Nimic nou, profund

Arcaluigoe: Insistenta de a ponegri Nimicul, vorbind despre el ca despre Ceva, nu poate continua la nesfârsit. De la un punct incolo devine clar ca ne-am abatut de la subiect, cå am deviat, am derapat, înfundandu-ne adânc în mâzga concretului si în sinergia faptelor.

RALG: Impostura este pe cale sa devina blasfemie. Iluzia ca s-ar putea vorbi (cumva) despre Nimic, consolidatå prin existenta unor adepti inepti, indolenti,  aderenti, colectati prin acreție, nu poate råmâne prea multa vreme fara efecte secundare.

Dl.Goe: Aiurea! Despre ce tot indrugati voi aici sårmani trufasi amagiti ai ideii (subsidiare) ca gândirea (de din spatele vorbirii) ar fi fiind posibila? Puteti pålåvragi (in deplina libertate de exprimare) cât poftiti. Nimicul nu se supara. Nimicul nu este doar non-existentul ci… mult mai mult, adicå ååå, mult mai putin, mai profund, in nimicnicia lui, decat simpla multime vida a celor non-existente. Pretutindeni gasindu-se (câte) ceva, Nimicul isi vådeste natura iluzorie (ca sa zic asa, incalcindu-ma penibil in cuvinte, caci Nimicul nu are naturå). Nimicul nu exista. Nimic nu exista pentru ca Ceva exista. Fie pânå doar si numai existenta acestei false probleme (daca exista) face (in mod empiric, evident), imposibilå existenta Nimicului. Asa incat acesta poate fi „bârfit” in voie, „blasfemiat”, „ponegrit„, „terfelit”, „calomniat”, „desfiintat”, „ruinat”, „falimentat”, „compromis”, „dezonorat”, „repudiat”, „anulat”, „anihilat”, „neantizat”, „margi-nalizat”, „linguist”, „facut albie de porci”, in toata HUVACA. El nu se supara. N-are cum. Va imbatati cu apa calda, facandu-va de râs, insistand trufas pe iluzia cå pålåvrågind despre Nimic ati comite vreo fapta pasibilå de urmari. Nici vorbå. Va pierdeti timpul de pomanå. Singura problema (valida) ar fi ca nu cumva, tot prefacandu-va sau închipuindu-va (voi si adeptii inepti, indolenti si aderenti, colectati prin acreție, ai ideii de desfiintare a Nimicului prin vorbire) cum cå vorbiti despre Nimic, sa ajungeti astfel så calomniati Universul (Existentul). Bine, deocamdata riscurile unei asemenea perspective, aici, acum, sunt minore, cu totul si cu totul neglijabile, dar ele exista. Ca potential. Pe Arca lui Goe, ca-n toata HUVACA, desi Nimeni nu reuseste (ne având cum) sa vorbeasca (efectiv) despre Nimic, se reuseste (astfel, totusi) ilustrarea asimptoticå a Nimicului. Nimicul este ilustrat admirabil, indirect, in HUVACA, nu prin vorbele seci ale chibitilor, ci prin insusi felul lor de a fi (manifestandu-se), prin gest (dupa vorba, dupa port).

Arcaluigoe: D-le Goe, asta nu-i decat alta poliloghie isteatzå de-a dumitale, o goana nebuna in jurul cozii. Daca te-ai opri un pic din aceasta fuga verbala in cerc, cu cercul, si ai renunta la sofisme (desigur bune pentru gura-casca), ti-ai putea aminti ca Totul a fost Creat din Nimic si ca Totul continuå fie Creat din Nimic, pentru a se intoarce in Nimic. Nimicul este baza. Universul este Totul. Totul este Nimic. Restul este Dumnezeu. Sau nu?

RALG: Nu cred ca este cazul sa ne dam in stambå si sa ne certam noi intre noi in public. Poate ar fi mai bine sa ne retragem in cala si sa discutam discret, la discretie, pana cand ajungem la un con-sens re-zonabil.

Dl.Goe: Aiurea. Iarasi aiurea. Asta poate dura o eternitate. 🙂  Poate chiar mai mult si fara rezultate. Pana atunci cine si cu ce are grija de animalele venite sa se salveze de la Potop pe Arca lui Goe?

Arcaluigoe: Care animale d-le Goe? Cele aflate in hibernare (autonoma)? Sunt bine merci in conservare. N-au nevoie de asistenta, iar cele câteva animalute dispensabile care mai misca – dând din coada – pe  punte (doi dolenti si-o indolenta), se pot intretine si singure (au metabolism), iar daca nu, asta e. Nu cred ca e cazul sa fim mai catolici decat Papa. Nici Noe n-a salvat chiar toate speciile (caci altminteri ce rost ar mai fi avut Potopul? Noian de ape risipit in van). Dar daca in locul unei discutii serioase purtata cu noi, in cala, in mediu privat, preferi mici dezmåtzuri verbale sterile si hârjoane egoice facile cu animalutele, in poblic, fii sincer si nu ne arunca cu praf in ochi. Nu te tine nimeni sa nu ab/uezi de liberul arbitru si sa alegi ce-ti convine mai bine.

RALG: Domnilor, chiar nu se face sa ne aprindem asa din Nimic. Zau asa. Eu zic sa apelam la un compromis. Am putea sa punem Ceva pe masa de pe punte, la vedere, pentru cine-o avea chef sa se infrupte, ceva cat de cat On Topic, iar noi sa ne vedem de ale noastre intru reconcilierea Nimicului cu sine insusi, daca om putea. In cate o pauza (de gândire) cate unul din noi mai då cate o fuga pe punte ca sa ude pestii, sa schimbe apa la flori si sa mai agite jarul prin cenusa imperiului din vatrå. Ce ziceti?

Dl.Goe: Aiurea. Iarasi aiurea. Nimic nou, da’ profund. Avem unicitate dar n-avem originalitate. Nimic nu mai e nou sub soare. Dar daca nu avem de ales, asta e. Eu zic sa supunem la vot.

Arcaluigoe:  Ok. Eu numar voturile. … Bun. Asadar cu o majoritate de 2 la 1 (doua quark-uri contra un quark) am decis, in interiorul triadei protonului, sa continuam discutia despre Nimic in mediu privat. Ce punem pe punte?

RALG: Cred ca ar merge, ca tema, starnirea unei de-zbateri despre aparitia vietii pe Pamant. Din Nimic.

Dl.Goe: Dar repede cå pentru luni pe 28 este anuntata disparita vietii pe Pamant. Tot din Nimic. 🙂

Arcaluigoe: Ok. Punct de plecare: Ceva din Nimic – un film de doua ore care cu siguranta cå, odata vizionat, va face chef de vorba cuvantatoarelor din randul prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe, iar daca nu, cu atat mai bine. Ilustrarea Nimicului va deveni si mai consistenta pe Arca lui Goe, consolidandu-i faima, firma… etc. Asadar: