dar intr-adevar senzatiile pe care le- am avut privind imaginile din video-clip , sunt la fel de emotionante.
            Privitor la visele mele nu am inca abilitatea de a le interpreta cuantic, insa cred din experienta , ca multe dintre visele mele sunt premonitorii.
            Bunaoara, saptamana trecuta, i-am visat cam in acelasi timp pe Vadim Tudor si …Andrei Plesu. 🙂 Visele au fost separate( fara legatura intre ele) in ipostaze si locuri total diferite. Pe Vadim Tudor l-am visat in in locuinta mea de aici, iar pe Andrei Plesu la Sinaia. Vadim era alaturi de doua femei necunoscute , „vizita” avand scopul de a strange niste fonduri caritabile, iar Andrei Plesu stand la o masa (plina de mancaruri alese ) alaturi de doi prieteni vesel si …gurmand. 🙂
            Eu , in ambele vise, eram putin amuzata, dar primitoare si atenta cu musafirii mei. 🙂 Nu m-am implicat insa cu nimic in „activitatile” d-lor.
            Bine, au fost si alte imagini secundare. Unele dintre ele cam aceleasi din aproape toate visele mele . De ce le-am interpretat a fi premonitorii ? Pai, la cateva zile , fara a cauta ceva despre ei, am citit mai intai despre povestea „saraciei” si datoriilor pe care le-a lasat in urma sa Vadim Tudor, iar ceva mai tarziu, am citit un articol amuzant al domnului Plesu, despre un telefon primit de la o doamna in care ii cerea nu altceva decat sa primeasca sa fie „invitatul surpriza” la un restaurant de ziua unui prieten de-al familiei doamnei , acesta un mare admirator al dumnealui. Ar fi fost „cadoul ” surpriza . 🙂
            Nu stiu daca v-am convins , dar alta interpretare nu am.

            P.S Aici articolul, daca in caz nu l-ati citit :

            http://www.reportervirtual.ro/2015/10/andrei-plesu-revoltat-inchiriat-ca-entertainer-surpriza-la-un-chef.html

          • Dl.Goe said

            Amuzant episodul relatat de catre dl.Plesu – riscurile notorietatii. Totusi reactia sa spontana, setata by default pe pozitia „revolta” la contactul cu „anonimii” mi se pare exagerata. E drept ca d-na cu restaurantul nu stia mai nimic despre ditamai dl.Plesu (fiind incapabila sa-i anticipeze re-actiile) dar tot atat de adevarat este ca nici dl.Plesu nu stia nimic despre respectiva doamna si nici nu i s-a parut normal sa incerce sa afle. Oare chiar oricare dintre cei circa 7 miliarde de anonimi disponibili pe planeta care l-ar fi sunat cu o propunere de acest gen ar fi meritat musai o asemenea reactie reflexa (cam din maduva spinarii, ca de… dl. Plesu are coloana vertebrala)? Nu zic ca dl.Plesu ar fi trebuit sa fie by default entuziasmat ori ca ar fi trebuit sa accepte musai invitatia, dar parca putina curiozitate nu i-ar fi stricat, suficient sa-l faca sa vrea sa colecteze un minim de informatie pentru a evolua cat de indreptatita ar fi fiind o asa doamna sa-l abordeze pe marele Plesu. Nu-i obligatoriu dar este posibil ca dl.Plesu sa fi ratat astfel una dintre intalnirile (sau experientele) esentiale, dintr-o pre-judecata care-l confisca din ce in ce mai des, fortandu-l sa reactioneze mai degraba reflex.

            Intamplarea cu pricina mi-a amintit de un episod incredibil de asemanator. Cu cativa ani in urma (sa tot fie vreo 7-8) o cunostiinta care tocmai isi terminase de construit o casa la tara (care avea chiar si o mica piscina in curte), zicea ca i-ar placea sa-i invite pe Plesu si pe Liiceanu si sa-i gazduiasca pe cheltuiala lui (o saptamana, doua, sau cat o fi nevoie), in casa lui de la tara, departe de lumea dezlantuita, ca sa poata scrie in liniste, „literatura, filozofie, eseuri sau ce-or vrea”, fara nicio grija, fara nicio apasare, el urmand sa se ocupe de tot, inclusiv sa le gateasca si sa le serveasca trei mese calde pe zi cu produse organice, din productia autohtona, si chiar sa-i intretina cu compania sa in momentele de relaxare si sa le livreze, pe gratis, la un pahar de vin, cateva ideii literare sau subiecte „mortale”, din experienta sa, viata adevarata… Ce oare altceva si-ar mai fi putut dori Plesu & Liiceanu, si cum ar fi putut refuza o asemenea sansa, o asemenea oferta generoasa. Singura problema pe care amicul n-a putut-o rezolva a fost aceea ca n-a gasit pe nimeni care sa-l poate puna in contact cu cei doi intelectuali de vaza. Caraghios nu? Poate… Totusi asta nu ma poate impiedica sa ma gandesc ce fel de literatura ar putea rezulta dintr-o asemenea experienta in care s-ar implica Plesu & Liiceanu, daca ar petrece doua-trei saptamani intr-un joc de-a vacanta, o vacanta petrecuta in casuta de la tara a d-lui Nimeni, de exemplu. Pacat ca pe altii (ei insisi, asa… mai de la tarå) nu-i invita nimeni, niciodata. Nici macar la un post de televiziune locala, in timp ce altii-si permit sa faca mofturi si sa refuze revoltati gratuitati. Oare e drept asa? Nici vorba dear surioara, dar de… asta e situatia si natia, dupa cum e cazul, nazul si prazul. Napraznica. Muma pentru unii ciuma pentru altii. In special pentru genii.🙂

          • Dl.Goe said

            Eh, dar nimic nou sub soare, Amicul Phortos, prosper (ca un mic chiabur) in casa parinteasca a muschetarilor, ar pofti, nici mai mult nici mai putin sa-i invite på… Plesu si Patapievici la una mica, alaturi de Ghita Bizonu si Radu Humor, ca cu indemnuri pentru vite sa iste nisca-vai cuvinte potrivite.

            Porthos: Sunt tentat să extind provocarea și către iubitorii de „filozofie” a la Pleșu și Patapievici, dar tare îmi e teamă că astfel de discuții „serioase” nu sunt pe placul domniilor lor, fiind aride și plicticoase.

            E dulce amicul, ca mierea-n bucate.🙂

            P.S. Ceea ce nu inseamna ca ceea ce se intampla (in subsidiar) pe „blogul såu” ar fi lipsit de semnificatie. Nu, nici vorba, semnificatie exista. Care e.🙂

          • d'Artagnan said

            Nu pă Pleșu și Patapievici îi invită, ci pă …mine:

            ”Rămâne deci să citim din când în când, cu maximă plăcere, despre fetița cu chibrituri (aka femeia cu ziare la giratoriu https://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2013/02/07/progres/ ) și excomunicații bisericii ortodoxe.https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2015/10/09/si-excomunicati-si-cu-banii-luati/”

            Eu sunt iubitorul de ”filozofie” a la Pleșu.

          • Dl.Goe said

            Multumesc pentru explicatie. Pare destul de plauzibila.

            Cercetatorii au constatat ca randamentul unei furnici scade cu 90% atunci cand este izolata si trebuie sa munceasca singura. Atunci cand are companie furnica este de 10 ori mai productiva. Se pare ca este valabil si la muschetari.🙂

  26. RALG said

    Ceva:

    Curioasa supremație a lui Novak Djokovic, al treilea tenismen al lumii

  27. Dl.Goe said

    • Dl.Goe said

      Freedom too…

      • INTJ said

        1985=1984+1

        (to have) power = (to have) control, (to be) empowered = (to have) control, the emperor’s new clothes are magic © … we (now) live in a new world (of emperors) and a bright future awaits us.

        ps: just in case, the word „magic” is followed by the copyright symbol

        • Dl.Goe said

          In mod paradoxal cei care sunt constienti de pericolul pierderii dreptului la anonimat sunt mai vulnerabili decat cei saraci cu duhul. Cu cat mai constienti cu atata mai vulnerabili pentru ca asta ii face sa atraga atentia asupra lor insisi, exprimandu-si temerile, si trezesc suspiciune si atractie din partea „c-uri-osilor” care detin controlul.

  28. RALG said

    Of,of,of, iarasi a ramas „dl.Goe” repetent, si anul acesta. A câta oara? E orbitor dar nu e stralucitor. Nu e marcant.🙂 Bine domnule dar nici macar umbra lui Garibaldi n-are destul eco? Tzusti svetlanå pe lopata! Tzusti må-tuså de-mi aratå!😦

    • stely said

      ” …lucrul esential pe lumea asta nu e gloria, nu e recunoasterea sociala , ci gasirea propriului loc pe acest Pamant ” .
      Ferice de cei ce si l-au gasit !

      • Dl.Goe said

        Da, o fi, nu zicem nu, dar acordarea premiilor Nobel a devenit o mare si dizgratioasa porcarie.

        • stely said

          Nobelul pentru literatură 2015: Svetlana Aleksievici

          “for her polyphonic writings, a monument to suffering and courage in our time”

          NOBEL LITERATURA 2015. Premiul Nobel pentru literatură i-a fost acordat Svetlanei Aleksievici, autoare a unor texte de tip “istorie orala”, reconstituirea dramelor din al doilea razboi mondial, războiului din Afganistan sau Cernobîl. Era favorita caselor de pariuri.

          Dintr-un dialog cu Virilio, publicat de Lettre Internationale. Aleksievici:

          Autoarea rusă a scris mai multe cărţi de reportaje despre catastrofa nucleară petrecută în 1986 la Cernobîl. În urma curajoaselor ei investigaţii la faţa locului, unde a luat un mare număr de interviuri supravieţuitorilor (între timp cei mai mulţi dintre aceştia au murit ca o consecinţă a iradierii), Svetlana Aleksievici s-a contaminat radioactiv ea însăşi şi se află azi într-o fază terminală a bolii. (N. red.)
          Svetlana Aleksievici: “Accidentul de la Cernobîl a făcut ca oamenii să aibă îndoieli puternice în ceea ce priveşte natura şi cultura umană. Pentru că aveam impresia că spiritul nostru se îmbogăţeşte numai prin cunoaşterea răului. Răul era forma noastră de cunoaştere. Luase asemenea proporţii, încît am fost siliţi să ne depăşim propriile limite, şi totuşi nu eram în stare să-l cuprindem în totalitatea sa. Aici era vorba de o formă de autodistrugere a gîndirii, a culturii. Nu era vorba pur şi simplu de moartea fizică a oamenilor. Cel mai mult m-a surprins faptul că era vorba de autodistrugerea gîndirii. În timpul acelor zile m-a interesat foarte mult cultura iraţională a oamenilor. Conştiinţa se retrăsese, cultura se retrăsese. Şi subconştientul începea să lucreze. Oamenii se temeau de monştrii, spuneau poveşti despre copii cu cinci capete, despre păsări fără aripi şi fără cap. Şi aici oamenii încercau să-şi depăşească propriile limite. La vremea aceea am observat un lucru dintre cele mai interesante: ştiţi desigur că Belarusul a avut cel mai mult de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl. Chiar şi în prezent Belarus este o ţară agrară aproape arhaică, unde ţăranii sînt una cu natura şi utilizează unelte simple: plug, topoare, lopeţi. Şi aceşti oameni atît de apropiaţi de natură au trecut cel mai bine peste accidentul de la Cernobîl. Cînd am vizitat satele din regiunea contaminată şi am discutat cu bărbaţi şi femei în vîrstă, reieşea că imaginea lor despre lume rămăsese intactă şi rezistase catastrofei. Din contră, cînd am vorbit cu mari fizicieni, politicieni şi funcţionari, aceştia păreau fie complet neputincioşi, fie se agăţau de cunoştinţele lor moştenite şi de modelul de acţiune preexistent. […]”

          Paul Virilio: “Ceea ce s-a petrecut la Cernobîl a fost mai mult un accident al timpului decît al spaţiului. Accidentele precedente se raportau la spaţiu. «Titanicul» s-a scufundat în Atlantic. Un avion s-a prăbuşit pe o bază militară. Din contră, aici avem de-a face cu un accident care s-a petrecut în temporalitate. Catastrofa de la Cernobîl este unică pentru că ea afectează timpul astronomic, timpul generaţiilor, al secolelor şi mileniilor. […]”

          Paul Virilio: “Avem de fapt de-a face cu trei accidente, cu un triptic de accidente: un accident al substanţei (explozia din reactor), un accident al cunoaşterii (accidentul depăşeşte într-o măsură considerabilă cunoştinţele fizicienilor atomişti) şi, în sfîrşit, un accident al conştiinţei – adică nu există o capacitate formată de înţelegere a acestui accident care depăşeşte conştiinţa. Sînt trei accidente într-unul singur, ca la Matrioşti, păpuşile ruseşti ascunse una într-alta.”

          Svetlana Aleksievici: “În Suedia oamenii spun adesea: noi interzicem existenţa tuturor centralelor nucleare pe teritoriul nostru şi deci sîntem în siguranţă. Dar această lume sigură astăzi nu mai există. Poţi să stai într-o cafenea şi să-ţi savurezi băutura, în timp ce în alt loc, la celălalt capăt al lumii, s-a şi produs o explozie care ne face pe toţi să murim lent, fără măcar să bănuim că sîntem pe punctul de a muri. Am intrat într-o epocă a răului care nu dă explicaţii, care nu se justifică, care nu cunoaşte legi. Am intrat într-o lume lipsită de transparenţă.”

          http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nobelul-pentru-literatura-2015-114164.html

          P.S. Banuiesc ca domnul Mircea Cartarescu nu este asa de „cătrănit” precum este Dl Goe. Cred ca dansul stie ca mai are de asteptat. Sunt destui autori de renume care asteapta sa le vina randul de foarte mult timp. Bunaoara, poetul de origine siriana -Ali Ahmad Said Esber (Adonis) care a fost nominalizat in mod regulat incepand din anul 1988 !!!? .

          • stely said

            PPS. Orbitorul are toate „ingredientele” să străluceascăîn viitorul apropiat. Atunci va deveni si mai orbitor. 🙂

            Iata :

            ” Vom fi întregi doar cand vom vedea viitorul la fel de limpede ca trecutul şi când vom înţelege că ele sunt una, cănd, în fiecare clipî , ne vom inălţa deasupra realităţii fâlfâind maiestuos din cele doua aripi , la fel de pline de nervuri şi imagini aprinse: trecutul şi viitorul . Atunci vom fi ceea ce am fost întotdeauna, Vestitori , Văzători şi Martori ai minunii ce nu se arată în lume, ai miracolului, doar, că lumea există … Atunci vom ţine-ntre degete universul nostru inflaţionar ca pe-un clopoţel auriu , al cărui sunet dulce îl vom sorbi uneori , cu nesfârsită nostalgie :cling! ”

            Hmm… ce viziune frumoasa si optimista !! O adevarata incursiune in „Valea uimirii ” – lumea cuantica.

          • stely said

            Completare de rigoare : Citatul este din postfaţa romanului „Orbitor -aripa dreaptă ” de Mircea Cărtărescu. 😳

            P.S. Ati vazut partida de tenis Djokovic -Ferrer . A fost ca o vijelie . Pac-pac si …gata. Abia astept finala. Ehee , sa stiti de-acum : de data asta (numai acum) tin cu Nadal. Sa mai castige si el … 🙂

          • stely said

            Off, iar ?? Cititi va rog : „Ati vazut partida de tenis Djokovic -Ferrer?”

          • arcaluigoe said

            Precum majoritatea jucatorilor din circuit aflati in top 30, si Nadal joaca mai bine decat de obicei in partidele jucate in contra numarului Unu, in timp ce Novak joaca asa ca de obicei.

          • Dl.Goe said

            Sa avem pardon, noi (de data asta) nu suntem catraniti ci revoltati. O asemenea porcarie ca la Nobel-uri nu se intampla nici la Oscar-uri. Macar naiba la Oscar se premiaza anul asta filmele de anul asta, fiind clar cine cu cine se dueleaza si care e competitia. La Nobel este o lupta de dosare in departamentul cadre unde niste tovarasi stabilesc care nume din trecut rimeaza mai bine cu vreun moment al zilei. De ce n-a luat svetlana asta premiul anul trecut? De ce nu l-a luat acu doi ani? Acu trei, zece? Nu de mirciulica mi-e mie, ca nici el n-ar avea fata de Nobel-ul pe care-l luau pe vremuri greii literaturii, monstri sacri (desi are sarmanul fata foarte buna pentru Nobelul asta de acuma), ci la faptul ca toata operatiunea de acordare anuala a acestor premii pentru munci depuse si apuse in trecut este totalmente lipsita de sens. De orice sens. Comitetul care acorda premiile are acces la toate informatiile necesare sa-i clasifice valoric in raport cu opera literara pe toti candidatii cu putinta (si sa ignore dracului rima cu momentul). In baza acestor informatii se pot aduna la un loc, sa stea o luna, doua la sezatoare, sau cat o fi nevoie si stabileasca ierarhia valorica a scriitorilor si cu asta basta, iar apoi pot publica lista cu premiile Nobel in ordine, pentru urmatorii 10, 20 sau chiar 50 de ani. Oricum fiecare an nou nu contribuie cu nimic la stabilirea celui mai potrivit individ caruia sa-i fie decernat priemiul. Premiul Nobel pentru debut nu exista. In acest fel n-ar mai fi zazanie, zvonuri, barfe, aranjamente. Ar sta tot scriitorul la coada, linistit, si ar sti in ce an i-ar veni randul sa-si ia ratzia de Nobel, avand singura grija sa nu moara naiba pana atunci, ca prostul, pe gratis, spre bucuria urmatorului de pe lista. Asa ar fi fair, corect, drept, intelept. Am afla astfel si cat de departe se afla valoric Umberto Eco de babeta asta bielorusa, la cati ani lumina. Nu?

            P.S. Gluma, gluma, dar ceva e putred in Suedia. „Anul” a ramas o unitate de masura prea mica pentru cantitatea de timp necesara „in zilele noastre” pentru a consfiinti o lucrare (o capodopera, o teorie, o inventie). Nu mai merge ca pe vremuri, tzac, pac. Ceea ce inseamna ca Nobel-ul se acorda prea des, odata pe an. Ar trebui sa se acorde o data la 10 ani, nu unui singur scriitor ci la zece scriitori deodata, acelora care vor fi marcat realmente deceniul incheiat. Ar fi mult mai aproape de spiritul in care a fost creat acest premiu. Deocamdata stam prost. Si vai, nu numai la literatura ci si la stiinte, iar la pace… Dumnezeu cu mila (desi ar trebui ca si aici sa se faca rotatii anuale, un an Dumnezeu, un an Allah, un an Buddha etc).

          • Dl.Goe said

            Da, o finala de vis la baieti, ca-n (tr-una din) vremurile bune. Noi nu putem sa tinem cu altcineva decat cel cu care tinem (indiferent de cum si cat de tare bate vantul) dar nu ne-ar deranja prea rau sa (mai) castige si Nadal. Depinde in mare masura de bunavointa prietenului sau Nole, daca marele jucator Rafa (care zace pitulat in interiorul jucatorului de azi) va iesi la rampa sau nu.

            P.S. Ma mira ca nu mai comentati nimic de competitia fetelor si nu faceti pronosticuri. Mu-gu-ru-za, Mu-gu-ru-za…

          • stely said

            Prin urmare am intuit bine ca ati fost (inca mai sunteti?) suparat pe judecata cam stramba si conservatoare (zic (si) eu) a comitetului Nobel pentru atribuirea premiilor, in general. Daca in domeniile de specialitate este nevoie(pentru atribuirea premiilor) de criterii bine stabilite,-cum ar fi confirmarea experimentala a descoperirilor stiintifice si nu numai- la cele pentru literatura si pentru pace, criteriile de atribuire sunt mai mult politico-sociale decat valoarea in sine a operelor literare sau a faptelor( bune ) ale celor premiati.
            Desigur, unii/unele 😉 pe care ii manaca undeva, mi-au si pus eticheta de „mama Omida.” Lor le spun sa faca bine sa-si vada de treaba lor; sa-si spuna parerea acolo unde primesc „like-uri” multe , ca la altceva nu au cum sa aiba aspiratii …si nu in e-mailul meu.

            P.S. Da, am vazut cate putin din meciul fetelor. Cred ca Muguruza are toate sansele sa castige de data asta . De luni incolo incepe Turneul Campionilor la baieti, apoi la fete. Atunci voi putea sa le urmaresc in liniste si bune conditii pe toate. Voi fi pe faza cu toate pronosticurile. La fel si d-voastra , nu-i asa ??🙂

          • stely said

            P.S. pardon : „Prin urmare am intuit bine ca ati fost (inca mai sunteti?) suparat…”

            A se citi in loc de „suparat ” -„revoltat ” . Asta pentru a respecta adevarata stare de fapt.

          • stely said

            Mda, daca nu as fi vazut meciul si doar scorul, mi-as fi inchipuit ca „bietul” Nadal a facut un joc sub orice critica. Insa meciul a fost atat cat sa ma faca sa sper ca va reusi macar cate un break pe set, daca tot nu a fost sa fie un set decisiv. 😦 Meciul a fost de calitate, dar as fi fi vrut sa fie mai spectaculos cu rasturnari de scor cu ghemuri pe muchie de cutit. Nu as vrea sa fiu pricinoasa dar mi-au placut mai mult meciurile lui Djokovic cu Fedrer, Cilic sau cu Wavrika. Totusi , am impresia ca de la momentul Wimbledon, de cand l-a batut pe Federer, Djokovic castiga mult mai usor . Ceilalti se chinuie , ajung in seturi decisive , ori el deloc. Astept un meci in care Djokovic sa transpire asa cum s-a intamplat cu Nadal . Sau cum a fost finala fetelor de azi. 🙂
            P.S. La rugby v-ati uitat ? Eu m-am uitat , dar nu fu sa fie vvictorie. Sa vedem acum meciul „decisiv” al nationalei noastre de fotbal Romaniei cu a insulelor Feroe. Hai Romaniaaa !! Am emotii . :))) Pai ce, nu s-a mai intamplat sa „ne inecam” …la mal ?

          • stely said

            Aoleu , a inceput . Eu am crezut ca va incepe la 19:30. Uf, am pierdut golul !

          • Dl.Goe said

            Am impresia ca aveti aceeasi „logica” cu cea a tuturor celorlalti care rezista in contra fenomeului Djokovic (cei mentionati AICI. Nu poate fi vina lui Novak pentru faptul adversarii sai nu se pot ridica la nivelul sau sau nu pot sa-l atraga (decat foarte rar) la nivelul lor pentru a rezulta partide spectaculoase care sa nu para plictisitoare prin previzibilitatea rezultatlului lor. In fapt lucrurile stau si mai rau. D-voastra sunteti venita recent in tenis si-l priviti la scara mica, considerand ca tenisul exista de cand il vizionati d-voastra. In realitate este un sport mult mai vechi. La aceasta scara efectul Djokovic care ar distruge frumusetea jocului prin felul categoric in care isi zdrobeste adversarii nici macar nu exista. In disputele directe Rafa – Nole, spaniolul conduce inca cu 23 la 22. Fedex – Nole 21 la 21. Iar la turnee de mare slam Federer – 17, Nadal 14, iar Djokovic doar 10. Asa ca sarmanul Djookovic, nedreptatit de public si de sponzori, mai are inca multa vreme de zdrobit la adversari pana sa devina plictisitor. Este un caz scoala de studiu al manipularii sociale. Pana si „lucidul” D’Artagnan ar putea sa jure cu mana pe floreta ca lui ii place Federer pentru ca-i place Federer si nu-i place Djokovik pentru ca nu-i place Djokovik si nu de altceva (vreo manipulare ordinara). In fapt secretul insuccesului statistic la public (in raport cu rezultatele, jocul prestat si atitudinea sa in teren si in afara) are legatura directa cu tehnicile de manipulare sociala practicate de sponzori (stapanii secreti ai tenisului). Ei, dar are si Djokovic un sponzor. Stiti care e? Ce stiti despre acesta? De curiozitate.

          • Dl.Goe said

            Concis despre moment in tenis AICI. Multe altele n-ar mai prea fi de zis pe moment despre moment. Exista totusi sanse ca Novak sa nu castige Turneul Campionilor ceea ce I-ar atrage poate simpatia unora care i-o refuza acuma doar pentru ca prea-i bate domne pe toti.

          • stely said

            Sa se ne bucuram asadar pentru calificarea Romaniei la Euro 2016. Am vazut, in sfarsit, un meci bun cu 3 goluri frumoase (spectaculoase si chiar norocoase) care au schimbat gustul amar al meciurilor anterioare care s-au terminat la egalitate si care ne-au facut sa stam cu sufletul la gura pana la finalul campaniei de calificare. Eu una am avut emotii si la 2-0. Abia la golul 3 am rasuflat usurata . Felicitari antrenorului si echipei nationale pentru calificare !
            P.S. Hmm, ne-am bucurat noi pentru Muguruza, dar pentru Simona care acum va fi cu Sharapova in grupe la Turneulu Campioanelor , nu-i bine deloc. Va trebui sa traga tare sa le bata pe celelalte doua, care vor fi ele… Ciudatenie mare cu calificarile pe ultima suta de metri la acest turneu.

          • RALG said

            Stati d-voastra linistita ca e mai bine cu Sharapova decat cu Muguruza. Cu o probabilitate foarte mare Muguruza va fi castigatorea de anul acesta a Turneului campioanelor.

          • stely said

            Aoleu, R. Federer(nr 3mondial ) a patit si el rusinea la turneul ATP de la Shanghai , pe care a patit-o Simona Halep la Beijing. A luat bataie( exact si intocmai) de la A.Ramos nr 70) cu 7-6 , 2-6 , 6-3 inca din primul tur. Si asta ,cand mai sunt cateva zile pana la Turneul Campionilor de la Londra.Va vine sa credeti ?
            Aaa, dar poate a vrut numai sa faca un mic antrenament, sau sa adoarma vigilenta celorlalalti combatanti. Mi se pare insa a fi o strategie cu efecte perverse. Nimeni nu va inghiti momeala, pana si lui i se va strecura in suflet neincrederea in succesul urmator , precum si dezamagirea pentru aceasta infrangere rusinoasa. Sa vedem insa , che sara , che sara…

          • Dl.Goe said

            Este posibil sa fi facut intocmai ca Simona, adica sa bifeze participarea la trurneu (ca sa incaseze banii si sa-si indeplineasca numarul necesar de turnee) si apoi sa se menajeze pentru mult prea apropiatul turneu al campionilor. Si-o fi facut omul calculul ca asa e mai bine pentru oasele lui batrane. Nu de antrenamente cu public are nevoie venerabilul Federer ci de odihna. E prea talentat, experimentat, versat, hârsit dl. Federer ca sa poata fi vorba despre efectele catastrofale pe care cu speranta le invocati.🙂

          • stely said

            Aici o dedicatie cu …cantec. 🙂

          • stely said

            Eeee, sa nu spuneti ca si Flavia Penetta a facut la fel, că nu-mi vine sa cred. Din cate stiu inca nu este calificata pentru Turneul de la Singapore.
            A mancat bataie cu 3-6 , 6-7 de la una de pe locul 414 !!!??. Chiar asa ? Pacat ca nu am vazut meciurile. As fi vrut sa vad cu ochii mei.

          • Dl.Goe said

            Dar cine este „Flavia Penetta”? Ca nu este prea clar. Aaa,o fi jucatoarea aceea ajunsa in lumina reflectoarelor in tenis, (pentru o clipa) la batranete, sosita acolo mult mai recent chiar decat ati venit d-voastra insiva in tenis, si facuta mare de draga noastra Simona Halep. S-o comparam cu Federer ar fi insa cam exagerat. In tot cazul, mutumim pentru rubrica de stiri. Acuma vedeti cat de tare batea D’Artagnan campii cand s-a suparat pe faptul c-am fi mentionat „prostia enorma” a compatrioatei noastre?

          • stely said

            Eiii, de Lucie Safarova ati auzit ? Dar de Andrea Mitu ? Ati auzit, desigur . Cu siguranta insa , nu ati auzit ce s-a intamplat acum vreo doua ore . Nici macar eu nu am fost pe faza . Abia acum am aflat. Iata… „bomba” : 🙂

            http://www.stiripesurse.ro/andreea-mitu-a-spulberat-o-pe-lucie-safarova_969877.html

            P.S. Pentru Turneul Campioanelor sunt deja calificate cinci dintre primele opt . Mai sunt trei locuri pe care „se bat ” cinci concurente. Prima ar fi Flavia Penetta , iar a doua Lucica …

          • Dl.Goe said

            Ca de obicei in ultimii ani, tenisul feminin ramane plin de surprize colosale. Exceptia e regula. Bine ca ne-am imunizat. Merci pentru stiri.🙂

          • stely said

            Sa vedem ce se va intampla cu nationala de fotbal a Olandei, care este in mare pericol sa nu prinda nici macar barajul (locul 3) pentru Euro 2016. Se bate cu Turcia, care are nevoie sa faca macar un egal cu Islanda la ea acasa. Eu m-as bucura ca Olanda sa ramana pe loc .Altfel mai mult ca sigur am fi cazut in grupa cu ea. Ma uit la meci. Aha, deja au promit gol de la Cehia. 🙂

          • Dl.Goe said

            Pai si n-ar fi fost mai frumos sa ne bata Olanda decat sa ne bata Islanda?🙂 Ca n-oti spera ca nationala lu’ tata puiu o sa bata pe cineva pe-acolo…😦

          • stely said

            Se aude ca ” tata puiu” se cam codeste sa ramana la nationala, desi a fost confirmat imediat dupa calificare de presedintele FRF. Banuiesc ca face si el niscaiva nazuri . O vrea sa fie rugat, sa i se ceara in genunchi sa nu plece etc… Am inteles ca Lucescu pleaca in vara de la Sahtior si ca ar fi liber, ceea ce mie una mi-ar conveni foarte mult. Nu se stie pana la urma cum se vor trage sforile. Ar fi „ceva” sa ne trezim din nou cu Piturca . 😯
            P.S. Sper ca nu v-am deranjat cu „nimicurile” mele off topic. Am avut impresia ca au fost momente foarte favorabile discutiilor ” on topic” cu domnul Observator & BN ? Nu inteleg de ce s-au terminat „in coada de peste”. Nu-i „nimic” poate se vor relua maine. 🙂

          • Dl.Goe said

            Dorinta d-voastra de a avea – pe Arca lui Goe – discutii fructuoase despre nimic cu oricine, inclusiv cu nimeni este induiosatoare in felul ei. Nu, n-a existat niciun moment „favorabil” (nici ieri, nici alta data) pentru discutii „on topic” cu creatura care mai nou se iscaleste „Observator” si „BN” nereusind insa sa se distanteze de povara „identitatii” care o apasa (cocosând-o). Perpetua inoportunitate (in fapt o imposibilitate stratificata) deriva in primul rand din faptul ca d-ei nu umbla prin lume pentru „discutii on topic” pe topicele altora, fiind perfect bi-gotå in raport cu propria „conceptie”. Fiinta cu pricina nu are nicio urma de deschidere a mintii, este perfect opaca, inchisa, inchistata. De aici ii provine fragilitatea extrema (este de-a dreptul casanta) si spaima fata de orice ar putea atenta la acea „conceptie” proprie, la orice ar putea infirma ori vådi inconsistenta, incoerenta, contradictie, subrezenie a acelei „conceptii”. Ideea c-ar avea de revizuit, de revazut, de ameliorat, dogma care-i tine loc de „sistem”, o inspaimanta si-o tulbura teribil. Este si se simte mult prea batrana pentru o asemenea aventura, pentru un asemenea efort, pentru asemenea riscuri, carora nu le vede niciun rost, nicun sens, ci dimpotriva le simte ca pe niste atentate la propria-i identitate (care in mintea ei se confunda cu „conceptia” ei despre Lume, Univers, Dumnezeu… etc). Ideea ca o asemenea „conceptie” (odata deschisa spre revizuire) ar putea ramane deschisa, nefinalizata, neincheiata, nedefinitiva ii apare ca fiind sfarsitul lumii. D-ei se simte atrasa de felurite lumini si nuante care de la distanta ii apar incarcate de confirmari si consolidari ale propriei „conceptii”, lumini spre care cade spontan (ca spre extaz), gata mereu sa strige „evrica”, oferindu-se – cu – generozitate co-ple-si-toare – sa acorde confirmarea finala a valabilitatii acelor „lumini si nuante”, prin simplul fapt ca da, ea poate confirma, ca da si ea are aceeasi „viziune”, ca nu-i o simpla coincidenta si ca vorbitorul cu pricina si vorba sa devin automat adevarate prin faptul ca sunt confirmati de d-ei. Orice nepotrivela in târg cu potrivela de acasa o descumpaneste, o dezamageste, o tulbura, o sperie, o infurie, o arunca in defensiva, in re-tragere, in aparare, in violenta si agresiune, Neconcordanta inerenta intre „conceptia” ei si „conceptele” externe (spre care este atrasa numai si numai pentru a-si confirma „identitatea” si a-si valida „conceptia” prin alaturare si constatatea (de aproape) a identitatii), o fac sa abandoneze spontan „conceptiile” si sa se ocupe de (nefericitii) „autori”. Discutiile despre „conceptii” trebuiesc expediate in neant cat mai curand, este necesara urgent o diversiune categorica, trebuie creata o perdea de fum. Contestatatrii trebuie facuti sa abandoneze analiza „conceptiiei” d-ei, iar discutia sa fie ingropata in vorbe care sa faca invizibila discutia pe text. Cel mai la indemana in acest sens este manevra reluata ritualic si reflex de biata creatura prin care produce din instinct mutarea discutiei pe autor, pe starnirea ego-ului acestuia, pe provocarea unor discutii „pe persoana” (ad hominem), spre distragerea atentiei de la „conceptia” aflata in proprietatea creaturii (care „conceptie” in tine loc si de „identitate”). Nimic mai simplu. Orice ar putea-o face sa aiba dubii despre „conceptia” ei, este aprioric malefic, rau, agresiv, ceva ce atenteaza practic la „identitatea” dansei, starnindu-i instincte de conservare dintre cele mai bizare, Rezistenta d-ei in contra „educårii cu biciul” (asa fiind „perceputa” exprimarea oricarei opinii care nu bate cu „conceptia” d-ei) este singura nota „identitara” in comportamentul fiintei in cauza, ceea ce o face incompatibila cu orice fel de discutie pe text. Nu si pe pre-text, unde ramane unul dintre cei mai amuzati interlocutori cu putinta. De unde si substanila contributie cu pre-texte pe Arca lui Goe.

            Acesta este primul strat al incompatibilitatii care face mereu inoportuna vreo discutie on topic cu creatura. Stratul al doilea se refera la continutul a ceea ce am numit mai sus „conceptia” creaturii. Ar fi trebuit probabil sa folosim mai multe randuri de ghilimele caci respectiva „constructie” nu-i conceptie catusi de putin. Este o simpla insailare de vorbe, vaga, precara, carora fiinta le sporeste launtric semnificatia si sensul in mod irational, emotional, non-verbal, pseudo-artistic.

            Zice: „Aici, pe orizontala noastră, doar combinaţii între Tot şi Nimic, cu ponderi diferite ale unuia şi ale celuilalat, în fiecare combinaţie.” – Vrajita de „frumusetea enorma” a acestei metafore (de o infioratoare mediocritate artistica, un kitsch) fiinta ii confera brusc valente filozofice, echivaland-o cu un model cosmogonic, aka „conceptia” d-ei, Superficialitatea „gandirii” sale da dimensiuni comice si cosmice snobismului intelectual pe care-l etaleaza postand asemenea prostioare cu aerul c-a inventat Universul.

            Dupa cum spuneam, Nimic-ul nu-si are loc in Lume, oricat de iluzorie ar fi Lumea. Daca ceva e, nimic(ul) nu e. Ceva fiind orice. Inclusiv dragostea. Formula „Daca dragoste nu e, nimic nu e” ar trebui revizuita eventual prin paralelizare cu „Daca dragoste e, nimic nu e”. Chiar si formula „Nihil sine Deo / Nimic fara Dumnezeu” ar merita adaugarea unor interpretari noi. Acuma faptul ca enuntul „Nimic nu exista” (ca negare a enuntului „Nimic exista”, si echivalent (in pofida aprentelor contrare) cu enuntul „Ceva exista”), ar avea o valoare de adevar egala cu 1, nu este musai de bine. Nici de rau. Depinde de context, de imprejurari, de ambianta, de anturaj.🙂

            Cata vreme n-am reusit sa incheiem discutia despre Nimic (oricat de mult ne-am dori) nu vad cum am putea trece mai departe sa abordam si conceptul „Totul”, un concept la fel de „problematic” pretabil ca motiv de vorba, dar la fel de incompatibil cu explicitarea verbala ca si „amicul” sau „Nimic”ul.

          • stely said

            „Cata vreme n-am reusit sa incheiem discutia despre Nimic (oricat de mult ne-am dori) nu vad cum am putea trece mai departe sa abordam si conceptul „Totul”, un concept la fel de „problematic” pretabil ca motiv de vorba, dar la fel de incompatibil cu explicitarea verbala ca si „amicul” sau „Nimic”ul”

            Aoleu , n-am reusit ? Ce trebuie sa fac/em ca sa se incheiem discutia despre Nimic ? Eu cred ca mai devreme sau mai tarziu se vor fi elucidate ambele „concepte.” Dar numai cu contributia de exceptie a „Arcei lui Goe”. 🙂 Altfel nu vad cum … 😦

            P.S. Revenind la nimicurile „noastre”, de ieri si de azi (tenisul), ce pot sa va i spun ? „Nimic nou …” Ieri, Andreea Mitu a rasturnat „buturaga mare” (Safarova nr 7 mondial) iar azi a dat-o peste cap „buturuga mica „( Friedsam A-L.nr 110).
            Va dati seama ce-o fi in sufletul Safarovei , care din cauza ei nu prinde un loc pentru Turneul Campioanelor ?
            In schimb, „bietul” Nadal a reusit cu „chiu cu vai”sa-l bata pe croatul Karlovic I.(7-5, 6-7, 7-6). Am vazut meciul. Nadal a facut un meci foarte bun , dar lunganul ala a dat 27-28 de asi (nu stiu sigur). Nadal a fost in culmea fericirii. M-am bucurat si eu. Nu cred ca se va mai intalni in finala cu Djokovic ,. A, despre el nici nu mai vorbesc :6-2, 6-1 si nu cu oricine, cu Klizan .

          • Observator said

            Domnule Goe,

            Riscaţi evaluări pripite.

            Folosiţi argumente „ad hominem „.

            Scrieţi excesiv de mult ca să comunicaţi puţin.

            Genul acesta de comportamente îndepărtează comentatorii şi îngroaşă rândurile „prietenilor duşmănoşi”.

          • Dl.Goe said

            @Obse… Multumim pentru observatii…. Sunt (cat se poate de) pertinente. Doar ca, in acelasi timp, sunt si (a) off topic, (b) mutante si (c) au semnificatii mult diferite de la un observator la altul, ceea ce (le) este catastrofal in context. Si da, dorim indepartatrea comentatorilor pana la o distanta potrivita, compatibila cu actul comunicarii. Pentru unii aceasta distanta optima este mai mica, pentru altii mai mare. Altora li se potriveste infinitul. In special acelora care scriu (mult, putin) ca sa comunice nimic, repetandu-se obsesiv.

            P.S. Macar de ni s-ar îngroaşa rândurile „prietenilor duşmănoşi”. Da-s mereu aceiasi.🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – Ce trebuie sa facem ca sa incheiam discutia despre nimic? Nimic. E suficient s-o consideram asa: incheiata. Fiecare atunci cand simte ca nu mai are nimic de spus despre nimic. Din punctual nostrum de vedere, elucidarea de care pomeniti, si care in contextual minor al Arcei lui Goe nu inseamna decat cel mult clarificari terminologice, nu pare sa se fi incheiat, dar desigur ca asta este valabil exclusiv din perspectiva noastra (si din altele echivalente) dar nu din toate. La fel de valide sunt si perspectivele (afective) din care se vede ca despre nimic nu mai e nimic de spus intrucat s-a spus deja Totul (si am obosit, ne-am plictisit, vrem altceva, vrem infinit🙂 ) Noua ni se pare ca inca nu am stabilit nimic in legatura cu relatia dintre ceva si nimic pe care incearca s-o ofere filmul propus ca baza a discutiei in topic. Este viata aparuta din nimic sau nu? Despre ce (fel) de nimic ar putea fi vorba? Daca tot am stabilit (noi?) ca Nimicul acela care ar consta in absenta a orice (inexistenta si neschimbare depline) nu… (ah) exista, teoretic am putem sa trecem la nuantari, despre nimic-uri aproximative si despre limitele acestora. Filmul propus la plecare, si ignorant deplin pe parcurs, are un bun potential pentru a clarifica terminologic semnificatia unui „Ceva din Nimic / Some-thing from No-thing”.

            P.S. ni-mic, ce-va, tot – VS – no-thing, some-thing, every-thing.

          • stely said

            @Dl Goe,
            Daca nu ati vazut meciul ce tocmai s-a terminat, al lui Rafael Nadal cu Stan Wawrinka, din sferturile de finala de la Shanghai , nici nu stiti ce ati pierdut. Nadal l-a facut praf pe Stan Wawrinka : (6-2,6-1) !!! Va vine sa credeti ? In conditile astea va anunt ca trebuie sa va refaceti pariul, in caz ca ati mizat pe Djokovic. Rafael de azi a fost altul decat cel din finala de saptamana trecuta. Dar si fata de ieri ca si alaltaieri , cand , desi a jucat bine nu a castigat atat de lejer ca in meciul de azi cu „bietul „Stan. Pe cat de navalnic a fost Nadal, pe atat de molesit a fost Wawrinka. Ceva s-a intamplat cu el .Altfel nu -mi pot explica cum lui nu i-a reusit aproape Nimic , iar lui Nadal aproape Tot ??

            P.S. Sunt inca afundata in studiu despre ..”ceva” si tot …ce” ne preocupa. Stati pe-aproape … 🙂

          • Dl.Goe said

            Sa stam pe-aproape?
            Pai nici nu prea avem incotro.
            Ca unde sa ne ducem?
            Intre (0 si infinit), interval deschis,
            oricat de enorma ar fi distanta la care ne-am duce
            tot infima ar fi.
            Suntem pe-acum, pe-aci, oricum.
            Se-ntampla pentru ca nu se intampla.

          • Sfetnic Bun said

            D-le Goe,
            IATĂ CE VĂ PROPUN:

            A. Nu vă mai invocați dușmanii.
            Adică, nu mai comentați asupra activității lor din alte spații decât (b)Arca dvs.

            B. Când un comentator care vine pe blogul dvs. vă displace profund, ignorați-l.

            Urmați-mi sugestiile și veți avea o fructuoasă liniște: Liniștea creației, a elucidării tuturor conceptelor științifice.🙂

          • Dl.Goe said

            @”Sfetnic Bun” – Normal ar fi sa va intrebam: „Ce fåcusi scroafå båtrânå? Iar venisi? Acum cine ma-ta-n cur te mai invitå sa revii cå parcå plecasei definitiv?„, dar fiind un june cu educatiune nu va intrebam noi asa ceva, ci mai bine va intrebam: „Ce mai faceti stimata doamna? Cum o mai duceti cu fericirea? Dar cu dialectica? Da?”.

            1. In plus va multumim pentru propunere. Este absolut uluitoare, in pofida faptului ca nu e prea clar pe cine aveti in vedere (mai ales ca dl.Goe nu are efectiv niciun dusman). Poate cu atat mai uluitoare. La punctual B. stam inca si mai rau. Faceti o sugestie rautacioasa, pentru a crea zazanie din Nimic. D-lui Goe nu-i displace catusi de putin (cu atat mai putin profund) niciun commentator care vine pe „blogul” nostru. Sunt absolutut toti extrem de draguti. Prin urmare ar fi un gest de mare impolitete din partea noastra sa-i ignoram. N-am avea cum… ca amfitrion si ca antreprenor in ale exprimarii libere trebuie sa-i acordam fiecaruia atentia cuvenita chiar cu riscul inerent de a perturba „liniștea creației, si elucidarea tuturor conceptelor științifice„. Ignorarea vizitatorilor agasanti ar fi un sfat bun, ca alternativa cea buna, pentru alltii, si anume pentru „bloggerii” slabi de inger care-si baneaza vizitatori, interzicandu-le dreptul la libera exprimare si la replica.

            2. Sa stiti ca oricum ai eticheta un cåcåt cu motz, tot cacat cu motz ramane. Realitatea este literalmente tiranica. Oricat l-ai (auto)declara altceva, bunaoara „Sfetnic Bun” din esenta lui n-o sa-si iasa. Mult mai realist ar fi fost sa iscaliti „Dilia care a ales de nebuna sa joace partitura normalitatii din obsesie pentru Arca lui Goe”. Propunerea noastra ar fi sa renuntati la etichetele care nu concorda cat de cat cu realitatea, ca sa va fie d-voastra bine si sa va puteti exprima liber. Mult mai liber. Devenid asa. Eliberandu-va. Deh, slabe sperante…

  29. RALG said

    Nimic, tot nimic.

    Ce ţară?

    Ce ţară e asta în care o mână de politicieni, organizaţi în Parlamentul României, îşi jefuiesc propriii cetăţeni? Ce ţară e asta în care parlamentarii măcelăresc legile pentru a-şi organiza raptul naţional?! Ce ţară e asta în care cetăţenii trimit, în cunoştinţă de cauză, hoţi în Parlamentul României? DE ACELASI AUTOR Când va avea loc primul atentat în Europa refugiaţilor Ce ţară e asta în care politicienii cu dosare penale atacă Justiţia şi în asta sunt ajutaţi de jurnalişti? Ce ţară e asta în care premierul şi vicepremierul sfidează sistemul de Justiţie, transmiţând astfel mesajul că a încălca Legea nu este ceva grav?! Că politicienii sunt deasupra Legii?! Ce ţară e asta în care jurnaliştii scriu la comandă, poartă războaiele personale ale politicienilor, îşi organizează redacţiile în tabere de război contra Justiţiei şi găsesc justificări halucinante corupţilor? ”De ce abia acum? Las` că ştim noi!”. ”Măiestria” jurnalistică cea care a făcut saltul de la găina cu pui vii la Binomul SRI-DNA, măiestria jurnalistică în slujba găinii cu puii de aur, să curgă banul, să se înmulţească, principiile pot să moară de foame. Ce ţară e asta în care corupţii dau vina pe şobolani că au ros fibra optică a sistemului de management al traficului din Bucureşti? Ce ţară e asta în care regiile de servicii către populaţie jăcmănesc cetăţenii umflând preţurile de zeci de ori mai mult? Ce ţară e asta în care instituţii întregi formate din cetăţeni români pun la cale jaful banilor europeni şi a bugetului de stat?! Ce ţară e asta în care primarii sunt hoţii cei mai neruşinaţi?! Ce ţară e asta în care autostrăzile nu pot fi construite pentru că se fură banii, materialele şi se recepţionează lucrări care pun în pericol siguranţa cetăţenilor? Ce ţară e asta în care se fură pe faţă şi cetăţenii asistă pasiv votând-i în continuare pe hoţi?! Ce ţară e asta în care cetăţenii fură cot la cot, în scheme elaborate şi arborescente, pe verticală, de sus până jos, până la ultimul salariat dintr-o primărie de ţară, pe orizontală, toţii angajaţii unui departament, făcându-şi cu ochiul unii altora, acoperindu-se unii pe alţii, imaginând cele mai inimaginabile scheme de furat?! Creativitatea pusă în slujba furtului naţional?! Ce ţară e asta în care pentru fiecare şurub se găseşte un hoţ care nu rezistă tentaţiei de a nu îşi însuşi ceva ce nu îi aparţine?! Ce ţară e asta în care persistă justificarea ”las` că Statu` are de unde, nu se simte că fur un şurub”?! Ce ţară e asta în care auzi ”dă ceva şi se rezolvă!”, „las` că ştiu eu pe cineva care te rezolvă, da` ungi cu ceva, nu pe de-a moaca!”?! Ce ţară e asta unde complicitatea dintre corupţi şi cei care abia aşteaptă să fie corupţi e atât de vădită, iar cei care abia aşteaptă să fie corupţi le sticlesc ochii-n cap trimiţând semnale că ei sunt gata să fie corupţi, că în ei se poate a avea încredere, că şi gura lor vrea să halească ceva mai mult, mai bun, orice, dar să fie ceva să le pice pleaşcă?! Semnale că ei s-au săturat să fie cinstiţi pentru că cinstea ”nu ţine de foame”?! Ce ţară e asta în care sociologii măsluiesc sondaje deformând realitatea/percepţia publică/sănătatea mentală a unui popor doar de dragul banilor pentru că şi ei vor să trăiască mai bine, să halească o friptură mai bună, să îşi cumpere ceasurile cu care să se fudulească, maşinile scumpe şi excursiile în care să se arate ce plini de ei sunt? ”Cinstea nu ţine de foame, avem rate, avem copii, avem dorinţe, nu putem rămâne mai prejos de alţii care se fâţâie cu maşini de lux, ceasuri scumpe, haine de firmă. O viaţă am!”. Ce ţară e asta în care unii de îşi spun moderatori de televiziune, iar alţii realizatori, directori de programe, aduc în faţa camerelor curvele, hoţii, evazioniştii, criminalii, politicienii corupţi şi îi prezintă drept modele răsturnând scara valorilor unei societăţii? Aruncând la coş decenţa, bunul simţ, performanţa, având tupeul să se justifice spunând că nu se creşte nivelul de cultură cu televizorul. Aşa e, dar televiziunea este oglinda care reflectă viaţa unei societăţi, iar tot ce pui în oglinda aia e luat drept model pentru că trăim vremurile astea în care vizualul e un fel de mediator între diferite medii, clase sociale, mesaje social-politice-economice, popularizează chiar şi cele mai sofisticate mesaje, uşurează, sau ar trebui, deschiderea spre tot ce este diverit/divers. Ce ţară e asta în care consumatorii de programe tv se complac în pasta asta mediatică abjectă, putridă, fetidă, sufocantă, care pune pe soclu prostituţia, hoţia, corupţia, prostul gust, mizeria?! Ce ţară e asta în care universitarii stau cu mâinile-n sân lipsiţi de reacţie la felul în care Universitatea a fost călcată în picioare, un întreg sistem de învăţământ e târât în noroiul abject al furtului promovat drept mijloc de ascensiune profesională şi în cele din urmă recompensat cu bani de la buget, oficializând furtul?! Ce ţară e asta în care două jurnaliste, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, sau profesorul universitar Marian Popescu, sunt lăsaţi singuri pe frontul luptei împotriva plagiatului?! Ce ţară e asta în care preşedintele unei astfel de ţări care pare că se destructurează valoric îşi vede doar de vizitele de pe agendă fără să simtă urgenţa unei strategii naţionale de reconstrucţie a conştiinţei naţionale?! Ce ţară e asta în care cuplul prezidenţial, ambii profesori, nu depun toate eforturile salvării sistemului Educaţiei din deriva în care se află?! Ce ţară e asta în care partidul care îşi spune” cel mai mare”, urmaşul PCR-ul, nu înţelege că ”cel mai mare partid” nu ar trebui să însemne ”cel mai corupt partid”, că acest ”cel mai mare” este de fapt un atentat la siguranţa naţională prin politica constantă de jefuire a României?! Ce ţară e asta în care Serviciile au asistat, dar şi au pus umărul la construcţia unui dintre cele mai corupte state din Europa?! Ce ţară e asta în care Serviciile duc războaie între diferite grupări doar pentru acapararea Puterii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii, fie că activează în Servicii, lucrează în Administraţia locală sau centrală, în Justiţie, Sănătate, Educaţie, Apărare, Transporturi, nu se simt covârşiţi de vinovăţie pentru fiecare ilegalitate pe care o comit în folosul lor sau al altora, pentru că închid ochii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii oneşti nu reuşesc prin modul lor de comportament social să ofere un model demn de urmat, să îi ruşineze pe ceilalţi?! Sunt prea puţini oameni oneşti? Sunt prea tăcuţi? Prea pasivi? Cred că nu îi afectează raptul naţional? Cu acest gen de întrebări se poate continua la nesfârşit ceea ce dovedeşte că suntem într-o derivă morală profundă. Îmi revine în minte o imagine văzută acum două săptămâni undeva pe şosele patriei. Şosele pe ale cărora margini zăreşti leşurile contorsionate ale animalelor lovite-n plin de maşinile în viteză, biete creaturi care îşi găsesc astfel sfârşitul. Maşina în care eram rula pe banda întâi cu o viteză rezonabilă astfel că am şi acum în minte imaginea unui câine cu blana lucioasă neagră aplecat cu botul în hoitul unui animal mort pe marginea şoselei. Cum maşina în care eram rula fără viteză am văzut momentul în care câinele şi-a ridicat privirea şi botul plin de sânge din hoitul din care se înfrupta. Privirea aceea cu ochii galbeni în care erau amestecate frica, plăcerea intensă a sângelui, a cărnii, a oaselor zdrobite, dezorientarea şi indecizia dacă să fugă sau să rămână lângă pradă. A calculat în fracţiune de secundă realizând că maşina va trece pe lângă el fără să îl lovească, fără să oprească, fără ca nimeni să îl gonească pe el de la hoitul-pradă pe care îl stăpânea. Privirea mai conţinea ceva. Sfidarea. Privirea aia a câinelui sălbăticit devorând hoitul unui alt animal (fie că era tot un câine sau altceva) e aceeaşi privire a corupţilor care ies din arest, de la DNA, a corupţilor care tronează în studiouri de televiziune ţinându-ne prelegeri de victimizare, plângându-se că ei sunt nevinovaţi şi hăituiţi. Frica aia pe care o zăreşti în ochii lor e frica vinovată, nu e frica nevinovatului hăituit, e frica hoţului prins. Neruşinarea cu care se uită în camerele de luat vederi şi ţin lungi discursuri sforăitoare despre cât au muncit ei pentru patrie, e neruşinarea cu care îşi ocupă fotoliul în Parlamentul unde pun la cale furtul şi crima, e sfidarea din ochii câinelui ăluia cu botul plin de sânge. Astea sunt amestecate în privirea lor: frica de lege, frica că vor fi prinşi, sfidarea la adresa noastră, plăcerea de a fura, disonanţa cognitivă ca un duh rău care le dictează discursul autojustificării pentru că fură cu neruşinare, dar ei au acest drept fiind deasupra legii. Privirea complice dintre primarul Bucureştiului şi fostul său şofer e privirea câinelui cu botul plin de sânge, e ceea ce îi uneşte pe toţii, această complicitate vinovată. E semnul Elenei Udrea în plin Parlament al României, felul în care se privesc ei cu toţii, felul în care se acoperă unii pe alţii, felul în care joacă teatrul taberelor politice diferite, dar împreună în rapt, este codul complicităţii, codul crimei. Plăcerea crimei. Ce ţară e asta? România în 2015. „Ce ţară e asta?! – Daniela Raţiu

  30. stely said

    La intrebarea (retorica)”Ce tara” ? … iata un raspuns transant si bine argumentat :

    O tara de idioti

    “Idiot” – provine din grecescul “idiotes”: om care se izoleaza, care nu participa la dezvoltarea si bunastarea cetatii, care nu este interesat de politica (!) Pentru greci votul era o datorie a cetateanului si era de la sine inteles ca absolut toti cetatenii sa se implice in politica intr-un mod cat se poate de direct. Cei care nu erau la curent cu problemele cetatii erau considerati idioti

    De ce “o tara de idioti”

    Vremurile moderne au dus la o denaturare a filozofiei care a stat la baza uneia dintre cele mai mari civilizatii pe care le-a cunoscut omenirea. Democratia (puterea poporului) a devenit oarecum indirecta. Cel mai votat este pus in fruntea tarii si devine, oarecum, intangibil. Iar “poporul” a fost fortat, oarecum, sa nu mai participe la administrarea propriei tari.

    Statul s-a transformat din “cel care te protejeaza” in un adevarat inamic, care cauta sa te buzunareasca la fiecare actiune pe care o faci (incurajand in felul asta non-actiunea). Daca pe vremuri sclavii nu votau, in zilele moderne adevaratii cetateni nu mai voteaza, izolandu-se de actul in sine al votului, iar sclavii “moderni” (asistatii sociali si cei care pot fi manipulati usor) voteaza in masa, neintelegand implicatiile votului lor.

    In perspectiva democratiei moderne – cu cat cei care voteaza sunt mai putini, cu atat tara respectiva este mai inapoiata. Asta pentru ca oamenii din interiorul granitelor ei si-au pierdut increderea in democratie si au fost indepartati din politica, lasand puterea in mana unui grup de oameni care pot manevra mase credule.

    Idioti sunt oamenii care nu voteaza.🙂

    Iar Romania, la ultimele alegeri, a avut un absenteism la vot de aproape 70%, mult mai mare de media europeana de absenteism – 54%. Problema in sine nu este doar a tarii noastre, ci se regaseste la nivel mondial, pentru ca sistemul actual politic a pierdut increderea omului de actiune, care ar putea oferi ceva “cetatii” in care traieste.

    Sistemul politic utopic (SPU)

    In Romania problema de fond, pe langa neincrederea maselor cu privire la utilitatea dreptul de vot, tine si de faptul ca “asistatii social”, cei care traiesc din banii colectati din taxe, sunt cu mult mai multi decat cei care produc (cei care muncesc in mediul privat).

    Statul nu face decat sa ia bani de la cetatenii ei care produc si sa ii redistribuie catre toata lumea. Principiul ar fi corect, daca cei care produc ar fi destui incat sa ii sustina si pe ceilalti. Insa Romania este pe ultimul loc din Europa din punctul asta de vedere.

    13,76% este procentul celor care muncesc in mediul privat, deci contribuie prin taxe, la bugetul de stat !!!!

    Nu stiu daca realizezi ce inseamna cifra asta. Inseamna ca aproape 9 oameni traiesc in spinarea unuia singur🙂

    Facand un exercitiu de imaginatie, poti sa iti dai seama cine voteaza. Daca dai la o parte cei care nu au varsta legala de vot, ceilalti vor, in schimbul votului, mai multi bani de la stat (pensii mai mari, alocatii pentru copii mai mari, somaj mai mare, salarii la stat mai mari).

    Incet, dar sigur, procentul celor care si produc ceva, scade cu fiecare zi care trece. Asta pentru ca legile nu sunt decise pentru ei. Marii economisti al lumii stiu si o repeta: marirea taxelor si numarul lor afecteaza incasarile la bugetul de stat. Presedintele CNIPMMR (Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România), Ovidiu Nicolescu, spunea in urma cu o luna:

    „‘Din datele pe care le avem, creşterea TVA nu a dus şi la sporirea încasărilor la bugetul de stat.”

    Acelasi lucru spunea si guvernatorul Mugur Isarescu.

    “Taxe mai mari si mai multe inseamna cheltuieli mai mari si incasari mai mici.”

    Pare la mintea cocosului.

    Daca ne uitam in istorie, grecii aveau un vot cenzitar. Dreptul de vot se castiga, oarecum, nu era implicit. In conditiile in care mesajul politicienilor romani este constant directionat spre “O sa marim pensiile.”, fara o logica economica in spate, cumva ar trebui limitat acest mesaj.

    Aproximativ 26,9 % este procentul pensionarilor din populatia Romaniei.
    (este doar un exemplu de discrepanta demografica)

    Atentie: nu neg dreptul la vot al pensionarilor. Neg dreptul la vot al celor care consuma banii colectati de stat (mai mult decat produc).

    Un vot cenzitar corect nu se poate face pe baza educatiei, din moment ce sistemul educational in sine este unul falimentar (diploma de studii superioare nu mai valoareaza mare lucru pe piata muncii).

    Un vot cenzitar corect, care ar deturna mesajele politice incorecte si deciziile stupide de impozitare, s-ar face in functie de istoricul fiscal al contribuabilului. Fiecare cetatean al tarii este, in fapt, un actionar la o imensa companie care se numeste Romania.

    Este perfect normal sa vrei sa faci parte din Consiliul de ADministratie si sa ai drept de vot. Pentru asta trebuie sa faci dovada ca ai dat mai multi bani statului decat ai cheltuit. Caz in care, daca esti pe plus, sa fii cetatean cu drepturi depline.

    Daca mai mult cheltui decat produci, sa ti se retraga dreptul de vot. (cel putin pana in punctul in care esti pe plus)

    In felul asta sistemul politic s-ar schimba radical. Mesajele nu ar mai fi directionate inspre categoriile de oameni care consuma resurse, ci inspre oamenii care produc resurse. In momentul in care investesti in ei, ironic – vor veni si mai multi bani la buget (pentru ca ar fi impulsionata economia). Deci mai multi bani inclusiv catre pensii.

    De asemenea, bugetarii nu ar trebui sa aiba drept de vot deloc. Bugetarii sunt oamenii care se pun in slujba cetatenilor tarii, asa ca ar trebui sa ii serveasca pe cei care voteaza, nu pe ei insisi.

    Cu alte cuvinte – drept de vot ai avea in 2 conditii (implicite):

    sa nu fii bugetar
    sa fii pe “plus” cu statul
    Alte “efecte”:

    exact oamenii care acum nu voteaza ar avea drept de vot si ar capata incredere in procesul democratic.
    s-ar pune accent pe actiune; dreptul de vot nu ar mai fi universal, ci bazat pe meritocratie
    dreptul de vot ar fi unul castigat, motiv pentru care va fi si exercitat
    vor fi din ce in ce mai putini idioti; cum votul este un drept castigat, oamenii vor dori sa il aiba; prin urmare vor cauta sa plateasca taxe catre stat pana in punctul in care vor produce mai mult decat cheltuie
    politicienii s-ar concentra in sfarsit pe reformarea statului, concentrandu-si mesajele politice pe impulsionarea economiei, crearea de locuri de munca in mediul privat, impulsionarea antreprenorilor aflati la inceput de drum, relaxarea fiscala (in conditiile in care oamenii vor intelege ca este o datorie, plata taxelor)
    economia subterana, care acum este estimata (in mod ireal, as spune) la 30% din PIB, ar scadea dramatic.
    Nu neg insa ca este o parere oarecum extremista, dar si utopica in acelasi timp. Este mult mai greu, ca si politician, sa convingi un electorat care isi merita votul decat unul care nu da doi bani pe el.

    http://construimimperii.ro/o-tara-de-idioti/

  31. Radu Humor said

    Fracturismul este un curent al celor care există aşa cum scriu, eliminînd din poezia lor minciuna socială. Fracturismul nu este o afacere poetică, o fraudă mic-burgheză sau o spargere la băncile goale ale poeziei de azi. Nu este aşa ceva. Fracturismul este un curent al celor care nu au speranţe carieriste, al celor care nu percep arta ca pe o tranzacţie socială, iar viaţa ca pe o afacere din care să poţi scoate cu orice preţ profit. Foarte mulţi consideră că (sau se comportă ca şi cum) literatura s-ar fi terminat la sfîrşitul anilor optzeci, iar poezia tînără ar fi o palidă copie a poeziei cotidianului, a lunediştilor sau a tot felul de textualişti / iovişti sau a postmodernismului (îmbrăcat în straie româneşti). Nu este adevărat. Fracturismul desfide cotidianul şi jocurile textuale ale lui Gheorghe Iova. Fracturismul este suficient de puternic încît să existe pe propriile lui picioare. Braşovul sau Bucureştiul sînt nişte oraşe moarte. Poezia a crăpat în ele. Cei care au scris cîndva poezie sînt cuprinşi astăzi de un putred spirit comercial, sînt înghiţiţi de mlaştina banilor. Prin modul în care trăiesc aceşti foşti nu mai au nici o legătură cu poezia.

    • Dl.Goe said

      Pentru ca ar fi pacat sa ramaneti fara raspuns, iata va raspund(em):

      Båi canalize båtrânå, futu-ti gura humorului, de unde må-ta-n cur ai pescuit textul asta pe care-l vinzi ca productie proprie? Pe tine humoroaica a båtrâna, alde doamna må-ta, nu te-a invatat ca nu e frumos sa minti si sa furi? Nu ti-a spus cum e cu ghilimelele si cu „institutia” citårii? Bai fecior decrepit nici macar in hotie nu esti original caci folosesti metoda Ponta de plagiere. Macar pe el putea-i sa-l mentionezi la bibliografie, limbricule.

      In afara de asta, stimate domn, nu vi se pare ca sunteti cam hodoronc-tronc cu oistea in gard? Cam off topic? Nu? Pai cum? Vi s-a nazarit asa, dupa ureche? Tttt…

      P.S. Coruptia politica treaca-mearga, este floare la ureche pe langa realitatea infricosatoare de la talpa tarii ilustrata de aceasta cazatura humoristica, acest rebut uman (printre multe altele asemenea lui), care umbla cu patria-n gura si fura. Ponta e mic copil pe langa acesti paduchi multi-milenari pe plai. Hojboata e din neamul lor, din ai acelora care se bateau cu caramida-n piept ca Moldova e sfanta si ca trebuie sa ramana a moldovenilor cum i-a fost vrerea lui Stefan cel Mare, si ca nu trebuie sa se amestece cu mangositi si fandositii de munteni si cu loazele oltenesti. Eternitatea dobitocilor si naturaletea cu care-si da in petec cåcåreaza asta care a imbatrnit degeaba sunt lucrurile cu adevarat pesimiste pe cuprins.

  32. Dl.Goe said

    Aceea e parerea ta (pe care o… respect). Nu e si parerea mea. Parerea mea este viceversa (pe care o… respect, o exprim, o etalez, ti-o… livrez, cu… pretuire si respect). Dar (atentie) nu doresc sa te fac sa-ti schimbi parerea (si afirm asta explicit, ca nu cumva sa-ti dea prin cap sa crezi ca asta as vrea si sa incepi sa ma com-bati). Nu mi-ar pica bine. Sunt sensibil. Nu vreau sa-ti schimb parerea. Vreau doar sa ti-o invalidez, sa ti-o fragilizez, sa ti-o ironizez, pe scurt, sa ti-o marginalizez. Apoi poti sa ti-o pastrezi. E alegerea ta. Nu a mea. A mea e viceversa. Bolule. Ti-o spun cu toata pretuirea si cu tot respectul cuvenite unui artist de talia ta. Apropo mai scrie si tu o poezie. Poate sa fie despre sfânta ipocrizie. Sau ipohondrie. Asa fac si eu. Asa e bine. Noapte buna.

  33. Radu Humor said

    Radu Humor
    Comentariul tău e în așteptare.
    Porthos
    N-ai înţeles nimic din fraza mea !
    Mi-e ruşine să ţi-o „traduc” pentru a nu observa şi alţii precaritatea ta, cauzată de acest nâtâng impuls de contrazicere în ce mă priveşte .
    Doar pentru că-ţi displac convingerile mele !
    Faptul că recurgi la o moderare nesimţită dovedeşte teama de a nu fi depăşit de subiectele pe care le aduc în discuţie, tu preferând să baţi apa-n piua globalistă, mai nou apucându-te de studiul unor lucrări care nu ajută nici cît celebra frecţie la piciorul de lemn !
    Eşti caraghios de-abinelea, în încercarea ta de a fi chiar mai catolic decât ..papa !
    Sper ca măcar de data asta să pricepi cine-i Papa !😉
    P.S.
    Valabil şi pentru tine !
    Nu tot, dar şi ceva mai mult !😉

    • Dl.Goe said

      Radu Humor, daca n-ati fi asa de dizgratios ati fi demn de mila. Din pacate in afara apetitului pentru vorbe si vorbit si de implacabila incredere pe care o aveti in propria putere de a comunica, a convinge sau macar de a enerva, nu vad ce altceva as putea aprecia la d-voastra. Si nu vad nici la ce-ati putea fi util. Sunteti pur si simplu o risipa. Un rateu. Incercati sa va mai temperati dizgratia si veti avea mila.

    • Radu Humor said

      Radu Humor
      Comentariul tău e în așteptare.
      Simplificând :
      Dacă dai nu ştiu cîte legi şi începi a zice :
      E interzis, asta, asta şi asta; În schimb e permis, asta, asta şi asta, se cheamă că-i un stat maximal !
      Cu cît mai multe din „astea”, cu atât mai multe instituţii ales statului şi implicit slujbaşi ce veghează la respectarea lor .
      Într-un stat militarizat, care are la bază cu mult mai puţine instituţii (stat minimal, nu ?!), dar toate represive , poţi da şi un o singură lege :
      N-aveţi nici un drept, ci doar obligaţii !
      Cu ducerea la îndeplinire a acestor prevederi, ne ocupăm noi !
      Puşcăriile, le ocupaţi voi !
      P.S.
      Îmi pare rău că n-ai simţul umorului !
      Aşa se explică multe !😉

      pe octombrie 12, 2015 la 5:41 PM | RăspundeRadu Humor
      Comentariul tău e în așteptare.
      Şi încă ceva :
      Până nu-mi comunici că nu-mi mai moderezi comentariile, cu tot regretul pentru calitatea comentariilor lui Ghiţă şi ale Intrusului, voi evita să-ţi mai intru pe blog !
      P.S. Sper ca de data asta să-i rămână macacului mâncarea-n gît ( sau mă rog, ce altceva mai ia el în gură😳 ) din cu totul alte motive !
      Nu pentru că nu-mi înghite mie părerile !

      • Dl.Goe said

        D-le Radu Humor v-as intreba de ce (tineti neaparat så) credeti ca ceea ce aveti d-voastra ar fi (musai) pareri? Poate doar vi se fac pareri. Impresia noastra sincera este ca aveti doar mancarimi la limba si pete fixe pe encefal. Serios. Prea sunteti imuabil. Faptul ca aproximati, prin manifestari, cu o precizie atat de mare, ceea ce se cheama „nimic” este singurul detaliu care va face sa fiti on topic pe Arca lui Goe. Si ca dezamagirea sa fie completa, va pot anunta ca nici Porthos si nici Ghita Bizonul nu au in vedere textele postate pe Arca lui Goe. Va risipiti asadar in zadar si in dimensiunea aceasta. Probabil ca singurul mod in care ati mai putea surprinde pe cineva ar fi tåcând. Poate chiar si pe d-voastra insiva. Credeti ca v-ar sttrica un moment, doua, o mie, de re-culegere? Ar fi posibil chiar sa incepeti sa aveti pareri. Si chiar opinii,

  34. RALG said

    Atentat terorist la Ankara: Nou bilant – 95 de morti, 246 de raniti. Bombele folosite – cu TNT si bile metalice

    Bilant socant al busculadei de la Mecca: 1.448 de morti, cel mai sangeros incident din istoria Hajj

    • RALG said

      P.S. Sa insemne oare ca busculada islamista este mai eficienta decat bombele cu TNT si bile metalice? Si atunci recentele valuri de pelerini care viziteaza locurile sfinte din Europa sa fie oare doar preambului unor acte teroriste care se va folosi busculada ca arma de ucidere in masa? Cine stie.

  35. arcaluigoe said

    Ceva despre nimic. Nimic despre ceva

    Ca tot nu mai e nimeni prezent. Cred ca ar fi momentul potrivit sa facem câteva precizări semantice și terminologice referitoare la noțiunea de „nimic”, și a accepțiunilor asociate acestui termen în contextul general al Arcei lui Goe și în particular al disertațiilor propuse pe aceasta tema. Este aceasta o încercare de a-l pune la curent, prin explicitare, pe prea-cinstitul cititor citit și unic al Arcei lui Goe cu semnificațiile și sensurile acordate noțiunii de „nimic”, invocata cu atâta patos și de către dl.Goe cat și de prea-cinstitul și poate și de către alți martori, indiscreți într-un sens și mai discreți (de felul lor) în celălalt sens… de pe direcția de comunicare. Ar trebui sa ne fie clar ca în genere utilizând termenul „nimic” în fapt ne referim (totuși) la „ceva”. Nu mă refer desigur la consistenta cuvântului „nimic”, la faptul c-ar fi fiind ceva din litere, sunete, o unitate morfo-funcțională  în vorbire, sau un simbol consistent cu el însuși. Mă refer la faptul ca simpla utilizare a unui cuvânt,  sau a oricărui simbol echivalent, este o încercare de a desemna ceva.

    Orice cuvânt (cu sens) este, vorba poetului, un zeu, pus în locul a ceva. Niciun cuvânt cu sens nu este pus în locul a nimic ci a ceva. Astfel, exprimându-l printr-un cuvânt, enigmaticul nimic este forțat sa devina ceva, sa-si piardă atributul de „a nu fi”, de „non-existent”. El devine un ceva care poate fi desemnat. In cazul de fata „acel ceva” care poate fi desemnat prin cuvântul „nimic”. Ceea ce înseamnă ca desemnându-l (transformându-l în ceva, ceva desemnabil prin cuvântul „nimic”) ratam plenar și fundamental întâlnirea cu ceea ce ar trebui sa fie nimic-ul, in sens de nimic absolut. Mai exista si alte „cuvinte” care creează cam același gen de problema (Dumnezeu, Tao, Infinit, Diavol, Neant etc.) in raport cu „ceva”-ul pe care l-ar fi desemnând. Ceea ce poate fi numit nu este durabil si neschimbător. Ceea ce poate fi desemnat prin cuvânt (ori simbolizat oricum altcumva) este „ceva”, viu, care exista. Din (ne)fericire (!) atributul de a exista este inexorabil legat de atributul schimbării. Tot ceea ce exista este schimbător. Viu înseamnă muritor, iar in acest context moartea nu înseamnă încetarea existentei ci pierderea identității. Orice entitate care exista este supusa schimbării (venirii si devenirii). Orice entitate care capătă „identitate” (iată un alt cuvânt extrem de înșelător) are „din inerție” tendința de a-si conserva „identitatea”, de a se ancora in repaus, de a deveni ceva durabil si neschimbător (practic de a nu mai fi, caci a fi înseamnă a fi schimbător). Instinctul de conservare (de)servește o iluzie căci, existând, orice entitate se confrunta cu hărțuirea la care este supusa in relația cu infinitul, cu restul lumii, care o constrânge sa se miște, sa se transforme, sa acumuleze schimbări, schimbări care, inevitabil, implacabil, inexorabil, duc, mai devreme sau mai târziu, la pierderea identității, adică a acelui „ceva” desemnabil printr-un nume, cuvânt, simbol. Un nume este o fotografie a ceva aflat in mișcare, o relație simbolică valabilă pentru „scurt timp”.

    Înțelegând relația dintre cuvânt si „ceva-ul” de/semnat, putem înțelege limitele folosirii cuvintelor, precum si faptul ca abuzurile in folosirea cuvintelor (la frontiera domeniului de utilizare, pe linia orizontului evenimentelor) poate produce „realități” (ceva-uri virtuale) noi, precum, „nimic”,  „Dumnezeu”, „Tao”, „Infinit”, „Diavol”, „Neant”. Cuvintele respective țintesc (in van) către „ne/lucruri” imuabile, durabile, neschimbătoare,  intangibile prin cuvânt. Desigur ca utilizarea unor astfel de cuvinte nu este lipsita de sens. Daca in mod firesc entitățile, (ceva-urile) care există, nasc cuvintele care le desemnează identitatea vremelnica, prin efectele pe care ele (ceva-urile) le produc (emoția, percepția) asupra observatorilor auto-de-semnați sa le numească, in cazul particular al acestor cuvinte stranii („nimic”,  „Dumnezeu”, „Tao”, „Infinit”, „Diavol”, „Neant” si „altele”) care țintesc prea departe, se întâmpla invers, cuvintele creează realitatea, si creează nu „realitatea” țintita (intangibila) ci una înlocuitoare, virtuala, cuvintele reușind in cele din urma sa desemneze „ceva”, ceva existent (si deci) supus schimbării, si anume lucrurile despre care vorbim si pe care le si putem explicita. In acest caz este (cel mai) valabil faptul ca „La început a fost cuvântul”, si numai apoi „realitatea” (ceva-ul de/semnat), cu o existenta virtuala, dar nu mai puțin consistenta decât designații celorlalte cuvinte. Nimicul absolut ar trebui sa se refere la ceva indesignabil, non-existent, (si deci) imuabil, neschimbător.

    Utilizarea cuvântului „nimic” (ca si a celorlalte din aceasta gama) se face așadar exclusiv prin abuz de limbaj, prin forțare de sens, desemnând practic nu „nimic” ci niste „ceva-uri” care in contextul vorbirii pot fi considerate aproximații rezonabile a ceea ce ar putea „fi” (nefiind) nimic-ul.  Putem presupune (asa ca sa ne dăm bengoși si sa ne simțim bine ca gânditori) ca „nimicul absolut” (cel indesignabil verbal, non-existent, durabil si neschimbător) s-ar afla la limita șirului infinit al lucrurilor care aproximează nimicul in limbajul nostru cotidian. In „realitate”, acel „nimic” inefabil, a cărui umbra poate fi „simțită” (pre-simțită) extra-verbal si extra-senzorial, la care deci am avea acces (un acces ipotetic, de dragul discuției) într-o maniera similara cu accesul care ne este îngăduit la „sensul” celorlalte cuvinte din gamå (Dumnezeu”, „Tao”, „Infinit”, „Diavol”, „Neant” si „altele”)  nu exista. Si nu exista nu pentru ca ar denota (ca sens) non-existenta, ci pentru simplul fapt ca „ceva” exista. Oricât de iluzorie, de subțire, de efemera ar putea părea (ar putea fi) existenta vreunui ceva (a oricărui ceva – pe drumul devenirilor sale care-i alterează si-i distrug in cele din urma „identitatea”), aceasta existenta este suficienta ca probă a inexistentei nimicului. Nimic nu se refera la inexistenta sau non-existenta lui însuși ci la inexistenta (non-existenta) a orice alt-ceva. Nimicul ar fi fiind (ah limitele limbajului) starea in care nimic (aici in sensul de niciun ceva) n-ar exista, neputând sa existe. Nimic „înseamnă” Nimic.😦 Ideea ca ne putem referi la un nimic local, la vid, la o zona goala (o zona spațială sau aspațială, spațio-temporală sau ne) este o derogare formala, o abatere formala de la sens. Oricât de izolat si de gol (marcat de absente) ar fi un așa „ceva”, acceptat prin aproximare ca un eșantion de „nimic”, acesta nu este totuși „nimic”. Existenta Universului consemnează ratarea nimicului de a fi. (Zic de „a fi”, frizând ridicolul, pentru ca n-am cum Dumnezeu sa-l numesc altfel, nu exista alt fel de a zice). Limitele limbajului ne conduc la acest paradox: Nimic ar fi daca nimic n-ar fi. Nimic ar fi daca nimic n-ar exista. Iar limba romana (spre deosebire de altele are darul de a adânci confuzia). Mai departe de aici, pomenind cuvântul „nimic” va trebui fie sa explicitam despre ce fel de „ceva” vorbim si cum anume acel ceva poate fi potrivit in context sa suplinească, prin aproximare, nimicul, sau sa consideram ca in contextul vorbirii există destula informație încât orice observator-vorbitor rațional sa poată deduce despre ce si cat „nimic” este vorba. Poate ca va veni vremea sa inventariem nimic-urile invocate pe arca lui Goe (si in lume), sa le clasificam, sa le identificam cu „ceva”, pentru a le intui limitele si pentru a le anticipa inevitabila devenire dusa inexorabil pana la pierderea identității. Cu puțin „noroc” (alt cuvânt bi-zar) am putea fi martorii nașterii a „ceva” din „nimic”.  Nu numai pe Arca lui Goe. Răbdare si interes sa avem.

    Oricum rezistenta (dusa pana la absurd in cazul unora) in contra schimbarii, tenacitatea cu care-si promoveaza si absolutizeaza instinctul de conservare (ca instrument impotriva mortii, adica a pierderii identitatii),  inseamna doar stagnare, care vai, intr-o lume curgatoare (in care panta rhei, all the rivers run) duce cu grabire la pierderea pretioasei identitati. Instinctul de „conservare” ar trebui sa fie orientat mai degraba catre un optim al devenirii. A ne incapatna sa ne pastram „identitatea” nu inseamna decat ca nu vom avea niciun cuvant de spus fata cu viitoarea identitate pe care o vom capata, vrand-nevrand. Exemple din acestea nefaste la tot pasul. Capsomani care stau mereu, invåtznd lumea albå.

    • RALG said

      Iata si un mic supliment literar artistic (oarecum) on topic: Principul logic al durerii.

    • stely said

      Hmm…sa tac nu-mi vine, dar nici sa spun ceva iarasi nu-mi vine . Pai ce, articolul domnului Horia Patrascu are vreun comentariu ? Nu, si chiar ma mir, zău, cum de nu s-a gasit nimeni sa scrie ceva, căci din atatia cititori pe care ii are „Adevarul” ar fi trebuit sa fie „cineva ” care sa spuna „ceva ” ( un mic comentariu acolo )care sa insemne „ceva” pentru autor. Daca nu, chiar am putea sa spunem ca avem de-a face cu ” d’alde nimeni”sau „nimic”, ce ar putea sa existe, daca nu este cineva sau ceva casre care sa… 🙄
      Tare mi-e teama insa ca aceeasi soarta va avea si textul (supetextul ? , eseul ?) D-lui Goe. 😦 Si este mare pacat de frumusetea, consistenta ideilor, a conexiunilor dintre ele , a viziunii(personale ,da) despre ” Nimic”, „Ceva” … Dumnezeu”, „Tao”, „Infinit”, „Diavol”, „Neant” si „altele” … Dar las’ ca poate visez eu „ceva” si cine stie ce miracol va fi maine … Este posibi, nu ? 🙂

    • Observator said

      Un text închis în sine meseriaş, suficient sieşi.

    • Dl.Goe said

      @Arcaluigoe – Ia te uita cine-mi spunea mie „Dar daca in locul unei discutii serioase purtata cu noi, in cala, in mediu privat, preferi mici dezmåtzuri verbale sterile si hârjoane egoice facile cu animalutele, in poblic, fii sincer si nu ne arunca cu praf in ochi. Nu te tine nimeni sa nu ab/uezi de liberul arbitru si sa alegi ce-ti convine mai bine.”.

      Care sa fie oare ratiunea de a fi postat in mare pripa acest text, in starea precara in care se afla fiind (cel putin) incomplet si inconsistent, la vedere, scotandu-l intempestiv din cala, fara consultari, fara acordul partilor, fara nicio imputernicire? Gestul pare mai degraba rezultatul unui impuls egoic sadea daca nu cumva si mai rau, denotand superficialitate si iresponsabilitate. Faptul ca probabilitatea unor efecte imprevizibile este destul de redusa (in context, caci nu are cine sa le produca), nu face gestul sa fie mai rational, mai consistent, mai pragmatic si mai „strategic” ci viceversa. Ideea ca dl.Goe ar putea fi responsabilizat doar dovedindu-i-se ca nu detine monopolul gesturilor iresponsabile se poate dovedi o tactica riscanta. In tot cazul o provocare inutila.🙂

      • stely said

        @Dl Goe , doar nu credeti ca „Arca lui Goe” a scris textul acela cu gandul ca va produce niscaiva „efecte ” vizibile din partea prea-cinstitul cititor citit și unic al Arcei lui Goe sau din partea celorlalti ” martori, indiscreți sau mai discreți…”
        Eu cred ca dansul a stiut , si chiar va rog sa nu-l criticati pentru ” starea „precara” a textului sau „inconsistenta” lui etc, intrucat nu este adevarat . Bag de seama ca ati luat de buna „observatia „(constatarea) aceea a „Observatorului” , altfel nu aveti nici un motiv sa gasiti vreo „hiba” textului.
        Eu cred ca acest „observator” a incercat sa-si ascunda neputinta de a intelege semantica textului ( sensul și semnificația noțiunilor despre „nimic” si „ceva”). , Vrand sa evite (din lipsa de curaj ) sa spuna ca nu a inteles”nimic” spune printre randuri ca textul „in sine” nu-i foloseste , fiindu-i insuficient. Aiurea !
        Eu il provoc pe”observator” sa ma contrazica daca constatarea mea nu este buna. Sa argumenteze , sa explice intr-un limbaj propriu (deschis) ce inseamna „Un text închis în sine meseriaş, suficient sieşi”.

        .

        • Dl.Goe said

          Cred(em) ca observatiile Observatorului sunt la fel de valabile si de valide pe cat sunt si observatiile d-voastra. Perspective si perspective. Dintr-o alta perspectiva s-ar putea constata ca se vorbeste despre „acelasi” „lucru”, unde „acelasi” denota „identitate”, iar „lucru” denota „ceva”. In cazul de fata „nimic” (in acord cu ideea de aproximare acceptatå a „nimic”-ului). Termenul „lucru” avad avantajul ca poate sa denote in egala masura si un „obiect” si o „actiune”. Hadeti, mergeti la „lucru” si infaptuiti „miracolul” pe care-l anticipati ieri. Caci da, este posibil, fiecare vorbitor fiind liber sa-si infaptuiasca lucrarea fara teama si inhibitii, caci in infinit diferentele valorice intre lucarile cuvantului fiecarui autor sunt nimic, atat de mici incat frizeaza nimicul absolut. Acolo vorbele lui George Becali sunt riguros egale cu vorbele lui Andrei Plesu, cu conditia sa fi fost rostite. Atat. Totusi (nici macar in contextul deplinei libertati de exprimare) nimeni nu poate fi fortat sa rosteasca mai mult decat are de rostit (råstit, rostuit, etc.)

          P.S. O, (ba) da, textul este inconsistent si incomplet. Reactia noastra nu viza continutul replicilor „secventiale” ale domniilor voastre stelare si observatoare ci simpla lor existenta.🙂

          • stely said

            Daca veti continua sa spuneti despre textul „Arcei lui Goe” ca este „inconsistent si incomplet” nu veti face decat sa creati eventualilor indrazneti” stelari” inhibitii si mai mari incat nu vor putea sa faca o „lucrare” cat de cat „inchegata”. Pai , zic eu, cum sa fie ea de buna incat sa fie pe masura pretentiilor „domniei voastre goesti”? 🙂

          • Dl.Goe said

            Ce va pasa? Oricum se va gasi cineva (cu pretentii) care sa ia in râs naivitatea cu care priviti lucrurile. Credeti ca altii nu patesc la fel? Toti cei care deschid gura si vorbesc patesc mai devreme sau mai tarziu aceasta catastrofa. Nici macar Ludwig Boltzmann n-a scapat. Oricum de ce ti-e frica nu scapi.🙂

          • stely said

            Ei bine, atunci uite ca indraznesc sa fac un comentariu(naiv) pe seama nimicului , identitatii” pe care i-o dam . Insa , asta nefiind nici pe departe „miracolul”anticipat si nici ce ar spera Dl Goe . Dar, daca nu indraznesc acum imi este teama ca nici altadata. Vorba aceea: „boala lunga moarte sigura ”

            Asadar, faptul ca acordam ” nimicului „o anume insemnatate, ca il percepem ca fiind „un lucru”, il pomenim foarte des si chiar il folosim in scopuri practice este o doar un reflex mecanic . Vedem in jurul nostru, la scara macroscopica,un anume spatiu liber(gol) pe care simtim nevoia sa-l umplem cu ceva. Spre exemplu spunem foarte des : „pune cana aia aici ca nu este nimic !”, sau”nu spui nimic”? sau „esti un nimic !”… 🙂

            Acest gol este numit in fizica clasica vidul „vid”: un receptacul care nu contine „nimic”
            In schimb, in fizica cuantica vidul acela se numete „vid cuantic” .Acesta fiind „la scara cuantica plin” . In consecinta ideea ca acel vid (clasic) nu contine nimic este o aparenta , o iluzie creata de propria noastra scara. Prin urmare nu ne ramane decat sa ne debarasam de obisnuinta de a vedea nimicul pretutindeni , caci el nu exista.

            De asemenea , asa cum spune Arca lui Goe rezistenta (dusa pana la absurd in cazul unora) in contra schimbarii, tenacitatea cu care-si promoveaza si absolutizeaza instinctul de conservare (ca instrument impotriva mortii, adica a pierderii identitatii), inseamna doar stagnare, care vai, intr-o lume curgatoare (in care panta rhei, all the rivers run) duce cu grabire la pierderea pretioasei identitati. Instinctul de „conservare” ar trebui sa fie orientat mai degraba catre un optim al devenirii. A ne incapatna sa ne pastram „identitatea” nu inseamna decat ca nu vom avea niciun cuvant de spus fata cu viitoarea identitate pe care o vom capata, vrand-nevrand….

            Aici despre „o descoperire….” din care poate vom intelege ceva.

            http://www.efemeride.ro/descoperire-impresionanta-moartea-nu-exista-iata-ce-ne-asteapta-pe-lumea-cealalta

            P.S. Ce am pus in ghilimele sunt preluate din cartea domnului Basarab Nicolescu – „Noi, particula si lumea”.

            PPS A, „exemplele „(monologurile ) acelea(cam naive) sunt „din mine… ” :)))

          • Dl.Goe said

            Se poate spune ca ati postat un comentariul care nu merita nimic. Sau merita nimic. Doua enunturi a-parent o-puse care par „insemne” cam acelasi lucru. Prin urmare incercam (fara succes) sa-i oferem (la schimb) ceea ce merita: o dedicatie: NIMICUL, ascuns intrr-o limba (aproape) straina:

            E ceva, nu?

            Asadar suntem de acord ca NIMIC „inseamna” o stare idealå in care, oricare dintre lucrurile care exista n-ar exista: spatiu, timp, materie, energie, sau mai bine zis niciuna dintre entitatile care creaza sau intermediaza manifestarile, perceptia si perceperea a ceea ce numim indeobste spatiu, timp, materie (chiar si anti-materie ori materii in varianta „intunecata”), câmp, energie, ori altfel de „chestii” („cunoscute” sau „necunoscute”) care sa detina atributul existentei si al schimbarii. Absenta definitiva a absolut orice ar putea fi formula cea mai precisa cu putinta a NIMIC-ului. Din motive care ne scapa starea aceea a fost ratata, cea mai firava si mai efemera existenta anuland-o plenar si definitiv. De ce Universul consta intr-o colectie INFINITA, IMPERFECTA si INSTABILA de ceva-uri si nu (mai degraba) din NIMIC (ZERO, PERFECT, IMUABIL) este o taina (foarte) mare, chiar mai ampla notional decat taina iubirii in viziunea lui Ghita Popandau.🙂 Iar simplul fapt de a ne gandi noi la ea e CEVA… NU? Ceva dulce si ametitor, din gama bucuriei de a fi. A fi sau a nu fi. Aceasta-i intrebarea. Mereu.

            P.S. Nimicul tematic de pe Arca lui Goe la acel NIMIC se straduieste sa faca trimitere, cu exceptia cazurilor in care vorbim despre nimicuri in sensul de ceva-uri foarte, foarte, mici, aproape neglijabile.

          • Observator said

            Se pare că D-l Goe a „dibuit” că ceea ce percepem, (cu mai multă ori mai puțină acuitate a noastră şi / sau a instrumentelor noastre de cercetare) nu poate fi nici Nimicul Absolut (Ideal), nici Totul Absolut (Ideal). Aici, pe orizontala noastră, doar combinaţii între Tot şi Nimic, cu ponderi diferite ale unuia şi ale celuilalat, în fiecare combinaţie.
            Textul începe să se deschidă. 🙂

          • Dl.Goe said

            @Obse… Comentariile d-voastra denota (printre altele) efectul „floarea Soarelui”. Prudenta va indeamna insa sa fiti vagå ca sa aveti loc de intors asa ca deocamdata nu ne grabim sa intram in detalii explicative fata cu grava confuzie in care va aflati. Experienta imi spune ca oricum veti aluneca d-voastra insiva in mâzga detaliilor imediat ce veti trece de punctul fara intoarcere.🙂 Pentru moment va ramane disponibila si varianta unei re-trageri strategice discrete prin ab-tinere. O varianta pur teoretica desigur, caci practica… ne omoara venea pe Siret?

          • Observator said

            S-a închis.

          • Dl.Goe said

            Multumita d-voastra.🙂 Merci pentru ajutor. Sper numai sa nu fie nevoie sa insistam. Incercati si d-voastra sa ramaneti Observator din genul Spectator, contemplativ (nu activ),este singurul care vi se potriveste. Orice altceva incercati va iese prost, inestetic, abuziv, in tot cazul dizarmonic. Partea proasta este ca tot d-voastra va de/vine mai dificila managerierea dizarmoniilor, nu nou. Noua dimpotriva, acesta fiind si motivul pentru care va si imboldim mizand pe re-actiile ego-ului d-voastra inversionist. Ca de obicei sunteti o prada prea usoara. Dar mereu cu coada pe sus. Tza-tza-tza capritza tza.🙂

          • BN said

            Estimez că aveți o origine rurală („Tza-tza-tza capritza tza”).

            La logica dinamică a contradictoriului, precum și la transdisciplinaritate, păreți a avea lacune esențiale. Mai văd ce și cum scrieți.

          • Dl.Goe said

            Nu doamna nici vorba. Capra este de la tara si pe acolo obisnuieste sa-si faca veacul. Noi studiem folclorul, un izvor de frumusete si intelepciune.

            „logica dinamică a contradictoriului, transdisciplinaritate” – vai dar ce cuvinte mari (si lungi) va incap in gura cand va enervati. Pacat ca nu va incap si-n cap. Nici n-am apucat bine sa va avertizam c-o sa alunecati si… ati si facut buf. Am impresia ca atunci cand ati fost (pro)creata s-au gresit rau de tot „ponderile” in care „s-au amestecat” „nimicul” cu „totul”.🙂

          • BN said

            PS. Nu-s dedat cu bloggeristica.🙂 Mesajul meu de mai sus e adresat D-lui Goe, precum și Arcei lui Goe.

          • arcaluigoe said

            Mesajul d-voastra este auto-adresat, ca-ntotdeauna. Nu trebuie sa va lasati inselata de faptul ca mai profitam si noi si-l utilizam ca prilej de divertisment.

          • BN said

            Regret. Cred că mă confundați.
            Dar… e problema dumneavoastră.

          • Dl.Goe said

            Ei asta-i acuma! Una vorbim, basca ne intelegem! Pai ce facem? Schimbam rolurile? Nici vorba cucoana. D-voastra, aflata la capatul unui sir prelung in care ati avut tot felul de certitudini, chiar si de pana la 99%, despre fel de fel de identitati, ati ajuns regina confuziilor. Slalomul beat printre nickname-uri v-a adus in pragul confuziei absolute, ajungand sa va confundati singura de nu va mai stiti nici sexul, nici diagnosticul. Puteti regreta indefinit. N-are a face.

          • stely said

            „Toti cei care deschid gura si vorbesc patesc mai devreme sau mai tarziu aceasta catastrofa. Nici macar Ludwig Boltzmann n-a scapat. Oricum de ce ti-e frica nu scapi.🙂
            P.S. Da, daca nici el nu a scapat , inseamna ca eu trebuie sa -mi pun lacat la gura . Dar, daca nu am patit nimic pana acum , nu vad de ce ar trebui sa-mi fie teama. Sigur, voi fi totusi mai vigilenta de aci incolo. 🙂

            Am incercat sa aflu mai multe despre Ludwig Boltzmann :

            A, si de aici :https://de.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Boltzmann
            Am depistat cate ceva, dar nu sunt sigura ca am aflat ce trebuia.

          • Dl.Goe said

            Noi suntem cantonati inca in nimic, unde ne zbatem neputinciosi, iar d-voastra ati sarit deja cu Cantor in infinit. Felicitari?

  36. stely said

    Inca nu am „visat „ceva care sa-mi produca „miracolul” ” inchegarii” unei” interpretari personale” fata de lectura „universului din nimic” si fata de cealalta „lectura” a cartii „Noi, particula si lumea”. Insa va asigur ca voi continua sa citesc in continuare (in paralel) cele doua carti. La final , poate voi reusi sa „incheg” ceva consistent despre Nimic si Ceva.
    Deocamdata am gasit ceva referitor la celelalt vis, caruia i-am (mai) gasit o posibila interpretare .
    Iata :

    „Secretele lumilor paralele:

    Universurile paralele există, ne asigură oamenii de știință. Un univers paralel exercită o forță asupra propriului nostru univers, creând a priori fenomene inexplicabile. Mai multe lumi există, simultan, care se resping, susțin susținătorii acestei teorii.

    Teoria conform căreia există universuri paralele a fost lansată, în anul 1950, de către cercetătorul Everett. Conform teoriei sale, universurile paralele alternative tind ca număr spre infinit.
    Anumite faze ale somnului ne permit inconștient să trecem în alte dimensiuni și să avem vise premonitorii.”

    http://www.efemeride.ro/secretele-lumilor-paralele-einstein-nu-putem-vedea-decat-universul-in-care-existam

    • Dl.Goe said

      Putem lua ca reper anul 1950, daca vreti (spre bucuria magnisima a unora si/sau altora), dar totusi nu uitati ca „tårâmul celalalt” este mentionat frecvent in basmele populare inca din adânca antichitate, in orice caz mult inainte de anul 1950. Basmul inventat de catre cercetătorul Everett nu-i intru-totul original.🙂 In plus sa avem grija sa nu de/cadem ca atatia altii in capcane terminologice si sa confundam infinitatea ipostazelor Universului cu multi-tudinea uni-versului, o contradictie de termeni. Terminologc vorbind uni-versul (cu rima sau fara rima) este unul singur si include toate „ceva-urile” (in numar infinit) botezate abuziv de catre povestitoru Everett „universuri”. Ar trebui sa fim destul copti la minte incat sa nu mai patim buclucul pe care l-am patit cand cu „Galaxia” pe care am scris-o cu „G” mare (!) confundad-o cu Universul, Pe urma am descoperit ca mai exista si alte „galaxii” pe care le-am si de/numit ca sa le deosebim unele de altele in vorbire, iar a noastra a ramas de rusine, „Fara Nume”, precum steaua lui Mihail Sebastian. Pana in zilele noastre galaxia in care locuim se cheama „Galaxia Noastra”. Prin abuz unii o mai numesc „Calea Lactee”, desi Calea Lactee, desemneaza doar o parte din galaxie asa cum este ea vizibila de pe Pamant. Cum ar fi ca orasul in care locuiti sa nu aiba nume ci sa se cheme simplu „Orasul Nostru”? De ex., va intalniti la Sinaia, la Babele cu un cetatean si, din taina in taina, el va intreaba unde locuiti. Si d-voastra ii raspundeti „In Orasul Nostru”, dar d-voastra?”, iar el va raspunde „Locuiesc in Orasul Nostru”. Ceea ce v-ar putea conduce la concluzia ca suteti amandoi din Focsani, din Zimnicea ori chiar si mai rau. Totusi Slobozia de Ialomita e una singura nu.🙂 Sa nu ne trezim maine-poimaine ca stam de taina despre „Universul Nostru” numit (tot) abuziv si „Meta-galaxia”. Mai bine o lasam asa cum devine de la etimologie: uni-vers, cel Unu, Universul ingloband tot ceea ce exista. Ca o fi impartit ca Bucurestiul in mai multe sectoare si ca noi avem habar doar de existenta unui singur sector botezat „Sectorul 1” e alta treaba. Am inteles insa ca visele (visurile) (d-voastra) sunt porti catre alte sectoare din Univers in care s-ar intampla chestii suficient de ample incat sa produca reverberatii, ecouri, receptate taman la pont de antenele onirice pe care la aveti in dotare. Ceea ce este cat se poate de plauzibil.🙂

      • stely said

        Pai pe domnul Plesu l-am visat la Sinaia de Prahova , care este tot una singura, si unde din cand (acum mult mai putin) merg in „orasul meu” (de peste 30 de ani) ca si la Slobozia de Ialomita .
        Desigur, chestiunea ca Universul, care ulterior s-a dovedit ca are in componenta lui aproximativ 200 de miliarde de galaxii care mai de care mai aratoase , dar nici una la fel, este deja arhicunoscuta.
        ” Frumuseţea cosmosului este dată nu numai de unitatea în varietate, ci şi de varietatea în unitate.” (Umberto Eco). Sau cum se zice in rugaciune- „Precum in Cer asa si pe Pamant”.
        A, despre Univers s-a mai spus( mai intai) ca este „static”(greseala recunoscuta) .Acum stim cu certitudine ca este in „expansiune”. Si , de asemenea ca este „plat”, ceea ce ar fi cu noroc , avand in vedere ca sfarsitul lui are putea sa fie mult mai bland „bland” ? decat daca ar fi fost „inchis” sau „deschis”.

        http://planetariubm.ro/2011/10/16/universul-nostru-nu-este-deschis-ci-este-plat-constanta-cosmologica-genereaza-geometria-universului-indiferent-de-densitatea-materiei-conventionale/

  37. Radu Humor said

    • Dl.Goe said

      @RH – Postarea d-voastra denota o opinie (sau ce)? Serios? (Care ar fi acea o opinie?) Sau sunteti singur acasa (pr)in viata, ambetat ca intotdeauna, va plictisiti teribil, d-voastra cu/pe d-voastra si atunci formati på telefon numere la intamplare? Sunteti un neant mult prea insignifiant ca sa puteti produce unde cu tâmpenii din astea conspirationiste de doi bani. Si unde v-ati gasit? Taman pe Arca lui Goe. Asta v-a ramas ultimul refugiu? S-au prins chiar toti ca sunteti 0 (zero) virgula perioada zero? Bine, bine, stati pe aci ca e gratis.

      P.S. Sper sa nu va simtiti ofensat din simpla sinceritate. Tin sa va a-sigur (in schimb) de intreaga consideratie, respect si pretuire, etc. pe care v-o acorda by default toti participantii la trafic.🙂

  38. d'Artagnan said

    Ei, am trăit s-o văd și pe asta: sunt moderat pe Arca lui Goe!!! Am un comentariu în așteptare…

    Am dovada:

    ”d’Artagnan said
    Comentariul tău e în așteptare.
    octombrie 13, 2015 la 8:15 am

    Nu pă Pleșu și Patapievici îi invită, ci pă …mine:

    ”Rămâne deci să citim din când în când, cu maximă plăcere, despre fetița cu chibrituri (aka femeia cu ziare la giratoriu https://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2013/02/07/progres/ ) și excomunicații bisericii ortodoxe.https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2015/10/09/si-excomunicati-si-cu-banii-luati/”

    Eu sunt iubitorul de ”filozofie” a la Pleșu.”

    Mă duc pe blogul humoristului să mă plâng.

    • Dl.Goe said

      Vai mie! Nici vorba. In cauza este felul defectuos in care wordpress numara ancorele. Pe ale d-voastra le-a numarat si i-au tot dat (nu stiu cum) mai mult de doua. Daca o sa ajungeti vreodata sa fiti moderat pe Arca lui Goe o sa va anuntam cu mult timp inainte. Macar cu un an.

  39. RALG said

    a/facerea lumii – dar numai pe arca lui goe

    se ia 100% nimic.
    se adauga 0% infinit.
    se a/mesteca bine,
    pana face poc (big n-am).
    se obtine o marginalie de toata frumusetea
    cu centrul (nervos) pretutindeni
    si cu marginile nica/ieri, azi si maine.
    la foc/şani…

    Din pacate anumite lucruri nu pot fi facute decat prin contrafacere. Bunaoara cazul de fata.🙂

    Faptul ca reusim iarasi si iarasi sa ambetam persoana in chestie, ramane o nota extrem de proasta pentru Arca lui Goe. Asta e.

  40. RALG said


    Mi-am adus aminte atunci de o statistică îngrijorătoare, pe care am mai citat-o cu altă ocazie: în 1967, 86% din studenţii americani considerau că a avea o filozofie personală despre sensul vieţii este important; în 2012, mai rămăseseră doar 46%. Nu ştiu cum stăm noi astăzi, dar judecînd subiectiv, doar după experienţa mea didactică, n-aş fi înclinat spre optimism… Am realizat însă de-abia acum că acest „dezinteres“ nu este chiar ceea ce pare la prima vedere. De fapt, este mai degrabă o amînare a interesului pentru sensurile mari ale lumii şi ale vieţii, interes care a venit totdeauna odată cu „maturitatea“; doar că aceasta a fost amînată, la rîndul ei, în ultimele decenii şi începe cam după treizeci de ani… Schimbarea este însă notabilă şi cu alt gen de consecinţe decît presupusa „inapetenţă pentru cultură“ a tinerei generaţii. Dacă, în mod „tradiţional“, tinerele generaţii porneau în viaţă de la căutarea unor experienţe cu rost, acum ele încep, mult mai tîrziu, să caute un rost în experienţele deja acumulate. Învăţămîntul le oferă liste tot mai cuprinzătoare de oportunităţi de studiu, iar Erasmus îi trimite oriunde doresc în Europa. Piaţa îi încurajează şi ea prin ceea ce Pine şi Gilmore au acreditat deja de ceva vreme ca fiind o „economie a experienţei“: ceea ce cumperi nu se mai rezumă la a fi o „marfă“, ci trebuie să fie, pe cît posibil, şi o „experienţă de neuitat“. Cultura autenticităţii, pe care Charles Taylor o consideră specifică vremurilor noastre, aproape că îi constrînge să-şi caute „eul autentic“ şi să ajungă la „împlinirea de sine“; iar pentru aceasta, fiecare începe cît mai curînd lista lungă de experimentări de sine şi acumulare de experienţe ale sinelui. Şi aşa mai departe… Doar că, la un moment dat, viaţa le aduce nota de plată: şi ce-i cu toate acestea? So what / what next? ”
    Vintilă MIHĂILESCU | …@hai-hui.ro – Antropologie narativă

  41. Radu Humor said

    pe octombrie 15, 2015 la 5:54 AM | RăspundePorthos
    România „democratică” a eșuat din vina noastră. Noi i-am lăsat pe neica-nimeni ăștia să ne conducă.

    Tu vorbeşti de lucruri sfinte, nesimţitule ?
    Tu, care banezi cu neruşinare şi mârlănie tot ce nu convine unor neisprăviţi a căror slugă idioată eşti ?
    Un apendice aruncat şi evitat de toţi care te-au cunoscut şi au realizat că eşti un om de nimic, un netrebnic ce-şi câştigă existenţa umil şi slugarnic, dar care se erijează în mare patron, până cînd vine rugămintea de a ajuta un om pe care soarta l-a pedepsit, nedreptăţindu-l amarnic !
    Urmează demascarea :
    Ori nu eşti ce vrei să pari, ori eşti ceea ce, de abia acum s-au dumirit toţi :
    Un neica nimeni, proptit prin şantaj şi câţiva arginţi să slujeşti şi să te hrăneşti la/din troaca din care vă primiţi mizerabila răsplată !

    • Dl.Goe said

      @Radu – Dar tu de humor sa nu le spui lor. Defularea, ca defularea, e gratis si daca aduce alinare sufleteasca de ce nu? Totusi s-ar cuveni reamintit ca efortul este eminamente in zadar caci Porthos nu vine pe aici, iar D’Artagnan nu cred ca s-ar invrednci sa-i transmita gandurile d-voastra curate nici daca ar mai fi in contact cu cel mai intelept trac dintre muschetari. Mai pot presupune ca presupuneti ca de altfel Porthos v-a citit deja (si) productiile acolo, la spam, iar aici incercati doar sa va racoriti si sa-l faceti de râs. Dar cine sa se mai faca de râs pentru ca baneaza zgomotul de fond? Nimeni. Mai de râs suntem noi care nu-l banåm. Aberati cat „poftiti” dar mai cu måsura, nu mai mult de…

  42. arcaluigoe said

    Nimic. Absolut nimic. 24 de ore de liniste, pace, tacere, contemplare. Nimic. Niciun comentariu. In multimea comentariilor iata un esantion consistent de nimic. Iar asta e CEVA. Ceva creat din Nimic pe Arca lui Goe. Sau nu? Acest „Nimic” o fi din Nimic sau din Ceva? Grea dilema. Cred ca meritul principal ii revine d-lui Djokovic care i-a redus pe toti la tacere.

    Sa ne gandim la o eruptie vulcanica in mijlocul Pacificului, in mijlocul lui nicaieri, la mai departe de 5000 de km de orice alta insula. O eruptie vulcanica ce a creat o mica insula, putin mai mare decat un stadion de fotbal. Primele ore, primele zile, lava, gaze fierbinti, toxice, cenusa, intuneric. Apoi, (culmea coincidentei) un mic meteorit loveste insula si face un crater adanc. Alt haos, alt infern. Foc, cenusa, schije, gaze fierbinti toxice. Dupa luni de zile lava este solidifica, atmosfera limpese. Pace si liniste. Din cand in cand ploi tropicale, fulgere, tunete, traznete. Ziua soare, mult, orbitor, fierbinte, lumina (vizibila si ultraviolet)… Nimic altceva. Nimic viu. Nimic. Ce urmeaza? Sa ne imaginam asadar…

    • stely said

      Mda, scrisesem un comentariu care, desi era cam lipsit de imaginatie, s-ar fi putea obtine „ceva” din el . Dar acum dupa ce vazui ca mi-a luat-o „cineva „inainte, ma las pagubasa . Ajunge o maciucas la un car de oale.

      A, In loc de comentariu va recomand un film. Este un SF bunisor. Mi-a placut .

      P.S. Djokovic , daca nu se va lasa batut, macar de Nadal , s-ar putea ca nici macar el sa nu se mai bucure de victorie. Astazi ,de exemplu, s-a bucurat degeaba ca Murray a fost jalnic. Nu i-a oferit satisfactia unei victorii muncite. N-mi pare rau de Murray, dar de Nadal ca a pierdut cu Tsonga da . 😦

      • stely said

        PPS. Totusi , mi-ati starnit curiozitatea la ce ar fi putut sa se intample pe o bucatica de insulica unde a cazut un meteoric (mic ) care a facut o gaurica mica dar adanca. ?? 🙂 Foc si pulbere, tunete si fulgere, ploi tropicale, ziua soare si caldura ( tropicala ) apoi liniste si… ce sa intamplat ?

        Pe cer stă o sămânţă rea.
        Să fie azi, sau mâine oare
        Când istovitele popoare
        În fine s-or îmbrăţişa?
        Şi tralala şi tralali
        Cei morţi au pică pe cei vii.

        Cântec al lui Frehel –
        Seniorii razboiului

        • stely said

          „ce S-A intamplat ” ??

        • Dl.Goe said

          Presupunand ca insula noastra vulcanica, in mijloc de Pacific, departe de „restul lumii dezlantzuite”, s-a nascut acum circa un million de ani, ceea ce cred ca ar trebui sa ne imaginam ar fi in legatura cu aparitia vietii pe insula: cum, cand, in ce fel, dacå. La cateva luni de la nasterea ei este clar ca avea toate conditiile pentru a suporta (intretine) viata asa cum o stim noi. Ocazie cu care am putea sa facem o distinctie clara intre conditii de a suporta (intretine) forme de viata si conditii propice care sa pooata determina (forta) aparitia vietii. Insula respectiva ar fi fiind un mic model imaginar al intregii planete Pamant, in legatura cu fenomenul „aparitiei” vietii (din nimic sau nu din nimic), un prilej pentru un exercitiu simplificator fata cu fenomenul dezbatut in film. Filmul propus in topic.

          • stely said

            Aha, am fost indusa in eroare de faptul ca ati specificat „Pacificul”, ceea ce m-a condus la ideea ca respectivele fenomene au aparut cand deja se cunostea chiar si locul producerii lor .Un ocean populat cu pesti si alte aimale marine etc… Acum ,da, vad rostul metorilului (praful stelar ) craterul ce ar fi putut colecta apa de ploaie si destule conditii de aparitie a vietii din ” nimic”.
            Insa va amintesc ca nu am vazut filmul propus de d-voastra , din motivele precizate la inceput. Presupun ca acel „exercitiu simplificator” ar avea in componenta lui elementele( matematice, fizice , chimice, biologice…) de mare precizie incat acel „ceva” sa adune, sa atraga, sa dirijeze, sa „construiasca” cu inteligenta „bazele ” vietii. Da, cred ca „ceva-ul” trebuie sa contina de la inceput „particula vietii „. Presupun ca nu toti meteoritii o contineau , ci numai cel care a cazut in”Pacific ” si care a avut Tot ” ce-i trebuia , chiar si vointa , puterea , dorinta , gandirea de a-si alege locul unde sa cada. A fost un meteorit inteligent.🙂

          • Dl.Goe said

            Cred ca se cu-vin cateva pre-ci-zari, pentru a evita confuziile in-utile fata cu exercitiul de imaginatie propus despre mica insula pierduta in imensitatea Pacificului. Intentia a fost sa provocam inchipuirea spectatorului pentru modelarea viitorului insulei de dupa evenimentele descriese ca premise ale acelui viitor, adica dupa eruptia vulcanica ce a dus la nasterea insulei si dupa impactul meteoric ce a dus la modificarea compozitiei chimice si a configuratiei geografice si geologice a insulei, iar nu inainte de aceste evenimente. Asadar meteoritul n-a fost un meteorit „intelligent”, si in mod categoric nu era special, nu era doatat cu vointa si dorinte si nu a fost tintit special spre acea insula de vreo inteligenta anume. A fost un meteorit ordinar, care a lovit „intamplator” insula producand un eveniment cat se poate de banal. In premisele prezentate nu se ascund detalii secrete totul fiind exact asa cum a fost mentionat. Evenimentele prezentate au avut darul de a crea background-ul chimic (compozitia chimica primara) compatibil, sub acest aspect, cu viata in forma pe care o „cunoastem” noi azi. Nimic altceva. Evenimentul a fost plasat intr-un trecut relativ recent (acum un million de ani, atentie, million nu milliard) pentru a nu perturba experimentul mental prin necesitatea de a gestiona scenarii legate de prezenta omului capabil sa desopere insula in momente incipiente formarii ei si sa o transforme in resedina de vara pentru vreun miliardar sau in poligon de tragere pentru teste nucleare ori altceva de acest gen. Avem insula, avem imaginatia, avem un million de ani… Putem specula despre cum, cand, si daca a aparut viata pe insula. Chiar si despre „de ce” sau „de ce nu”, putem tzese povesti. Din motive (din ce in ce mai putin clare) credem ca un astfel de exercitiu mental poate ajuta la imbogatirea substantiala a interpretarii tâlcurilor filmului „Ceva din nimic”. (Apropo nu este necesara vizionarea filmului, in locul acesteia fiind absolut suficiente informatiile de cultura generala despre aparitia vietii „pe Pamant” asa cum este prezentata de catre „stiinta” actuala.)

          • stely said

            Ufff !! Aveti dreptate . Am facut un comentariu de tor rasul. Nu am nici o scuza . 😦 Desi am intuit cum ar fi trebuit sa incep am evitat, nu pentru ca nu as fi avut cunostintele necesare, ci numai pentru faptul ca m-am ferit sa scriu comentarii cu continut pur stiintific . Ar fi fost (asa am crezut)banale,plictisitoare, mai ales ca sunt la indemana atatea filme documentare sau video-clipuri frumos concepute (efecte sonore etc..) mult mai atragatoare decat explicatiile mele scolaresti. Sigur ca ar fi trebuit sa risc un comentariu „banal” dar corect stiintific, decat idiotenia aceea de mai sus. Acum faptul (o ratare in toata regula) este consumat. Daca mi-ar fi stat in putere l-as fi sters .😳

          • Dl.Goe said

            @Stely – Imi pare rau ca adaugirile lamuriritoare, cu care am completat descrierea contextului initial al experimentului imaginar propus, au putut crea asemenea efecte colaterale devastatoare si o auto-critica total nefondata. Comentariul d-voastra n-a facut decat sa probeze ca felul in care fusese enuntata „problema” era ambiguu lasandu-i spectatorului posibilitatea sa-si exerseze imaginatia si spre trecut, si spre viitor, cat si spre adanc, in profunzimea prezentul erei in care s-a nascut insula. Nu este nimic hilar in continutul sau. In niciun caz nu din perspectiva aceasta. (Cati „observatori” atatea perspective).

          • stely said

            Nu pot sa spun ca nu sunt ceva mai linistita dupa ce v-ati sacrificat asumandu-va in totalitate greseala, sau mai bine zis o anume ambiguitate a „chestiunii” enuntate. Dar nu , ce este in dreptul meu ramane asa cum am spus. M-am grabit in miez de noapte sa „bag” un comentariu total nepregatit/a. Prin urmare trebuie sa va multumesc pentru salvarea onoarei …🙂
            Din pacate, acum ,oricat mi-as pune imaginatia la bataie, pentru a dezvolta un scenariu privitor la aparitia sau nu a vietii pe acea insula vulcanica din Pacific, nu as putea sa scot ceva deosebit.
            Insa, fiindca am adus vorba de salvatoarele si atragatoarele video-clipuri, am cautat si am gasit unul ce mi s-a parut destul de potrivit:
            Iata : Viata si eruptia vulcanica .

            P.S. Sigur n-ar fi este exclus sa vina si „lucrarea” aceea „inchegata” si mult anuntata . Stiu, am promis candva ca nu voi mai face promisiuni . 🙂

  43. RALG said

    Anunt: Eveniment / întamplare – Astazi de dimineata a rasarit Soarele.

    • Dl.Goe said

      Acesta este un e-santion de comentariu profunt on topic. Asadar Soarelui i se atribuie o actiune pe care n-o face, caci nu el rasare sarmanul, mai corect fiind sa spunem ca „Pamantul a rasarit… Soarele”, ceea ce se intampla dimineata, dis-de-dimineata, in zori de zi, in fiecare zi de circa doua triliarde de zile, ceea ce, in context, face ca minunata rasarire de azi sa insemne aproape nimic. Daca nu chiar nimic. O rasarire oarecare din triliarde. E de discutat. Oricum Pamantul rasare Soarele in continuu pe durata zilei, de la un meridian la altul, nu doar o singura data, asa incat un rasarit (precum acesta anuntat pe Arca lui Goe cu surle si trambitz de cuvinte) este inca si mai banal decat a fi un ceva din 2 trilioane. Este un ceva oarecare din mult mai multe trilioane de trilioane. Astazi de dimineata, aici, Pamantul a rasarit Soarele. Asa, si? Nimic.🙂

      • stely said

        Acesta este genul de comentariu care contine toate „ingredientele” necesare ( literatura , filozofie, stiinta , originalitate etc …) pentru a fi savurat in tacere, asa cum de fapt o fac multi dintre „prea-cinstitii vizitatori tacuti” ai Arcei lui Goe. Am impresia ca tocmai asta ii impiedica sa incerce un raspuns cat de cat „on topic.” Pesemne ca le este teama de ridicol …

        • Dl.Goe said

          Este o presupunere care poate fi valabila in privinta unora dintre vizitatori, dar nu credem ca ar putea sa li se potrivesca tuturor (sau macar majoritatii) celor care vin, re-vin, si de-vin pe Arca lui Goe. Mult mai plauzibil pare a fi faptul ca pur si simplu profilul de vorbitor al fiecaruia dintre vizitatorii muti nu se potriveste deloc cu stilul actual al mesajelor postate pe Arca lui Goe. Ca spectator putem avea un profil mai larg, mai cuprinzator in legatura cu lucrurile pe care acceptam sa le privim, sa le observam (in majoritatea cazurilor fara sa simtim nevoia de implicare, de interferare) decat profilul de vorbitor/commentator/contributor. Cred ca aceasta ar fi cea mai realista explicatie a muteniei celor numarati la „vizitatori unici” iar nu vreo teama. In plus multimea acestor comentatori nu este suficient de mare incat sa putem trage concluzii cuantice adecvate in aceasta privinta. Probabil ca daca am comenta noi insine in cateva alte puncte din Univers (HUVACA), cu consistenta si specificul potrivit am putea mari baza de discutie, ba chiar am putea sa ne trezim cu vizitatori-comentatori noi, ceea ce principial n-ar fi tocmai rau, daca am avea noi „timp” pentru a intretine un asemenea gen de Arca. Pe moment cel putin, comentatorii pe care-i avem ne sunt prea-de-ajuns, iar regimul de avarie / conservare in care se afla Arca lui Goe este singurul suportabil.🙂

  44. RALG said

    Nimicul zilei – din nou nenea Plesu, ni-l ofera gratis: Chipuri ale spiritului critic. Spuma nu alta. Gol. Incomensurabil.

    • RALG said

      ‘ce d-lui, nenea: „De obicei, spiritul critic, în toate formele lui, se legitimează prin dreptul sacru la ”libertatea de gîndire şi de expresie”. Oricine are toate îndreptăţirile să creadă şi să spună orice despre orice şi despre oricine. Părerea mea este că, dintr-o asemenea „îngăduinţă” programatică, tocmai libertatea de expresie iese prost: se trivializează, îşi pierde creditul, alunecă spre debandadă şi arbitrar.”

      Combate bine nenea. E ironist. E vag. E vid. L-am intreba pe acest nenea Anghelache al timpului prezent, „Da’ cum sa fie nene? Invers? Sau cum? Ceva de genul „Nimeni nu are nicio îndreptăţire să creadă şi să spună nimic despre nimic şi despre nimeni.” Ar merge mai bine asa? Ori poate: „Cineva are toate îndreptăţirile să creadă şi să spună ceva despre ceva şi despre cineva.”. Da nene, da’ cine? Si cam de unde pana unde? Cine sa stabileasca? Mata? Partidul? Opinia publica? Dumnezeu? Tttt… Grea e logica tertului exclus-iv cel naiv.

    • Dl.Goe said

      Pe vremuri circula un banc despre Bill Gates care ajuns in iad (ca unde altundeva sa se duca?) a fost pus in posesia unui calculator care avea pe tastatura doar trei taste Ctrl-, Alt-, Del-. Dl. Plesu ar putea fi pedepsit prin a fi depus (pentru 50 de ani) pe o insula pustie, cu o vila cu tot confortul, cu un frigider minune (mereu plin), cu computer, si cu acces nelimitat la Internet, doar ca read-only. Singurul buton accesibil sa-i fie „Like”. Nimic altceva.

  45. stely said

    @Dl Goe,
    Se pare ca mi-ati inteles bine sentimentul de panica, ce mi-a fost provocat de propunerea acelui „exercitiu simplificator. ” Spun asta intrucat am sentimentul ca mi-ati lasat ceva timp pentru a pregati „lucrarea ” aceea „inchegata”, pe care mi-ati propus-o si pe care si eu am acceptat-o tacit . Nu stiam insa ca imi va fi destul de greu sa incheg ceva care sa aiba in primul rand originalitate , intelegand prin asta ca trebuie musai sa „traduc” cu vorbele mele toate acele „nuante ” ale „Nimic-rilor”: si cele propuse de „savanti ” dar si( mai ales) despre „Nimicul” propus aici pe Arca lui Goe .Sa aiba si ceva teorie(stiinta)si ceva estetic (literatura) dar si „ah” ceva filozofie (metafizica). Pe buna dreptate am intrat in panica. Cum sa reusesc sa fac o” lucrare” atat de pretentiosa, incat sa-mi placa mai intai mie (ca sa pot dormi linistita) , apoi” prea -cinstitilor cititori, vizitatori…” ai Arcei lui Goe si, nu in ultimul rand, celor trei „corifei „, Dl Goe, RALG si Arca lu Goe , care mai de care mai „mari si mai tari ” in toate cele enuntate mai sus. 🙂 Panica a fost cu atat mai mare cu cat stiti prea bine ca incepusem sa „studiez” „Universul din Nimic „, respectiv sa citesc cartea achizitionata acum catva timp. Carte ce am abandonat-o dupa ce am parcurs mai mult de jumatate din ea, din motive de expunere in limbajul fizicii clasice si mai putin in limbaj cuantic . M-am intors deci la miezul problemei – lumea invizibila – vidul cuantic , pe care trebuia sa-l „studiez” din cartea „Noi, particula si lumea” – scrisa de domnul Basarab Nicolescu. Am intrat in studiul ei, dar la un moment dat , am simtit nevoia sa caut ceva despre „soarta universului” – inceputul si sfarsitul lui . Asta a facut-o recitind pe ici pe colo din cartea lui Paul Davies -„Ultimele trei minute” .
    Prin urmare iata cu ce m-am ocupat (destul de intens) zilele acestea. Va dati seama ce a fost pe capul meu ? A, da, printre picaturi am vazut (mai bine nu o faceam) tenis de camp. 😦 plus desigur tot felul de „nimicuri ” din real , toate perturbatoare si mancatoare de timp.
    Bun, acum ce urmeaza . Pai urmeaza (sa vedem cand ) sa ma lucrez la textul despre „vidul cuantic” acolo unde se afla acel ” ceva” ce ar putea sa ne lamureasca despre cum era Universul la inceputurile lui si cum a evoluat pe parcurs … Mai intai despre Big-Bang-ul care se afla la originea Universului, apoi despre celalalt „mister”: cum a aparut viata pe acea insula vulcanica din Pacific- insula Dl-ui Goe . 🙂

    • Dl.Goe said

      Nimic… obligatoriu… Totul… facultativ.

      Ar fi preferabil sa nu va impuneti (auto)constrangeri, sa nu va luati angajamente si sa nu va propuneti sa multumiti pe toata lumea sau pe cineva anume. Pe Arca lui Goe (extinsa) asa ceva este totalmente inutil. Mai ales ca exprimarea pe bloguri a devenit (deja) desueta, demodata, vetusta… ca sa zicem asa, exprimandu-ne… cu blandete.🙂 Daca veti gasi cuvantul ce exprima adevarul in acord unic cu sinele d-voastra si veti simti dorinta navalnica de a-l etala in public, aici este unul din multele locuri in care o puteti face, in deplina libertate (dar) si fara niciun fel de asteptari speciale in ceea ce priveste efectele si re-actiile. Daca sinele va decide ca nu-i momentul si nu va va ingadui sa postati ceva, linistea d-voastra va fi la fel de bine primita precum ar fi si vorbele. Ceea ce este valabil, in genere, pentru prea-cinstitul cititor citit, unic si universal al Arcei lui Goe. 🙂

  46. Dl.Goe said

    Arta nu inseamna Nimic. Sau: Arta inseamna Nimic. Tot una. Arta ca si Arca. Totusi este de stiut ca Arta se face (exclusiv) in timpul liber. Abundenta timpului liber nu are nimic de-a face cu libertatea. In general… re-Amintim (intr-o doara) ca arta nu contine si nu denota adevar… ci doar emotie.

  47. Dl.Goe said

    Am ajuns în sfârşit la adevar. A fost un drum lung si greu, dar iata ca, in cele din urma am reusit sa ajungem la adevar. Am inotat pana acum in minciuna si neadevar, am inaintat printre minciuni si neadevaruri. Le-am dat la o parte. Ne-am luptat cu dileme, cu confuzii, cu incertitudini. Am alunecat adesea pe mâzga lucrurilor si ne-au intarziat pe cale iluzii fumurii si sperante desarte. Dar a meritat. Obositi dar vii inca am ajuns in sfarsit la adevar. Adevarul este la piciorele noastre. Iata-l, se intinde cat vezi cu ochii in fata noastra. Privelistea este minunata. Limpede si minunata. Sa savuram momentul. Sa ne reculegem o clipa si apoi sa pasim cu curaj dincolo, în adevar, tinandu-ne de mână. – zise cu emfaza, prinţul R. Alice privea plictisită intinderea alba, zapezile si micile tornade cu ace de gheata starnite de vifor si moţăia de-a-n-piciorelea. Căscă zgomotos de cateva ori apoi, intorcandu-se catre prinţul R. care naduşea din greu, istovit de drum, sub povara echipamentului de razboi, îi zise moale: Privelistea asta mi se pare la fel cu cele pe care le-am tot vazut până acum. Apoi ca sunt nespus de obosita. As vrea sa dorm un pic. O sa pasim mâine în adevar. Pe urma isi scose din rucsac pijamaua cu elefåntei roz si se imbrăcă tacticos, tragandu-si-o peste costumul de baie pe care-l purta. Fårå alte vorbe Alice se intinse pe nisipul fierbinte al deşertului şi adormi cat ai zice peşte. Prinţul R. o privea cu lacrimi in ochi, coplesit de un sentiment bizar, un fel de mila de sine insusi, mirandu-se totodata cat de usor poate cineva sa-i raneasca sentimentele. Translucidă, se lasa intr-adevar seara. Prinţul R. îsi propuse sa petreaca noaptea in picioare, nemiscat, aici la frontiera adevarului cu lumea, încremenit in exact pozitia in care ajunsese, astfel incat maine, dis-de-dimineata, in zori de zi, cand Alice se va trezi, sa poata pasi dincolo – în adevar– firesc, in continuitate, ca si cand aceasta amanare nedreaptă n-ar fi existat. Cu putin noroc noaptea adevarului va fi straluminată de aurore polare. – Fragment din novela imaginarå „Intoarcerea Alicei din tara minunilor”.

    • stely said

      ” Privelistea este minunata. Limpede si minunata. Sa savuram momentul. Sa ne reculegem o clipa si apoi sa pasim cu curaj dincolo, în adevar…. în adevar – firesc, in continuitate…”

      found myself in Wonderland
      get back on my feet again
      is this real, is it pretend
      I’ll take a stand until the end

      2 X
      I, I’ll get by
      I, I’ll survive
      while the worlds crashing down,
      while I fall and hit the ground,
      I wïll turn myself around,
      don’t you try to stop me
      I, won’t cry

  48. Dl.Goe said

    Stim foarte bine ce si cum. Nu stim când si de ce.🙂

    … extras aleator din rubrica (nu) stiati cå…? Polonia este un regat care se afla pretutindeni, dar mai ales in locul in care te gasesti. Ori/unde te-ai afla. Cine stie cine raspunde…

    • stely said

      Cu mine vorbeati ? Sa zicem ca da . Iata un raspuns : pai daca „stiti bine ce si cum, ” trebuie sa stiti si” cand si de ce „… sunt „si eu „asemenea Dl-ui Goe si precum Simona (Alice) in … ” Wonderland? ” 🙂 Asa cum Alice a” ajuns la adevar ” (regasindu-se pe sine ) asa si Simona . Ati prevazut nu-i asa ? Eu insa n-am pariat decat pe facebook. Aici n-am indraznit sa rup vraja pricinuita de „fragmentul din novela imaginarå … ” Ar fi fost pacat .
      La intrebarea cealalta ar fi trebuit ca in „regatul „Polonia(unde ne gasim si noi ) sa invinga „regina alba,” dar deocamdata a invins „regina rosie.” 😦 Data viitoare insa nu va mai la fel . D-voastra ce prevedeti ?

      • Dl.Goe said

        Din cate ne amintim noi Simona a invins-o pe craiasa zapezii in 3 seturi.

        • stely said

          Nu, „data viitoare” , marti , „regina rosie” (Sharapova) nu va mai fi ” la fel” cu Simona. Ea (Simona) o va invinge pe Sharapova. Asa cred . Cum vi s-a parut jocul lor comparativ cu al celorlalte doua de azi dimineata ? Nu ca as fi experta , dar mie mi s-a parut ca a fost mai slab atat al Sharapovei, cat si al Agnienszkai.

          • Dl.Goe said

            Agnieszka Radwanska mi s-a parut intotdeauna printre cele mai slabe tenismene dintre cele care au fost lider mondial. Meciurile dintre ea si Na Li (numarul 2 mondial la un moment dat) erau niste mici tâmpenii nemarginite, in tot cazul o foarte proasta reclama facuta tenisului feminin. Faptul ca Sharapova s-a chinuit cu Radwanska este un semn bun pentru Simona. Nu cred ca Sharapova poate da mai mult decat a aratat, oricat s-ar ambitiona in partida de marti, asa ca rezultatul meciului depinde exclusiv de Simona, de starea ei psihica pe parcursul meciului. Totusi, dupa cum spuneam, din cate ne amintim noi, marti Simona a facut-o (deja) marti pe Masha. Ca la table.

          • stely said

            Asa sa fie, cum spuneti :marti Simona a obtinut deja vicoria . Inseamna ca meciul se va transimite cu o intarziere de doua zile … Puteti sa spuneti si scorul ? A, da : 2-0 la seturi (6-4 ,6-4) 🙂

          • arcaluigoe said

            Eh, iata ca macar ati ghicit cu mare precizie sorul si la seturi si la game-uri.🙂 Tot e ceva. Noi n-am ghicit nimica. Memoria ne-a jucat feste. Adica ca am uitat despre cele trei ceasuri rele din ziua de marti si am ghicit: Nimic. Dar desigur numai si numai ca sa fim in ton cu topical, alminteri nu.🙂

            Un covrig mare cat roata carului: Masha – Simona 6 – 0 !!!. Si-mo-na-na la cur, bataie. O avea si dl.D’Artagnan dreptate. S-o emotiona (ca de emotiva e emotiva) mica noastra balerina de la teatrul Fantazio (din Constantza) si degeaba cå n-are constantzå si de la emotivitate nu se mai vede daca e motivatå sau nu, in contra unui balsoi teatrî, cu matriose…

          • Dl.Goe said

            @Stely – Amatorii de tenis din presa acrediteaza ideea ca victoria Angeliqåi Kerber in fata Petrei Kvitova ar fi fiind o surpriza. D-voastra cum comentati? Cu riscul de a fi viteazul de dupa razboi as zice ca n-a fost nicio surpriza. Dimpotriva. Ba mai mult, as adauga ca Angelique Kerber are toate sansle sa ajunga in finala competitiei.🙂

          • stely said

            Cand am vazut primele ghemuri am crezut si eu ca Kvitova va castiga . Dar, dupa ce am vazut cum serveste mi-am dat seama ca nu. Eu am tot sperat ca va intra in decisiv. Kvitova, de la o vreme, pare foarte vulnerabila . Pai a avut atatea posibiltati sa castige setul doi , dar dublele greseli pe care le-a facut exact cand nu trebuia , i-au diminuat sansele. Sigur, Angelica a castigat, dar mai mult pe greselile Petrei . Diferenta a fost ceva mai mare doar in primul set, dar in cel de-al doilea a fost foarte mica .Totusi, cred ca Kerber o va bate pe Muguruza . A batut-o pe Safarova , dar fata de Kvitova a fost mult mai slaba . La cum a jucat ar fi trebuit ca scorul sa fie cam cat a fost al Simonei cu Penetta. Cred ca in semifinale vor intra din grupa alba Kerber si Muguruza , iar din cealalta Simona si Sharapova. Daca Kerber va fi primul loc in grupa alba ,iar Simona la fel, inseamna ca finala se va juca intre ele doua . Si ,daca va fi , Simona o va invinge pe Kerber . 🙂 Sa vedem ce va urma , dar pana acum Simona este in fruntea clasamentului. Doamne ajuta, sa ramana acolo pana la final.

          • stely said

            Sperante spulberate si iluzii pierdute. 😦 Dar poate se vor intalni in finala si de data asta „Masha ” nu va mai scapa asa …usor . 🙂 Imi pare rau de Simona , intrucat in general a facut un joc frumos . Dar finalul ambelor seturi a fost catastrofal. Cum s-ar zice a pierdut pe mana ei. Fir-ar sa fie !! Nu facuse nici o dubla greseala pana atunci si cand ne asteptam mai putin …zbanc doua duble greseli in ghemul decisiv . Aveti dreptate .Inca nu reuseste sa-si stapaneasca emotiile. Pacat, Raman sanse pentru calificare. Dar emotiile vor continua si cine stie …

          • stely said

            Daca Dl Goe este suparat si nu spune o vorba ( Nimic)despre respectiva partida de tenis feminin, nu am avut decat sa caut consolarea in alta parte. 🙂 Iata :

            Cristian Tudor Popescu
            4 ore ·
            Maria a fost mai tare.
            Simona merge mai departe
            Tigroaica a sărit din boscheți. În ciuda pluralului afară din DEX, propoziția asta, de care vă spuneam că mă tem, a scris-o corect Maria cea Mare. Meciul, în primul rând, l-a câștigat Sharapova, în al doilea l-a pierdut Simona. După întreruperea de peste 3 luni, rusoaica a avut un procentaj uluitor de lovituri tari, la risc, reușite. A izbutit, cu niște ași și semiași pe serviciul 1, să-și „mascheze” un serviciu 2 în continuare nesigur. În momentele limită, a știut să tragă de ea, câștigând puncte importante psihologic. Și, cum se întâmplă când îndrăznești, a avut și noroc cu ceva tușe…
            Simona nu a reușit să pună în practică indicațiile concise și precise ale lui Darren Cahill. Returul ar fi fost cheia cu care să poată fi întoarsă Sharapova: pe serviciul 2 de multe ori slab al rusoaicei, Simona nu a lovit destul de agresiv.
            Iar în timpul schimburilor, nu a dat destul drumul la brațe, în special pe rever, nu a terminat în forță mișcarea, a trimis prea multe mingi „plutitoare” pe centru, în vreme ce Sharapova, de câte ori a avut cel mai mic prilej, ba și când nu l-a avut, a izbit la maximum, decisiv, în unghiuri – și i-a intrat.
            Primul set, Simona l-a pierdut pe propriul serviciu, cu două duble greșeli consecutive la 4-5. Dacă reușea să câștige setul sau măcar să-l întindă într-un tie-break, nu i-ar fi oferit injecția de încredere Sharapovei, care, eliberată de tensiunea psihică vizibilă până atunci, s-a dus la 5-1 într-un sfert de oră.
            Abia la acest scor, Simona și-a dat drumul la joc, n-a mai cedat controlul punctului, a riscat și a câștigat trei ghemuri. Sharapova s-a crispat, dar a intervenit alt mare antrenor, Sven Groeneveld, aflat într-un frumos duel profesional cu Darren Cahill, și i-a spus exact ce are de făcut, cu tonul potrivit, liniștind-o. End of story.
            Simona a pierdut o bătălie, războiul continuă. Nu trebuie s-o afecteze prea mult această înfrângere în fața unei adversare care a fost mai bună. Pe Radwańska poate să o bată și să ajungă în semifinală. Totul mai e încă posibil, mai ales cu galeria românească fenomenală de la Singapore!

  49. Dl.Goe said

    Nimic nou, profund? Iatååååå ceeee-vaaaaaa… In acord (si) cu formularea unui oarecare Thomas Hardy, lumea este ca o panza de paianjen. Nu poti atinge un punct fara ca acest lucru sa nu faca intreaga pânza sa simta atingerea si sa se miste, in fiecare punct. Asa se face ca a ajuns pana la noi miscarea de maturizare a amicului nostru contele de D’Artagnan, care, or/fan de ceilalti trei muschetari (trei Doamne si toti trei) a inceput sa nu le mai ofere musteriilor vesnica masa compusa, in acord cu cererea, din mici si bere, incepand, inainte de a le oferi (ceea ce merita) nimic, sa le ofere (pentru inceput) alt/ceva decat se asteapta acestia. si anume (ori)cei-i da d-lui prin cap, (oarecum) liber. Cat ii va lua si cum va ajunge la nimic ramane inca un mister. Drumul pe care a apucat este insa fara intoarcere. Drept pentru care ii facem o dedicatie personala personajului, o dedicatie pe care i-o acordam in totalitatea ei (ca un tot) dar si in fiecare nota, nota cu nota, fiecare in parte. Speram sa se bucure de ea (la primire) macar in masura in care ne bucuram noi oferindu-i-o, pe merit:

    • d'Artagnan said

      Ne bucurăm, ne bucurăm, o ascultăm chiar acum, când pregătim niște mici gustoși la grătar!! 🙂

      • Dl.Goe said

        Spor la treaba – numai sa nu-i faceti cu carne de maidanez – daca asta va e speranta intru captarea audientei, dar fiti pregatit si pentru surprize, intrucat traim intr-un univers eminamente empiric si ireversibil. Cand va veni vremea veti incerca sa re/scrieti in cautarea timpului pierdut si tot mici va vor iesi.🙂

        • d'Artagnan said

          Aaa, dar eu mai fac mici și pe bază de nervi, nu doar pe bază de speranță de audiență…

          • Dl.Goe said

            Important ar fi – credem noi – ca bloggerii sa se exprime pur si simplu pe sine dinspre interior. Prea adesea insa ei, bloggerii fie ajung sa-i exprime pe musterii lor – devenind gura de rezerva a acestora pentru a spune ceea ce musterii nu pot spune cand sunt cu gura plina (dar vor sa auda), fie (si asta e inca si mai grav), devin simpli pereti care produc ecouri personalizate (asimilabile unor reactii nervoase) care reflecta direct si spontan zgomotul lumii care-i loveste (fara sa fi absorbit si procesat in interior nimic din unda incidenta). Ma rog aceste manevre pot fi (considerate) reactii de auto-aparare ale guresilor bloggeri, dar n-au nimic de a aface nici cu libera exprimare, nici cu arta (arta in general si a conversatiei in particular), nici cu comunicarea, comuniunea… socializarea…

            Apropo – O fi Oprea prea antipatic si indezirabil unora care-l vor out, ceea ce ar putea fi si util contextului politic (cine stie)… dar campania de presa (preluata otova de catre blogårime) este un mare cacat. N-are a face moartea motociclistului Pascalie cu cererea de demisie a ministrului. Pur si simplu chestia asta e o aberatie, o cretinatate care face si mai confuza gama lucrurilor in care s-ar cuveni demisia din oficiu si a lucrurilor de onoare pe care ar trebui sa nu le rateze functionarii publici. Tare mi-e teama ca tema rahatul tematic contra lui Oprea vrea sau reuseste sa distraga atentia de la altceva, altcineva, altcumva… Ponta cumva… Usurinta cu care raspandacii pun botul la temele propuse de zvoneri denota o jalnicie din aceeasi gama cu ratarea liberei exprimari de catre vorbitorii care au sau ar avea (cat de cat) in interiorul lor lucruri externalizabile de comunicat lumii. Ori au si sunt tinuti ocupati cu prostii (pana cand interioarele li se vor ofili) ori n-au… si-si compenseaza si ei golul acolo ba cu zgomote, ba mici de nervi, ba cu ecouri care reflecta zgomotele altora, ori cu cântåri in struna audientei, picurand musteriilor in auz ce vor sa auda doar ca sa stea prin zona sa le tina de urât in contra agnoaselor existentiale. Trist, trist, trist…

          • d'Artagnan said

            Sunt nevoit să fac tot ”Aaa”, dar eu nu am deloc aceeași părere despre ”cazul Oprea”. Evident.
            Vedeți, aș putea spune și eu că sunt unii dintre noi cam elitiști și trebuie alții să compenseze treaba asta, ocupându-se de asemenea căcaturi. Un pic de căcat colo, puțin dincolo, așa se face încetul cu încetul o mișcare civilă cu reflexe acceptabile. Dacă îmi aduc aminte până și Eminescu mânca căcat cu linguroiul, deh, era nu numai geniu, ci și simplu cetățean.
            După cum am recunoscut, sunt un ilustru necunoscut mediocru.

          • Dl.Goe said

            Faptul ca simtiti ca trebuie sa faceti, ca cetatean, lucruri care sa compenseze ceea ce nu fac altii, unii mai elitisti (comportandu-se precum etilistii), totul spre o „mișcare civilă cu reflexe acceptabile” (ah), este un simptom pe care nu vreau sa-l comentez acum (fiind profund off topic aici, poate altadata) dar as zice ca un prin rezultat ar consta in faptul ca astfel va limitati singur gradele de libertate prin acceptarea unor constrangeri bizare. Daca este acesta (a) un sacrificiu benefic sau (b) gratuit ori (c) doar o masca a lenei si/sau neputintei (care fac inutila orice libertate, ba chiar o fac daunatoare sau agasanta) ar fi foarte greu de evaluat/anticipat dar nici nu mai conteaza, in context.

            P.S. De credeti ca Oprea ar fi cel care trebuie sa-si dea demisia de onoare si nu (mai degraba) ministrul transporturilor?

            Sau altfel spus daca cu ceva vreme inainte de accident acelasi grandoman Oprea ar fi comis acelasi gest de a utiliza coloana oficiala abuziv, in exces, si un organ de presa ar fi initat o campanie de presa sistematica si consistenta, prin care i se cerea impricinatului demisia (eventual pe vremea cand era „prieten” cu Base) cum ati fi reactionat?

            Dar daca in timpul aceste deplasari in coloana (nejustificata ?!) s-ar fi produs un atentat terorist (revendicat de Statul Islamic) si ar fi murit toti cei din suita ministrului, mai putin ministrul insusi scapat ca prin minune, cum ati fi reactionat? Serios.

            Cred ca ar trebui sa ne intelegem. O fi Oprea cum o fi (grandoman, lichea, oportunist, etc, pe scurt politician roman) si ratiuni superioare or necesita eliminarea lui, dar excesul de metoda prin care se speculeaza producerea unui accident, care nu a fost produs din vina celui devenit indezirabil, pute, pute teribil moncher, iar saltul fara sine al celor din „opinia publica”, vigilentii societatii civile, in ajutorul celor care folosesc acest pretext pentru a face ceea ce vor sa faca, din cu totul alte motive decat pretextul cu pricina, (ori mai rau, sa creeze perdele de fum si så deturneze atentia de la altele) este de o naivitate induiosatoare (cand este un gest sincer). Cand nu, nu. Ci mult mai rau. Va rog sa nu va simtiti vizat de acest ultim paragraf caci nu ma refeream la blogurile izolate in neantul virtual in vecinatati in care „misuna” doua-trei particule semi-cuantice.🙂

          • Dl.Goe said

            Cred ca d-lui D’Artagnan, in (a)varianta sa eminesciana, i s-ar potrivi o alta dedicatie, mai delicata, mai gingasa (o fi gingas):

            Speram sa-i placa macar la fel de mult pe cat i-a placut cealalta, cea acordata evadatului provizoriu.🙂

          • d'Artagnan said

            The Dark Side of the Moon…

            Şi totuşi există iubire
            Şi totuşi există blestem
            Dau lumii, dau lumii de ştire
            Iubesc, am curaj şi mă tem.

            Şi totuşi e stare de veghe
            Şi totuşi murim repetat
            Şi totuşi mai cred în pereche
            Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

            Căcat.

  50. d'Artagnan said

    Întrebare:
    ”Sau altfel spus daca cu ceva vreme inainte de accident acelasi grandoman Oprea ar fi comis acelasi gest de a utiliza coloana oficiala abuziv, in exces, si un organ de presa ar fi initat o campanie de presa sistematica si consistenta, prin care i se cerea impricinatului demisia (eventual pe vremea cand era „prieten” cu Base) cum ati fi reactionat?”

    Răspuns (sub formă de întrebare):
    Dar ce, poliția îți face dosar de ucidere din culpă dacă mergi frecvent prin localități cu 80 km/h?

    Nu, îți dă amendă contravențională. Doar dacă omori pe cineva schimbă încadrarea. Așa și cu Oprea, dacă aș fi știut că abuzează cu coloana și cu viteza impusă agenților l-aș fi înjurat contravențional, dar dacă din această cauză a murit un om atunci îl bag în p…..m… și trec la alt ”articol din lege”.

    • Dl.Goe said

      Aveti dreptate d-le D’Artagnan. Cine a omorat pe alt-cineva trebuie sa mearga la cremenal. Din cate inteleg d-voastra il acuzati pe Gabriel Oprea de omucidere, dar pare-se ca pedeapsa pentru omucidere nu este nici demisia de onoare nici linsajul prin presa. Ce vreau sa spun este ca aceasta campanie de presa invoca realitatea dar consuma o realitate paralela, cu care vad ca va raliati. Desigur ca Gabriel Oprea ne este dusman dar mai dusmani ar trebui sa ne fie minciuna, excesul, diversiunea. Nu mi se pare ca campania de presa ar fi orientata catre o inculpare penala a ministrului ci doar pe eliminarea lui din jocul politic. Va rog sa nu ma intelegeti gresit. Nu sustin ca aceasta caricatura de general ar trebui sa ramana in politica, dar mecanismul de presa care speculeaza un accident pentru a forta rezultate politice (pur politice) este nitelusi infricosator si dizgratios. Despre Huidu ce parere aveti? Asa de curiozitate.

      • d'Artagnan said

        Proastă. Dar diferențele sunt evidente. Chiar și de comportament, pentru că Huidu a trecut măcar printr-o scurtă perioadă de penitență.
        Nu-l acuz pe Oprea de omucidere, ci de vanitate criminală. Așa cum neatenția, prostia, indolența pot omorâ un om, așa și vanitatea.
        Nu pun botu, maxilarul adică, la toate focurile de artificii din presă, ultimul exemplu fiind acel nefericit secretar de la Educație care a fost linșat mediatic. Dar dacă mă enervează ceva simt nevoia să scriu. D-stră parcă ați vrea să mă abțin atunci când îmi vine doar pentru a nu mări corul nemulțumiților, doar pentru a nu face jocuri politice sau pentru a nu reacționa gen câinele lui Pavlov, a nu semăna cu toate oile duse de măgarii mediatici
        Păi dacă-mi vine? Ce să fac, să fac pe mine?! (acum nu v-apucați să faceți glumițe cu făcutul în public…🙂 )

        • Dl.Goe said

          Ba nu domnule, nici vorba. Noi nu sustinem c-ar trebui sa tineti in d-voastra ceea ce da pe dinafara. Noi doar ne miram si noi asa… informal despre contingenta, coerenta, convergenta si asemuirea izbitoare dintre materia revarsata in presa oficiala si cea tzâsnita din d-voastra. Si nu punctual pe vreun topic anume precum acesta, ci asa in general, topic by topic, statistic, majoritar daca nu chiar in unanimitate. Noi ne miram. Doar atat. Nici macar nu ne intrebam „Dar D’Artagnan unde-i?”. Ca nu-i fuziune, e absorbtie… De Simona ce parere (mai) aveti?

          • d'Artagnan said

            Si-mo-na! Si-mo-na!

            ”Noi doar ne miram si noi asa… informal despre contingenta, coerenta, convergenta”.
            Pe mine mă miră continența prelungită.

          • Dl.Goe said

            D’Artagnan la mânie reactionati cu superficialitate. Doar ca va maniati degeaba (adica fara motiv) si fara rost (adica fara efect). Ceea ce ramane este superficialitatea. Daca ati sta nitel sa meditati ati baga de seama ca ar fi mult mai rau (pentru „modelul D’Artagnan”) sa n-am dreptate decat sa am dreptate in critica-constructiva cu care va alint.

            P.S. Da, topic-urile invocate (la localitate), cel despre mediocritate si cel despre scaderea libidoului empatic, erau nitzel in afara liniei melodice, motiv pentu care am crezut ca este potrivit sa va invoc. Si invocandu-va a fost suficient pentru a va ajuta sa reveniti la linia melodica. Ceea ce era mai mult decat previzibil. Si oricum cu doua floricele nu se face primavara. Nici iarna. Nu se face nimic. Motiv pentru care sunteti mereu on topic pe Arca lui Goe, in absenta notabila a altor retrasi de marca. 🙂

          • d'Artagnan said

            Nu prea am înțeles la ce vă referiți. Cum adică reacționez cu superficialitate la mânie? Vă referiți la articolul meu?
            Sper că nu vă trece prin cap că m-am mâniat pe dumneavoastră. Așa ceva nu se există, așa cum a zis olteanul când a văzut girafa…

            Eu știu că vreți să scoateți ceva dintr-un mediocru ca mine, chiar apreciez efortul🙂 , dar nu crez să iasă mare lucru, nu sunt așa poamă bună pe cât mă creditați. Mai bine lăsăm ștacheta jos și ne bucurăm când o sar. Pur și simplu cred că aveți o părere mult prea bună despre căpățâna mea, neconformă cu realitatea. Ca să fiu definitiv on topic, să știți că în capul meu este (nu) este nimic, nimic, (un) nimic profund. Chiar și ălea două-trei chestii care rătăcesc în imensitatea nimicului din capul meu tot au limită spre NIMIC.

            Vă rog să nu mă votaţi! Să nu mă votaţi, fiindcă nu merit aprecierea voastră, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint şi să vă înşel?
            Serios.

          • Dl.Goe said

            @D’Artagnan – Se pare ca am ajuns intr-un punct in care nu am incotro si trebuie sa inteleg si sa-mi cer scuze. Vorba ‘ceea ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Si eu am, in acest spatiu virtual al destinderii si relaxarii totale, aceeasi alergie maximala in fata constatarii ca cineva (altcineva) ajunge (cumva) sa aiba asteptari in privinta modului in care ar trebui sa ma manifest (forma, continut, atitudine etc). Un nu hotarat oricarui orizont al asteptarii. HUVACA trebuie sa ramana libera si in privinta asta si sa consacre in acest sens absurdul de tip lewis-carroll-ian. Vivat wonderland in HUVACA pe Arca lui Goe, la Hanul muschetarilor si altele.🙂

            Asadar, da:

          • stely said

            Dezastru total si incredibil !! Imi va trebui ceva timp pentru a-mi reveni. 😦
            Cel putin am avut intelepciunea sa-mi protejez inima . Cand a inceput sa-mi bata cu putere si sa-mi vâjie capul, m-am dus pe balcon ca sa-mi fac de lucru.
            Nu am plecat de acolo decat atunci cand am crezut ca s-a terminat setul doi.
            Nu ma asteptam sa piarda atat de urat. Cu Sharapova a pierdut , dar macar a luptat din rasputeri sa revina in joc. Cu Radwanska, insa, nu-mi pot inchipui cum a clacat in halul acela. Cred ca ,daca va fi un clasament al jucatoarelor care pierd meciuri in fata unor jucatoare mai prost clasate, Simona va fi pe primul loc.

          • Dl.Goe said

            Deh, trebuie sa fie si ea pe locul 1 la ceva. Acuma nu c-ar fi mica si proasta, doar ca este emotiva. Dar de, ce sa-i facem daca in loc sa traga cu coada ochiului la Djokovic a preferat (la sugestia lui Tziri cel batran) sa-l ia ca model pe Federer… Compromisurile facute cu (prea) mare usurinta pentru a fi „acceptata” in „sistem” n-o pot ajuta decisiv, iar boala din nascare n-are vindecare. Nu-ti poti compensa fragilitatea psihica cu asemenea compromisuri „cosmetice” facute dusmanului. (Adevarul acesta este dar formularea este aleasa special pentru a smulge aaaa-uri prelungi (de) la cavaleri.🙂 Cavaleri din aceeia foarte ancorati in sinergia concretului (de) pe la suprafata realitatii).

          • stely said

            Iata cum , cu un singur punct si un set castigat cu Sharapova , Rdwanska a intrat in semifinale la Turneul Campioanelor . Un singur punct dar mare : a batut-o pe Simona in doua seturi . Daca Simona i-ar fi luat nu un punct ci un set Radwanskai, ar fi fost ea in locul ei. Prin urmare , nu am decat sa constat ca am subestimat-o pe nedrept pe A.Radwanska, si in atare situatie merita felicitata. Bravo Radwanska si…hai in finala cu Sharapova ! 🙂

          • Dl.Goe said

            Deh, Radwanska, o panorama de jucatoare, care a brevetat lovitura de pe ciuci(u), nu este decat piesa care da trup profetiilor in wonderland. Felicitarile pentru Radwanska i se cuvin Simonei (alta panarama de jucatoare din tenisul feminin).

  51. Dl.Goe said

    O-nu. De la ONU & Co avem doua vesti teribil de ingrijoratoare pentu business-ul d-lui D’Artagnan:

    1. ONU planuieste sa ceara guvernelor din toate tarile lumii sa legalizeze consumul si posesia tuturor tipurilor de droguri si a narcotice (substante acum ilegale)

    2. Organizatia Mondiala a Sanatatii confirma: Carnatii, sunca si baconul sunt cancerigene. La fel de periculoase ca plutoniul. OMS urmeaza sa anunte ca baconul, carnatii si alte produse din carne procesata (n.b. da, da) cauzeaza cancer, informeaza The Independent. Si carnea rosie ar urma sa fie declarata „probabil cancerigena pentru om”.

    Trebuie sa mâncam cu mac. Face bine la stomac.🙂 Mancarea e fudulie. Heroina e temelie.

    • d'Artagnan said

      Da, domnule, am citit și eu chestiunea asta cu micii… aștept ( și mă bazez pe asta) să-mi spună cam câți mici pe săptămână se pot consuma fără riscuri. În funcție de răspuns voi lua măsurile necesare.

  52. Radu Humor said

    Radu Humor says:
    Your comment is awaiting moderation.
    October 27, 2015 at 6:50 pm
    Mda !
    Unuia ca Goe, care n-are în preajmă decât o maidaneză ca Stely, i se pare că a avea (şi) o amantă este ceva ce trebuie neaparat să treacă prin sentimente de duzină, bazate pe instincte primare !
    Iubirile interzise sunt cele mai pline de pasiune şi iubire, dar de unde să ştie asta unul ca Goe, sau cel ce stă la mâna unor complexaţi ( autorul penibelelor secreţii – Loven, parcă), care oricâţi psihologi ar consulta nu se mai pot face bine niciodată !
    Nici, nici el !
    Cine neagă că masturbarea tâmpeşte, n-are decât să-l cunoască pe Goe !
    Măcar citindu-l !
    Mostră de aducere a nimicului pe masa de disecţie şi a bătutului apei în piuă, până intră şi mai daneza în orgasm multiplu !
    P.S.
    Culmea ridicolului :
    Să vorbeşti numai tâmpenii şi să închei cu asigurarea neroadă :
    “Serios.”
    Reply
    PSS
    Dacă la postarea despre nimic, vreo doi-trei neica-nimeni scot 350 de comentarii, îmi închipui că trec de mie, când vor urca pe masa
    de discuţie/disecţie, un căcat autentic😉
    Trecut eventual pe la Cotroceni….

    • Radu Humor said

      Dl.Goe said

      octombrie 26, 2015 la 4:41 pm
      Spor la treaba – numai sa nu-i faceti cu carne de maidanez –
      😆😛
      Înduioşătoare grija de animalele bolnave ce s-au pripăşit pe lângă casa omului, sau pe Arca Nebunului . După Băsescu !
      P.S.
      Hai, că a meritat să-mi murdăresc încălţările trecând pe aici !😉
      P.S.
      Dacă nu bana ca prostu dArtagnian, pierdeam prilejul de a trece pe-aici !
      P.S.
      Goe, caută-ţi bă, alt psiholog !
      Ţi-aş recomanda şi-un duhovnic, dar tu nu asculţi decât de incor(n)oraţi. Mai nou şi de Rabi😉
      Apropos
      Cică Rachel îl anunţă pe Ştrul că vrea să înainteze divorţ !
      – Oi, vei ! dar cu ce ţi-am greşit, dragă ?
      – Păi, în 40 de ani de căsnicie nu mi-ai cumpărat niciodată, nimic ! ( vă sună cunoscut cuvântul, dezbătut şi răsfutut în 350 de nimicuri numite postări ?😉 )
      – Dar bine Rifca, tu nu mi-ai spus niciodată că ai ceva de vândut …..
      P.S.
      Toate căcaturile ce au inundat acest blog,au fost imediat cumpărate şi rumegate de nesătula maidaneză şi de alţi câţiva câini de pripas ce cutreieră leşinaţi pe bloguri, în căutarea unui oscior de ros !
      Situaţie ce-mi aduce aminte de un dialog :
      – De ce primesc unii şi bani pentru postările imbecile de pe bloguri ?
      – Pentru că, de când Lumea, prostia se plăteşte !
      Serios !

    • Dl.Goe said

      Limbricutz este absolut de neinteles cum se face ca ajung unii sau (si) altii sa se deranjeze pentru a bana sau modera un viermisor circular si inofensiv precum domnia ta. Matale ti-ai ancorat fålcile stirbe (tip ventuza) direct in propriul anus si recirculi perpetuu cu mare veselie aceleasi vechi fecale, cu aerul c-ai fi descoperit roata. Faptul ca-ti imaginezi ca ai avea (h)umor este intr-adevar comic. Probabil ca fluidele vascoase pe care le recirculi cu zel te gadila pe dinauntru si de aceea te râzi poznas.

      • stely said

        Limbricutz este absolut de neinteles cum se face ca ajung unii sau (si) altii sa se deranjeze pentru a bana sau modera un viermisor circular si inofensiv precum domnia ta.

        Eu îi inteleg foarte bine . Un excrement ca ăsta împute orice loc unde se aseaza . Nu au nici o obligatie sa suporte mirosul unui căcat împutit , să fie confundati cu o hazna in care colcăie „viermisori circulari” . Prin urmare, recurg la metoda cea mai simpla : il iau pe făras si il arunca acolo unde ii este locul , intr-o hazna adevarata. Astfel, locul perfect curat si aerisit , va putea fi frecventat de vizitatori onesti care dupa posibilitati vor contribui cu ce au in dotare la infumusetarea locului. Altfel nu mai este posibil. Nu exista nici o ratiune pentru eventuale compromisuri. Daca altii vor sa le faca nu au decat. Este locul (casa lor) pe care au dreptul si libertatea s-o imbogateasca cu ce cred de cuviinta.

        • Dl.Goe said

          Sunteti incorigibila, intocmai ca si limbricutzul. Mai intai ca folositi un vocabular pestilential care v-ar califica, in accord cu propria logica, la banare sau/si deversare… Adica ca aveti impresia ca „căcatii împutiti” din vocabolarul unora (pardon de cacofonie) sunt mai aromati decat ai altora si merita tratament preferential. In accord cu judecata cui? Cine sa fie judecatorul si jucatorul care sa decida? … D-na Stely… Sau cine? Apoi ca nu reusiti deloc-deloc sa intelegeti ca combaterea efectelor nefaste ale exprimarii libere (precum faptul de a intra in contact vizual cu exprimari inconvenabile si in clinciuri verbale cu limbricii) nu poate fi eficienta prin ascunderea gunoiului in beci (spam, banare, moderare). Ce s-a ales de blogurile pe care s-a practicat banarea lui Radu Humor de ex? Blogurile acelea pe care proprietarii s-au considerat indreptatiti sa-si aroge rolul de judecatori ai acceptabilitatii mesajelor celorlalti, au avut vreodata, undeva, vreun castig, vreo crestere prin cenzura? Odata inceputa practicarea cenzurii lucrurile au evoluat de la prost la mai prost. „judecatorii” ajungand sa considere „inacceptabile” din ce in ce mai multe lucruri in spusele altora si din ce in ce mai putine in spusele lor insisi. In final dezastru. Dezechilibru. Vizitatorii onesti care pot si vor sa contribuie la infumusetarea locului vor contribui oricum. Cei care nu pot sa danseze vor zice ca e podeaua stramba. Contributorii reali nu intra in atingere si nu vor fi realmente afectati de limbrici precum Radu Humor decat in masura in care, in mare secret, accepta acest lucru, asta fiind in fapt ceea ce isi si doresc, o forma acceptabila de a li se acorda atentie si de a fi facuti sa se simpta importanti).Ceilalti nu. Nici vorba. Impresia mea este ca nu judecati lucrurile facand in schimb recurs reflex la prejudecati, la vechi resentimente, la cai batatorite, intr-o maniera similara cu procesele care i se intampla in ganglionul nervos si limbricutzului cand „vå vede” pe d-voastra. Ma mira ca o contributoare atat de stra-veche pe Arca lui Goe (un loc unde se practica si se accepta libera exprimare) precum domnia voastra poate decadea (mereu) atat de rapid in mrejele tentatiilor totalitare. Se vede treaba ca in adanc nu v-ati vindecat de sindromul „Abalaru – rgele hyperspatiului”, fiind mereu gata sa recidivati.

          Apropo, ati auzit ca psiho(terapeutei) i s-a pusa pata si l-a parasit pe redusul de la Corabia? Ce-o fi apuca-o?, ca acolo Radu Humor si oricine altcineva in afara lor era banat? Cred ca s-a erijat in judecatoare si, evalaunadu-l pe „poezel”, i-a iesit ca fiind indezirabil si i-a banat accesul la admirabilele invataturi marca-mecu, vaduvindu-l de acestea. Jale si hi-hilaritate cat cuprinde.

          Wow: „Nu exista nici o ratiune pentru eventuale compromisuri.„. Asta chiar cå fu tare. Inseamna ceva? Sau e doar „retoricå” si oratorism? Parerea noastra este ca n-aveti incotro si va trebui sa-i dati (un) continut.🙂 Pentru a salva aparentele, dar vai, si intru consolidarea, in subsidiar, a notelor unui caracter ipocrit si duplicitar. Nimic nou sub Soare. Ramane cum am (mai) stablit. Mai precis ca la inceput.🙂 In tot cazul va multumesc pentru aparenta sinceritate, pe care sunt convins ca o promovati cu reala sinceritate. Chestii care tin de frumusetea constructiilor de cuvinte… goale. Constructiile, nu cuvintele.

          • stely said

            Ce s-a ales de blogurile pe care s-a practicat banarea lui Radu Humor de ex? Blogurile acelea pe care proprietarii s-au considerat indreptatiti sa-si aroge rolul de judecatori ai acceptabilitatii mesajelor celorlalti, au avut vreodata, undeva, vreun castig, vreo crestere prin cenzura?
            Sigur, am putea cuantifica acel castig in sensul apararii libertatii cuvantului. In sensul asta, sunt de acord ca avem drepturi egale. Dar vad ca d-voastra aduceti in discutie numai un caz concret. Ce au catigat cei care l-au banat pe acest individ ? Este posibil sa nu fi castigat nimic. Dar de pierdut, ce au pierdut? Daca ma refer la mine, individul nu reprezinta mai mult decat am spus. Si trebuia s-o spun . Am si eu dreptul acesta. Faptul ca am folosit un limbaj „pestilential „, sa avem pardon , am fost chiar blanda . Un comentariu raportat la cateva sute ale lui , mult mai grotesti , inseamna chiar nimic. Daca ar fi sa ne uitam in urma, s-ar putea constata ca am dreptate. Acum m-am folosit de acest prilej sa-mi exprim o anume solidaritate cu acei bloggeri, care l-au luat „pe faras”si, in mod simbolic, l-au aruncat la hazna. „Nimic nu s-a castigat. nimic nu s-a pierdut” , dar ceva transformari au existat . Bunaoara, Arca lui Goe s-a „transformat ” in ceva frumos si placut . Eu , in particular, am avut de castigat mai mult decat ceva .
            P.S. In ce priveste povestea” eventualelor compromisuri” a fost ,da, cam „retorica”. Asa mi-a iesit din „condei.” 🙂

            PPS. Poblema de la Corabia are la origine o simpla gelozie a doamnei . Este o poveste petrecuta numai intre cei doi, pe facebook. Princina fiind, ghici cine si mai ales ce ?? :))

          • Dl.Goe said

            (a) Continuati sa va considerati mai egala decat altii.

            (b) Altii pot considera si chiar considera ca comentarile d-voastra sunt prostii care polueaza locurile in care sunt gazduite. Acelora li s-ar parea corect sa fie eliminate din peisaj. Cand d-voastra va arogati dreptul de a considera ca mesajele altora trebuiesc luate pe faras si aruncate in hazna nu faceti decat sa acceptati ca ar fi corect, benefic si fair-play ca mesajele d-voastra sa fie tratatea in acelasi fel. Practic i-ati dat dreptate lui Dorin Tudoran atunci cand a considerat ca mesajele postate de pupåza lui AVP n-au ce cauta pe blogul sau. Avea conul respectiv dreptate? Si Radu Humor si multi altii au fost banati pe Certocratia. Ce a pierdut astfel blogul acela? A pierdut totul. A ajuns o catacomba decrepita pe care un batranel penibil isi canta frustrarile. Ideea este ca banandu-l pe Radu Humor in mod inevitabil ajungi si la banarea altora, apoi a majoritatii celorlalti. Ba chiar a tuturor. Ceea ce este jalnic. Mai ales in contextul in care oricine poate fi eliminat fara a-i ingradi in niciun fel libertatea de exprimarea (adica fara a te anula pe tine insuti ca vorbitor).

            (d) N-a zis nimeni ca n-ati avea dreptul sa spuneti ce poftiti. Singurele constrangeri vi le aplicati singura. Faptul ca adaugam comentarii prin care amendam reflexele totalitare nu inseamna ca va interzicem sa le aveti si sa le exprimati. Oricum nu mai puteti fi indreptata.

            (d) Arca lui Goe nu l-a banat niciodata pe Radu Humor, lasandu-l sa piara pe limba lui. Ideea ca „frumusetea” Arcei lui Goe ar consta in absenta lui Radu Humor de pe ea, ori ca Arca s-ar fi transformat in ceva „frumos” prin „dezertarea” lui Radu Humor (si eventual prin inrolarea d-nei Stely) este nostima, dar si intristatoare, in masura in care e (si) sincera. Arca a fost mereu cvasi-egala cu ea insasi, in contextul in care nu a abdicat de la ideea ca accepta libera exprimare si libera retragere a oricui.

            P.S. Suntem la curent cu gelozia respectiva. Nu va impaunati prea tare. Aceela era doar varful iceberg-ului. Realitatea este ca d-na Mecu a ajuns la concluzia ca poate fi fanfaroana pe cont propriu intru slujirea ridicolului personal, si ca se poate dispensa de rolul de suporter al ridicolului altora. Ceea ce este cat se poate de corect.🙂

          • stely said

            Trebuie sa ma convingeti cu niste exemple mai concludente ca (eu) m-as considera” mai egala decat altii”. Din ce imi amintesc nu am interzis nimanui sa-mi ia la purecat comentariile. Aceia care au considerat ca ar fi trebui sa fie banate, aveau la dispozitie cuvantul lor contra la al meu. Dorin Tudoran m-a banat , dar nu pentru ca l-am injuriat ci pentru ca am comentat cu argumente, referitor la „problema „Traian Basescu . Imi amintesc ca pe vremea aceea era inca de partea lui Voiculescu, iar scopul pentru care isi lansase proaspata „Certocratie” era discreditarea cu orice pret a lui Traian Basescu, ce castigase pe muchie de cutit al doilea mandat. In comentariul acela spuneam ca se „coace” o noua suspendare si ca dumnealui le face jocul. Ulterior s-a dovedit ca am avut dreptate , atat in privinta suspendarii, cat si in privinta celui pe care il „ajuta” sa-si atinga scopul. Toate comentariile mele politice au avut la baza apararea principiilor si nu atacuri infecte la persoana. Pamfletele lui Dorin Tudoran au fost expuse pe blogul personal , unde nu aveam acces. Sigur, chiar daca as fi avut nu as fi putut sa contest un pamflet, pentru ca el nu este o injurie. Nici d-voastra nu vi le-am contestat. Au fost „inghitite ” greu, dar am luat aminte de ele incercand sa indrept o parte din „defectele” care au fost obiectul satirei.

            Ideea ca „frumusetea” Arcei lui Goe ar consta in absenta lui Radu Humor de pe ea, ori ca Arca s-ar fi transformat in ceva „frumos” prin „dezertarea” lui Radu Humor (si eventual prin inrolarea d-nei Stely) este nostima, dar si intristatoare, in masura in care e (si) sincera.

            Sustin in continuare ca absenta lui a fost benefica . Arca lui Goe a devenit ceva frumos nu din cauza „inrolarii d-nei Stely” ci pentru ca postarile in general au fost „on topic” , ca nu au mai fost bruiate (parazitate) de ghiolbaniile antisemite, sexiste , nationaliste , inestetice al acestui individ. A fost o atmosfera relaxanta ,in care exprimarea a fost cu adevarat libera , expusa analizelor critice , care chiar daca au fost nu au ramas fara replica cuvenita.

            P.S.Nu ma „impaunez”, doar m-am amuzat . Am dat intamplator (la tzanc) de respectivele momente amuzante . Era cat pe-aci sa intervin, dar m-am abtinut. N-am vrut sa pun paie pe foc. Apropo, promiteati candva ca veti face o mica analiza literara si ceva stiintifica la” Planeta Ou”. Eu inca mai consider ca, stilul scrierii , conceptia si ideea poemului, sunt inedite.
            In ceea ce priveste” interpretarea” schematica a cartii „Universul din Nimic” nu pot sa ma pronunt. Dumneaei a facut multe asemenea „scheme”, cartilor citite -respectiv – opera lui I.P.Culianu , I.LCaragiale ( publicate in „Criterii literare, ” parca) dar dupa cum am spus eu nu am „instrumentele ” necesare pentru a le evalua. Altii, din cate am inteles, le-au gasit „intersante ceea ce i-au oferit prilej de mare bucurie.

          • arcaluigoe said

            Celor care mai au dubii in legatura cu posibilitatea de a calatorii in timp le-as recomanda s-o observe pe d-na Stely pe Arca lui Goe. Comentarii precum acestea atesta ca avem de-a face cu o doamna intoarsa in timp cu circa cinci ani, teleportata direct de pe blogul lui Viorel Abalaru. (Din alta perspectiva se cheama regresie). Nu stim exact in ce directive se indreapta. Daca va ajunge sa sustina formal (iarasi) ca nu doar banarae lui Radu Humor era necesara, fireasca, dreapta, corecta ci si a lui goe si ca „dl.” Padina (si altii) au actionat exact cum se cuvenea inseamna ca se indreapta catre trecut. Daca sustine ca nu, doar Humor trebuia cenzurat nu si „goe” atunci inseamna ca…

            D-na Stely, sunteti asa de retrograda pe orbita incat devine descurajant sa ma mai apuc sa mai explicitez inca odata (a opta oara) acelasi lucru. Ar fi prea caraghios. Prin simplul fapt ca vi se pare ca Radu Humor ar trebui banat pentru ca asa considerati d-voastra, dar d-voastra n-ar trebui sa fiti banata pentru ca asa considera dl.Radu Humor, va dati singura exemplul concludent al felului in care va credeti mai egala decat altii. Pozitia la care reveniti abrupt este echivalenta cu a declara ca Arca lui Goe este un spatiu complet nepotrivit cu d-voastra, ca v-ati pierdut timpul degeaba pe aici, nereusind fie sa auziti, fie sa intelegeti, fie sa acceptati, care este spiritual Arcei lui Goe. In esenta d-voastra ati ramasa abålarinå. Va pot asigura ca mesajele d-voastra pe Certocratia suna unora de acolo exact cum va suna d-voastra mesajele lui Radu Humor si ca din aceasta perspectiva avea toata indreptatirea sa va (d)ejecteze. Pe Arca lui Goe nu s-a apucat nimeni sa va evalueze mesajele din aceasta perspectiva. Aici fiecare este liber sa se exprime cum vrea si cum poate. Sa stea, sa plece, sa revina. Se poate plange de mesajele oricui altcuiva dar nu are la indemana niciun mijloc de a interzice sau limita dreptul altora de a comenta liber, sau de a nu mai comenta (prin decisive liber aleasa).

          • d'Artagnan said

            O constatare doar: eu am început să-l moderez pe Radu Humor atunci când DlGoe mi-a reproșat că-l las liber pe blogul meu să-și arunce mizeriile antisemite, și celelelate aiureli, fără să-i dau la ficați. Cu alte cuvinte, nenea ăsta ajungea într-un fel să mă facă prizonierul lui, în numele libertății de exprimare. Eu, doamnelor și domnilor n-am timp de pierdut, să trag cu muscheta în toți dezaxații, și n-am nici chef de multe ori. Nici nu citesc polologhiile lui de foarte multe ori. Și cu toate astea eu trebuia să intru pe blog cât mai des și să-l pun la punct! Hai să fim serioși! Timpul meu este mult prea prețios ca să fac instrucție cu cei de genul ăsta! Iar oamenii ăștia fură o chestie extrem de prețioasă: timpul celorlalți! Un timp în care nu înveți nimic, un timp absolut pierdut! Asta vroia Dl Goe să ajung să fac!🙂
            Cât despre faptul că azi moderezi pe unul (atenție!! moderezi, nu banezi!!), mâine pe altul, logica mi se pare puțin deficitară. Sunt convins că nu sunt genul să mă ia de cap ”puterea” pe care ți-o dă posesia unui blog ca să fac abuzuri când am de-a face cu opinii diferite de ale mele.
            Poate sunt o excepție, cine știe!

          • arcaluigoe said

            @D’Artagnan – Stimate domn si draga amice, a ţine blog este o forma de arta (…). In tot cazul nu este (si nu trebuie sa fie) o munca. Prin urmare este ceva ce se face exclusiv si respectiv exclusiv „din talent”, „in timpul liber”. Este o optiune de petrecere a timpului liber (printre alte optiuni alternative cum ar fi: a face sport, a face sex de performanta, a consuma bauturi alcoolice, a găti mici (si alte preparate culinare pentru altii) si alte pre-ocupari asijderea culminand cu (optiunea suprema) aceea de a nu face nimic (cu varianta divina „a face nimic”). Pentru a fi exhaustiv ar trebui sa mentionez (explicit) si varianta pasiva a acelorasi optiuni, cea contemplativa in care alegem sa nu facem nimic din cele insirate mai sus dar sa fim martori (observatori, spectori, cititori, cinefili etc) ai felului in care altii se indeletnicesc cu astfel de lucruri (mai sus mentionate). In sfarsit sa nu deviem inca si mai mult. Pe scurt a tine blog este o arta care se face din talent in timpul liber. Aceasta este formula calitativa a tinerii blogului bazata pe doua ingrediente (aparent distincte): talent si timp (musai liber). Cel caruia ii lipseste vreunul dintre aceste ingrediente nu poate tine blog, fiind fortat sa se orienteze catre alte variante de petrecere mai adecvate cu sine (a se revedea si lista de mai sus). De abia din punctul in care niciunul dintre cele doua ingrediente nu este cu desavarsire absent incepe drama, caci calitatea blogului depinde (aproape exclusiv) de cantitatea disponibila a celor doua ingrediente. Aici as face precizarea ca „timpul” (cantitatea de timp liber) nu trebuie vazut (in context) musai ca fiind numarul insumat al orelor disponibile (pe zi). Mai degraba putem cuantifica timpul la blog folosind o unitate de masura adaptata special: „secunda-blog”. O astfel de unitate de timp ar reprezenta durata necesara pentru indeplinirea celei mai mici unitati de actiune pe blog (considerand ca suntem destul de inteligenti sa ne imaginam asa ceva). De ex. Pentru a decide ca este necesar un articol nou ar fi necesare 10 secunde-blog. Pentru a-l scrie ar fi necesare in medie (sa zicem) 3000 de secunde blog. Pentru a citi un comentariu 30 de secunde blog, etc, etc, etc. De aici se poate deduce cu usurinta ca cele doua ingrediente „talentul” si „timpul-liber” sunt convertibile unul in altul. Asa dupa cum in lumea muncii si a business-ului timpul inseamna bani, si banii inseamna timp, tot asa si in aria artei, timpul inseamna talent si talentul inseamna timp. (Ceilor care mai au dubii in privinta asta le recomandam sa revada „Ziua hârciogului” https://www.youtube.com/watch?v=gpNjbSzVoQ4 )
            Cu cat suntem mai inteligenti, mai talentati, mai rapizi cu atat putem face mai multe lucruri in unitatea de timp clasic, ca si cum am avea mai mult timp (relativ la norme, la altii, etc), si deci dispunem de mai multe scunde-blog. Si invers, cand avem timp destul putem face lucruri uluitoare care denota talent, inteligenta, calitate. Asadar a spune ca nu avem timp sa facem ceva anume inseamna ori ca nu vrem sa facem acel ceva, ori ca nu avem talent sa facem acel ceva. Prin urmare ideea nostima ca l-ati fi „moderat” (ce modereare? cenzura in toata regula) pe Radu Humor pentru n-ati avea timp de pierdut este un fel de a spune ca nu aveti destul chef si/sau destul talent pentru a intre-tine (fara efort) un blog, asa cum s-ar cuveni. Faptul ca precizati circumstantele atenuante si imprejurarile in care s-au produs anumite fapte reprobabile va poate califica pentru reducerea pedepsei (sau aplicarea cu suspendare) dar nu transforma fapta intr-un corecta, adecvata, morala. Mi se pare ciudat c-am devenit partas (co-autor) la cenzurarea limbricului la Hanul Muschetarilor. Criticand starea la la care ajunsese Hanul ca urmare a scaparii de sub control a fenomenului „Humor”, nu am avut niciun moment in vedere ideea ca masura potrivita ar fi fiind cenzurarea limbricului si sunt convins ca domnia voastra (cunoscandu-ne) a stiut in permanenta despre cum stau lucrurile in privinta asta. Presupun ca nici nu trebui e sa mentionez explicit cam ce fel de masuri ar fi fost mai potrivite (daca ar fi fost si posibile). In fine acuma, asta ati putut sa faceti, asta ati facut, dar asta nu inseamna catrusi de putin ca cenzurarea replicilor inconvenabile ar fi fiind corecta, morala, utila, in acord cu deontologia comunicarii… Fiecare blogger are in „rucsac” un pachet mai mare sau mai mic de „talent-timp(liber)”, si in functie de marimea acestui pachet (caci marimea conteaza) pro-creaza un blog ale carui valoare-frumusete- succes sunt proportionale cu respectiva marime. Acesta este cadrul in care se intampla ceea ce se intampla la blog. Cand se iese din cadru nu se mai intampla. Unele actiuni (sau inactiuni) grabesc si/sau uratesc iesirea din cadru, mai mult decat altele. Alte actiuni (sau inactiuni) dimpotriva, incetinesc si/sau infrumuseteaza felul in care se iese din cadru, caci pana la urma niciun blog nu e vesnic. Noua personal ni se pare ca cenzurarea replicilor altora, restrangerea dreptului la libera exprimare, este unul dintre factorii majori de diminuare si uratire a unui blog, ca efect global asupra acelui blog in ansamblul sau spatio-temporal, chiar daca punctual, vom avea impresia ca ceva a fost imbunatatit, salvat, cosmetizat, prin retragerea dreptului altcuiva la replica. O justificare echivalenta cu cea oferita de d-voastra pentru decizia de a-l cenzura pe Radu Humor (un biet limbric decrepit) are cu siguranta si Contele de Saint Germain pentru gestul de a va fi banat pe d-voastra. In plus ganditi-va ca oricat de mult am refuza sa credem ca este adevarat, totusi, fiecare blog are exact comentatorii si comentariile pe care le merita. A incerca sa ajustam artificial aceasta realitate nu poate avea decat efecte nefaste. Efectele secundare vor actiona mereu in asa fel incat sa refaca si sa amplifice efectul pe care am vrut sa-l eliminam „cu forta”.

          • stely said

            D’Artagnan ,
            Sunt de acord cu d-voastra . Sa-l lasi sa piara pe limba lui este si nu este o reusita totala. Cand iti este lumea mai draga apare ca un rahat in carare.
            Am uitat sa spun ca printre alte momente care mi-au fost potrivnice sa fac acel comentariu (text) „on topic” a fost si prezenta acelor comentarii, pe care chiar daca nu le-am citit, nu aveam cum sa nu le recunosc ca fiind infecte. Pur si simplu mi-a taiat cheful sa mai comentez, desi mi-am dat seama ca asta urmareste. De aici si ideea ca nu ar mai exista ratiunea unor eventuale compromisuri. Compromisul ar fi fost cu mine insami . sa-l ignor asa cum l-am ignorat mai mereu. De data n-am mai vrut sa-l ignor.
            P.S. Multumesc pentru consens. 🙂

          • d'Artagnan said

            Stely🙂
            Mai am o constatare: atunci când scriu pe blogul altora nu cer niciodată banarea vreunui alt comentator, pentru simplul motiv că nu este în responsabilitatea mea conținutul blogului respectiv și nici nu trebuie să-i apăr, să le protejez sensibilitatea celorlalți comentatori. Pe blogul meu, sunt de părere că da. Așa că dacă n-am timp, dacă văd că ceilalți care-mi frecventează blogul sunt foarte deranjați, dacă problema tinde să devină cronică, mă gândesc și la moderare.
            Așa că între noi este și nu prea consens.🙂

          • stely said

            D’Artagnan ,
            Da, sunt de acord si cu acest aspect. Marturisesc , insa , ca nu imi amintesc de vreun episod in care sa fi cerut banarea cuiva pe blogurile pe care le frecventez si eu. Nici nu aveati cum .Poate voi fi cerut ajutorul , in sensul de a nu fi participant (complice) pasiv la grobianismele unor indivizi . Ajutor, in sensul de a-i atrage atentia aceluia ca are un comportament jegos, nicidecum sa fie banat. Dar, daca va amintiti ca v-as fi cerut asa ceva, inseamna ca pretentiile mele au fost exagerate. Ideea ar fost sa nu declansez cu interventiile mele o disputa cu un individ de genul aceluia , mai ales daca se baga in discutie nu pentru a participa la topic, ci doar a-si exhiba obsesiile.
            Recunosc, am avut retineri sa intervin „direct”in disputele in care sunt tinta acelor dezaxati. Acum (da)am intervenit, dar dupa cum se vede m-am folosit de o intrebare retorica a D-lui Goe. Mai precis am raspuns in locul acelor bloggeri ca il baneaza pe „limbricutz”.
            P.S. De fapt nici acum nu i-am cerut adminului(„care e”) sa-l baneze, ci doar mi-am exprimat o parere fata de „banarea” acelui indivd care are un comportament sub orice critica . Faptul ca D-l Goe mi-a interpretat „opinia” ca fiind o dovada de „totalitarism ” este altceva . Dansul a facut o deductie, stiind ca in trecut am mai avut asemenea discutii. Insa dupa cum si dansul stie , acel trecut este ingropat de mult. 🙂

          • stely said

            Erata : ” v-oi (v-am) fi cerut ajutorul ”
            P.S. scuze , mai sunt cateva chestii, minore zic eu . ex : „acelor bloggeri care il baneaza…”

          • stely said

            @Arca lui Goe,

            Daca ati ajuns la concluziile de aici :

            D-na Stely, sunteti asa de retrograda pe orbita incat devine descurajant sa ma mai apuc sa mai explicitez inca odata (a opta oara) acelasi lucru. Ar fi prea caraghios.

            … de aici :

            Comentarii precum acestea atesta ca avem de-a face cu o doamna intoarsa in timp cu circa cinci ani, teleportata direct de pe blogul lui Viorel Abalaru.

            …si de aici :

            Nu stim exact in ce directive se indreapta. Daca va ajunge sa sustina formal (iarasi) ca nu doar banarae lui Radu Humor era necesara, fireasca, dreapta, corecta ci si a lui goe si ca „dl.” Padina (si altii) au actionat exact cum se cuvenea inseamna ca se indreapta catre trecut. Daca sustine ca nu, doar Humor trebuia cenzurat nu si „goe” atunci inseamna ca…

            precum si de aici :

            Va pot asigura ca mesajele d-voastra pe Certocratia suna unora de acolo exact cum va suna d-voastra mesajele lui Radu Humor si ca din aceasta perspectiva avea toata indreptatirea sa va (d)ejecteze.

            Inseamna ca, fie nu ati citit , fie ati facut abstractie de ceea ce am scris aici :

            D’Artagnan ,
            Da, sunt de acord si cu acest aspect. Marturisesc , insa , ca nu imi amintesc de vreun episod in care să fi cerut banarea cuiva pe blogurile pe care le frecventez si eu.

            si aici :

            Recunosc, am avut retineri sa intervin „direct”in disputele in care am fost tinta acelor dezaxati. Acum (da)am intervenit, dar dupa cum se vede m-am folosit de o intrebare retorica a D-lui Goe. Mai precis am raspuns in locul acelor bloggeri care il baneaza pe „limbricutz”.

            …si aici …

            P.S. De fapt nici acum nu i-am cerut adminului(„care e”) sa-l baneze, ci doar mi-am exprimat opinia …”

            precum si aici :

            Toate comentariile mele politice au avut la baza apararea principiilor si nu atacuri infecte la persoana. Pamfletele lui Dorin Tudoran au fost expuse pe blogul personal , unde nu aveam acces. Sigur, chiar daca as fi avut nu as fi putut sa contest un pamflet…
            dar si aici :
            Faptul ca D-l Goe mi-a interpretat „opinia” ca fiind o dovada de „totalitarism ” este altceva . Dansul a facut o deductie, stiind ca in trecut am mai avut asemenea discutii. Insa dupa cum si dansul stie , acel trecut este ingropat de mult.

            Prin urmare, daca argumentele(explicatiile)mele au fost ignorate ,consider ca nici eu nu am cum sa va conving ca asocierea mea cu individul in speta este fortata si chiar jignitoare.

            P.S. In privinta asocierii cu bloggerul „Abalaru” as avea o intrebare : anume, ce rost au avut scuzele pe care i le-ati adresat acum catva timp daca ati crezut ca vi s-a incalcat dreptul la opinie prin banarea sau nepublicarea comentariilor pe blogul dumnealui ?

          • d'Artagnan said

            DlGoe, sunt cu totul de acord că stau prost la amândouă ingeridentele: și la talent, și la timp. Dar ce pot să fac, dacă totuși inima-mi dă ghes să țin un blog?! Amândoi vrem să ne deplasăm de la Ploiești la Focșani, dar fiecare are un mijloc de (loco)comoție adecvat, după posibilitățile sale: dumneavoastră un Mercedes, eu o Dacia 1310. Sport. Atâta am, atâta pot, atâta fac. Alternativa ar fi să nu mă mișc, ceea ce nu este deocamdată o opțiune entru mine, poate mai încolo, atunci când raportul timp/talent va fi chiar dezastruos și nu voi mai avea nicio plăcere.
            Bineînțeles că opțiunea de moderare (și nu cenzură în toată regula) nu ați avut-o în vedere, vă cunosc mult prea bine, dar nici opțiunea de jandarm al acestui individ nu mi se pare atrăgătoare. Eu am adus aminte de acest episod doar pentru că ați pornit o discuție despre cenzură/moderare și am vrut să dau un exemplu de resort care te poate aduce aici.

          • d'Artagnan said

            Na, că a plecat comentariul înainte să-l termin…
            Spuneți că ” O justificare echivalenta cu cea oferita de d-voastra pentru decizia de a-l cenzura pe Radu Humor (un biet limbric decrepit) are cu siguranta si Contele de Saint Germain pentru gestul de a va fi banat pe d-voastra.”.
            Justificare echivalentă?! Că n-ar avea nici el timp?
            DlGoe, în primul rând că Humor este moderat la mine, iar eu sunt interzis la Saint Germain. Dar cel mai important lucru este justificarea în sine: justificarea mea pentru că-l moderez pe individ nu este că n-am timp, ci pentru limbajul rasist și antisemit. Pe mine germainul m-a interzis pentru că nu achiesez la ideile lui politice, diferența este colosală.
            Stimate domn și dragă amice, de ce tot încercați să vă impuneți viziunea asupra vieții și morții unui blog, cu atâta categorică certitudine? Cumva poate din cauza faptului că în copilăria dumneavoastră blogeristică ați fost de atâtea ori abuzat?🙂 Și ați rămas cu sechele?🙂
            Și eu am fost abuzat, m-am mai enervat, mi-a trecut, am mers mai departe, și nu m-am dus în nicio extremă: nici de interzicere totală, nici de libertate totală. Trebuie să recunosc că am plecat la drum cu blogul inspirat de dumneavoastră: libertate totală. La un moment dat, însă, vizitatorii mei, colegii mei de blog (și nu mă refer la coproprietari), au ajuns să fie (să se simtă) atât de jigniți de limbajul obscen sau rasist al câtorva comentatori încât au vrut să plece.. Libertatea de exprimare a unora nu trebuie să interfereze atât de contondent cu a altora. Poate nu toți au disponibilitatea să se-njure în public cu te miri ce dezaxat. Și atunci vor pleca, și dezaxații se vor bucura de victorie, pișându-se victorios în piața publică. Sau în han.
            Ce vreau să spun este că merg pe moderație, așa cum se merge și în lumea reală. Așa cum sunt eu, de fapt.
            Observați că eu n-am făcut niciodată vreo observație despre CUM ar trebui ținut un blog? Despre ce e bine și ce nu?

          • arcaluigoe said

            @D-arta… Normal ar fi trebuit să-i răspund mai întâi d-nei Stela (…) (cronologic & lady’s first), dar întrucât nu m-am hotărât încă ce să includ si ce nu in răspunsul care i se cuvine, o sa va spun d-voastră doua/trei vorbe:

            a) Mesajele lui Radu Humor care nu apar nu sunt „moderate” ci (pur si simplu) cenzurate. Se face abuz de formula „moderare” care este folosită ca sinonim prețios pentru „cenzurare”. Moderarea înseamnă cu totul altceva si nu cred ca este cazul sa intru in detalii terminologice. Cenzura comunista exact asta făcea, selecta materialele care puteau sa apară si le „ascundeau” pe celelalte. Moderarea este o arta mult mai complicata pe care putini sunt in stare sa o practice.

            b) Oricât ați încerca sa va amăgiți si oricâte justificări si nuanțări veți propune, nu este nicio diferența esențială intre cenzura practicata de d-voastră si cea practicata de către auto-intitulatul Conte de Saint Germain. Diferențele sunt minore, nesemnificative, de nuanță, precum cele dintre culoarea ochilor sau lungimea nasului. Fiecare blogger se confruntă cu o discrepanță mai mare sau mai mica intre ceea cea așteaptă el de la vizitatorii-comentatori si ceea ce primește de fapt. Lărgimea zonei dintre „ideal” si „acceptabil” este specifica fiecărui blogger, dar oricât de larga i-ar fi inima, orice blogger se confrunta mai devreme sau mai târziu cu situații in care unele reacții ale „interlocutorilor” îl scot din zona de confort aducându-l într-o zona pe care el o considera inacceptabila. Un comentator poate spune lucruri inacceptabile pentru blogger (inacceptabile pentru ca-i rănesc simțul estetic, pentru ca-i ofensează inteligenta, pentru ca-i gonește „clienți”, pentru ca-l pune pe blogger într-o poziție de inferioritate, pentru ca-i strica ploile făcând ca aria de comentarii sa fie altceva decât ar vrea el blogger-ul sa fie, pentru ca unele comentarii (repetitive) denota prostie sau inteligenta incompatibile cu prostia si inteligenta blogger-ului. Un ego spune ceva care nu convine altui ego, intr-un cadru in care unui ego i se da posibilitatea tehnica sa-l cenzureze pe celălalt. Il cenzurează sau nu? Aceasta-i întrebarea. D-voastră ați cenzurat ceea ce nu v-a convenit. Contele de Saint Germain a cenzurat tot ce nu i-a convenit. Care e diferența? Ca d-voastră alegeți unele dintre mesajele lui Radu Umor si le postați? Ei asta-i acum… O faceți doar pentru a salva aparentele. Mesajele alea pe care i le postați (de milă ?!) sunt la fel de stupide si de inutile ca insul însuși, dar va pierdeți vremea sa le citiți si sa decideți ca pot trece așa… ca sa va dați „deontolog”. Aveți timp de pierdut. Contele de Saint Germain nu are. In plus are un simt de anticipare mai bun si știe dinainte ce anume nu-i convine. Nu sunteți cu nimic mai imprevizibil decât Radu Humor (mai nimeni nu e) așa încât știe ca veți continua sa spuneți lucruri inacceptabile in raport cu așteptările sale, iar cenzurarea selectiva ar fi pierdere de vreme. De vreme ce tot a ales sa va cenzureze ce-ar mai conta câteva mesaje scoase de la cenzura si postate? V-ați simți consolat daca ar scoate unele dintre mesajele cenzurate si vi le-ar posta? Ați fi mai fericit? V-ați schimba impresia despre el? V-ar conveni mai bine sa facă sa va ajustați mesajele după calapodul lui așa încât sa apară unele dintre ele? Felul in care încercați sa fiți mai egal si decât Contele de Saint Germain si decât Radu Umor (considerând ca d-voastră aveți toate motivele sa cenzurați iar altul nu) este identic cu cel practicat de către d-na Steliana Ionesco (si de d-na Carmen-Maria Mecu, ambele învățând-l ad litteram de la Viorel Abălaru). La urma urmei ar trebui sa țineți cont ca Radu Umor, la fel ca si ceilalți vizitatori pe care-i aveți, este atras la Hanul Muschetarilor si nu pe alte bloguri, fix de felul in care țineți blogul, de felul in care va scrieți articolele si in care va alegeți tematica, si de felul in care comentează ceilalți, si ca-si îngăduie sa comenteze in strict acord cu nivelul valoric al blogului. Este unul dintre cititorii-comentatori pe care reușiți sa-i atrageți si sa-i faceți sa se manifeste. Nu poate fi exclusiv vina lui pentru felul in care se manifesta. Cenzurându-l pe el va cenzurați si pe d-voastră. La fel, fix la fel, cum face Contele de Saint Germain. In prostia lui, lui Radu Humor i se pare ca hanul este locul potrivit in care poate spune lucruri care sa producă efecte, iar d-voastră, cenzurându-l (la fel ca si amicul Phortos) ii demonstrați ca așa este, ca poate efectiv sa producă efecte si, la o adică, sa se pișe pe han.

            c) D-voastră nu faceți decât sa prezentați justificări, explicații, circumstanțe atenuante, mobiluri pe care le considerați d-voastră înșivă corecte, drepte, obiective, rezonabile, ca răspunsuri neverbale la acțiunile verbale ale unora dintre vizitatori. Ne comunicați ca ați procedat așa pentru ca nici un al mijloc de răspuns (dintre cele verbale) nu v-a fost la îndemâna fie pentru ca va depășeau efectiv capacitățile, fie pentru ca vi se păreau prea „costisitoare” (deci din neputința sau din calicie), si vi se pare ca aceasta ar fi o demonstrație a faptului ca cenzura este corecta. Sper ca sunteți in stare sa sesizați inconsistenta logica a unei atare demonstrații. Faceți si d-voastră ce puteți, ce va convine. Nimeni nu va poate obliga sa procedați altminteri. Va rog sa remarcați ca noi am precizat ce e bine si ce nu, in acord cu deontologia si logica comunicării, in acord cu principiile egalității intre vorbitori, cu al dreptului inalienabil la libera exprimare, cu al dreptului la replica, cu principiul simetriei si al reciprocității care presupune la vorbe (orice vorbe) răspunsuri cu vorbe (sau cu tăceri) iar nu răspunsuri non-verbale, măciuci, capete in gura, cenzura. Formal suntem de acord cu ceea ce declarați ritos si cu naivitate: „Libertatea de exprimare a unora nu trebuie să interfereze atât de contondent cu a altora”. Într-adevăr, d-voastră procedați invers. La han libertatea de exprimare (potențiala) a unora interferează contondent cu a limbricului Radu Umor pe care-l cenzurați. Totuși spunând(u-va) ce e bine si ce nu e bine, nu va spunem nicio clipa cum ar trebui sa procedați. Vi se pare numai, iar cauza acestor păreri care vi se fac este stric interioara (exact la fel ca in cazul altora care-si imaginează ca dl.Goe ar încerca sa impună altora „metodologii” sau sa exporte democrație). Cenzura este greșita. Este un abuz. Daca n-o puteți evita, deh… asta este, nu va poate faceți nimeni nimic. Si d-voastră aveți libertate deplina de exprimare. Așa va exprimați d-voastră. Cine ce treaba are? Noi constatam, atât, cu convingere, cu tenacitate, cu răbdare, este adevărat, dar in nici un caz nu „tot încercăm să impunem nimănui (ah) „viziunea noastră asupra vieții și morții unui blog, cu atâta categorică certitudine”. Va alintați mai ceva decât d-na Mecu. Noi in nici un caz n-am fi îndreptățiți sa va impunem sa nu va mai exprimați cum va exprimați pentru ca ar însemna ca negam ceea ce susținem. Premisa ipotezei cu care vreți sa finalizați discuția este falsa. 100% falsa.

            d) Ipoteza devastatoare cu care veniți sa dați lovitura de gratie in „disputa tematica” născută din discuția noastră amicala, este înduioșătoare. Aveți impresia ca daca găsiți motivele sau împrejurările prin care cineva este dedicat susțineri valabilității unui anumit enunț, asta ar putea in vreun fel sa slăbească consistenta sau chiar sa anuleze valabilitatea acelui enunț. N-ar fi prima oara când apelați la asemenea argumente „pseudo-logice”. Cu siguranța ca experiența mea in lumea virtuala are contribuția ei la felul in care judec lucrurile, dar este departe de a avea ponderea pe care o sugerați d-voastră plin de speranța. Si daca ar avea tot n-ar conta (n-ar trebui sa conteze) deloc in economia discuției. Realizați? (P.S. Despre așa zisele „abuzuri” la care ar fi fost supus dl.Goe, interzis, banat, cenzurat, in multe locuri, (abuzându-i el pe alții după unele opinii) as vrea sa avem ocazia sa vorbim cândva pe un fir separat, caci confuzia e adânca si as avea multe lucruri bune de zis. Nici vorba de vreun abuz, caci noi am practicat mereu exprimarea libera (de constrângeri si prejudecați) inclusiv in spam, unde mesajele ne-au fost citite si asimilate cu sfințenie întotdeauna).

            e) D-na Steliana, pe acest fir, d-voastră v-as spune pe moment ca aveți humor, mult humor. Deocamdată atât.

          • Dl.Goe said

            @Stely & D’Artagnan – Deh, problemele comunicarii (si nu numai). Ca daca n-am avea probleme de comunicare (si nu numai) am fi renuntat sa mai postam comentarii pentru ca am fi terminat demult tot ce aveam sa ne spunem. Asa insa, artificii… iluzii, erori… Gresind va voi comunica replica noastra in raspuns la erorile (de comunicare si nu numai) pe care le faceti, redundând si divagand. Pastrez speranta (desarta?) ca martorul (prea cinstitul cititor, citit si unic) va fi in stare sa aprecieze ca redundantele si divagarile noastre sunt mult mai bune decat ale voastre. Pana ne va ajunge pe noi din urma ora necesara redundarii divagante, bucurati-va de asteptare. Serviti.

            P.S. Mic… amendament . Am ce-i drept masina germana, dar nu e Mercedes ci… Trabant. Si cand plec in excursie de la Ploiesti, nu ma duc la Focsani ci la Baicoi.

          • stely said

            @Arca lui Goe,
            d-voastră v-as spune pe moment ca aveți humor, mult humor. Deocamdată atât.
            Consider ca „atât” si …nimic mai mult este de ajuns cât să fi priceput…
            Însa de ceva timp sunt foarte trista . 😦

          • Dl.Goe said

            Ooo, nu nici vorba, nu-i de ajuns… Caci n-ati primit inca raspusuri la intrebari… Ar fi pacat sa ramana nelamurite. Acuma or fi unele dintre intrebari fara sens, ilogice, dar ar fi inelegant sa le ignoram. Nu?

            P.S. Vad ca va consolidati obiceiul de a face copy-paste engross cu comentariile pe care le comentati.🙂

          • Dl.Goe said

            Vad ca asteptati cu nerabdare sa va intreb „De ce sunteti trista?”. Apropo, de ce sunteti trista? Sa fie din cauza ca INTJ nu mai comenteaza pe Arca lui Goe?

          • stely said

            Nu ma asteptam sa ma intrebati, intrucat tristetea mea nu prezinta importanta aici pe Arca lui Goe. Dar in ceea ce-l priveste pe INTJ sunt mai de graba ingijorata .
            P.S. „Văd ” ca va deranjeaza „copy -pastele” mele. O sa tin minte si altadata am sa le evit.

          • stely said

            Apropo, dar de „M u g u ru z a „, Sharapova , Kvitova & R a d w a n s k a ce ziceti ? Sper ca nu ati pariat pe M u … Eu am tinut cu Kvitova.

          • Dl.Goe said

            Dar daca tristetea d-voastra nu prezinta importanta aici pe Arca lui Goe, de ce ati adus-o (mentionand-o) aici, pe Arca lui Goe? Sunteti ambigua…

            Muguruza, Sharapova etc? Cu cine am tinut? Deh, de la un punct incolo nu mai tii cu nimeni si esti in contra tuturor.🙂 Dadeam vina pe maciucareasa pentru abureala din tenisul feminin. Acuma na! Maciucareasa le-a lasat sa se faca de ras si singure, fara ajutorul ei si fetele vesele si-au respectat firma. Cele mai slabe le-au invins pe cele proaste. intr-o competie bizara de-a-ndoaselea, in care cel mai nevolnic invinge… Aga era cea mai potrivita in peisaj… Multumita luminatei noastre compatrioate.

            Noi nu pariem. Cel mult facem pronosticuri.🙂 Fara sa stim de ce unii le considera pariuri. Pronosticul nostru facut pe Arca lui Goe, din vreme, a fost ca Muguruza va castiga competitia disputandu-si finala cu Angelique Kerber. Ce-a iesit in realitate ar fi fost intr-adevar mult mai plauzibil in contextual entropic actual. Ma bucur ca macar la dublu a castigat una dintre favoritele mele din toate timpurile: Martina Hingis.

          • d'Artagnan said

            Comentariul răspuns arată un raport excelent timp/talent, din păcate inaccesibil mie. Eu scriu greu,puțin (și de multe ori și prost). De aceea, probabil, și reacțiile diferite la stimuli exteriori.
            Punctul dumneavoastră de vedere este, desigur, pertinent, ceea ce nu înseamnă că aș fi cu totul de acord cu el. Adică, îl accept în totalitatea lui, mai puțin în punctele esențiale, unul dintre ele fiind această constatare :” nu este nicio diferența esențială intre cenzura practicata de d-voastră si cea practicata de către auto-intitulatul Conte de Saint Germain. Diferențele sunt minore, nesemnificative, de nuanță, precum cele dintre culoarea ochilor sau lungimea nasului.”
            Vă înțeleg pe undeva logica echivalenței, dar nu pot fi de acord cu ea.
            Prea nivelați, prea sunteți reductionist . O poziție politică nu poate fi la fel cu o flegmă-n față, o înjurătură la fel cu o instigare la ură rasială. Aveți poate impresia că nu văd pădurea din cauza copacilor, dar atâta-mi este înălțimea acum, a mea și a celorlalți din jurul meu.
            Vorbeați de ”amicul” meu Porthos 🙂 … aș putea face o echivalență cu el. ”Amicul” meu, dintre toate societățile posibile, este adeptul unui stat ultraultraminimal, în care multinaționalele să ajungă să exercite atribuțiile statului, în care rolul în societate al omului de afaceri să crească exponential. Ne explică asta de dimineață până seara, de ce este mai bine ca societatea să funcționeze strict ca o firmă de bussines, și de ce orice intervenție a statului în societate este contraproductivă, nocivă chiar. De ce oare susține cu atâta înverșunare asta? Cel mai probabil pentru că el se află între cei 1% care ar urma să conducă lumea. De ce susțineți dumneavoastră un blog ultraminimal, în care atribuțiile ”statului” (administratorului de blog) să fie inexistente? Probabil din același motiv ca și amicul meu Porthos, pentru că faceți parte dintre cei aleși, 1%, care au un raport timp/talent mult deasupra celorlalți.🙂
            DlGoe, o societate fără prințipii înseamnă că nu le are! Dumneavoastră îndemnați la un soi de Vest Sălbatic, cu legea celui mai tare-n clonț! Din punctul meu de vedere este o involuție. Dumneavoastră susțineți un soi de darwinism extrem, eu cred însă că am trecut de etapa asta. Darwinism să fie, dar ceva mai moderat!
            La cât mă justific s-ar părea că sunt un cenzor dur și radical, ce sancționez până și furturile din buzunare!
            Ei aș! Eu mă ocup doar de crime cu premeditare!

            Ok, poate procedez greșit! Atunci așa să fie: am cenzurat, cenzurez, voi cenzura!
            P.S. În acest moment nu există nimeni moderat (cenzurat) pe blogul meu. E doar o întâmplare, pentru că în secret ador să cenzurez, îmi place senzația de stăpân absolut pe care mi-o dă această îndeletnicire… așa că aviz amatorilor!

          • Dl.Goe said

            @D’Artagnan – Fara sa fi ajuns la plictisitoarea concordanta a vreunui u-topic deplin acord, cred totusi ca am reusit un pic sa ne clarificam pozitile relative, avand surpriza sa constatam ca nu-s chiar asa de indepartate si de ireconciliabile una fata de alta. As mai mentiona doar ca talent-timpul d-lui Goe este cat se poate de echivalent (comparabil) cu cel al d-lui D’Artagnan. Nici mai mult, nici mai putin. Nu cred ca daca am face incognito schimb de locuri (si am scrie, noi la Hanul Muschetarilor si d-voastra pe Arca lui Goe), s-ar intampla schimbari spectaculoase in peisaje. Nu sunt sigur nici macar ca s-ar produce migratii de musterii fideli de la un local la altul. Al doilea lucru pe care as vrea sa-l mentionez, ar fi despre convingerea d-voastra ca nu aveti tendinte totalitare, ca practicarea cenzurii nu-i un miraj si un drog care sa va prinda in mreje, sa creeze dependenta si sa va faca sa vreti mai mult, si mai mult, si ca n-ati fi capabil sa faceti din practicarea acestui exercitiu de putere un hobby. Ziceti, si pe buna dreptate: „Haide domne, unde o fi vazut dl.Goe dictatorul din mine. Eu tiranul?! Dar ce-am facut? N-am facut decat sa-i tund nitzel mustatile unui papagal cu par pe limba. Dar nu simt acum nicio atractie pentru o astfel de petrecere (a timpului liber) si nici in viitor nu are cum sa mi se intample. Sunt un om cu masura. Cavaler de onoare”. Ceea ce este (pare) cat se poate de adevarat. Cu siguranta ca aveti o rezistenta fata de ispita ajustarii prin cenzura a universului vorbelor, mult peste media bloggerilor, dar ar trebui sa fiti constient ca aceasta aparenta este ajutata si de contextul favorabil (sub acest aspect) in care va aflati. Cum-necum, nu aveti multe motive pentru a cenzura. Nu va confruntati (in context), nici pe departe cu o reala provocare in acest sens. Datele initiale si locul la care a ajuns blogul d-voastra si personajul D’Artagnan, prin insasi natura lor nu ofera agresorilor potentiali camp de actiune (ca o casa din care nu prea exista lucruri de furat si/sau de vandalizat, simbolic). Mult, dar mult mai expus era amicul Adrian Nastase (de ex). Cum ati reactiona daca ati ajunge cumva in postura de a va confrunta cu presiuni pe masura (care sa va faca sa va ganditi la cenzura ca la un mijloc de a va apara prestigiul (real sau imaginar nu (prea) conteaza), imaginea, posesiile (virtuale desigur), confortul mental, stima de sine si sentimental propriei importante), nu se stie. D-voastra ziceti ca nu-i niciun risc si ca ati ramane acelasi ins cu masura. E posibil. Ceea ce ma intreb eu (pur retoric) este daca masura ar ramane aceeasi. Zero inmultit cu ceva (orice) då tot zero, dar ceva inmultit cu mult poate da o valoare semnificativa, adesea dincolo de pragul critic care transforma un om de rand, pasnic si simpatic, intr-un monstru odios. Impresia mea este ca stati sensibil mai bine decat (de ex) d-ni AVP si Dorin Tudoran, sau d-le Mecu si Stely, ori ITM, Madame Blogary si etc, dar inca nu sunt convins ca stati mai bine decat Manuela lui Nastase, fata cu tentatia cenzurarii vorbelor (prea) inconvenabile. Poate vom avea ocazia sa vedem pe viu. Poate nu. Nu se stie.🙂

          • Dl.Goe said

            Incredibil! Uluitor! Gasim prin gazete un text recent la ziaristului Nea Zapada (aka Ion Cristoiu)… Dar ce sa fie oare asa de fabulos intr-un text produs de tatal puilor vii nascuti de gaina cu uter? Mare lucru n-ar avea ce sa fie. Este (in linia melodica cunoscuta a respectivului cant/autor) un text stupid, o insailare care denota lipsa oricarei urme de talent literar (o compunere de baiat smecher de cartier, repetent) si, in acelasi timp o colectie ilogica de pseudo-argumente de-a dreptul tâmpite (serios, nici nu merita sa ma apuc sa explicitez). Partea nostima consta in convergenta totala a acestui text cu textele echivalente al e lui Dorin Tudoran, omul care-l detesta ca nimeni altul pe piticul utecila. Marile spirite se intalnesc. Iata:

            Dacă eşti persoană publică într-o ţară, într-un oraş sau chiar într-un cătun, ai imensul dezavantaj că bravii tăi concetăţeni sau consăteni simt nevoia să aibă o stare sufletească faţă de persoana ta. Nu numai s-o aibă, dar s-o şi exprime.Starea de simpatie se exprimă foarte simplu. Întâlnindu-te pe stradă, purtătorul neştiut al simpatiei îţi trimite, pe post de pupic, un zâmbet prietenos. Dacă e cumva îndrăzneţ, ca un pionier sovietic, te opreşte, pentru a-ţi formula câteva din binecunoscutele clişee ale unor astfel de ocazii: Daţi-i (sau, mă rog, dă-i) înainte! Vă iubim (sau, mă rog, Vă iubesc!), Vă mulţumim că existaţi. Sunt şi situaţii când necunoscutul sau necunoscuta îţi strânge mâna sau chiar te strânge în braţe, cu pupăturile de rigoare, deşi, între noi fie vorba, nu-ţi e nici amic, nici neam, iar, în cazul damelor, nici fostă. O persoană publică stârneşte în chip automat şi antipatie. Cum se formează această antipatie în hăurile sufleteşti ale unor oameni cu care nu te-ai văzut niciodată în viaţă, cărora nu le-ai vîndut o gâscă, pretinzând că e lebădă, pe care nu i-ai înşelat la poker, iar, în cazul femeilor, cărora nu le-ai făcut un copil şi nu l-ai recunoscut oficial rămâne un mare mister. Unul dintre marile mistere ale fiinţei umane, nedezlegate de oamenii simpli, pipăite doar de genii precum Shakespeare, din seria celor care nu pot explica de ce doi inşi care se iubesc divorţează cu scandal ştiut de tot cartierul şi, de ce-i crapă capul cu toporul fiul întors acasă noaptea târziu tatălui, care doarme liniştit. Poate că-l enervează, văzut la televizor, ochii tăi căprui, pe care el i-ar fi vrut albaştri. Poate că ar dori să te vadă stând pe scaun doar pe o bucă şi nu pe două, ca pe tot omul tras din maimuţă. Alchimia în urma căreia un necunoscut te antipatizează doar pentru că exişti pur şi simplu rămâne mai departe pierdută în bezna neştiinţei. Stă în plină lumină, în schimb, un adevăr, descoperit de Caragiale ca valabil pentru autorii anonimelor în scris: în loc să ţi-o spună în faţă, nu neapărat de faţă cu alţii, poate doar pur şi simplu între patru ochi, cel ce te antipatizează sau chiar te urăşte, preferă s-o facă pe furiş, pitit pentru totdeauna în întunericul internetului. La mahala, dacă ai cutezanţa să te plimbi de unul singur pe stradela noroioasă, rişti să te trezeşti bătut cu bulgări din spatele ostreţelor. Te întorci să vezi cine sunt derbedeii, să le spui vreo două, să-i urechezi chiar. Nu vei vedea pe nimeni. Fie au rupt-o la fugă, hăhăind prosteşte, fie stau mai departe pitiţi, dar şi apăraţi de gard. Cam aşa se întîmplă lucrurile şi în cazul înjurăturilor de pe internet. Ai vrea să ştii cine-i autorul, să-i poţi zice una şi, dacă îi afli adresa, să te repezi până la el şi să-i arzi o scatoalcă. Imposibil să ştii cine e, dacă e bărbat sau muiere, dacă e un haidamac în putere sau un babalâc gângăvit. În atare împrejurări, nici nu-i poţi arde o înjurătură pe cinste fără a fi caraghios. – Curvo! ai fi gata să spui, dacă nu te-ar opri gîndul că te-ai adresa unei perechi de nădragi sau, dacă e proprietară de fustă, unei hodoroage. Ca şi anonimii lui Caragiale, cei de pe internet suferă de laşitate funciară. Diagnosticul vraciului Caragiale nu acoperă însă întreg fenomenul anonimelor de pe internet. Pe vremea Bibicului, anonomii epistolari erau cu toţii sinceri în gestul lor. Azi, însă, pe internet sunt postate şi înjurăturile echipelor de haidamaci IT ai partidelor. Mesajele postate sub textele iscălite de anumiţi autori, fixaţi cu mult înainte chiar de a se fi apucat de scris, sau sub ştiri, reportaje, interviuri, urmăresc scopurile ticăloase ale partidelor. Fie descurajarea unui autor de a scrie, fie micşorarea posibilului impact asupra cititorilor. Din acest punct de vedere, mesajele de internet sunt asemănătoare scrisorilor oamenilor muncii din presa stalinistă, fabricate şi publicate pentru a justifica o măsură ticăloasă deja luată. Mult mai important, anonimii de pe internet au un avantaj în plus faţă de cei din epistole. Ce-ţi scria un asemenea ipochimen ştiai doar tu şi el. De porcăria de pe internet iau cunoştinţă numeroşi alţi cetăţeni. Dezaxatului anonim asta îi dă o satisfacţie de proporţii: cea de a şti că înjurătura lui e publică fără ca, din cauza asta, să i se întâmple lui ceva. ” – Ion Cristoiu – Omul si ardeiul gras – Din nou despre mizeria morală a postărilor anonime de pe internet

            Cam aşa se întîmplă lucrurile şi în cazul înjurăturilor de pe internet. Ai vrea să ştii cine-i autorul, să-i poţi zice una şi, dacă îi afli adresa, să te repezi până la el şi să-i arzi o scatoalcă. – Ion Cristoiu, ziarist comunist din Romania.

        • d'Artagnan said

          🙂

  53. Dl.Goe said

    Cica azi ar fi ziua Bucovinei. Vivat:

  54. Dl.Goe said

    Maxima si aforism: Enormitatea minima a zilei (cea de azi): „Omul e un dobitoc”.

    (P.S. Redundanta denota (chiar denota) Nimic. Cu alte cuvinte, suntem on topic. Mereu. Intotdeauna. O fi vreuna.🙂 )

  55. Dl.Goe said

    Morala momelii „Ceva din nimic” a ramas in aer. Surogatul alternativ in varianta simplificata, cea cu insulita vulcanica din ocean, a ramas in apa (fiind lasat balta). Dar totusi nu s-au terminat mi(ni)sterele care ofera prilejul de a intra in atingere cuantica cu „nimicul din infinit” (atentie sintagmå nou introdusa la care poate vom reveni: „nimicul din infinit” – o formula cu adancimi nebanuite).

    Deocamdata oferim (inadins) o pleasca diversionista in logica antopocentrista, aceeasi ubicua logica, dispusa mereu så considere cå aparitia (din nimic) a vietii pe planeta de pamanat ar fi fiind un eveniment notabil. Asadar ceva tot cu planeta (in acord insa si cu maxima anterioara);

    Potentialele comentarii, eventual coerente, pe baza acestui filmulet tâmp ar duce inevitabil discutia inapoi la tema maama: Ceva din nimic (sau nu) ?! Cåci aceea era intrebarea. In realitate insa (nu) ne asteptam la Nimic. Nimic. Nimic. Infinitul poate astepta.🙂 Ca-l anticipam si pre-figuram ar trebui sa-i fie prea destul. La cat are de la sine.

    • stely said

      Morala momelii „Ceva din nimic” a ramas in aer. Surogatul alternativ in varianta simplificata, cea cu insulita vulcanica din ocean, a ramas in apa (fiind lasat balta).

      Trebuie sa „rup tacerea” cu privire la textul „inchegat” referitor la „ceva din Nimic”. Am strans materialul necesar textului- material destul de vast , dar , marturisesc ca inca nu am gasit forma adecvata( inchegata) acelui text. Nici forma si nici momentul potrivit pentru lansarea lui Am avut cateva tentative, dar prima oara am avut ghinion ca s-a intrerupt curentul taman cand era gata , neputand sa-l mai recuperez. Alta tentativa, care s-a soldat cu un esec, a fost aparitia „din senin” a acelui Fragment din novela imaginarå „Intoarcerea Alicei din tara minunilor”.
      Mi s-a parut ca textul meu, publicat langa aceasta, ar fi cazut ca „nuca in parete”. L-am sters si pe acela , urmand sa fac altceva mai frumos, mai relaxant. Asa s-a facut ca dupa lungi cautari am gasit filmul subtitrat in lb romana -” Alice In Wonderland” .
      Dupa ce am vazut filmul am ajuns la concluzia ca va trebui sa renunt la ideea acelui text . Am lasat materialul la dospit si , cand(daca) ii va veni vremea il voi coace(inchega) si-l voi pune pe masa .

      Referitor la „insulita vulcanica”, am cautat si am gasit un video-clip cu niste „insulite vulcanice ” asemanatoare ca vechime , ca asezare geografica , modul de formare a lor , precum si conditii pentru aparitia vietii, cu a insulitei imaginate de d-voastra. Iata :

      In completarea lui veneam cu experimente si alte teorii referitoare la „aparitia vietii ” pe Pamant. Insa , ar fi fost un fel de bonus , de infrumusetare a textului, dar esentialul (am zis eu ) este ca viata pe pamant a fost „hotarata” in acelasi mod si loc, precum intreg Universul : vidul cuantic .
      Mai clar, „fluctuatiile cuantice ” ale vidului duc la aparitia brusca a perechilor particule -antiparticule virtuale care se anihileaza reciproc , acest proces avand loc la intervale foarte scurte de timp. „Totul este o vibratie ” … nu se se poate concepe nici un singur punct din univers nelocuit de miscare .
      Universul intreg a fost poate extras din neant printr-o”gigantica fluctuatie a vidului pe care o cunostem azi ca fiind big -bang-ul ”
      „Vidul fluctueaza in mod aleatoriu intre fiinta si nefiinta „( scrie fizicianul Heinz Pagels)-
      (” Noi, particula si lumea” de Basarab Nicolescu )

  56. Dl.Goe said

    Mostrå super-bå de nimic co(s)mic AICI si AICI. Ridicolul este o profesie (la fel ca saracia si sexul). Meseria nu se invata ci se fura. D-na Mecu, parsiva, i-a furat meseria autorului „Planetei Ou” dovedind (daca mai era nevoie) ca elevul isi poate depasi oricand maestrul. Zbaterea marginaliei este in sine induiosatoare si nobila, dar rezulatele in care se materializeaza, de un comic fabulos (am ras efectiv cu lacrimi citind productia recenta a discipoolei maestrului de la Corabia) sunt esantioane de ridicol in stare pura. Este incredibil cum o fiinta cu doctorat la baza (sic) se trezeste vorbind „radical” despre fel de fel de „termeni” (care-i sunt complet straini) fiind incapabila sa-si sesizeze ridicolul. Daca in cazul cetateanului Abalaru Viorel (dus cu sorcova, redus cu capul) ai impresia cå, in rare momente de luciditate (si viclenie) isi asuma ridicolul (inaltandu-l la rangul de „mijloc artistic”), in cazul fostei sale fånitze lucrurile stau si mai rau. Marginalia pur si simplu nu-si realizeaza ridicolul. Nerealizandu-si-l, nu poate fi vorba de a si-l accepta si asuma, iar asta o impiedica in mod categoric sa fie (sau sa devina) interlocutoare. A esuat in tentativa de a deveni interlocutoare (postura pe care si-o doreste din toata inima) pretutindeni pe unde a incercat. Cel mai recent, mai spectaculos si mai comic esec fiind cel de la Corabia, in proximitatea unuia din aceeasi specie si rasa cu domnia sa. N-as fi crezut ca va fi posibil vreodata sa vad un fanfaron mai mare decat dl.Abalaru. Uite ca se poate. AVP (o conserva expirata) se conserva, d-na Margi e in plina expansiune, ridicolul dansei dilatandu-se dupa modelul oferit de „teoria” Big-Bang-ului vitorios la orase si sate.

    Asteptam cu nerabdare urmatoarele episoade, pastrand regretul ca cei doi vectori ai ridicolului (rurarul si tanti) nu-si comenteaza unul altuia productiile. O pierdere incomensurabila. 🙂

    • stely said

      Dialog cu sine însăsi – metoda de tratare a obsesiilor

      Sfaturile mele către mine, în prag de seară

      Când cineva încearcă să te jignească, întreabă-te ce complexe are. Ori… ce suferințe vechi ascunde în umbra din sufletul lui.
      .
      Oprește dialogul cu cei care au mințile închise. Nu ești Sisif.
      .
      Fie-ți milă de cei care nu disociază criteriile. Simplitatea – ca și hipercomplexitatea – minții e o boală.
      .
      PS. Urmează update🙂
      UPDATE 1, 31 oct 2015
      Când ai ajuns să ai o convingere „beton” asupra unui lucru, înseamnă că e vremea să-l privești și din alte unghiuri.

      Educația făcută cu biciul – unor naturi supuse – produce slugi duplicitare.
      .
      Nu încerca pe altul o metodă terapeutică genială, până ce n-ai probat-o pe tine însuți.

      https://marginaliamarginalia.wordpress.com/2015/10/30/sfaturile-mele-catre-mine-in-prag-de-seara/

      P.S. Sau ce fac unii bloggeri ca să -şi trateze refularile.

      • Dl.Goe said

        Observasem deja si ne-am amuzat cu masura vazand sfaturile dânsei catre dânsa insasi dar facute musai cu voce tare, in public. Dupa primul hohot de zambet ne-am luat cu gandul si ni s-a facut mila si rusine de rusinea dansei. Din of si alean si din dorinta de a ne cumunica cumva, oricum, „lucruri importante” a ajuns sa nu-i mai pese cat de caraghioasa-i este faptura etalata publicului, mizand pe faptul ca alt pubilc nu exista.

        Când cineva încearcă să te jignească, întreabă-te ce complexe are” – Iata un sfat care denota anti-intelepciune, infantilism emotional. Inteleptul procedeaza invers. In plus tanti isi tot da sfaturi pe care nu le urmeaza. Ceea ce inseamna masochism. Ca si multi altii, doamna noastra se incapataneaza sa vada doar ce vrea sa vada, ceea ce se potriveste cu calapodul mintii ei inguste. Bunaoara vede in vorbele altora incercari de jignire, ori incercari de educare, de corectie, de tratare, terapeutici… Are acest fix. Spunem ce e de spus. La apropont. Doamna, egoica cat cuprine isii inchipuie plina de sperante ca totul se face cu un scop care o priveste. E importanta. Cineva se straduieste sa o jigneasca, sau sa o educe, sa-i faca „terapeutici”. ori poate isi imagineaza ca ar meria sa facem eforuri pentru a ne ambala spusele special, in asa fel incat sa-i protejam d-ei sensibilitatile. Aiurea… N-avem nicio treaba nici s-o educam (e irecuperabila) sau sa o ofensam inadins si nici sa ne preocupam ce-o simti biata faptura cand om spune ce om avea de spus. Se chinuie de ceva vreme sa ne faca sa ne uirtam in gura ei cu care tine sa se ia in seama pe tema propusa despre Nimic. O disperata care ne-a tot vanturat vorbe si schemute care probeaza exclusiv schematismul simplist al mintii sale, superficialitatea hilara a unei minti subtiri ca celofanul. Se screme sa ne comunice ca Nimicul nu e ceva ci Cineva, ca Nimicul este Dumnezeu, adica ca Dumnezeu ar fi Nimic. Si se screme in acest sens ca un Sisif suferind de autism. Fara zabava, fara pauza. dandu-si sfaturi si imaginandu-si inchipuiri.

        P.S. Noi cand am recomndat ceva altora am aplicat acelasi sfat si in ograda noastra. N-am recomandat altor sa renunte la cenzura inainte de a fi facut din Arca lui Goe un loc liber de cenzura.

  57. Dl.Goe said

    Cat de vii sunt inca
    mortii
    carora telefoanele le suna continuu
    prin buzunare,
    apel dupa apel, dupa apel…

    • stely said

      Dumnezeu să-i ierte si să-i aibă în pază, pe toti cei care au pierit în acel incendiu devastator. Mă rog la El să-i salveze pe ceilalţi supravieţuitori care se zbat între viaţă si moarte. Condoleanţe familiilor îndurerate! Dumnezeu să le dea putere pentru a trece mai uşor peste clipele grele în care se află .

      • stely said

        De ce au murit admiratorii Goodbye to Gravity în seara asta? Probabil pentru că au ieşit din casă că să vadă un concert live al unei formaţii şi să nu-şi petreacă seara de vineri uitându-se la televizor la emisiunile spumoase care ni se servesc zilnic. Oamenii care azi au murit, au murit pentru că sunt cei care au vrut să vadă altceva decât ceea ce le este pus pe tavă zilnic… Nu au vrut să fie legumă controlată a unui playstation, nu au vrut să fie telespectatorii unor emisiuni pline de feţe frumoase. Vineri, decedaţii au murit pentru că au vrut să socializeze pe viu, fără facebook, fără Skype şi alte reţele de interacţiune, Scriu toate astea pentru că anumite persoane jalnice consideră că persoanele care mergeau în Colectiv erau nişte boschetari care trăiau de pe o zi pe alta. Nu, oameni buni, nu este aşa… Nu mai puneţi etichete… Nu mai consideraţi voi că ştiţi totul… Nu va mai lăudaţi că ştiţi voi mai bine cât de satanişti şi boschetari sunt oamenii care ascultă concerte live… Este oribil să spui toate astea, mai ales după această tragedie…

        Vineri în Colectiv o mică bucată de oameni a venit acolo că să mai consume artă, Da, ASTA ESTE ADEVĂRATUL NIVEL AL ARTEI ÎN ROMÂNIA. E plin de artişti care cântă în toate halelele cu o singură uşă de acces, e plin de artişti refuzaţi de radio şi tv şi care se mai pot întreţine doar din concerte live, e plin de artiştii care la concert mai aprind şi 4 artificii, numai-numai de s-o mai îndreptă şi publicul spre actul artistic live, autentic. Credeţi că muzicienii care chiar au ceva de arătat nu ar vrea să profeseze în teatre, sau în localuri amenajate cum trebuie? Credeţi că muzicienilor şi ascultătorilor lor le place să iasă la o bere numai în subsoluri şi în hale părăsite? Asta este nivelul concertelor live în România. Acesta este nivelul culturii ţării noastre. Sub pământ şi în ruine se desfăşoară actele artistice. Şi proşti suntem noi, ăştia care încă mai vrem să consumăm aşa ceva, şi nu ne mulţumim cu manele, fufe şi caterincă…
        De ce au murit oamenii ăştia?
        De la un artificiu de tort…

        Azi noapte unii şi-au pierdut viaţa, alţii pielea de pe faţă. Eu mi-am pierdut doar geaca. De ce?
        Pentru că sunt un om bun…?
        Pentru că sunt un om rău…?

        http://www.voceatransilvaniei.ro/un-tanar-care-a-scapat-de-moarte-in-clubul-din-capitala-face-declaratii-uimitoare-cei-care-mergeau-in-colectiv-nu-sunt-boschetari-care-traiau-de-pe-o-zi-pe-alta/

  58. Radu Humor said

    Radu Humor says:
    Your comment is awaiting moderation.
    November 1, 2015 at 12:23 am
    Locuind in Romania pe vremea comunistilor, Iţic obtine, cu chiu cu vai, un pasaport pentru a se duce in vizita la Ştrul, prietenul sau din copilarie, care traia in America. Ajunge la Ştrul, se simte excelent. Ştrul il sfatuieste sa nu se mai intoarca in Romania, sa ramana in America, dar Iţic pare prea legat de locurile natale. Ştrul insista, aratandu-i avantajele traiului in lumea libera, dar fara succes. Convin insa ca Iţic, dupa ce va ajunge inapoi, sa scrie cifrat daca regreta sau nu ca a revenit in Romania. Se despart aceiasi buni prieteni.
    Peste vreo doua luni, primeste Ştrul o scrisoare de la Iţic, in care, in loc de text, erau desenate trei oi, iar alaturi, un bou cu picioarele in sus. Se uita Ştrul la scrisoare, dar nu intelege nimic. Se duce la rabin. Acesta, examineaza scrisoarea cale de vreo 5 minute, apoi ii spune lui Ştrul:
    – Pai, mai Ştrul, e clar! Iţic iti scrie cifrat: “Oi, Oi, Oi, bou am fost de m-am intors”
    P.S.
    Nu meriţi, dArti, dar treacă de la mine !😆
    Cu condiţia, să n-o faci, din nou de oaie !😉

  59. Dl.Goe said

    Prin foc, prin spangi, prin glonti, prin fum,
    Prin mii de baionete,
    Urcam, luptam … iata-ne-acum
    Sus, sus, la parapete.
    (aparte: Allah! Allah! turcii racnesc)…

    Ca sa scape ienicerul Ponta de gura lumii (si a presei) a trebuit sa moara un om – dorobantzul Gigina (vivat). Ca sa scape si Oprea au trebuit sa moara alti 30 de spahii in focuri bengale de artificii. Are balta peste. Acuma are si gura lumii o paine de mancat. Ponta & Oprea pot rasufla usurati. Tiii, au scapat ieftin.

    Cat de nedreapta e mass-media (blogarimea y compris). Cand din cauza lui Mohamed murira 5 caricaturisti (mediocrii) si trei teroristi (tampiti) total 8 suflete, sa le numeri pe degete, ce mai zgomot, ce mai zbucium. Valuri, valuri de indignare. Urlarå gazetele. Se facura meeting-uri la care participara elite politice. Avura loc lupte de foc de idei intre intelectuali depre pro si despre contra. Despre limitele libertatii de exprimare. Cuvanta Papa si promise pumni, palme cafine cui o indrazni sa-l injure de ma-sa. Defulari, dezbateri, dispute, certuri (dl. Tibi il banå pe dl.Goe)… O intreaga feerie de efecte oratorice si retorice. Saptamani intregi, oriunde te uitai. Iar acuma, moartea a 1500 de pelerini (ai mai prima domnule) morti la Meca din cauza lui Mohamed, trecu practic fara sa fie luata in seama. S-ar zice ca da, mass-media creaza realitatea. Mecanica cuantica e a-tot-puternica. Am putea zice ca Mecanica Cuantica e Dumnezeu. Si atunci Teoria Relativitatii Cine e? Dracul?

    • stely said

      Diavolul este o necesitate cosmică:
      imensă centrală cosmică a dezordinii,
      graţie careia ordinea poate fi creată.

      Convertirea Diavolului
      ar fi o catastrofă cosmică.

      Toate tragediile acestei lumi, de la cele
      mai mărunte până la cele mai mari,
      au una şi aceeaşi sursa:
      neacceptarea propriului său loc.
      Unica exceptie: tragedia divină.

      Teoreme poetice-Basarab Nicolescu

      • Dl.Goe said

        Nenea Basarab Nicolescu este de-al nostru din Ploiesti, bogasier, din popor, le stie ca nimeni altul.🙂 Apoi daca nu d-lui, atunci cine?

  60. Dl.Goe said

    Se zice ca Ileana Såråroiu (o voce uluitoare) ar fi murit pe scena (sau in culise) dupa ce a cantat „Daca as sti ca mor ca mâine”.

    Serban Huidu a postat pe blogul personal, cu o zi inaintea accidentului in care a omorat trei oameni, o cronica a filmului „Crash” (care-l impresionase enorm pe schior).

    In seara incendiului in care doi membri ai trupei au murit impreuna cu multi spectatori, formatia Goodbye to Gravity a interpretat piesa „The Day We Die”.

    Exista multe alte exemple. Acumma devine evident de ce Ponta & Oprea scapa mereu basma curata: pentru ca n-au domne premonitiia raului si nu li se fac prevestiri. Au succes in cariera pentru ca nu sunt superstitiosi si gandesc pozitiv. Nu e bine sa fi superstitios caci atragi ghinionul.🙂

    • d'Artagnan said

      Să sperăm că se-mbată la vreun chef și-ncep să cânte:

      Cand s-o-mpartit norocu, mai dorule
      Cand s-o-mpartit norocu’
      Fost-am eu dus la lucru, mai dorule

      Si la tati le-o dat cu caru, dorule
      Si la tati le-o dat cu caru.
      Numai mie cu paharu, dorule

      Nici acela no fost plin, mai dorule
      Nici acela no fost plin,
      Jumatate o fost venin, mai dorule

      • Dl.Goe said

        Uneori efectele coruptiei inseamna direct moarte (cuantificabila prin numarul de cadavre). Alteori efectele coruptiei sunt mai subtile dar cu ajutorul statisticii se pot converti intr-o cantitatea echivalenta de moarte si mortii (de exemplu aici, foarte interesant: AICI: Cati oameni vor muri din cauza inselatoriei Volkswagen. In cele mai multe cazuri insa coruptia (desi tot moarte produce), este mult mai inselatoare, amputand suflete, destine, scurtand vieti, ucigand iluzii, sperante, insinuandu-se adanc in fiecare, distribuind moartea, diluand-o punctual dar sporind-o, global, in cetate. Cu cat victima este mai difuza (imparstiata in multi insi) cu atat actul coruptiei pare mai acceptabil, mai inocent, mai benign. Oamenii stau prost cu matematica, cu aritmetica, cu statistica, cu teoria probabilitatilor, cu principiul incertitudinii, majoritatea cetatenilor avand carente grave in privinta reconcilierii personale cu mecanica cuantica, si de aceea sunt predispusi sa ignore coruptia, sa o treaca cu vederea, s-o ierte, sau chiar sa ii cante in struna.

        P.S. Cred ca solutia propusa de d-voastra chiar poate functiona, cu conditia ca cineva sa le faca cinste. Dar cine? DeNeAntizare nu scapa nimeni.

        • d'Artagnan said

          Pentru cei mai mulți dintre oameni efectul fluturelui este un moft neinteligibil.
          Trebuie să fie o chestie simplă: cauză/efect imediat, un rezultat palpabil rapid. O frână care nu merge chiar foarte bine nu se compară cu o poluare suplimentară pe termen lung. Românilor oricum li se rupe, VW este o mașină fiabilă.
          Eu am două.
          Din fericire, nu sunt din anii cu probleme.

  61. RALG said

    A-o-leu, overflow. Nimic nou, pro-fund.🙂

  62. stely said

    „Nimic nou , pro-fund”? Iata ca mult asteptata demisie s-a produs . Victor Ponta si-a depus mandatul .A fost de ajuns un moment critic incat acel „Ceva”( destul de consitent si de mare intensitate ) sa produca explozia(Big-bangul ) populara . Va fi un nou inceput pentru un nou „univers politic”, prin ruperea totala de vechile obiceiuri, sau ne vom multumi sa mergem pe continuitatea lor ? Ce ar trebui sa facem” noi” (strada) ca sa nu lasam sa se intample ca vechile obiceiuri – coruptia, incompetenta , iresponsabilitatea, nepotismul , lacomia, populismul etc – sa se perpetueze la nesfarsit ?
    Eu cred ca Presedintele tarii va trebui sa ceara alegeri anticipate pentru o noua clasa politica, ce ar trebui sa fie gata de schimbare totala : oameni competenti, curati , cu viziuni noi pentru constructia acelui „univers politic ” profund schimbat in bine. Daca el nu va fi in stare va trebui ca tot „strada” sa faca noi presiuni pentru a duce la bun sfarsit ce a inceput.

    • Dl.Goe said

      Ponta a demisionat de ziua lui Basescu (a profitat de ocazie, profitorul naibi) zicand: Am rezistat la orice batalie cu adversarii politici, dar niciodata nu ma bat cu oamenii. De aici ar rezulta ca „oamenii politici” nu sunt oameni, ci paiate. Este de invidiat felul in care se strecoara acest victoras, gasindu-si portite de iesire cand te astepti mai putin. Si daca nu portite macar un rost acolo in gard, pe unde poate sa iasa javra. Si-a gasit in sfarsit rostul.

      P.S. Dar vai, mai sunteti prin zona. Aveam impresia ca v-ati retras. M-ati luat pe nepregatite. Vazand ca nu va mai vedeti nici n-am mai elaborate raspunsurile care vi se cuveneau. Ma gandeam ca n-are rost sa le dau drumul in gol. Nu-I nimic, le elaboram noi altata data, in functie de imprejurari.🙂

      • stely said

        Ateptam cu nerabdare acea imprejurare . 🙂 Nu , nu am avut de gand sa ma retrag. Am vrut doar sa astept un moment prielnic schimbarii sensului discutiilor. Intrucat am considerat ca acesta (momentul ) a sosit m-am grabit sa -mi exprim bucuria aici si acum, pe Arca lui Goe . Altfel unde ? A, ar mai fi si facebookul . Acolo insa de la o vreme ma exprim ceva mai putin in chestiuni politice sau de alta natura Sunt destui care sa o faca. Prefer sa citesc opiniile unor personalitati cu mare credibilitate , care sa-mi confirme taria ideilor, gandurilor, sentimentelor mele.
        Iata :

        Mihai ŞORA
        1 oră ·
        Speranța moare ultima, se spune.
        Da, până și cei mai sceptici pot interioriza această formulă, chiar dacă nu sub forma ei maximalistă, de veșnică bucurie a întâlnirii cu Celălalt, dăruire țintind spre sacrificiu, uitare (sau măcar punere între paranteze) a sinelui (și a măruntei condiții personale).
        Mă emoționează până la lacrimi oamenii care găsesc în ei resurse pentru a ieși în stradă, a-și face auzită vocea, pentru a fi – pur și simplu – î m p r e u n ă, cu tot ce au ei mai loial, esențial și bun în conștiință; oameni care pot să-și lase acasă grijile, obligațiile individuale, necazurile, ca să se adune laolaltă și să fie, un timp, cu gândul la aproapele lor. Tocmai acești oameni umplu de înțeles cuvântul s p e r a n ț ă.
        Ceea ce s-a petrecut aseară pe străzile Bucureștiului nu este fără precedent: românii au, în ei, resurse inepuizabile de iubire și de sinceritate. Însă momentul acesta poate fi un nou început.
        Victor Ponta a demisionat.
        Slavă Domnului.

      • stely said

        P.S. Cand spun „schimbarea sensului discutiilor” ma refer la ultimele discutii, cele despre cenzura. Am citit insa cu mare interes comentariile in replica la replicile d-voastra precum si ale d-lui D’Artagnan . Am fost de acord cu toate argumentele( explictiile) d-voastra, mai putin cu faptul ca m-ati introdus in aceeasi „oala ” cu AVP ,” „Mecu” etc., Ceea ce, recunosc, mi-a produs o oarece suparare. Mai precis iata :

        Impresia mea este ca stati sensibil mai bine decat (de ex) d-ni AVP si Dorin Tudoran, sau d-le Mecu si Stely, ori ITM, Madame Blogary si etc,

        Asta intrucat in comparatie cu ei am fost eu insami victima a cenzurii lor. Am fost banata, culmea, de toti cei enumerati de d-voastra . O victima atat a banarii, dar si a atacului la persoana, facut de diversi indivizi de talia celui invocat aici.
        Faptul acesta (ca am fost banata) m-a determinat sa nu mai comentez pe blogurile lor.

        • Dl.Goe said

          Impresia mea este ca va cam fortati norocul. Pe blogul de la Corabia d-voastra ati fost condamnata politic pentru deviationism, fiind incapabila sa urmati linia politica oficiala a partidului, iar nu pentru incalcarea regulamentele de ordine interioara, „morala”, conventiile sociale si metodele de lucru precum cenzura, denigrarea, calomnia. Pe acestea nu le-ati abandonat nicio clipa. D-voastra v-ati despartit de camaradul Abalaru din motive de orientare politica. Daca cetateanul Viorel ar fi fost consecvent cu linia d-voastra politica ati fi fost si acum in barca lui, laudandu-i opera si metodele, cantandu-i in struna, infierandu-i inamicii (josnicii anonimi precum cei din troaca lui goe), improscand injurii cu aceeasi gura si in egala masura asupra lui Radu Humor si a lui mboe a lu securistrigoe. Alaturi de concubina a doua ati fi continuat imperturbabila (cum obisnuiati) sa-l incurajati pe regele hyperspatiului sa le taie mustiucul lui goe si humor. Nu-mi spuneti ca nu va dati seama ca chiar asa ar fi stat lucrurile. Dar s-a intmplat ca Viorel din Gura Padinii a luat-o pe aratura fata cu politica din realitate si atunci ati fost fortata sa cautati azil politic in alta parte. Unde? Pai pe Arca lui Goe. Avea orintarea politica potrivita? Avea. Era vazuta de domnul rege ca fiind dusmanul cel mai mare al sau, uzurpatorul monarhiei abåleriene, incat spumega cind vedea ca supusi de-ai sai se mai dau in barci pe acolo? Era. Unde anume putea defecta un „dizident” in asa fel incat sa produca efectul emotional cel mai puternic, cel mai adanc, daca nu chiar la „inamic”, la cel mai mare dusman? In plus pe Arca lui Goe e libertate deplina, oricine poate spune orice fara sa riste „puscaria”, cenzura, ci cel mult niste replici mai greu de suportat. Asta insa nu putea fi o problema pentru firile perfide si duplicitare, capabile sa tina in ele si sa evite sa spuna lucruri generatoare de reactii nepotrivite. In plus pe Arca lui Goe nu conteaza nici trecutul, nici vitorul, ci doar clipa prezenta, asa incat pe nimeni nu-l paste riscul de a suporta ranchiuna ori razbunarea „teribilului domn Goe” pentru fapte din trecut, uitate. Ideal. Totusi venind pe Arca lui Goe, printre altii, neconfruntandu-va cu nicio picå (asemenea resorturi in varinta perena inexistand pe-aici), nu v-ati schimbat deloc, n-ati devenit altceva, altcineva. V-ati pastrat toate obiceiurile, apucaturile, convingerile… pe care n-a stat nimeni sa vi le analizeze, comenteze, judece, sau reproseze… n-a fost cazul, n-a venit vorba, n-au fost on topic. Si uite asa, usor, usor, ati ajuns la concluzia ca incontestările confirma (indirect) valabilitatea convingerilor d-voastra, cum ca unii sint mai egali decat altii, ca unii trebuie cenzurati cand produc vorbe inconvenabile judecate ca atare de catre cei vizati de acele vorbe, ca dl.Goe este un fost troll prin diverse locuri, si ca toate incercarile de abuz ale celor care l-au banat, cenzurat, calomniat, injurat au fost justificate, si ca chiar goe e constient de acest adevar „imutabil”, ca doar i-a cerut scuze lui AVP in persoana pentru ca l-a hartzuit ca un troll infam, sociopat etc. realizand si el ca dl.Padina nu putea proceda altfel decat banandu-l alaturi de Radu Humor, pentru a pastra puritatea si curatenia locului, pentru a-i proteja pe comenantorii cuminti, intelepti, devotati, inteligenti, civilizati, prietenii sai (cum ii numea cu tandretze poezelul), pentru ca discutiile pe blogul geniului de la Corabia sa ramana aseptice, vii, sanatoase, ample (in acord cu anver-gura magistrala a maestrului), pentru ca blogul sau sa fie si sa devina un form dinamic, plin de vitalitate, un lacas de cultura, rigoare, civilitate etc, etc. Nu? Nu doamna, nici vorba de asa ceva. Nu stiu exact la ce anume v-ati referit in intrebarea pe care ne-ati adresat-o (Citez: „ce rost au avut scuzele pe care i le-ati adresat acum catva timp daca ati crezut ca vi s-a incalcat dreptul la opinie prin banarea sau nepublicarea comentariilor pe blogul dumnealui ?”), dar, procedand prin eliminare, pot sa-mi imaginez la ce moment anume faceti referire, si pe care constat neutru ca-l interpretati intr-un mod extrem de personal. Din intrebare reiese ca d-voastra credeti ca din doua una: ori ca (a) dl.Goe recunoaste implicit ca el este cel care a gresit si ca Abalarul a procedat just banandu-l, ORI ca (b) n-are niciun rost ca, pentru vreo greseala pe care ai facut-o, sa-ti ceri scuze, cuiva care a facut el insusi greseli fata de tine (alte greseli, de ex. te-a banat, incercand sa-ti restranga dreptul la libera exprimare). Din aceasta dilema neputand iesi. Nu stiu pe care dintre aceste interpretari ar fi mai nimerit sa o acceptati, caci ambele denota chestii destul de neplacute. Dar poate aveti alta. Cine stie. Scuzele adresate abalarului nu s-au referit la natura relatiilor noastre pe net, la continutul harjoanelor in care el (un comunistoid marunt) a ales sa incerce sa cenzureze pentru a putea debia fel de fel fara sa fi contrazis, ci la un anumit exces cantitativ cu care l-am tratat inclusiv din momentul in care a devenit evident ca individul si situatia sunt irecuperabile. I-am cerut scuze doar pentru faptul ca in virtutea inertiei am continuat sa-i creez in mod inutil (absolut inutil) emotii, cand deja nu mai aveau nicun rost, capitolul fiind plenar inchiat, iar nu pentru ca in continut vorbele care-i creau emotii ar fi fost nedrepte, nejustificate etc. In mod cat se poate lipsit de echivoc am punctat asta la fata locului. Faptul ca interpretarea d-voastra facuta fara efort se aliniaza cu pre-conceptiile d-voastra, cu felul inexorabil de a fi, nu ma mira. Daca nu v-as cunoaste destul de bine (inca din timpuri imemoriale, si pe palierele sinceritatii d-voastra, si pe cele in care sunteti parsiva si duplicitara, cat si pe cele in care va manifestati plenar cu inefabila inconstienta) ar fi un motiv de tristete. Din pacate si din fericire nu este. Nu poate fi. Nu va pot lua in serios intr-atata incat sa ma intristeze interpretarile d-voastra fata cu HUVACA. P.S. Trotzky a fost pedepsit de Stalin. Asasinat la comanda. Stiti povestea. Care dintre cei doi vi se pare un personaj mai abominabil? De curiozitate. Asa si cu cenzurarea d-voastra la Corabia si si la Mecu (alta paparuda a trufiei si prea-plinului de sine).

          • stely said

            Nu , sunteti nedrept . Nu are sens sa va explic ce anume (mai precis) m-a adus pe Arca lui Goe . Am crezut ca ati inteles ,cunoscandu-mi tocmai toate”palierele”, pe care nici nu m-am obosit sa le ascund de d-voastra . Am mers numai pe calea sinceritatii („fii tu insuti” ) , Etichetarile acelea sunt exagerate, nedrepte . Chiar daca spuneti ca pentru d-voastra nu constituie un motiv de tristete , pentru mine sunt . Nu faptul ca prezenta mea pe Arca lui Goe ar fi avut „consistenta” (dorita si de mine ) ci pentru faptul ca am crezut ca a fost totusi ceva , mai ales pentru mine. Acum , da, prezenta mea aici este in conditiile acestea inutila . Asta, intrucat mie( in special ) imi va fi greu sa mai fiu asa cum am fost pana acum . Ce rost ar mai avea ? Voi fi doar un simplu vizitator si atat.

          • Dl.Goe. said

            Dar chiar asta suntem cu totii: simpli vizitatori si atat. Nu vad de ce va imaginati ca pana acum ati fi fost altceva.Veti ramane prin urmare ceea ce ati fost. Ma rog, nu ca-ti ramane neschimbata, ci doar ca ritmul si natura schimbarilor d-voastra isi vor urma cursul firesc, natural, independent, ca si oana acum, nu vor fi influentate de felul in care va veti manifesta pe Arca lui Goe sau de ecourile si semnalele venite de pe arca, vizandu-va direct sau colateral. In pofida unor aparentze si suspiciuni Arca nu schimbat pe nimeni niciodata, si nici n-a intentionat vreodata sa schimbe sau sa educe pe cineva, sa impuna cuiva ceva, in mod samavolnic, prin constrangere si prin mijloacea asimetrice. Cand intr-adevar Arca a reusit cate ceva, a fost ca i-a ajutat pe vizitatori sa-si gaseasca identitatea, s-o clarifice, facandu-i sa se manifeste cu mai multa acuratete in acord cu ea. A fost insa un succes mereu sporadic, intotdeauna vremelnic. In rest indivizii au continuat sa se opuna schimbarilor lor in mod otova, in contra propriei existente, ne acceptand ca exista atata vreme cat se schimba. A exista nu inseamna nimic altceva de cat a te schimba, adica a tot muri si a tot renaste pentru a putea muri din nou. (ca dau acuma si in firoscosenii telenovelistice).

            P.S. Etichetele acelea (exagerate, ziceti) sunt nedrepte? Din cauza exagerarii? Hm. Nu sunt obligatorii ci facultative. Exagerarea este ceva relativ, ce tine de perceptie. Nu? Si apoi ca cine vrea sa le poarte la vedere le poarta la vedere cine nu le duce pe dos. N-o sa-mi spuneti ca v-at dat demisia de pe Arca lui Goe de la niste etichete si inca si acelea nedrepte. Sa demisionati in aceeasi zi cu Ponta de ziua lui Basescu este enorm. In plus ca eu n-am explicat decat de ce ati venit (si revenit) pe Arca lui Goe. N-am zis nimica despre ce v-a tinut si retinut. Diferentele sunt precum cele dintre conditiile care au permis aparitia vietii si cele care permit intretinerea vietii. In sfarsit, nu vreau sa dau acestui mesaj un aer festiv sau solemn pentru ca, nu-i asa?, nu e cazul. Nimic semnificativ nu sta sa se intample.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: