(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Zer0,o(o)

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 4, 2015

Te-oi fi plictisit de atata nimic, te cred, dar de… ce putem face? Pierduti in imensitatea nimicului nu reusim sa-l epuizam. Sa-l strå-batem. Sa ne lamurim ce-i cu acest nimic misterios, infinit, din care atatea lucruri pare cå rasar. Sa ne (i)luminam. Ceva din nimic. Aparitia vietii pe Planeta de Pamanat. Aparitia vietii pe o insula vulcanica pierduta in imensitatea Pacificului. Evenimente prea complicate (se pare) pentru a ne putea apropia, cu mintea noastra, de „esenta” nimicului a toate generator. Sa simplificam asadar. Sa ne imaginam o intmplare simpla (la suprafata), usor de descris in cuvinte putine. Sa zicem ca vii acasa flamand si te duci direct la frigider. Deschizi frigiderul si… Nimic. Frigiderul este gol. Vid. In frigider nu se afla nimic. Sau mai bine zis se afla Nimic. Ramani perplex, consternat, uluit, nedumerit, apoi dai in dezamagire, deznadejde, furie, o invalmaseala teribila de sentimente. Iar asta este Ceva. Iata ce se poate naste din Nimic. Trantesti usa frigiderului si cazi pe ganduri, pret de cateva momente. Ce sa faci? Sa te duci la restaurant? Sa tai o gaina? Dar totusi nu se poate. Ceva trebuie sa mai fie prin frigider. Poate nu te-ai uitat bine. Din reflex il mai deschizi o data si… surpriza, iarasi surpriza, colosala: de data asta frigiderul e plin! Plin-plinutz, cu tot felul de bunatati. Cu aperitive luxuriante gata sa fie servite, cu mancare gatita (ca la mama acasa) de pus pe aragaz la incalzit, cu fructe de toate felurile, inclusiv exotice, cu savarine proaspete si tort, cu apa minerala (Bibortzeni), nectar de fructe, sucuri naturale, Coca-Cola si bere rece, vin, sampanie… O feerie. Ramani iarasi perplex, consternat, uluit, nedumerit. Cum a fost posibil? Ce s-a intamplat? Cum de au aparut toate acestea din Nimic? Cum si de unde? Cateva clipe mai inainte frigiderul era gol. Acolo (nu) se gasea nimic. Si acum, iata: e plin. Ca in transa iti iei o bere, te trantesti pe canapea si incerci sa dezlegi misterul, din minte, in mod logic, fara alte investigatii. Ce-ar fi putut sa se intaple? Care sa fie explicatiile „posibile”, „plauzibile”? Trebuie sa existe o explicatie. Trebuie neaparat sa faci o lista de ipoteze. Ca sa poti proceda apoi prin eliminare. Asadar care ar fi ipotezele posibile? (va urma).

Update: Lista deschisa a ipotezelor despre aparitia din nimic a mancarii din frigider:

a) Dumnezeu a facut un miracol. Asa cum a creat lumea intreaga din nimic in 7 zile, sau dupa cum a hranit o mare de oameni cu un peste si o pâine, asa a creat si acum din nimic mâncarea din frigider. Dorintele intense ale oamenilor il pot face pe Dumnezeu sa-i ajute sau sau sa-i incerce.

b) Mancarea nu a aparut „din nimic”. Nimic nu apare din nimic. Nu e stiintific. Si apoi ca in frigider nu se afla chiar nimic ci ceva. Nu era gol, vid. Era aer, lumina, chiar si un pic de caldura, materie (metal, plastic) si electricite. S-au produs niste descarcari electrice care au dus initial la formarea unor aminoacizi, apoi s-au formnat proteine in urma unor reactii chimice catalizate de niste enzime care se aflau in lacul cu care era vopsit frigiderul, hazardul facand apoi ca noi si noi recombinari sa produca accidental mancarea din frigider.

c) Explicatia este una cuantica. In acord cu teoria mecanicii cuantice, comportamentul particulelor elementare este guvernat de incertitudine fiind descries de legi probabilistice. In acord cu aceste legi o particula in miscare (ca in repaus nu are cum!!!) se poate afla, de la un moment la altul, practic oriunde in univers (azi aici, maine in Andromeda), cu o probabilitate variabila de la un punct la altul, dar calculabila matematic. Este mai probabil ca particula sa fie in anumite puncte si mai putin probabil sa fie in altele, dar niciun punct anume din univers nu este exclus ca posibilitate. Asadar in acord cu cuantica, desi putin probabil nu este (totusi) imposibil ca particulele elementare care compun mancarea din frigider, sa se fi materializat impreauna, intamplator, in acel frigider, in acelasi timp, venind cine stie de unde (care de unde, Focsani, Pascani sau de la alta margine a lumii). Cu sigranta ca pe undeva lipsesc ele particulele astea din inventar, dar nu are cine sa bage de seama (ne existand un Observator – nu fu lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază).

d) Eh, miracole! Cine mai crede in asa ceva. Explicatia poate fi una mult mai plauzibila. Daca de exemplu am fost victima unei farse, ceva gen camera ascunsa? Cine stie cati s-or hlizi acuma vazndu-ma asa de siderat. Poate ca au facut o usita in peretele din spatele frigiderului si in frigider si pe acolo cineva a introdus mancarea asa la repezeala. Asta pot verifica simplu. Dar sa nu ma grabesc. Sa nu le dau spectatorilor si alte motive de haz, repezindu-ma ca fraierul. Sa mai meditez. Oricum pentru asa ceva trebuie sa fie complice si nevasta-mea. Sa-si fi dat ea acordul sa sparga peretele si frigiderul pentru o asa gluma proasta? Sa fie ea in stare de asa ceva? Ei nu, ca daca ma apuc sa meditez (si) la asa ceva n-o sa mai am timp sa dezleg sarada asta in vecii vecilor. Gata. Am pus pe lista ipotezelor: Farsa. Si nici macar nu e 1 Aprilie.

* * *

Oricat as mai iscodi nu cred ca as mai putea nascoci vreo alta ipoteza, distincta de cele 4 deja formulate, care sa explice plauzibil intamplarea, considerand ca lucrurile chiar s-au intamplat asa cum le-am vazut si cum au fost descrise in po-veste. Alte ipoteze de acest gen n-ar fi decat nuante ale acelorasi, sau combinari ale unora dintre acestea (dupa cum vad ca apar otova din neant-uri pe aici; amuzanta varianta in care miracolul nu-l face Dumnezeu ci extraterestrii utilizand cunostinte avansate de cuantica pentru a practica teleportarea controlata). Deci: Daca intr-adevar asa s-au intamplat lucrurile (asa cum sunt re-date in relatare) atunci una dintre aceste 4 ipoteze (sau mai multe dintre ele impreuna) si nicio alta, ar putea explica “fenomenul”. Miracol supranatural, explicatie clasica, explicatie cuantica, sau truc (natural sau prin vointa cuiva n-are nicio relevanta in context caci pe noi, pe moment cel putin, ne intereseaza “cum” nu “cine”, si nici “de ce”). Grupul celor patru ipoteze circumscriu (cu destula precizie) locul in care se afla adevarul, explicatia. Pentru (si) mai multa precizie ar fi necesare mai multa investigatie, stiinta si/sau credinta. Astfel, si cu putin noroc, am putea pune degetul pe solutia problemei, dimensiunea buricului degetului aratator fiind maxima exactitate cu care s-ar putea preciza ce anume s-a intamplat in fond si la urma urmei. Totusi in majoritatea situatiilor ne multumim cu o precizie mult mai redusa, oprindu-ne cu mult inainte de a ajunge la esenta sau explicatia ultima. De exemplu, cand ne e foame si mancam o gustare, pe care o digeram si o asaimilam, care sa fie oare precizia cu care stim intr-adevar ce se intampla? Cat de exact stim cum se petrec lucrurile care duc la disparitia si dezintegrarea bietei gustari? Deh, mult mai putin precis decat stim (prin cele 4 ipoteze) cum Dumnezeu a aparut mancarea aia in frigider, dar totusi in acel caz (ca si majoritatea celorlalte) ne ajunge cat stim (naivitatea definindu-ne). Mancam ca sa ne putem misca pentru a ne putea procura mancare. Prin urmare ar fi momentul sa incep sa ma gandesc la al doilea grup de ipoteze (dintr-un total de trei) care sa incerce sa explice fenomenul misterios al aparitiei mancarii in frigider, acceptand ideea ca lucrurile poate nu s-au petrecut intocmai asa cum au fost percepute de mine (eroul intamplarii) si ca felul in care am perceput eu lucrurile este el insusi imprecis. Trebuie sa iau in calcul ipotezele care ar putea explica cum anume propria mea perceptie ar fi putut sa ma duca in eroare, si corectand mental posibilele erori de perceptie sa reconstitui mai exact ce si cum anume s-a intamplat de fapt, sau cum s-ar fi putut intampla, astfel incat intr-un final, sa putem avea certitudinea ca adevarul gol-golut, se afla acolo, inclus in lista finita a ipotezelelor enuntate (si nu in afara ei, intr-un exterior infinit). Sa vedem… (zise orbul).

e) Asadar dupa cum tocmai spuneam/gândeam adineauri, hai sa adåugam in lista cu ipoteze (care incearca sa explice aparentul miracol al aparitiei, asa… de la un moment la altul, al unui bogat sortiment culinar, intr-un frigider care initial era gol, golutz, dupa am putut constata privindu-l prin usa deschisa) si cateva ipoteze care vizeaza deficiente de perceptie ale asa zisei realitati. Prima ipoteza care imi vine in minte este aceea ca de fapt intre momentul in care l-am deschis prima oara (constatandu-l gol), si momentul in care l-am deschis a doua oara (constatandu-l plin cu bunatati), a trecut un timp mult mai indelungat decat l-am perceput eu in mod aparent. Poate am lesinat, poate am adormit (vreun soi de somn cataleptic sau apoplectic) sau poate chiar a trecut o zi intreaga intre un moment si altul si am fost de o tulburare de memorie care mi-a sters din minte intreaga zi, printr-un soi de scurtcircuit, in momentul in care am redeschis frigiderul. Poate ca a fost la mijloc timp destul pentru ca frigiderul sa fie umplut in mod normal, nemiraculos. Trebuie sa verific data, ora, sa reconstitui reperele temporale ale acestei intamplari. Sa chestionez discret familia, cunoscutii, in asa fel incat sa nu ma fac de ras si nici sa nu alarmez sau sa sperii pe cineva degeaba. Prima ipoteza legata de erori de percepere se refera asadar la o proasta percepere a duratei. Ceea ce pare miraculos cand se intampla in cateva secunde poate parea cat se poate de normal atunci cand se intampla in cateva ore sau mai mult. Nu?

f) Este posibil sa fi fost victima unor halucinatii perfide. Poate doar mi s-a parut ca frigiderul era gol, in realitate fiind de la bun inceput (t=0) plin cu acele bunatati. Imi pot imagina cateva motive care ar fi putut sa-mi creeze predispozitia de a-l vedea gol. Si cand cineva vrea (cu tot dinadinsul) sa vada ceva, ceva anume, vede… In pofida oricarei realitati (cica realitatea ar fi fiind si asa holografica, fractalica, probabilistica, incerta in tot cazul). Dar totusi parca prea era gol. Sau poate ca a doua oara am avut Fata Morgana. Poate ca frigiderul este gol si doar dorinta, foamea si spaima mea mi-au creat predispozitia de a-l vedea plin. Hm. Incurcata problema. Ma rog sa notez si aceasta ipoteza: proasta percepre a realitatii, prin alterarea acesteia de catre de mecanismele subiective care-l guverneaza pe observator.

g) In atingere cu ipotezele (d) si (f), ceva intre farsa si percepere defectuoasa a realitatii (a crudei realitati), mi-a venit in minte (nu stiu de unde, senzatia fiind ca am primit-o telepatic de la un amic) idea ca exista in vecinatate nu unul ci doua sau mai multe frigidere, identice pe dinafara, diferite pe dinauntru si ca printr-o proasta percepere a numerelor si/sau a spatiului, m-as fi uitat la inceput intr-un frigider (1) si la sfarsit in altul (2) aflate la o oarecare distanta spatiala unul de altul, caci in accord cu fizica elementara de-a-VI-a, doua lucruri nu pot ocupa simultan acelasi loc in spatiu. Sau pot? Acuma si in legatura cu aceste proaste perceptii ar trebui meditat pentru a intelege daca sunt ele de natura celor inerente oricarei cunoasteri intermediate prin simturi (…) sau este vorba de perturbari exagerate datorate unei situatii speciale. Oi fi beat. Sau indragostit. Sau sub alte influente din acestea care ma predispun la Fata Morgana. Cum-necum am epuizat si ipotezele din grupul al doilea. Ce mai urmeaza?

UPDATE: Ce mai urmeaza? Pai urmeaza grupul al treilea de ipoteze. Cel mai interesant. Ma gandeam cam ce fel de introducere sa fac inainte de a o enunta pe prima, cand mi-a trecut prin minte ca inainte de asta n-ar strica sa mai verific o data frigiderul. Sa vad cum stam. In realitate!!! Doar ca in loc sa deschid frigiderul, nu stiu cum si de ce,  am deschis… televizorul. Prin urmare grupul al treilea de ipoteze se amana un pic pe motiv de intermezzo. Trebuie sa-i dau prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe sansa, timpul si ragazul sa vada de-a fir a par ce s-a vazut in televizor.

UPDATE: Vorba ‘ceea, in drumul catre scop, scopurile se schimba. Sau se nuanteaza. In drumul catre frigider poti ajunge la televizor (intr-o maniera similara cu aparitia vietii pe planeta de pamant, care nu era pre-vazuta „initial” (ma rog, in functie de ceea ce binevoim sa consideram a fi fiind „initial”, pe baza liberului arbitru garantat noua de catre bunul Dumnezeu). Faptul ca s-a intamplat asa, taman inainte de ne focaliza asupra ipotezelor din grupul al treilea (al treilea val de ipoteze), nu-i cu totul intamplator, desi poate sa denote o „anumita” co-incidenta. Dar hai sa nu divagam dincolo de divagarea (si asa imensa) in care am cazut dupa deschiderea (accidentala) a televizorului, cand am dat peste un popå in forma de „dl.Goe”. Desi am presupus ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, va avea nevoie de ceva vreme pentru a digera continutul divagarii cu pricina, n-am reusit sa anticipam natura confuziilor care vor fi generate spontan de catre alti martori intamplatori ai pre/textelor propuse pe aici, care tin musai sa-si dea in petec si sa comenteze. Con-stat cu tristete ca putem foarte usor sa devenim victime ale efectului pervers al excesului de elocinta si sa esuam intr-o stare precara si hilara, precum Marea Britanie in caraghioasa-i monarhie (de care nu are cum sa se dezbare), ori precum China in stupida-i scriere derivata din hieroglife si bazata (dupa 4 milenii de stagnare) tot pe ideograme si pictograme. O sa ajungem si noi sa ne mandrim (fara scapare), preamarind traditia care ne si con-fera „identitate”, precum englezii cu regina si chinezii cu caligrafia, cu faptul ca a ajuns „lumea” sa ne ia drept „Dl.Goe” – întâilul, proptotipul, arhetipul… iar nu un simplu semnatar care sub-semneaza astfel, fiind o instantiere polimorfica a sablonului de/numit (a dracului fatalitate) tot asa „Dl.Goe”,  ingaduind-ne desigur aceasta „pseudonimie” prin corespondenta biunivoca (auto)identificata intre (unele) detalii ale sinelui si (unele) atribute ale calsei (omonime) referite, destule de multe si destul de asemanatoare, incat sa ne califice pentru acest rol. Am bagatara de seama in cateva imprejurari ca anumite entitati (nu doar una) lasa sa se inteleaga ca ar crede sau ca s-ar putea crede ca noi, dl.Goe, am fi fiind, nici mai mult nici mai putin decat „Dl.Goe”, adica un uzurpator al clasei arhetipale omonime. Victimele si promotorii acestei confuzii regretabile produc constant prejudicii claritatii discutiilor, perturbandu-le prosteste, amplificandu-le si diluându-le. Daca ii spui unuia (personaj) care joaca-n scena si pe dracu, ca-i un „veritabil” „Dl.Goe”, ei vor rastalmaci zisa si in loc sa accepte (sau sa conteste) analogia dintre acela si „sablonul arhetipal” vor provoca discutii egoice de-a surda-oarba despre analogia inchipuita dintre „tertz”, si personajul distribuit in rolul „Dl.Goe” aici, pe Arca lui Goe. Fiinte stricate (iremediabil) la minte, pagube la casa omului, care insista sa-si dea cu parerea (…). Preotul cel mai tare din parcare, in postura sa de „Domnul Goe”, strecurat ilustrativ pe Arca lui Goe (aparent prin fortare, prin inghesuire in frigider) ar fi putut fi (si ramane) un prilej de a medita la starea „natiunii”. (Se amana pentru alta zi cu soare). In fond domnia sa (aka Pr. Constantin Necula) este un caraghios care-si da in petic ca orice „d.Goe”, nerealizand ca este, prin felul in care se manifesta, 100% produsul erei mass-media cea pe care chipurile o contesta in favoarea unor dogme amestecate cu prejudecati si intoxicatii (o combinatie bizara si hazlie de mici adevaruri, minciunele, lucruri bune, lucruri rele, propaganda si alte cateva). In aceasta calitate omul are un talent remarcabil, pe care ne face o deosebita placere sa-l salutam. De parca nu era de ajuns ca-i produs al ceea ce incrimineaza, acest d.Goe, este si un beneficiar a ceea ce incrimineaza, folosindu-se de mass-media (si) pentru propria-i promovare, întocmai si la fel precum Mircea Badea sau Oana Zavoranu. Inca putin si se intoarce la „tripla calitate” (proprietar, producator, beneficiar). Stai sa-si faca biserica un ProTV si atunci sa vezi show-uri…

Privitor ca la teatru , Tu în lume sa te-nchipui:  Joace unul si pe patru,  Totusi tu ghici-vei chipu-i,  Si de plânge, de se cearta,  Tu în colt petreci în tine  Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine.

Revenind la oile noastre (si la mancarea aparuta miraculous in frigider), ar fi de zis ca mentionarea intamplarii prin care, in drumul catre scop, adica deschiderea frigiderului pentru a constata starea de fapt (Stere Gulea), am ajuns la alt scop, adica la deschiderea televizorului (catre o cu totul alta realitate), nu este o simpla intamplare, ci un element ajutator care incearca sa anticipeze mult-pomenitul al treilea grup de ipoteze prin care incercam sa explicam si sa explicitam ceea ce (deocamdata) apare a fi un miracol, un mister si poate chiar un non-sens. Cum anume s-ar afla acest lucru in relatie cu discutia despre aparitia vietii pe planeta de pamant (abandonata intr-un alt topic) n-am putea preciza pentru moment, si tare ne e teama ca vectorul progres al discutiilor de acum pe arca lui Goe nu este orientat catre o zona care sa faca oprtuna evidentierea unor astfel de relatii. Daca cumva vremea concluziilor va veni prea devreme (din aceasta perspectiva) va fi posibil chiar sa constatam ca nu exista nicio legatura. Doar iluzii, holograme, fractali… Nimic. :)  va urma…

URMARE: In primele doua grupuri de ipoteze am presupus ca lucrurile s-au intamplat (exact ?!) asa cum au fost redate sau ca (macar) au fost percepute (exact ?!) asa cum au fost redate. Prin urmare (desi formula nu denota o tranzitie/implicatie logica imediata) acestea au fost orientate in directia aflarii (despre) „cum”, s-au intamplat lucrurile, nu de (si) „de ce”. Probabil ca grupul al treilea de ipoteze ar trebui sa sa fie formulate in asa maniera incat sa resolve (cumva) acest neajuns, punand eventual in discutie (si) „natura realitatii” (ce este realitatea?). Pregatindu-ma in acest sens as medita la urmatorul scenariu. Sa zicem ca la fiecare 24 de ore, in intregul Univers, timpul s-ar intoarce cu exact 12 ore in urma (o jumatate de zi). La ora 2:00 AM, dis-de-dimineata (in puterea noptii), ne-am trezi inapoi la ora 2:00 PM (14:00) a zilei anterioare. La fiecare 24 de ore de mers cursiv inainte, cate un salt de 12 ore in urma… Noi desigur stim ca, de fapt, timpul nu exista fiind doar o conventie convenabila (uneori confuza) care ne ajuta sa exprimam intr-o forma globala acumularea (cvasi-lenta) a unor schimbari (in fapt a unor stari pre-existente, intamlate deja), o acumulare relativa de evenimente percepute astfel, din perspectiva noastra existentiala, care este una foarte, foarte pariculara (negenerala)). Faptul ca trece timpul inseamna, de fapt, (printre altele) cå… ceasul merge (inclusiv cel biologic), vantul bate, câinii latra, ursul merge, oamenii scriu, celulele imbatranesc, pamamtul se invarteste, cadavrele putrezesc, copii cresc, etc, etc, etc… Acceptand cumva o corelatie universala a ritmului de acumulare a schimbarilor (a felului in care percepem noi, din perspectiva noastra, universul) am ajuns sa imaginam aceasta notiune inselatoare (care nu denota vreo existenta anume). A vorbi despre intoarcere in timp (de exemplu cu 12 ore in urma), este doar un fel de a spune. Ceea ce presupune acest enunt ar insemna ca toate (absolut toate) evenimentele si procesele petrecute in Univers (in tot Universul), in intervalul dat s-ar anula, si ca ne-am regasi („brusc”), in satrea de acum 12 ore. Ceea ce se si intampla.🙂 Oricum daca s-ar intampla noi nu am avea cum sa ne dam seama de acest lucru si niciun experiment nu ar putea pune in evidenta aceasta intamplare. Amnezia ar fi universala, intrucat absolut totul, toate „urmele”, inclusiv starea neuronilor (cu care percepem realitatea si cu care memoram date) ar fi golita de rezultatele proceselor din ultimele 12 ore. Daca lucrurile s-ar petrece asa in Univers (desi in context relativist si cuantic, modelarea lucrurilor ar deveni mai complexa nitzel) noi am continua imperturbabil sa percepem realitatea si „curgerea timpului”, la fel de uniform si de neteda. Continuitatea nu ar fi afectata. Am continua sa traim cu iluzia unui timp liniar (macar in vecinatatea noastra) si a unei acumulari uniforme de schimbari si evenimente (care dau sens scurgerii timpului). Nu am avea in niciun chip posibilitatea de a ne prinde de aceasta „mârsåvie” a Universului. Acuma na, n-or fi 12 ore si nu s-o intampla la fiecare 24 de ore, 12cu 24 ca la paznici, ci poate sa fie vorba de nano-secunde sau miliarde de ani, n-are importanta, sau cand de una cand de alta, atunci cand nu-s chiar 12 ore inapoi la fiecare 24. Cert este ca nu-i imposibil si ca puntem lua in considerare aceasta ipoteza, si anume ca fiecare secventa de evenimente pe care o traim este doar o repetitite a ceva ce s-a mai intamplat aidoma, sau o repeitie generala pentru ceva ce urmeaza sa se mai intample o data, si inca o data, fix la fel, in premiera, mereu in premiera. Poate de mai multe ori. Nimeni n-ar putea demonstra ca asta nu se si intampla. Tine de inobservabil. A accepta valabilitatea acestei ipoteze (ca postulat) sau dimpotriva, a continua sa operam mintal in contextual postulatului invers (care sugereaza ca traim intr-un Univers absolut ireversibil) sunt doar chestii de gust. Tehnic vorbind oricum am considera tot aia ar fi. Dar totusi… Daca o anumita stare ar (putea) fi regasita (ah, „dupa o vreme”), prin anularea tuturor schimbarilor care au alterat-o, putem påstra gandul optimist (sau diabolic) ca in reluare ceva s-ar putea schimba, si ca in anumite situatii (??! ?!!!. ), lucrurile nu s-ar mai repeta identic… Foarte rar, poate odata la cateva miliarde de ani, dar orisicat… In acord cu principilul incertitudinii din mecanica cuantica asta ar fi posibil. Un astfel de gand ne-ar putea oferi un plus de libertate de miscare, si curajul de a intreprinde mai multe lucruri, ca daca or iesi prost, n-o fi foc. Om mai putea incerca inca o data. Si inca o data. Doar avem infinitul la dispozitie si si predispozitia pentru infinit.🙂

Iar aceasta teorie are desigur legatura cu misterul pe care incercam sa-l dezlegam despre aparitia miraculoasa a mancarii in frigider. O legatura latenta dar/si profunda.

UPDATE: Usa unui frigider poate fi o poarta care o alta realitate. Ca si un televizor. Sau ca un blog. Atunci cand o deschizi accepti „riscul” de a te „trezi” in alta lume. Uneori intr-un frigider se poate afla un televizor, iar la telejurnal se poate vedea cascaval. Deschizand aceeasi usa a frigiderului poti ajunge, prin ecranul televizorului de dinauntru, cand intr-un frigider gol, cand in unul plin sau poti da bunaoara peste vreun popa firoscos. La fel ca prin suprafata unui blog. A aceluiasi blog care pe unul il duce in infern, iar pe altul in paradis. Alteori astfel de porti, catre alte lumi, catre alte realitati, nu necesita vreun suport material, precum o usa de frigider, un ecran de televizoar sau continutul unui blog, fiind suficienta imaginatia. Adesea, ca-ntr-un vis lucid pe care-l construim voluntar, si in realitate, pornind de la realitate, de la un detaliu al realitatii, precum usa inchisa a unui frigider in spatele careia nu stim ce se afla, putem continua deschizand usa imaginatiei, si, ramanand lucizi, sa construim realitatea in inchipuire, precum Alice in tara minunilor, o (alta) realitate. Realitatea imaginata este tot o realitate, extrem de consistenta, materiala. Diferita, dar la fel de materiala precum realitatea unui frigider oarecare din neimaginar. Observand realitatea o cream. Vei spune poate ca realitatea neimaginara este partajabila intre toti observatorii, in timp ce cea inchiputia este individuala si ca iluziile optice pe care si le produce dl.Goe ii apartin (doar lui), in inconsistenta lor. E un punct de vedere fragil. Am impresia ca martorii, atatia cati au fost (observatori creatori de realitate) au participant activ la consolidarea realitatii povestii cu frigiderul, observat a fi cand gol, cand plin. O poveste care este redata pe baza unei realitati imaginate, inchipuite, spre a fi observata de martori, capabili sa creeze ei insisi realitate, prin observare, sfarseste prin a-si castiga realitatea, dincolo de imaginatia aceluia de care s-a folosit initial pentru a intra in lume. In realitate. Iar realitatea este ceea ce este (vorba filozofului Vanghelie, si a lui nenea Plesu, care, intre noi fie vorba poate fi oricand un excelent avocat al diavolului). In realitate un frigider acum gol, poate fi in clipa urmatoare plin de bunatati, asa… pur si simplu, pentru ca asa se intampla in acea realitate, fie doar si pentru ca cineva asa si-o imagineaza, cu convingere. Realitate este doar ceea ce låsåm sa (ni) se intample. In realitate mancarea a aparut in frigider in mond natural, firesc, venind de AICI. Celor care ma cred le urez pofta buna. Si celorlalti la fel, caci pofta vine mancand, dar si vazand. Veti gasi in frigidere tot ce va pofteste inimia. La fel la televizor. Pe bloguri. Prin case. Pe acasa. Prin tara si prin strainatate. Asa… in general. Prin lume. Dorinta creaza Universul. Depinde numai si numai de ceea ce ne dorim.

P.S. Oricum toate explicatiile pentru „orice este din ceea ce este”, sunt toate imaginare, inchipuiri postfactum. Din pacate si mai ales din fericire, lista ipotezelor despre cum (si de ce) a aparut mancarea in frigider nu este una finite ci foarte infinita. Grupul al treilea al ipotezele care acrediteaza ideea ca explicatia ar consta in faptul ca povestea aceea este o fictiune (care odata redata nu mai este o simpla fictiune) nu este ultimul… Partea „buna” (he-he) ar fi ca astfel ne-am apropiat un pic de elucidarea misterului aparitiei vietii din nimic pe planeta de pamant, adica in Soare, in galaxie, ma rog, pe undeva pe aici… sau pe nicaieri. Cine mai stie?! Cand o vom relua vom avea care va sa zica un punct de plecare si o baza de de discutie solida. La urma urmei tot asa a aparut si viata pe Pamant. Prin (ne) bagare de sema, de la o clipa la alta. Asa ca daca vreodata, cand ti-o fi foame, deschizi usa frigiderului si constati ca e gol nu dispera. Inchide usa aceea, respire adanc si apoi mai deschide-o odata. Nu va mai fi aceeasi usa, ci o alta. 🙂

450 Răspunsuri to “Zer0,o(o)”

  1. stely said

    „Fii atent la ce iti doresti ca s-ar putea sa se implineasca.”

    Hmm, o fi oare adevarat ca „puterea gandului ” este atat de mare („nebanuita”) incat sa creeze realitatea ? Ce se intampla si ce lagatura exista intre puterea mintii si acel „ceva ” din „nimic „, care”genereaza „Totul ?
    Banuiesc ca are, totusi, legatura tot cu acel „vid cuantic”, cu particulele , antiparticulele , vibratiile (miscare) energia (campurile energetice) ce au generat la un moment dat Big-bangul . Sau , mai nou , ca ” Universul in care traim este o holograma gigantica :

    http://noulpamant.ro/articole/stiri/fizica-recunoaste-universul-este-o-imensa-holograma/

    • Dl.Goe said

      Pe cine aveti in vedere?🙂

      Articolele de genul celui recomndat fac sa paleasca ridicolul schemutzelor mecuiene si al ipotezelor cosmosului germinativ ale ganditorului de la Corabia. Serios. Avem de-a face cu un umor devastator care l-ar face chiar si pe D’Artagnan sa zambeasca incurcat. Incepand inca de la titlul colosal „Fizica recunoaste…” In fata inchizitiei? (aka mass-media)… Pai cum sa nu recunoasca daca a fost prinsa in flagrant. Cu chilotii in vine. D-na Fizica nu putea sa nu recunoasca. Mai ales ca (a-o-leu):

      Noile simulari experimentale produse de catre cercetatorul japonez Yoshifumi Hyakutake, realizate impreuna cu echipa sa de la Ibaraki University of Japan, au abordat energiile diferite ale gaurilor negre ce au fost descoperite in universuri paralele. Descoperirile au fost publicate in revista Nature, pe 10 decembrie. – Pur si simplu fabulos.

      P.S. Credem totusi ca in flagrantul de presa relatat nu era d-na Fizica ci altcineva in travesti. In tot cazul misto.

    • d'Artagnan said

      Exact expresia ” energiile diferite ale gaurilor negre ce au fost descoperite in universuri paralele. ” mi-a sărit în ochi. Adică cum Universuri paralele?! Cine le-a găsit?

      Demonstrație de cum să tai un copac. Vine instructorul cu elevii în deșert: după cum bine puteți vedea, aici avem o pădure de brazi. Să vedem cum trebuie tăiat un copac ca să nu te accidentezi.Deci, faci aici o pană la baza copacului, uitați așa, cum fac eu acum…

      P.S. Îmi pare rău, dar nu pricep nimic din articolul ăla.
      Dna Stely, îmi explicați vă rog?

      • Dl.Goe said

        Cred ca mult mai potrivt ar fi sa va explice d-na Mecu care deseneaza niste scheme fenomenale pentru a-si explicita viziunea unitara asupra lumii intr-o teorie care uneste simplu, materia, anti-materia, pe Dumnezeu, nimicul si putina asimetrie.

        Acuma de vina sunt si stintificii astia care dau denumiri fistichii entitatilor peste care dau, atunci cand sunt pusi pe ganduri. Pe urma ei isi iua gandul (ca trec mai departe) dar denumirile raman: atom (=indivizibil), anti-materie, particula lui Dummnezeu, energie intunecata…etc, Acum este de inteles de ce filosofii de talia d-nei Mecu, furati de sonoritati iau lucrurile ad litteram si compun cu nosalanta sisteme care modeleaza Universul, imaginadu-si ca anti-materia chiar e anti-materie (nu materie ordinara sadea) si ca din combinatia asa zisei anti-materii cu asa zisa materie s-ar obtine Nimic.

      • Dl.Goe said

        D-le D’Artagnan, lucrurile invizibile sunt agasante. Uite de exemplu de cand cu demisia lui Ponta si revolutia din strada, pe Arca lui Goe a crescut sensibil numarul vizitatorilor unici. Or astepta ceva de la Arca lui Goe, de la Goe si eu n-am nimic de pus pe masa. Vazndu-mi apatia nici nu stiu ce ar fi mai rau: sa le produc dezmagire sau revoltå. Faptul ca in contextual politic actual, ma’ntelegi, la Han nu se intampla mai nimica, ma ingrijoreaza inca si mai tare. A picat ponta, urla strada, si la han nimica, nu sfarie gratarele, nu pocnesc micii, nu sar capacele. Pai anul trecut pe vremea asta ce mai freamat ar fi fost… Ce se intampla? In schimb reactiile lui Porthos and Co pe decablog sunt literalmente fabuloase. O colectie bizara de „reactionari” sadea, treziti din motzaiala de rivolutie precum conul Leonida si Efimita sa de catre Safta (pe post de Safta fiind doamna Observator). Ca ma si enervez amintindu-mi ca m-ati comparat 1% cu iluminatul public auto intitulat Phortos. Urat din partea d-voastra. 🙂

  2. arcaluigoe said

    Update: a) Dumnezeu a facut un miracol. Asa cum a creat lumea intreaga din nimic in 7 zile, sau dupa cum a hranit o mare de oameni cu un peste si o pâine, asa a creat si acum din nimic mâncarea din frigider. Dorintele intense ale oamenilor il pot face pe Dumnezeu sa-i ajute sau sau sa-i incerce.

  3. arcaluigoe said

    b) Mancarea nu a aparut „din nimic”. Nimic nu apare din nimic. Nu e stiintific. Si apoi ca in frigider nu se afla chiar nimic ci ceva. Nu era gol, vid. Era aer, lumina, chiar si un pic de caldura, materie (metal, plastic) si electricite. S-au produs niste descarcari electrice care au dus initial la formarea unor aminoacizi, apoi s-au formnat proteine in urma unor reactii chimice catalizate de niste enzime care se aflau in lacul cu care era vopsit frigiderul, hazardul facand apoi ca noi si noi recombinari sa produca accidental mancarea din frigider.

    • Dl.Goe said

      Desigur ca din toate ipotezele propuse pana acum, aceasta este cea mai… aåâ… astaaa… neverosimila.🙂 Prin urmare n-ar fi de mirare sa fie adoptata ca varianta oficiala, desmnata democratic prin vot majoritar de catre membrii comunitatii (stiintifice).

      Era pe vremuri, hat demult un joc pe calculator: Civilization. Era un joc captivant, de strategie si imaginatie. Doar ca era primitiv rau de tot. Dar… am luptat si am progresat. Acuma avem posibilitatea sa jucam jocuri de strategie on line, inspirati si conectati direct la… realitate, alegandu-ne realitatea cu care suntem cel mai bine acomodati, familiari, cu care ne simtim mai confortabil, care ne este cea mai la indemana, accesibila mental, inteligibila, cu care suntem cel mai in contact, pe care o cunoastem cel mai bine, prin grija media. In zilele acestea practicarea acestei versiuni a jocului Civilization, in contextul socio-politic din piciorul de plai si gura de rai (un Pamant numit Romania), in carei fiecare participant participå si-si aduce aportul, propunand planuri de masuri strategice, scenarii politice, slogan-uri, guverne, structuri… (sau le promoveaza pe cel lansate deja) este ad-mirabil, mi-rific. Intensitatea fenomenului este probata de evenimente notabile, precum iesirea din hibernare a unor personaje adormite, ori retrase sau impinse in discretie, dar mai ales de faptul ca persoane importante, ocupate, doldora de activitati marcante in viata reala, atrase de fascinatia jocului, isi fac timp, sa revina in arena, sa se mani-feste, sa intre in joc. Este cazul re-marcabiliei Isabel A. care a revenit fara pre-aviz la Hanul Muschetarilor unde fusese data disparuta (in mod neoficial desigur). Intoarcerea d-ei este simptomatica si reda in maniera simbolica importanta si amploarea evenimentelor la zi. Domne daca s-a intors Isabela la Han inseamna ca e groasa rau. Se misca tara. Ceea ce ramane de neinteles este apatia muchetarilor si in special a d-lui D’Artagnan, care se manifesta cu o moderatie iesita din comun. Poate ca or fi in strada, printre manifestati, gustand un pic de viata reala, cu emotii adevarate, ceea ce ca desigur nu are cum sa nu le afecteze disponibilitatea pentru jocurile pe calculator. Aer, soare, viata… Alta viata…🙂

    • Dl.Goe said

      Ad-notare la zi: E drept ca si papa de la Roma spune uneori lucruri traznite, dar al nostru e mult mai tare. Avem: Declaratia Patriarhului Daniel, conform careia psihologia, impreuna cu magia, vrajitoria si satanismul sunt pericole pentru societatea contemporana. Ma rog, nu neaparat din cauza asta, ci asa mai in general, individul asta este mai jigodie decat Mircea Sandu si Mitica Dragomir la un loc (daca tot este vorba sa pomenim entitati care sunt stat-in-stat, aka FRF si BOR). Indiferent despre ce domeniu este vorba are multi-milenarul popor roman un talent de a promova anti-talentele si jigodiile ceva de speriat. La noi in muntii strabuni, trecand prin genunchi, paduchii ies totdeauna in frunte.🙂

      Bonus: “Penibilul Întâiul, preafericit fără motiv“: Dragă Dane, eşti un angajat OBRAZNIC

      si in contrapunct: Toamna patriarhului nostru. Nu prea stiu daca articolul enoriasului Cristian Pantazi ar trebui sa ma amuze sau sa ma enerveze.

      I-auzi ce credinte are respectivul enorias: „Cred ca Patriarhul Daniel poate repune Biserica Orodoxa pe drumul corect, dupa lectia primita in aceasta toamna a schimbarii.”

      SAU:

      „Patriarhul a primit o lectie dura, cea mai dura posibila. Si-a cerut iertare. Cred ca de acum trebuie sa-i dam credit si sa-l sprijinim pe noul drum. Si sa intelegem ca nu Patriarhul si Biserica Ortodoxa sint vinovati pentru tragedia din Colectiv, cum vor sa ne faca sa credem citiva maestri ai manipularii. Inlocuirea lui Daniel sub presiunea strazii (oare a strazii?) ar deschide calea spre un nou patriarh anti-occidental si dogma rusa.”

      Pai n-ar fi valabil si pentru Ponta, Opera, Oprescu, Giovani Becali si etc? Sa-si ceara si ei scuze, sa consideram ca si-au invatat lectia si ca prin asta putem crede ca respectivii vor repune societatea si institutiile pe drumul corect, dupa lectia primita in aceasta toamna a schimbarii. Bla, bla, bala. Daca enoriasul asta e sincer atunci e macar naiv si cel mai bun sfat care i s-ar putea oferi ar fi sa apeleze la un psiholog (cu sau fara terapie in grup). I s-ar putea explica de ce in niciun caz in individ de teapa patriarhului, sau a lui Mircea Sandu ori Mitica Dragomir nu s-ar putea indrepta din atata lucru si ca ziaristul ne ofera utopii din prostie. Daca insa nu e sincer, macar pe ici pe colea, si anume prin punctele esentiale, si minte, fie pur si simplu fie prin o-misiune (nu ne spune totul) atunci nu, n-are nevoie de psiholog. Inseamna ca este normal la cap, in context. In tot cazul pe chestia asta merita sa fie bagat in pizda ma-si.

      • d'Artagnan said

        Simt în aer miros de mici?!

        • Dl.Goe said

          Nimeni nu scapa de tentatia de arunca niste mici pe gratar. Ca n-oti avea monopol.🙂

          P.S. Oricum ai nostri sunt pentru uz intern. Totusi d-voastra va este ingaduit sa luati unul-doi, acolo de gust. Ca n-o fi foc. Modul de preparare e un pic diferit, dar compozitia e aceeasi. Ca de unde alta…

          • d'Artagnan said

            Am înțeles, se presupune că eu aduc berea…

          • Dl.Goe said

            N-ar fi rau. De care bere aveti? Blonda sau bruna?

          • d'Artagnan said

            Nefiltrată.

          • Dl.Goe said

            Nefiltrata e ok, adica fara moderare, numai sa nu-mi veniti cu bere nemtzeasca.

            Apropo ce-o sa faceti cu insolentul rromano-german? Il „moderati” sau nu? Va cam sfideaza… Cel mai bine ar trebui sa-l trimiteti intr-un unives paralel printr-o gaura neagra (cam cum fu trimis mai sus pe dl.Pantazi; de unde si mirosul de mici🙂 )

            Apropo, aici se gasesc o sama de consideratii decente despre multi-versionism:

          • d'Artagnan said

            Cum adică să-l trimit într-un univers paralel printr-o gaură neagră?! Adică, cum zicea un personaj din ”Cel mai iubit dintre pământeni”, să-l bag în bizda mă-sii?

  4. d'Artagnan said

    Cristian Tudor Popescu

    Bossul BOR – un fariseu a pus monopol pe Dumnezeu
    „Ne cerem iertare dacă unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lămuritoare sau au fost răstălmăcite”.
    Bossul BOR n-are de ce să-și ceară iertare. Toate cuvintele ÎnaltPreaFericirii Sale au fost cât se poate de clare.
    Mai ales cele din primele 4 zile de după Auschwitz-ul din Colectiv, în număr de niciunul: mucles, nexam, pauză de masă – cum pot fi răstălmăcite cuvintele astea? Dar cele pe care a catadicsit să le rostească într-un târziu: Rugați-vă la Biserică, nu la Club!?
    Nu poți să-ți ceri iertare decât pentru o greșeală, cu voie sau fără de voie. Or, Întâistătătorul cu Antemergători n-a comis nicio greșeală, a exprimat o stare sufletească: puțin îmi pasă de voi, fie morți, fie vii! Eu am monopol pe Dumnezeu!
    Acum joacă sceneta „căinței”, ca un robot îmbrăcat în odăjdii, pentru că își dă seama că poate să piardă clienți la prăvălie.
    Răspunsul cel mai potrivit l-au dat miile de tineri care s-au rugat rostind „Tatăl nostru” în fața clubului Colectiv, nu în biserica proprietate privată a Bossului BOR!

    • Dl.Goe said

      Eh, si d-voastra acuma, veniti pe post, in zi de post, cu citate din astea de tamaiere din Antichrist, uciga-l toaca… CTPtiu… Nu s-or fi terminat ziaristii:

      I-auziti:

      Cinci zile au trecut de la tragedia din Club Colectiv până ce căinţa să-l cuprindă pe edilul Piedone pentru rolul pe care l-a jucat. În cazul Patriarhului Daniel, a fost nevoie de şase zile ca să se pocăiască pentru atitudinea şi mesajele de după teribilul eveniment. Coincidenţă – ambii au fost copleşiţi de regret numai după ce au fost încolţiţi de reacţia străzii.

      Smerenie de operetă din partea unor cabotini obişnuiţi să facă orice ca să-şi apere pielea. Aş vrea să-i cred, mai ales pe şeful Bisericii Ortodoxe Române, prin prisma funcţiei pe care o ocupă, dar nu pot. Simplu, pentru că au demonstrat, cu vârf şi-ndesat, ani în şir, că nu-i interesează decât burdihanele lor. Lăcomia, permanenta goană după averi, puterea cu orice preţ, convingerea că-s mai presus de lege şi dispreţul de „guvizi”! E ceea ce i-a definit.

      Poate dacă ar fi făcut-o în dimineaţa de după, aş fi avut o umbră de îndoială. Cu spectrul veşnicei lor ipocrizii în minte, m-aş fi gândit că şocul cumplitei drame i-a resetat. Că există minima posibilitate să-l fi simţit pe Dumnezeu.

      De ce le-a luat aproape o săptămână lui Piedone şi Patriarhului Daniel ca să se căiască? Simplu: pentru că nu mai aveau încotro. Damage control, îi zic americanii. Minimizarea pagubelor, adică. Să mai salveze ce se mai poate.

      Nu sunt un cinic, neapărat. Nu-mi place să arunc cu pietre cu orice preţ. Dar nici să fiu prostit la nesfârşit nu pot să accept. Nici să înghit, pe nemestecate, făţărniciile de doi bani ale unor şmecheraşi de duzină a căror unică calitate este tupeul ţopârlănesc.

      Există oameni cu care te poţi înţelege prin negociere şi comunicare, în virtutea unui minim bun-simţ. Şi alţii care înţeleg numai de frică. Ca animalele.Doi şobolani. Piedone şi PF Daniel – de Calin Niculescu.

      Ideea este ca BOR si Daniel au o problema pe care n-o pot rezolva. Mai reactionari si mai retrograzi decat astia nu sunt decat cei din tripleta de aur a decablogului: GhitaBizonul-PorthosFilfizonul-si-EfimitzaObservator). Incolo nu. Dar sa nu exageram, ca ni se apleaca de la atatia mici pe stomacul gol.

      • d'Artagnan said

        Aveam și eu pregătiți niște mici cu pastă BOR, dar nu-i terminasem, așa că n-am putut să-i pun pe grătar.Nu știu dacă-i continui sau îi arunc. Pasta o păstrez în frigider.

        • Dl.Goe said

          In care frigider??? Sper ca nu in frigiderul nostru din buna po-vestire on topic. Ati interfera cu problema data si ati complica-o astfel si mai tare in mod inutil. E si asa, asa de complicata. Daca aveti solutii veniti cu o solutie nu cu paste.🙂🙂

  5. arcaluigoe said

    c) Explicatia este una cuantica. In acord cu teoria mecanicii cuantice, comportamentul particulelor elementare este guvernat de incertitudine fiind descries de legi probabilistice. In acord cu aceste legi o particula in miscare (ca in repaus nu are cum!!!) se poate afla, de la un moment la altul, practic oriunde in univers (azi aici, maine in Andromeda), cu o probabilitate variabila de la un punct la altul, dar calculabila matematic. Este mai probabil ca particula sa fie in anumite puncte si mai putin probabil sa fie in altele, dar niciun punct anume din univers nu este exclus ca posibilitate. Asadar in acord cu cuantica, desi putin probabil nu este (totusi) imposibil ca particulele elementare care compun mancarea din frigider, sa se fi materializat impreauna, intamplator, in acel frigider, in acelasi timp, venind cine stie de unde (care de unde, Focsani, Pascani sau de la alta margine a lumii). Cu sigranta ca pe undeva lipsesc ele particulele astea din inventar, dar nu are cine sa bage de seama (ne existand un Observator – nu fu lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază).

    • Dl.Goe said

      Varianta cuantica ne incanta dar ne si ingrozeste in egala masura, caci daca orice este posibil cu o oarecare probabilitate (oricat de mica dar nenula), atunci devine ca Nimic nu e imposibil (si, ah, iar ajungem la Nimic), ceea ce inseamna, intr-un cadru mai larg (mai larg decat teatrul intamplarilor care se produc), orice asemenea „orice care este posibil” poate fi produs, dirijat, controlat, in mod voit, inadins, cu intentie. Iar intentiile cuiva au darul de a incanta sau ingrozi mult mai intens decat intamplarile fara intentie. Controlul manifestandu-se in afara teatrului. De ex: Cineva sau ceva de la Bucuresti da ordin ca un numar oarecare de quark-uri si electroni aflati momentan la periferie, prin comune limitrofe, prin ferme pariculare, sa se mute simultan in frigideul unui cetatean oarecare aflat in resedinta de judet (urbea X) dintr-un judet oarecare Y, aflat la distanta mare de Bucuresti (la limita infinita). Din punctual de vedere al acelui cineva sau ceva de la Bucuresti, in judetul Y nu s-a intamplat nimic, n-a fost incalcata nicio lege de conservare, toate quark-urile si toti electonii aflandu-se tot acolo. Ce se intampla in judetul Y ramane in judetul Y. Cand se va trece la regiuni lucrurile se vor simplifica si vor lua amploare, sporindu-se frecventa cu care se vor produce miracole prin frigidere.

      P.S. Desi nu-i chiar evident pentru orice „observator/privitor”, singurul care poate face cuantica sa fie functionala este Infinitul insusi. Numai presiunea infinitului („din infinit spre infinime„) poate face lucruri (ceva-uri) sa apara din nimic, undeva, si (eventual) sa dispara in neant (alt-undeva). Cum adevaratul control se manifesta intr-un cadru mai larg decat teatrul intamplarilor (regizorul nu-i niciodata pe scena), dincolo de orizontul evenimentelor (poate nu stiati ca universal este o gaura neagra), atunci inseamna cu ideea (in)existentei unui cineva sau ceva care ne incanta si ne ingrozeste cu deciziile sale, il presupune pe acel cineva/ceva dincolo de infinit. Ideea ca ceva se poatea afla dincolo de infinit (fara a dårâma ideea de infinit) nu poate fi rezolvata decat prin credinta, adica prin postulat: cred sau nu cred ca infinitul e a-tot-cuprinzator. Cred ca da sau cred ca nu. Cred sau nu cred ca poate exista ceva „dincolo” de infinit. Cred ca da sau cred ca nu. Credinta. Postulat. Oricum ai face tot bine (sau rau) e, cata vreme reusesti sa pastrezi consistenta si coerenta dintre postulatul ales, lumea de dincoace de infinit si manifestarile tale de fiinta in acest teatru de papuse. Important este sa ai „sistem”, viziunea ta despre lume si sa cauti sa te comporti mereu in accord cu ea cu viziunea ta, sa fii consistent cu tine insuti, si daca observi neconcordante sa fi deschis la schimbare, la reconstructive, la remodelare. This above all: To thine own self be true. Grav este cand nu ai sistem sau cand treci de la un posulat la altul (inainte sau inapoi) si „uiti” sau neglijezi sa-ti actualizezi corespunzator sistemul, amanandu-ti realinierea cu tine insuti, idefinit, sine die. De aici toate dramele. Ca la teatru. (Conform unor informatii ingrijoratoare, in matematica, numarul postulatelor de adoptat este infinit. In orice sistem matematic (bazat pe un numar finit de axiome) exista teoreme care nu pot fi demonstrate. S-a demonstrat! O asemenea teorema nedemonstrabila trebuie sa devina postulat, obtinandu-se astfel un nou sistem matematic (bazat pe un sistem finit de axiome mai vast) in care.. vai, vor exista inevitabil teoreme nedemonstrabile… si asa mai departe. Putini realizeaza grozavia acestui fapt). Cert este ca postulatele sunt limitele dincolo de care lucrurile isi pierd sensul. Aflandu-se pe acesata frontiera, postulatele nu au musai un sens anume. Enunturile care le exprima n-au absolut.Sunt simple carje pe care le folosim ca sa ne deplasam spre ceva. Nu se stie spre ce. Ai sistem? Aceasta-i intrebarea.

    • Dl.Goe said

      Desi d-na Stely nu se mai afla printre noi (…)

      Tot… din infinit aflam ca in accord cu meta-cuantica, textul Zer0,o(o) – zero-virgula-zero-perioada-zero (asa se citeste) a fost teleportat, materializandu-se spontan, din (aproape) nimic pe o marginalie de lume, lume… ca pre/text eminamente huvaca-ian. O „Postare temporara, de amuzament”, definitiva si foarte serioasa, bazata pe calcul si probabilitati, posibila prin entanglement cuantic, precizand cu acuratete sursa (locul si autorul) vine si zice

      Circula un text anonim pe internet. Îl reproduc aici, apoi scriu opinia mea.

      „A. TEXTUL:
      (nu mai re-reproducem textul, …)

      B. OPINIA MEA:

      d) Un Dumnezeu imanent are o comportare cuantica. (Unul asemanator cu „Tao”). A?adar a) ?i c) se suprapun
      e) Totul se petrece într-o semi- ?i apoi supra-realitate psihodramatica, unde avem o scena de ac?iune ?i modificarea ei ulterioara.
      f ) Totul se petrece în via?a dintre vie?i (vezi Michael Newton), când sufletul are clarviziunea unor scene din via?a lui viitoare.
      g) Este vorba despre reveria unui pu?caria?.
      h) Citim un fragment din scenariul unui film SF, în timpul real al scrierii.
      i) Tot în spa?iul dintre vie?i, ni?te spirite înva?a arta materializarii.
      j) Al Kîndî a creat hrana cântând, asta fiind „carisma” lui.
      k) Protagonistul este „victima” unui prieten iluzionist.

      VA URMA…”

      Sper ca eroul nostru, „gnditorul de pe canapea cu sticla de bere”, sa nu observe si sa nu fie per-turbat acest fenomen marginal, asa incat sa duca la bun sfarsit editatea listei cu ipoteze, fara a fi influentat de per-turbatii, exterioare.

      P.S. Faptul ca putem declansa generatorul de opinii si si de „opinii” al cine stie cui, ne incanta si ne ingrozeste in egala masura. Cata vreme incantarea si ingrozirea sunt echivalente si se compenseaza reciproc, anihilandu-se, nu-i bai. Nu se intampla Nimic. De asimetrie ne „temem” caci orice mic dezechilibru naste ontologie, existenta, si goana catre repaus, catre balansare, chiar cu pretul de a per-turba grav alte echilibre restabilite deja, sau neperturbate inca.

      • Dl.Goe said

        Si urmarea a urmat in zona temporara de amuzament (falia marginalia de la centru). Con-semnam:

        URMEAZĂ:

        l) Naratorul este un robot, cu o mică defectiune de soft. Trăieste întâmplări din timpi diferiti, ca si cum totul se petrece în prezent.
        m) Omul, un reputat sugestolog, si-a indus inconstient o transă hipnotică, ca mecanism spontan de coping la frustrarea produsă de vederea frigiderului gol.
        n) Hrana a fost mereu acolo, doar că protagonistul a trăit o criză de cecitate psihică, obsedat fiind de dorința de a slăbi.
        o) Personajul narator a fost teleportat dintr-un timp al existentei frigiderului său într-altul.
        p) Hrana se poate dematerializa si rematerializa spontan, pentru că pământul exersează salturi de la un nivel de vibratie la altul.

        POSIBIL VA URMA…

        URMEAZĂ:
        Iată opiniile unei cititoare de pe FB:

        A. Ana

        Foamea a învins! Dorința de a manca a miscat universul si…pare minune, dar nu e!!! :))))

        A visat!

        A murit si a ajuns în Raiul mâncailor! :)))

        *Are 2 case identice. Una cu frigiderul gol, alta cu frigiderul plin. [ Asta mi se pare very cool! Cu condiția să-l gândim teleportat fără să stie, de la o locatie la alta :)) ]

        A făcut cumpărături si a uitat. Suferă de dementă.

        E psihotic în plin episod!

        E actor, personaj de film. Scenaristul a făcut schimbări. El, nu a fost anuntat.

        *Are un frate geamăn cu o casa identica. Sunt 2 povesti, nu una. [Si asta e tare, imho!]

        (Autorul articolului are o minte fff creativa) [Possible! Care din ei?! :)))]”

        • Dl.Goe said

          Alte urmari (d-in aceeasi sursa scazatoare):

          PROBABIL VA URMA – URMEAZĂ

          q) (soluție prin butăsire cu d) a autorului principal de opinii) Protagonistul tocmai scrisese un articol prin care demonstra inexistenta extraterestrilor. Așa că ăia, amuzati, i-au făcut o FARSĂ, stiindu-l mâncău. O banalitate pentru ei dematerializarea si rematerializarea. Se învată la grădi.🙂 S-au si semnat, priviti imaginea de dedesubt. Doar că autorul n-a mai apucat să consemneze asta. Desigur, pe frigiderul plin s-au semnat! :)))

          r) Autorul textului este unul dintre „illuminati”. L-a aruncat în haosul internetului spre a ne convinge de forta lor de a manipula constiinta umană si / sau universul material. Din acest motiv, soluția vera urmează să ne-o dezvăluie la momentul cheie al unei crize terestre. Tineti aproape! Textul circulă, mereu îmbogătit cu ipoteze. :)))

          s) O cultură superioară din Univers dorește să intre în conact cu noi. Savanții lor au montat această situatie experimentală spre a ne pune la încercare inteligenta, deschiderea mintii, intuitia.

          * * *

          Gândul de azi și de mereu

          văd
          vrei să extragi din furia mea
          kerosen pentru vehicolul tău
          iar asta îmi displace
          să știi

          pricep
          mă vezi lătrând cuminte
          cu urechile ciulite spre diapazonul tău
          iar asta îmi displace
          să știi

          simți
          că se naște din mine
          o lume fără canoanele voastre
          iar asta îți displace
          știu”

          • Dl.Goe said

            Furia !?🙂

            Kerosen ???🙂🙂🙂

            Se naste??!!🙂

            Ei, as!

            …iar sursele prezumate (ca false constatari) ale displacerilor „de stiut” (halal stiinta) sunt total lipsite de obiect. Si si de-ar fi, prin absurd (caci altfel nu-i) partea noastra de „neplacere”, tot n-ar fi sa fie… (ci dimpotriva). Amagiri, amagiri, amagiri. Cu sau fara rima. Trufii nemarginite plantand intr-un… baston (n-am gasit alta rima)

            P.S. Priviti privighetoarea latrå, Si liliacul e-nflorit…

        • Dl.Goe said

          De la aceiasi ex-egeti get-be-geti preluam in continuare urmari (con-secinte?):

          VA MAI URMA?

          IATĂ CĂ URMEAZĂ:

          t) Oricât de straniu ar părea, timpul frigiderului curge invers – aici de la golit spre umplut, fără interventie umană. Omul si frigiderul său trăiesc sub legi temporale diferite. Este o ipoteză lansată de un student român genial, care află de la TV despre fenomen. Lumea stiintifică mondială intră în alertă. Unii caută o rezolvare matematică. Alții construiesc un design experimental să-l poată studia. Un lucru e sigur, nimeni nu se plictisește. Românii au talent.🙂 Neîndoielnic, românul va fi cooptat într-un colectiv care aspiră la Nobel. (Unii cred că are sindromul Asperger).

          u) Frigiderul este un „cal troian” cu două fete, una plină, alta goală (poti să-l întorci ca pe un ciorap, de la distantă) introdus de o civilizatie superioară în locuința protagonistului spre a-i studia reactiile la frustrarea alimentară. Desigur, el nu este singura persoană studiată. Dar „cobaiii” nu stiu nimic unii despre altii.

          v) Frigiderul are un mod shocking de protecție: la prima deschidere pare gol, descurajând hotii. Protagonistul, un artist distrat, a uitat că sotia lui l-a sunat la atelier, să-l anunte că a instalat dispozitivul. (Prietena ei cea mai bună spune – confidential – că nevasta ar fi cumpărat dispozitivul de la un extrateterestru, de pe piata neagră, într-o black friday, si că e posibil să apară si alte fenomene, colaterale, în acea bucătărie).

          x) Pentru un ochi care ar privi frigiderul de pe un plan mental superior, acesta nu e nici gol, nici plin, sau si gol si plin. Mintea reductionistă a protagonistului, activată de foame aleatoriu – în două faze diferite, absolutizează perceptiv (doar perceptiv, slavă Domnului, că altfel ar distruge din prima ori din a doua bunătate de alimente!) mai întâi golul, apoi plinul. Ipoteza e susținută de St. Lup si Cul & Comp. Ea este considerată aberatia săptămânii de Arist si Oth & Comp.

          VA MAI URMA CEVA? OM TRĂI, OM VEDEA… 🙂

          PAUZĂ. Ce e prea mult, se strică.🙂

          [PS. Un text cu o mare nedeterminare, așa ca ăsta, se pretează la o infinitate de soluții. Ce e de făcut când se termină alfabetul? That is the question!🙂 ]”

          * * *

          As mentiona ca ideea existentei unei infinitati de solutii (solutii? nu ipoteze?) este, in sine, inspaimantatoare…

  6. arcaluigoe said

    d) Eh, miracole! Cine mai crede in asa ceva. Explicatia poate fi una mult mai plauzibila. Daca de exemplu am fost victima unei farse, ceva gen camera ascunsa? Cine stie cati s-or hlizi acuma vazndu-ma asa de siderat. Poate ca au facut o usita in peretele din spatele frigiderului si in frigider si pe acolo cineva a introdus mancarea asa la repezeala. Asta pot verifica simplu. Dar sa nu ma grabesc. Sa nu le dau spectatorilor si alte motive de haz, repezindu-ma ca fraierul. Sa mai meditez. Oricum pentru asa ceva trebuie sa fie complice si nevasta-mea. Sa-si fi dat ea acordul sa sparga peretele si frigiderul pentru o asa gluma proasta? Sa fie ea in stare de asa ceva? Ei nu, ca daca ma apuc sa meditez (si) la asa ceva n-o sa mai am timp sa dezleg sarada asta in vecii vecilor. Gata. Am pus pe lista ipotezelor: Farsa. Si nici macar nu e 1 Aprilie.

  7. RALG said

    Arca lui Goe este pe cale sa consemneze o performanta unica in istoria HUVACA si anume aceea de a fi reusit sa-si elimine absolut toti troll-ii fara sa apeleze la „moderare” (aka cenzura). Efectele secundare insa sunt insa si ele cam de aceeasi natura si de aceeasi amploare cu cele con-semnabile in situatia blogurilor care au apelat si apeleaza la constrangeri (aka cenzura). Probabil ca acum ar fi momentul sa evaluam realist aceste efecte secundarea si sa planuim in consecinta compensarea celor (oarecum) inconvenabile.🙂

    • d'Artagnan said

      DlGoe, asta-i ”plata” sincerității dumneavoastră. Credeți că ne este ușor să conviețuim pe aceeași (b)arcă cu un geniu plin de hachițe? Că nu ne e ușor. Azi ne lăudați, mâine ne felicitați, poimâine ne stresați. Credeți că e ușor să tot primești adevărurile în față, ca niște directe și upercuturi la figură și ficați? Și vă mai mirați că sunteți cenzurat în aproape tot Universul vizibil… Nu vedeți că numai un mușchetar cu nervi de oțel și bine antrenat face față presiunii? C-aici trebuie să fii mereu în gardă, să ai reacții rapide și riposte pe măsură. Plus o cultură generală de excepție sau cel puțin abilitatea de a căuta pe google. Că ce nu se dezbate aici: mecanică cuantică, filozofie, geologie, zoologie, filologie, cinematografie, defectoscopie, bucătărie, astronomie, magie…

      P.S. Bănuiesc că acum Stely se simte nițel răzbunată: ”na, așa vă trebuie!” Și ce a cerut așa mult, Dle Goe, doar un pic de considerațiune din partea dumneavoastră, un gest că efortul este apreciat, că nu este, după cum s-a exprimat, un simplu vizitator! Asta a durut-o, la cât a investit emoțional și intelectual în acest spațiu virtual s-ar fi așteptat să fie încadrată în altă categorie: vizitator special, guest star (mă rog, ăsta-s eu!), vizitator specialist, vizitator principal etc. De când e lumea și pământul oamenii doresc un pic de apreciere!
      Chiar doriți să ”muriți” pe (b)arca asta ca un mizantrop, singur și uitat de toți trolii? Că eu nu prea sunt de încredere, azi în Focșani, mâine în Pașcani…🙂
      Hai, mai mângâiați cu mănușa aia de box, că n-o fi foc!
      Unii ar spune că cenzura dumneavostră intelectuală este mai dură decât aia mecanică, ca să spun așa…

      • Dl.Goe said

        @D’Artagnan (si nu numai) – Va multumesc pentru rabdarea cu care ati meta-evidentiat ceea ce este evident, vizavi de unele aspecte ale „rea-litatii” deplinei libertati de exprimare pe Arca lui Goe si de dis/confortul cu care se pot confrunta vizitatorii (speciali sau nu).

        Desigur ca va sunt recunoscator pentru ca din goana calului in galop nebun, cand in Focsani, cand in Pascani, va faceti timp si spatiu pentru a va a-bate prin zona dunelor de nisip erodabile, pe care este fixata in absolut, in bataia vanturilor, Arca lui Goe… aducand aici, la preturi convenabile, provizii de realitate si ecou.

        Aveti, dreptate, d-na Stely este speciala, contributia ei directa si indirecta la constructia agregatului Arca lui Goe fiind uriasa. D-ei este parte importanta a istoriei fluide a entitatii Arca lui Goe, pe drumul devenirii ei (unde „ei” aici se poate referi in egala masura la Arca si la Stely), si va avea mereu un loc special in mintea si sufletul nostru. Speram din toata inima sa nu fie si sa nu se simta a fi pierdere in contextul investitiilor emotionale si intelectuale facute pe Arca lui Goe. In privinta demisiei sale, (produsa, ce coincidenta, in aceeasi zi cu demisia lui Ponta) cred ca lucrurile erau (la fel ca la Ponta), consumate deja in momentul in care i s-a oferit prilejul (pretextul) potrivit pentru retragerea pe care si-o dorea. N-as vrea sa par (sau sa fiu) cinic, dar cred ca formula „vizitator obisnuit”, n-a facut decat sa-i dea justificare pentru a pune in practica o decizie pe care o luase deja, dupa o indelunga meditatie, fata cu detaliile care ii tot alimentau impresia din ce in ce mai intensa a unei neportiviri de caracter cu Arca lui Goe. nepotriviri acumulate in timp, ca intotdeauna cand doua entitati asemanatoare dar diferite merg prea multa vreme impreuna. Asta asa, in particular…

        In mare insa, as avea doar de precizat ca „ferocitatea” d-lui Goe nu este o trasatura congenitala, intrinseca sau atavica. Este o simpla reactie de aparare, un instrument, fata cu infinitul. Desi ne place la nebunie haosul, totusi nu ni-l putem permite inca. Suntem mereu fortati sa-l amanam, prin puneri la punct punctuale ale agentilor acelui haos potential (vizitatorii intamplatori, accidentali, trecatorii, provizorii contributori la constructia mereu neterminata a Arcei lui Goe). N-avem timpul necesar gestionarii mai laxe, mai de la distanta a haosului. D-voastra credeti ca noua nu ne-ar placea o zona a haosului personal mai larga, mai cuprinzatoare, cu mai multi producatori de haos auto-amorsabili carora sa le oferim autonomie deplina? Ei, ne-ar placea… Doar ca nu ne simtim in stare de asa ceva… N-avem nici timpul nici energia sa men-tinem un asemenea haos complex, dinamic… Vidul produs prin eliminarea fiecarui troll (mai mare asu mai mic) este un invelis impenetrabil care pastreaza haousul afara. O vreme. Provizoriu. Traim mereu, perpetuu, in adanc provizorat. Deocamdata avem fix atatia vizitatori si comentatori cati putem duce, cat sa ne simtim confortabil, in context. Da, stiu asta denota o putinatate infioratoare a resurselor… Asta e! Ceea ce nu inseamna insa ca vom ignora sugestiile d-voastra cat se poate de pertinente si amicale. Vom vedea ce anume ne va sta la indemana in aceasta privinta. Complicitati.🙂 Linistea (aparenta) de pe Arca lui Goe ne ofera un bun prilej de a medita la asta. Nu?

        • stely said

          @D’ Artargnan & Dl Goe – Sunt intr-o mare incurcatura . Inca mai sunt coplesita de emotie . Am tot asteptat sa-mi treaca, incat sa pot formula un raspuns coerent si… tot degeaba . De fapt nici nu cred ca doriti vre-o reactie din partea mea. Insa nu am taria sa trec sub tacere starile de bucurie , multumire si recunostinta pe care le-am avut ( inca le mai am) cand am citit / rascitit (si nu-mi vine sa cred)cuvintele frumoase spuse la adresa mea. Nu pot decat sa va multumesc, deocamdata.
          P.S. Chiar daca am avut in gand ideea de a ma retrage nu cred ca voi rezista sa fiu doar o „simpla vizitatoare”, intelegand prin asta sa trec de trei, patru , cinci ori !? pe zi doar sa va citesc, fara a ma exprima. Cert este ca sunt ,intr-adevar, depasita de complexitatea temelor propuse pe Arca lui Goe. Dar dorinta mea de a intelege, de a afla cat mai multe despre tainele vietii a fost atat de mare, incat am uitat cine /ce sunt de fapt. Am acum un sentiment de invidie pe D’Artagnan pentru ca fost mai realist decat mine si a recunoscut cu glas tare exact acelasi lucru pe care l-am gandit si eu fara insa sa am curajul sa-l rostesc.
          Dl Goe,da , ati ghicit . Nu ca mi-am programat „demisia”, ci doar pentru faptul ca mi-am „fortat norocul” atunci , in momentul acela, cu intentia de a iesi din scena. Am simtit un fel de eliberare .Trebuia , spuneam eu , sa se intample. Si D-l Goe planuia , din moment ce a spus ca blogurile au devenit „desuete „, „atavice ” etc. Am crezut ca mai intai d-voastra vreti sa va eliberati de o anume povara. Asta pentru ca aveti (asa imi inchipuiam)si d-voastra aceeasi „credinta” exprimata aici :
          Eu cred ca omul este o fiinta atat de libera incat nu i se poate lua dreptul de a fi ceea ce crede ca este ( (Georg Christhoph Lichtenbergh-fizician si literart).
          PP.S. Am preluat citatul din cartea in format tiparit „Cine sunt eu ? O calatorie in mintea mea „de Richard David Precht, pe care o citesc momentan.
          Am ajuns la ea prin intermediul linkului dat de domnul D’Artagnan . Am vrut sa vad filmul si, cautandu-l, am dat de carte. Acolo am gasit cateva impresii despre filmul „Ghidul autostopistului intergalactic”,dar si despre un alt film, ce spune ca i-a placut mai mult decat celalalt. Sigur ca (cred) l-ati vazut deja . Este vorba de ” Monty Python and the Holy Grail” . 🙂

          • Dl.Goe said

            Buna ziua stimata doamna. Ne bucuram sincer sa va re-vedem… Pareti incarcata de emotii. Sa stiti ca nu merita Arca lui Goe sau alt loc din HUVACA atata emotie si sentiment. Si nici auto-presiune, constrangeri, planificari, angajamente, datorie, sacrificii. Nici vorba. Dupa cum am mai discutat (ca de discutat am mai discutat si noi cate ceva cand ne-am intalnit pe punte🙂 nu?) nu trebuie sa va luati angajamente sau sa faceti promisiuni sau sa va auto stabiliti sarcini, standarde, constrangeri. Nu trebuie in sensul ca nu sunt necesare (nu ca vi le-ar interzice cineva). Nu lasati pe nimeni sa aiba asteptari de la d-voastra. Macar aici in lumea virtuala. Fiti libera ca pasarea cerului. Simtiti dorinta de a frecventa Arca (sau alt loc virtual)? Vizitati-o! Simtiti dorinta de a comenta? Comentati! Simtiti dorinta de a sta tacuta in umbra? Procedati in consecita, fara a da nimanui explicatii (decat in masura in care simtiti dorinta spontana de a da vreo explicatie). In genere Arca lui Goe si HUVACA nu sunt locuri unde sa se ia decizii care sa treaca de orizontul clipei, care sa vizeze viitorul, ce o sa facem si/sau ce nu o sa facem maine. Deciziile ar trebui sa-l vizeze aici exclusiv pe acum. Decid acum ce vreau sa fac acum. Nu-i destul? Orice planuire strategica in HUVACA este o constrangere prea mare. Desigur ca putem planui/planifica anumite lucruri pe care nu le putem face intr-o clipa, dar daca trebuie musai sa incropim un plan cu mai multi pasi, planul nu trebuie sa fie decat asa… orientativ. Daca cerinta clipei este alta, in contradictie cu planul, aceasta ar trebui sa aiba prioritate. Clipa conteaza. Bunaoara noi, acuma, gasim mult mai potrivit sa salutam aparitia celui mai recent mesaj al domniei voastre, in loc sa poastam noi ipoteze in lista deschisa in topic. Daca alte clipe ne vor cere si ingadui sa postam ipoteze, asa vom face. Deocamdata va uram bun venit in calitate de noua comentatoare pe Arca lui Goe.🙂 Oricum „predica” noastra amicala este superflua intrucat d-voastra insiva ati procedat exact asa: ati ignorat planul planuit de a nu mai comenta pe Arca lui Goe, alegand sa raspundeti impulsului clipei, care v-a cerut sa cedati ispitei de a scrie totusi.🙂 Foarte bine ati facut. Indiferent cum faceti, sa stiti ca tot bine este. Indiferent in ce varianta va veti materializa aici sunteti bine-venita. Nu va faceti griji in privinta asta. Si, desigur, fiti pregatita moral si sufleteste, sa „auziti” si lucruri inconvenabile.🙂 Printre altele, fel de fel.

          • Dl.Goe said

            P.S. Novak Djokovic🙂

          • stely said

            A, daaa … Djokovici le-a administrat o bataie pe cinste celor doi adversari „celebri” – Andy Murray si Stan Wawrinka. Daca Stan a reusit sa-i fure , macar un set , Andy nu a avut nici o sansa . Trebuie sa recunosc ca Djokovic este fara cusur la toate capitolele. Mi se pare uluitor sa-i ai pe toti la picioarele tale. Este meritul lui si al echipei sale . Pare total schimbat fata de ce a fost la Roland Garros . Ceva s-a petrecut in sinele lui. A invatat sa-si stapaneasca emotiile( teama de esec )sa-si pondereze asteptarile, incat sa nu clacheze asa cum din pacate s-a intamplat cu Simona , cu Rafael Nadal si chiar cu Andy Murray. Da, Djokovic este admirabil. O mare bucurie sa-l vezi jucand. Astept cu nerabdare si placere Turneul Campionilor.

          • Dl.Goe said

            Ca sa va tachinez eu il pomenisem pe Djokovik la capitolul „lucruri inconvenabile”. Pare-se ca n-am reusit. Poate merge figura cu dl. D’Artagnan care, ca si Ilie Nastase, tine cu Roger Federer.🙂

  8. d'Artagnan said

    M-am găndit că un posibil răspuns ”de ce apare” măncarea în frigider s-ar putea extrage și din acest film

    http://www.cinemagia.ro/filme/the-hitchhikers-guide-to-the-galaxy-ghidul-autostopistului-galactic-9857/

    • Dl.Goe said

      Oh, sunt absolut sigur ca din filmul respectiv se poate extrage o colectie impresionanta de speculatii ajutatoare care sa fie folosita la incropirea unui raspuns posibil sau macar plauzibil. Dar probabil ca extragerea respectiva ar dura prea mult. Intre timp, cu o mare probabilitate mancarea va fi disparut deja din frigider, lasandu-ne astfel in posesia unui raspuns tardiv si obsolet, lipsit de sens si de utilitate practica. Macar alte efecte pozitive mai pot fi extrase din film? Ofera acesta un divertisment de calitate? Ati urmarit filmul sau doar v-a placut titlul?🙂

      • d'Artagnan said

        Păi cum credeți că m-aș fi gândit la un eventual răspuns dacă n-aș fi văzut filmul?
        Cred că puteți pierde două ore din viață pentru el. Nu-i o capodoperă (ce-o fi și aia?!), dar o minte ageră poate extrage de acolo multe…multe!

        • Dl.Goe said

          Eh, doua ore (un continuum) s-ar mai gasi dar minte agera mai greu (in acord cu discutia pe care am avut-o deja despre convertibilitatea timp/talent (=agerime)… ). Cea mai agera este mintea de pe urma (a romanului) cand oricum nu mai conteaza (nici macar la palmares). La timpul (liber) ingust pe care-l avem disponibil in ziua de azi (nu stiu d-voastra in particular, dar la noi si noi asa pre-simtim enorm si in general) ne-ar trebui minti de cel putin zece ori mai agere… ori criterii de selectivitate mult mai ascutite. Despre asta insa o sa pomenesc mai mult in replica prin care as vrea sa rspund comentariului d-voastra despre Stely (cate-s eli) si alte drame petrecute pe Arca lui Goe, in conditii de „cenzura” soft, nu hard…🙂

          P.S. Multumesc pentru recomnadarea de vizionare. De indata ce voi avea ragazul voi viziona filmul pregatit sa extrag extazul. Cu siguranta ca se vor observa efecte in comentariile consecutive vizionarii… Ma astept insa sa nu va auto-cenzurati si sa mai livrati si d-voastra cate ceva din ceea ce ati extras deja…🙂

  9. d'Artagnan said

    Deci, nu se poate pentru ca să nu întregim discutia despre virtual cu un punct de vedere, un micropunct, nanopunct, al titanului din Găgești, care se prezintă ca ”:singurul condeier român în viață care scriu zilnic două texte în vederea publicării.” Raport calitate/timp excepțional.

    ” Dezastrul din școli, revărsarea de semidocți fuduli din fabricile de diplome care sînt universitățile particulare, un fel de speluncă Colectiv în planul învățăturii, reducerea comunicării la texto și a emoțiilor la emoticoane, au împins în prim-planul opiniei publice și, în curînd, la conducerea societății, niște idioți agresivi care, ca toți, idioții, n-au conștiința idioțeniei lor.

    Pe mine prostiile debitate cu aerul unei formulări în premieră a strigătului Pămîntul se învîrtește în jurul Soarelui de cei prezentați de televiziunile de știri drept reprezentanți ai Poporului nu m-au surprins.
    Sînt singurul condeier român în viață care scriu zilnic două texte în vederea publicării.

    Unul pentru Evz. Ro, celălalt pentru cristoiublog.ro.

    Prin urmare sînt cea mai mare victimă a postacilor care, în loc să se masturbeze, scriu pe Internet profitînd de anonimat.

    Pe cristoiublog.ro, comentatorii s-au selectat după chipul și asemănarea mea. Din cînd în cînd după principiul muștii în fundul calului, apare, pentru a o șterge la numărul următor, cîte un idiot nimerit întămplător sau la ordin pe site-ul meu.

    Textul de pe cristoiublog.ro e reluat pe multe site-uri. Prin urmare, e liber la postat sub protecția anonimatului. Și în cazul Evz.ro, e liber la postat. Cînd vreau să-mi întăresc părerea proastă despre contemporanii mei români parcurg postările la textele mele.

    Se spune că natura produce plante și animale greu de imaginat.

    Poporul român produce, sub puterea anonimatului, imbecilități greu de imaginat.

    Dacă ai vrea să scrii o schiță satirică despre aceșt Svejk ai Internetului n-ai reuși, nici dacă ai fi Gogol, să inventezi imbecilitățile fudule de care e în stare românul cînd vrea să scoată din el o părere despre lucruri la care nu se pricepe.

    Nu m-au mirat aberațiile zise la tv de așa-zișii reprezentanți ai Poporului român și pentru că am studiat și chiar am scris despre sindromul conu Leonida din Conu Leonida față cu reacțiunea, piesa celebră a lui Caragiale, sindrom regăsit în Cocoșilă din Moromeții lui Marin Preda.

    Și într-un caz și-n celălalt, doi mari lucizi ai acestui neam care stă prost la acest capitol – I.L. Caragiale și Marin Preda – au dat curs, prin ficțiune literară, disperării lor în fața prostiei cu pretenții a românilor.

    Dat fiind că mulți români s-au uitat la intervențiile la televiziunile de știri ale celor botezați Protestatari, voci ale Străzii, Reprezentanți ai Poporului, mă încumet să caut și să dezvălui aici cîteva din notele definitorii ale acestor intervenții.

    Prima și cea mai enervantă a fost desigur, ca și în cazul lui Conu Leonida, ca și în cauzul lui Cocoșilă, absența îndoielii. Așa cum am mai scris, de a lungul acestei blestemate cariere de cititor și scriitor, m-am confruntat cu numeroase cazuri în care inși pe care nu-i văzusem niciodată în viață m-au oprit pe stradă, au început să mă tutuiască și, exalînd o cumplită duhoare a gurii, să mă prindă de un nasture și să-mi spună mie cum ar trebui făcut un ziar. Erau nituitori, curieri, poștași, macaragii. Nu scriseseră un rînd în viața lor. Da, dar îmi spuneau mie, care făcusem cel puțin 15 gazete la viața mea, de la machetă pînă la titlu, cum se realizează un ziar, dat fiind că ei știau, în timp ce eu nu.

    Reprezentanții Poporului român convocați de televiziuni să-și dea cu părerea despre clasa politică, despre democrație, despre România, nutreau convingerea că ei sunt deținătorii adevărului absolut. Ce Einstein, ce Aristotel, ce Galilei! Ei, Protestatarii, știu despre ce-i vorba, nu respectivii, care, între noi fie vorba, n-au fost niciodată în Piața Universității. Aserțiuni gen Clasa politică trebuie să dispară, Toți sînt o apă și un pămînt, Sistemul e corupt, Vrem fețe noi erau scoase pe gură fără o minimă îndoială carteziană, cea care deosebește omul de vițel. Vițelul n-are îndoieli în ce privește datul cu coarnele în perete, chiar dacă ar putea să și le rupă. Omul se mai îndoiește dacă e bine să se dea cu capul de un perete de beton.

    O altă notă definitorie a celor spuse de trimișii Poporului român se referă la clișeele însușite drept adevăruri de la trăncănitorii de tv, de la idolii de celofan de pe Internet. Puține au fost referirile la lucruri concrete, realizabile. Curios să văd ce propun trimișii Poporului pentru perfecționarea României, ori de cîte ori am intervenit pe tv, am rugat-o pe moderatoarea care ținea legătura cu Piața, să-i întrebe pe cei convocați să-și dea cu părerea pe post de doctori docenți în Politologie, deși mulți dintre ei nu-și luaseră BAC-ul sau căzuseră la BAC a treia oară, asupra a două trei propuneri concrete în interiorul Constituției, al democrației, propuneri menite a îmbunătăți starea de lucruri actuală. Nici unul n-a putut formula o propunere concretă. Toți au reluat clișeele de bodegă, întîlnite la toți cei care fac politică pe șanț sau în studiouri: Să plece toți acasă! S-o luăm de la capăt! Să stîrpim corupția!

    Un instrument concret aplicabil în cadrul Constituției, de schimbare, fie și minimă a clasei politice, ar fi alegerile ancipate. Întrebată asupra alegerilor anticipate, o Revoluționară de profesie, angajată a SAR condusă de Alina Mungiu Pippidi, o jună care se prezintă absolventă de Științe Politice, a răspuns cu un zbieret
    Vrem Dreptate, nu anticipate!

    Cel mai grav lucru observat la aceste intervenții, alături de analfabetismul funciar al autorilor, a fost nostalgia după regimuri antidemocratice. S-a tot spus că generația care a trăit în comunism e nostalgică a acelor vremuri. Nimic mai fals. Cine a trăit conștient vremurile comuniste, ca mine, știe să prețuiască libertățile democratice, pentru că a avut cumplita experiență a dictaturii. Cei convovcați de televiziunile de știri să vorbească în numele Poporului au fost tineri. Toți fără excepție au avansat soluții antidemocratice: de la democrația populară pînă la dictatura unui singur om.

    După 25 de ani de exercițiu democratic, ne aflăm în fața unui dezastru. De generațiile tinere, educate sau chiar născute după căderea comunismului, nu s-a lipit nimic din ceea ce se numește conștiința omului în democrație. Nici cultura democratică, nici convingerea că toate relelele se pot îndrepta doar prin mijloace democratice.

    Luni seara, am fost la un anticariat din centrul Bucureștilor pentru a ridica o carte cumpărată on line – Zăpadă fierbinte de Iuri Bondarev, un roman sovietic despre Stalingrad, citit de mine înainte de 1989, care n-a mai fost reeditat de atunci. Am profitat de moment pentru a da o raită prin anticariatul de la care cumpărasem cartea și la cele de alături. Sînt un mare iubitor de cărți. Și prin urmare, sînt unul din oamenii care empatizează rapid cu librarii, cu anticarii, cu depozitarii de la BAR, cu cei care vînd cărți la tarabele din București.

    La fiecare dintre anticariatele vizitate, am întîlnit cîte un angajat tînăr. Că nici unul n-a catadicsit să-mi zîmbească și să-mi spună Cu ce vă pot ajuta? – nu în calitate de Ion Cristoiu, pentru că nici unul nu m-a recunoscut, ci în calitate de client, care trebuie sedus, îmboldit să cumpere – inutil să mai spun. Nu era o noutate. În multe locuri ale ceea ce se numește comerțul capitalist, vînzătorii, în majoritate tineri, nu se deosebesc prin puturoșenie, acreală agresivă și analfabetism de cei din comerțul socialist. După mine, la o librărie, la un anticariat nu poți lucra dacă nu iubești cartea, dacă nu-ți sticlesc ochii la un titlu sau la un autor cînd ești întrebat de el. Departamentul Istorie, unde e? am întrebat la unul dintre anticariate. Mă așteptam ca junele să-și întrerupă conversația pe telefonul mobil cu amicii și să mă întrebe ce mă interesează, ba chiar să meargă cu mine la respectivul Departament. Junele a ridicat spre mine privirea unui agasat, pentru că e deranjat tocmai în momentele cele mai plăcute ale vieții și mi-a spus că găsesc cărți de Istorie în sectorul 30 de lei.

    Imaginați-vă!

    Cărțile nu erau împărțite pe domenii, pe autori, ci pe preț. Se presupunea că intrai în anticariat și nu întrebai Război și pace aveți? ci vreau o carte de 10 lei, n-are importanță domeniul, autorul, subiectul, 10 lei să coste.

    La plecare mi-am zis:

    Sînt sigur că acești tineri indolenți, analfabeți, care iau totuși o leafă pentru a-și face meseria, care lucrează cu cartea și nu cu unsoarea de ghete, se grăbesc să meargă în Piața Universității. Aici vor primi un microfon de la o televiziune de știri și fudui, siguri pe sine, ne vor spune cum văd ei România de mîine.

    Evident, după ce-au proclamat c-avem o țară de rahat.

    Ați înțeles cea mai gravă slăbiciune a acestor așa-ziși reprezentați ai Poporului?

    Le pute totul: Țara, democrația, clasa politică, presa, Parlamentul.

    Nu le pute însă propria indolență.”

    Excepțional material!

    • Dl.Goe said

      Sunt bul-versat de acest text recuperat din spam (unde nu stiu cum si de ce a ajuns). Daca voi reusi sa ma de-bul-versez in timp util voi face poate cateva contra-comentarii punctuale pe pre-text. Pe moment pot spune ca pentru mine devine clar ca porecla de „Ardei Gras” atribuita ziaristului Nea-Zapada (aka Ionel Cristoiu) este ne-drepta, ne-demna, ne-potri-vita, intru cat d-lui este varza.

  10. arcaluigoe said

    Oricat as mai iscodi nu cred ca as mai putea nascoci vreo alta ipoteza, distincta de cele 4 deja formulate, care sa explice plauzibil intamplarea, considerand ca lucrurile chiar s-au intamplat asa cum le-am vazut si cum au fost descrise in po-veste. Alte ipoteze de acest gen n-ar fi decat nuante ale acelorasi, sau combinari ale unora dintre acestea (dupa cum vad ca apar otova din neant-uri pe aici; amuzanta varianta in care miracolul nu-l face Dumnezeu ci extraterestrii utilizand cunostinte avansate de cuantica pentru a practica teleportarea controlata). Deci: Daca intr-adevar asa s-au intamplat lucrurile (asa cum sunt re-date in relatare) atunci una dintre aceste 4 ipoteze (sau mai multe dintre ele impreuna) si nicio alta, ar putea explica “fenomenul”. Miracol supranatural, explicatie clasica, explicatie cuantica, sau truc (natural sau prin vointa cuiva n-are nicio relevanta in context caci pe noi, pe moment cel putin, ne intereseaza “cum” nu “cine”, si nici “de ce”). Grupul celor patru ipoteze circumscriu (cu destula precizie) locul in care se afla adevarul, explicatia. Pentru (si) mai multa precizie ar fi necesare mai multa investigatie, stiinta si/sau credinta. Astfel, si cu putin noroc, am putea pune degetul pe solutia problemei, dimensiunea buricului degetului aratator fiind maxima exactitate cu care s-ar putea preciza ce anume s-a intamplat in fond si la urma urmei. Totusi in majoritatea situatiilor ne multumim cu o precizie mult mai redusa, oprindu-ne cu mult inainte de a ajunge la esenta sau explicatia ultima. De exemplu, cand ne e foame si mancam o gustare, pe care o digeram si o asaimilam, care sa fie oare precizia cu care stim intr-adevar ce se intampla? Cat de exact stim cum se petrec lucrurile care duc la disparitia si dezintegrarea bietei gustari? Deh, mult mai putin precis decat stim (prin cele 4 ipoteze) cum Dumnezeu a aparut mancarea aia in frigider, dar totusi in acel caz (ca si majoritatea celorlalte) ne ajunge cat stim (naivitatea definindu-ne). Mancam ca sa ne putem misca pentru a ne putea procura mancare. Prin urmare ar fi momentul sa incep sa ma gandesc la al doilea grup de ipoteze (dintr-un total de trei) care sa incerce sa explice fenomenul misterios al aparitiei mancarii in frigider, acceptand ideea ca lucrurile poate nu s-au petrecut intocmai asa cum au fost percepute de mine (eroul intamplarii) si ca felul in care am perceput eu lucrurile este el insusi imprecis. Trebuie sa iau in calcul ipotezele care ar putea explica cum anume propria mea perceptie ar fi putut sa ma duca in eroare, si corectand mental posibilele erori de perceptie sa reconstitui mai exact ce si cum anume s-a intamplat de fapt, sau cum s-ar fi putut intampla, astfel incat intr-un final, sa putem avea certitudinea ca adevarul gol-golut, se afla acolo, inclus in lista finita a ipotezelelor enuntate (si nu in afara ei, intr-un exterior infinit). Sa vedem… (zise orbul).

  11. arcaluigoe said

    e) Asadar dupa cum tocmai spuneam/gândeam adineauri, hai sa adåugam in lista cu ipoteze (care incearca sa explice aparentul miracol al aparitiei, asa… de la un moment la altul, al unui bogat sortiment culinar, intr-un frigider care initial era gol, golutz, dupa am putut constata privindu-l prin usa deschisa) si cateva ipoteze care vizeaza deficiente de perceptie ale asa zisei realitati. Prima ipoteza care imi vine in minte este aceea ca de fapt intre momentul in care l-am deschis prima oara (constatandu-l gol), si momentul in care l-am deschis a doua oara (constatandu-l plin cu bunatati), a trecut un timp mult mai indelungat decat l-am perceput eu in mod aparent. Poate am lesinat, poate am adormit (vreun soi de somn cataleptic sau apoplectic) sau poate chiar a trecut o zi intreaga intre un moment si altul si am fost de o tulburare de memorie care mi-a sters din minte intreaga zi, printr-un soi de scurtcircuit, in momentul in care am redeschis frigiderul. Poate ca a fost la mijloc timp destul pentru ca frigiderul sa fie umplut in mod normal, nemiraculos. Trebuie sa verific data, ora, sa reconstitui reperele temporale ale acestei intamplari. Sa chestionez discret familia, cunoscutii, in asa fel incat sa nu ma fac de ras si nici sa nu alarmez sau sa sperii pe cineva degeaba. Prima ipoteza legata de erori de percepere se refera asadar la o proasta percepere a duratei. Ceea ce pare miraculos cand se intampla in cateva secunde poate parea cat se poate de normal atunci cand se intampla in cateva ore sau mai mult. Nu?

  12. stely said

    Poate ati crezut ca daca mi-am dat „demisia”, m-am detasat complet de tot ceea ce se intampla aici , pe Arca lui Goe. Nici vorba . Ba dimpotriva, am fost in permanenta ancorata cu gandul , cu sufletul si nu numai. Atat de mult incat „antenele”mele „onirice” mi-au indus intr-o noapte un vis ciudat . Este adevarat ca a fost provocat(putin) si de mine, dar cum nu are importanta. Visul a fost foarte scurt, insa , atat de intens incat mi-a produs un fel de revelatie.

    Iata visul: eram pe post de observator . Locul si starea nevizualizate. Nu ma vedeam nici pe mine si nici altceva in jurul meu. La un moment dat am vazut in departare un val urias pe care il percepeam ca avand o viteza uluitoare si de o consistenta (densitate) deosebita. Valul ( un fel de abur sau nor ) avea mai multe straturi : alb , cenusiu deschis , mai inchis , apoi negru. Atat am reusit sa vad . Venind catre mine ma intrebam ce se va intampla . Aveam un vag sentiment, de curiozitate parca,dar nu spaima . De fapt nu a fost timp de mai mult, intrucat a navalit rapid peste mine.Ei bine, valul acela mi-a creat o stare ciudata. Corpul meu parca se sfarama, ca un geam securizat, in mii de bucatele punctiforme…ca si cand ma dezintegram . Le vedeam si simteam in acelasi timp in”corp „mii de furnicaturi . M-am facut una cu valul si … m-am trezit . Am memorat visul si intr-o clipa am adormit. 🙂

    De ce spun ca a fost un fel de revelatie ? Punctisoarele acelea pe care le-am vazut si perceput, uitandu-ma in corpul meu,cred ca erau celule, iar in interiorul lor milioane de atomi ,nucleele lor, neutronii protonii etc… ) Traiam intr-un punct mare . In interiorul punctului „Zero(0)” se afla totul . M-am facut „una cu valul” insemnand ca sunt acolo impreuna cu toti si toate …??

    Dar „revelatia” nu a fost numai atat. Mi-am adus aminte ( m-a condus) de o tema draga mie , anume „Intoarcerea in Sf(era) lui Goe. M-am dus de graba acolo unde am zabovit (cred) mai mult de o ora . Am recitit cu mare bucurie peripetiile Dl-ui Goe in cautarea luminii , intrand in Sf(era) pe post de pisica lui Schrödinger, dar si pe post de observator. Un experiment interesant , la care nu-mi dau seama cum atunci (2013) am fost in stare sa particip alaturi de Dl Goe , iar acum nu . Ei , dar nu asta este problema acum, ci faptul ca experimentul din Sf (era) lui Goe se potriveste , asa cred eu , cu povestea aparitiei „din nimic” a mancarii in frigider. Dl Goe este de data asta „observatorul” care vede (percepe) realitatea (mancarea)prin prisma cuanica .

    Iata -l atunci , in Sf(era) lui Goe :

    Mi-a devenit dintr-o data clar ca trebuie sa inteleg cum anume SF-era lui Goe poate fi pentru electron, un model operational, o functie de transformare, atat a variantei sale clasice (cu raza mica, mica, dar nenula) cat si a variantei sale cuantice, punctiforma ca entitate zero-dimensionala, cu o raza de dimensiuni nule, un punct (mult mai slab ca boaba spumii) despre care se crede ca nu are volum (nu ocupa niciun volum) dar are masa, sarcina electrica si alte cateva… momente schitate in forma de spin. Voi putea oare sa fac (adica sa inteleg), aceste analogii in care, pentru profanul care-mi sunt, SF-era lui Goe sa fie puntea de legatura care intermedieza, prin ea insasi, reconcilierea intre clasicul profan si cuantica mecanica? Si daca da, voi putea oare sa le fac (adica sa le inteleg), doar prin puterea interioara a mintii, inainte de a deschide ochii pentru a primi lumina palida a becului? Cine stie! Sa vedem, zise orbul.

    Si iata-l acum , in fata frigiderului . 🙂

    Prin urmare ar fi momentul sa incep sa ma gandesc la al doilea grup de ipoteze (dintr-un total de trei) care sa incerce sa explice fenomenul misterios al aparitiei mancarii in frigider, acceptand ideea ca lucrurile poate nu s-au petrecut intocmai asa cum au fost percepute de mine (eroul intamplarii) si ca felul in care am perceput eu lucrurile este el insusi imprecis. Trebuie sa iau in calcul ipotezele care ar putea explica cum anume propria mea perceptie ar fi putut sa ma duca in eroare, si corectand mental posibilele erori de perceptie sa reconstitui mai exact ce si cum anume s-a intamplat de fapt, sau cum s-ar fi putut intampla, astfel incat intr-un final, sa putem avea certitudinea ca adevarul gol-golut, se afla acolo, inclus in lista finita a ipotezelelor enuntate (si nu in afara ei, intr-un exterior infinit) Sa vedem… (zise orbul)

    Prin urmare ramane sa asteptam ca sa vedem „cum ” …

    Miracol supranatural, explicatie clasica, explicatie cuantica, sau truc (natural sau prin vointa cuiva n-are nicio relevanta in context caci pe noi, pe moment cel putin, ne intereseaza “cum” nu “cine”, si nici “de ce”).

    Eu, in afara de traducerea cam naiva a unui vis „ciudat, nu mai pot decat sa va „ancorez” in „Teoremele poetice” ale domnului Basarab Nicolescu. Cred ca putem gasi si aici cate ceva din fiecare „ipoteza”.Iata :

    La drept vorbind, filozofii din toate
    vremurile şi-au risipit timpul negând
    miracolele.Aşa am ajuns, fireşte ,
    să negăm propria noastră existentă,
    care este miracolul miracolelor .

    Elementară greşeală de logică.
    Conştiinţa implică violarea legii
    conservării energiei . Conştiinţa
    nu este ea însăşi un miracol,
    ci manifestrea unui miracol.

    Vidul este destinul nostru.
    Născuţi din vid , îl umplem pentru a ne
    îndrepta spre un alt vid.Spre vidul plin.
    Dintr-o groapă în alta, spuneau anticii.

    Nu trebuie confundată nulitatea
    cu zeroitatea .Nulitatea este decadentă,
    pe când zeroitatea este o elevaţie nobilă .
    Originea uneia este umană, pe când
    a celeilalte este cosmică.Şi totuşi, amândouă
    se exprimă prin aceeaşi cifră mareată :0

    Universul a apărut prin printr-o infimă alterare
    a zeroităţii . Astfel a fost creată materia.
    Iar antimateria a fost alungată
    în infernul luminii.

    • Dl.Goe said

      Caci intr-adevar Arca nu merge cu neofalina sau cu petrosin ori cu pacura. Nici macar cu kerosenul prezumat de unii. Arca merge, in sensul ca functioneaza (ca de mers nu merge, straduindu-se din rasputeri sa ramana pe loc) direct cu antimaterie. Antimateria este compustibilul care mentine Arca pe linia de plutire, o pastreaza pe loc, miscand in juru-i tot restul Uni-versului de foc.

      P.S. Ah, Sfera lui Goe, alta aventura incheiata dar neterminata. Neispravita sau nesfarsita… Cine stie! 🙂 A ramas loc berechet pentru re-re-intoarcerea in Sfera lui Goe. Cand se va coace.

  13. stely said

    Apropo de topicul „Intoarcerea in Sf(era) lui Goe”. Am avut impresia ca sunt acolo (la fiecare punct ) multe adaosuri (placute si utile) . Cum si cand au fost facute , nu-mi dau seama. Dar poate am uitat atat de mult ? Nu cred . Ideea este ca am nostalgia acelor vremi…

    • Dl.Goe said

      Interesant vis. Simplu de povestit, greu de interpretat. Si mult mai poetic dect aparitia misterioasa a unor gustari intr-un frigider gol.🙂

      • stely said

        Eeee, un vis pe care l-as interpreta in fapt asa : neputand sa adorm, din cauza oboselii, am luat cartea „Universul din nimic ” si am inceput sa citesc din capitolul 6 despre cu tilul „Pranzul gratuit de la capatul universului „. Acesta incepe cu un citat din( culmea coincidentei ) „Ghidul autostopistului galactic” .
        Iata citatul :
        Spatiul este mare . Mare de tot . N-o să-ti vina să crezi cât de vast, cât de urias , cât de năucitor de mare e. Adică, poate-ti închipui că pana la drogherie ai mult de mers, dar pentru spatiu asta nu înseamna nimic.

        Tot aici autorul vorbeste despre „vidul fals ” , despre inflatie si fluctuatiile cuantice, care dupa inflatie au o anumita configuratie de densitate .Ca, daca intr-adevar inflatia este raspunzatoare pentru fluctuatiile densitatii materiei si radiatiei care rezulta din colapsul gravitational al materiei in galaxii , stele, planete si oameni , atunci se poate spune ca” noi ne aflam cu totii aici astazi din cauza fluctuatilor cuantice de la nivelul a ceea ce este , in esenta , un nimic.

        Banuiesc, deci, ca fluctuatiile s-au convertit in vis in „valul acela urias ” iar eu (omul) eram acolo taman din cauza acelui val (fluctuatii ) :shock :

        P.S. Va rog sa nu radeti de mine… Sunt acum cu ochii pe Nadal care joaca exceptional . Il face praf pe Wawrinka . Asa cum de fapt au facut-o si cei ceilalti trei „preferati ‘-Djokovic , Murray si Federer. Dintre toti Djokovic a fost super …galactic. 🙂 I-am vazut la dublu si perechile de romani (Mergea si Tecau ) V-au placut , nu-i asa ?

  14. RALG said

    Intrebare cvasi-naiva (sectiunea esentializari in afara sensului timpului): La urma urmei al cui este petrolul din Arabia?

    (Intrebarea semi-retorica este adresata tanarului de 99 de anisori si jumatate pe nume Jacque Fresco (dar si celor care-i pot purta pantofii). Raspunsul insa este adresat tuturor: oamenilor. Este al lor.

    • stely said

      Iata aici un raspuns „cvasi-naiv”(asa cred) la intrebarea „semi-retorica” adresata acestui „tanar ” de 94 (parca) de ani -Jacque Fresco .

      Este clar cat de mult i-a „lamurit ” pe arabi sa priveasca la viitorul „tuturor oamenilor”.

  15. d'Artagnan said

    7-5, 6-2

  16. Stely said

    Desi nu am fost pe faza cu nici o ipoteza de ordin fizic (clasic sau cuantic) menit sa clarifice fenomenul „aparitiei misterioase a mancarii in frigider ” nu inseamna ca am asteptat/astept sa mi se furnizeze „mura in gura” rezolvarea misterului. Prin urmare, intelegand ca s-a trecut la alt rand de ipoteze, prima fiind cea legata de perceperea duratei de timp , in sensul ca este posibil sa fi existat o „proasta gestionare „a acesteia , am inceput sa caut cate ceva despre Timp- cum este el perceput de mintea noastra . Am inteles printre altele ca trecerea timpului a fost definita de John Davies drept „un fenomen psihologic de origine misterioasa“, ajungand in 1983 la concluzia ca „secretul mintii va fi rezolvat doar atunci cand vom intelege secretul timpului“.

    Deasemenea, unii spun ca „timpul este o senzatie produsa de conditiile lumii…“ ( Alfred Korzybski) ; sau J.A. Arlow considera ca experienta timpului ar fi generata de anumite exigente emotionale nesatisfacute.
    Altii au spus despre timp ca este „o colosala si cronica halucinatie a mintii umane“.( Milic Capek). S-a mai spus ca sunt putine experientele care se pot defini ca aflandu-se cu adevarat in afara timpului: orgasmul, LSD-ul„viata care ni se deruleaza in fata ochilor intr-un moment de pericol extrem“. Herbert Marcuse spune ca atemporalitatea este modelul ideal al placerii, sau ca „trecerea timpului ne incurajeaza sa uitam ceea ce ni s-a intamplat.” Sigmund Freud a stabilit ca procesele mentale ale inconstientului transcend timpul: „Timpul nu le schimba in nici un mod, iar ideea de timp nu le poate fi aplicata.

    Au existat si cercetari pentru a se demonstra ca nu numai persoanele nostalgige traiesc in trecut ci fiecare om , fiind demonstrat pentru prima data in anul 2000 la Institutul Salk pentru Studii Biologice in cadrul unui studiu.
    „Ceea ce credeţi că vedeţi într-un anume moment este, de fapt, influenţat de viitor”, a explicat David Eagleman, autorul studiului. Acest lucru se întâmplă deoarece percepem lucrurile cu un uşor decalaj, creierul jucând un rol similar celui pe care îl are un producător TV ce transmite o emisiune live cu o scurtă întârziere pentru a putea edita în cazul unei întâmplări neaşteptate. „Creierul face acelaşi lucru”, a explicat Eagleman.Au identificat acest fapt cu ajutorul iluziei „flash-lag”.


    Mai mult cititi aici :
    http://www.descopera.ro/stiinta/9853338-misterele-timpului-si-secretele-perceptiei-noastre-asupra-realitatii

    P.S. Desigur, Dl Goe are la indemana toate datele „problemei ” pentru rezolvarea misterului. Eu nu am facut decat sa caut cate ceva care sa ma ajute sa inteleg ce s-a petrecut de fapt.
    Eu cred ca stresul (neplacerea) provocat de foame i-a jucat festa. Mancarea era acolo, dar dumnealui a trait spaima unui/ unor intamplari din trecut . Banuiesc ca a intrat in panica, deoarece a mai avut figiderul gol dar atunci a fost nevoit sa rabde efectiv de foame. 🙂

    PPS. Privitor la trecerea timpului, mai repede sau mai incet, in functie de ceea ce faci (placut sau neplacut) va pot spune ca am aflat pe „pielea” mea ca asa este. Spre exemplu , iata, a trecut destul timp (acum vad cat este ceasul )de cand am cautat informatiile (placute) despre timp si de cand am scris acest comentariu. Tousi mie mi s-a parut ca a trecut repede, nici nu am observat . Este ora 2:00 si incepe meciul de tenis la dublu. Am uitat si de foame. Ceea ce este bine . 🙂

    • Dl.Goe said

      Oooo, desigur ca despre felul in care percepem timpul putem discuta la nesfarsit. (Asta in cazul in care nu alunecam pe nesitite intr-o alta ipoteza de lucru dupa cum s-a si intamplat deja in mesajul d-voastra,🙂 anticipand viitorul; vitorul discutiei pe tema data).

      Intr-adevar daca cercetam periodic, cu o anumita frecventa (sa zicem o data pe zi) un loc oarecare din spatiu, asteptand producerea unui eveniment anticipat, oarecare, de exemplu sosirea lui God-ot, ori a Potopului (vezi si poezia in rosu din sectiunea ABOUT), ori sosirea lui Mesia, ori sosirea hranei, a iubirii, a pensiei, a mortii, ori si mai simplu, aparitia comentariilor pe un blog oarecare, constatatnd dupa un numar oarecare (destul de mare) de verificari ca evenimentul nu s-a produs, atunci, in mod inevitabil, sensul ritmului timpului este alterat. Faptul ca verificam „o data pe zi” nu mai are niciun sens. Putem verifica (cu febrilitate) o data pe minut, sau (cu apatie) o dat pe saptamana, sau si mai rar… Indiferent cat de des sau de rar cercetam, cata vreme ceea ce asteptam sa se intample nu se intampla, vom avea senzatia de continuitate, ca si cum am cerceta secunda, de secunda, moment de moment, ca si cum am monitoriza in permaneta locul, chiar daca trecem pe acolo o data pe an. In acest context, daca ceva (orice) se intampla, ceva ce iese din sablonul nimicului monoton de pana atunci, inevitabil vom avea senzatia ca acel ceva s-a produs brusc, abrupt, deodata. Daca intr-adevar „eroul” nostru o fi tot deschis frigiderul in era de dinaintea intamplarii curente, si l-a constatat mereu gol, cu siguranta ca evenimentul cosmic al aparitiei mancarii in frigider, i-ar aparea ca ca fiind brusc si misterios, chiar daca intre momentul precedentei verificari si a celei miraculoase vor fi trecut zile intregi, nu doar cateva momente. Este ca si cum Viorel Padina s-ar duce, dupa o luna de abstinenta, pe blogul de la Co-rabia si ar constata (cu uimire) ca exista o multime de comentarii ale lui Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Sorin Iliesiu, Sorin Cucerai, Dorin Tudoran, Elena Udrea, Varujan Vosganian, Nicolae Manolescu, Victor Viorel Ponta, si chiar Tony Blair ori Stephen Hawking, Basescu, Obama si Putin, toti dezbatand cu aprindere Planeta Ou, Poemele de Otel, Apelul catre Europa si chiar Aventurile lui Ave. Cu alte cuvinte, ca perceptia deformata a timpului local in vecinatatea unui punct de inflexiune (legat de producerea unui eveniment), poate fi determinata/influentata dramatic de istoria observatorului, de intaplarile si emotiile intiparite in mintea si memoria sa, cu mult timp in urma, pe o durata indelungata (mult mai mare decat pasul de esantionare cu care verifica el un anumit loc in asteptarea unui eveniment oarecare).

      • Dl.Goe said

        P.S. – Iar cand vorbim de „durate indelungate”, vorbim, indirect, implicit, inevitabil si despre imbatranire… si batranete. Sensul ritmului timpului este cu totul altul la batranete, fata de tinerete sau (o Doamne!) fata de cel perceput in copilarie. Cu cat imbatranim cu atat zilele ne apar mai lungi si anii mai scurti, in timp ce in copilarie este taman invers, zilele par scurte (prea-pline de evenimente) iar anii prea lungi (maturitatea si batranetea parandu-ne niste orizonturi infinit idepartate). La batranete zilele par lungi pentru ca nimic (nou) nu se mai intampla in ele, caci tot ceea ce se intampla este deja vechi, uzat, epuizat, de neluat in seama, ca si cand nu s-ar intampla. Timpul mort-si-ntinde trupul si devine vesnicie, caci nimic nu se intampla in intinderea pustie. Cica ar fi fost niste atentate pe la Paris, c-ar fi inceput razboiul, c-am avea guvern tehnocrat… condus de un intelectual,… dr. Petru Groza… sau cam asa ceva… (numai si numai doctori)…🙂

        • Stely said

          Fiindca ati adus vorba de guvern tehnocrat , Andrei Plesu , atentate si …doctori („numai doctori ” am gasit cate ceva din toate, aici ”

          Întrebat de jurnalista Ada Codău de la publicaţia Constanţa noastră dacă, în contextul tragediei din Club Colectiv şi al căderii fostului guvern, România se mai poate schimba doar prin hazard sau dacă, din contră, schimbările naturale sunt încă posibile, fie ele şi greoaie, cu poticneli, Andrei Pleşu a replicat:

          „Nu cred că se poate numai prin hazard. Eu nici nu cred că există hazard. Dar e nevoie de mai mult decât se face. Pe mine m-a întristat ce am văzut. S-a făcut un guvern nou. N-are nicio garanţie că va fi guvernul ideal. De altfel, are la dispoziţie maximum un an. Nu va putea face mare lucru, ca să ne-nţelegem. Pe de altă parte, energia pe care am văzut-o în presă, de a da de pământ cu unul sau cu altul din aceia (noii miniştri – n.r.) mi s-a părut una dintre piedicile care ne ţin pe noi în loc. Am avut, în 25 de ani, unii miniştri inadmisibili.

          Ideea că ei au ajuns miniştri, c-au stat câte doi, trei ani în post, că n-au făcut nimic, ba dimpotrivă… Până la urmă, lumea i-a acceptat. Au apărut acum unii de care nu ştim mare lucru. Domnule, e o punere la punct… Cristoiu se întreabă cine-i Vlad Alexandrescu. Dar cine-i Cristoiu?”.

          Andrei Pleşu este de părere că nu doar clasa politică trebuie schimbată, ci, odată cu ea, şi presa: „Am spus aşa, să mă iertaţi, dar ceva gazetari nu schimbăm?”

          „Cade primul ministru, cade guvernul, cad toate alea, dar noi tot cu Ciuvică, Ciutacu, Striblea, Rareş Bogdan, ăştia-s eterni. Sorin Roşca Stănescu a ieşit din puşcărie direct la televizor şi ne explică, seară de seară, ce-i cu dreptatea. Nu-i vorba doar de ziarişti. L-am întrebat şi pe Răzvan Theodorescu: domnule, ce cauţi cu toţi golanii la televizor, seară de seară acolo? Nu ţi-e jenă să apari cot la cot cu Codrin Ştefănescu, care-i un caraghios şi un obraznic de mâna a treia?”, s-a indignat Andrei Pleşu, într-o discuţie cu jurnaliştii.

          http://epochtimes-romania.com/news/plesu-cade-premierul-cade-guvernul-cad-toate-alea-dar-sa-ma-iertati-ceva-gazetari-nu-schimbam–240785

          P.S. Cu „Nole” ramane cum „am „stabilit ! 🙂

          • Dl.Goe said

            Cu Nole sper sa ramana cum ati stabilit, in pofida faptului ca dupa cum se arata jocul de pana acum Fedex este in forma si foarte sigur pe el, iar Novak nu prea. Ramane sa scoata iarasi la iveala talentul prin care stie sa castige si cand nu este in forma, impotriva cursului lucrurilor, asa cum a facut de multe ori. De data asta nu va fi simplu.Dar nici imposibil. Are frigiderul plin cu mancare buna:proteine, fibra…

  17. d'Artagnan said

    Uite unul care are frigiderul gol…
    La televizor se dă o știre bombă, cum a furat unu 30 lei din cutia milei, dintr-o biserică.
    ”Unu” ăla e un tinerel brunet, venit de la casa de copii.
    Ce mai zgomot, ce mai indignare!! Bătrănelele își scuipă-n sân, preotul arată cum funcționează alarma la cutia milei(?!) și unde are camerele de luat vederi.
    ”Și nu-i frică de Dumnezeu?” întreabă reporterița pe un alt tinerel. ”A, nu, de diavol îi e frică, am fost cu el la casa de copii, îl știu!”
    Prezentatoarea conchide mulțumită că s-a făcut dreptate: cum mai are și alte furturi la activ din cutia milei se pare că, recidivist fiind, va primi ani grei de pușcărie!

    Oare au citit cartea, văzut filmul, ”Mizerabilii” toți indignații ăștia neprihăniți?! Îl mai țin minte oare pe episcopul Bienvenu? Au suferit lângă Jean Valjean? Probabil că da, la film și carte suntem degrabă sentimentali și umani.
    Și ce-a făcut, la urma urmei, țigănușul ăla vai de capul lui, ieșit în lume de la școala de copii, a luat ce era al lui, că doar pentru ce altceva e cutia milei, nu pentru săraci? N-a mai avut răbdare să-i dea preotul cu mâna lui.

    • Dl.Goe said

      Comentariul d-voastra aduce cu accidentul de la Colectiv. Inspira atatea potentiale ganduri, vorbe, intentii intr-o multime de directii, care sunt silite se se inghesuie toate catre unica iesire, busculandu-se si ramanad blocate in fum (fum vanat de tåmâie). Si uite asa se face ca se rateaza nasterea multor „romane” care raman nescrise.🙂 Si nici Victor (n.b. Hugo) nu mai e printre noi.

      P.S. In subsidiar as zice ca apreciez la d-voastra rabdarea cu care evitati sa emiteti ipotenuze despre miracolul din frigiderul care simuleaza (ca model simplificat) aparitia vietii „pe Pamant”. (Cu atat mai mult cu cat nici n-am stabilit cu precizie daca respectiva aparitie este localizatå (localizabilå) chiar pe Pamant (unde anume?) sau intr-o zona din Univers mult mai cuprinzatoare decat planeta noastra. Anti-ci-pând nitzel as zice ca viata n-a aparut „pe Pamant” ci „in Soare”. (Poate nu stiati ca ne aflam, puzderie, in interiorul Soarelui, si ca in acelasi interior mai sunt multe alte feluri de viata).

      • d'Artagnan said

        DlGoe, e atât de babană discuția despre miracolul din frigider încât se sparie gândul. La propriu. Ce aș mai putea zice eu, după ce-au vorbit atâția?!
        Dar la ce vă referiți când spuneți ”ca viata n-a aparut „pe Pamant” ci „in Soare””, că pe mine mă duce gândul la pulberea de stele care este fiecare dintre noi?! Dar nu cred să fie asta ideea.

        • Dl.Goe said

          Ma refer la doua aspecte. Unul ar fi ca atunci cand vrem sa localizam un eveniment anume (considerat important in context) stabilirea perimetrului in care s-a produs acel eveniment nu e simpla. De ex daca un om este ucis pe strada in plina zi, pe un trotuar, in fata unui magazin cu adresa clara, am putea crede ca localizarea evenimentului este simpla. Daca omul a fost impuscat atunci scena crimei include si locul din care a tras lunetistul (sau lunetistii, ca-n 1963), si stabilirea locului in care s-a produs crima se complica. Nici macar daca omul a fost calcat de un tractor, localizarea evenimentului nu e simpla pentru ca ar trebui poate sa includem in perimetru si carciuma la care a baut tractoristul ca sa-si inece amarul pentru ca-l insela nevasta… cu cine? unde?. In sfarsit…. Totusi in final avem o zona izolata formal,, pe care o putem delimita destul de clar de restul universului in interiorul careia putem considera s-a produs crima. Cand vorbim despre aparitia vietii (pe Pamant?) trebuie sa stabilim zona izolata, delimitata de restul universului, in care s-a produs fenomenul, respectiv, fara influente decisive din afara, si in care fenomenul sa se fi putut produce in conditiile date chiar daca ar fi fost total izolata de restul universului, ca si cand acesta nici n-ar exista. Pamantul primordial, la sfarsitul peroiadei in care a fost alimentat cu substanta necesara (minerale de la meteoriti, apa de la comete, etc) nu putea genera viata singur (viata despre care vorbim constatatnd-o). fara prezenta Soarelui. Scena aparitiei vietii nu este planeta Pamant ci Sistemul Solar sau macar binomul Soare – Pamant. Asta in prima instanta, intrucat daca „cercetam” mai departe am putea constata ca „Sistemul Solar” in intregime nu-i o localizare suficient de precisa si cuprinzatoare fata de aparitia vietii (pe care o remarcam pe Pamant).

          Al doilea aspect ar fi legat de faptul ca Soarele nu se intinde doar pana acolo unde obisnuim noi sa consideram, ci se intinde cat cuprinde sistemul solar, mult dincolo de orbitele planetelor cunoscute. Normal ar fi sa consideram ca marginea Soarelui, locul in care se afla frontiera sa cu restul universului, este acolo unde radiatia solara dirijata din centrul Soarelui catre exterior, este mai mica decat radiatia cosmica din exterior care patrunde din afara spre inauntru. Toate planetele si restul corpurilor din „Sistemul Solar” se afla practic in interiorul Soarelui, fiind niste nodozitati, niste mici fenomene turbionare in viata soarelui. De altfel masa lor insumata este sub 1% din masa „sistemului Solar”. Ceea ce consideram noi Soare, in mod limitativ, astrul zilei vizibil pe cer, nu este decat un strat, un layer al astrului. Sub acel layer (care se afla la 8 minute lumina de Pamant) se afla alte layer-e, foarte diferite de cel de la suparfata (cel pe care-l vedem noi). Mai in spre mijloc s-ar afla un nuclu extrem de dens, si care este in fapt singurul loc in care se produce caldura si lumina. Lumina pe care o vedem, de acolo vine dupa ce strabate (cu greu) straturile de deasupra, strabate si stratul in care se afla pamantul. Daca de la „suprafata Soarelui” pana la Pamant lumina face circa 8 minute, pentru a ajunge din nucleul Soarelui pana la ceea ce consideram a fi „suprafata solara”, ii trebuie 50 de milioane de ani. Lumina pe care o vedem noi azi a fost produsa in urma cu 50 de milioane de ani si 8 minute🙂 Sub acest aspect distanta din centrul Soarelui pana la Pamant (parcursa de lumina cu viteza maxima din univers) este mai mare decat distanta pana in centrul Galaxiei. Dar sa nu divagam. Ceea ce consideram noi a fi soarele nu are o dimensiune fixa. Se umfla. In cateva miliarde de ani Soarele va fi o gigantica rosie care se va extinde cam pana la orbita de acum a Pamantului. In plus ar mai fi de zis ca diferentele dintre nucleul soarelui si straturile de deasupra de pana la suprafata conventionala a soarelui, si intre straturi ele insele sunt mult mai mari decat diferenta dintre stratul in care se afla Pamatul (un nod in heliosfera) si cel imediat urmator spre interior (dincolo) de Mercur. Ideea ca ne-am afla in exteiorul Soarelui este doar o mica eroare de perspectiva, Practic locuim in Soare (care se intinde pana la marginea Heliosferei si majoritatea lucrurilor care se petrec pe Pamant sunt determinate de Soare. Viata (cea despre care vorbim) a aparut in Soare. Este cea mai precisa localizare pe care o putem aloca fenomenului. Deocamdata. In logica formala a lucrurilor ca sa elucidam un fenomen primul lucru pe care-l avem de facut este sa-l localizam. Daca putem. S-ar putea sa ajungem la concluzia ca nu putem si ca de fapt viata a aparut practic in Univers. Ceea ce va complica foarte mult problema.

          Si apropo de sfere concentrice, sa nu uitam ca pasarile zboara prin aer, pestii prin apa, iar cartitele zboara prin pamant.

          • Dl.Goe said

            Nu stiu daca ati avut rabdare sa cititi si sa deslusiti toata poliloghia (menita sa ilustreze prin „aglomerarea de detalii” ideea interioricitatii in Soare, un soare comus din straturi dispuse succesiv intr-o sfera cu diametrul de cateva ore-lumina), dar in cazul in care ati apucat sa intelegeti ce am vrut sa zic, v-as adresa o intrebare, in context: Ce credeti? Ar fi posibil ca in interiorul a ceea ce consideram a fi soarele (sfera de foc vizibila pe cer), in vreunul din straturile interioare sa existe planete? Adica niste noduli sau turbioane de materie in magma solara, mai dense si mai calde decat magma din jur? S-ar putea ca pe unele sa existe viata? Eh, desigur ca de acolo universul se vede cu totul si cu totul altfel decat se vede de aici de la noi. Probabil ca biologia unor fiinte de pe „planetele interioare” ar fi fundamental diferita de biologia fiintelor terestre dar, cred totusi ca problemele existentiale cu care s-ar confrunta ar fi aceleasi. Fix aceleasi. Conditia umana este poate mai universala decat homo sapiens. La fel HUVACA.🙂

          • arcaluigoe said

            Fara nicio legatura cu „noi si ai nostri” si cu mica noastra de-zbaterea fara nadejde intru castigarea identitatii de locuitori ai Soarelui (si a cetateniei aferente), undeva, departe, intr-un Centru (de detentie), aflat la o marginalie indepartata a galaxiei Arca lui Goe, se naste, intamplator, prin inductie (teleportare de coincideta, cu viteza luminii, enorma dar orisicat finita), undeva in ulterioritate, un mic poem intitulat Alter:

            *
            solarii
            ființele acelea
            crescute între noi și miezul soarelui
            ne privesc uneori prin lentilele lor
            simțim atunci cum
            brusc
            ni se încălzește sufletul

            *

            Un nou (d)efect al aceleiasi remanente a cuanticului entanglement (dintre parte si intreg).🙂

          • Stely said

            Parca s-ar vedea ceva … 🙂

          • Dl.Goe said

            Da… Poate ca si „ei” ne vad pe noi, de acolo din adancul soarelui, sau ne banuiesc existenta… Si… daca exista… cu siguranta ca au si „ei” o Stely a lor, si un D’Artagnan… etc. Si poate ca privesc si spre mai in adanc la nucleul super dens al soarlui si cred ca doar acela este soarele, ei aflandu-se, desigur, in exterior…

          • Stely said

            Da, dar daca „vom ” cauta s-ar putea sa mai fie cate ceva si prin alte locuri din jurul Soarelui nostru. Atunci vom sti mai bine si cum a aparut viata pe planeta noastra.

            Vieţuitoarele extremofile – „creaturi” cu preferinte care mai de care mai ciudate (exagerate) :

            http://www.descopera.ro/natura/4559704-cei-mai-duri-dintre-duri-vietuitoarele-extremofile

          • Stely said

            Sa intelege ca a fost profund impresionata de comentariile d-voastra despre ” „fiintele acelea ” din ” adancul soarelui”. 🙂

          • Dl.Goe said

            Nu cred sa fie vorba de vreo impresionare (mai profunda sau mai superficiala)… ci mai degraba de inertie… lumina stinsului amor o urmareste inca, in timp ce Inertia o indeamna sa emita semnale de conntact prin care sa demon-streze ca inca ne tine sub observatie. Puterea obisnuintei. Intamplator semnalul de re-cunoastere emis in mod independent de cursul de repaus al Arcei lui Goe a fost unul reusit in plan artistic, valoarea acestuia ne fiind determinata sau influentata de cele zise pe Arca. Un spectator neutru, oarecare, ignorant in matereie de istorie a relatiei dintre Marginalia si Arca lui Goe, se poate bucura foarte bine de produsul artistic respectiv fara sa piarda nimic din emotia artistica. Sunt momente cand un act artistic isi castiga independenta in raport cu sursele sale, inclusiv cu autorul. Cam asa s-a intamplat cu micul poem sugestiv intitulat „Alter”.

          • Dl.Goe said

            Nu si cu cel prozaic despre extraterestrii de la orizont. Gratia, ca si fulgerul, nu loveste de doua ori in acelasi loc… in serii atat de scurte.

          • „Inerția” vă îndeamnă să-mi monitorizați blogul. Enjoy!

          • Dl.Goe said

            Va monitorizez blogul ???!🙂
            „Inertia” ???!!🙂 🙂

            Mai intai v-as zice bine-ati revenit in lumea celor care cuvântå. Gestul in sine este laudabil, denota curaj si toleranta. Felul in care o faceti lasa insa de dorit (cum s-ar zice). Pai numai dorinta de a zice un „ba pe-al ma-ti” sa fi facut posibila scoatere d-voastra din mutenia auto-impusa, auto-asumata si auto-promisa? V-am zis noi de monitorizare si de inertie, hop si d-voastra. In plus ar fi de remarcat (cu tristete) ca pornirea d-voastra (asa cum rezulta din continutul concret al comentariului d-voastra) vadeste acelasi spirit egoic nemantuit care va da impresii gresite. Noi monitorizam blogul d-voastra??? Nici vorba. Noi monitorizam exclusiv reactiile pe care le produce Arca lui Goe in Univers (in HUVACA), obsatcolele de care mesajele transmise circular (sferic mai bine zis) in eter de care se loveste semnalul radiat de pe Arca lui Goe, perturbandu-si forma de unda si imbogatindu-se cu inform-atie (precum vantul solar in coliziune cu campul magnetic al Pamantului). Unde ati constatat d-voastra (alt fel) de monitorizare in afara acesteia impusa de ecolocatie? Va alintati, va amagiti. Ca de obicei, ceea ce, in subsidiary, este foarte dezamagitor.

            Inertia – se refera la tendinta de a face ceea ce faceai. Ceea ce nu este cazul in situatia data.

            P.S. Presupun ca iesirea d-voastra intempestiva (inevitabila de altfel) din constrangatoarea auto-imusa silentio stampa se datoreaza faptului ca v-am laudat poemul „Alter”, fiind mai degraba un semn timid de recunostinta si multumire, ambalat in „rautate”, precum trandafirul in spini.🙂 decat o (altminteri nejustificata) incalcare a angajamentului de a nu mai comenta pe Arca lui Goe. Bine ati revenit. Enjoy.🙂

          • Gură Cască said

            „Două mahalagioaice interbelice nu s-au mai angajat în discuții FACE TO FACE de multă vreme. Nici nu s-au vizitat, firește.
            Azi se întâlnesc, ieșind în stradă simultan, fiecare pe poarta ei.
            Gerghina îi zice lu Frosina: – Fa, ți-ai vopsit sufrageria în culoarea care-mi place mie!
            Frosina ripostează: -Tu, m-ai spionat pe gaura cheii! Gherghina răspunde: – Fa, eu nu pe tine te spionez, eu vreau să văd până unde se întinde influența mea.”

            Orice asemănare cu persoanele de față este exclusă. 🙂

          • Dl.Goe said

            Ah! Ameliorari ioc. Dimpotriva. Numai ne-am facut sperante desarte. Cu o disperare demna de o cauza mai buna entitatea a re-intrat in aceeasi spirala defensiva la dânsa-n blog/ bâr-log, incercând sa-si aplice frectii la piciorul de lemn pentru a-si proteja pielea in contra ultravioletelor. Cica ar avea blog!!! Ce blog? Iaca un loc unde poate vorbi singura mai cu spor exclusiv despre boala pe care o are. Unica. (Are boala på Arca lui Goe). Se incapataneaza sa-i judece pe toti cu masura sa (meschina), dupa calapodul sau (ingust) si de aceea ajunge mereu la concluzii toxice pe care si le administreaza cu seninantate, desi este evident ca-i fac rau.

          • Gură Cască said

            „Gherghina se întâlnește cu Mălina. Și îi spune indignată: Auzi, tu, m-am uitat acu 10 minute prin gaura cheii în bucătăria lu Frosina. Apoi am pus urechea. Ce crezi că făcea, fi-i-ar limba afurisită! Mă blama așa, de una singură, ea vorbind cu ea, pe mine, femeie ultrarespectabilă! Să n-am parte de Ghiță dacă te mint!”

            Orice asemănare cu persoanele de față este exclusă!🙂

          • Dl.Goe said

            @Gură Cască – Nu m-as fi asteptat sa va asumati aceasta „semnatura”. Foarte inspirata…

          • Dl.Goe said

            Problema este ca prin gura cascata ies iarasi, ca de obicei, mult zgomot… nisip, balast, rumegus, praf, deseuri, ceata, fum si fumuri… per-turbatii inutile, in raport cu inutilitatile locale. Gura cascata este inspirata dar inadecvata. In context. Faptul ca iarasi nu va puteti abtine si sa cascati la d-voastra in „blog”, este un fel specific se a va taia creaca de sub picioare, cu gesturi care contesta prin simpla existenta chiar mesajul pe care-l contin. Singura concluzie vizavi de „tenacitatea” cu care reveniti este ca va place sa faceti buf. Precum puiul de broasca tzestoasa adoptat de vulturi.

          • Gură Cască said

            „Frosina, auzind-o iar pe Gherghina cum se lamentează, își zise: Ia te uită ce hărmălaie se porni de la sufrageria mea! Muierea asta mă întreabă de vorbă și crede c-am întrebat-o eu. Apoi se plânge vecinilor că o bombănesc în bucătăria mea. Acu, eu ce să fac decât să râd? Că gura lumii, slobodă! Și râse.🙂 ”

            Nicio asemănare, cu nimic de pe aici. Exclus! 🙂

            Spor la gânduri înalte! O să casc și eu gura la ele.

          • Gură Cască said

            „Ieși și Safta la poartă. O respectuoasă admiratoare a Gherghinei. Gherghina era un pic mai departe, așa că Safta strigă cât putu ea de tare: Gherghinoo! Pusei ochiu la gaura cheii la ușa de la sufrageria lu Frosina, știi că am binoclu ăla de teatru, de la Gigică… Ce crezi că văzui că făcea?! Scria în jurnalul ăla al ei (știi că se dă intelectuală, să semene cu dumneata, și scrie) că nu e de acord cu ce zici dumneata la gazeta noastră. Auzi obrăznicie! Șade poartă în poartă cu o femeie-geniu, și nu învață nemica!”

            Exclusă orice asemănare, cu oricine!🙂

          • Stely said

            AUTOMORFÍSM s. n. 1. homomorfism. 2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane.

          • Dl.Goe said

            @Gura Cască – Stimata d-na Gura Cască. probabil ca d-voastra nutriti nadejdea cå puteti trece drept spirituala, plina de umor, de fina ironie, in incercarea de a practica aceasta hâtrenie de imprumut. Sa va fie de bine. Totusi n-ar strica sa fiti mai realista si, lasand la o parte sperantele desarte, sa realizati ca de fapt manifestarile d-voastra insistente nu fac decat sa ilustreze masura in care suferiti de limitari intelectuale severe. In mod evident tineti cu indarjire sa fiti actor in intamplarile petrecute pe Arca lui Goe, constant, consecvent, cu exceptia perioadelor de convalescenta, facand pentru asta cele mai penibile tumbe. Vreti ca fiinta sa va fie distribuita in aceasta piesa cu care nu aveti legatura sau daca aveti vreuna acesata este dramatic subrezita de balastul pe care nu va indurati sa-l lasati acasa (ca sa nu va pierdeti identitatea🙂 ). Cand nu incercati sa va promovati fiinta direct pe Arca lui Goe (postand comentarii total off topic, firoscosenii de matusa, predici de doi bani, si tot felul de desuri verbale auto-illustrative), preluati „chestii” de pe Arca lui Goe postandu-le ad litteram (abuziv) pe pseudo-blogul d-voastra, ori comuneti compuneri (te-ai mira) in care comentati sau ilustrati obsesiv ce ati inteles d-voastra (sau ce n-ati inteles) din ceea ce observati pe Arca lui Goe. Va dati in petec, pe un „blog” cenzurat, in care cei vizati nu au drept la replica, la libera exprimare, la opinie. Faptul ca postarile d-voastra despre cele scrise pe Arca lui Goe sau inspirate de acestea, sunt pomenite aici (unde fiecare e liber sa scrie ce vrea) vi se pare un pretext potivit de a predica (in calitate de Gura Cască) idea unei culpe comune, a unui echilibru al reciprocitatilor, sugerand ca Goe and Co ar face in fapt exact ceea ce face obse-data care sunteti. Serios? Incercati sa va detasati un pic sa sa va priviti interventiile mai de la distanta. Veti vedea cat de tâmpitele si lipsite de haz sunt. Fara nicio legatura cu lucrurile care se discuta ori cu topicul, incearca sa faca sa para mai importantre decat sunt, banalele si legitimele comentarii despre comentariile d-voastra postate pe un blog pe care se practica cenzura si se interzice dreptul la replica. Cu regret trebuie sa constat iarsi ca dorinta d-voastra sincera si aprinsa de a juca un rol in povestile Arcei lui Goe este sabotata de inabilitatea d-voastra de a fi libera. Pe langa asta toate celelalte limite si inabilitati care va populeaza fiinta sunt floare la ureche.

            P.S. Mi-a placut la nebunie chestia aia cu „generozitatea plantelor care ofera oxigen gratis”. Monumentala. Sa nu uitam ca si animalele le ofera plantelor bioxid de carbon. Tot gratis.

          • Dl.Goe said

            @Stely – Cu totii ii judecam pe altii preponderant prin prisma propriei persoane. Problema este ca unele persoane sunt atat de inguste (la prisma) in judecatile lor incat automorfismul conduce la alterari dramatice ale „judecatilor”, cu pricina. Plus prejudecatile. In cazul de fata d-oamna noastra Gura Casca, vicleana, se comporta ca un tigan in autobuz care se inghesuie, ca sa fure. Daca-i atragi atentia atunci urla ca din gura de sarpe si zice ca tu te-ai inghesuit in el si ca i-ai bagat mana in buzunar sau ca ai vrut sa-l pipai. Nu te judeca prin prisma lui, dar incearca sa acrediteze ideaa ca ati fi cam tot una. Chiar daca martorii nu inghit asemenea enormitate totusi faptul ca esti pus intr-o situatie jenanta te face sa te zapacesti si sa-i dai sansa iasa din situatie. Doamna noastra isi face iluzii degeaba.🙂 Parca dansa vrea sa fie asa cum este?!🙂

          • Gură Cască said

            „Acum, Safta și Gherghina sporovăiesc amiabil. Despre ce? Desigur, despre Frosina. Cum e și cum nu e ea, (tu fată)! Sunt și vremuri când Gherghina îi trage câte o usturătoare pălmiță-pălmoaie morală Saftei. În numele vechii lor prietenii. Îndurerată, Safta se retrage pentru un timp la casa ei, apoi revine plină de speranță, la gard. Așa-i în viață. Sunt oameni și locuri fără de care…”

            Nu căutați asemănări, cu nimeni și cu nimic.🙂

          • Dl.Goe said

            Eu cred ca de vina este Haplea, care nu-si face treaba. Si le face pe cele mici si pe cele mari dar pe cea mijlocie ioc. Motiv pentru care gura cascata pleaca creanga cu sorcova. Doar, doar…

          • Stely said

            @Gura casca ( marginalia … )

            Sunt și vremuri când Gherghina îi trage câte o usturătoare pălmiță-pălmoaie
            morală Saftei… îi trage câte o … se retrage pentru un timp la casa ei, apoi revine …

            „VRÉME, vremuri, s.f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete ; interval, perioadă, răstimp.”

            Ex: „Au fost (existat)” şi vremuri când …”i-a tras” cate o…”s-a retras”… pentru un timp , apoi „a revenit.”

            Concluzie : ” Sunt oameni”… care înca nu si-au gasit locul (postura) in viata . S-ar putea insa ca „vremurile” acelea sa nu vina niciodata, oricat l-ar cauta.

          • Dl.Goe said

            Con-cor-dantze:

            Cateodata logiga interioara a fiintei in sine, lucrand pe intortocheate cåi, reflecta (spre) in afara, fara nicio distorsiune sau atenuare, mici adevaruri captate (prin osmoza) din semnalul direct trimis de catre Univers, de pretutindeni, catre fiinta, prin pielea acesteia. I-auzi ce cuvanta ecoul intors din fiinta marginala AICI:

            *
            „Dialogul cu un om care are o minte limitată, îți poate lua timp nelimitat. Fără nici o șansă de a lumina și înflori pentru el gândurile tale.
            Prietene, nu te risipi!🙂 ”
            *

            ***
            Uluitor. Cata dreptate are (enuntul/ecoul)! Si cat de precis a lucrat selectorul de semnal… Cat de irepresibil i s-a asezat in arc sageata si cum i-a tasnit pe prin gura cascata, catre sine insasi sau despre sine insasi, nici nu mai conteaza. Scena ramane induiosatoare. O catzea batrana si nåroada si-a apucat zdravan coada cu dintii, fuge in cerc si scheauna de mama focului, Cand oboseste se opreste ametita din goana pe cerc, si, fara sa-si slabeasca coada, isi da siesi, printre dinti, povetze… Aceleasi povetze pe care nu le urmeaza niciodata. De indata ce se semte intremata, porneste iarasi fuga dupa coada, incercand cu disperare sa se ajunga din urma si sa se prinda… Daca ar fi fost sarpe (…) de mult s-ar fi inghitit si mistuit… Asa insa avem circ… perpetuum mobile… si baba e mobile…

  18. Stely said

    In cautarea timpului” zero”(T=0) in speranta ca voi gasi o eventuala legatura intre titlul topicului ,”Zer0, 0(0)” si diversele „ipoteze „emise sau ce urmeaza a fi , cu scopul dezlagarii misterului aparitiei mancarii in „figiderul gol golut”, am gasit un film documentar foarte interesant, ce banuiesc ca nu l-ati vazut . Filmul nu are legatura cu topicul , dar avand in vedere ca are legatura cu alt topic („Arta si Timp”) m-am gandit sa-l pun aic(acum)i intrucat imi este teama ca , cine stie daca ii va mai veni randul vreodata. Aici filmul „surpiza” :

    P.S. A fost si un mod placut de a-mi petrece timpul in asteptarea celor doua finale de tenise masculuin de la Turneul Camionilor. In ce priveste finala de dublu masculin nu am emotii, dar,avand in vedere ca in cele doua echipe de finalisti se afla in premiera doi romani (Merge si Tecau) ma voi uita cu mare interes si placere .
    In schimb, in privinta celei de-a doua finala am mari emotii, chiar daca Djokovic a fost in forma , dand semne de revenire, in semifinala cu Nadal. In schimb, Federer parca nu a mai stralucit atat de bine cu Wawrinka , desi l-a batut tot in doua seturi.
    Deci , ramane „cum am stabilit. ” 🙂 Hai „Nole”!

    • arcaluigoe said

      Multumim pentru (ineditul) film. Chiar daca nu este direct on topic, ofera totusi o smulgere din peisaj, pentru a-l plasa pe observator la o distanta considerabila, care-i ofera o perspectiva noua, fundamental diferita asupra frigiderului cu miracole. De la o asemenea distanta (care inseamna si timp) devin vizibile ipotezele legate de manifestari virtuale precum cele in care spatiul genereaza spontan pe durate infinitezimale „materie”, particule, ceva-uri… Poate ca de fapt Universul intreg este populat cu miracole pe care nu le sesizam ca atare din cauza ca suntem prost plasati ca observatori, fiind predispusi la erori de perspectiva. Suntem prea antropocentrici.🙂 Dar ce-am putea face, fara sa ne dez-umanizam? Fara alter-itati (extraterestri) mare lucru nu putem face. Doar speculatii. Spor…

      P.S. Propun revederea Efectului oamenilor asupra omului, incercand sa ne imaginam ca largim cadrul discutiei de la om la fiinte inteligente in general. Efectul societatilor extraterestre asupra umanitatii.

    • Stely said

      …si a fost asa cum am stabilit . Bravo mie si… bravo „Nole ” !
      Pai da, nu merit !!? 🙂

      • Dl.Goe said

        Asteptam cu nerabdare reactia fanului lui Federer.🙂

        • d'Artagnan said

          Cine râde la urmă

          • d'Artagnan said

          • d'Artagnan said

            gândește mai încet!
            🙂

          • Dl.Goe said

            Asta e valabil atunci cand se spun bancuri… si anume dupa… Aici insa era „inainte” si (in plus) era vorba despre un subiect serios: tenis, talent, valoare, performanta… Faptul ca incercati sa faceti haz de necaz (sau invers)… este doar o mica diversiune specifica personajului pe care-l jucati dupa cum va in/canta; personajul care va interpreteaza… traducandu-va… pe d-voastra, spectatorilor (printre care se intampla sa ne e-numeram). Vom reveni in curand (sper) cu un mic comentariu punctual despre tenis (intru corijarea micii diversiuni), special pentru d-voastra (un fan al lui Federer), din postura noastra de admirator al lui Nole (fost fan Federer). Cu drag, al dv. dl.Goe.

          • d'Artagnan said

            Ați lăsat atâtea promisiuni neonorate (”vom reveni în curând(sper) cu un mic comentariu despre…”) încât, zău, nu prea am speranțe!
            Ce diversiune, DlGoe, de diversiuni îmi arde mie?! Fac și eu haz (încerc și eu să râd) de necaz (la urmă).
            Aștept cu interes comentariul despre tenis, dar să nu uitați că-mi place Federer pur și simplu pentru eleganța cu care joacă și, mai ales, pentru că este printre puținii care are reverul cu o singură mână. Așa cum lovesc și eu… Stan Wawrinka lovește la fel de frumos reverul, de asta sunt și fan Stan. Nu este nimic rațional aici și nu se poate face o ierarhie indiferent pe ce criterii. Novak este un tip super, un tenisman de mare clasă, îmi place să mă uit cum joacă, dar stilul lui nu mă inspiră ca cel al lui Federer. Murray și alții asemenea lui mă cam plictisesc.

          • Dl.Goe said

            Imi cer iertare pentru toate promisiunile neonorate inca. Daca ar sta cineva sa le sistematizeze cu siguranta ca le-as onora mai repede decat altminteri. Dar n-are cine. N-are cine. Desigur ca va place Federer in exact masura in care va regasiti in el. Chiar despre asta urma sa comentez vorbind despre tenis si despre de ce cred eu ca Djokovic este un jucator mult mai mare decat Federer.

          • d'Artagnan said

            Ah, de-abia aștept să văd de ce mă regăsesc eu în Federer!!
            Și desigur, de ce Djokovic este un jucător MULT mai mare decât Federer!!!!

          • Dl.Goe said

            Veti putea accepta anumite ierarhizari relative (FOARTE relative desigur) in masura in care veti accepta sa largim orizontul de cuprindere a ceea ce inseamna jocul de tenis astfel incat sa fim apti sa apreciem talentul, valoarea, performanta in fiecare strat care compune fenomenul cat si in ansamblu. Daca veti accepta calatoria pana in locul cu perspectiva din care se vede ca Djokovic este un jacator mai mare decat Feredere, nu MULT mai mare ci doar nitzel, infinitezimal, va fi suficient. Ultrasuficient. Mai departe va fi floare la ureche sa probam ca acel putin inseamna de fapt enorm de mult. Daca nu… Tot vom fi castigati… Vom ramane cu placerea conversatiei care ne va fi consolidat parerile anterioare… Nu va amagiti insa ca ne-ati putea prinde (d-voastra pe noi) in capcana propriilor cuvinte… rostite cu prea mare neglijenta… Faptul ca v-a deranjat cuvantul „MULT” (intr-atat incat ati simtit nevoia sa-l ortografiati cu majuscule) este deocamdata un castig important pentru „noi”. O buna baza de discutie.🙂

            Un alt „detaliu” important in economia discutiei ar fi acela ca d-voastra (ca si noi de altfel) n-ati jucat niciodata (in viata vietilor d-voastra) tenis si ca prin urmare trebuie sa purtam discutia noastra exclusiv in calitate de spectatori, nu de jucatori. Altminteri am altera-o teribil cu impuritati si balasturi inutile. Ar fi ceea ce ne-ar permite sa ajungem la un acord preliminar in ceea ce priveste limitele fenomenului, de unde pana unde tine ceea ce inseamna jocul de tenis, asa incat sa fim pe „aceeasi pagina”, cand evaluam performantele jucatorilor de TENIS.🙂

          • Dl.Goe said

            @D’Artagnan – Sper ca veti fi de accord sa rezolvam impreuna mai intâi Sistemul Solar si abia dupa aceea analogia D’Artagnan-Federer in tenis.🙂

  19. d'Artagnan said

    DlGoe
    ”Lumina pe care o vedem noi azi a fost produsa in urma cu 50 de milioane de ani si 8 minute ”
    Prin urmare noi vedem Soarele vechi, așa cum arăta el acum 50 milioane ani și 8 minute. Și tot pe cale de consecință, noi vom afla pe pielea noastră cu 50 milioane de ani și 8 minute mai târziu că Soarele a murit. Ce chestie! Purceaua va fi moartă în coteț și noi ne vom râde. vom face copii, planuri, pensii etc.
    (Acum, nu mă leg de amănunte, dar pe unde am mai citit apare timpul (distanța) de 2 milioane de ani lumină!!)
    Pe de altă parte, nu-mi prea dau la socoteală distanțele, diametrul total al Soarelui, inclusiv coroana…unde greșesc?

    În ce privește viața din Soare, ar trebui să ne hotărâm ce va să zică ”viață”. Noi o asociem categoric cu ADNul, iar acolo așa ceva nu se poate exista, la asemenea temperaturi.

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Daca „voi” considerati ca viata inseamna (categoric) ADN si ADN inseamna viata, atunci da… in cadrul acestei definitii limitative, nu poate exista viata decat in conditii similar celor de pe Pamant (un mic cartier al Soarelui). „Noi” credem insa ca ADN-ul nu este decat un mijloc (oarecare) de exprimare al vietii. specific unui fel oarecare de viata (cel terestru si poate altora similare celui terestru). Cred ca am mai discutat (noi-doi) despre ce ar fi mai firesc sa intelegem in general prin viata (ca forme „superioare” de organizare a materiei). N-as mai reveni… Ar fi deprimant🙂 Ma intristeaza sa constat ca aveti (tocmai d-voastra) o viziune atat de ingusta asupra infinitului si potentialitatilor acestuia. Veti spune poate ca „noi” fabulam, speculam si utopiem despre forme de organizare specifice vietii nebazate pe ADN, atat vreme cat asa ceva nu a fost (inca) descoperit, probat, observat de catre oamenii de stiinta, sau de oameni in general. Este adevarat ceea ce afirmam noi este o simpla presupunere. In timp ce la d-voastra ideea ca viata trebuie sa se bazeze exclusiv pe ADN pare o convingre, o norma, o dogma, ceva definitoriu. Presupun ca n-ati putea demonstra (stiintific) faptul ca viata (ca forma superioara de organizare a materiei in entitati care au metabolism, auto-reproducere si, la limita, abilitati de auto-reflectie, inteligenta, vointa, dorinta, emotie) nu poate exista fara ADN. Ar fi si la d-voastra tot o presupunere. Totusi chiar imaginea pe care ne-o ofera stiinta asupra Universului, sugereaza mai degraba predispozitia acestuia pentru infinit si varietate. Este foarte posibil (aproape ca ar fi imposibil sa fie altminteri) ca ceea ce percepem noi a fi Universul, sa fie doar o mica parte dintr-o entitate vie la o scara mult peste meta-meta-galaxie… sau ca exista viata in scintilatiile nascute la interactiunea particulelor elemtare, sau in felul in care este organizata „plasma” in interiorul Soarelui, in jurul unor „planete” interioare. Viata la alte scari (spatiale) si cu alte ritmuri (temporale). In infinit aceste alternative nu au cum sa fie evitate.

      b) Sper sa nu speculati faptul ca am mentionat gresit numerele. Este vorba nu de 50 de milioane de ani ci de (doar) 50 de mii de ani. De altfel am mentionat in discutie distanta pana la centrul galaxiei care este de circa 30 de mii de ani. Inlocuind in textul respeciv 50 de milioane cu 50 de mii, nu se altereaza cu absolut nimic sensul, spiritul, litera si natura discutiei si nici natura nedumeririlor exprimate de d-voastra, legate de aparenta incompatibilitate intre dimensiunile geometrice ale soarelui si parcursul de zeci de mii de ani (lumina) al fotonilor de la locul de productie pana la locul de iluminare al unor finite bazate pe ADN precum noi-doi. Voi reveni cu lamuririle necesare si cu ilustrari mai potrivite (si mai credibile) vizavi de aceasta „problema” de indata ce voi avea alte 15 minute libere.

      • d'Artagnan said

        Când am zis ”noi”mi-am luat libertatea) de a vorbi în numele omenirii! A dracu tupeu mai am, nu?🙂
        Dacă vreți să considerăm viața ca o formă ”superioară” de organizare, OK, putem s-o facem. Sună straniu… dar pot să viețuiesc cu asta. Atunci da, mai mult ca sigur că există.
        Tocmai voiam să spun că care-i relevanța, dacă lumile , ”viețile ” noastre nu pot comunica…dar mi-a căzut fisa în ultimul moment: un conductor prin care trece un curent electric este plin de viață, nu? Și comunicăm, noi cu electronii, adică noi putem să facem particulele alea să se miște cum vrem, iar particulele alea pot comunica cu noi electrocutându-ne.Uite cum două lumi interacționează!
        Să recapitulăm, da, consider punctul dumneavoastră de vedere foarte posibil.

        b. Nu speculez nimic, expresia aici este cu 50 milioane ani, eu am găsit aceeași exprimare cu 2 milioane… acum veniți cu 50.000 de ani lumină: mi-e indiferent numărul, natura nedumeririi mele rămâne aceeași. Aștept cele 15 minute nelumină libere.

        • Dl.Goe said

          Vai, nu stiam ca omenirea asa considera (cum?, cand?, de cand?, de ce? unde?). Acuma insa daca ati vorbit d-voastra cu dansa si dansa asa a zis noi va credem. Oricum este un aspect neimportant cine si de ce considera ca viata inseamna ADN si ADN-ul inseamna viata (intr-o perfecta echivalenta; o bijectie), intrucat era (ar fi trebuit sa fie) de la sine inteles, evident, ca sugestia noastra facuta despre posibilitatea existentei unor forme de viata pe ipoteticele planete interioare soarelui (in varianta restransa, a astrului respectiv, in varianta acceptata de doamna Umanitate) nu viza forme de viata bazate pe ADN. In mod logic contestarea posibilitatii existentei acelor forme de viata n-ar fi trebuit sa invoce ca motiv al acelei imposibilitati ADN-ul. Nu stiu daca vedeti in ce consta ilogica respectiva. Aduce cu bancul acela in care Gheorghe ii striga lui Vasile, sari Vasile ca-ti mâncå cainele slana. Iar Vasile zice, „apoi o mâncå pe mumå-sa ca brisca e la mine”.

          • d'Artagnan said

            Doi ardeleni tăiau lemne, iarna, frig năprasnic.
            – D-apoi, vere, cum de nu ai luat şapca aia cu urechi?
            – De când am avut accidentul, nu o mai port!
            – Ce accident?
            – M- o chemat Gheorghe la o palincă şi nu am auzit…

          • d'Artagnan said

            Așa și eu cu ADN, ca să fim siguri că n-avem un accident de înțelegere…

          • Dl.Goe said

            Ei si d-voastra acuma… Daca si despre noi s-ar putea zice ca nu ne intelegem atunci inseamna ca incomunicabilitatea si discordia sunt stapane in HUVACA. Desigur ca ne intelegem. Adica ne intelegem atata cat ne trebuie.🙂 Neintelegerile presarate pe parcurs sunt doar motorul conversatiei, nu esenta continutului… In mare ne intelegem, caci vorba ‘ceea de bine de rau o ducem bine.🙂

          • Stely said

            Hop si eu cu …”a nimerit orbul Braila ” 🙂 insemnand ca am „dibuit” (alfabetul Braille )ca un orb un link recent cu(15)descoperiri (motive) stiintifice si imagini sugestive despre posibilitatea existentei vietii in Univers.

            The 15 most compelling scientific findings that suggest aliens are real

            http://www.businessinsider.com.au/evidence-for-life-extraterrestrial-life-2015-10#/#earlier-this-year-a-team-of-scientists-estimated-that-about-45-billion-years-ago-at-least-one-fifth-of-mars-was-covered-in-an-ocean-more-than-450-feet-deep-any-signs-of-life-that-swam-in-these-waters-could-therefore-be-hidden-in-the-martian-soil-1

            P.S. Nu prea imi place aspectul (lung si gros) al linkului , dar nu am putut sa-l fac mai micut. Eeee, si as fi (mai) vrut sa pun macar una din fotografiile acelea (pentru frumusete ) dar la fel… nu am „dibuit” metoda .

          • Stely said

            PPS. La „descoperirea” (dovada ) nr 11 este ceva referitor la „….the bizarre matter could be a type of alien-built megastructure called a Dyson swarm….”
            Iata ce am gasit despre sfera Dyson :

            https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfer%C4%83_Dyson

          • Dl.Goe said

            „Cea mai buna dovada a faptului ca exista viata extraterestra este faptul ca nu ne-a contactat nimieni”.🙂

            P.S. Trimiterile postate de d-voastra iluastreaza (daca mai era nevoie) exclusiv modul dartagnianesc de a vedea viata, in varianta ei telurica, limitata la o biochimie bazata pe combinatii ale carbonului, cu organisme la scara de marime si de timp a vietatilor cunoscute pe pamant. Pentru noi aceea nici macar nu-i „viata extraterestra” ci doar mici variatiuni pe aceeasi tema.🙂

          • Stely said

            Da, am prevazut o eventuala contestare a faptului ca nu este” nimic nou sub soare” privind varianta biochimica, dar despre „sfera Dyson ” ce spuneti ? Am inteles ca ar fi o alta varianta privind existenta unei posibile tehnologii avansate si, desigur , a extrasterestrilor. Dar poate ca n-am”dibuit( tradus) bine respectiva varianta si linkul din Wikipedia ?

            Aici sunt niste citate din Dyson , despre …

            Știință:
            „Când examinăm universul și determinăm numeroasele accidente fizice și astronomice care s-au produs spre folosul nostru, suntem tentați să conchidem că universul a trebuit să știe că noi vom exista.

            Rolul eșecului :

            „Nu se poate obține o tehnologie bună fără un număr enorm de eșecuri. Este o regulă universală. Dacă te uiți la biciclete, au fost construite și testate mii de modele ciudate înainte de a găsi acela care a funcționat cu adevărat. Niciodată nu s-ar fi putut proiecta teoretic o bicicletă. Chiar și acum, după ce le construim de 100 de ani, este foarte greu de înțeles de ce funcționează o bicicletă – este chiar dificil să o formulezi întrebarea ca o problemă matematică. Însă doar prin încercări incrementale am aflat cum se face, iar eroarea a fost o parte esențială în proces.”

            Religie :

            „Dumnezeu este ceea ce mintea devine când a depășit nivelul nostru de înțelegere.”

            Despre Wikipedia :

            „Chiar și în cel mai zgomotose sistem, erorile pot fi corectate și pot fi trimise informații exacte, cu condiția ca transmiterea să fie suficient de redundantă. Așa funcționează, pe scurt, Wikipedia… Știința este suma unei multitudini de mistere. Este o ceartă nesfârșită între o mare mulțime de voci. Știința seamănă mai mult cu Wikipedia decât cu Enciclopedia Britannica.”

            P.S. Citatul cu bicicleta este un cadou pentru domnul D’Artagnan. 🙂

          • Dl.Goe said

            Sper ca d-lui va aprecia cadoul caci pe bici-bici-cleta e cel mai placut sa te pilimbi.🙂 lin, fara sa pedalezi… Desi in acord cu legile lui Murphy legea biciclistului ne spune ca orincotro a-i lua-o e la deal si impotriva vantului.🙂

            Despre „sfera lui Dyson” n-as zice mare lucru (prefer sfera lui Goe) intrucat pare o idee cam „sovietica” in materie de tehnologie (in sensul ca denota primitivism). Pai asta speram noi de la viitor? Sa prindem energie de la stele cu plasa de fluturi? Asta e o speranta asa… temporara, pentru acuma ca sa scapam de dependenta de petrolul islamist… dar in viitor presupun ca vom fi capabili a fi in stare sa ne obtinem energia altfel, nu tot ca euglena verde si frunza de plop. Are balta peste si universul energie. In plus mai presupun (am motive) ca progresul tehnologic ne va permite sa ne multumim cu din ce in ce mai putina energie si ca nu va trebui sa mai trambalam de colo-colo tone de fier ca sa ne deplasam dintr-un loc in altul, ori ca sa ne incalzim locuintele iarna. Cred ca vom putea conta pe deplasarea virtuala din ce in ce mai mult, care se va deosebi din ce in ce mai putin de cea reala, iar in ceea ce priveste temperatura mediului cred ca ne vom putea baza pe trupuri ameliorate, care vor suporta fara probleme variatii de temperatura mult mai mari decat cele pe care le suporta trupusoarele pe care le detinem in present, si care ne tin prizonieri in jurul temperaturii de 24 C.🙂 Vom avea energie de nu vom avaea ce face cu ea, asa incat nu va mai fi nevoie sa pescuim fotonii emisi de febra stelelor muribunde.

          • Stely said

            Bine, daca nici cu sfera Dyson nu v-am convins atunci mai bine s-o sarbatorim pe …Lucy : 41 de ani de cand a fost” dezhumata” si aproxim. 3, 2 milioane de ani de cand a fost „inmormantata.”

            http://www.smh.com.au/technology/sci-tech/who-is-lucy-the-australopithecus-google-doodle-celebrates-early-human-ancestor-20151123-gl65ik.html

          • Dl.Goe said

            @Stely – La multi ani atat d-voastra cat si prietenei d-voastra d-soara Lucy, Lucy, Lucy:

          • Stely said

            🙂 …si (drept multumire) o incantatoare melodie :

        • Dl.Goe said

          @D’Artagnan – „Multumita” d-voastra, as zice simplificand (desi dialectia directiilor in care aluneca o conversatie este intotdeauna mult mai complexa), s-a ajuns la situatia in care redactarea comentariilor cu care v-am ramas dator, a devenit mai complicata si mai delicata decat se anunta inainte de interventiile d-voastra anti-ci-pative.🙂 Nu ma eschivez, dar mai aman un pic… Si asa problema frigiderului a ramas in suspensie. Timp destul in care mancarea (si si bautura) sa dispara de acolo, lasandu-ne prada confuziei, indoielilor si poate chiar nihilismului. Vom avea argumente sa negam c-ar fi existat vreodata o asemenea problema.😦

  20. arcaluigoe said

    @D’Artagnan:

    Pentru a evita lungirea inutila a discutiei ar fi cred de preferat sau revedem impreuna cateva date in general cunoscute:

    Iar din filmul de mai jos, daca nu tot, macar intervalul dintre minutele 19 si 24:

    Plus o fugara observare peste

    Soarele si Heliosfera

    • arcaluigoe said

      As adauga aceasta schita, care, desi nu respecta proportiile referitoare la distante si marimile corpurilor (n-ar avea cum), ilustreaza destul de bine domeniul pe care-l ocupa Soarele in spatiu si ne ofera o perspectiva simplificatoare fata de idea de interioritate a tuturor planetelor (si restul) in Soare:

      PIA17046_-_Voyager_1_Goes_Interstellar

      • d'Artagnan said

        Învăț, învăț…

        P.S. Păi de aia nu-mi dădeau distanțele, pentru că fotonii se plimbă prin Soare ca niște bețivani, lovindu-se de tot felul de cetățeni…nu merg drept. Pe bicicletă.

        • Stely said

          @D’Artagnan – Pai da, si printre fotonii aceia se afla si Dl Goe . Sta drept cu ochii la „frigiderul gol ” din care , hopaa , minune !! au aparut mancarea( quarcurile „up” „down”, „charm” şi „strange” ”, neutrinii … ) si berea (Gluonul) si inca trei „scantei” „W+”, „W-” și „Z-0″,)… !?
          Destul cat sa fie energie, pentru a se produce orice tip de „mancare”( de quarc de materie) si în același timp si unul de antimaterie, care candva au fost generate ( in primele momente ale Universului )în mod continuu. Ulterior (chiar acum ?) se ciocnesc cu razele cosmice şi atmosfera planetelor sau stelelor. Asta e, gata, „mancarea „din frigider !! 🙂

        • Dl.Goe said

          Raza (geomerica, euclidiana a) Soarelui este cam de 2 secunde lumina. O nimica toata. Totusi este de 1000 de ori mai mare decat a pamantului… ceea ce nu rezulta din schita. Imaginati-va un sesen actualizat in care raza Pamantului ar fi reprezentata corect la scara. La fel si distantele, astfel raza heliosferei sa apara asa cum este in realitate, de 100 de ori mai mare decat distanta de referinta Soare-Pamant. Abia atunci ar deveni evident ca plnetele sunt niste noduli de praf in heliosfera. Pentru un observator oarecare din afara sistemului solar (nu privilegiat precum observatorii terestri) este evident ca in mod natural Soarele (ca entitate cosmica) se intinde cat toata heliosfera, nu doar cat consideram noi in mod conventional. Un astfel de observator ar constatat ca soarele este compus din straturi (cele mentionate in prima schita, plus inca unul, cel mai gros, care se intinde de stratul numit „corona” si pana la frontiera cu spatiul interstelar. Ca sa ne intelegem as propune sa numim Soarele de pana la „corona” cu formula Soarele-Mic, iar pe cel de pana la marginea sistemului solar, Soarele Mare. Pamantul si toate celelalte planete, planete pitice, sateliti, asteroizi, comete si praf reprezinta 1% din masa sistemului solar, niste reziduri in interiorul Soarelui-Mare. Soarele-mic are raza de 600 de mii de km (circa 2 secunde lumina), in timp ce Soarele-Mare are o raza de cam 12 ore lumina (n-are rost s-o transform in km). Lumina care paraseste suprafata Soarelui-mic calatoreste 12 ore in interiorul ultimului start al Soarelui-Mare, inainte de a iesi in spatiul inter-stelar. In acelasi timp, lumina produsa in nucleul Soarelui-mic are nevoie de circa 100 de mii de ani, pentru a strabate o distanta de doar 2 secunde-lumina (din cauza zigzagului care se petrece in zona numita „zona de Radiantie” si inca o luna in zona de convectie.). Lucrurile se petrec ca si cand spatiul din interiorul soarelui este foarte curbat, deformat, alungit, Pentru a fi mai aproape de intelegerea/modelarea acestei partii a functionarii soarelui ar trebui sa intram putin in dinamica lantului proton-proton, si in aspectele de termodinamica cuantica din fiecare zona. Cert este ca lumina strabate o distanta pe care ar trebui sa o parcurga intr-o secunda in circa 100 de mii de ani, si asta inseamna ca, dincolo de interpretarea clasica a zigzagului pe care-l fac electonii intarziind pe la fiecare halta (noduri de materie sau de spatiu) ceva se intampla cu spatiul din interiorul Soarelui, cu cat mai aproape de centru cu atat mai dramatica comprtarea acelui spatiu. Urmatorul strat pe care lumina ar trebui sa-l parcurga intr-o secunda (doar), necesita circa o luna de zile (doar – in raport cu suta de mii de ani din stratul ulterior). De acolo, pana la marginea Soarelui-Mare si scaparea in spatiul inter-stelar (intra-galactic), luminii ii mai trebuie 12 ore. Noi, aflati in acest ultim strat avem senzatia ca acesta ar fi fundamental diferit de cel anterior, cel de dincolo de suprafata vizibila a Soarelui-mic. In realitate diferentele dintre stratul in care ne aflam noi si cel anterior inspre centrul Soarelui, sunt mult mai mici decat ne-am imagina, si mult mai mici decat diferentele dintre straturile de dinspre interior. Nucleul Soarelui-mic are o temperatura de circa 15 milioane de grade. in zona urmatoare (cea strabatuta de de fotoni in 100 de mii de ani) temperatura scade de la de la circa 7 milioane de grade la 2 milioane de grade, pentru ca apoi in zona de convectie (cea strabatuta intr-o luna) sa scada de la 2 milioane la circa 6000 C de grade. Aici ar fi interesanta o discutie despre zona numita „corona” dar este off topic in raport cu discutia noastra care are ca scop sa localizeze domeniul in care a aparut viata (pe Pamant). Zona de dincolo de corona si pana la marginea heliosferei (spatiul inter-planetar), pe care noi o percepem a fi aproape vida (vidul cosmic), este de fapt foarte plina. Plina de vantul solar (radiati, particule, campul magnetic solar), (care interactioneaza cu campul magnetic terestru (acesta din urma protejandu-ne impotriva radiatiei solare). La marginea heliosferei vantul Solar face faca de „radiata cosmic” (vantul galactic) acelasi lucru pe care-l face campul magnetic terestru fata de vantul solar. Pamantul nu este decat o mica oaza/insula in mijlocul ultimului start care compune soarele, un ocean de radiatie si particule. Chiar daca ceea ce se intampla intr-o oaza pare sa fie in ciuda desertului din jur, in mod categoric ceea ce se intampla in oaza este determinat intr-o maniera coplesitoare de desert insusi.

          • Dl.Goe said

            Pentru un potential observator din afara Sistemului Solar (atent si care nu este prizonier al conditiei umane si al antropocentrismului) care studiaza Soarele, intamplarile petrecute pe grauntele de impuritatii (pe care il numim Terra) raman inobservabile si nesemnificative. Geologia pamantului, clima, oceanele, atrmosfera, reactiile chimce, fiintele (vai), doborarea accidentala a avioanelor sovietice de catre Nato…toate raman necunoscute si absolut neimportante in raport cu studiul efectuat. Bogatia enorma de informatii legata de Pamant si de intaplarile petrecute pe el capata pondere numai pentru niste observatori privilegiati care se afla in mijlocul faptelor avand dimensiunea, ritmul si simturile acordate evenimentelor. De cateva mii de ani vedem ca pe pamant in conditii (vai) normale de temperatura si presiune se pot intampla practic o infinitate de lucruri, de combinatii, care nasc „biologie”, si chiar „literatura”… Este foarte putin probabil ca in conditiile din zona de convectie sa zicem (interioara Soarelui mic) sa nu fie indeplinite conditiile ca materia sa aiba aceeasi infinitate de posibilitati ca si pe Pamant. Ca acele fenomene ne raman (deocamdata) inaccesibile la nivel concret n-ar trebui sa fie o piedica pentru a banui (cu o probailitate mare) existenta unei complexitati similare de intamplari cu cele petrecute pe Pamant.

          • d'Artagnan said

            ”Lucrurile se petrec ca si cand spatiul din interiorul soarelui este foarte curbat, deformat, alungit,”
            Scuze, întreb și eu ca amator, nu e mai aproape Einstein ( cu a lui masă care distorsioneaza spațiul) decât teoria cuantică?! Sună ca și cum am avea în centru un ceva cu o masă foarte mare, cu o gravitație imensă ce încearcă să țină prizonieră lumina. Un fel de gaură neagră soft. Ceea ce evident este fals, masa Soarelui nefiind o necunoscută pentru astronomi. Gândesc și eu cu voce tare…

            ”Viața” de care vorbiți, altceva decât cea bazata pe carbon, similară cu a noastră, mai are și alte însușiri, ca să zic așa, în afară de organizare superioară? Are, de exemplu, conștiință?

          • Dl.Goe said

            As zice ca „masa” soarelui nu este destul de mare pentru a produce o deformare atat de mare incat sa-i lungeasca luminii drumul de la 1 secunda la 100 de mii de ani. „Materia” din interiorul Soarelui nu este destul de densa. In chiar nucleul Soarelui densitatea medie nu este mai mare de 124 g/cm cub. Adica abia de 124 de ori mai mare decat densitatea apei (in conditii normale de temperatura si presiune, sic).O nimica toata. Materia din Soare e mult prea difuza (imprastiata) incat sa produca o deformare semnificativa a spatiului (precum cele extreme petrecute in vecinatatea gaurilor negre). In zona din Soare in care lumina este blocata pentru 100 de mii de ani, nu- vorba de o singura mare curbare, ci de o mare (enorma) multime de mici „curburi” in care aluneca fotonii, cate o mica „adancitura” in vecinatatea fiecarei particule care este capabila sa captureze temporar fotonul in haul ei. Nu este insa vorba de o deformare geomtrica precum cea produsa de gravitatie, ci altceva despre care incearca sa explice electrodinamica cuantica. In aceste mini gauri-negre nu cad decat fotonii, particulele din vecinatate ele insele n-au „loc” sa cada in asa ceva. Fenomenele care se intampla acolo sunt cuantice dar faptul ca exista miliarde de miliarde de miliarde etc de astfel de entitati induce global un comportament termodinamic, statistic, pe care noi il percepem ca pe o intarziere a luminii. In final totusi fotonii ies radial din soare si-si urmeaza drumul cu aceeasi viteza constanta, in linie dreapta, intr-un spatiu in care linia dreapta e „mai dreapta” decat inauntrul Soarelui. La sacara mare, globala, gravitatia joaca un rol esential in „homeostazia” soarelui, fiind forta care balanseaza presiunea plasmei super-fierbinti care tinde sa dilate exploziv soarele. La scara mica, la nivelul nuclear la care se produce reactia proton-proton, care furnizeaza energia eliberata de Soare, nu gravitatia este aceea care produce „panica”, ci fortele nucleare (de natura cuantica), capabile sa invinga fortele repulsive (uriase) de natura electrostatica dintre protoni. Atunci cand doi protoni (considerati a fi nuclee al cate unui atom de hidrogen) ajung sa se ciocneasca „frontal” cu viteze suficient de mari astfel incat sa se apropie sub o distanta critica, in contra unei repulsii care tinde spre infinit (fiind invers proportionala cu patratul distantei), incat sa ajunga in raza de actiune a fortelor nucleare (incomparbil mai mari decat cele electrostatice – care sunt la randul lor imense fata de cele gravitationale), atunci cei doi protoni isi pierd libertatea devenind un nucleu de heliu. Totusi in acest accident catastrofal o mica parte din materie scapa, transformandu-se intr-un foton (fara masa dar cu o energie echivalenta), fiind emis ca un strigat de disperare, ca o incercare de fuga, un mesaj SOS aruncat in lume cu maxima viteza.

            P.S. „Viața este starea caracteristică organismelor ce au ca trăsături specifice autodezvoltarea, autoconservarea și autoreproducerea, sau, la organismele superioare, cu posibilitatea de a urmări un țel. Organism este un sistem viu care este capabil de reproducere, creștere și întreținere. Un organism este un sistem deschis care face schimburi de materie, energie și informație cu mediul înconjurător, este „viu” și dispune de „viață” (trăiește) o anumită perioadă limitată, care se sfârșește odată cu moartea organismului.” – Nicio referire la carbon, ADN etc. Viata care este prea deosebita felul de viata pe care cu onoare il posedam este dificil de pus in evidenta pentru ca nu suntem echipati cu simturi pentru a detecta asa ceva. Cand mediul, sacara si ritmul la care se petrece acea viata sunt altele decat cele cu care suntem familiari sarcina de a detecta viata devine extrem de dificila, pentru ca nu suntem in stare sa distingem fenomenele observate. Nici macar pe pamant n-am fost in stare sa dedectam si sa intelegem toate formele de viata. Suntem capabili sa sesizam si intelegem (cat de cat) patimile mari si dorurile multe (de o complexitate „biologica” coplesitoare), sa le detectam existenta, la semenii nostri (precum Marginalia), dar ne este mult mai dificil sa sesizam agresivitatea plantelor. Filmand pentru un tim relativ indelungat un ecosistem forestier si vizionand filmul pe „repede” (pe foarte repede) vom incepe sa sezizam atrocitatile pe care le comit plantele unele impotriva altora. Pana sa le intelegem (sau macar sa le sesiizam sentimentele) este cale foarte lunga. Nu suntem in stare sa observam la nivel de detaliu complexitatea fenomenelor care se produc in plasma solara. Aceasta imposibilitate nu este desigur un argument ca acestea s-ar produce, dar nici ca nu s-ar produce. Ceea ce stim deja despre materie ar trebui sa ne faca sa presupunem ca se intampla lucruri complexe in locurile care sunt inaccesibile unei observari inteligente. Am ajuns pe Marte, in vecinatatea lui Pluto, am iesit din heliosfea, la mai mult de 12 miliarde de km dar n-am ajuns si stim mult mai putin despre ceva aflat foarte aproape, la doar 6 mii de km: centrul pamantului. Prizonieri ai „conditiilor normale de presiune si temperatura” habar nu avem de „chimia” materiei in alte conditii. Hidrogenul, banalul hidrogen, se comporta in conditii seciale (speciale pentru noi, „normale” in miezul lui Jupiter), ca un metal feromagnetic dur, capabil sa produca camp magnetic. Din pacate daca nici macar bicicleta n-am fi putut s-o inventam teoretic, cum am putea sa ne imaginam ca am putea propune modele teoretice be baza carora sa facem predictii multumitoare des[re natrura reactiilor, fenomenelor, proceselor si entitatilor care se petrec in medii precum centru pamantului sau interiorul soarelui? Totusi, avem argumente sa credem ca astfel de reactii, fenomene si entitati complexe se petrec. Nu pot fi apanajul universului antroposferic. Am scapat de geocentrism. Am scapat de heliocentrism, si de alte centrisme (inclusiv de centralismul democratic). Dar nu reusim sa scapam de antropocentrism, iara asta incetineste enorm progresul stiintific, pentru ca ne face sa ratam observarea mai insistenta in locuri in care aparent nu se intampla nimic, pe motiv ca nu se poate intampla ceva semnificativ, semnificative fiind doar lucrurile cu care suntem noi obisnuiti in antroposfera.

          • d'Artagnan said

            Deplasarea fotonilor în Soare îmi aduce aminte de mișcarea browniană care, culmea, este cu atât mai intensă cu cât:

            – temperatura este mai ridicată;
            – particulele în suspensie sunt mai mici;
            – lichidul este mai puțin vâscos.

            DlGoe, nu trageți în pianist, am făcut o analogie a mișcării, o vizualizare, nu a fost o explicație, că doar fotonul n-are masă!

            Cred că am rezolvat, la nivel de bază, problema Soarelui și a definiției vieții, mă declar mulțumit!🙂
            N-ar fi timpul de-o pauză de tenis?
            P.S. Dar dacă mai aveți completări, aș fi încântat să le aud.

          • Dl.Goe said

            Uluitoare sincronizare !!! Vedeti mesajul nostru de mai jos scris concomitent cu al d-voastra. Asa facem: intram in pauza de tenis. In prima pauza.🙂

            P.S. Va trebui insa sa nu ma mai reped sa scriu (ca ieri) pentru a nu mai rata concizia. Ma gandesc, precum Baltazar, cum anume as putea sa scriu scurt si la obiect despre problemele tenis-istice ramase in suspensie.🙂

          • Dl.Goe said

            Exclusiv in atentia d-lui D’Artagnan:

            Am fost fan Federer. Fan împătimit. Îmi amintesc si acum frustrarea (prosteasca as zice acum) pe care am avut-o când a pierdut finala de la US open din 2009 împotriva „urangutanului” Juan Martín del Potro (un patagonez bătut de soarta mai apoi), si chiar de satisfacția (confuza, deja) avuta in 2012 (atunci când învingându-l pe bietul Andy Murray la el acasă, in prima finala de mare șlam a acestuia), câștiga ultimul sau titlu de mare șlam, al șaptesprezecelea. Îmi plăcea la nebunie ușurința cu care juca, abilitatea de a controla (practic) fără efort jocul, nesimțirea suverana cu care refuza sa alerge după orice minge care presupunea „întrebuințare” si un efort un pic mai mare decât limita sub care tenisul trebuia sa rămână un joc de plăcere (nu o munca). Nițeluș geniu in fiecare minge jucata, in abilitatea de a găsi la nesfârșit colturile, tușele, limitele, fără sa fie nevoit sa alerge in exces, sa se zbată, sa „poarte” mușchi solizi, sa se dea de ceasul morții, sa-si forțeze la extrem articulațiile, oasele, genunchii, gleznele, mușchii, corpul, ca alții. Un zeu plin de talent in stare pura. O plăcere. Un spectacol. Eu care am preferat întotdeauna sa fac doar ce-mi este la îndemâna, „din talent”, fără efort, fiind forțat doar arareori sa mă întrebuințez, pierzând intre timp abilitatea de a o face, aveam impresia ca mi-am găsit idolul, modelul, exemplul care sa-mi dovedească mie (si spectatorilor/criticilor mei) cå da domnule, se poate si așa, si încă mai frumos decât altminteri. Am fost fan Federer. Așa mi-am făcut debutul in tenis, caci înainte de Federer nu-mi amintesc sa fi privit tenis mai mult decât rugby (sa zicem). Așa am făcut cunoștința cu tenisul de performanta. Jocul lui Federer creează senzația ca tenisul este simplu. Simplu ca buna ziua. Iar aceasta senzație maschează, in special in cazul spectatorilor începători, amatori (de tenis), adevărata complexitate a acestui joc, o complexitate înfiorătoare pentru cine ajunge sa-i intuiască anvergura. Probabil ca fără câte un Federer, putini ar ajunge sa se lase păcăliți si sa apropie de tenis, pentru a urma o „carieră” de spectatori profesioniști, mari amatori de tenis (simplu si complex). Problema este ca devenind spectator de tenis poți rămâne fidel simplității, ignorând cu desăvârșire ceea ce excede aceasta simplitate, sau poți începe, pe nesimțite sa pătrunzi (ca martor) in arta altor mijloace (aparent colaterale) care pot produce performante in tenis. La urma urmei jocul de tenis (ca aproape orice joc, dar mult mai abitir decât celelalte) este o sărbătoare a imperfecțiunii umane. Fiecare serva (in tenis) este ca o lovitura de la 11 metrii (in fotbal): nu poate fi apărata ci doar ratată. Executata perfect este un as, in fata căruia nu este nimic de făcut. Faptul ca tenisul este posibil se datorează imperfecțiunii umane. Abilitatea lui Federer de a plasa majoritatea mingilor in zonele imposibile (inaccesibile majorității jucătorilor) cu o frecventa copleșitor mai mare decât sunt in stare majoritatea celorlalți jucători sa-i plaseze lui asemenea mingi (cu toate ca el este mai puțin abil si mai puțin predispus decât mult alții sa recupereze asemenea mingi) este un fapt simplu (un talent al sau), care i-a permis sa ajungă un mare campion (după rezultate cel mai mare) fără a se complica cu exersarea si perfecționarea altor „talente” colaterale. Având la dispoziție aceasta arma, n-ar fi avut de ce sa insiste pe perfecționarea unor arme anexe precum practicarea efortul fizic intens (…), auto-controlul psihologic, viclenia, versatilitatea, abilitatea citirii jocului adversarului la sacra mica si la scara mare si abilitatea de a-ti adapta jocul in mic, in mare si in foarte mare la context, si, cel mai important, abilitate de auto-mobilizare pentru a accepta mereu si mereu practicarea acestor epuizante eforturi. Federer nu a prea avut nevoie de așa ceva. Fiind un răsfățat al publicului (amator de spectacole simple), al sponsorilor, al tuturor s-a putut baza întotdeauna pe faptul ca in univers exista destula „dorința” pentru ca el sa câștige, jucând de plăcere, din talent, jocuri de tenis, minge cu minge (in varianta cuantica, probabilista, care-l asigura ca „electronii” vor ajunge, in acord cu ecuația de undå, preponderent in locurile convenabile). Câtă vreme rămânem la ideea ca tenisul este exclusiv un joc care se face prin însumarea fiecărei mingi jucate si nimic altceva, si acesta este jocul pe care-l privim, nu avem cum scapă din capcana care ne tine prizonieri ai idolului Federer (ajutați mai mult sau mai puțin de orientarea media). Totuși există si un joc de tenis care consta din mingi, game-uri, set-uri, partide, turnee, si așa mai departe (mult mai departe), in care fiecare astfel de unitate este mult mai mult decât suma subdiviziunilor sale, având o meta-identitate distincta si un fel aparte de a fi gestionata in context. Tenisul consta in mult mai mult decât in ceea ce se vede secvența cu secvența, cadru cu cadru in joc, lucruri care au o extindere mai mare decât clipa, dar care sunt observabile atunci când stai sa le privești si sa le înțelegi, si care pot fi sursa unor frumuseți cel puțin la fel de copleșitoare ca un rever execut cu o singura mana care trimite mingea exact in coltul terenului. Abilitatea de a lupta cu panica când totul pare potrivnic, atunci când ești singur împotriva tuturor, abilitatea de a juca conectat la intensitatea partidei si de a urmări in același timp jocul „din afara”, analizându-l in timp real pentru a face corecțiile necesare, abilitate de a nu te lasă furat nici de panicå, nici de euforie, abilitatea de a crede ca nimic nu e imposibil, ca nimic nu este niciodată definitiv pierdut sau definitive castigat, abilitate de a găsi resurse pentru a face, iarasi si iarasi, aceleași eforturi titanice in scopul de a câștiga ceea ce ai câștigat deja, pentru a demonstra ceea ce ai demonstrat deja, toate astea țin de tenis, fac parte din tenis, iar spectatorul care privește tenisul cat mai cuprinzător găsește izvoare de magica frumusețe in felul jucătorilor talentați, geniali, de a folosi fiecare „arma” din dotare, inclusiv abilitatea de a accepta sacrificii mai mari decat merita. Pe mine unul Federer m-a ajutat „sa intru in tenis”, ademenindu-mă către frumuseți sclipitoare, simple. Ajuns aici Djokovic a fost acela care mi-a facilitat accesul in profunzime si către frumuseți mult mai complexe ale tenisului, multe dintre ele aproape abstracte, foarte diferite de cele izvorâte din magiile lui Federer. Din punctul meu de vedere Djokovic este un jucător (de tenis; mai contează?) mult mai complet decât Federer, un artist creator de frumuseți felurite, si prin aceasta un jucător mult mai mare. Daca in final se va dovedi formal si prin prisma rezultatelor un campion mai mare (cu mai multe titluri) decât Federer (ceea ce dupa parerea mea este puțin probabil) nu contează. Atunci când evaluam mărimea unui jucător, fiecare dintre noi ia in considerare densitatea de frumusețe pe care „artistul” cu pricina a reușit sa o producă in aria pe care el, spectatorul, o privește. In aria in care privesc eu tenisul densitatea de frumusețe produsa de Djokovic îmi apare considerabil mai mare decât cea produsa de Federer. Admit ca in interiorul acestei arii, exista o zona in care densitate de frumusețe produsa de către Federer este mai mare decât cea oferita de către Djokovic, rămânând însă comparabile, apropiate. Probabil ca d-voastra numiti acea zona „tenis” (ceea ce rămâne dreptul d-voastră suveran). Cert este ca nu avem (noi doi) aceeași definiție pentru ceea ce înseamnă „tenis”. Dar asta nu-i o noutate. Majoritatea contradicțiilor (neantagonice, sic) pe care le avem provin din erori din acestea terminologice si/sau de perspectiva.

            P.S. Pastrand (cu greu in cazul de fata) proportiile (referitor la mijloce si rezultate) as zice ca d-voastra practicati pretutindeni tenisul in felul lui Federer, inclusiv pe bloguri. Ar fi insa de spus ca desi neaga, totusi, Federer incearca sa invete, acum la batranete, cate ceva de la „inamicul” sau.🙂

  21. Dl.Goe said

    Azi, in lumina linistii de azi, vad ca ieri, in intunericul zgomotos al zilei de ieri, scriind pe genumchi, la lumanare, in mare pripa, am compus niste improvizatii prelunge, pline de greseli de ortografie, de exprimare, lipsite de concizie si scânteiere. Lungimea compunerilor imi distruge elanul de a le revedea si corecta. Sper insa ca perspicacele nostru amic, dl.D’Artagnan, alaturi de catre prea cinstitul cititor cititit si unic, vor fi fiind/fost capabili a fi in stare sa extraga din dez-lânare esentialul a ceea ce incercam sa zicem, astfel incat sa fie pe deplin edificati despre ce anume lozeam noi pe aici… in calitate de cetateni solari. Daca vom relua vreodata tentativa de elucidare a enigmei aparitiei vietii „pe planeta de pamant”, vom conta pe faptul ca nu va fi necesar sa insistam prea mult in legatura cu definirea domeniului in care s-a produs fenomenul studiat, si anume in Soare. Progresul stiintei ar putea sa ne dovedeasca mai departe ca de fapt localizarea cea mai potrivita ar fi Galaxia… sau chiar mai rau… mult mai rau…🙂 ceea ce ar fi foarte bine. Frumos ar fi ca intre timp sa „descoperim” si chiar sa intram in „contact” cu alte forme de viata solare care si-or duce existenta pe vreun satelit al marilor planete, in atmosfera sau in nucleele altor planete ori chiar in plasma solara, ori in nucleul soarelui. Chiar daca ar fi „total” diferite de viata pe care o „stim” de pe Pamant (o forma particulara oarecare de viata solara, bazata de combinatii ale carbonului si ADN), am putea constata ca astfel de vietati solare au o multime de caracteristici comune, provenite din faptul solaritatii lor, din apartenenta la Soare. Si prin asta ne referim acum/aici, desigur (doar), la acele vietati compatibile cu noi ca intindere spatio-temporala, ca ritm de viata, vecine de materialitate cu noi, accesibile noua prin simturi (in mod direct sau printr-o usoara translatie/traducere facauta pe baza celui mai important simt cu care suntem dotati (mai mult sau mai putin): inteligenta), vietati cu care imaprasim aceeasi zona a realitatii fizice (descrisa de stiinta prin teoriile indeobste cunoscute legate de electo-magnetism, gravitatie etc)… si (in precedenta referire punctuala) nu avem in vedere viata care si-o face veacul la nivel sub-atomic, ori in alte forme de materie (precum cea intunecata) care, desi populeaza acelasi spatiu in care se afla Soarele (si noi in interiorul Soarelui), are bunul obicei de a nu interactiona manifest (electo-magnetic ori mecanic) cu materia ordinara (care ne compune). Cu aceea nu se stie daca vom avea destul „timp” pentru a intelege cum anume am putea intra in contact, intr-un Univers atat de schimbator. Putem percepe si pricepe numai realitatile care se schimba mai lent decat procesele prin care achizitionam si procesam informatia observata. S-ar putea ca natura a ceea ce numim „materie intunecata” sa se schimbe fundamental (smulsa de scurgerea Universului in expansiune, catre alte forme ale realitatii, dominate (aparent) de cu totul alte „legitati” fizice, la alte scari cosmice), inainte de a fi „noi” in stare sa gasim mijloacele de a „observa” si „studia” acea materie. Limitele stiintei, limitele inteligentei, povara infinitului…

    Deocamdata sa ne focusam pe analogia D’Artagnan – Federer.🙂 Si asta dupa ce am ratat o analogie inca si mai simpla intre Wilhelm Tell si (acelasi) Federer. Se pregateste Robin Hood.🙂

    • Stely said

      @Dl Goe,
      Inteleg ca v-ati hotarat sa abandonati („deocamdata”) de comun acord cu D’Artagnan tema in dezbatare , care dupa cum se vede s-a diversificat si amplificat ajungand „pâââna la Soare”, in schimbul celeilalte teme promise si pe care ati tot amanat-o :”analogia D’Artagnan Federer.” 🙂

      Trebuie sa va spun ca am citit cu fascinatie si atentie bogatia de idei si informatii despre Soare si legatura lui cu tot ce il/ ne inconjoara . Asta in scopul punerii in discutie a faptului ca locul aparitiei vietii a fost Soarele si nu numai …

      Am inteles ca viata „solara” despre care vorbiti, chiar daca este „total” diferita de cea pământeană ar putea sa aiba ” o multime de caracteristici comune, provenite din faptul solaritatii lor, din apartenenta la Soare”.
      Am mai inteles ca „noi „(oamenii) nu avem la indemana toate ” instrumentele” necesare dezlegarii acestor „taine” ale aparitiei vietii , formelor si manifestarilor ei. Ca asta s-ar datora unei anume superioritati precum ca noi, oameni, ne-am situa deasupra tuturor celorlalte aspecte ale „realității „, deasupra altor forme de viata, ignorandu-le si chiar distrugandu-le . Unul din efectele acestui „antropocentrism ” fiind dispariția multora dintre speciile” non-umane.”

      Deasemenea , mai spuneti ca nu suntem capabili sa intelegem multe din aspectele complexe ale vietii . Printre ele fiind intelegerea sentimentelor („agresivitatea”) plantelor . Daca pe cele ale oamenilor le-am studiat si le-am inteles , pe ale plantelor inca nu :

      Filmand pentru un timp relativ indelungat un ecosistem forestier si vizionand filmul pe „repede” (pe foarte repede) vom incepe sa sezizam atrocitatile pe care le comit plantele unele impotriva altora. Pana sa le intelegem (sau macar sa le sesiizam sentimentele) este cale foarte lunga.

      Nu stiu daca ati vazut un asemenea film , dar cred cu tarie ca avei dreptate :plantele au sentimente, sunt inteligente si doar faptul ca nu pot vorbi le face sa fie „la mana omului”.
      Ei bine , daca exista „cineva” care nu stie sau care din diverse motive rastalmaceste sensul ideilor , iata aici un film ca drept dovada :

      Si aici linkul cu multitudinea de dovezi (experimente)…

      http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/inteligenta-plantelor-video.html

      P.S Le recomand in mod expres, doamnei Marginala. Stie dumneaei de ce .
      Mai precis pentru acest mod (meschin) de interpretare :

      Așa să fie, oare? Nu cumva „antropomorfizăm”, forțând un alt gen de inteligență și de „conștiință” să intre în tiparele, în categoriile noastre? Nu cumva proiectăm propria „umbră” asupra naturii? Tot așa cum o proiectăm și asupra semenilor…

      • Dl.Goe said

        Comentariul d-voastra lasa cu generozitate loc de vorba (…) dar fiind noi in mare graba, pe moment nu voi comenta decat atat: Nu, n-am abandonat tema in dezbatere ci doar am incheiat una dintre cele doua discutii adiacente purate cu dl.D’Artagnan, si anume aceea in care incercam sa clarificam prin detaliere in ce consta sarada propusa despre cuprinderea in Soare a Pamantului si vietii pamantene. Am convenit cu dl.D”artagnan ca in cele din urma a devenit destul de clar ce anume voiam sa spunem si ca ar fi timpul sa abordam si cealata directie de sueta atinsa pe alt fir, cea cuvenita comentarii finalei de tenis de la turneul campionilor de anul acesta castigata de catre prietenul nostru Djokovic in dauna prietenului prietenului nostru D’Artagnan, aka Federer. Incolo, nu.🙂 Voi reveni si asupra comentariului d-voastra de indata ce voi avea un „fir” liber. Dar nu mai devreme🙂

        • Stely said

          Cateva” teoreme poetice „despre Natura :

          Lumea noastră poate fi simbolizată
          printr-un triunghi, a cărui bază reprezintă
          privirea noastră asupra lumii şi asupra
          noastră înşine, iar celelalte două laturi, viaţa
          noastră interioară şi relaţia noastră cu Natura .
          Triunghiul poate fi redus la un punct: Natura.

          Adevărata mişcare este cea a energiei

          Energia este un concept unificator:
          informaţia este forma codificată a energiei,
          pe când substanţa este condensarea ei
          vizibilă. De aceea distincţia
          material -nematerial nu se întemeiază
          decât pe o confuzie terminologică.

          Luciditatea: să devii conştient
          de formidabila bătălie energetică
          ce se dă în Natură în fiecare clipă.

          Iubirea este o rezonanţă energetică.
          De aceea există tot atâtea iubiri,
          câte calităţi de energie.

          Istoria umană poate fi definită
          ca un proces de scădere progresivă
          a conştiinţei, în favoarea creşterii
          puterii omului asupra Naturii.
          Această entropie evolutivă
          este fundamentul autodistrugerii.

          Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

  22. d'Artagnan said

    Exclusiv în atenția domnului DlGoe
    (dar sunt inimă mare și las și pe alții să tragă cu ochiu’)

    Păi nu prea mai ai ce să spui după un asemenea expozeu, mai ales când se insistă pe subiectivitatea spectatorului profesionist. Pot să fiu de accord cu ceea ce spuneți și îmi place unghiul din care priviți acest sport… al imperfecțiunii, al suferinței. Cum spunea Agassi, cel mai singur om de pe Pământ este jucătorul de tenis pe suprafața de joc.
    Doar mici chestiuni punctuale:
    1. Delimitarea nu-i chiar așa netă precum pare între cei doi: și Djokovic este atins de aripa geniului, și Federer muncește din greu pentru execuțiile sale de finețe. Există o zonă comună unde se întâlnesc și cred că este destul de consistentă.
    2. Federer și-a perfecționat autocontrolul, nu-I are de la mama natură, el fiind la începutul carierei un coleric violent. Prin urmare, se prea poate să fi lucrat mult și la automobilizare, versatilitate etc., ajungând la un nivel la care par naturale sau… inexistente!! Bineînțeles, cu psihic de campion te naști sau nu, el fiind printe puținii oameni care joacă mai bine în meciuri oficiale decât în amicale, după cum și recunoaște; în general este invers, emoțiile te paralizează. Tremură mâna pe rachetă 1 mm și mingea iese aut 20 cm. Asemănarea triunghiurilor!
    Faptul că nu se citește încrâncenarea și efortul pe fața lui la fel de evident ca la ceilalți poate însemna doar un autocontrol mai bun, lucrat în timp, și nu nepăsarea celui care știe că ”„electronii” vor ajunge, in acord cu ecuația de undå, preponderent in locurile convenabile”, că universul ține cu el.🙂
    I-ați văzut pe culturiștii ăia la competiții cum zâmbesc detașat în timp ce mușchii sunt întinși la maxim, gata să se rupă?
    3. Toți care ajung în Top 100 sunt foarte talentați și foarte muncitori. Ca să fiu mai plastic, problema s-ar putea pune de genul următor: câți ard 4000 de calorii pe zi, câți 3500 și câți 4500. Aș putea fi de acord că Djokovic consumă 4500 și Federer doar 4000. Este asta atât de relevant?
    4. Nu prea înțeleg ce neagă Federer acum; învață pe față. Spicuiesc dintr-un articol de CPT: ”Victoriile la Wimbledon ale regelui Roger, 7 la număr, s-au bazat pe serviciul şi forehandul fantastice. Reverul era cotat ca partea lui mai slabă (pe care a explotat-o fără milă Rafael Nadal, cu stânga lui cros înaltă şi învârtită), iar la fileu nu prea se îndemna. În august, Federer va împlini 34 de ani. A declarat că vrea să mai câştige o dată la All England Club şi simte că ar fi ultimul prilej. Nu a recurs pentru asta la jocul lui „vechi”, care i-a adus atâtea satisfacţii în trecut. Împreună cu un alt mare campion al Wimbledonului, Stefan Edberg, Federer a lucrat mult reverul, atacându-l mai repede, mai din faţă, aproape mereu din demivolé, lovitură cu care l-a îngenuncheat pe posesorul unui backhand killer ca Andy Murray. De câte ori a simţit că are un spaţiu-timp de un metru, o fracţiune de secundă, a ţâşnit spre fileu făcând voleuri şi smeciuri terminale, ca Edberg în anii `80. A fost mai bun până şi în oricum fenomenalul lui serviciu, proiectându-l cu o regularitate uşor inumană mai la tuşă, şi mai „încărcat”, cu un procentaj de peste 80% pe primul.(…) Dar fără schimbările în jocul său, fără a învăţa, împreună cu Edberg, la „bătrâneţe”, regele Roger, cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, nu ar fi ajuns în finală pierzând un singur set în 6 meciuri.”
    5. Păreți să spuneți că la tinerețe ați fost un Federer, iar acum, la maturitate 🙂 ,sunteți un Djokovici. Mie-mi păreți acum tot un Federer… poate unul și mai muncitor și mai așezat.

    P.S. Deocamdată mă opresc aici… dar voi reveni când voi avea informații noi. Am cumpărat acum câteva zile o carte despre Federer (http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/roger-federer-in-cautarea-perfectiunii-223035.html ), dacă aflu argumente pro sau contra punctelor noastre de vedere le voi aduce cu sinceritate în discuție. Parol!

    • Stely said

      @ D’Artagnan,
      Eeee, cum sa trag cu ochiul ? Tocmai eu , care am fost/ sunt cu „toti ” ochii pe d-voastra ? Nu v-am scapat din ochi toata ziulica. Nici pe d-voastra si nici pe Dl Goe. 🙂 A fost / este o incantare sa va „privesc” (citesc).

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan (exclusiv) – Desi ramanem, unul admirator al lui Djokovic, celalalt fan al lui Federer, cred ca schimbul nostru de mingi n-a fost in zadar. Cel putin mie unul, mi se pare a creat o stare de confort asemanatoare cu aceea care se instaleaza dupa o partida de tenis agreabila jucata in realitate si care stimuleaza producerea si eliberarea endomorfinelor. Desi unele dintre comentariile d-voastre ar merita re-comentarii, cred ca este de preferat sa accept oferta d-voastra de a ne opri aici pe moment, ingaduindu-ne sa respiram liber in asteptarea fie a altor exemplificari si ilustrarii pe teren (Australian Open) fie a altor perspective (oferite de alti martori ai fenomenului tenis) descoperite in carti (precum cea recomandata de catre d-voastra).

      P.S. Din (ne)fericire aveti dreptate. Avem „spiritul” Federer, din pacate nefiind (vreun fel) de Federer, si nimic din spiritul Djokovic. Putem admira la altii (care exceleaza) calitatile pe care le identificam si la noi insine (imaginadu-ne printr-o stimulare potrivita am putea sa amplificam intensitatea acelor calitati pentru a reusi si noi ce au reuusit sia alti… ca noi), dar putem in egala masura sa admiram performantele obtinute de altii pe baza unor calitati care noua ne lipsesc cu desavarsire. Cu cat suntem mai blazati cu atat avem aceasta predispozitie care s-ar traduce prin ceva de genul: „Ehei daca as fi avut si eu un pic din „acel gen de calitati” multe as fi reusit sa obtin, Putin mi-a lipsit”.🙂 Rezumand as zice ca nimic nu se poate obtine fara o sincera si intensa dorinta orientata in directia obtinerii. Dorinta este erodabila si multe forte exterioare o consuma si o diminueaza. Este necesar un izvor permanent si generos pentru a alimenta dorinta care sa ne poarte care reusita. Printre multe calitati si talente pentru care-l gasesc admirabil pe Djokovic cea mai importanta mi se pare abilitatea de alimenta deficitul de dorinta din lume care sa-i faciliteze drumul spre succes. Federer se poate baza pe dorinta multora ca el sa castige, mereu, sa stea purtat pe val, ramanand ca el sa fie preocupat de frumusete si de placerea jocului. Sunt acestea, desigur, niste impresii relative, „diferentiale”, nu descrierea neta a unor stari de fapt, ci a surplusurilor relative constatabile in cazul celor doi exemplari mari campioni.

  23. Mă vedeți în tot și în toate.🙂 Mă tot pomeniți. Foarte bine!🙂 Priviți-mă și aici:

    https://marginaliamarginalia.wordpress.com/2015/11/26/mintea-care-povesteste/

    • d'Artagnan said

      Doamnă, pe bune, de ce tot îi ridicați mingea la fileu Dl/ui Goe?!

      • D’Artagnan, citiți postarea la care trimit. Vă veți lumina un pic.🙂 Iar dacă nu, chiar nu-i cu supărare.🙂
        PS. Cine citește fără parti-pris, lesne pricepe că domnul Goe Vaio nu câștigă nimic într-un „meci” cu mine. Cine nu, don’t mind! Enjoy!🙂

      • Dl.Goe said

        Raspunsul la aceasta intrebare se ascunde in zicerea monumentala a doamnei, citez: „Dialogul cu un om care are o minte limitată, îți poate lua timp nelimitat. Fără nici o șansă de a lumina și înflori pentru el gândurile tale.” – Pe de o parte, domnia sa se considera o entitate cu o minte nelimitata care dispune de un timp nelimitat (oare cine o fi? Aoleu!) care se confrunta cu niste minti limitate care nu-i pot pricepe maretia, lumina, inflorirea. Pe de alta parte creatura se tot zbate milogindu-se sa fie luata in seama, recunoscuta, apreciata de cei cu minti limitate. Tot zice, „va rog sa-mi remarcati lumina, sunt si eu creatoare de lumina, acceptati-ma”, desi nu face decat sa reflecte si sa reflecteze panseuri despre ce vede siderata (!?) pe Arca lui Goe. Vede monstruos si simte enorm, incercand sa oglindeasca ceea ce vede pentu a „produce” si ea lumina. Problema este ca in afara limitarilor de perceptie (scuzabile) mai are si niste constrangeri egoice interioare care-i marginesc teribil aria de receptare cat si abilitatea de a reflecta, producand cel mai adesea imagini atenuate, deformate, distorsionate, caraghioase sau hidoase. Faptul ca aceste imagini ne amuza, starnindu-ne hazul, o enerveaza cumplit stimulandu-i ambitia de a persista. Din pacate prosteste, fara niciun progres, mereu si mereu la fel si cu aceleasi rezultate. Ti se face naiba si mila de o asa creatura chinuita.

    • Stely said

      @ Marginalia non turpia,
      Te „pomenesc” si te văd „in tot si in toate” cam tot atât cât si tu pe mine. Mai ales „pe mine „. Da, ma bucur pentru tine , pentru publicarea cartii si pentru referintele bune pe care le-ai primit. Felicitari !
      P.S. Nu stiu insa cât de sincera esti tu cu mine, cand imi spui in particular ceva (ca te bucuri pentru „inspiratia” mea) iar la vedere (in public) altceva . Care dintre ele sunt adevarate (sincere) ?
      Da, atata vreme cat nu-ti vei dezvalui adevarata personalitate, nu voi (mai) comunica cu tine decat in public, si in acelasi fel cum obisnuesti tu, draga „Frosina „. 🙂

    • Dl.Goe said

      Domana Carmen-Maria Mecu, rar mi-a fost sa vad o creatura mai penibila si mai dizgratioasa, o miloaga mai insistenta si decat domnia voastra. Stati linistita ca nu va vede nimeni nicaieri, nu va mai amagiti prosteste. Nici nu aveti de ce sa fiti vazuta, va faceti iluzii prostesti, cotcodacind ca o caraghioasa fara rusine, incercand sa va faceti reclama gratuita, tam-nisam, taman pe Arca lui Goe, imaginandu-va c-ati putea impresiona pe cineva cu margica ouata. Ceea ce vi sa nazare a fi faptul ca-ti fi fiind vazuta in tot si toate nu sunt decat reactii care se rezuma strict la activitatea d-voastra de troll pe arca lui Goe. Nimic altceva. Faptul ca va tot bagati in fata sa demonstrati ca troll-ul Carmen-Maria Mecu (o babuta amarata cu un ego enorm pe care mos Niculae, ocupat cu istoria literara, nu-i in satre sa-o satisfaca) ar avea calitati si rezultate pentru care ar merita sa-i fie tolerate prostia, bâzdâcul, insistentele, oftopia, inadecvarea, este o intreaga comedie. Ati reusit performanta incredibila de a-l depasi in domeniu chiar pe fanfaronul de la Corabia, ceea ce n-as fi putut crede ca poate fi posibil. Gasiti ca ati merita alt tratament fata cu mizerabila prestatie de care sunteti in stare ca Gura Casca in HUVACA? Doar pentru ca veti pubica o carte???? Ma tanti, hartia suporta multe iar autori de carti gasesti si prin puscarii. Faptul ca vii aici sa te lauzi cu treaba asta postatå pe pseudo-blogul tau (un loc pustiu, desert, basca detaliile totalitatre, cenzura si spaime de om redus) este de un ridicol coplesitor pe care numai matale nu-l poti percepe si pricepe. Mi-e rusine de rusinea matale, zau asa. Sper sincer ca cartea pe care ai scris-o matale sa fie o carte buna si sa se intalneasca cu cititorii potriviti, cat mai multi la numar, dar, din cate te cunosc nu poate fi decat o alta prostie (cu ISBN) care va consuma hartia de poamna, ramanand acolo unde-i este locul, in anonimat, necunoscut, neant… etc.

      • OK. Voi comunica recenzenților părerea domnie voastre, domnule Avoi (a se citi invers). Exact o astfel de reacție am vrut să provoc. MULȚUMESC.

        • Vi se pare că mă cunoașteți.🙂 Eu vă cunosc mult mai bine. Și știți de ce? pentru că NICIODATĂ, în pseudo-dialogul cu dvs. nu m-am lăsat copleșită de furie, așa cum ați făcut dvs acum.🙂 D-l Tudoran mi-a povestit despre o izbucnire a dvs similară, din real, când domnia sa, și nu dvs., a primit un premiu.
          Păcat, pe mine bădărăniile dvs. chiar nu mă impresionează. Îmi cunosc perfect valoarea.

          • Iată o zicere a cuiva, de pe alt blog, încă de actualitate:
            „Sa ajungi pina acolo incit sa recurgi la atacul cel mai abject la persoana, aducind in discutie aspectul fizic sau alte chestiuni ce tin de intimitatea personala a cuiva (felul cum doarme ,maninca etc..)nu pot sa spun decit ca este josnicie. Si pentru asta ii spun lui @Goe,nu numai sa-i fie rusine, dar si ca asa a probat caracterul sau abject.”
            Mulțumesc omului cu simț moral care a scris cândva asta!

          • Dl.Goe said

            Faptul ca v-ati cunoaste valoarea (bravos) ar putea fi salutar… Valoare de creatura marginala care umbla cu fofarlica, cu bârfa, cu minciuna, care preia texte fara sa mentioneze sursa, precum ca cele postate pe blogul marginal sau ca acesta de aici. Despre care „@Goe” vorbiti? Despre care „@Goe” este vorba in citatul inventat cu care va probati deopotriva disperarea si nesimtirea?

            Si de ce-i multumiti „omului cu simt moral” aici? Ca ce?

            P.S. V-as ramane indatorat daca ati preciza mai clar unde anume s-ar fi legat dl.Goe de aspectul fizic al cuiva, al oricui, Mi-e teama insa ca veti ramane aceeasi creatura bicisnica cu apucaturi de troll care împroașcă cu gogoamanii extrase din inchipuirea ei dar care isi cunoaste perfect valoarea.🙂

            P.S. Presupun ca va simtiti minunat la cat de bagata in seama va aflati (iata)… Sfatul meu ar fi sa nu neglijati efectele secundare cu care inevitabil o sa va confruntati. Anticipati-va mahmureala de dupa aceasta betie in care ati plonjat ca intotdeauna… Ca musca-n lapte… fierbinte.

        • Dl.Goe said

          Ma bucur sa aflu ca as fi produs (la nervi🙂 ) exact reactia pe care ati vrut s-o provocati. Bravos. M-ati manipulat. Iarasi. Ma bucur sa aflu ca m-as fi lasat cuprins de furie🙂 si ca asta sperati d-voastra sa fie explicatia… Ma incanta faptul ca iarasi ati cazut in fosta scuza a faptului ca de fapt ati face experimente (…). Sunt si mai incantat sa aflu ca v-ati fi conversat cu dl.Tudoran (Dorin TUdoran?) (desi mi-e teama ca fabulati rastalmacind inatamplari). Dar de departe ma uimeste sa aflu ca dl.Tudoran (Dorin Tudoran?) ar fi primit un premiu care mi se cuvenea!!!🙂🙂🙂

          Doamna sunteti dusa cu pluta, Pur si simplu. Aveti halucinatii, Fata Morgana vedeti furii ( !!?), badaranii, in simpla si calma descriere a gesturilor d-voastra de troll bolnav de sine insusi. Vedeti persoane, fapte si intamplari ca fiind reale desi sunt doar simple fantasme in inchipuirea d-voastra bolnava.

          P.S. Veti comunica recenzenților părerea domniei noastre? Aâå… Adica ce? Ce parere? Despre ce? Doamna parerea noastra ar fi de preferat s-o prezentati medicului d-voastra curant. Dupa ce va trece furia. (Apropo cum puneti accentul pe „furie”? Pe „u” sau pe „e”? Transmitet-le salutari din partea noastra recenzenților (amaratilor care au catadicsit sa va faca un serviciu (hatâr) printr-un gest inofensiv scriind cateva formalitati despre o lucrare de care si asa nu va auzi nimeni). Cartea lui George Copos va avea mai multi cititori, fiind cu siguranta mai semnificativa literar decat a domniei voastre. D-voastra ati face bine sa va rezumati la ce va pricepeti (…)

          • Prezența studiului despre Padina v-a stârnit, nu-i așa?
            🙂

            Și… lucrurile care nu vă plac nu-s adevărate? Vai!🙂

          • Pentru gustul meu, v-ați dat suficient în spectacol în seara asta. Dar… dacă doriți să continuați, SPOR!

          • Dl.Goe said

            Prezenta studiului despre Padina ??!!🙂🙂🙂 Madam, aibi pietate, madam. Mor de râs… Ai o imaginatie extrem de comica iar predispozita de a o etala in momentele de des-cum-panire, ii sporeste hazul. Da-ti in petic, si etalaza ce-ai in mintea ta mitititica de tzåtzicå plecata prin tårg cu daravele. Madame esti dulce ca mierea…🙂

  24. Dl.Goe said

    D-na Stely, d-na Stely, numai d-voastra mi le faceti toate. D-voastra i-ati dat nas lu’ mama’mare sa se tie dupa noi, ambetata si sa ne faca curte pe punte, de ne-am gasit beleaua… Pentru ce n-o lasati in mintea d-voastra de curtean mic la curtea Arcei lui Goe? E si dansa o intelectuala care scrie (si) carti, care o pun intr-o lumina asa… mai diafana, alta decat o punem noi då nevricosi ce suntem. N-ar merita si dansa un loc de onoare in mintea d-voasta? Ca pana la urma se pare ca pentru asta lupta d-ei si da-i, ca o tigroaica care-si apara micii ei pui de leu imaginari… pentru un loc in inima d-voastra pe care cica noi (adica dl.Goe) i l-ar refuza din adversitate intelectuala. Nu cå asta le intrece pe toate. Cumantra este intr-adevar hâtrå.🙂 Vedeti si d-voastra ce puteti face… Va rog!

    • Stely said

      Mda, cine vorbeste de furie , de barfa , de rautate , de intriga … Doamna „marginalia …” care plina de furie, vazand ca D-l Goe nu i-a cantat in struna, intru recunoasterea „valorii „-dorinta suprema pe care nu are curajul sa si-o asume – recurge la a da in vileag o discutie privata cu „marele” Dorin Tudoran , despre o anume persoana din real (adica barfa curata ) precum si de a scoate de la naftalina (de pe un „alt blog”) citate pe care spune (in e-mail) ca le-as fi scris eu candva . O fi , nu zic nu. Dar dupa cum am spus, atunci a fost o mare prostie , pe care o regret si pe care vreau sa o uit . Faptul ca a recurs la asemenea tertipuri, intrigi mueresti arata cat de jalnica este.
      P.S. Dl Goe , imi pare rau dar cred ca tot d-voastra puteti „face ” ceva ca sa-i ostoiti dorul si amorul …popriu. Eu nu pot sa fac nimic din ceea ce viseaza dumneaei . Of, nici nu stiti la cate insistente si viclesuguri se preteaza numai si numai sa ma” dau” de partea ei!! Nu pot , ii spun (si) acum in gura mare. Imi este mila de ea, as vrea sa ajunga(si ea) la sufletul d-lui Goe.
      Asta mi-am dorit inca de la inceput . Dar , dupa cum s-a vazut au fost atatea „inceputuri” carora le-a dat cu piciorul. Mi-a provocat atatea dezamagiri, uluiri , mila, teama , chiar si disperare . Nu stiu ce „vremuri ” vor veni. Poate se va potoli. Sa dea Dumnezeu sa i se publice cartile alea , ca sa i se mareasca pensia pe ultima suta de metri ! Sa fIe macar cat este a mea, daca se poate nitel mai mare ca sa ma intreaca. 🙂

      • Dl.Goe said

        Deh, asta este… facem si noi ce putem…🙂

        Insistenta d-ei de a fi ceva pe aci, orice numai sa fie, este totalmente de neinteles, lipsita de sens si de perspectiva. Nu pare sa fie mânata de resorturi care sa poate fi incadrate in vreo normalitate. Singura alternativa logica este ca sufera de o afectiune psihica pe care refuza sa o trateze, si ca revine aici in virtutea inertiei, pe cai batatorite, captiva, sperand ca in reluare sa nu mai rateze. Ce sa nu rateze nu se stie caci dansa e oricum din alt film, joaca pe alt teren. Este dovada vie a existentei universurilor paralele. Nu inteleg de ce macar nu se duce sa se lamureasca de la persoana la persoana cu Gheorghe Iova, ca s-si dea seama cat de dusa cu sorcova se afla si sa accepte naiba sa mearga la medic.

        • Stely said

          Asta i-am spus si eu . Daca nu, macar sotul dumneaei : sa discute intre dumnealor ca de la barbat la barbat . I-am spus sa-l intrebe pe domnul Mihai Rogobete, care s-a pronuntat (clar) pe Certocratia precum ca ar fi o confuzie. De altfel cred ca discutia aceea a fost la inceput cand Dorin Tudoran era si el obsedat de cine o fi , frate ,acest „domn goe „!?? Acum cred ca s-a lumurit. La fel si AVP. Nu-mi vine sa cred ca a lasat lucrurile nelamurite.Cred ca va amintiti ce s-a intamplat cu Nicolae Coande . A trebuit sa vina pe Arca lui Goe sa -i spuna ca nu are nici o legatura cu Dl Goe. Credeti ca daca ar fi crezut-o ar fi tacut ? A zis ceva la inceput, dar s-a potolit repede. Am parerea ca si el s-a lamurit. Sunt cateva persoane care cunosc (cred) identitatea din real a D-lui Goe. Eu nu .Mie imi place enigmaticul Dl Goe, precum si misterul ce-l invaluie … Aha, sa nu radeti… Daca as fi stiut cine sunteti n-as mai fi pus piciorul pe Arca lui Goe. Atunci cand veti vrea sa scapati de mine sa-mi dati un semn despre cine sunteti in realitate . Numai asa voi disparea. 🙂

          • Dl.Goe said

            In realitate sunt Rica Venturiano.🙂 Asta cand nu sunt Cetateanul Turmenant. Cine sunt? Ce trebuie să spui cine sunt… vorba e, sunt alegător? Las’ că ne cunoaştem… Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie…

          • Stely said

            „Da,100% Da ” …parca asa a fost . Mi-a placut „formula”, dar trebuie sa vad exact cu era . Daca va amintiti, rog sa ma corectati .

      • Dl.Goe said

        Felul in care si-a dat in petec repezindu-se sa posteze aici (si inca de doua ori) link-ul catre textele „recenzenților”, dupa ce a vazut ca nu-i da nimeni nicio atentie acolo, in pseudo-blogul marginal, precum si convingerea ca textele laudative ale „recenzenților” ar putea fi dovada, certificatul unei valori indubitabile care s-o faca acceptata pe Arca lui Goe in postura de troll obraznic, denota o creatura total comica in nerealismul ei, o fiinta derapata intr-un imaginar in care nu stie sa se orienteze deloc-deloc. Una doua, zbâr cu mamaliga-n geam. Noroc ca s-a imunizat la rusine, jena, si nu-si mai face complexe in a se face de râs, de plâns, de toate celea…

  25. Văd că nu vine nimeni să ogoiască singurătatea „geniului cu hachițe”. „Geniul catren”.🙂
    Așa că îmi permit să spun 2 lucruri:
    1. Doamna Stely trecu testul cu bine. Nu despre ea este vorba aici și acum. E drept, cum ridică un pic capul, primește o „corecție”.🙂
    2. Anonimatul nu vă „apără” deloc. Toți cei care au avut de-a face în facultate cu texte, au recunoscut pe aici „penița anilor 80”.🙂 Înclusiv comportamentele necivilizate, obsesiile „științifice”…
    Good night! Meditați…

    • Dl.Goe said

      Asadar ati venit sa-mi tineti de urât… sau de urâtå… Apropo de minciunile cam ca dl.Goe s-ar fi legat vreodata de fizicul cuiva (o biata minciuna de creatura prinsa cu mâta-n sac). Dl.Goe (sarmanul si dansul) nici daca ar fi vrut sa se lege de asa ceva n-ar fi avut cum caci in HUVACA atributul fizic nu exisita si n-am avea la ce sa ne referim. Noi nu-i stim dupa fizic pe niciunul dintre cei pe care-i comentam in postura lor de personaje (mai mult sau mai putin) publice. Daca pe d-voastra personal va macina vreun astfel de complex fiti convinsa ca n-avem niciun merit in aceasta privinta. Numai v-ati facut spaima degeaba.

      Stimata sarmana creatura nu e clar ce urmariti. Ce va doriti venind si revenind insistent, obsesiv, masochistic pe aici. Sunteti bolnava, obsedata, nåroadå… Pur si simplu asta sunteti o baba nåroadå care n-are treaba pe acasa. Un biet pitic tzicnit, cu fusta. Insistati prosteste in confuzia cu care va luptati, acreditand (cu buna stiinta sau din pura turmentare, nu conteaza) ideea ca dl.Goe ar fi fiind una si aceeasi entitate cu o persoana anume pe care o stiti d-voastra din „real” (formula, stupida intre noi fie vorma, va apartine). Madame, nu e. „åia” care „recunoaste” prin texte penite, e la fel de prosti ca matale, sau nu så exista deloc. adica ca sunt imaginari, precum majoritatea prietenilor d-voastra.🙂

      P.S. Felul in care judecati intamplarile d-nei Stely, vadesc aceeasi marginire, aceeasi ingustime a mintii si acelasi spirit intolerant, comunistoid. Ati ramas cu sechele din epoca de aur precum multi altii din generatia d-voastra. Daca insa faceti vizavi de d-na Stely afirmatii doar asa… la misto, din viclenie cu vreun scop manipulativ, o sa fie si mai nostim la plasa pe care o s-o luati,..

      Numai in mintea d-voastra anonimatul ar fi destinat sa apere. De unde si ideea ca nu m-ar apara. Sa ma apere de ce? De cine? De curiozitatea babelor nebune? Madame pune-ti pofta-n cui. Nu e „anonimatul” o tema de discutie de nasul dumitale.🙂

  26. RALG said

    Di-versiune:

    Articol recomamdat de un cititor la Hanul muchetarilor, care ar fi fiind scris de un parlamentar (articolul, nu hanul). Este mo-nu-mental:

    INCREDIBIL! Noaptea când Ţara a fost la un pas de disoluţie!

    Este, dupa cum se spune si in titlu: INCREDIBIL. Cert este ca Victor Viorel Ponta a salvat tara. E un erou.

  27. Nota Arcaluigoe: Sub semnatura Marginalia non Turpia si sub ale zeci de semnaturi, apar pe Arca lui Goe productiile unui troll ridicol. In masura posibilitatilor ii vom comenta productiile pe text, prin adaugarea unor note punctuale (marcate distinct).

    D’Artagnan, ce a făcut „Goe” cu mingea ridicată de mine?
    Nimic nou. Și-a aruncat „umbra neagră” din suflet asupra mea.
    Ce a făcut d-na Stely? Și-a aruncat „umbra luminoasă” din suflet asupra lui „Goe” și „umbra neagră” asupra mea.
    Ce au câștigat? Nimic.
    (Paranteză: Postările de pe blogul meu modest primesc LIKE fără ca eu să fac eforturi deosebite. Am un număr egal cu cel al lui Goe de „abonați”. Când le duc pe FB au succes.🙂 )

    Nota Arcaluigoe: Interpretarea egoica a Marginaliei asupra felul in care i-au fost receptate incercarile de a-si promova sinele (si „brosuricile basinoase”) pe Arca lui Goe este strict treaba Marginaliei (inclusiv suferinta pe care o denota), dar intrebarea (nu) si raspunsul despre câstig ar trebui insa reformulata: Ce-ar fi fost de câstigat? Nimic. Insistenta simptomatica cu care Marginalia vrea sa ne vândå cu de-a sila mecuisme este o constanta a comportamentului acestui troll rizibil.

    Paranteza este monumentala, fabuloasa, o bijuterie. Putini „artisti” au sansa sa se exprime pe sine cu atata acuratete. Am ras cu lacrimi. Ce poate fi mai sublim: „Postările de pe blogul meu modest primesc LIKE fără ca eu să fac eforturi deosebite. Am un număr egal cu cel al lui Goe de „abonați”. Când le duc pe FB au success.🙂 „? Enunturi ca acesta spun totul despre micile nimicuri care cauta sa-si dea consistenta. D-le D’Artagnan sper ca ati retinut cuvant cu cuvant mesajul d-nei Marginalia. Merita. V-as ruga insa sa mai retineti si ca postarile de pe Arca lui Goe sunt traduse in poloneza si italiana si ca in aceasta varianta au succes si audienta incomensurabil mai mari decat cele obtinute de „d-na Mecu” pe „blog” si pe Facebook.🙂

    Nu m-ar fi interesat niciodată CINE este acest „Goe” dacă nu ar fi vorbit murdar despre intelectuali merituoși, dacă nu i-ar fi hărțuit pe bloguri. A făcut asta și cu mine, văzând că nu-i devin aliat. SUB PROTECȚIA ANONIMATULUI, cu trufia unui „geniu cu hachițe”. Folosind argumente „ad hominem”, de fapt calomnii.
    Când va dispărea instituția anonimatului de pe Internet, dumneavoastră nu veți pierde nimic. El, „Goe”, va pierde totul.
    PS. V-am scris doar pentru că m-ați întrebat de vorbă.

    Nota Arcaluigoe: Aici se ingroasa gluma. Gluma-i groasa dar hazul e inca subtire. Profitand de libertatea de exprimare de pe Arca lui Goe, tanti Mecu profereaza in mod constant calomnii, le repeata sperand ca va reusi sa produca efecte, sa transforme minciuna in adevar. D-na Carmen-Maria Mecu repeta pe unde are ocazia (fara sa probeze niciodata nimic) despre dl.Goe (vizand insa o perrsoana publica reala) ca i-ar fi calomniat pe niste intelectuali merituosi (printer care si pe dânsa). Iata calomnia. O calomnie pe care d-na Carmen-Maria Mecu (o anaonima ne… mântuitå) o livreaza in mod repetat sub semnul unui dezechilibru psihic evident. Mica creatura Carmen-Maria Mecu incearca sa-l asocieze pe personajul „dl.Goe” cu persoana publica Gheorghe Iova care s-ar ascunde in anonimat ca sa-i calomnieze pe „intelectualii merituosi ??!?, madam Mecu y compris). De aceea o intereseaza pe dânsa (aparatoarea onorifica a intelectualilor merituosi de pe cuprinsul patriei) cine este acest „Goe” (altminteri noo…nici vorba). Logic nu? Vrea sa-l scoata din intunericul anonimatului ca så… ce? Nebunie. Cica dl.Goe i-ar fi solicitat „alianta” (??!)d-nei Carmen-Maria Mecu (o Mitza Baston decrepita) pe care dansa cuminte i-ar fi refuzat-o (atragandu-si astfel furia „geniului cu hachițe” (he-he) care o si tine captiva pe Arca lui Goe, anume, special ca sa-si satisfaca pornirile josnice cu dansa, SUB PROTECȚIA ANONIMATULUI. O tragedie antica. D-na Marginalia (von Turpia), ne tot ofera o alianta in scopul sprijinirii si propasirii d-nei intelectuale M..u (a bagarii acesteia in seama) sub pretextul unui parteneriat intelectual prin care sa producem impreuna ganduri (si mai inalte).

    D-le D’Artagnan, va rog sa fiti vigilent. Cica s-ar preconiza (si la d-na Mecu dorinta-i mare) desfiintarea institutiei (??!) anonimatului. De pe Internet. Asta insemnand ca de maine, enigmatica d-nå M..u va primi (de pe Internet) rapoarte zilnice despre identitatea fiecarui pseudonim folosit in lumea virtuala. D-na M..u considera ca d-voastra n-ati avea nimic. De pierdut. Frumoasa impresia pe care o are despre d-voastra! N-am ce zice.. De chic.🙂 Ce-ar putea pierde EL-GOE nu e prea clar (decat in marea minte a bietei anonime Carmen-Maria Mecu: nimic). PS. V-am scris doar pentru că m-ați întrebat de vorbă. (hi-hi-hi)

    • PPS. Uitam: a procedat la fel și prin subsolurile revistelor. Pe unii redactori, cum ar fi Mircea Vasilescu, îi cunosc.
      Vrea „meciuri”? DE CE NU ARE CURAJ SĂ LE DUCĂ ÎN NUME PROPRIU? Pentru că n-ar putea folosi „arma” jegoasă a calomniei.

      Mi-ar plăcea să-l văd într-o confruntare „face to face” cu Pleșu, la TV. Nu poate face asta. E mai ușor să lovești cu mască, dintr-o grotă, un om care șade în plină lumină, cu fața descoperită.

      Aș vrea să fie clar: nu am structură de fan, pot vedea și defectele acelor intelectuali merituoși. Dar mintea mea disociază criteriile și îi pot prețui pentru ceea ce au creat bun. „Goe” nu a produs ceva la fel de merituos. Nici cu mască, nici fără mască. Doar câteva comentarii „drăguțe”, pe câteva teme-obsesii filosofico-științifice, pe care i le recunosc cei care îl știu din real. Asta când i-au permis umorile.

      Eu mă voi retrage, cum am mai făcut-o. Va veni rândul domniilor voastre să primiți în față dejecțiile lui „Goe”. Pentru că el are nevoie să-și igienizeze sufletul din vreme în vreme, aruncând jegul în jur.

      Nu aștept răspuns, știu că sunteți un om ocupat.🙂

      Nota Arcaluigoe: Si comedia continua. De unde aflam ca Mircea Vasilescu este o cunostiinta de-a intelectualei Mecu. Dintr-un episod anterior am aflat ca Dorin Tudoran (caruia d-na Mecu ii este con-fidenta) i s-ar fi plans acesteia de relele tratamente pe care i le-ar fi aplicat dl.Goe. Acuma colac peste pupaza si Mircea Vasilescu. O pleiada intreaga de intelectuali (åi mai prima domnule) ii sunt cunostinte apropiate, confidenti (poate chiar prieteni) acestei „neo Nina Cassian redivius”, iar noi nu suntem in stare s-o pretuim (macar pentru anturaj) la adevarata valoare. D-na Carmen-Maria Mecu, aceastå anonimutzå plina de timp liber, profitand de deplina libertate de exprimare, vine pe Arca lui Goe sa profereze calomnii, calomnii, calomnii. Acum iata: acrediteaza ideea ca dl.Goe ar fi produs calomnii pe forumul Dilemei Vechi, ca l-ar fi calomniat chiar si Mircea Vasilescu, si ca ar sti dansa despre toate acestea de la respectivea persoana (o cunostinta de-a dansei). Nu probeaza nimic. Repeta, repeta, repeta. Cu Mircea Vasilescu n-am facut decat sa schimba cateva replici pe forumul Dilemei Vechi (noi in calitate de comentator anonim, iar dansul in calitate de moderator neanonim) despre lentoarea cu care se facea moderarea, si despre alte neajunsuri ale acesteia. Obse-data Carmen-Maria Mecu care ne-a urmat cu fideliate (pe noi dl.Goe) pretutindeni unde am fost (dar si unde i s-a nasazrit ca ne-ar zari) vine acum si da cu calomnia. N-am a-i spune decat ca este o nesimtita batrana de care mi-e mila.

      Creaturica, eliberata de orice complexe si scrupule, continua aria calomniei (din postura de aparatoare dârzå a intelectualilor) acuzandu-ne ca l-am fi insultat, calomniat, si lovit, cu masca, din anonimat, pe nimeni altul decat pe Andrei Plesu. ???! Ofera vreo dovada, vreo proba, vreun indiciu, vreo trimitere in legatura cu aceasta acuzatie? Nu. Nici nu-i trebuie. Ii e suficient sa repete, imaginandu-si ca poate consfinti adevarul asa… prin declaratii insistente, sau ca macar il va enerva pe dl.Goe (daca tot ii refuza oferta de alianta).

      Din comentariul postat de catre „d-na” Carmen-Maria Mecu se degaja cateva presupuneri superficiale care-i guverneaza gandirea:

      a) Dl.Goe – persoana n-a avut confruntari publice de la persoana la persoana cu intelectualii pe care-i „insulta, calomniaza, loveste”, de sub protectia abjectului anonimat
      dar
      b) ar fi indreptatit sa o faca (spre deliciul publicului in care „d-nei” Mecu i-ar placea sa se afle)
      c) cei care nu au produs „ceva la fel de merituos” precum unii dintre intelectualii aflati pe lista monumentelor protejate de lege (legea Mecu) nu sunt indreptatiti sa-i critice pe aceia ci doar sa-i „pretuiasca” ca d-na Mecu, cu respect.
      d) D-na Mecu a obosit (normal) si se retrage la odihna, dar se va reintoarce, cum a amai facut-o, ca sa-si dea in petec si sa se ia in seama. Pe Arca lui Goe.
      e) D-le D’Artagnan, d-na Mecu va asteapta sa-i raspundeti (intrucat si asa nu aveti nimic de facut si de pierdut)🙂

      • NOU!!!

        COMICUL DE SITUAȚIE

        „Goe” la el acasă posedat de umori:
        „Ma tanti, hartia suporta multe iar autori de carti gasesti si prin puscarii. Sper sincer ca cartea pe care ai scris-o matale sa fie o carte buna si sa se intalneasca cu cititorii potriviti, cat mai multi la numar, dar, din cate te cunosc nu poate fi decat o alta prostie (cu ISBN) care va consuma hartia de poamna, ramanand acolo unde-i este locul, in anonimat, necunoscut, neant… etc.”

        „Cartea lui George Copos va avea mai multi cititori, fiind cu siguranta mai semnificativa literar decat a domniei voastre. D-voastra ati face bine sa va rezumati la ce va pricepeti (…)”

        *
        „Goe” pe blogul meu, cel pe care îl monitorizează consecvent, dis-de- dimineață:
        ”Imi ingadui sa va felicit (anticipat) pentru cartea pe care urmeza sa o publicati. Vad ca referentii au spus lucruri frumoase despre ea asa ca ceva adevar o fi pe acolo prin vorbele lor. Par oameni seriosi. Cand o aprea sa-mi dati de stire ca s-o pot cumpara.”
        CE CĂUTAȚI PE BLOGUL MEU, DOMNULE „Goe”? Și… De ce mâncați litere și nu puneți virgule unde e nevoie de ele?

        Îmi permit să nu vă public comentariul. Nu vreau hărmălae pe blogul meu.

        Nota Arcaluigoe: Ma intreb daca „d-na” Mecu crede sincer ca intre cele doua texte ar exista incompatibilitati sau ca ar fi contradictorii. Nici macar asa scoase din context (in felul oricarui censor totalitar), nu vadesc vreo contradictie. Convergenta dintre ele este completa, enunturile adoptand de fiecare data tonul potrivit in context. Ca „doamna” se straduieste sa vada altceva, tine de patologia felului in care se auto-recepteaza si care o face incapabila de sesizarea oricaror subtilitati, ironii etc. Iarasi mila.

        Stimatå stimabilå, s-ar cuveni sa explicati intrebarea pe care o zbierati cu majuscule. CE CĂUTAȚI PE BLOGUL MEU, DOMNULE „Goe”? Ce vrea sa zica? Este „blogul” d-voastra interzis publicului? Nu e public? Sugerati c-as ptrece prea mult timp acolo (scriind mii de mesaje)? Ori ca as fi acolo in cautarea valorii, luminii, gasind-o chiar? Ma somati sa recunosc? Care este sensul intrebarii d-voastra d-na? Este cumva o replica disperata la intrebarea pe care v-am adresat-o noi vizavi de insistenta obsesiva cu care poluati Arca lui Goe in dorinta de a fi primita ca partasa/aliata/contributoare? Ati putea preciza? Fiti sincera. Suplimentul de haz va fi garantat. Cam asta cautam.🙂 „Eu de fapt imi cautam papucii”.

        Ah, imi refuzati comentariul de la… de la ce? de la publicare pe „blogul” d-voastra? Aveti umor doamna, in sensul ca va faceti de râs. Mesajul va era adresat (l-ati primit si vad ca tineti sa confirmati de primire), iar alt public care sa-l fi vazut (chiar si de l-ati fi (ce?) „publicat”) oricum nu exista. Era un mesaj decent, on topic, care si de ar fi fost altminteri nu avea unde, cum, cu cine si de ce sa faca vreo hărmălaie. Aceasta este o scuza tipica a oricarui individ intolerant, taliban, totatlitarist, comunistoid, incapabil sa fie liber, fiind mereu speriat de adevar si lipsit de caracter. Este pretextul invocat pe vremuri de cenzura comunista (liniste in tara, nu harmalaie). Asadar nu vreti hărmălaie pe blogul d-voastra dar o practicati asiduu pe Arca lui Goe. Nu-i nimic. Sa va fie de bine. Voi lasa hărmălaia sa se manifeste in voie aici si voi posta mesajul pe care l-ati refuzat abuziv de la (de la ce???) „publicare” pe blogul d-voastra. Oricum vi l-am postat direct in cap. Loc liber berechet.

        • PS. Domnule GH. I, o să vă rog să înțelegeți că postările de pe blogul meu NU vă sunt strict și direct adresate. Mulți ca dvs. pe Internet, în multe locuri, la fel ca și în viață, gata să-i facă „nebuni” pe cei care nu-i laudă, nu-i acceptă, îi contrazic. Mulți, cu mască ori făr’de. Nu sunteți decât un modest stimul, într-o mare de stimuli.
          De asta și mergem „din greșală în greșală / spre victoria finală”, fiindcă există atât mulți ca dvs., cât și mulți care tac, de frica injuriilor, ori din alte motive.

          Nota Arcaluigoe: Carmen-Maria Mecu, va repet (iarasi si iarasi) ca intre personajul „dl.Goe” si domnul GH. I., pe care-l invocati obsesiv, nu exista nicio relatie, nicio legatura. Singurul lucru pe care-l au in comun este intensitatea obsesiei pe care d-voastra o aveti pentru fiecare dintre ei. Cu o mare probabilitate numitul GH. I. nici macar nu are cunostinta de existenta Arcei lui Goe si probabil ca nici de obsesia d-voastra (accidentala) pentru dansul. Ati avut nenumarate tentative prin care ati incercat sa asociati personajul „dl.Goe” cu fel de fel de alte personaje anonime (din spatial virtual) dar si cu personae publice. Comiteti un abuz. Lipsa de respect pentru / si incercare de a ignora dreptul la anonimat al comentatorilor in spatial virtual, precum si implicarea unor persoane publice in obsesiile d-voastra constituie un abuz, un gest imoral si ilegal. Din faptul ca Arca lui Goe este un spatiu virtual nemoderat, care va ingaduie sa postati liber tot ceea ce poftiti (in accord cu deontologia comunicarii, cu dreptul la opinie, si la libera exprimare) rezulta ca intreaga responsabilitate pentru abuzurile pe care le faceti va revine integral. Arca lui Goe se disociaza categoric de continutul mesajelor pe care le postati, si va informeaza iarasi si iarasi ca mesajele d-voastra nesolicitate sunt indezirabile. In privinta contributiilor d-voastra benigne, banale cu care incercati sa contribuiti (mai mult sau mai putin on topic) precizam iarasi si iarasi ca le gasim a fi in marea lor majoritate inadecvate firului logic al temelor si discutiilor propuse. Apreciem stradania d-voastra de a va manifesta pe Arca lui Goe dar dorim totodata sa luati la cunostinta (iarasi si iarasi), in mod explicit, ca mesajele pe care le postati abundant, in exces, pe Arca lui Goe, sunt in viziunea noastra, nu niste ganduri ALTFEL, DIFERITE, OPUSE, cum va place sa acreditati (si care ar duce astfel la „persecutarea” d-voastra „politica” pe Arca) ci non-gânduri, prostii, zgomote, factori perturbatori, prin continut, forma si abundenta. Speram ca ne veti ingadui sa avem aceasta opinie sincera (gresita sau nu n-ar trrebui sa conteze in context) si sa intelegeti ca replicile inconvenabile pe care le primiti vizeaza exclusiv acest aspect. Ideea ca s-ar actiona impotriva persoanei d-voasta, sau ca ar exista motivatii transcendentale (de opozitie si rivalitate) pentru criticile pe care le aducem mesajelor d-voastra sunt pur imaginare. Din aceste motive nu ne intereseaza colaborarea cu d-voastra, nu dorim aliante cu d-voastra si la limita nu dorim sa avem de a face cu d-voastra. Abuzurile pe care le faceti, derapajele de la morala in care alunecati atunci cand dati curs obsesilor care va macina, va fac a fi o prezenta indezirabila pe Arca lui Goe. Intrucat aici nu se practica cenzura, acordandu-se libertate deplina fiecarui vorbitor (care-si asuma astfel intreaga responsabilitate, legala si morala, pentru ceea ce spune) nu va vom restrictiona in niciun fel accesul pe Arca lui Goe, dar facem apel la d-voastra pentru a actiona prin prisma celor mentionate mai sus, in accord cu rezerva de bunsimt pe care speram sa o mai aveti in posesie.

          • Stely said

            Marginalia non turpia,

            Insisti sa-mi trimiti e-mail-uri in fiecare zi , desi nu ti-am raspuns la ele de foarte mult timp. M-am abtinut sa-ti raspund , indiferent de continutul lor: fie ca au fost sub forma de „cadouri de imblanzire”(poeme ), fie de studii despre Culianu sau Caragiale („pretuite de univesatari”) fie indemnuri sau laude ipocrite , fie reprosuri sau puneri rautacioase la punct , fie sfaturi „intelepte” sau consolari, pe care nu ti le-am cerut… Nu ti-am raspuns pentru ca obosisem sa tot sper ca vei putea sa fii consecventa , rationala si, mai ales, libera de obsesia „Goe”. Am preferat sa tac, sa nu fac vre-o anume aluzie la faptul ca ma” bombaredezi ” cu e-mailuri scurte , gen :Te aștept cu eseul. Hai, curaj!Numai tu poți să-i ții piept lui G . sau „Postează-ți eseul. Goe îl va aprecia. O să vezi , sau ceva mai simple :CURAJ . Scrie! … si inca aceleasi mesaje aproape in fiecare zi.
            Daca am intervenit ieri, in discutie ,a fost doar pentru a-ti atrage atentia ca m-am hotarat sa intervin public, de fiecare data cand consider ca am ceva de spus la adresa comentariilor tale, precum si la adresa comportamentului tau . Ca nu-ti mai permit sa ma stresezi , sa abuzezi de rabdarea mea. Am crezut ca vei lua aminte si vei inceta. Dupa cum vezi, astazi, desi am fost tentata sa intervin , nu am facut-o tocmai pentru ca nici ieri si nici azi nu mai primisem nimic de la tine. Insa , tu, in loc sa taci sau macar sa astepti un timp pentru a avea un motiv (sa zicem) de a reveni, ai gasit de cuviinta sa ma provoci din nou. Te rog sa-mi spui public cu ce drept imi ceri cu tupeu …
            ABȚINE-TE
            Nu-ți cer să pricepi ce nu poți. Te sfătuiesc doar cum e mai bine
            Înțelept este să nu te amesteci în confruntarea mea cu „Goe”.

            Nu am scris pe blogul tau decat o singura data (la inceput). De atunci nu am mai incercat sa scriu , intrucat am avut un soi de repulsie , acelasi care m-a lecuit de a mai scrie si pe blogul avp . Prin urmare, explicatia aceasta a ta : Dacă te doream „aliat”, te primeam să comentezi pe blogul meu, cum ai vrut . este pura fantezie.

            Deasemenea, trebuie sa mai stii ca ceea ce face Dl Goe, ce ai tu cu dumnealui si ce vrei sa obtii de la dumnealui, nu este nevoie sa -mi spui sau sa-mi explici semnificatia introducerii la „spam” a comentariilor dumnealui.
            Acum, fiindca ( dupa observi ) nu ti-am urmat indemnurile si sfaturile „intelepte” , sper ca te-ai lamurit ca voi face in continuare, numai ce cred eu ca este de cuviinta sa fac.

          • Dl.Goe said

            @Stely – Intamparile recente (noi „redundante”) imi confirma banuiala ca Marginalia nu este intreaga la minte ci ca este pur si simplu dilie, irecuperabila, in varianta insistenta si tenace. Avantajul exprimarii libere intr-un mediu precum HUVACA presupune riscul unor astfel de intalnirii bizare cu creaturi suferinde si dizgratioase (pana la urma insa o experienta ca oricare alta). Ceea ce ma nedumereste este cum se face ca cei din preajma ei, rude, prieteni, familie, nu banuiesc nimic, ca nu intervin, ca o lasa sa plonjeze ne asitata in asemenea aventuri periculoase. Din pacate, in calitate de dl.Goe, nu pot face nimic in ajutorul ei neavand competentele, autoritatea, caderea si libertatea de a interveni dinspre lumea virtuala inspre cea reala, in care presupun ca d-ei are nevoie de ajutor si asistenta medicale, psihiatrice. Dementa acestui personaj este o provocare la adresa limitelor libertatii de exprimare promovate pe Arca lui Goe. A-i trata mesajele cu replici logice, normale, rationale, liber exprimate ori a-i face jocul candandu-i in struna, ludic, intr-o joaca de-a nebunii, in lumea virtuala, ar fi in deplin accord cu libera si nevinovata libertate de exprimare promaovata aici, pe Arca lui Goe si acceptata formal de catre cei veniti si ramasi aici de buna voie si nesiliti de nimeni. Ideea ca ar trebui sa aplicam constrangeri acestei libertatii pentru a promova tratamente preferentiale care sa protejeze anumite personaje cu handicap, de raul pe care-si l-ar putea face singure (intrucat nimeni din anturaj, familie, rude, prieteni nu catadicseste sa intervina) nu mi se pare deloc rezonabila. N-am face decat sa-i incurajam astfel pe cei care fac pe nebunii. Vom continua sa consideram ca toti cei care decid sa vina si sa stea sau sa aiba contacte cu Arca lui Goe, mai direct sau mai indirect, sunt egali si merita un tratament egal, atat cei normali cat si cei anormali, si cei sanatosi cat si cei dementi, precum si cei care fac pe nebuni si alte lichele, jivine etc. Nu e treaba noastra sa facem triaje, examinari, diagnosticari, dupa cum credem ca nu e treaba noastra sa moderam, sa eliminam sau sa cenzuram zicerile nimanui. Credem ca o astfel de incercare ar face mai mult rau decat bine. Fiecare e liber sa-si gestioneze cum poate interfata dintre lumea virtuala si propria persoana. Despre moralitatea unei astfel de abordari s-ar putea vorbi la nesfarsit. Dar fara efecte notabile. Este ceea ce este: cea mai simpla si mai solida dintre toate schemele de abordare cu putinta in tenebrele labirintice ale lumii virtuale (HUVACA) unde toate sufletele se pun (oricum) in comun. Nu putem fi mai sanatosi decat media armonica a fiecaruia dintre mediile sociale care ne contin (medii dispuse stratificat). Transferul intre aceste medii ramane (din ne/fericire) unidirectional (intocmai precum curgerea timpului, in accord cu varianta umana a perceperii acestui curs, relativ la scara comuna a lucrului in sine).

          • Stely said

            Am inteles . In HUVACA fiecare este liber sa spuna orice pe riscul lui, pe obrazul lui, pe onoarea lui , dupa cum ii dicteaza constiinta si dupa cum il tin curelele (insemnand sa ofere (cum poate) ce si cat are in dotare ).
            Ura ! Sa traiasca libertatea de opinie in HUVACA ! 🙂

          • Dl.Goe said

            Din fereicire si din nefericire, da, asta inseamna. Alternativa ar fi fi ca cineva sa-si asume rolul de instanta morala suprema care sa aiba dreptul de a decide cine, ce, cand si unde are voie sa spuna. Pe vremuri asta hotara „partidul”, global. Acum decid urmasii morali ai partdului, individual, fiecare in parcela in care are instrumente sa o faca. Priviti-o pe aceasta incredibila Carmen-Maria Mecu, acest mic Dumnezeu pe pamant care judeca, condamna, taie si spanzura. Unde poate. De exemplu pe blogul ei unde practica intoleranta, cenzura, anularea dreptului la replica si la opinie. Justificarea? Niciuna. Cica vrea sa evite „harmalaia” pe blogul ei.??!?🙂😉 Puteti crede? O vorbi serios? Macar are haz sturlubatica creatura in consecventa cu care-si promoveaza ridicola faptura. Incearca d-ei si aici, pe Arca lui Goe, unde face harmalae la liber, calominid, mintind, dandu-si in petec, cu aerul c-ar sti ce face. Este neverosimila. Aproape isi vine sa zici ca asa ceva nu exista. Totusi mesajele d-ei postate, liber, sunt aici, vizibile, multime, puzderie, concludente, proband natura si caracterul creaturii, incapabila sa sesizeze cat de ineficienta (formal) îi este zabatere, si cat de pe dos reuseste sa demonstreze ceea ce-si propune. Felul in care orbecaie cu convingerea ca navigheaza in plina lumina o fac extrem de nostima, de amuzanta, din perspectiva potrivita. O perspectiva usor de largit la o adica. Avem material cat cuprinde. Materialul clientului.🙂

            Timp si chef sa avem ca in rest nimica nu lipseste.🙂

            P.S. Fata de concluzia pe care ati formulat-o atat de concis si de la obiect (inclusiv doza de ironie) ar mai fi de adaugat ca fiecare este liber sa gestioneze pe riscul lui, pe obrazul lui, pe onoarea lui, dupa cum ii dicteaza constiinta si dupa cum il tin curelele spusele libere ale tuturor celorlalti, calculand-si si adoptnd distanta potrivita (optima) de la care observa si participa in „fenomen”, mai de aproape, mai de departe, sau deloc.🙂

            Bafta va doresc in meciul pe care-l aveti cu nebuna. Si inspiratie.

          • Dl.Goe said

            D-na Mecu v-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Mi-am gasit timp si v-am facut ce va place d-voasta mai mult si mai mult: v-am bagat in seama. Am comentat pe text ultimele mesaje pe care le-ati postat pe Arca lui Goe (vezi mai sus). Meritul va apartine exclusiv caci de cand ati re-aparut d-voastra pe Arca lui Goe nimic n-a mai aparut si/sau disparut in/din frigider, totul ramanand in conservare.🙂

        • Dl.Goe said

          Doamna Mecu, ramane cum am stabilit / ilustrati: sunteti o mica jivina incapabila sa-si depaseasca conditia, incapabila sa infrunte adevarul, incapabila de onestitate si libertate, care incearca sa-si justifice conditia prin faptul ca altii o persecutå, ca altii sunt de vina. Dimensiunea patologica a finite d-voastra imi inspira mila. Restul doar greatza. Cu o singura si notabila exceptie: convingerea cu care va luati in serios si cu care va dati in petec etaland fara jena iluzii, minciuni, obsesii, zelul cu care nu conteniti sa va justificati sa explicati, denanturand, ciuntind, inversand proportiile si schimonosind, simpla si banala realitate, pe care incercati sa o refaceti prin declaratii si decrete. Elanul cu care va puneti singura rahat in cap incercand apoi sa va coafati. Aceasta convingere cu care mica jivina se ia in serios frizeaza comicul absolut. Este singurul motiv pentru care sunteti binevenita pe Arca lui Goe. Mesajele de mai sus cu care-l dadaciti pe dl.D’Artagnan sunt la fel de ilustrative ca de obicei. Imi ingadui sa va felicit (anticipat) pentru rezultatele pe care le veti obtine in iluminarea d-lui D’Artagnan.🙂

          P.S. Aveti dreptate va monitorizez „blogul”, clipa de clipa, sunt obsedat de el, il bombardez cu sute si sute de mesaje, incerc sa produc harmalaie pe el, sa-l perturb, sa-l desfiintez, sau macar sa-i stric faima, sa-i scad audienta, sa-i contrariez pe ceilalti comentatori, sa-i indepartez, sa-i faca sa va vada intr-o lumina proasta, sa-i prostesc, sa-i zapacesc, sa-i scarbesc, postand comentarii off topic in care vorbesc exclusiv despre mine. Sunt un troll si de aceea vi se intampla toate acestea. Ghinionul meu este ca am dat peste o creatura puternica capabila sa tina totul sub control si sa evite harmalaia (printr-un silemntium lugubru).🙂

          Ooo, si da, aveti dreptate. Numitul GH. I. ar trebui sa inteleaga odata pentru totdeauna ca „postarilele” de pe „blogul” d-voastra nu-i sunt strict si direct adresate ci numai in masura in care dansul este (este?) dl.Goe. Poate ca ar si intelege daca i-ar spune cineva.🙂 Ceea ce ar si trebui sa se intample intrucat nu-mi place sa-mi impart „gloria” cu nimeni.🙂

        • arcaluigoe said

          Carmen-Maria Mecu, sub aceasta semnatura ca si sub alte zeci de pseudonime, a postat pe Arca lui Goe, constant, in timp de vreo 5 ani, mii de mesaje, literalmente. Toate au fost publicate si pot fi revazute pe Arca lui Goe. A urmarit si monitorizat comentariile personajului „dl.Goe” pretutindeni pe unde l-a zarit, dar si unde i s-a nalucit ca l-ar nåzari. S-a rastit la multi (simple personaje anonime sau persoane publice) pe care i-a luat a fi drept „dl.Goe”. Fan in toata regula. In acest rastimp noi (dl.Goe) am postat pe „blogul” Marginalia… al numitei Carmen-Maria Mecu, circa 20 de mesaje (asadar cam unu pe trimestru). Aparute niciunul. Zero. Faptul ca nu le-a „publicat” este lipsit desigur de orice relevanta intrucat pe „blogul” respectiv nu exista niciun public, mesajele ajungand oricum la destinatarul intentionat. Pretextele hilare pe care le invoca d-na Mecu pentru gestul de a cenzura, ar merita poate o atentie mai speciala. Docamdata vom poasta aici, pe Arca lui Goe, destinata candva acestui gen de activitati, cele mai recente mesaje refuzate de catre amica Arcei lui Goe.

          Mesaje cenzurate pe blogul Marginalia: AICI:

          Doamna Mecu cu tot respectul cuvenit unei unei pasionate vizitatoare a Arcei lui Goe va spun ca va inselati. Sunteti mult prea egocentrica. Intreaga d-voastra judecata se invarte in jurul a ce ce vi se pare ca vi se face d-voastra, ca vi se refuza d-voastra. D-voastra sunteti cea agresiva, cea care incearca sa vâre altora pe gat proprile judecati, ganduri, sa le impuna acolo unde nimeni nu le solicita. Nu va cauta si nu va vaneaza nimeni pentru a va combate judecatile si gandurile care ar fi fiind ALTFEL. D-voastra singura va inventati statutul de „rival” incercand sa supravietuiti ca personaj in aceasta postura, prin aceasta gaselnita. Este felul in care existati, felul d-voastra de a fi. Din pacate nu aveti altul si nu sunteti in stare sa descoperiti sau sa inventati altul. Imi pare sincer rau pentru d-voastra, pentru minciuna pe care v-o livrati si pe care o intretineti spre raul d-voastra. Egocentrismul va face sa credeti ca ati merita eforul de a fi desfiintata de catre rivali, care s-ar teme ca gandirea d-voastra ALTFEl le-ar putea produce prejudicii, facandu-si din asta un scop anume: si anume sa scape de d-voastra. Va spun ca va inselati. Sunteti totalmente inofensiva si ca nu am nimic anume cu d-voastra. Ba chiar imi sunteti simpatica. Comentariile mele in replica la comentariile d-voastra vizeaza exclusiv textul. Gasesc cat se poate de sincer ca textele pe care le livrati sunt (in mare majoritate) simple prostii care trebuiesc combatute pentru ca polueaza inutil Arca lui Goe. Nu denota gandire ci doar opozitie, lipsita de discernamant. Presupun ca-mi veti acorda ingaduinta sa am aceasta opinie sincera. Ma refer desigur la textele banale cu care incercati sa fiti on topic, la subiect. Cand lucrurile degenereaza si ajungeti sa etalati fel de fel de obsesii egoice fara nicio legatura cu topicul, in care accentual cade pe judecarea mobilurilor pentru care infractorul „goe” isi comite abominabilele fapte in contra d-voastra, fapte pentru care este aprioric acuzat, judecat, gasit vinovat si condamnat (condamnat sa va suporte omsesiile) nu mai este suficienta combaterea textelor, fiind intr-adevar necesara desfiintarea lor. Pe text. Text contra text. Si vorba ceea… À la guerre comme à la guerre. Totusi, de ma credeti sau nu, nimic nu este orientat impotriva personajului in sine si cu atat mai putin a persoanei. Va iluzionati iarasi egoic inchipuind asemenea scenarii fanteziste. Nu sper sa ma credeti. Daca d-voastra va simtiti bine sau macar confortabil in astfel de scenarii treaba d-voastra. Am vrut doar sa va spun ca sa nu ziceti ca nu v-am spus, clar si raspicat. Nu am nimic cu d-voastra. Nu vreau sa va desfiintez (nici sa va infiintez sau infiez). Gasesc ca se pot extrage avantaje ontologice prin prezenta d-voastra pe Arca si in egala masura din absenta d-voastra. Ce-i drept ma deranjeaza pornirile d-voastre totatlitare prin care incercati sa-mi contestati dreptul de a comenta liber aici si mai ales pe Arca lui Goe, faptul ca traiti cu impresia ca n-as fi indreptatit sa dau comentariilor d-voastra replicile pe care le cred de cuviinta, liber, si ca-mi atribuiti identitati si intentii straine, dar nu ma deranjeaza atat de tare. Este un mic discomfort cu care pot trai bine merci. Tot din egocentrism va imaginati ca ati fi fiind capabila a fi in stare sa creati un mare deranj. Nici vorba. Nu va mai iluzionati c-ati putea pedepsi astfel faptul ca va este refuzata oferta (ah) de a produce in comun cugetări noi, cu noi. Nu inteleg de ce tot insistati in aceasta privinta, intrucat incompatibilitatea este evidenta. In sfarsit, vorba lunga e saracia omului.

          Imi ingadui sa va felicit (anticipat) pentru cartea pe care urmeza sa o publicati. Vad ca referentii au spus lucruri frumoase despre ea asa ca ceva adevar o fi pe acolo prin vorbele lor. Par oameni seriosi. Cand o aprea sa-mi dati de stire ca s-o pot cumpara.”

          si AICI:

          Stimata doamna atata vreme cat nu spuneti concret despre cine/ce e vorba, cata vreme nu dati (macar) un exemplu concret si nu oferiti nicio proba a acuzatiilor generice, ascunzandu-va cu lasitate in spatele unor formulari generale, vagi, enuntand principii seci, n-ati facut nimic (in afara de a atrage comentariul vreunei ratatcite iubitoare de frumuseti principiale). Cititorul atent va observa ca singura d-vaostra preocupare prin astfel de insailari este sa justificati de ce anume sunteti totalitara, dictaoriala, de ce nu acordati dreptul la replica, la opinie, la libera exprimare, la comentarii pe acest „blog” al d-voastra si si mai in general. Va straduiti in van (fara paravan). Nu exista justificari rezonabile pentru asa ceva. Iar pe cele irationale degeaba incercati sa le tineti ascunse. Deocamdata ceea ce livrrati d-voastra nu sunt „gândiri” ci cel mult pseudo-gândiri (mimetice), izvorate din non-gandire. Luati in calcul si aceasta alternativa, oricat de greu v-ar veni.”

          P.S. Atent, competent, prea cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, va avea ocazia, de va dori, sa remarce la fata locului, starea de fapt a lucrului in sine si adecvarea (sau inadecvarea) comentariilor propuse de catre dl.Goe panseurilor ex-puse public de catre d-na Carmen-Maria Mecu, rezultate din interactiunile domnniei sale cu lumea virtuala, in care a constatat (cu mintea dansei) ca rivali intelectuali invidiosi incearca sa o persecute (facand-o proasta si nebuna) pentru a-si proteja ei pozitia de lideri, in micile lor regate, asistati de curteni pasivi si tematori (pozitie la care aspira in mare secret si doamna M..u, de sub platosa de rivala batzoasa). Intrucat cvasi-inexistentul cititor citit si unic al Arcei lui Goe o fi prea diluat si prea obosit de excesul de zgomot pentru nimic, incat sa mai putem da vina pe el pentru postarea acestor comentarii, precizam ca, in principal, adevaratul motiv tine de obligatia de a arhiva, in b/log (jurnalul de bord), intamplarile Arcei lui Goe. In secundar, Dumnezeu stie! Orice martor fiind liber sa-si imagineze ce-o crede de cuvinta, fiecare impresie denotand, in fapt, purul adevar.

          • Stely said

            In aceeasi ordine de idei, adica ,necesitatea „obligatiei „ de a arhiva, in b/log (jurnalul de bord), intamplarile Arcei lui Goe… ) precum si in „lumina „ultimelor ziceri ca (si )eu ( voi face … ce este de cuviinta pe riscul meu , pe obrazul meu… etc.) tin sa-i atrag atentia doamnei Marginalia non turpia, ca insista sa -mi scrie e-mailuri cu acelasi continut prostesc (indemnuri ,sfaturi s.a.) De fapt dansa urmareste altceva . Anume, sa se afle ca Dl Goe continua s-o viziteze in secret. 🙂
            Apropo, doamna Carmen Mecu ar putea sa ne impartaseasca impresiile dumneaei despre o anume experienta (neplacuta) pe care a avut-o in urma excluderii din grupul acela inchis( numai pentru poeti) de pe facebook. Ce s-a intamplat ? De ce i-au fost sterse comentariile si ulterior exclusa ? Cum s-a simtit ? A procedat bine Calin Vlasie cand a exclus-o ?

          • Dl.Goe said

            Atunci inseamna ca poate exista o logica in insistenta cu care „d-na” Carmen-Maria Mecu incearca sa se manifeste pe Arca lui Goe, singurul loc din HUVACA unde este (bine) primita ca in rest a fost data afara sau s-a auto-exclus de pretutindeni. Pe Certocratia n-a avut succes (con-fidentul con Dorin ignorand-o cu desavarsire in timp ce ceilalti certocrati nici n-au bagat de seama ca exista). Pana si dl.Nimeni a banat-o. Si Mitza Biciclista. Daca nici macar pe blogul de la Corabia (al d-lui AVP, cu care are enorm de multe lucruri in comun) n-a reusit sa reziste (desi a exprimat in permanenta pretuire, consideratie si respect) atunci unde? Nici macar pe blogul marginaliei nu are cine stie ce trecere: vorbeste singura si nimeni n-o baga in seama (fara niciun effort). Cu d-voastra s-a certat… Cu „Haplea” pare sa nu se afle in niciun fel de relatie. Acuam si Calin Vlasie. Tttt. O exista vreun loc in lumea asta mare (exclusiv virtuala) unde sa se potriveasca si dansa cat de cat? Sa fie acceptata si incurajata? Sa se simta bine si sa nu creeze animozitati? Probabil ca nu. Dar desigur ca nu este dansa de vina. Nuuuu. Dansa este divina. De vina este restul lumii. O lumea prea rea pentru o fiinta atat de buna, dreapta, inteligenta, draguta. O renegata. O refuzata. O abuzata… Si atunci? Nu este normal sa vina pe Arca lui Goe? N-a fost Arca special conceputa ca sa gazduiasca astfel de finite oropsite, batute de soarta? Se le mai dea o sansa.. Sa le inagaduie sa exprime ceea ce altii le-au refuzat abuziv, aprioric, prea degraba… Ba da, ba da, ba da… Este tocmai ceea ce se si intampla caci nu exista loc de pe lumea asta unde „d-na” Carmen-Maria Mecu sa se fi manifestat mai abundant, mai categoric, mai ilustrativ, decat aici. Aceasta este casa fiinitei sale, refugiul ultim, sålasul secret, unde se depune. Ca la banca. Ca la CEC. Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui.🙂 Cine-i citeste mesajele poastate pe Arca lui Goe (roman fluviu) o cunoaste ca pe apa pe „d-na” Mecu (nascuta d-soarå). Iar noi, in calitate de administrator ai acestui modest spatiu din HUVACA, suntem obligati sa le citim pe toate, fiind practic fortati sa o cunoastem cel mai bine sa sa facem perpetuu cunostiinta cu dânsa. Acum si-n veacul vecilor. Admin.🙂

          • Dl.Goe said

            Ar fi interesant sa aflam (cu stupoare) ca se afla in relatii cordiale cu… Gheorghe Iova…🙂🙂🙂

          • Stely said

            Nu cred . Dar nu se stie, poate se vor fi” impacat”… La un moment dat a fost stearsa din lista chiar de „impricinat”. 🙂
            P.S Cred ca domnul Gheorghe Iova s-ar amuza teribil de publicitatea pe care i-a facut-o pe gratis doamna …sotie a colegului sau de facultate.

          • Dl.Goe said

            N-am nici cea mai vaga idee cum anume ar putea re-actiona Gheorghe Iova daca s-ar confrunta cu constatarea ca a fost erou din intamplare in romanul (politzist) nascut din fantezia celei pe care AVP (si el victima a aceleasi confuzii) o numea candva cu netzarmurita duiosie „dobermanca mea” (adica a lui), si asta intrucat nu-l cunosc deloc pe cetateanul respectiv. Cu toate acestea am si eu la randul meu sentimentul unei duiosii bizare fata de persoana si personajul Gheorghe Iova, ca fata de toti cei care, prin forta imprejurarilor au devenit la un moment dat (fara s-o stie), sub presiunea imaginatiei (…) unora, alter ego ai d-lui Goe, atribuindu-li-se cu forta aceasta „identitate”. Am sentimentul ca sunt cumva legat intr-o relatie de entanglement cuantic cu fiecare dintre ei, de parca mi-ar fi rude sau chiar eu insumi cite un pic. Imi voi aminti mereu cat de contrariat a fost bietul d.Nimeni cand s-a confruntat cu acuzatia c-ar fi alt/cineva si anume chiar dl.Goe. Imi imaginez amuzat cum ar fi daca intreaga galerie a personajlor si persoanelor care au fost confundate cu personajul „dl.Goe” s-ar reuni la un moment dat, fara sa stie de ce, si li s-ar aduce la cunostiinta ca au fost suspectati a fi (un oarecare) d.Goe. Apoi ar intra in scena un Procuror al luptei in contra Anonimatului si le-ar zice ca trebuie sa se puna la dispozitia unor anchetatori care sa stabileasca si sa certifice fara dubii care dintre ei sunt si care nu sunt dl.Goe si ca oricum ficare dintre ei ar trebui sa primeasca cate o amenda pentru neglijenta in gestionarea propriei identitati cat si pentru lipsa de vigilenta. 🙂

            P.S. Felul si locurile in care isi cauta d-na Mecu victimele pe care vrea sa le dezonoreze prin asociere indubitabila cu dl.Goe denota marginire. Adica ca-si hraneste imaginatia paupera dintr-o lume mica, de prin prejur, din povestile de tinetete, aproximative rau de tot, ale printului con-sort, Astept cu nerabdare ziua in care va incepe sa-l banuiasca chiar pe nefericitul printz Nicolae c-ar fi fiind dl.Goe. Atunci sa vezi distractie.

  28. arcaluigoe said

    f) Este posibil sa fi fost victima unor halucinatii perfide. Poate doar mi s-a parut ca frigiderul era gol, in realitate fiind de la bun inceput (t=0) plin cu acele bunatati. Imi pot imagina cateva motive care ar fi putut sa-mi creeze predispozitia de a-l vedea gol. Si cand cineva vrea (cu tot dinadinsul) sa vada ceva, ceva anume, vede… In pofida oricarei realitati (cica realitatea ar fi fiind si asa holografica, fractalica, probabilistica, incerta in tot cazul). Dar totusi parca prea era gol. Sau poate ca a doua oara am avut Fata Morgana. Poate ca frigiderul este gol si doar dorinta, foamea si spaima mea mi-au creat predispozitia de a-l vedea plin. Hm. Incurcata problema. Ma rog sa notez si aceasta ipoteza: proasta percepre a realitatii, prin alterarea acesteia de catre de mecanismele subiective care-l guverneaza pe observator.

    • Stely said

      @Arca lui Goe,
      Deunazi (mai precis acum doua zile) am avut chef sa vad un film . Am cautat si primul care mi-a iesit in cale a fost un film SF. Se numeste „Sfera(sphere) . Desigur, m-a atras si l-am vazut imediat. In film se petrec intamplari ciudate, care le-au fost unora fatale. Printre altele este vorba si despre un frigider gol si plin, cam tot asa cum a fost si cel descris de dvs . Abia la sfarsit, cei care au ramas in viata(dispusi de a-si recunoaste obsesiile si cosmarurile ce-i bantuiau) au inteles ce s-a intamplat . Intrasera intr-o Sfera , care cazuse in ocean in urma cu 300 de ani si pe care trebuia s-o studieze . Sfera era o entitate vie, de origine extraterestra si mult mai evoluata decat pamantenii nostri .
      Nu stiu ce sa spun . Sa ma mir de coincidenta sau sa accept ca exista intamplari (ciudate) pe care inca nu le putem explica, decat daca avem destula pregatire in toate domeniile .

      Daca nu l-ati vazut , poate v-ar tenta :

      • Dl.Goe said

        Prevad ca vizionand filmul voi avea surprize al caror continut si anvergura imi raman imprevizibile. Prezentarea pe care o faceti reuste deja sa ma puna pe ganduri prin conexiunile care par sa se stabileasca intre filmul pe care-l recomandati si Sfera lui Goe si Zer0,o(o). Cine ar putea crede ca este vorba de pure coincidente tematice? Voi reveni pe acest fir dupa ce voi fi vazut filmul. Multumesc.🙂

      • Dl.Goe said

        M-am achitat (si) de „sarcina” de a vedea si viziona filmul „Sfera”. Inteleg acum insistenta cu care mi-l recomandati. Din perspectiva potrivita se pot face analogii nelinistitoare (sa le zicem asa) cu mersul lucrurilor pe Arca lui Goe (ea insasi un Mic Teatru al Absolutului Fix). Si noi am avut aventuri intr-o Sfera (Sfera lui Goe), si la noi exista si se manifesta (uneori extrem) obsesii, cosmaruri, complexe (care pot produce efecte „palpabile” in realitatea (virtuala) manifestå), iar unele detalii precum existenta unor frigidere care se comporta absurd (cel putin la prima vedere), ori petecerea unor acte in drama locala in jurul unor triade de personaje (de genul celei din „Cu usile inchise” a lui Sartre), par a fi coincidente care ar trebui sa ne puna pe ganduri. Desigur ca ar putea fi interesant de construit o paralela intre „Sfera” si „Sfera lui Goe” sau chia „Arca lui Goe” (ori si mai bine invers🙂 ) dar, cel putin pentru moment gasesc ca asta ar fi mult zgomot pentru nimic. Oricat de relevanta ar fi posibila analogie si oricat de picante ar fi deosebirile nu vad ce utilitate si ce continut de noutate am putea obtine dintr-o asemenea intreprindere, in actualul context al Arcei lui Goe. Daca vreodata va exista vreun moment prielnic pentru a folosi analogia dintre filmul „Sfera” si „Arca/Sfera lui Goe”, intru obtinerea unor forme noi si inedite de a vorbi on topic despre Nimic, de ce nu? Poate! Ceea ce nu inseamna ca posibilii participanti la trafic ce ar dori sa se exprime in aceasta arie ar fi descurajati sa o faca. Nici vorba.🙂

        P.S. Distributia filmului m-a facut sa am asteptari mari de la „Sfera” care insa nu s-au prea concretizat. Sfera a incercat sa impace unele pretentii (filozofice) inalte cu o varianta commerciala destinata unui public extralarg, in care au abundant clisee si rezolvari stangace. Regia mi s-a parut foarte slabuta, filmul dand un aer de superficialitate, improvizatie si lipsa de originalitate. Da, se poate considera ca face unele trimiteri catre Calauza lui Andrei Tarkovsky, dar asemanarea cu acesta este precum cea dintre „Codul lui da Vinci” (Dan Brown) si „Numele Trandafirului” (Umberto Eco)… Ca spectator de film i-as acorda nota 6. Nota de trecere, un film care merita vazut.🙂

  29. d'Artagnan said

    DlGoe, nu cumva avețI două frigidere identice, unul normal plin, pentru necesitățile familiale, zilnice, și altul care-i doar pentru petreceri, când este necesară o supraaprovizionare, în mod normal fiind gol?
    Așa are un prieten de-al meu. Am dormit odată peste noapte la el și (eram un pic șprițuit) am crezut că dau în dambla. Că sunt pulbere de beat. Frigiderele lui erau în bucătărie, pe diagonală, fiecare după câte o ușă, pe dreapta, că bucătăria avea două intrări. Vă dați seama ce-am pățit? Când mă duceam să beau un suc frigiderul lui ba era plin, ba era gol… Dimineața le-am zis tuturor c-am avut un coșmar teribil. Ce haz nebun a fost…
    Să fie aici o proastă percepere a spațiului?

    • Dl.Goe said

      Hm… Asta pare sa fie mai degraba o ipoteza de introdus in primul grup si pe care am ratat-o: o proasta percepere a numerelor.🙂 Ca unu nu este egal cu doi. Pe de alta parte ar merge si in grupul al doilea… ca e cam hibrida…

      P.S. Ce e drept e drept, am doua frigidere, dar ce? D-voastra nu aveti doua VW-uri?🙂

      • d'Artagnan said

        Hm… a numerelor? Păi eu nu știam că are două… ce știam eu era că frigiderUL (singurul de care aveam habar) se află pe dreapta cum intri pe ușă. Probabil că eu alternam intrările pentru că, e drept, găseam frigiderul în dreapta, dar el era când gol, când plin…
        De aia zic că e o proastă percepere a spațiului.

        • Dl.Goe said

          D-le D’Artagnan, tare mi-e teama ca mica si nevinovata d-voastra ipoteza va fi poarta de intrare in incurcaturi greu de anticipat, nascute din anumite echivalente si/sau dihotomii, precum cea dintre parte si intreg, dintre spatiu si materie ori dintre orice si numere. (V-as intreba: D-voastra, de exemplu, sunteti din tabara celor care cred ca orice/totul poate fi exprimat prin numere (sau ca poate capata o expresie numerica – Asa sprijinã el lumea si vecia într-un numãr)? sau dimpotriva, sunteti din tabara opusa acestei idei, a celor care considera ca nu, nu se poate, ca exista unul sau mai multe lucruri care nu se pot exprima numeric, si daca exista unul se poate demonstra ca atunci exista o infinitate si ca la limita, vai, chiar nimic nu poate fi exprimat numeric (fiind aceasta o biata iluzie a mintii umane)?. Am evitat cat am putut ajungerea la aceasta inevitabila incurcatura, dar vorba ‘ceea de ce ti-e frica nu scapi.🙂 Mai bine mai devreme decat mai tarziu.

  30. d'Artagnan said

    Dna Mecu, aveți dreptate, n-am nimic de pierdut când se va desființa anonimatul, pentru simplul motiv că nu-mi trece prin cap să mă ascund sub nu știu ce nicknameuri înșelătoare, voi scrie mereu la vedere semnânu-mă în clar: dArtagnan! Dacă nici pe mine nu mă cunoaște lumea…
    De DLGoe nu mă pronunț, când va dori să fie anonim va fi alegerea dumnealui.

    • arcaluigoe said

      Cata naturalete si nevinovatie in mutarea discretå a discutiei in alt plan, ne avut in vedere de catre anonima „Gura Casca” (de exemplu), plan in care notorietatea unui pseudonim acorda suficienta identitate semnatarului, anulandu-i anonimatul (in mediul sau de viata… virtuala). Anticipand parca propunerea d-voastra de a schimba perspectiva asupra semnificatiei anonimitatii, o anonima cu o anima rea, confirma… afirmand ca (citez din memorie) „nick-name-ul Dl.Goe ar fi com/promis in tot internetul„. Ceea ce are darul sa ma uimeasca. Nu ma asteptam sa se creada ca notorietatea noastra s-ar intinde in tot internetul, mai ales ca noi nu l-am com/promis pe dl.Goe nicaieri, nimanui, nicicand, nicicum. In sfarsit, tot incurcata devine. Si da, umbra noastra benevola, care ne urmareste pretutindeni in interiorul soarelui, (chiar si pe vreme innourata, chiar si noaptea) asta isi doreste, anonimizarea d-lui Goe. Cica sa ne schimbam musai acest pseudonim com/promis (ne-a tot facut oferte alternative gen „vaio”😦 ) si ca atunci, in schimb, vom primi o recompensa grandioasa: ne va accepta comentariile spre „publicare” pe „blogul” dânsei („d-na” Mecu). Suntem in mare dilema. Nu stim ce sa facem. Sa acceptam…? Sa nu acceptam…? D-voastra ce ne-ati recomanda?🙂

      P.S. Problema este ca recompensa este nula, intrucat mesajele cenzurate ale d-lui Goe oricum apar si persista, indefinit, pretutindeni unde sunt postate, gasindu-si irepresibil toti destinatarii intentionati, ceea ce unii nu pot intelege. Si multi. Cam multi fir-ar sa fie de treaba, dupa un sfert de veac de libertate/singuratate. Ei tot din epoca de aur isi trag sevele😦

      • d'Artagnan said

        Vă repet, dacă doriți să scrieți de acum încolo sub anonimat, e treaba dumneavoastră… dar nu vă bazați pe mine cu prietenia. Nu pot fi amic cu un anonim, unul care se ascunde după nicknameuri. Sunt un tip destul de conservator.

        • Dl.Goe said

          Aveti dreptate! Anonimii cu anonimii, nimii cu nimini ,notorii cu notorii si nimeni cu nimeni. Multiculturalismul a esuat pretutindeni. Prin urmare ramanem amici. Daca-mi fac pre/schimbare de buletin va anunt din vreme ca sa nu se iste incurcaturå.🙂

          A se viziona 30 de secunde, de la 1:05 pana la 1:35

  31. RALG said

    Sfinte Andrei, scapa-ne si de acu incolo: … Geniu bun al venitorului Romaniei, protege-ne; si noi suntem romani! Chiar si cei cu pseudonime frantzusesti…🙂

  32. RALG said

    On topic, o data, de doua ori, de trei ori, ad-judecat:

    Născut în România, Leonardo ar fi trecut neobservat. Geniul lui da Vinci ar fi fost condamnat la anonimat de o naţie care ştie în genere tot şi în detaliu restul.

    E de la sine înţeles că orice eveniment public fericit sau nefericit apare doar pentru a verifica, iar, enciclopedismul nativ al românului. Oroarea de la Colectiv? După cîteva zile, a trebuit să admit că, în marea lor majoritate, amicii de terasă, şoferii de taxi şi vecinii de bloc sînt specialişti în chirurgie plastică. Lucru îmbucurător, competenţa acestor somităţi spontane e confirmată. După ce îşi revarsă gratuit coşul de informaţii, conferenţiarul ambulant lasă să-i scape în treacăt că amicul lui, chirurg şef la un mare spital, i-a dat dreptate: operaţiile se fac aşa cum spune el şi nu cum credeai tu, în micimea ta neinformată. Adevărat, de operat operează specialişti titraţi, dar singura lor menire e să confirme neasemuita pricepere a vecinului pe care l-ai întîlnit în pragul uşii.
    Nimic mai îndreptăţit, deci, decît nălucirea care te face să vezi, brusc, mulţimea din Piaţa Unirii îmbrăcată în halate albe. Medicina stimulează vocaţia analitică a românului mai abitir ca orice. Deşi stăm bine şi la vinificaţie, reparaţii auto şi, mai ales, la seismologie. Politica şi fotbalul nu mai ţin pasul. Sînt două teme obosite şi, prin urmare, rămîn în sarcina altor vîrste şi neamuri. Competenţa românului nu mai are timp de aşa ceva. Şi bine face.

    După un exerciţiu prea îndelungat în preajma celor lumeşti, pătrunderea românului s-a adîncit în cele nevăzute. Bio-energiile, magnetismul astral şi fluxurile microbiene controlează Universul.
    Ele fac şi desfac politica, dar şi mersul trenurilor, căsătoriile şi proporţia ideală în borcanul de murături. Românul iniţiat a înţeles cum stau lucrurile şi te avertizează amabil: du înapoi pulovărul roz-verzui! Sau tot n-ai înţeles de ce a căzut Guvernul?

    Inofensive cînd fac ordine între culori, cristale, mobile şi temperaturi, competenţele românului devin o problemă din clipa în care se lipesc de lucruri serioase. Mai întîi, pentru că vin de petrecanie faimosului umor românesc. Vorbitorul care debitează cu privire fixă despre tratamentul arşilor e sigur pe el şi îşi ucide modestia pentru a se transforma într-un predicator rigid. Dacă trece la păcatul satanist pedepsit cu foc la Colectiv, nimic nu îl poate dezminţi sau modera. Orice replică e un delict ostil. Mitică se schimbă la faţă pînă se face Lenin. Bîrfa românească se umflă şi trece iute, ca un uragan nedeclarat, în denunţ şi, de acolo, în crimă. Su nu uităm că, după ultima noastră izbucnire principială, Nicolaie Iorga a fost retras din lume urgent şi fara ezitări.

    De ce şi de unde această lipsă de concediu care ţine mintea românului cu radarul încins? Totul spune că această competenţă nevrotică e, de fapt, un semn de nesiguranţă. O logoree născută din temeri. Personajul care încearcă să pună capăt necunoscutului, în orice împrejurare şi la orice oră, e dominat de frica de a nu fi surpins fără replică. Nu ştiu şi nu mă pricep devin o tragedie umilitoare. S-ar crede că ne aflăm în faţa unui păun obligat de natură la erecţia permanentă a penajului. Omul trebuie să arate că e de neînlocuit, că nu poate fi ignorat.
    Scormonind mai adînc, dăm de panica în faţa exigenţelor adevărului, de neîncrederea în îndoiala raţională. Oamenii noştri nu îşi permit asemenea lux. După o regulă care dă şi foamea de înavuţire, competenţa dramatică a românului mărturiseşte teama de timp. Nimic nu trebuie ratat şi nimic nu trebuie lăsat să-şi urmeze cursul. Asta cere răbdare şi te poate plasa pe locul doi, printre perdanţi. Calea mai scurtă e mai bună.

    Marea nefericire vine, însă, din acumularea oficială a delirului informat. Efectul final al pricepismului românesc e indecenţa publică fastuoasă. Respectul şi distanţa se sting.

    Un Rareş da Vinci sau un Gâdea de la Mirandola pot explica orice. Morţii şi viii, dramele şi reuşitele, golful şi creştinismul – totul poate fi cercetat, răsturnat, descusut, întors pe cealaltă parte şi cu capul în jos. Sub masca bunei informări, lucrează porniri obscure: în primul rînd, dorinţa de a împrăştia mizeria. Nu există lucruri de neatins, situaţii private, oameni curaţi sau măcar acceptabili.

    Devine, astfel, mai limpede de ce sîntem o ţară demult logodită cu vorba în doi peri, cu minciuna sculptată şi cu depozitarul lor de drept, serviciile secrete. Piaţa defăimării e cu adevărat liberă. Calomnia e legalizată. Auzul fin şi bine dotat tehnic al interceptărilor ia locul legii din care face un moft solemn, aplicabil în funcţie de sezon şi de numele guvernării. O orbire gureşă trece drept politică. Ne închipuim că ştim tot şi, din acest motiv, nu pricepem nimic”.Pricepism românesc – TRU.

  33. Radu Humor said

    Am asistat, dezgustat, culmea, pe timpul meu, la o lecţie de civilitate, predată cu mult tact şi răbdare, unor ( doi, câteodată şi 3 , dacă-l luăm în calcul şi pe muşchetar, maximul de participanţi activi de pe acest blog, ce se vrea scris cu majuscule, dar … ) loaze, cum le-ar zice cineva, greu de convins să fie atenţi la ce aud/văd, dar mai ales la ce debitează, ca nişte gatere, lăsate nesupravegheate, ce pot produce tot felul de accidente. Culmea, şi autoaccidentări, ce au loc din prea marele zel îndoit ( Goe plus Stely, acest cuplu vestit al Huvacăi, prescurtare a hibridului huhurez, aici pe post de amorez, cu vacacare nu mai are nevoie de nici o prezentare sau „despărţitură” în afara celei din orice grajd compartimentat pentru a fi pace între (cele două) dobitoace 😉 ) , cu care este atacată o persoană ce nu poate fi nicicum băgată sub acelaşi acoperiş ideatic, în care îndoiţii îşi duc veacul de singurătate, pupându-se şi lingându-se reciproc prin cele mai mizerabile unghere, într-o armonie spulberată doar de răgetele la unison a celor doi îndreptate asupra oricărui trecător ocazional, care la o privire mai a şi insis tentă ar putea observa că pe afară-i vopsit gardul, iar înăuntru-i… dezastrul !:mrgreen: O atmosferă pestilenţială, unde jignirile, înjurătura şi băşcălia de gang, sau suficienţa, de nimic justificată , ţin loc de „răspunsuri” ce se reped ca ciorile-n picaj asupra unui iepuraş rănit ce-şi caută scăparea . Din anonimat.
    Că, ce altceva caută MMC, suportând cu stoicism ploaia de invective, alteori chiar de alice (că cu goe nu te joci, baţi la el pân-te sufoci😆 ) ce se abat asupra ei ?!
    N-apucă bine să se ferească de muşcăturile maidanezei, că se trezeşte pe spinare cu ciomegele de neam prost ale paznicului, neam de traistă, ce dă ca Gheorghe cu bâta-n neştire, dar cel mai des în baltă !
    Păi, cum s-o faci tu „comunistoidă” pe Mecu, când tu trăieşti de ani buni în concubinaj cu ţiitoarea lui Nicu, al doilea comunist al Ţării şi primul bărbat al actualei Mata Hale, cel care (i-)a introdus-o şi iniţiat-o în probleme de partid şi de stat capră ( sau ce fantezii o mai fi avut săracul .Că, cică avea multe . Şi fantezii şi femei😳 )
    Va urma…
    Căci urma, găseşte turma !

    • RALG said

      @Radu Humor – Desi rare acum, aici, interventiile d-voastra au ramas la fel de elocvente ca intotdeauna si mai ales oportune. Nici daca v-am fi chemat n-ati fi putut sosi mai la tzanc, intr-un moment mai prielnic, mai propice, mai potrivit. E curata lucratura a destinului in HUVACA. Da, d-le Radu Humor, „d-na” Mecu este din aceeasi specie cu d-voastra si d-voastra cu dansa, dar daca as fi spus-o eu asa… in absenta d-voastra, ar fi sunat exagerat, artificial. Era nevoie sa fiti aici. Si iata ati aparut, din neant (precum continutul frigiderului cu miracole), v-ati materializat taman la (apro)pont, impins de cine stie ce forte inefabile si misterioase pentru a da cu naturalete continut identitatii pe care o partajati cu „d-na” Mecu. Va multumesc pentru interventie, in numele „redactiei” arcei lui Goe dar si in numele „doamnei” pe care cu cavalerism o infundati/aparati si cu care ati mai fost concubinat si alta data in numele acelorasi sfinte idealuri. Felicitari pentru felul in care v-ati ales momentul de a interveni.🙂

      P.S. Se acorda recompensa celui care propune ipoteza cea mai plauzibila, care sa explice cum se face ca Radu Humor (un alt fel de „d-na” Mecu) a decis taman acu sa-si deschida ciocul si sa faca cip-cirip.🙂

      P.P. S. Am retinut din logica limbricianå a cavalerului care infiereazå, cum ca „d-na” Mecu n-ar putea avea apucaturi comunistoide din simplul motiv ca o alta rezidenta pe Arca lui Goe ar fi supraponderala. Pare logic. Obsesia limbricului pentru masivitatea d-nei Stely denota complexul pigmeului care a avut de-a face inspre partea feminina numai de matahale care l-au maltaratat (incepand cu må-sa), si care l-au marcat pe viata. Tot de aici i se trage si impresia c-ar avea umor si talent prin pitrocirea cliseelor care i s-au incleiat in gura (humorului) si pe care le repeta tot de pe atunci (un scâncet).

  34. Dl.Goe said

    La multi ani Ro-mânia!

    La multi ani vorbitorilor si cititorilor de limba românå care vor da cu ochii de acest mesaj. Sa privim inainte cu Ro-mânia.

    Ia mai mânati måi !

    • Radu Humor said

      Tu chiar n-ai nimic sfânt în tine ?!
      Nu-ţi poţi stăpâni nici azi …mânia ?!

      Mână-ţi plozii, sau părinţii, dacă ai asemenea apucături…. mârlăneşti !
      Cu maidaneza, pe post de ciobănesc😉

      • RALG said

        Pentru limbric, limbricii sunt sfinti. Nu domnule. n-avem limbrici.

        P.S. Admirabuile stradaniile limbricului de a se româniza. Chiar inainte de a se umaniza. Incepe si el cu ce i se pare mai usor. Spre rusinea acestui popor… care multe asemenea anelizi con-tine. Succes limbricule. Si la multi ani si tie oriunde te-ai afla.🙂

      • Dl.Goe said

        @Radu Humor – Limbricul cu tricolor!

    • Stely said

      La mulţi ani românasilor, oriunde v-aţi afla !

      Emotionant! Nu stiu ce ati simtit d -voastra, dar mie mi s-au umezit ochii …

      • Dl.Goe said

        La multi ani d-na Stely. Multumesc.

        P.S. De parca nu erau destule enigme incuiate pe pamant, astazi, colac peste pupaza, a mai aparaut in frigider si fasolea cu ciolan. Vivat!

        • Stely said

          Vivat! Si cum , inca nu a disparut !?🙂

          P.S. Vad ca la „han” nici vorba de fasole cu ciolan. Nici mici, nici bere …
          Cred ca D’Artagnan este in greva japoneza .

          • Stely said

            PPS. In schimb, pe Arca lui Goe ca de obicei (in fiecare an) de 1decembrie” s-a dat drumul” la ninsoarea virtuala. Ma bucur .🙂

      • Dl.Goe said

        Intr-adevar miscatoare imagini. O reconstituire simpla si profunda a unor timpuri eroice.

        • Stely said

          Alte timpuri (moderne)si emotii ceva mai ponderate .

          P.S. La timpuri noi (moderne) si interpretii/ interpretele sunt pe masura .

          • Radu Humor said

            În schimb, iubitorii de asemenea kitchuri, întrec orice măsură !
            Nu mă refer la cele ce ajung şi până la XXXL….😉
            P.S.
            Parcă nu puteau găsi o altă melodie pentru a-şi promova jartelele de poponari ?
            Roşii, ca şi fundurile lor după consumarea actelor pe care până şi animalele se feresc a le face….
            Vai de coorul lor şi de capul vostru !:mrgreen:

          • Dl.Goe said

            Se pare ca dl.Radu Humor tine cu tot dinadinsul sa fie noua Marginale pe Arca lui Goe, precipitandu-se se ocupe locul ramas vaca-nt dupa retagerea in vaca-nta a d-nei Mecu. Se pare ca nu mai are spor prin alte parti (ca nu-i mai prieste limbricului nici macar balega de bizon) si-si cauta culcus pentru iarna, patriotul nationale. O tara trista plina de humori. Ce e drept e drept, ii este celei retrase un inlocuitor pe masura. Troll-ul surogat, limbricul suparat.

          • Dl.Goe said

            @Stely – Interesanta incercarea propusa, dar parca mai reusita mi se parea aceasta:

          • Stely said

            Da, mai ales ca au curs (si )lacrimi pe obrajii doamnelor.
            P.S. Nu stiu , mi s-o fi nazarit sau o fi” vorbit ” subconstientul meu ? Am impresia ca mai era ceva .Adica aici: Interesanta incercarea propusa, dar parca mai reusita mi se parea aceasta. A mai fi fost … „sub forma de manifest ?” sau …

          • Stely said

            Hopaa ! ” Marfa proaspata” pe blogul marginalia … !! 🙂

            https://marginaliamarginalia.wordpress.com/

          • Dl.Goe said

            Hop-si-asa:

            Marfa proaspata, sortimente vechi, expirate, demodate, desuete, pentru fete cucuiate. Dar, in subsidiar tot aflam câte ceva nostim. De ex, aflam ca d-na M..u, ar fi realizat si acceptat ca este oaie. Conditia ca sa accepte aceasta i-postazå fiind aceea ca da, este (si accepta sa fie) oaie dar numai si numai daca i se da voie sa treaca drept oaia neagra, cea mai cu moţ din HUVACA. Ţigaia moţată. Acuma de… are si motive sa se considere aparte intrucat printr-o munca de o viață asupra propriei ființe și a limbajului (he-he) a ajuns indubitabil în contact cu profunzimile Sinelui, si cu fundamentele Lumii. Locuri unde totul este „complex” de simplu, si unde snobii trufași nu am cum ajunge (pierduti in inutil de complicate alambicări goale de continuţ) ceea ce si explica de ce nu inteleg gandirea si profunzimea d-ei (considerand-o de prosti, ba proasta, ba nebuna). Asta cand nu sunt d-lor pur si simplu rău intenţionati marginalizand-o inadins, fiindca d-ei, prin simpla prezenta in zona, le amininţă pozitiile pe soclurile pe care sau urcat, abuziv (ca genii cu hachite, guru etc), si de unde predica catorva curteni pe care au reusit sa-i zapaceasca, ideea unei superioritatii absolute. Trebuie musai sa fi prost si/sau rau ca sa nu-ti placa anturajul oii de Bucovina.

            Totusi ar fi de zis ca pe mine unul ma uimeste versatilitatea si usurinta cu care acest troll al propriei prezente in HUVACA, reuseste sa schimbe unghiurile de atac, afisând mereu convingerea ca fiecare dintre acestea este corect, eficient, justificat. Cand incearca sa vorbeasca abstract, tragand concluzii (chipurile) generale despre relele care se intampla in lumea virtuala, si despre nefericitii care le comit, se vede cel mai bine ce parere are ea despre ea si cum anume se straduieste sa fie vazută. Ideea ca asemenea dorite perspective asupra sinelui său ar fi fiind vandabile, plauzibile, că ar putea sa-si gaseasca cumparatori (altii decat vreun cuc sau vreo contesa de varaza-albastra) este absolut induiosatoare, dand dimensiunea distantei dintre realitate si dorinta. O asemenea distanta apreciabila numai o minte extrem de ingusta n-o poate percepe, acceptand sa se faca de râs prin tentative reluate insistent, obsesiv, in incercarea de trece drept un intelept, un intelectual rafinat, subtil, perspicace, simplu, superior, in atingere cu esentele lumi, in felul oamenilor mari… Ciudata fiinta pare sa fie convinsa ca este ceea ce mimeaza, si ca imitarea tonul folosit de catre „oamenii mari” este ceea ce-i da o anvergura asemanatoare.

            Uluirea d-ei, fata de incapacitatea spectatorilor intentionati de a vedea, remarca si accepta ACEASTA „EVIDENTA” este sincera si coplesitoare, si pe cale de consecinta la fel ii sunt furia si disperarea. Sufera de aceeasi boala cu proorocul de la Corabia, dar parca in cazul sau neantul îi este inca si mai adânc. Greu de spus care fanfaron e mai mare: d-na M..u sau dl. Abâl…u. Nu stiu daca aceasta boala este contagioasa (nu cred) dar mi se pare posibil ca vecinatatea indelungata cu proorocul s-ai fi dat convingerea ca e OK sa te manifesti asa, facand-o sa se lase (fara rusine) in voia bolii. Inainte de a-i fi fost discipol lui AVP (regele hyperspatiului), parca avea mai mult bunsimt, si parca se abtinea sa-si dea in petec ca acuma, cand, intrecandu-si maestul, este foarte mandra de sine si de valoarea pe care si-o stie ca pe apa. Pana acuma am aflat ca cei rai, prosti, tufasi etc., nu-i accepta statutul dorit din cauza ca sunt incapabili sa accepte (de frica) gandurile d-ei care sunt ALTFEL, DIFERITE, OPUSE de ale lor, ori din cauza unor limitari intelectuale, avand minti complicate inutil, incapabili sa inteleaga lucruri SIMPLE si SIMPLITATEA lumii si a universului, pe care dansa le ilustreaza armonic prin gesturi, vorbe, atitudini, discursuri, maxime si aforisme oferite „gratuit”, semenilor nerecunoscatori.

            Citindu-i panseurile (nascute preponderent ca reactii la patzaniile avute pe Arca lui Goe) ai impresia c-ai avea de-a face cu un inger care zboara pe deasupra lucrurilor si pe care le inunda cu lumina pura izvorata din aripile-i albe. Cum sa nu te umfle râsul? Acuma noi putem sa râdem mult si bine (de răi ce suntem; se va decreta ca râsul nostru este un rânjet), dar nu trebuie sa uitam ca postările de pe modestul sau blog primesc LIKE fără ca d-ei să fac eforturi deosebite (Şuşu, cucu si cu doru plus cea care cânta), ca are un număr egal cu cel al lui Goe de „abonați”, iar când (se incordeaza si) le duce pe FB au succes. Deci e valoroasa. Foc. QED.

          • Stely said

            Mai trebuie adaugat ca sunt si o multime de comentarii „faine”, ca sa nu mai spuna Dl Goe ca dansa nu are nici un comentator la blog. Ce-i drept i-a transportat „fain” de pe facebook , tot asa , sa vada lumea cât este de apreciata.
            Acum, sa nu va asteptati ca va pricepe ceva din meta-textul d-voastra. E prea complicat- plin de ironii , umor fin , satira , analiza psihologica si prea multa …filozofie. 🙂 Sa nu va mirati, deci, ca dansa il „citeste” pe Dl Goe numai din ceea ce „vede” in stele sau pe deasupra lor… 🙂 Il asociaza cu oricine , dupa criterii numai de dansa stiute, si nu cum ar fi mai „simplu”- in fctie de ceea ce scrie si ( mai ales) cum scrie. Cat de greu (complicat) sa fie sa-l intelegi pe Dl Goe ?
            P.S. Nu stiu daca ati reusit sa vedeti filmul „Sfera” … M-as intreba ce ar fi facut marginalia … daca ar fi fost psihologul din echipa ce a fost aleasa sa studieze sfera ?

          • Dl.Goe said

            N-am avut inca ragazul sa vad „Sphera”, Sper sa am ocazia sa-l urmaresc in acest weekend. Este un film pe care descrierea d-voastra si numele actorilor din distributie il recomanda pentru vizionare. Va tin la curent.

          • Dl.Goe said

            @Stely – cred ca pe d-voastra va injura sublima/ta creatura in gandul sau (matinal), suparata foc pentru ca nu reuseste deloc, deloc sa va dovedeasca. Stand in jur, va injura, zicandu-va practic, mai pe ocolite (ca asa sunt caile Domnului) si cu „elevare” si evlavie de vulpe, cum c-ati fi manipulatå. Dovada fiind aceea ca nelasandu-va manipulata de dansa inseamna ca sunteti manipulatå a de altii. Logic, nu? De cine? Haideti ca e simplu. Idoli gaunosi.🙂

            Aforismul/Aberatia zilei: „Avem nevoie de o educație care să stimuleze, să dezvolte inteligența creativă, capacitatea de apreciere a persoanelor și a situațiilor, simțul moral, dacă dorim să trăim într-o lume normală.” – semnat d-na Mecu (intelectuala din Voluntari), asa dupa cum „Dragostea e un lucru foarte mare” (semnat Ghitza Popandau).

            Reforma invatamantului in Romania a ramas singura cale prin care vom ajunge candva (in generatiile ce vor veni) s-o apreciem på tanti Mecu, la adevarata valoare. Abia atunci vom trai intr-o lume normala. Parca l-am mai auzit pe unul (tot mesianic, de aceeasi factura cu marea d-na M..u, dar rege) care perora normalitatea care s-ar instala in societate, patrie si natie, numai si numai cand maretele-i texte basinoase vor fi introduse in programa scolara de la gradinita pana la facultate, pentru a-i ilumina pe con-cetateni. Altminteri nu. Stiti presupun ca nici insusi Isus Hristos n-a fost apreciat de contemporanii sai, rai si ignoranti, care l-au oropsit. Istoria se repeta. Iata ca si cele doua mesii ale noastre patesc la fel. Analogia este frapanta deci acesta este ADEVARUL. Si calea. Propun ca de data aceasta mesie sa fie Mecu, ca-i o doamna. Asa ar fi corect politic.

            Nu stiu altii cum sunt dar pe mine unul asemenea clovni reusesc intotdeauna sa ma binedispuna. Citindu-le textele, liber de orice constrangeri, texte asezonate cu (ah) „argumente raționale”, nu se poate sa nu izbucnesti in râs vazand ce le mai poate båsi mintea, pentru a se lua in seama.

          • Stely said

            „Nu stiu altii cum sunt ….”
            Si eu sunt la fel… dar marturisesc ca nu totdeauna din cauza celor doi clovni. Cateodata sunt derutata, uimita, contrariata de situatia penibila in care se afla si de care nu-si dau seama. Zau, mi-e si rusine de situatia jenanta in care am fost candva. Insa, la momentul acela, parca nici unul dintre ei nu se prostise in asa hal . Bunaoara, doamna CMM nu prezenta nici un semn de prosteala. Cred , totusi, ca eu sunt de vina.😦 Daca as fi ramas la „locul ” meu nu s-ar fi intamplat absolut nimic. Dar, ghinionul lor ! Asa ne-a fost „scris” sa se intample . Vom vedea (viata va stabila) in final cine a avut dreptate. Asadar, fiecare va ajunge la adevar pe riscul lui, cu intuitia lui , din dorinta si prin putintele lui.

  35. Gură Cască said

    Domnule, doamnă,

    Îmi permit să vă spun că dați prea multă importanță unei persoane pe care nu o apreciați, chiar dimpotrivă.🙂
    Ce vă pasă? Ignorați-o!
    Cărați aici texte, idei, linckuri de la ea. Uneori, o vizitați. Vorbiți mult, prea mult și insistent dspre ea. De ce?
    Induceți senzația că vă atinge tare, că vă doare tot ceea ce spune și că vă străduiți din răsputeri să vă apărați un teritoriu pe care îl simțiți ca fiind amenințat.

    Căutați subiecte de artă, filozofie, știință, literatură despre care să discutați și veți avea mai mult folos!

    Imaginea domniilor voastre va avea și ea de câștigat. Așa, sunteți un pic comici.🙂

    • Dl.Goe said

      Continuati sa folositi cu bolnava acribie aceleasi chei gresite pentru a interpreta ceea ce cititi. Nu am ce va face. Sunteti bolnava de sine, de importanta si måretia fiintei, prizoniera definitiv acestei paradigme-speranta care va impinge sa o adoptati ca pe o concluzie-certitudine. „De ce”-urile pe care mi le adresati sunt pline de speranta si repros:

      Sunt importanta, sunt importanta, iata dl.Goe imi dedica lira sa, in permanenta, fara oboseala, ma vede pretutindeni, ma urmareste si ma vorbeste, ma aduce pe Arca si etc… „ – asta e speranta, „dar nu vrea sa recunoasca acest lucru – acesta e reprosul – , e timid, e rusinos, ii e teama de mine”.

      Odata esuata in aceasta vågåuna nu mai e mare lucru de facut. Ideea ca s-ar cuveni sa ne dati sfaturi pentru ce activitati alternative ni s-ar potrivi pentru a avea „folos” de „castigat” in imagine, este natural. Vine de la sine… In mica lume a vågåunii egoice in care ati cazut, va apare fireasca… iar nu ridicola, rizibila, comica. De unde si comedia de care vorbiti.

      Asadar fiti pe pace. Nu va dau nicio importanta (n-as avea de unde (sic) si, mai ales, de ce). Nu va iau in seama. Catusi de putin. Nu-mi pasa de personajul pe care-l pompati de zor in HUVACA (cu atat caraghioasa speranta). Va ignor. Serios. Credeti sau nu, nu conteaza. Ceea ce incriminati domnia voastra c-ar contrazice enuntul de mai sus sunt simple erori de perceptie care va apartin. In realitate sunteti pentru Arca lui Goe un simplu prilej de vorba, ca oricare altul. La fel de bun precum Radu Humor de ex. Gestionam ceea ce avem de gestionat, risipind toate resursele disponibile alocate „managementului” Arcei, pe lucrurile disponibile pe Arca, acelea care sunt. Astea sunt cu astea defilam. Nu ne plangem, nu ne mandrim. Cand e Radu Humor vorbim despre „Radu Humor”. Cand e „Mecu” vorbim despre Mecu. Iluzia c-ati fi bagata enorm in seama sau ca ati produce atingeri tari (ah, nebuno, ma dor de crudul tau amor a pieptului meu coarde), provin din imrejurarea ca, spre norocul d-voastra, sunteti cam singura prezenta disponibila in context, singura care se ofera constant ca ofranda ce se sacrifica (in van – cu scopul de a-l demasca pe „goe”, daca nu poate in privinta „identitatii” (D-zul ei de viata, ca v-a facut mama fara noroc) atunci macar in privinta „caracterului” (abject caracter)). Singura importanta este cea pe care singura v-o dati si pe care tineti sa o etalati. Odata etalata o considerati un dar de la altii. Dorinta de a-i elimina pe altii de pe aici, vine tot din iluzia ca asa veti obtine mai multa importanta si mai multa atentie din partea d-lui Goe. Chestii, socoteli, mecuisme… Sarmana creatura. (V-am spus ca-mi sunteti simpatica). Ia ramaneti d-voastra (asa cum ati promis de o infinitate de ori) in umbra, retrasa, sau dusa cu totul (poate aveti treaba si va retin, poate nu aveti si nu va mai retin) ca sa vedeti ca paguba e-n ciuprci, si ca Arca va face ce a facut intotdeauna: va folosi prezentele oarecare din context ca pretexte de vorba despre „artă, filozofie, știință, literatură, psihologie, stiinta, religie, Dumnezeu, oameni si alte nimicuri, ori chiar despre Nimic in general, etc, etc”, totul la nivel HUVACA, fara pretentii. Daca ati avea abilitatea sa priviti, sa intelegeti si sa acceptati ceea ce e de inteles, ati remarca ca prezenta d-voastra este aici un zgomot, un factor minor care perturba lucrurile care se intampla natural, firesc pe Arca lui Goe, chiar si cand (sau mai ales cand) ceea ce se intampla este nimic, amnandu-le un pic, nesemnificativ, imbogatindu-le cu ceea ce Arca poate converti din zgomot prin ordonare cu…vânt. Faptul ca la sugestia d-nei Stely am comentat subiectul „Mecu si productiile sale”, chiar dupa ce v-ati trambitat (a opta oara) retragerea, nu poate fi invocat ca „slabiciune” a argumentatiei, intrucat, evenimentul nu se incheiase. Faptul c-ati cascat iarasi gura sa comentati este doar unul dintre detalile care confirma acest lucru. Normal ar fi sa faceti ciocu’ mic si sa ne dati sansa sa impachetam episodul, pentru a i se putea consemna incheierea, oricat de mare v-ar fi obsesia, dorinta, disperarea. Haide, stiu ca puteti. Cat mai aveti de gand sa stati pe aici cu „gura cascata”, etaland o lueta obosita si un cer negru?

      De nu veti putea iarasi nu-i bai. Comedia va continua.

      • Stely said

        Aha, inteleg ca doamna „marginalia non turpia este si Gura Casca”.
        Pai in conditiile acestea nu cred ca mai are sens sa afisez comentariul meu.
        Totusi, fiindca i-am cerut o clarificare ma gandesc ca ar fi bine sa-l trimit spre afisare . Iata -l :
        @Gura casca ,
        Banuiesc ca eu sunt „doamna” careia v-ati adresat si pe care ati atentionat-o ca va viziteaza („uneori”) ca vorbeste( „prea mult si insistent”) precum si ca s-a „carat” cu textele , ideile si linkurile de pe blogul d-voastraa, etc.
        Daca este adevarat marturisesc ca ma puneti intr-o mare incurcatura. Asta intrucat nu am cunostinta ca v-as fi dat d-voastra( doamnei/ d-lui) Gura Casca, vreun fel de atentie. Dupa cum vedeti nu am facut decat sa popularizez blogul doamnei „marginalia non turpia.” Prin urmare, inainte de a va raspunde la interpelare, v-as ruga sa precizati, cine se ascunde sub nickul „Gura Casca”?
        Daca sunteti „marginalia non turpia ” voi fi dispusa sa clarific cateva din chestiunile invocate , dar pentru asta va trebui sa acceptati mai intai ca sunteti(si )”Gura Casca”.

        • Dl.Goe said

          O imensa si perpetua gura cascata prin care se intrevede o minte-ngusta plina de carii, de care-i atarna (spanzurat) omuletul, bietul omulet (fiinta-i) care este, o lueta ludica, ce se vrea (vai) provocatoare (plina de erotisme) in felul mustind de dis/gratie in care (i) se z-bate d-nei in gât, la marginea cerului negru al gurii cåscate, vågåuna din care tot iese si nu se mai termina de iesit d-ei insasi, pedeapså crunta data libertatii de exprimare si de opinie in HUVACA. In HUVACA, acest nou turn Babel, in care nu numai limbile au fost incurcate ci si mintile, dimpreuna cu pseudo-mintile, precum cea a acestei biete fapturi care si-a iesit din minti cine stie cand, de cand isi tot cauta fara rost, rostul. Pe care si asa, care va sa zica ca, nu-l are. Insistenta cu care si-l cauta taman aici pe Arca lui Goe este (cumva) ingrijoratoare avand darul de a ne pune pe ganduri. Nu-i de-a buna si nu poate fi un motiv de mandrie ca atragem si mentinem asa ceva aici. Dar, in fine, nu-i nici singura si nici cea mai grava dintre carentele cu care ne con-fruntam ca intretinatori de Arca. Cica c’est la vie. En rose. Apropo de vinul roze produs la vie pe colinele din jur.🙂

          • Stely said

            Hmm, trebuie sa-mi fac mea culpa pentru neatentia, sau habar nu am ce a fost (poate orbul gainilor) fata de tema zilei de ieri – „1 Decembrie -Ubi bene, ibi patria”- scrisa frumos si la obiect de domnul D’ Artagnan. Abia acum am citit-o, desi cand am scris ce am scris despre „han” tema era deja acolo. Rusine sa-mi fie ! Da, a scris cu duiosie, dar si cu oarece ironie despre toate cele traditionale . Asta ,cu fasolea si carnatii, nu prea ma atrage. A cui o fi fost ideea s-o lanseze ca brand national nu stiu prea bine . O fi buna la masa omului, dar facutul ei in piata publica,de ziua nationala , sa se inghesuie bietii oameni (pensionarii) ca la pomana ma indispune. De ziua nationala lumea trebuie sa se distreze , nu sa vina special pentru fasole si carnati. La Han da, dar nici acolo parca nu s-a veselit nimeni, asa cum ar fi meritat numele si renumele hanului muschetarilor.
            Of, as vrea, de dragul temelor scrise de domnul D’Artagnan, sa dau si eu din cand pe la han, dar nu ma simt in largul meu. 😦

          • Dl.Goe said

            Nu aveti niciun motiv sa nu va simtiti in largul d-voastra la Han. Ba dimpotriva, as zice. Ar trebui sa acceptati provocarea de a comenta intr-un mediu in care nu va ia nimeni apararea si in care nu sunteti de-a casei. Ma refer la comentarii, normale, asezate, nu scurte interventii „de pedepsire”, urmate de retrageri strategice. Tot ceea ce ar putea crea disconfort la Han si/sau aiurea se poate ignora cu brio sau poate fi tratat cu alte masuri potrivite. Nu cred sa fie vorba despre ceva ce nu v-ar fi la indemana. Este parerea mea sincera.

          • Stely said

            Voi vedea ce-o fi, cum o fi mai incolo… Pana atunci ii ofer( aici) de ziua nationala , cadou ( tot) o bicicleta…cu racheta . : 🙂

      • Stely said

        Trimisesem un comentariu dar vad ca nu s-a afisat. Astept putin sa vad daca nu cumva a intrat la spam. Daca nu este la spam, nu-i nici o pierdere. Voi face altul , dar nu stiu cand.
        A, am vazut ce s-a intamplat . Cred ca din greseala sau din neatentie am modificat adresa de e-mail.

  36. Radu Humor said

    Mda !
    După ploaia de înjurături, uşoară fulguială…
    Care, musai, se lasă încet de 1 decembrie.
    Şi din nou ploaie.
    De greşeli, de tas tare enervante, dar nu chiar ca adevărurile care picură precum picăturile chinezeşti dinspre alte zări spre ni micul preţios de pe arcă !
    Şi să te ţii răspunsuri …
    Care de care mai „sclipitoare” ( până la urmă, rămase de căruţă😉 ), de zici că a coborât vreo galaxie pe pământ şi nu doar Stely, maidaneza ce aduce în greutate, cu o galaxie. Ceva mai mică însă, să nu scufunde cu totul în penibil epava cu cap de mort la propriu, în loc de zdreanţă-n vânt, când la proră, când la pupă !
    Des şi-nvârtoşat, coorul de (fost) bărbat a cârmaciului ce duce găoacea, ca pişatul boului, spre finalul showului .
    Probabil, de aici şi senzaţia apă sătoare de (z)batere a apei în piuă, manoperă devenită oarecum obligatorie, când nimic nu ai a spune, vorba Cuiva.. !
    Umor involuntar cît încape ( şi are unde, că-i vorba de Mata Hală😉 ), ceva sclipiri şi jocuri de cuvinte de-acum uşor previzibile din partea Ţiitorului de (b)Arcă şi de (h)Ârcă, ce dă cu limba după Băsescu şi cu barda după musafiri !
    Un peisaj dezolant, din care, respiri uşurat, doar când ai evadat ! Şi ieşi din …păcat ( nu te-ai aşteptat ?!😆 )

    P.S. Foarte nostim unul dintre nickurile alese…
    Dar, mă rog, dacă aşa-i place😉
    Dar şi mai nostime încercările maidanezei de a se ridica la înălţimea lui Goe !
    Trozneşte din toate încheieturile ( la volumul ei, invers proporţional cu cel din cutia ucraineană , nici nu-i de mirare), dar nu se lasă !😆
    Şi uneori îi reuşeşte :
    Devine mai comică decât cârmaciul, obligat de împrejurări să-i mai arate gârbaciul.
    Mai ales când dă să sară peste cal, dar se înţepeneşte de fiecare dată, plină de satisfacţie, sub el !
    Păi, cum altfel ?! N u se poate 😳

    • Radu Humor said

      „Of, as vrea, de dragul temelor scrise de domnul D’Artagnan, sa dau si eu din cand pe la han, dar nu ma simt in largul meu.😦 ”
      😆😛😆😛
      Vorba cântecului :
      Off LOL, of mor, nu mă lăsa puişor !
      Păi de unde să-ţi facă Goe rost de atâta larg, că nici Dardanelele nu-ţi permit să te întorci ( fără stricăciuni😉 )de pe o parte pe alta !:mrgreen:
      Eşti largă rău, madame ! Sau tovarăşe, cum îţi plăcea să ţi se spună în tinereţe… Acum vreo 70 de ani😉
      P.S.
      – Vai dragă, îi zice o activistă, aşa mai purie, alteia cam de aceeaşi vârstă :
      – Când eram mică, aşa cam de vreo trei-patru anişori, ştii că era să mă calce o maşină ?!
      .- Poate vreo diligenţă cu cai dragă, că pe-atunci nu erau încă maşini …🙂

    • Dl.Goe said

      Vedeti d-na Mecu, si d-voastra suteti la fel ca si limbricul acesta de/numit Radu Humor. Si el ca si d-voastra. Vizitele pe Arca ii stimuleaza dorinta de a fi creativ, de a produce literatura, umor, chestii, socoteli, parându-i-se ca-s lucruri simple, la indemana. Ce mare lucru? Cateva clisee insailate, cateva poante (tâmpe) si alea plagiate, mârlanie cat cuprinde, agresivitate, spaime, obsesii, redundante, prejudecati, niste pre-cautii… si gata cu creativitatea. Done. Ca si d-voastra si el se lasa apoi pe spate incantat de ce a reusit sa oua literar: oua de limbric. si apoi sa se mire sau sa se indigneze de faptul ca nu-i considerat interlocutor. Revoltator. Strigator la cer. Nu? Si se mai spune ca Arca lui Goe incurajeaza libertatea de exprimare. fara discriminare intre specii. Aiurea, camarazi, aiurea. Discriminare, ar zice limbricul-flasneta. Cu tricolor.

      P.S. Ma Radule tu si ca limbric esti prost. Cu siguranta ca majoritatea limbricilor sunt mai destepti decat tine. Sansa ta ca sa te poti imbarca ar fi sa te accepte d-na Mecu ca sot… virtual… Ceea ce s-ar putea sa se intample (n-ar fi prima oara si va potriviti ca jivine), dar fii atent ca-i rea de gura si n-are nicio zestre. Doar pretentii.🙂 Intelectuale. Vezi sa nu te marginalizeze… in cuplu.🙂

  37. RALG said

    De-di-ca-tie… A se asculta cu calm si detasare:

    • Dl.Goe said

      On Topic: Pe Certocratia se discuta liber despre libertate. Un soi de con-valescenta. Usor of topic, usor distopic… La nivel de neamtu tziganu. Probabil ca in pofida aparentelor evidente, termenul „certocratie” sugereaza ca la con-Do certitudinile sunt inca la putere. Totusi senzatia este ca s-a stins faima falnicei Venetii… Sfarsit de sezon. Oricum in aceasta peroaada a anului, in mod normal se merge la Aruba.

      • Gură Cască said

        Domnule Goe, nu obosiți survoalând și corectând mereu, fără odihnă, greșelile tuturor știutorilor de carte? Nu trudiți prea mult preocupându-vă de viețile particulare ale domniilor lor?

        Mi-e că vă suprasolicitați, vă anemiați, vă doboară vreun morb și ar fi mare păcat pentru cultura asta mică a noastră!
        Nu văd cine v-ar putea lua locul. 😦

        • Dl.Goe said

          Ooo, nu, stimata Gura Casca, nici vorba. Mai degraba pe d-voastra o sa va doboare efortul de ne urmari si admonesta cu asiduitate pe noi, cei survoalând și corectând mereu, fără odihnă, greșelile tuturor știutorilor de carte (ce carte?), achitandu-va in acelasi timp (!!!) de sarcinile cu care v-a insarcinat destinul (ca alticineva n-ar avea cine): educatia tinerilor („in real” si in HUVACA, M..u), tratarea pacientilor (nebuni de legat de vreme ce va sunt pacienti), scrierea de carti🙂 , scrierea de articole🙂🙂 , propunerea de reforme (sociale, morale etc, etc), cararea comentariilor de colo colo (paspa in cap) si multe, multe altele. Prodigioasa, prolifica, fertila, perspicace, efervescenta… Pacat ca diversitatea ampla a activitatilor postate in favoarea umanitatii v-au fortat sa va abandonati prietenii, poeti talentati, vizionari… Si inca in favoarea cui?

          P.S. Stimata Gura Casca, comentariilor noastre despre textele certocrate domnia voastra le replicati cu un text in contra „persoanei”, intr-o maniera specifica, marginala, de troll mustind de umori si resentimente. Sa va fie de bine. Continutul faptului si faptul ca tineti sa va manifestati asa, aici, spune totul despre caracterul peren si despre starea in care v-a ajuns faptura. Credeti ca mai era nevoie?

          • Stely said

            Referitor la topicul depre libertate „dezbatut” pe blogul certocrat ar fi de zis ceva de bine, in sensul ca Dorin Tudoran si-a adus , totusi, aminte ca ar fi bine sa se discute despre libertate (acum , in decembrie). Mi s-a parut insa destul de plictisit, fara vlaga. Biata „Liberta”- o dorinta egoista , o dragoste fara inflacarare.

            Libertatea se află in rigoare,
            rigoarea se află în libertate.

            Un posibil sens al libertăţii : să nu dai
            atenţie la nimic, dar să te laşi cuprins
            şi purtat de atenţie. Altfel spus,
            nu poţi da cu împrumut ceea ce nu ai.

            Teoreme poetice – Basarab Nicolescu

            P.S. Doamna „Gura Casca ” si-a dat iar in petec. O fi vazut oare tema „despre prostie”?

          • Dl.Goe said

            Exact despre blazare si lipsa de vlaga am vrut sa-i atrag atentia prea cinstitului cititor citit si unic al arcei lui Goe, vizavi de vechiul nostru amor virtual: Certocratia la purtator. Apatia in care a decazut acest loc (atat de viu alta data, da, da a fost o vreme cand intelectualul Dorin T., americanul, nu cenzura si nu modera pe nimeni) se datoreaza in buna masura lipsei de libertate, constrangerilor pe care apropitarul le-a tot sporit in incercarea de a-i forta pe vizitatori sa intre in patul lui Procust, pentru a fi toti dupa tipicul d-lui Tudoran cel de azi (…), fost dizident, fost poet, jurnalist, intelectual etc, etc, etc. Ironia soartei face ca discutia esuata despre libertate (vorbe frumoase) propusa azi sa gaseasca un loc (aproape) gol, in care s-au consacrat ca standard certocrat ganditorii Dezideriu Dudas si Neamtu Tziganu.

      • Dl.Goe said

        Valeu, con-fidenta conului Dorin a intrat pe fir. Din marea-i de conexiuni cine stie cui v-a face con-fidente deconspirand faptul ca l-am fi „calomniat” pe con, preocupandu-ne de „viata lui particulara” (wow), in loc sa ne ocupam de clienti in ordinea solicitarii. Aceasta „mecu” sta de atata vreme la coada, cu gura literalmente cascata, doar, doar i-o pica ceva, iar noi ne apucam cu perfidie de tratamente preferentiale peste rand. Inadmisibil. Revoltator.

    • Stely said

      @RALG,
      Multumesc pentru „De-di -ca-tie,” desi sunt convinsa ca nu am fost singura vizata. Tema, modul cum a fost prezentata (umor, ironie , autoironie, exemplificari , paliere (domenii) multiple , etc. au fost extraordinare M-am amuzat , am râs ( de una singura) despre situatiile caraghioase (prostesti) in care m-am regasit si eu . Nu in toate, desigur. Ba dimpotriva, m-am bucurat ca nu au fost prea multe .🙂 Cert este ca o anume introspectie a fost benefica si necesara. Spuneam ca tema a fost „atacata” pe multiple paliere (originea cuvantului, semantica, stari de fapt etc..) dar consider ca a mai ramas cate ceva de spus.
      De exemplu nu a spus nimic „despre prostie” d.p.d.v. ontologic : „ontologia prostiei. ” Cu atat mai mult cu cat dumnealui este si filozof .
      Dar nu-i nimic, stiind unde sa caut, m-am gandit ca ar fi bine s-o fac eu cu niste citate . Iata :

      Cea mai bună ilustrare a catastrofei
      ontologice a prostiei – căderea lui Lucifer,
      aceasta bestie dezgustatoare a prostiei,
      deghizat în făptură de lumină .
      De ce catastrofa ontologică a prostiei
      a scăpat până astăzi atenţiei
      metafizicienilor teoreticieni ? Poate
      pentru că, în mod involuntar, asociem
      „bestie” si „prostie”. Bun motiv…

      Diferenţa dintre om şi dobitoc: omul este
      o creatură a universului, pe când dobitocul
      este creatura omului.Semn al libertaţii
      suverane a omului . De aceea Pământul
      poate deveni imperiul prostiei.

      Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

      • Dl.Goe said

        Desigur ca maestul Plesu n-ar fi putut epuiza fascinantul subiect (loc berechet si pentru alti ex-egeti), dar a punctat admirabil cateva dintre cele mai comune forme de manifestare a prostiei, atat de comune incat se confunda cu starea normala. Apropo cunoasteti vreo persoana normala?🙂

        • Stely said

          Au , nu stiu … de exemplu va intreb si eu , in ce categorie s-ar incadra persoanele cu un grad mare de inteligenta, cultura ( politica, economica, stiintifica, filozofica , literara, muzicala , sport etc ) plus performanta exceptionala , precum si o sanatate psihica fara cusur. Sunt ele „normale” sau nu ? Spre exemplu, domnul Plesu e normal sau anormal (exceptional)…dar Dorin Tudoran ? 🙂

          • RALG said

            Oameni fiind, fiiecare dintre noi isi poate incorda oricand intelectul pentru a estima (gratis) cate parale face un altul, un oricare altul, danndu-ne cu presupusul despre valoarea, normalitatea sau exceptionalismul aceluia luat in colimator. Ceea ce este cat se poate de firesc atatat vreme cât nu incercam sa-l si vindem la pretzeul evaluat pe acela. Acuma intrebarea d-voastra (perfida in naivitatea ei cautata) nu e simpla, caci nu precizati daca vizeaza clipa sau intregul. La cine va referiti? La instantele strict actuale ale celor doi (Plesu si Tudoran)? Sau la entitatile istorice omonime? Caci conteaza si s-ar putea sa ne iasa raspunsuri diferite. Intrucat acuma n-avem vreme sa tratam pe cazuri, promitem ca vom re-veni asupra cestiunii intrebate, amintind insa de pe acum, dupa cum (si) dl.Goethe spunea ca (doar) „moartea transforma orice viata in destin”. Pe scurt insa (in avanpremiera) va pot spune ca nu, nu sunt normali.🙂

          • Dl.Goe said

            Aş reveni niţel asupra „întrebării”, d-voastra despre incadrarea d-lor Pleşu si Tudoran in limitele, normalului, anormalului si/sau ale exceptionalismului (ignorand insa criteriile propuse de d-voastra, care nu par a-i viza pe dânșii, in mod special), din perspectiva subiectivă, particulară a d-lui Goe (anonimul, oarecarele, nimeni), revenid la promisa tratare pe cazuri. Referindu-ne stric la persoanele actuale, asa cum (ne) apar ele, ca prizoniere ale clipei, desprinse de trecuturi, istorie, desertaciuni, as zice (cu toata pretuirea, consideratia si respectul) ca avem de a face cu doua persoane, si (mai ales) personaje, normale, epuizate, care si-au dat deja masura valorii, care traiesc din amintiri si despre care nu ne asteptam sa mai fie capabile a fi in stare de vreo surpriza notabila, de vreo creatie, fapta, gest, vorba importanta, semnificativa, sau realmente remarcabila. Doua persoane care si-au cam trait traiul si si-au mancat malaiul. Adica doua persoane aduse de timp la conditia (umana) de normalitate. Totusi daca la dl.Tudoran (conul Dorin) ajungerea in aceasta stare este insotita de frustrari, de blazare, de resemnare, nemultumire, resentiment, revolta si de reactii pe masura (ceea ce-l fac in buna masura anost, plictisitor, milog si antipatic, dansul fiind actualmente un mofluz incurabil care tot cere ceva ce i s-ar cuveni (nu se stie ce) si care i se tot refuza) despre dl.Plesu (nenea Andrei) nu se poate spune asa ceva. Desi (aparent) dâsul are pentru sine pretentii mai putine de la lume si mai putine reprosuri de facute acesteia, la nenea Andrei se intrevede ca in fapt d-lui are despre sine o impresie mult mai buna decat are conul Dorin despre sine, o „aroganta” interioarå bine tinuta sub control, ceea ce-l face sa se puna mai bine in valoare, sa fie volubil, viu, increzator in sine, simpatic, o prezenta agreabila si un personaj diligent in relatia sa cu restul lumii, atent sa nu fie prea obositor, prea repetitiv, previzibil, desi (ca si conul Dorin) traind din amintiri, nu face decat sa reia aceleasi detalii din trecut si sa le reinterpreteze, cu talent si adesea cu originalitate (de unde si nota de exceptionalism a insului actual, nenea Andrei, un domn bine, nu intelept (inca) dar jovial, cult, plin de tact si umor). Fiind constienti „de” sau intuind fragilitatea instantierii lor actuale, ca insi ai clipei, amndoi au decis sa nu (mai) umble singuri pe strda, preferand sa-si care in cårca (precum melcii) casa, istoria, emplema, stema, stima, reusitele, si intreaga pleiada de insi care vor fi fost pe drumul devenirii lor. Niste semna-tari. Sunt prin urmare persoane publice care se recomanda in grup, populatii de instantieri trecute, alaiuri ale sinelui, menite sa fie bodyguarzi ai din ce in ce mai fragilelor fiinte umane. Lasati singuri, pe strada, la gara, pe vreun blog, printre necunoscuti, anonimi, s-ar pierde, s-ar speria, ar intra in panica. Nu s-ar descurca. Prezentul lor, in fiecare clipa, in fiecare loc, identitatea, li se bazeaza, enorm de mult, pe trecut. Putin pe prezent. Imi amintesc cu multa nostalgie cat de simpatic si zglobiu era conul Dorin, cand inca tanar fiind (acum cativa ani, vreo 5-6) inca isi imagina ca se poate descurca (si chiar se descurca) singur (fara umbrele sale din trecutul de glorie impinse in avangarda), ingaduindu-si sa fie liber, la tzanc, la moment, in spatiile virtuale, bucurandu-se de libertate, fara a recurge la auto-ingradire prin „moderarea” altora (cenzura in toata regula pe care o practica azi). Apoi, la un moment dat, a intrat in panica si n-a mai vrut sa fie liber. Astazi vorbeste despre libertate (cu Dezideriu Dudas si Neamtzu Tziganul). Acuma trebuie spus ca nenea Andrei n-a fost niciodata asa de liber (din cate stim noi) precum a fost conul Dorin pe vremea cand tinea blog nemoderat.

            Dar, am vorbit deja cam mult despre insii clipei in dauna brand-urilor Plesu si Tudoran, a holding-urilor omonime, a fenomenelor istorice Plesu si Tudoran, inmagazinate in trecutul fiintelor de azi. Din aceasta din urma perspectiva (valida si aceasta desigur), avem fara indoiala de a face cu doua persoane exceptionale, exemplare, dotate, talentate, inteligente, de doi intelectuali remarcabili, care si-au castigat locul in istorie si in memoria colectiva. Care mai mult, care mai putin, nu este important acum. Si nici de insistat in directia aceasta (elegiacă?) n-ar fi, pentru ca cetatenii respectivi sunt inca in viata, nefiind cazul de tras concluzii finale. Cred ca ar trebui sa le uram sanatate si viata lunga in care sa se bucure de atentia publicului multa vreme de acum incolo, care public sa se focalizeze, judecand subiectiv, gesturile, faptele, vorbele, fiecarui ins al clipei, amânand cat mai mult momentul unei judecati prea retrospective, in care faptele bune facute candva sa le fie o garantie certă ca avem un ins bun, drept, dragut, incapabil de vreo fapta rea si de care fiecare comentator ar trebui sa vorbeasca musai numai de bine. Nu?

          • Stely said

            Hmm, am recitit textul si marturisesc ca m-am/ m-ati pus pe ganduri. Habar nu am de ce. Poate din cauza ca nu l’oi fi citit cu atentie (mi-o fi fugit mintea aiurea ?) sau au aparut asa, deodata, precum mancarea in frigiderul gol ?🙂 In orice caz ma bucur ca m-am intors la el si l-am citit din nou cu maxima atentie. Cred ca, daca cei doi corifei (Dorin si Andrei)ar trece din intamplare pe Arca lui Goe si ar citi textul „elegiac” (?) -mai de graba elogios -nu i-ar gasi nici un cusur, in ce priveste modul (corect, just) de creionare a celor doua ipostaze( „instantieri”). Ar spune (si d-lor) „mersi neica, mi-a placut !” 🙂

            P.S. Ati avut dreptate: nu i-am vizat pe dânșii,” in mod special”, cand am pus intrebarea – in ce categorie s-ar incadra persoanele cu un grad mare de inteligenta, cultura ( politica, economica, stiintifica, filozofica , literara, muzicala , sport etc ) plus performanta exceptionala, precum si o sanatate psihica fara cusur? Sunt ele „normale”… ? Ma gandeam in momentul acela la altcineva. M-ati prins !! 🙂

          • Dl.Goe said

            @Stely – Remarc de ceva vreme ca aveti o tendinta (inedita) de a face formal niste aprecieri valorice (personale) prin care incercati sa-l incadrati pe dl.Goe, in interiorul anumitor scheme si standarde valorice, la niste cote relative inalte, care cote trebuie sa fie musai in anumite vecinatati concrete, in care se afla repere publice, confirmate si recunoscute (acceptate de catre public), numai „bune” ca termeni de comparatie cu „dl.Goe”. Pe mine personal nu poate decat sa ma bucure faptul ca „productiile literare” ale d-lui Goe (pe arca) reuesc sa va creeze emotii de o anvergura comparabila cu emotiile produse de contactele pe care le aveti d-voastra cu textele si creatiile altora (recunoscuti si apreciati de public)… dar… va marturisesc ca as prefera sa evitam asemenea situatii. Presupunand ca pornirile d-voastra de a face astfel de aprecieri sunt sincere si inocente si ca va aflati in acelasi gen de relatii (sincere si inocente) si cu continutul aprecierilor, nu pot sa nu ma gandesc si la unele „detalii” colaterale. Dl.Goe este un personaj anonim care se detaseaza, nu numai prin anonimitatea sa, de persoana care-l propune ca personaj, ci si prin caracterul de „personaj”. Ceea ce face dl.Goe ca personaj (si altceva nici nu face, n-a facut si nici nu va face) nu ofera nicio certitudine despre competentele/incompetenta ori realizarile/nerealizarile persoanei. Orice speculatii sunt facute de catre spectatori pe propria lor raspundere (in accord cu intuitiile si dorintele lor personale). A face publice astfel de speculatii este insa riscant si in tot cazul inutil. Impresia mea este ca (in circumstantele date) d-voastra va doriti personal/mente ca dl.Goe (pe care l-ati „votat” in dauna altora) sa se dovedeasca (cu claritate) a fi alegerea potrivita, in ciuda celor cu care va aflati in „competitie” (si care formal par a fi votat invers). Sperantele pe care se bazeaza dorinta d-voastra ma bucura si ma amuza in egala masura (aproape la fel de tare precum spaima unora cum ca ar exista sansa (Doamne fereste) ca dl.Goe sa fie Basarab Nicolescu (sau invers) sau cine stie cine altcineva… ), dar v-as ruga totusi sa acceptati separarea planurilor. Din manifestarile personajului dl.Goe nu este deloc practic sa ne apucam sa tragem concluzii sau sa facem speculatii despre realitatea actorului. Si varianta pe care o propuneti d-voastra, cat si varianta pe care o propune anti-particula d-voastra (aka Mecu) vizavi de competentele/incompetentele „d-lui Goe”, cu sau fara trimiteri catre personae publice din realitate (ca „simpli” termini de comparatie sau chiar ca propuneri de „identificare”) raman simple speculatii aflate intr-o relatie extreme de laxå cu realitatea. Si daca intalnirea ocazionala cu asemenea speculatii poate fi reconfortanta si amuzanta, o prea mare insistenta in acest sens poate fi o sursa de discomfort. Cele in care sunt „låudat” in egala masura cu celelalte. Ba inca si mai abitir, prin faptul ca-mi ofera mai putina libertate de misacre in a „ri-posta”. Dar, daca vreti sa va „injur” ca sa nu-l mai „lingusiti” pe dl.Goe, nu va fi o problema.🙂

          • Stely said

            Bine, dar nu reiese din text ca ar fi vorba de „Dl Goe”. Am spus doar ca mi-a placut textul d-voastra . Chiar foarte mult . A, observatia (de altfel cam neclara) precum ca am gasit in text „elemente” noi, pe care nu le vazusem la prima citire, este adevarata . Dar asta nu are „importanta” decat pentru mine , din cauza ca m-am cam speriat de fentele pe care mi le joaca memoria.
            In ce priveste chestiunea cealalta promit ca voi fi atenta la orice ar lasa o umbra de aluzie cu tenta de lauda la adresa Dl-ui Goe. Nu vreau sa dau ocazia unor insi cu minti inguste sa-mi distorsioneze vorbele care sa aduca prejudicii de imagine si unor persoane din viata reala .
            P.S. Daca aveti ceva de spus in contra mea aveti toata libertatea. Macar au si ei de ce se bucura : sa moara si capra vecinului . 🙂

  38. RALG said

    La rubrica „Ce-au mai cuvântat notorii adresandu-se populimii de anonimi si onanimi” astazi aflam ce-a zis ieri/alataieri un fost viitor lider (cât pe aci) regional: avortonul politic Emilutå con-Stantinescu, nascut in vâltoare luptei politice ca fiu nelegitim al lui Corneliu Coposu cu Zoe Petre. Aratand-si ciocul la o intrunire (intrunirea solemna de alataieri de la Senat) i-auzi ce-ar fi grait d-lui facand nitzel Show Politic, in incercarea de a fi firoscos, plastic, patetic, pios, cica: „Riscam sa castigam lupta cu coruptia pierzand lupta cu democratia” – Emil Constantinescu, un fost. Aaaåâ… Oare ce-o fi vrut sa spuie acest neica Farfuridi incuiat in pietre? Oare n-ar fi normal ca cei care lupta contra democratiei sa piarda astfel ca democratia sa iasa invingatoare? Invins de/la organe, Milutza, viseza retroactiv la invingerea democratiei.In acest scop ar fi bine s-o lasam mai moale cu lupta in contra coruptiei ca ne sleieste de forte si ne-o trage democratia pe partea cealalta. Curat constitutional! Muzica!

    • Dl.Goe said

      … si (de ce nu?) un mic triplu salt mortal in neant, de la mineralitatea geo-logica a tzapului neispasitor, la spiritualitatea (incomparabila) a unui alt mare fost viitor presedinte de republica, ratat in politica, implinit in… rest. Asadar cuvantul care demoleaza, cuvantul care cladeste:

      Traim intr-o societate a spectacolului si deriziunii: o societate care arata, pentru a batjocori. Imperativul „libertar” al epocii pretinde nuditatea fizica si morala, dezvaluirea, demitizarea, pe scurt, demolarea oricarui mit, model, soclu.

      Importanta e ofensiva iconoclasta, esential apare doar „dreptul” la ireverenta, agresivitate, contestatie si blasfemie. Evident ca multa lume, cu o sensibilitate, cultura si atitudine mai traditionale, respinge acest iures devastator ca pe o anomalie. De ce ar fi omul-care-darama-orice mai liber decat omul „clasic”, supus autoritatii lumesti sau divine?

      In supunerea acelui om exista o doza de consimtamant lucid, asadar de libertate a optiunii. Acea lume, aparent disparuta, in fapt, refugiata in memoria colectiva, propunea o pluralitate de modele. Ea concepea omul intreg ca pe un individ scos din multime si forjat sub auspiciile unei anumite exemplaritati etice, intelectuale sau religioase.

      Ideea care a strabatut miile de ani ale civilizatiei cunoscute a fost limpede ancorata in bunul simt al relatiei maestru-ucenic. Platon a fost discipolul lui Socrate. Toti creatorii de scoala filozofica, de la Pythagora, pana la Plotin, de la Ammonius Sakkas pana la Clement Alexandrinul, de la Democrit, la Seneca sau Marc Aureliu, au fost focare de continuitate a gandului, relee transmitatore, nu simple borne intr-o cronica abstracta a adevarului si intelepciunii.

      Chiar si continuitatile inertiale, atinse de spiritul manierist al decandentei, prevesteau o ruptura care avea, la randul ei, nevoie de fidelitatea generatiilor urmatoare. Cultura – asa cum au inteles-o geniile ei tutelare, principalii creatori, dar si elitele intectuale de pretutindeni si de oricand – este magnifierea unei predanii, venerarea, cu toata claritatea necesara, a unui arhetip mostenit.

      Cei de dinaintea noastra (la fel de importanti ca si cei nenascuti inca) aveau ca principala sarcina prezervarea fidela si imbogatirea unui patrimoniu. Cea mai mare parte din orice cultura este un imens Comentariu: fie la textele sacre ale feluritelor revelatii, fie la doctrina unor maestri ai spiritului, unirii mistice, stiintelor, filozofiei, dreptului sau poemului cosmogonic. Importanta exercitiului de admiratie a fost mereu subinteleasa, dar si predicata ca atare.

      Chiar si la scara locala a culturii romanesti, vibratia inspiratoare a exemplaritatii canonice a functionat impecabil, pana recent. Nu ma refer doar la influenta modelelor culturale apusene, care face din Eminescu un schopenhaerian sau din Alexandru Dragomir un elev al lui Heidegger.

      In procesul ei de maturizare, dupa 1848, cultura romaneasca a produs ea insasi modele necesare Mitului Unionist, adevarate caramizi in templul ideologic al constructiei nationale, dar si surse de autoritate calauzitoare pentru zeci, uneori sute de „urmasi”. Tin minte cultul parintelui Bartolomeu Valeriu Anania pentru marele sau profesor de anatomie, de la Medicina clujeana, Victor Papilian.

      In anii 60, studentii de la Filologia bucuresteana erau fie „calinescieni”, fie „vianisti”. Nu trebuie, desi cultura noastra e dominata de un discret accent umanistic, sa ne imaginam ca specialistii romani din sfera politehnica n-au avut, la randul lor, mari prefesori carora le-au ramas in chipul cel mai fericit datori.

      Intr-una dintre vorbele sale „proverbializate”, Andrei Plesu remarca lipsa capacitatii de admiratie ca pe cel mai trist posibil handicap al celui tanar. Intr-adevar, cum sa pornesti in viata, cum sa-ti slefuiesti inteligenta, cum sa stii ce valori merita afirmate si aparate daca nu ai propria ta galerie de „oameni mari”, carora visezi sa le semeni?

      Chiar daca filonul voltairian al sarcasmului dizolvant s-a dezvoltat, cucerind imaginarul european, chiar daca nihilismul si voluntarismul lui Nietzsche si-a gasit noi expresii in nominalismul structuralist, in semiotica si, cateodata, in fenomenologia moderna, nu putem spune ca paradigma maestru-discipol a fost anihilata. Ea nu supravietuieste doar in scoala traditionala de toate gradele, concurata dramatic de lumea digitala, ci in structura insasi a omului tanar care, asemenea sugarului, cauta sanul mamei si bratul protector al tatalui.

      Departe de mine gandul de a subestima rostul demitizarilor periodice, in stilul celor savuros practicate de Lucian Boia. Admit ca e bine sa chestionezi totul, sa supui judecatii tale critice (un mic pleonasm etimologic!) orice postulat, orice reprezentare, orice continut intelectual. Pe aceasta libertate se intemeiaza modernitatea, creatia noua, ba chiar si dezbaterea democratica.

      Tot ce spun este ca demolarea sistematica a tuturor modelelor (la care batrana securitate comunista a contribuit nociv, prin trusturile sale de mercenariat mediatic) expune noua generatie romaneasca la o labirintica ratacire. La noi, nationalizarea partizana a valorilor clasice a dus la devalorizarea lor efectiva: tricolorul, Eminescu, costumul popular, marii scriitori din secolul 20 nu mai pot fi (chiar daca au fost) anexate de ciomagarii lui Voiculescu & co.

      Trebuie sa reconstruim neutralitatea valorilor, supraconfesionalitaea lor ecumenica. Pentru asta, se cere sa reabilitam notiunea insasi de model. Sa pricepem (si sa le spunem altora) ca fara admiratia fertila dinaintea oamenilor exemplari nu putem desena viitorul comun al acestei natiuni europene. Nu de idolatrie e vorba, ci despre gradina in care plantam iedera mai binelui nostru inca nerostit.

      Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne – Paris IV.

    • Radu Humor said

      Constantinescu ( Miluţă pentru unii din voi, care rimează cu …puţă ) a spus un lucru mare, prea greu de priceput de nişte ambetaţi de vorbe goale, ce din coadă vor să sune :
      Nu poţi să afirmi că ai…. succesuri în lupta cu corupţia când unul ca Băsescu zburdă lber, Berceanu, Videanu şi ceilalţi portocalii şi rozalii îşi ronţăie în tihnă milioanele furate, în timp ce unul ca Şova, de ex, sau chiar Ponta sunt acuzaţi şi săltaţi pentru motive de care cei amintiţi mai sus râd cu lacrimi :
      – Ia, uite fraierii, pentru ce sunt luaţi, în timp ce noi , dacă suntem protejaţi de licurici, suntem bine merci ! Ştim să furăm şi cu cin-să ne-aliem !
      Despre asta vorbea Constantinescu, dar ce să înţeleagă unii ca voi, care aduc în discuţie eseul „Despre prostie” a lui Pleşu, deşi o au aici ca mostră pe una ca Stely . cea mai fidelă întru(chi)pare a (Prosti)ei !
      P.S. Departe de mine gândul că Dan Şova, de ex. ar fi vreun îngeraş politic postedembrist, cum ar fi putut fi dacă n-ar fi nimerit în troaca asta politică, atent cultivată şi susţinută de alţi escroci, nu numai autohtoni, ci şi străinezi, care-şi bagă cozile şi protejează infractori care-n orice democraţie ar suporta rigorile legii.
      Dar nu se compară cu hoţii şi bandiţii, trădători de neam şi ţară, pe care voi îi pupaţi în coor !
      Aşa că rămâneţi la ce vă pricepeţi, frecat menta şi bătutul apei în piuă, nu la descifrarea tâlcurilor unor subiecte care vă depăşesc !

      • Radu Humor said

        Senatorul Dan Șova a fost REȚINUT, în dosarul CET Govora

        E reţinut în acest dosar pentru că n-a fost destul de reţinut şi a negat, pe bună dreptate, “holocaustul” din România !
        Pe care nişte trădători de neam şi de ţară l-au recunoscut, cumpărându-şi astfel liniştea de a fura în voie, împreună cu stăpânii lor, nu 100.000 de euro, ci sute de mii de milioane de euro !
        Dacă mai luăm în calcul şi cele vreo 2 miliarde de dolari pe care suntem obligaţi să-i plătim ca despăgubiri, în urma recunoaşterii acestei afaceri, prin care nişte şmecheraşi beneficiază de nişte sume exorbitante, în calitate de urmaşi a unor presupuse victime, ne dăm seama de uriaşa cacealma ce are loc sub ochii noştri !
        Mai mult, crimele lor, a celor care au adus comunismul pe tancurile sovietice şi ale căror crime sunt cunoscute, nu plătesc nici măcar prin interzicerea progeniturilor de a ocupa funcţii de stat în România !
        Halal, justiţie !

        • Dl.Goe said

          Stimate lumbricus terrestris, diferenta dintre râmå si porc este ca porcul râmå, dar râma nu porc. D-tale stimate anelid esti exceptia, nascuta din aspiratia pe care o ai spre mai sus, vertrebrate, mamifere…primate…In incercarea de a ajunge român, limbricul cu tricolor a facut o halta in postura de porc. Saltul este oricum imens.

          P.S. Bai limbricule, sarmane imbecil si mica canalie, vad ca admiti ca nulitatea numita Soava ar fi furat 100,000 de euro, dar in marinimia ta de limbric il ierti, pentru ca-l percepi ca fiind si el un limbric antisemit ca si tine. Si cam cat ar trebui sa fure. bai cacareaza pseudo-vorbitoare, ca sa poata fi trimis la puscarie?

          • Radu Humor said

            Iată încă un exemplu de luptă anticorupţie :
            Monica Iacob Ridzi zace în puşcărie, iar beneficiara directă a infracţiunii ei, EBA, este bine merci şi face ,
            pentru orice eventualitate, plod după plod, să aibă cu cine se juca ta-su !
            Se zice că le schimbă pamperşii la toţi odată !
            Şi la ăla bătrân, desigur !

            ” Ce putem citi la Refuzul graţierii Monicăi Iacob Ridzi îi doboară familia: Era ultima noastră speranță de pe Stiripesurse:

            Refuzul graţierii Monicăi Iacob Ridzi de către preşedintele Klaus Iohannis îi doboară familia. Soțul Monicăi Iacob Ridzi a sperat ‘până în ultimul moment’ că preşedintele Klaus Iohannis va accepta cererea de graţiere depusă de soţul acesteia.

            Acesta a declarat că nu se aştepta ca Preşedintele României să respingă cererea de graţiere pe care a depus-o în urmă cu mai multe luni la Administraţia Prezidenţială.

            ‘E o veste proastă. Era ultima noastră speranță. Ea se simte la fel de prost. Nu mai există altă cale, din ce știu eu. E o decizie la care, sincer, nu ne aşteptam. Am sperat, până în ultima clipă, că domnul Preşedinte va face acest gest de clemenţă, un gest umanitar. O chestiune care nu are legătură cu nimic altceva. Ar fi fost singurul lucru care ar fi putut să ne ajute – şi, în special, pe soţia mea – să depăşim această situaţie dramatică prin care trece ea şi cei doi copii ai noştri, care sunt foarte mici’, a afirmat Tiberiu Iacob Ridzi.

            Potrivit acestuia, starea de sănătate a soţiei sale este, în continuare, una precară. Preşedintele Klaus Iohannis a respins cererile de graţiere formulate de Monica Iacob-Ridzi şi de Gheorghe Mencinicopschi, a anunţat joi Administraţia Prezidenţială.

            Pe 15 februarie, Monica Iacob-Ridzi a fost condamnată definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu în legătură cu organizarea Zilei Tineretului din 2009.”

          • Dl.Goe said

            Ah, limbricul a inceput sa dea la manivela. Merge flasneta.

            Stimate domn troll, va asiguram ca aici aveti tot dreptul sa cantati cantece patriotice, sa propuneti texte elucubrante, off topic, sa va dati in stamba, sa mestecati vorbe, sa le excretati, sa le vomitati si apoi sa o luati de la capat, redundand, pastrandu-va respectul de sine si impresia c-ati facut o treaba mare si buna. Gunoiul va apartine si va ramane, oricat v-ati screme sa-l exportati in locurile in care va puteti exprima liber. Sunteti izolat in propria basica. Nu va mai faceti iluzii ca daca luati pauza la han sau la decablog si pretutindeni unde ati inceput sa intuiti cate parale faceti, si va teleportati in alte parti, aceasta schimbare v-ar aduce ceva de bine. Sunteti acelasi limbric oriunde va manifestati. Toata lumea va cunoaste. Daca pana si Potrhos a ajuns sa fie scarbit de spasmele limbricului colcaitor, pe cine va imaginati c-ati mai putea pacali? Sau enerva? Pe cine credeti ca ati mai putea impresiona? Poate pe d-na Mecu, care, ce-i drept, ar inghiti orice (si o broasca) numai sa fie si dansa ceva pe Arca lui Goe… Numai dansa v-ar putea sari in ajutor. Nu suntem insa siguri ca chiar e pregatita sa inghita un limbric precum domnia voastra. Cum v-o fi norocul. Bafta va uram. Sa colcaiti frumos, radu humor, limbricul cu tricolor.

            P.S. In mintea d-voastra (ca sa zicem asa referindu-ne la ganglionul d-voastra nervos) care ar fi ratiunile care va fac sa postati pe Arca lui Goe? Ce va imaginti? Ca convingeti? Ca pedepsiti? Ca va consolidati imaginea? Ca va petreceti timpul intr-un mod placut si util? Cam ce?

            P.P.S. E dreptul d-voastra sa va exprimati liber. Ca si al nostru sa va intrebam.

    • Stely said

      Nu mi-am inchipuit ca Emil Constantinescu va ajunge in halul acesta. Faptul ca a spus ce a spus ar fi (sa zicem) o greseala de logica , ce i s-ar putea scuza .
      Insa, avand in vedere ca fraza aceea am mai auzit-o si din gurile altora – Tariceanu, Ponta, Voiculescu, SOV si antenele lor- denota altceva. Anume, ca domnul Constantinescu le spune „servite” (din plic). Si, daca este asa ,mi-e teama ca „omul” este santajat la greu . Alta explicatie nu exista.
      P.S. Dupa cum cred ca ati observat am fost de vreo doua zile „musteriu” la han. Nu as zice ca am fost rau”tratata”, dar nici bine avand in vedere ca astazi am fost „sechestrata” la spam. Crezand ca a fost o greseala, sau o gluma a domnului D’Artagnan, am scris ceva scurt de atentionare. Ei bine, nici cu asta nu am aparut . Ma tot uit de vre-o 3-4 ore si…nimic. Chiar nu stiu ce sa cred. Imi pare rau ca nu am pastrat-o, dar sa fiti sigur ca nu exista nici un motiv de retinere la spam. Asta e… 😦

      • Dl.Goe said

        Mda, dl. acela Emil ar fi vrut sa spuna probabil „Riscam sa castigam lupta cu coruptia pierzand lupta pentru democratie” (nu „cu democratia”), dar in fapt acelasi lucru pare sa-l framante pe d-lui de cand a fost infrant de/la organe, ca nu cumva sa le fie incalcate drepturile democratice infractorilor. Ceea ce desigur n-ar fi o problema (caci drepturile fecaruia trebuiesc respectate) daca aceasta alegatie isteatza n-ar fi repetata insidios cu o insistenta care vrea sa acrediteze ideea ca drepturile domocratice ale coruptilor sunt by default incalcate din simplul motiv ca acest lucru ar fi fiind posibil, pe principiul pseudo-logic promvat si exersat indelung de catre sistemul ticalosit: poate fi asa deci asa este. Dar numai in situatiile care favorizeaza tocmai pe ei pe corupti. Se afla o mare multime de insi (combinatii dizgratioase de imbecilitate si ticalosie) care pun botul la ideea ca este mai mare si mai periculos riscul ca justitia sa devina prea puternica si sa derapeze in apucaturi totalitare (sau sa fie folosita in acest fel) decat riscul de a ne confrunta cu o coruptie grava, adanca, generalizata, imuna la justitie. Sunt insi carora usurinta cu care infractorii se dedau la acte de coruptie, acceptand cu nonsalanta riscurile (evidente) de a fi prinsi nu le trezeste niciun fior, nicio emotie. Insi pentru care un plagiat, ori o amarata de suta de mii de euro nu inseamna nimic. Iar usurinta cu care ei, coruptii, accepta riscurile indica o stare morala grava (o boala, o manie, o obisnuinta) si/sau faptul ca ii doare in cur de ceea ce risca, intrucat pedepsele pentru faptele lor sunt prea mici, prea nesemnificative. Cativa ani in concediu de odihna la mititica par sa insemne nimic pentru infractori. Ce mare lucru? Tragand linie dupa vacanta sunt castigati net, clar, categoric. Isi pastreaza averile si sunt exonerati de orice (inclusiv de blam) devenind persoane onorabile care au platit pretul corect pentru vreo eventuala vinovatie. Constantinescu? O cacareaza jalnica. O lepadatura.

      • Dl.Goe said

        Nu cred ca dl.D’Artagnan sa va fi banat sau cenzurat. Cel mai probabil mesajele d-voastra au ajuns la spam in mod accidental. Faptul ca intarzie acolo are cu siguranta o explicatie simpla. Nu cred ca administratorul se duce sa-si verifice spamul mai des de o data pe zi. Ocupat, lenes… poate. Rau-intentionat nu cred.

        • Stely said

          Asa cred si eu. Nu de altceva, dar chiar nu este nici un motiv pentru a fi banata.
          Ar fi fost un motiv sa le baneze pe celelalte doua, pentru care mi-am facut griji , dar nu a facut-o. Chiar m-as fi bucurat.
          P.S. Intre timp am vazut un film, ce cred ca se potriveste de minune contextului actual (general )precum si local ( on topic). Am „picat” pe el tot din intamplare.
          Merita vazut :

          http://filmehd.net/i-am-2010-filme-online.html

          • Dl.Goe said

            Filmul acesta ma indeamna ca macar in week-end sa stau departe de computer, sau cel putin departe de internet. Sa vedem daca reusesc. Cat de greu poate fi?🙂

          • Stely said

            Cred ca veti reusi sa vedeti filmul dar si pe celalalt („Sfera”). Astept cateva impresii si chiar mai mult. Bunaoara, daca exista vreo” ipoteza” valida ce ar putea sa dezlege misterul frigiderului gol si plin si, desigur, alte chestiuni subtile ce tin de lumile in care ne existam , ale Univesului mare si universului mic, cel din interiorul nostru.
            P.S. Privitor la „Sphera” as vrea sa spuneti daca ati vazut vreo asemanare cu filmul „Stalker”. Vizionare placuta!

          • RALG said

            Da, am reusit sa vad (vizionandu-l🙂 ) documentarul „Eu sunt”, dupa ce am reusit sa conving (cu chiu cu vai) cativa co-vizionatori sa ma acompanieze. Excursia intr-o lume a revelatiei, in care a patruns el insusi (accidental) trecand printr-un punct de inflexiune critic, prin suferinta si prin vecinatatea unei morti mai mult sau mai putin iminente, pe care ne-o propune autorul (excursia nu moartea), fara sa fie nici foarte originala, nici foarte profunda, are darul sa-l forteze pe spectator sa se focalizeze el insusi asupara dihotomiei dintre individualism si cooperare, intre ins si societate, pentru a se evalua pe sine si pentru a-si clarifica siesi optiunile si pozitia. Titlul documentarului face o trimitere discreta si (probabil) involuntara la titlul celebrului roman „Eu, supremul”, si, deloc intamplator la continutul acestuia, in care cititorul este martor al contrapunerii a doua tendinte care coexista in natura omului: individualismul (in roman in variana sa extrema care anima gandirea deliranta a unui dictator ce viseaza (ca orice dictator, chiar si ca cei de la blog) puterea absoluta, intotdeauna in dauna celorlalti insi) si spiritul de solidaritate, de cooperare, bazat pe sentimentul (transcendental?) al apartenentei la societate si a perfectei similaritati cu semenii ca instantieri ale unei aceleiasi realitati unice si profunde). In accord cu idea filmului si cu multe alte „creatii” similare, si desigur cu presentimentele si intuitiile fiecaruia dintre noi, exista o multitudine de planuri si perspective care releva potentialitatea unei conectari mult mai profunde decat ne apare traditional (…) intre entitatile delimitate formal in Univers. Totusi exista si conectare exista si delimitari si exista un spatiu optim (mai larg sau mai ingust, in funcie de imprejurari) in care cele doua tendinte coexista pasnic,, armonic. Excesul de colectivitate si „cooperare” (precum cel ilustrat in Ferma Animalelor, 1984, ori in societatile socialiste multilateral dezvoltate si de inaintare spre communism) pot crea acelasi gen de efecte nocive de alienare precum individualismul exagerat. Suntem si insi dar si membri in societate. Cata vrem traim intr-un spatiu in care ambele tendinte se afla in echilibru si confort, suntem in siguranta, iar progresul este asigurat. Faptul ca locul in care se afla acel echilibru nu este fix si ca evolutia societatii il muta in accord cu vectorul „progresului” umanitatii (catre cine stie ce zona) n-ar fi nici grav nici ingrijorator. Ingrijoratore este inabilitatea insilor de a percepe si a accepta aria de echilibru incercand sa impinga lucrurile catre o extrema sau alta, ceea ce uneori, in situatii critice, implica statistic atat de multi partizani ai uneia sau alteia dintre tendinte incat se ajunge la alterari dramatice ale echilibrului si la catastofe (cu care de altfel este presarata istoria umanitatii). Din documentarul „Eu sunt”, n-am fost atata de impresionat de candoarea cu care autorul preamareste solidaritatea umana, spiritul de sacrificiu, congenitala pornire spre cooperare si integrare, cat m-a impresinat adancimea starii de orbire in care traia si se complacea insul inainte de „accident”, si careia ii plateste tribute (fara sa realizeze) si dupa aceea. In multe momente da senzatia ca se mira ca prostul de lucruri simple ca buna ziua. In ce fel am putea corela starile, ideile si spiritual filmului cu ceea ce se intampla pe Arca lui Goe, desi pare o chestiune simpla si evidenta, cred ca am putea discuta mult si bine, divagand la nesfarsit, riscand insa sa iscam poftele cine stie caror creaturi egocentrice si bizarre care se imagineaza a fi bunul (daca nu chiar cel mai bun) samaritean, predispuse sa partajeze cu lumea continutul sinelui lor ingenuu, desigur cu unicul scop de a face lumea mai buna si mai coerenta. Altminteri nu.🙂

        • d'Artagnan said

          DlGoe, greșiți grosolan în ce mă privește! Insinuați că pe motiv de lene sau ocupațiune verific spamul o dată pe zi! Nu DleGoe, îl verific o dată la 2 săptămâni, că nu prea mi se întâmplă să găsesc chestii vii pe acolo!
          Noroc c-am trecut pe-aici, așa, obosit și ocupat cum sunt!

        • Stely said

          @Dl Goe ,
          Ma bucur ca ati vazut(vizionat) cele doua filme si, de asemenea, pentru recenziile facute dupa multiplele dvs ” capacitati „) si daruite (date)dupa ” nevoia” (dorinta) mea de a le avea .🙂
          Nu stiu daca parafrazarea celebrei teze marxiste- „De la fiecare după capacitati , fiecăruia după nevoi,” este reusita , dar am impresia ca s-ar potrivi in context.

          Acum , desi am fost (si eu) putin contrariata de mesajul fimului ( nu competiei, da cooperarii) am inteles ca lucrurile nu ar trebui sa fie chiar asa . Anume, ca nici competitia (concurenta) acerba nu este de dorit intr-o societate sanatoasa mintal , intrucat dupa cum insusi Darwin spune :Fără prietenie, întrecerea în viaţa socială s-ar reduce la o luptă animalică pentru existenţă, iar pământul ar deveni o nesfârşită junglă , dar nici asteptatul cu mana intinsa -sa iei dupa „nevoia ” ta din munca altuia.
          Ideea de „cooperare” trebuie inteleasa ca o dorinta individuala de a gasi impreuna solutiile cele mai bune pentru bunastarea fiecaruia.

          În lunga istorie a umanităţii (şi a regnului animal de asemenea) cei care au învăţat să colaboreze şi să improvizeze cel mai eficient au prevalat.(Darwin)

          Prin urmare este de dorit sa fie asa cum spuneti; Cata vrem traim intr-un spatiu in care ambele tendinte se afla in echilibru si confort, suntem in siguranta, iar progresul este asigurat.

          De fapt problema competitiei prin acumulari de averi („lacomia”) a fost in final o mare preocupare (grija) si pentru Darwin . Iata :

          În una dintre ultimele mele conversaţii avute cu Darwin el s-a exprimat foarte sumbru cu privire la viitorul omenirii, pe motivul că în civilizaţia noastră modernă selecţia naturală nu poate lucra, şi cei mai bine adaptaţi nu au supraviţuit. Cei care reuşesc în cursa pentru avere nu sunt sub nici o formă cei mai buni sau cei mai inteligenţi, şi este notoriu faptul că populaţia noastră este mai mult reînoită în fiecare generaţie de către clasele de jos nu de cele de mijloc sau de cele superioare.(Alfred Russel Wallace)

          P.S. Teama de concurenta (capitalism) este si preocuparea , daca imi este ingaduit sa spun a acestui Papa Francinsc al stiintei .🙂

          Iata cum crede ca ar fi mai de dorit :

          http://science.hotnews.ro/stiri-idei-20492366-stephen-hawking-avertizeaza-omenirea-trebui-teama-adevarat-capitalism-nu-roboti.htm

          • Dl.Goe said

            Cred ca functionarea Universului este mult mai usor de inteles decat functionarea Societatii Umane.😦 Ca si papa de la Roma si Stephen Hawking si-a luat obiceiul de a se baga in lucruri care-i depasesc cu mult competentele. Dar de acuma, circumstantele sunt de asa natura incat ambilor li se trece cu vederea acest exces de zel.🙂

            Am reusit sa externalizam Universul, asa incat cu toata (pretinsa lui) infinitate sa-l vedem din afara. Universul e undeva departe, in exterior, acolo departe, dincolo de noi, asa ca (vorbind despre „acel” Univers) putem fi profeti de succes in incercarea de a face presupuneri despre nasterea lui si predictii despre cum va evolua. Nu acelasi lucru se intampla cand vorbim de societatea umana care ne contine, constangator. Nimeni nu-i profet in tara lui. N-are cum.🙂

      • d'Artagnan said

        Stely, sunteți cam suspicioasă…🙂

        • Stely said

          D’Artagnan,
          Nu v-am banuit ca ati fi facut-o intentionat . Dimpotriva, stiind ca este posibil sa nu fi verificat spamul, am luat o masura de prevedere pentru a va atrage atentia cand veti veni in vizita pe Arca lui Goe, asa cum de fapt s-a intamplat ieri. Si tot asa cum sper sa fie si in cursul zilei de azi , pentru ca trebuie sa va spun (tot aici) sa-mi eliberati de la spam inca o postare. M-as fi asteptati sa fiti si dvs ceva mai prevazator, in sensul ca ar fi trebuit sa verificati spamul, stiind ca eu nu las nici o intrebare fara un raspuns.
          Apropo, de ce credeti ca postarile mele ajung in beciul hanului tam-nisam ?
          Este ciudat, cu atat mai mult cu cat pana acum nu s-a mai intamplat. Va rog sa analizati problema. 🙂

          • d'Artagnan said

            Să trăiți, am fost prevăzător, cum am putut cum am verificat spamul!
            Am analizat, nu știu, este ciudat.
            Dar ce mai înseamnă ”ciudat” în ziua de azi?

  39. Gură Cască said

    In patria nostra multae silvae sunt.

    Precum și o instanță de expertiză a normalității, formată din D-l „Goe” și d-na Stely.

    Reconfortant ca un râs proaspăt.🙂🙂🙂

    • Dl.Goe said

      D-na Mecu, vad ca v-ati resemnat in postura de troll-prost, renuntand la alte pretentii. Nicio umilinta nu-i prea mare daca astfel vi se da sansa sa mai fiti inca un pic ceva, cumva, dar numai pe Arca lui Goe. Un cacat stimati telespetatori. Iarasi vin si va zic: Si asta sa va fie de bine! Ma bucur ca sunteti in stare sa „vå râdeti”. Devine de la faptul ca in adanca d-voastra singuratate (in care va percepeti exclusiv prin pipait) nu sunteti in stare sa va vedeti cum va vedeti. Sunteti un parazit de aceeasi factura cu limbricul rh. Uniti-va singuratatile si veti fi primiti, ca cuplu, pe Arca lui Goe.

      P.S. Stimata d-na intelectuala (aspiranta), calitatea de expert care presteaza expertize este adjudecata de domnia voastra, ceea ce va si ingaduie sa decretati mici adevaruri alternative (care va tin in viata), inclusiv cele decretate pentu a avea ce contesta, dandu-va astfel singura de lucru. Reciclati, reciclati, reciclati. Reciclati ceea ce mancati, ceea ce va hraneste, gasindu-va in asta un rost: sa mancati cacat (pardon de impresie / licenta poetica). Pe Arca lui Goe discutiile se poarta in context HUVACA, fara alte pretentii. Numai o fiinta de o prostie abisala, orbita de obsesii si complexe adanci n-ar putea vedea acest lucru, judecandu-i pe toti prin sablonul Marginaliei von Turbia, care face (inclusiv) reforma sociala prin gura cascata din care ies enormitati maronii. Este aceasta iluzia d-voastra personala, statia terminus, in care va dati arama pe fata. Aceeasi „arama” care va iese cand cenzurati. Ne acceptata ca interlocutor valid, singura iesire din situatie vi se pare ca ar consta in a le interzice sau macar contesta celorlalti dreptul de a vorbi (invocand, de ex. deficitul de expertiza). V-am mai invitat: Du-te ma tanti de te pitula-n påtul la CAP Izbiceni.

      • Radu Humor said

        Băgheo, din păcate , la boala ta ( pe tot ce-i românesc (şi) nu piere, cum aţi vrea voi, nişte bieţi coioţi :mrgreen: ) nu există leac.
        În schimb pentru insomnia care ţi-o provocăm noi, am reuşit să găsesc ceva … :
        Un banc, ce ar putea să te intereseze :
        – Ei, cum sunt supozitoarele pentru insomnie pe care vi le-am prescris ?, întreabă doctorul pe un pacient .
        – Foarte de efect, doctore !
        Nici n-apuc să scot degetul din fund, că adorm imediat ! 😉
        P.S.
        Poate aşa, adormind şi tu cu degetu-n fund şi nu cu el în gură, laolaltă cu toate înjurăturile ce-ţi „luminează” viaţa de căcat , nu vei mai avea suficient timp
        pentru a te lua cu dinţii de fundul meu !

        • Dl.Goe said

          Ce e mai limbric? Ai inceput sa te iei drept d-na Mecu? Asa te simti tu a fi? O doamna? Ca chiar esti, egalul in oglinda al d-nei Mecu, varianta plenara a troll-ului de rezerva. Dar nu ma asteptam sa recunosti. Totusi de ce raspunzi in locul dansei? Ai procura?

          P.S. Ambii troll-i s-au contaminat de aceleasi manii, ba incercand sa vândå ideea ca noi ne-am tine dupa ei, pe Arca lui Goe, ba explicandu-ne cum anume s-ar cuveni sa-i tratam noi pe troll-i: limbricul si „d-na”. „Hai siktir, sa ma pupati in cur H.Salem, Intrerupatorul, Drama in multe acte pe scena Teatrului Absolutului Fix.

        • Dl.Goe said

          „În schimb pentru insomnia care ţi-o provocăm noi – Noi? Care noi ma limbricule? Ah, si iata germenii unei noi coalitii: Limbricul si „doamna”.

          • Radu Humor said

            Scuze !
            În loc să postez mai sus, din greşeală am postat aici.
            Aşa că ia-o sus !😳

          • Radu Humor said

            Nici nu-ţi dau seama ce caraghios eşti folosindu-te obsesiv de un cuvânt care până la urmă, fără voia ta, reflectă inferioritatea în care te afli :
            Cum altfel decât invidioasă poate fi o (b)Arcă, faţă de un bric, chit că cu un „lim” în faţă ( specie de lamuie, cum îţi place ţie😉 )?!
            P.S.
            Dacă nu treci la postare nouă, să ştii că scapi de mine şi eu pe tine !😉
            Ajung prea greu la postarea care iată ajunge la 300 de comentarii şi-mi ia prea mult timp !
            O să intraţi în cartea aia ( mă rog, pot aranja să intraţi şi-n altă parte😳 ), drept campioni la categoria :
            „Cum să spui ceva, fără să spui nimic ”
            secţiunea ” decât prostii ” ( că tot se poartă …😆 )
            Rămâne la latitudinea ta . sau mă rog a Mata Halei…
            Că n-o întrece nimeni în …latitudine !
            Nici în prostie !
            Nu m-ar mira, ca din obişnuinţă, să latre din nou un:
            – Am înţeles …, urmat de reluarea ideii în aceiaşi forma , dar cu vorbele ei !

            Tembelism curat, ce nu dispare nici când îţi iei tu inima-n dinţi ( lăsându-mi curul liber😉 )şi-i mai tragi câte-un picior de atenţionare în gura-i ştirbă şi mare !
            Salutare !

          • Dl.Goe said

            Haide mai lim-bricule nu te speria ca nu vrea nimeni sa te marite cu de-a sila. Mai glumim si noi. Si oricum d-na e necombinabila (chimic), cu nimeni si cu nimic, precum gazele (nobile), e un-icå si indivizibila (dintr-o bucata). Daca nu s-a combinat dansa nici macar cu dl.Nicolae si/sau cu dl.AVP (cu care se asemuieste ca doua picaturi de apa) cum crezi tu ca s-ar putea cobarî la nivelul tau de anelid gures? De inmultit se inmulteste asexuat, teoretic ca hidra de apa dulce, prin inmugurire si diviziune, dar daca n-a inmugurit pana azi nici ca mai inmugureste, practic insa se inmulteste pe cale orala: naste zgomote cu pretentii de vorbå/vorbe pe care le scoate prin fåtare din vacuolele digestive, tot ca hidra, prin orificiul buco-anal. Asa a degenerat dansa din stadiul de meduså, de cand a migrat in apa dulce.

            Deci, totusi, cu ce treaba pe aici? Nu ca m-ar interesa sau ca (vai) n-as sti deja, dar ar fi frumos sa aflam ce-oi crede tu despre treaba asta. Te pomenesti ca te-oi simti bine pe Arca lui Goe! Important, bagat in seama, tratat cu blandete. Ei, mai d-le Lim-Bricule, nu te amagi.

  40. RALG said

    Vad ca dl. Niku Electriku, ne ofera un cec in alb, printr-un „like” acordat unui articol nefianlizat inca, asumandu-si riscuri incalculabile. Probabil ca si d-lui detine un frigider minune in debaraua sa electrica ceea ce i-ar ingadui sa anticipeze cam ce fel de final s-ar putea propune unui asemenea topic in reluare de reluare, despre nimic. Tot despre Nimic.

    P.S. In atentia d-lui D’Artagnan: Va rog sa luati la cunostiinta ca am primit un like fara niciun efort. Presupun ca daca as duce articolul pe FB s-ar bucura. De success.🙂

    • d'Artagnan said

      Îs negru de invidie… dacă pentru Nimic primiți un like fără efort, mă gândesc ce s-ar întâmpla dac-ați scrie despre Infinit!
      P.S. Eu consemnez un succes moderat, a binevoit Aramis să intre pe blog. După o noapte de beție cu Chianti.

      • Dl.Goe said

        Cu ajutorul electricitatii, din Nimic, am obtinut Ceva. Probabil ca si din Infinit am obtine la fel, intrucat, în acord cu un pasaj din Biblie (Biblia Arcei lui Goe)… Totul este Nimic. Tot… Nimic.🙂 Eh, o sa vina ea si vrema Infinitului. Mai devreme sau. Mai tarziu.

        P.S. Cred ca ar trebui sa oferiti (si) potroace la han.🙂

  41. arcaluigoe said

    Printre productiile lui Tony Futura, cel putin cateva se potrivesc unora dintre intamplarile si/sau personajelor de pe Arca lui Goe. Iata cateva AICI. Primeia i-am si adaugat un titlu, celelalte sunt insa in asteptare, orice sugestie fiind bine venita in vederea clarificarii cui sau carei situatii i s-ar potrivi. Mai bine. Astept provincia!

    • Stely said

      Nr. 2. „David” (Stely) se lupta cu citatele de pe … Google Chrome. 🙂

      Nr 3 … „Tipa” ori de cate ori i se nazare ca cineva o urmareste …

      NR 4. Ciocan bun de „batut” in cuie …

      Nr 5. D-l Goe (nevazut, necunoscut) de nimeni . 🙂

      Nr 6. Un mesaj „secret” al lui Adam la alungarea lui din Rai .

      • Stely said

        Referitor la mesj secret :

        http://www.descopera.ro/dnews/10699151-care-este-mesajul-secret-pictat-de-michelangelo-in-capela-sixtina-din-roma-galerie-foto

      • Stely said

        Si aici ceva despre statuia lui David :

        descopera.ro/dnews/12603252-risca-sa-se-prabuseasca-statuia-lui-david-capodopera-lui-michelangelo

      • Stely said

        Si nu a trecut mult si a „Tipat” pentru ce i s-a…năzărit : 🙂

        https://marginaliamarginalia.wordpress.com/

        • Dl.Goe said

          Predilectia pasionatei cititoare a Arcei lui Goe, de a vorbi singura la blog, asistata de pleiade de prieteni imaginari, ramane induiosatoare. Ca gest, faptul ca si-a pierdut scrupulele si ca vorbeste in punga fara retinere, poate fi considerat pana la urma un pas in directia cea buna a dobandirii libertatii de exprimare. Prin continutul vorbirii entitatea ne ofera in continuare imaginea dezolanta a unei creaturi lipsita de libertate. Din doua una: Ori crede sincer in ceea ce afirma (neputandu-se abtine) ceea ce ar insemna ca este total lipsita de „bunsimt” si de „common sense”, ori e constienta ca insira aberatii, si o face fie doar asa… ca sa fie invers (decat cei ce-i refuza statutul de interlocutor valid), fie ca sa straneasca reactii, sa fie provocatoare, sa fie bagata in seama, sa nu fie lasata de izbeliste in bezna, singura. Indiferent care varianta ar fi valabila (si este posibil sa fie valbile si impreuna cate putin), continutul manifestarilor sale denota o totala lipsa de libertate, vadindu-se a fi prizoniera obtuzitatii, prejudecatilor si resentimentelor. Papa de la Roma si Stephen Hawking nu sunt niciunul Dumnezeu. Manifestandu-se (si slava Domnului ca de manifestat se manifesta) in afara ariilor lor de competenta, pot face greseli evidente. Spectatorii acestor manifestari nu au nevoie de nicio competenta anume in afara de bunsimt, de „common sense” pentru a realiza ca Hawking n-are competenta de a declara ca Dumnezeu nu exista (ci doar dreptul de a exprima liber o astfel de opinie) dupa cum nici Papa nu are nicio competenta pentru a valida teorii stiintifice precum Teoria Big-Bang-ului ori Teoria Evolutionista (ci doar dreptul de a-si da cu parerea la fel ca orice trestie ganditoare). Si chiar in absenta oricarui bunsimt si a oricarui „common sense” (care in mod evident ii lipsesc entitatii pe care o invocati), un observator capabil, in mod minimal, de o gandire logica, tot ar putea realiza ca Papa de la Roma si Stephen Hawking n-ar putea avea dreptate simultan in toate cele pe care le exprima, si ca prin urmare, pe cale de consecinta, macar unul dintre ei greseste, cel putin din cand in cand. Cu logica insa Marginalia sta inca si mai prost. Iar despre competentele sale si/sau despre compatibilitatea dintre acestea si enormitatile pe care le emite, putem tainui amuzati, ca simplu fapt divers, mult si bine. Pentru a putea descrie pe foarte scurt o astfel de creatura as folosi formula „anti-Maitreyi”. Este tot ceea ce Maitreyi nu este, si nu este nimic din ceea ce Maitreyi este. Presupun ca incepe deja sa se infioare de placere, daca nu cumva chiar sa se imbete, vazand ca iarasi ii acord atentie.🙂 Rog så mi se contabilizeze la fapte bune.

          • Gură Cască said

            D-le „Goe”, nu vă mai pierdeți vremea cu toți neanonimii care vor să se afirme pe Arca lui Goe! Ignorați-i cu grație.

            Nu le acordați din timpul dvs. prețios. Vorba ceea: „Din coadă de măgar, nu poți face sită de mătase”.🙂🙂🙂

          • Dl.Goe said

            Stimata Gură Cască, nu exista niciun neanonim care sa vrea sa se afirme pe Arca lui Goe. Ne confruntam (vorba vine) exclusiv cu anonimi. Preocuparea d-voastra este fara obiect.🙂 Inutilitatea interventiilor d-voastra frizeaza absolutul. Cum de reusiti o asemenea performanta notabila ramane un miracol si o mirare, tinand seama de putinatatea resurselor de care dispuneti.

            Stimata Gură Cască, desi va doriti varietate, polivalentza, diversitate (si, vai, diversiune/diversionism), in fiecare instantiere a creaturii ce sunteti, va tradati… identitatea pentru ca sunteti incapabila sa va tradati natura. Natura d-voastra relava un ins cu o gandire mecanicista, marginita, limitata, simplista (nu simpla) si un ego naravas care in fata lipsei de mijloace trimite la inaintare, cu mare indarjire si redundanta, aceeasi cerbicie obtuza, aceeasi incapatnare tâmpå, vanduta pe post de tenacitate si rezistenta la influente straine (nefaste). Ceea ce aveti impresia ca va salveaza nu face decat sa va men/tina captiva unei stari incerte, toxice, maniacale. Sunteti perpetuu in limbo, in pragul infernului… D-voastra (ca creatura) sunteti total neinteresanta dar ceea ce vi se intampla poate fi, interesant. Cat de interesant ramane de vazut.🙂 Iar noi råmânem martori inocenti ai acestor bizare intamplari.

            P.S. Nu, nu pierdem vremea. Pe care. N-o avem. Ne având ce pierde. Ci d-voastra va pierdeti vrema (pe cea de acasa). In context Arca-lui-Goe, chiar si o creatura ca d-voastra (guvernata de pseudo-gandire, mecanicista, marginita si simplista) ar fi trebuit sa inteleaga pana acuma (macar la nivel intuitiv) ca aici timpul nu exista, si ca prin urmare irosirea acestuia nu poate fi invocata nici macar in false pretexte, diversioniste, livrate de egoul unei biete creaturi captiva siesi, obsesiilor sale, si care se foloseste de Arca lui Goe pentru a externaliza aceasta captivitate (pentru a avea pe cine sa dea vina). Va observ. Cu interes. Ignorandu-va cu gratie. Va observ din simpla curiozitate. Suntem curios din fire. Comunicati-i cumva maladivului d-voastra ego, sa nu se mai amageasca cu speranta desarta ca nu l-as ignora. Nu are cu ce sa-mi starneasca interesul, atentia, entuziasmul. Nu are ce sa-mi spuna. Se zbate in van, fara odihna, dizgratios, pentru ca nu e capabil sa-si inteleaga micimea, nimicnicia. Speranta cu care minte si se minte este gretzoasa. Daca va multumiti cu faptul ca spectacolul care rezulta colateral, involuntar, din zbaterea sa scremuta, poate sa treaca drept interesant, continuati, dati-i-nainte. Liber de la noi ca la banul Ghica. Aveti mila noastra (eterica). Nimic mai mult.

          • RALG said

            Dacă atunci când vreo băbuţă calpă, care se tot piaptănă, îşi pune rahat pe cap, pe post de fixativ, şi apoi te invită (insistent) să-i admiri coafura, tu izbucnesti în râs, o să te acuze că faci băşcălie şi ca îţi ascunzi incompetenţa în materie de moda la adăpostul anonimatului. Dacă te mai şi apuci să-i faci poze si să le postezi on line, efectele sunt garantate. Nu mai scapi de ea. O să-ţi propună coafuri noi, dar nu-i va trece prin cap să schimbe fixativul. E plin Universul Bubuline.

      • Dl.Goe said

        La punctul (2) intr-adevar si noi am avut in vedere aceeasi entitate capabila, precum Atlas din vechime, sa sprijine Lumea (virtuala) pe umar, Lume reprezentata de catre Sfera lui Google. Cine altcineva sa fie expertul in a scormoni Universul virtual pentru a-l livra (la bucata) pe Arca lui Goe?🙂 Ca n-are cine… alt/cine/va.

        La celelalte puncte insa… Stiu eu? Poate… De ce nu?… Orice viziune incumba o felie de adevar in raport cu realitatea observata. Totusi noi am avut in vedere alte perspective. De ex. Prin „Strigatul” mutilat al lui Munch de la punctul (3) am presupus ca am putea ilustra discutia ramasa in aer despre Arta si/sau Adevar purtata (in principal) cu INTJ.

        La punctul (4)… blocajul in care s-ar afla cateodata dl.D’Artagnan🙂 prins in… discutii cu unii musterii… la Hanul lui D’Artagnan.

        si asa mai departe😉

  42. arcaluigoe said

    UPDATE

    g) In atingere cu ipotezele (d) si (f), ceva intre farsa si percepere defectuoasa a realitatii (a crudei realitati), mi-a venit in minte (nu stiu de unde, senzatia fiind ca am primit-o telepatic de la un amic) idea ca exista in vecinatate nu unul ci doua sau mai multe frigidere, identice pe dinafara, diferite pe dinauntru si ca printr-o proasta percepere a numerelor si/sau a spatiului, m-as fi uitat la inceput intr-un frigider (1) si la sfarsit in altul (2) aflate la o oarecare distanta spatiala unul de altul, caci in accord cu fizica elementara de-a-VI-a, doua lucruri nu pot ocupa simultan acelasi loc in spatiu. Sau pot? Acuma si in legatura cu aceste proaste perceptii ar trebui meditat pentru a intelege daca sunt ele de natura celor inerente oricarei cunoasteri intermediate prin simturi (…) sau este vorba de perturbari exagerate datorate unei situatii speciale. Oi fi beat. Sau indragostit. Sau sub alte influente din acestea care ma predispun la Fata Morgana. Cum-necum am epuizat si ipotezele din grupul al doilea. Ce mai urmeaza?

    • Stely said

      „Cum-necum am epuizat si ipotezele din grupul al doilea. Ce mai urmeaza?”

      Cred ca urmeaza concluziile … oricat ati mai iscodi pentru alt rand de ipoteze. Dar fi exclus ca ” dl Goe sa mai nascoceasca altele. Banuiesc ca stie deja ce va urma.
      Eu inclin sa cred ca tot cu „puterea gandului” s-a / se va rezolvat misterul.

  43. Dl.Goe said

    Citatul zilei:

    „Peste 80% dintre citatele postate pe internet sunt false” – Abraham Lincoln

    • Stely said

      Aoleu. ati anticipat cumva ?
      Daca-i asa mai dau un citat . Sigur nu-i fals :

      „Egalitatea nu există decât în matematică.” — Mihai Eminescu

      Apropo, de unde ati „pescuit” citatul acela ?

      • Dl.Goe said

        Din „Abraham Lincoln”🙂 acelasi care mai zicea si ca „Nimeni nu are suficienta tinere de minte incat sa fie un mincinos perfect (de succes)”.

  44. RALG said

    Exclusiv – In atentia mult-prea „dilematicului” d. Niku Electriku, care s-a trezit singur in singuratate (… nu, nu deodata dar totusi brusc, in contextul ecartului dintre momentul intamplarii si momentul perceperii intamplarii) si a suspinat.. (fata cu constatarea). Asadar, stiri (stirile de la ora 5):

    – D-na Stely scrie o carte.
    – D-na Mecu revine in preajma poetului.
    – Nimic altceva (nu) se intampla.
    🙂

    P.S. Aria de acoperire a d-lui Ni-ku fiind disjuncta in raport cu aria de raspandire a acestui anuntz, nu ne asteptam ca mesajul emis sa fie receptionat de catre destinatarul tinta, in timp util, dar totusi, meta-mesajul si meta-destinatia se vor intalni cu mare precizie, exact la momentul oportun.🙂 Iata avantajele unui sistem atemporal. Muzica!🙂

    • Stely said

      Presupun ca d. Niku Elektriku a venit se inspecteze b(Arca). Cred ca Like-ul acela ar putea sa aiba o anume semnificatie doar pentru doamna „Gura Casca”. 😉
      P.S. „D-na Stely” nu scrie nici o carte si nici nu „citeste”. In schimb face „lucruri frumoase”, printre ele fiind vizionarea unor (doua) filme bunicele .
      A, cu aceasta ocazia ,iata , a primit si doamna CMM un raspuns( public) la mesajul de azi ( cateva intrebari) : ce lucruri frumoase, ce mai citesti, ce mai gandesti frumos ? Daca doreste i le recomand si d-ei . Ma gandesc („frumos”) ca isi va schimba nick-ul de „Gura Casca” in altul potrivit unei stari mai bune .
      Prin urmare s-a intamplat ceva si azi … 🙂 Noapte buna !

      • Dl.Goe said

        Cum??? Nu scrieti nicio carte? Inseamna ca n-am inteles noi bine bârfele care circula pe seama d-voastrea.🙂

        P.S. Nick-ul ales de „d-na” Mecu este cat se poate de potrivit si de ilustrativ in context. Ca n-o fi „frumos” e o alta poveste. Uneori „frumusetea” si „adevarul” pot fi in conflict sau macar in contradictie (antagonista)🙂

        • Stely said

          Zau ? Unde , cand s-au produs „bârfele ” ? Vad ca s-a lasat linistea pe „marginalii „. Si nici „niku elektriku” nu (mai ) apare. 😦

          • Dl.Goe said

            Cum unde? Pe ici pe colea, pe la marginalii de facebook, in adancurile comentariilor, cam prin locurile prin care se promoveaza carti, „cartile” unora in de/favoarea altora, care fac zâmbre ca lor nu le publica nimeni nimic, si ca prin urmare e mai bine sa declare strugurii acrii si sa se uite cu umilinta si cumintenie la cei care publica, publica-carti domnule, o minune a elevatiei intelectuale, brosurici pentru priculici.🙂 Bine, acuma „ei” le-au popularizat si aici, pe Arca lui Goe, mirandu-se de lipsa extazului obligatoriu fata cu grandoarea auctoriala… Asadar acolo (lânga izvoare) ati fost invitata la exegeze cu tema data, anticipandu-vi-se cartea sau intoarcerea la matca.🙂 mizandu-se pe ubicuitatea d-voastra. Chiar sa nu fiti la curent? M-as cam mira. 🙂

          • Stely said

            Pe cuvant ca habar nu am. Ma uitai pe blogurile celor doi si nu este nimic. Merg sa vad pe facebook. Am fost , dar nu am gasit nimic, doar atat :
            CMM, textele citate de mine mai sus ar fi vrut să le citească și îngerii, aloo, ex-priatelo…oops. Iar pentru că tu le-ai citit fără a fi îngeriță și fără a-mi da un vagon de alviță, ca orice boieroaică cu fundiță a minții de viță, ci doar un studiu-pilot, de gracioasă mironosiță, ei bine, dear surioare, pentru asta auctorul lor merita măcare mai multă răbdare, dacă nu aplauze or laude asurzitoare, de făniță de pe ponoare emoticon smile Dar tu nu, și nu ! Deși te pretinzi modestă din născare, te-ai crezut în fond atât de mare încât nu doar că n-ai binevoit să-l lauzi prea tare pe auctorul unor texte milenare, dar l-ai considerat un Poesel oarecare, ca pe mai mulți dup-aciia, și-atunci, n-am dreptate să te consider simplicissimă ca iasomia, mamma mia ? emoticon smile În rest, cum vrei dta: să rămâi în istoria hyperspatziului alături de urma mea, sau ba (respectiv nicăierea, ca și Stely :)) Paa

            Banuiesc ca „textele citate” de el , care au facut-o geloasa si furioasa pe doamna, au disparut pentru ai face hatârul dumneaei ca sa se intoarca in lista de „friends.” 🙂 Ce-i drept nu am vazut ce a scris dansa intrucat m-a blocat ai de mult. Retin insa ca citisem despre „cearta” lor pe baza Planetei Ou, unde „tam -tisam” am fost citata si eu . Citata si apreciata, prilej de suparare si bârfa din partea cmm-elei.
            Dar parca scrisesem ceva pe-aici si mi-ati spus ca sunteti la curent cu taraseniile , si ca nu ar trebui sa nu ma „umflu in pene ” .Ceea ce am si facut, dupa cum se vede. 🙂

          • Mamitza said

            AICI se afla ceva cam asa:

            Carmen-Maria Mecu mulțumesc
            1 · November 26 at 12:54pm

            Carmen-Maria Mecu Când va apărea cartea doamnei Stely, vei avea mai multe motive de încântare. Doar domnia sa te-a înțeles plenar și a comentat cu argumente pertinente ceea ce a înțeles. O aștept și eu cu interes, fie pe hârtie, fie pe blogul domniei tale, fie aici în FB, fie pe blogul dumneaei. Succes!
            1 · 8 hrs · Edited

            Avp Viorel Padina Io zic să binevoiești a reînnoi cererea de pretinie cu mandea. Până acum te-ai dezpretinit de doo ori, iar io am fost cel care te-a iertat (:)), însă de-acum musai să faci pasul – tu. Punctum smile emoticon
            6 hrs

            Carmen-Maria Mecu Nimic de iertat. Sunt ceea ce sunt. Reînnoiește prieteniile cu cei care te înțeleg și te prețuiesc cu adevărat. smile emoticon Aștept cartea d-nei Stely, pe bune. I-am recitit comentariile de pe blogul domniei tale. SUNT EXCEPȚIONALE. smile emoticon Le poți aduna, o poți rechema în lista domniei tale. Ar fi un mare câștig. Numai bine!
            1 · 5 hrs · Edited

            Avp Viorel Padina Spre deosebire de Stely – care e o fată f.dășteaptă, până la punctul în care istețimea-i ar cam trebui să se transforme-n artă și abia ulterior într-o altă aborigenă Encartă – tu cam înțelegi cu cine și despre ce vbești, chit că și tu te târguiești, vrând neapărat să-mi arăți că ai să-mi dai oricând la schimb un echivalent nimb smile emoticon Pe când dășteapta dă Stely, așa cum s-a întâmplat, de fapt, m-ar vinde și pentru ultissimul băs de pe nat, sau, și mai de rahat, pentru Basarabu lu pesce fezandat (care sper că nu e Goe Securistrigoe, doamne păzește!), ce să mai vbim de maestro Devis, care și acum ne urmărește hartistico-franțuzo-americănește-ebreește, precis, ipochimeni despre care Stely gândește, snobilicitește apud slobozianește, că-i vor crește nobelețea provincială, măcar c-un dește smile emoticon
            1 · 4 hrs

            Carmen-Maria Mecu Fă cum te-am sfătuit. Așa e cel mai bine. Eu rămân un exeget oarecare. Atât. Nu am nimic de dat „la schimb”. Chiar nimic.
            3 hrs · Edited

            Avp Viorel Padina Tu nu ești un exeget oarecare, dear surioare, iar Stely nu e o inocentissimă floare ex-admiratoare, ci o ciocârlie-lie criptokakie, așa cum ești și tu, când nu cazi în autoegolatrică vrie smile emoticon

          • Stely said

            :)) Multumesc , „mamitza”. Interesant. Vad ca sunt proaspete. Nu, nu am acces la ele. Daca sunt comentate pe pagina ei deFacebook nu am cum sa le vad. Iar daca sunt la AVP sunt ascunse de vazul „neprietenilor”. Nuu, CMM il tine la usa pe AVP, care i-a cerut sa reintre in lista ,iar ea nu si nu . 🙂 Este gelosa sau se preface . Ha, o cearta de indragostiti, asta e . 🙂

            P.S. Acum imi dau seama de ce ma tot chestiuna aproape zilnic cu intrebari de genul :” ce mai scrii, ce mai faci , etc… ” Dar si lui AVP , ce i-o fi venit s-o creada ? Sigur face misto de ea. 🙂

          • Dl.Goe said

            Mie mi se pare tare nostimå nonsalanta cu care acest gågåutzå de la Corabia (asistat de oaia de Bucovina) isi disputa întâietatea in inima d-nei Stely cu ditamai Basarab Nicolescu. Intamplarile par scene extrase dintr-o comedie absurda scrisa de un mic geniu (comparabil cu Ionesco). O tragi-comedie care se scrie singura. Drepturile de autor ii apartin d-lui Nimeni.🙂

  45. Stely said

    Doamne fereste sa ajunga ăsta preşedintele SUA ! 😯

    „Reteta”( spaima,ura ) este buna (castigatoare) daca ar fi sa ne gandim ca a fost folosita cu succes (si) de cei care au vrut/vor puterea in folos personal si de gasca :

    http://www.stareapresei.ro/socant-victor-ponta-a-laudat-masurile-lui-traian-basescu/

    P.S. S-ar putea ca domnul D’Artagnan sa aduca un alt exemplu de” animal politic performant „… „de-un populism grețos” care se „folosește la maxim, ca de fiecare dată”, de ” spaimele și orgoliile românilor…”
    Dupa parerea mea D’Artagnan nu are dreptate. Adica , Traian Basescu nu s-a folosit „ca de fiecare data” de ura, spaima, orgoliile romanilor pentru a ajunge la putere. Nu s-a folosit si nici nu se va folosi.

    • d'Artagnan said

      Ba eu cred că domnul d’Artagnan are dreptate.

      • Stely said

        D’Artagnan ,
        „Dovada, dovada !” sau argumente(cum), date(cand) , exemple, etc. 🙂

        • d'Artagnan said

          Ce dovadă mai bună decât convingerea mea vreți?!
          P.S. Nu vă mai faceți iluzii…dacă Băsescu nu era o curvă politică (și nu numai…) nu ajungea Președinte, nu-l vota țara. Că se pot contabiliza (și) lucruri bune în mandatele lui este o altă discuție, cred că dumneavoastră suprapuneți planurile.
          Dacă vreți personaje pozitive, luminoase, care să vă dea speranță, nu le mai căutați în politică, unele sunt chiar prin apropiere: DlGoe, dArtagnan…

          • Stely said

            d’Artagnan ,
            Nu as vrea sa ne pozitionam in „tabere” adverse. Nu am nici un motiv care sa ma inflacareze in a-l sustine cu orice pret pe Traian Basescu.
            Si da, exista altceva : Dacă vreți personaje pozitive, luminoase, care să vă dea speranță, nu le mai căutați în politică, unele sunt chiar prin apropiere: DlGoe, dArtagnan… Adica am incredere (speranta) in flerul si gandirea „luminoasa” a domniilor voastre . Amin . 🙂 🙂

        • Dl.Goe said

          La vorbe cu vorbe, la argumente cu argumente…

          dar… confuzia incepe din punctul in care constatam ca avem dificultati majore in a ne pune de acord cu lucrurile care sunt evidente, in context, si care nu au nevoie de argumente. Unii vin si cer (ostentativ) argumente despre aceste lucruri… si o fac fie pentru ca sunt out of context (dar vor musai sa fie „in”) ori pentru ca sunt rau-intentionati si vor cu buna stiinta sa intretina confuzia (perdele de fum) sub care sa-si ascuda mizeria (fel de fel de mizerii, morale, sufletesti, suferinte (d)in amor, dementa, complexe, dorinte bolnave sau nerealiste, pe scurt prostia abisala). Pentru acestia (cand li se pune pata) niciun enunt nu este suficient de argumentat, si iti cer sa-l explici, din aproape in aproapea pana la Adam si Eva sau macar pana la Big Bang. Daca refuzi, inseamna ca esti un impostor care arunca cu vorbe fara acoperire de la adapostul anonimatului. Presupun ca realizati ca nu ma refer nici in general si nici in particular la d-voastra, dar am prins ocazia sa exprim un punct de vedere.🙂

    • Dl.Goe said

      @Stely – Cred ca ar fi mai potrivit ca mesajele care-l vizeaza pe dl.D’Artagnan sa fie postate direct la Hanul lui D’Artagnan. Avem fir direct cu d-lui in blogroll, deci e si convenabil (no long distance). N-as vrea sa ma intelegeti gresit: nu ne deranjeaza catusi de putin sa-l abordati pe amicul D’Artagnan aici, mai ales ca nu exista nimic de perturbat, ci doar ma gandesc la faptul ca o stare de optim al eficientei de comunicare ar putea fi preferabila. Ce sa inteleg? Ca inca aveti retineri sa scrieti la Hanul Muschetarului? Sau ca, poate, aveti si alte tinte subintelese si ca ati dori sa-l provocati cumva si pe dl.Goe sa vorbeasca despre actualul Basescu (Basescu de dupa Basescu)? Sau cine stie…

      D.P.M.D.V. Basescu de dupa Basescu n-a facut destule (gesturi, fapte, vorbe, fiind under threshold ) ca sa poate deveni un subiect destul de interesant pe Arca lui Goe. Cat il priveste pe vechiul Basescu cred ca este prematur sa-l includem in disertatii arcaluigoice, mai ales remarcand tendintele unora de a-l confunda (asimila) pe Basescu cel Nou cu Basescu cel Vechi.🙂

      • Stely said

        @Dl Goe-Cand se va ivi prilejul fiti sigur ca voi fi prezenta la han . Numai ca acum nu am intentionat sa-l aduc in discutie pe Traian Basescu ci l-am folosit ca prilej, doar sa-l tachinez putin pe domnul D’Artagnan. 🙂

    • RALG said

      @Stely – Mi-as permite sa va intreb care este candidatul d-voastra favorit in cursa penru presedintia SUA din 2016. O fi d-na Hillary?🙂

    • Dl.Goe said

      Apropo de presedinti, de la noi si de aiurea, de acum si de (mai) demult, as aduce in atentie un „slogan” de pe o pancarta purtata de doi pensionari la unul dintre meeting-urile de protest de dupa tragicul accident de la #Colectiv:

      Klaus Iohannis sa traiasca
      Cå-i capul la tzara noastra

      Erau sau nu erau acei cetateni „indrituitzi” sa-l „critice” astfel pe dl.profesor de fizica (liceeala) ajuns presedinte de tzara (ma rog), sa-l ia in balon, sa faca bascalie de dânsul? Aveau ei competentele necesare? Autoritatea? Faptul ca nu purtau ecusoane cu numele, adresa si numarul de telefon (ascunzandu-se si „adapostindu-se” practic in anonimat) este sau nu un „detaliu” care distorsioneaza semnificatia gestului si al mesajului lor? Sau… Este cumva felul in care pun aceasta problema fals, distorsionat, aberant, prostesc? Sau parsiv!🙂

      • Stely said

        Inca nu am un favorit. Dar, daca la republicani va ramane in cursa Donald Trump, sigur nu se va afla printre ei. Pai, a fost de ajuns sa-l aud vorbind , sa-i urmaresc gesturile si tonul isteric incat sa ma sperie, de parca il aveam in fata ochilor pe Vadim Tudor.
        Si de Hillary Clinton am auzit destule bazaconii, dar marturisesc ca nu am stat sa le analizez. Bunaora ca ar fi pe moarte sau altele, precum ca ar fi stiut (aprobat) folosirea torturii in inchisorile CIA. Desigur, grija asta (a alegerii viitorului presedinte) trebuie s-o aiba americanii. Daca vor cu orice chip un republican , care sa-i apere de teroristi, nu am cum sa-i opresc eu, chiar daca ma sperie gandul ca in America se poate ajunge la restrictionarea dreptului la comunicare si la libera exprimare, sau la folosirea torturii, etc.
        Mda, ma astept ca „cineva ” sa intervina oripilat/a de faptul ca nu as avea competanta sa-i judec pe Donald Trump sau pe Hillary Clinton . Ca nu le cunosc viata si opera etc. Dansa poate sa aiba pareri si opinii, altele decat ale mele, dar nu poate sa mi le interzica. Nu-i dau dreptul .
        P.S. Referitor la ce lozinci striga pensionarii (sau altii) la „meeting-uri”, consider ca au acest drept .”Competenta „lor deriva din dreptul la opinie, fie ea exprimata in stil pamfletar . Dreptul de a folosi( ca cetatean care voteaza) „cuvantul „(ironia, bascalia ) in scopul scoaterii in evidenta a nemultimirilor vis-a-vis de politicieni, in cazul nostru Iohannis, este garantat de Constiutie .
        P.S. Referitor la „noul” Traian Basescu, ce spune sau ce face acum aveti dreptate. Nu este cazul sa-i fac/ facem publicitate. Nu este timpul, si nici nu a „produs” ceva deosebit. Dar de, profita si el si noi (alti alegatori) de nepriceperea , slabiciunile „noului” Presedinte …care sunt destule cat sa aiba/ sa avem motive .

        • Dl.Goe said

          Ceea ce nu stiti d-voastra este ca acei pensionari anonimi (intitulati Gh. I si Gh.II) sunt “niste oamenii de cultură pe care ceva i-a oprit să evolueze așa cum și-ar fi dorit si care, nedeținând vreo competență de excelență într-un domeniu (un domeniu oarecare la alegere🙂 ) îi „critică” pe neanonimii de valoare din lumea reală, adăpostindu-se sub un nickname, în lumea virtuală”. Daca si in aceasta lumina ramaneti tot de parte lor inseamna ca sunteti manipulata rau de tot.🙂 

          • Radu Humor said

            Gh.I am înţeles că eşti tu, dar Gh.II (ii), cine-o mai fi ?!

          • Stely said

            Aaaa, da . Vazusem asta, dar m-a incurcat „sloganul” cu Iohannis. Nu l-am vazut niciunde . Poate in audio-clipul despre „bascalie si ironie” pus special de dumneaei pentru a rupe gura targului. Ei bine, nu i-a reusit nici asta . Textul ei i este insa razbunator, insinuator. Se vede de la o posta de cata dusmanie este capabila. In primul rand ca” pensionarii aceia anonimi” sunt niste inchipuiri(obsesii) ale ei. Cred ca daca ar detine „puterea gandului” ca in „Sphera” i-ar/l-ar face sa dispara .
            Faptul ca a devenit dintr-o data purtatoarea de cuvant a celor doi „Papa Francisc” ( Stephen si Francisc) in contra celor doi „pensionari”(Gh.I. si Gh II ) pe care nici macar nu -i cunoaste, o situeaza pe ea in situatia de mafalda . Adica, ce competente are in a-i valida pe primii si in a-icontesta pe „ceilalti „? Daca nu este in stare sa discearna intre competenta „Dl-ui Goe”, care este probata de ceea ce a scris( aici la vedere) inseamna ca este batuta ‘n cap. Eu uite, ii spun ca „Dl Goe” are competente in toate domeniile si are dreptul sa se pronunte . Daca nu este de acord cu mine , nu are decat sa-si roada unghiile de ciuda. Sau, daca ii da mana , sa aduca probe clare, directe ca are dreptate.
            Si eu am dreptul sa ma pronunt . Domnii sunt persoane publice si se expun prin ceea ce spun judecatii celor care ii privesc, ii asculta si citesc cu interes.
            Sunt convinsa ca daca ar citi ce spune Dl Goe despre dumnealor, nu numai ca nu s-ar supara ci i-ar lua in seama spusele.

            P.S. Cred ca este in stare sa -mi spuna si mie ca nu am dreptul (competenta) sa citez din „Teoreme poetice”. Iar daca Dl Goe ar spune ceva(critic) referitor la ele ar sari in ajutorul domnului Basarab Nicolescu. Ei bine, eu sunt in stare sa bag mana in foc ca, daca din intamplare ar intra pe Arca lui Goe nici dumnealui nu s-ar supara. Ba dimpotriva ar fi foarte interesat de tot ce scrie /a scris Dl Goe. 🙂

          • Dl.Goe said

            Evaluarea valorica a spuselor oricui ramane desigur relativa. Fiecare observatory cu ocaua sa. Indreptatirea de a spune, orice, mai ales in context HUVACA ramane incontestabila (indiferent cat de tare, de dizgratios si in ce directie s-ar zbate „reactiunea”) si oricat de mult (si de prosteste) ar denatura con-textul.

            Ca o ilustrare a faptului ca „ideea vine vorbind”, ar fi de zis ca s-a clarificat deplin de ce anume anonimatul nu e bun. Olamurire in context „mecu”. Era clar in ce consta „abjectia” anonimatului in context Tudoran, Plesu, Cristoiu si altii (inclusiv Monarhul curului Huvacåi), dar nu era deloc clar care era miezul teoriei marginaliene despre „abjectia” bijectiei anonimatului in context mecu. Iata ca s-a rasuflat. Daca nu ne-om lua cu altele, viitorul articol de pe Arca lui Goe se va intitula: „Am aflat de ce anonimatul nu e bun. Lumea lui Mecu.”🙂

          • Dl.Goe said

            De parca nu era suficienta lista tuturor similaritatilor dintre troll-ul lim-bric si troll-ul mecuian, acuma se mai consolideaza una. Si limbricul (ca si „d-na”) are obsesia asta cum ca dl.Goe ar fi Gh.I.

            Limbrici de toate confesiunile uimiti-ne.🙂

            P.S. D-le D’Artagna mi-e teama ca ar trebui sa fiu suparat pe d-voastra. Suparat pe fostii co-proprietari ai blogului d-voastra, demobilizat ca o furnica insingurata, nu mai reusiti sa mentineti distractia la han la cotele obisnuite. Porthos la fel. Urmarea? Migratia limbricilor. Credeam ca Arca lui Goe era definitiv decontaminata de limbrici, ca eradicasem odata petru totdeauna aceasta maladie rusinoasa (ma si laudasem cu performanta in articole stiintifice) si acum… na beleaua. Am scapat de mecu si am dat (iarasi) peste frate-sau. Iepurele de Martie mai lipseste.

          • Dl.Goe said

            Ad-notare pentru luna mai târziu: Numele secrete.

  46. Radu Humor said

    Perle, cât roata carului. Cu proşti😉

    Stely said

    decembrie 7, 2015 la 9:40 pm
    Nr. 2. „David” (Stely) se lupta cu citatele de pe … Google Chrome.🙂

    Păi, după cum ştim toţi, individa se luptă cu kilogramele. Uneori şi cu limba română, dar mai ales cu cea engleză.
    Dar ce nu face ( sau face ‘!) omul, pentru a pă rea !?

    Dl.Goe said

    decembrie 8, 2015 la 6:16 pm
    Stimata Gură Cască, nu exista niciun neanonim care sa vrea sa se afirme pe Arca lui Goe !

    Dar tu ce p.m tiiii eşti ?
    Că Iovu, nu, că Coande fu, dar nu se mai văzu ! Lichea get-beget !
    Cu lipsă la prepuţ, c-aşa-i drăguţ ! De Mata – Hală . Industrială😆

    • Dl.Goe said

      Stimate Lim-Bric presupun ca suferi… De ce? citate… Probabil ca ai inteles invers (si te-ai repezit ca ratza la muci, deh, ratza e vertebrat). Spuneam ca nu exista niciun NEANONIM, adica ca exista doar anonimi, asa ca dl.Goe…

      Vad ca buza ta de limbric ar tot pofti (anonim) la preputzul d-lui Goe. Si tânjesti cam de mult. Sa nu dai in ipohondrie ca tu pana nu sugi informatia de la sursa cu gingiile tale nu te lasi convins… Esti o culme a zoologiei: Limbricul care vede pretutindeni „jidani”. E…vrei nu vrei…

    • RALG said

      Intrebari pentru ex-egeti: Este dl. Gheorghe Iova evreu sau nu? Cine ii mozoleste presupusul preputz? Cine are prioritate?🙂

      • Stely said

        Aoleu !! Gheorghe nu, dar Iova ?? Cei doi isi vor imparti „preputul ” frateste .
        Spor la „mozolit ” le doresc !!
        Iar Dl Iova are tot respectul meu.
        Zau, ma tot gandesc , dar nu indraznesc , cum sa fac sa-l atentionez se intre pe Arca lui Goe. Parca nu-mi vine sa cred ca nu stie nimic. Altfel ce motiv sa fi avut s-o scoata din lista de pe FB ?

        • Dl.Goe said

          Eh, poate a scos-o din aceleasi motive ca si Calin Vlasie… aceleasi pentru care altii evita s-o bage sau s-o re-bage. Indezirabilitatea creaturii deriva din abisala-i prostie-fudulie. Imi pare ingrozitor de rau ca trebuie sa spun asta, intrucat acest lucru denota in egala masura si un esec, o ratare a Arcei lui Goe. Entitati precum acestea (Mecu, Humor) care sunt atrase magnetic pe Arca lui Goe, si care sunt prezente vechi, insistente, care au avut perioade intregi de intensa activitate (manifestand cu consistenta emotii sincere) sunt astfel parte integranta in ceea ce inseamna „constitutia” Arcei lui Goe. Nimic mai trist decat sa fiu fortat sa afirm despre astfel de entitati c-ar fi marcate de prostie abisala. Dimensiunea acestei prostii, in combinatie cu intensitatea participarii lor afective pe Arca lui Goe, da dimensiunea ratarii arcei in aceasta zona netriviala a existentei sale. Cand te „certi” cu astfel de creaturi (auto-intitulate „adversari”) esti, devenind, si tu, cate putin, acelasi lucru, in context. Esti (si) ceea ce atragi. Dar, cine stie!? Poate c-ar fi cazul sa incepem sa aspiram sa devenim inca si mai multi prosti de acest fel, de acest calibru. Poate ca asta ar oferi o dimensiune noua, mai profunda, ideii de anonimat si anonimitate. Ar merita poate aceasta dimensiune sansa unei mai consistente „experientzieri” „participative”. Iata, avem fondul lexical adecvat acestei aventuri.🙂 Atentie ne scufundam !!! 🙂 Oricum atunci cand, incapabil sa te impotrivesti, esti adus de imprejurari in astfel de situatii („jenante”), n-ai decat doua variante la indemana: sa fi (si tu) „asa” sau sa nu fii „deloc”. De-a dreptul shakesperin.🙂

          • Gură Cască said

            Domnule „Goe”, urmăriți în diverse locuri o entitate care vă obsedează. Așa mi se pare.
            Vă obosiți inutil și abandonați frumosul dumneavoastră topic de aici.

            Ignorați-o. Nu e demnă de preocuparea dumneavoastră. Aveți lucruri mult mai importante de făcut, pentru noi cei care vă prețuim.🙂

          • arcaluigoe said

            Este clar ca va aflati intr-un blocaj (mental; desi „mental” e mult spus). Gura v-a ramas cåscatå, flasneta pornitå si imaginatia intepenitå. Repetati indefinit singurul gest de care mai sunteti capabila, plonjonul:

            001_fg

  47. Dl.Goe said

    Kati-fel-are:

    • Stely said

      Offf !!! O alinare sau o …rascolire ? 😦 Oricum atat compozitia cat si ilustratiile sunt emotionante .” Les Fils des Etoiles”…

      • Dl.Goe said

        Inter-viu cu Gheorghe Gruia, cel mai mare handbalist al lumii

        • Dl.Goe said

          • Stely said

            Da, a murit …😦 Dumnezeu sa-l odihneasca ! A fost o perioada „de aur” a handbalului romanesc, care i se datoreaza in mare parte lui Gheorghe Gruia.

            Dezamăgirea de la Stockholm
            Revanşa Cehosloviciei împotriva noastră avea să vină la turneul din 1967. “Echipa a prins o zi foarte slabă în semifinala cu cehii. Am ratat nepermis, chiar şi cinci aruncări de la 7 metri. Golgheterul nostru, Hans Moser, nu a mai prins forma de altădată şi a permis lansarea lui Gheorghe Gruia spre titlul de golgheter al turneului final. Nu îmi place să fac clasamente şi departajări, dar lotul României deplasat la Mondialul de la Stockholm a fost poate cel mai bun al tuturor timpurilor, dovadă că am luat bronzul învingând ruşii în finala mică. Nu vreau să intru în detalii de ordin tehnico-tactic. Gruia a marcat 11 goluri, dar am luat 11 goluri de la Duda, omul pe care trebuia să îl ţină el. Astăzi există tot mai puţină preocupare pentru jocul de apărare. Handbalul masculin începe să semene tot mai mult cu rugbyul”, spune Nica, uşor amuzat.

            Gruia, înger şi demon
            Medalia de argint la Campionatele Universitare din RFG din 1968 ar fi trebuit să încheie cariera de jucător a lui Cezar Nica, dar presiunile lui Ioan Kunst Ghermanescu l-au propulsat în lotul pentru Mondialul din 70. “Eu mă retrăsesem de la lot. Mă îngrăşasem puţin şi nu mai vroiam să continui. Kunst Ghermanescu, în calitate de secretar general al Consiliului Naţional, mi-a dat ordin să mă prezint la lot. Îmi amintesc cuvintele lui: ‘Tovarăşe Nica, am înţeles că nu mai vrei să ajuţi handbalul. Dacă eu consider că trebuie să mergi, atunci îţi faci bagajul şi mergi. Am mers, am jucat titular în toate jocurile şi am făcut cel mai bun turneu al vieţii. Am marcat golul de 10-9 al finalei cu RFG de la Paris. Trebuia să fi fost golul decisiv. Mai erau 17 secunde şi noi eram în atac, dar Gruia a fost tentat să arunce la poartă. A ratat. Rost a profitat şi a trimis meciul în prelungiri cu 3 secunde înainte de final’”. Tot Gruia avea să marcheze golul izbăvitor, ceea ce i-a adus o apariţie în cotidianul L’Equipe cu titlul “Gruia, înger şi demon”.

            http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/povestea-unui-dublu-campion-mondial-la-handbal-cezar-nica-643066.html

          • Stely said

            P.S. Handbal este unul din sporturile de echipe pe care il urmaresc cu placere , atat in competitiile dintre cluburi (cupele europene si mondiale) cat si cele dintre echipele nationale (campionate europene si mondiale) .
            Apropo, diseara avem Romania – Norvegia ora 21.30 -handbal feminin – Campionatul Mondial -faza grupelor. Va uitati ?

        • Dl.Goe said

          In sfarsit un semn de pretuire pentru memoria lui Gheorghe Gruia si pentru istoria glorioasa a handbalului romanesc: ROMANIA invinge BRAZILIA. – Romania se califica in sferturile de finala ale Campionatului Mondial de handbal feminin, dupa ce a invins detinatoarea trofeului, Brazilia, scor 25-22. Nu-i la fotbal de baieti ci la handbal de fete dar tot e ceva. De multa vreme n-am mai avut atatea emotii gramada la un loc. Si o bucurie pe masura.🙂

  48. Radu Humor said

    „Spuneam ca nu exista niciun NEANONIM, adica ca exista doar anonimi, asa ca dl.Goe…”
    Creţ inel !😉
    Scoate capul acum din pungă (te-a fătat mă-ta cu tot cu prezervativul, care dacă nu se spărgea, o ce mult mai regreta, Mata Hala😉 ) , respiră, aşaa, oxigenează-te , spală-te, că pre(a) puţ… Ca toţi ai tăi !
    Că vorba ta:
    E vrei, nu vrei, vorba doar, de ei !😆
    Caci, în afară de tine , care te scremi de atâta timp să rămâi necunoscut ( ai tu motivele tale😉 ), cine mai este anonim pe căcatul ăsta de ambarcaţiune, ce cară de colo-colo, vorbe goale şi idei tâmpite ?!
    Cumva Stely, a cărei singură taină rămâne numărul de kile pe care le pune de la o zi la alta ( vai, se-apropie Sărbătorile de Iarnă şi asta nu se dezlipeşte de arcă, precum scroafele de troacă, de parcă ar vrea să-i gătească popii şi jir la cuptor, nu doar zile fripte😉 ! ), sau Neamţu Ţiganu, ale cărui poze şi fapte de vitejie, numai un imbecil ca tine şi con soarta vitregă nu le poate desluşi, sau poate mustăciosul cu sabia ascuţită şi limba scoasă ( sau invers ?!), când după posteriorul lui Băsescu, când după ocazia de a se vedea cu saci-n căruţă şi-n pantaloni cu ceva puţă ?!
    Sau CMM o fi vreo necunoscută şi pentru alţii, aşa cum e pentru tine, care, la mintea ta, nu puteai să te-nţelegi bine decât cu una ca Stely – spaima-nghesuielii (de calorii pe centimetru patrat, de maţ cu rahat, turcesc(u), neaparat).
    Niku electriku, Nimeni, sau încă vreo doi, pe care doar nevestele nu-i recunosc, când se întorc dimineaţa de la vreun chef cu fe(cioare) de Ferentari ?
    Despre mine, iar te lăudai că ştii cine sunt şi cum să mi-o tragi ! Afară din pantaloni şi să-ncerci să mă storci de toate secreţ(ii)ele😳
    Şi atunci ?! Pe cine împungi, încornoratule, paracopitatule şi de coadă-mpieliţatule ?! ?
    Un siktir şi mai abitir !!!

    • Dl.Goe said

      D-le Lim-Bricu(l) va inteleg furia (o furtuna in ganglionul limfatic ce va tine loc de creier) si am toata compasiunea pentru suferinta d-voastra. Sa fii limbric si sa fi mai prost decat limbricii este probabil, in sine, o trauma perpetua. Anonimi, adica care nu sunt persoane publice sau despre care nu se stie c-ar fi fiind asa ceva. Cå te-o chema pe tine Limbricul Hojbota din Gura Humorului nu te califica pentru statutul de persoana publica. Chiar si cu buletinul in mânå tot asta ramai: un limbric anonim. Anonim. La fel de anonim ca si ceilati care sunt sau s-au perindat pe Arca lui Goe (si in legatura cu care vad ca faci si alte confuzii cu carul mare)… Cel putin pana la proba contrara aici avem numai si numai anonimi. Si chiar daca n-ar fi asa (ci invers), motivul furiei tale ramane abscons. Ce te fute pe tine grija bå limbricut? Vrei sa devii persoana publica? Sau esti pur si simplu bulversat si deprimat din cauza conditiei de limbric care nu-si gaseste locul indiferent unde incearca sa colcaie?

      • Radu Humor said

        „Aoleu !! Cei doi isi vor imparti „preputul ” frateste .
        Spor la „mozolit ” le doresc !!”

        Cum le mai ştii tu, Mata Halo ?!
        Dar tu, nebunatico, pe unde mai mozoleşti ?😳
        Pe la dascăl, clopotar, sau ai ajuns şi la gropar ?!
        Că pe popă, l-ai terminat de mult, cu apetitul tău de scroafă-n călduri :
        Mai mult în roabă, decât la treabă !
        P.S.
        Pentru cei care nu ştiu bancul :
        Un ţăran ceva mai sărac, ca să-şi ducă scroafa la vier, când o apucau pandaliile pe stely ( aşa o botezase ţăranul, că prea aducea cu preoteasa lor şi ca volum şi ca alte apucături 😉 ) , neavând căruţă, o suie în roabă .
        Azi aşa, mâine aşa, că scroafa nu se „ţinea” ( ca asta după goe😆 ), până când omul nostru renunţă s-o mai care degeaba până la vier, că se vedea că nu-i nimic de capul ei ( ca şi de a ăsteia😉 ), dar într-o zi, ia scroafa de unde nu-i ! Vorba aia : şi-l propun pe dumnealui ( adică pe goe, ce-şi zicea şi domn,😆😛 ).
        În fine, ca să nu mai lungesc vorba , o găsesc pe scroafă, urcată în barcă, pardon, în roabă, aşteptând cuminte să fie dusă la vier.😳
        Adică la… Gaaaata !😉

        • Dl.Goe said

          Cand n-are in ce colcåi limbricul vomita si colcaie in propria-i voma. Nu-i o problemå.

          D-le Lim-Bricu tot nervos, tot nervos? Tot cu gandul la preputz, hodoronc-tronc? Bine ca v-ati lamurit cum devine cu anonimatul si, ca sa schimbati vorba, ati dat iarasi drumul la flasneta cu obsesii si umori (care pe nimeni nu mai impresioneaza)… Mai bine v-ati incorda un pic ganglionul limfatic si ati incerca sa dati un raspuns (ca cunoscator) la intrebarea despre satrea preputzului d-lui Gheorge Iova. Are sau n-are? D-voastra ce stiti?

          • Radu Humor said

            Ştiu că te ascunzi, deşi nu te caută Nimeni !
            Profiţi de faptul că ai unde !😉
            În spatele Mata Halei, se poate ascunde un pluton, cu tot cu armamentul din dotare,
            aşa că până te-or găsi pe tine inteligenţa şi bunul simţ, Venea omoară pe Şiret şi rămâi singur. Cu ea ! Ha-ha-ha !
            Ce altă pedeapsă mai mare puteai căpăta, în urma acatistelor bietului preot de sat, rămas neconsolat ?!:mrgreen:

          • RALG said

            Bai limbricule ce-o tot mozolesti si-o tot dai la-ntors din buzå? Stii sau nu stii? Fa o analiza, din limba, si n-o mai tot ameti ca sa-ti dai impresia c-ai avea vreun rost. Pe aci si/sau pe aiurea. Cå n-ai… Tu nu remarci ca esti in eprubetå?

  49. arcaluigoe said

    UPDATE: Ce mai urmeaza? Pai urmeaza grupul al treilea de ipoteze. Cel mai interesant. Ma gandeam cam ce fel de introducere sa fac inainte de a o enunta pe prima, cand mi-a trecut prin minte ca inainte de asta n-ar strica sa mai verific o data frigiderul. Sa vad cum stam. In realitate. Doar ca in loc sa deschid frigiderul, nu stiu de ce si cum, am deschis… televizorul. Prin urmare grupul al treilea de ipoteze se amana un pic pe motiv de intermezzo. Trebuie sa-i dau prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe sansa, timpul si ragazul sa vada de-a fir a par ce s-a vazut in televizor.

    • Dl.Goe said

      N-am niciun habar despre cât „timp” îi va lua prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa digere continutul acestei „ingestii”, care apare atât de in raspar cu „tema” „datå” (probabil enorm de mult) dar sper sa constate repede (imediat) ca personajul din cele doua filme (in total aproape 3 ore care merita vazute integral) este un admirabil, extraordinar, incredibil „domnul Goe”, har lumii ecleziastice patrunsa (iata) fara discriminare de spiritul subtire al altor lumi.

      Cred ca si celor ahtiati de dl.Goe cat si celor sastisiti de dl.Goe, in general (ca idee de fiinta) sau in particular (in ipostaza locala) le va fi binevenit contactul cu aceasta versiune inedita: Dl.Goe Necula (pr. si altele). Jos palaria, patrafirul… etc

      • Stely said

        Da, mi-a luat ceva mai mult de trei ore ,dar le-am vazut cu mult interes si placere pe amandoua. Apreciez (admir) fara rezerve asemenea tip de duhovnic ce nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume – cu multa cu intelepciune, in spiritul tolerantei, iubirii, iertarii , libertatii, dreptatii, etc.
        Si iar da :nu mi-a trebuit mult ca sa-mi dau seama ca parintele dr. Constantin Necula este un veritabil Dl Goe in toate ipostazele lui. Ma abtin sa dau amanunte. 🙂
        P.S. Pe parcursul vizionarii m-am gandit la tinerii din jurul meu. Ce bine ar fi daca si-ar face timp sa-l cunoasca pe acest preot adevarat(„Cel mai tare”.) Deja unul dintre ei a acceptat recomandarea mea .
        M-am gandit si la Dl D’Artagnan . Oare se va incumeta sa-l vada ? Ar fi in mare castig, cred. 🙂 Hmm…dar nu am cum sa stiu.

        • Dl.Goe said

          Nu crez ca dl.D’Artagnan sa aiba timp disponibil de pierdut cu astfel de prostii… Cine mai are? Nu-s prea multe perspectivele din care acceptand (cumva) sa petreci trei ore in compania acestui „Goe” sa nu ai la sfarsit impresia de timp irosit, dar nici unica nu-i acea perspectiva. Iata, dupa cate putem remarca, exista cel putin doua astfel de perspective.🙂 Mi-e mi-a placut harul interpretativ, vivavitatea actoriceasca cu care acest dl.Goe se livreaza pe sine lumii de gura casca, fara a pomeni Nimic despre continutul livrat (impresia noastra despre acest continut ramanand absolut secreta pentru moment), in timp ce d-voastra ati „optat” pentru o alta perspectiva, ceva mai interioara…

          Asadar nu cred ca dl.D’Artagnan (la care cu totii ne gandim) sa se afle in posesia vreuneia dintre perspectivele care sa-l faca apt pentru statatul de spectator al d-lui Goe Necula. Si nici altii ca dansul. Insa se va gasi cine… va🙂 Caci si nimeni e cineva…🙂 ha-ha! Ha!

          • Stely said

            Mda, HUVACA nu duce lipsa de alde gura casca si minti inguste care isi scuipa in sân speriati că l-au vazut pe („ptiu, ptiu Drace” ) „D-l Goe”. 🙂
            In gandirea „lor” mecanicista l-au vazut pe Necuratul in „piele si oase”, tot asa cum l-au vazut pe Dl Goe” in pielea ” domnului Iova. Vai de mintea lor, saracii !! Asa enoriasi nu cred ca ar fi in asentimentul parintelui dr. Necula Constantin, doar daca sunt asa cum ii stim micinosi, prefacuti (farisei ) incat sa-l faca sa creada ca are in fata lui smereniile intruchipate . Haida’de …

          • Stely said

            Desigur ca sunt cateva chestiuni pe care parintele le „vede” prin alta „prisma ” decat cea prin care le vad eu. Cum ar fi, de exemplu, trecerea la alta confesiune ce ar reprezenta pentru dansul un motiv de a-ti renega prietenii, iubirile etc. Despre homosexuali sunt cateva nuante pe care le accept, altele nu. Cam atat, altceva deosebit de ceea ce gandesc si eu nu-mi vine in minte. Trebuie doar sa -l mai vad macar odata. Daca nu, astept parerea altcuiva . 😉

          • RALG said

            Cea mai mare fånitzå a noastrå traieste pe alta planetå. Are in posesie o minte mica, mica de tot (un episilon) si o luneta defecta (in forma de periscop) cu care nu ne scapa din ochi. Vorba ‘ceeea, avea un ochi… Ce ochi avea! Si nici cu åla nu vedea… Cum a ajuns sa ne fie fånitzå ireductibilå si nemântuitå este o (cu totul alta) poveste fistichie care pentru a fi deslusita ar necesita timp si interdisciplinaritate… Cert este ca ne soarbe vorbele cu nesatz. Nu intelege aproape niciodata nimica, iar cand intelege, cel mai adesea intelege invers, pe dos. In exceptional de rarele situatii in care reuseste intmplator (accidental, ca de… statistica probabilistica isi are si ea calea de a intra in lume) så inteleaga taman ce-i de inteles, se mira atat de tare incat ajunge la concluzia (având tragatorul de concluzii fixat pe foc automat) ca n-a inteles bine si atunci râs-talmaceste (cu rås-tålmåcitorul din dotare) ca sa arate (cui?) ca-i desteapta si capabila sa faca-corectii de vant, de paralaxa si de aberatie… Rezultatele sunt intotdeauna fabuloase. Acum bunoarå, cea mai mare fånitzå a noastrå, traitoare pe alta planeta (unde s-a retras de frica sa nu fie contrazisa, pentru a putea vorbi singura, singura, singura), a ajuns la concluzia ca identificand un veritabil „d.Goe” in pr.Necula (virtualul), de fapt l-am fi asemanat cu noi insine…(sau/si viceversa) asa… ca de la goe la goe. Ca e (a) sincera sau ca (b) nu e sincera nu prea conteaza. Oricum s-ar considera (pe cazuri), prin gest si prin continut doamna dovedeste ca e nâtângå. Circumstantele agravante ii confirma prostiea abisala. Mai era nevoie?

            Multi au impresia ca-s in stare sa-si observe Soarele de departe, din afara, din exterior, netrecându-le prin minti cat de inauntru se afla. Se mira apoi ca-s atinsi de ultraviolete.🙂 Problema lor este ca sunt prea aproape… si ca nu sunt capabili sa inteleaga ce inseamna „mai departe”, daramite cum s-ar putea duce acolo.

          • arcaluigoe said

            NASA news: Amazing fact happened recently. The dwarf planet Goah’s Ark captured a satellite. The satellite has a stable orbit and it quickly rotates around the mother (and father) planet and also around its own axis. Scientists have named this satellite using the code M.V.Turpia. Its albedo is very weak and the reflected light suffering from bizarre distortions and alterations of the wavelength. It is assumed that the surface of this moon is a frozen swamp.

          • Stely said

            „Fănita noastra”, ca sa fie sigura ca ii citesc „productiile” izvorate din putul gândirii materialiste, mi-a trimis trei mesaje la rand cu acelasi continut (linkul marginal) cu un subiect fariseic :”CU DRAG ”
            Adica ,dumneaei imi face („cu drag”) un serviciu, ca sa inteleg ce fel de „enoriasa „sunt , ca dansa fiind „de buna credinta”nu vrea altceva decat sa ma scoata din ghearele „necuratului.” 🙂 In marginirea dansei confunda smerenia (buna credinta) cu supusenia , cica o acuz „de lipsă de smerenie față de bloggerul anonim „care – sărmanul! – se crede asemănător unui preot.”
            P.S.Cumva ” The code M.V.Turpia ” este „limba” dupa care se ghideaza „fanita” noastra ? 🙂

          • Dl.Goe said

            E dilie dar macar e (si) hazlie… Fiind pace si liniste, zbaterea d-ei, in concubinaj discret cu Lim-Bricul Humor, asigura un amuzament usor, ca-n serile de vara la Iunion. Cica „s-ar râde” si dânsa, ca compatrioata a lui Caragiale. Eh, daca ne distram cu totii ce altceva ne-am mai putea dori? Noapte buna!

    • Dl.Goe said

      Goe versus Goe versus Goe, cate putin despre Putin (si el tot Goe, alt Goe)… Si parintele Necula si enoriasul Plesu il iau in discutie pe ortodoxul ras-Putin:

  50. Dl.Goe said

    Unii cred cu tarie ca Adrian Paunescu nu-i poet ci impostor sau in tot cazul nu-i un poet mare si important pe motiv c-ar fi scris mii si mii de poezii proaste, versificatii stupide, pentru pro/fani, umplutura, rumegusuri…

    Altii cred dimpotriva ca Adrian Paunescu este un mare poet al limbii române pentru cele cateva sute de poeme admirabile (unele dintre ele geniale), cat si pentru meta-poeticul identificabil in spiritul creatiilor sale.

    Cine o avea „dreptate”?

    „Din marele bazar cu amanunte
    Platind cu viata tot ce scump era
    Iubita mea, ti-am cuparat un munte
    Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta…”

    Farsa sau poem?

    • RALG said

      Unii cred ca Jupiter este cea mai mare planeta din Sistemul Solar. Altii cred ca Terra este cea mai mare planeta din Sistemul Solar.

      Cine o avea „dreptate”?

      • Stely said

        As fi inclinata sa spun ca Terra. Asta datorita continutului ei . Ce daca este mare, dar goala si neprimitoare ?
        Dar ,daca ar fi sa-i respect marimea (cantitatea ) ar trebui sa spun ca Jupiter, Mai ales ca din cate am citit are un mare merit si in consecinta trebuie respectata: se crede că ” joacă rolul unui scut cosmic pentru planeta noastră,măturând din calea Pământului obiectele ce pot provoca un impact devastator”. Deasemenea, că „viața pe Terra nu s-ar fi putut dezvolta fără efectul protector al lui Jupiter.” Asta o spun astronomii si oamenii de stiinta (sursa Wikipedia) iar eu nu pot sa-i contazic. Dar de spus parerea( de dragul Dl Goe ) nu ma feresc . 🙂

        • Dl.Goe said

          Dupa foarte, foarte multa vreme, prea multa as zice, astazi, dis-de-dimineata, in zori de zi, am reusit sa re-våd ceea ce noi, umanii, numim un rasarit de Soare. A fost superb. O ocazie minunata de a observa Soarele din interior, cu vedere spre cromosfera, pe dupa buza muntzilor, mårilor…

          Si daca nici macar despre planete nu-i usor sa spui care-i cea mai mare, d-apoi cum sa mai reusim cu poetii, artistii…

    • Stely said

      Referitor la Paunescu :

    • Dl.Goe said

      …si apropo (v.v.) ar fi de zis ca, la vremea sa, tovarasul Adrian Paunescu a fost (si dânsul) un veritabil „Dl. Goe”, si inca intr-o maniera atat de evidenta incat nu necesita explicitari… desi… cateva ilustrari co-memorative ar fi destul de picante, in con-text.🙂

      • Dl.Goe said

        Un „Dl.Goe” mai putin explicit si mai putin evident, dar nu mai putin con-sistent, a fost si neuitatul Octavian Paler. Ooo Paler… Ar merge cred la fix, ca focul de ardei, o paralela intre Goe Paunescu si Goe Paler, cel putin la fel de con-sistenta precum paralela intre Goe Plesu si Goe Tudoran, daca ar avea cine s-o faca…🙂 Poate dl.Goe, cand i-o veni bine.🙂

  51. Radu Humor said

    Dl.Goe said

    decembrie 11, 2015 la 4:39 pm

    „Din marele bazar cu amanunte
    Platind cu viata tot ce scump era
    Iubita mea, ti-am cuparat un munte
    Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta…”

    Hopa !
    N-a mai venit muntele la Mahomed, ci direct la Mata Hala de pe arcă ! :;)
    Îndrăgostitului aducător, în loc de recompensă, ceva care să-i mai tempereze efuziunea :

    Un chirurg vizitează o doamnă după operaţie:
    – Totul merge bine…
    Ea era trează, aşa că, după ce o examinează, îl întreabă:
    – Şi după cât timp voi putea face sex din nou, domnule doctor?
    Chirurgul, încurcat, făcu o mică pauză, lucru care păru s-o alarmeze pe biata femeie.
    – Care-i problema, doctore? Am să mă fac bine, nu-i aşa???
    El răspunde:
    – Sigur c-ai să te faci bine… Doar că nimeni nu mi-a mai pus întrebarea asta după o operaţie de amigdalita…

    P.S.

    Se zice că iniţial , ultimul vier s arăta altfel :

    Din marele bazar cu amanunte
    Platind cu viata tot ce scump era
    Iubita mea, ti-am cumparat un munte
    Ce sper să vină fix în pielea ta…

    Şi cred că datorită destinatarei, ar trebui să revenim la el…

    • Dl.Goe said

      Sateliti, meteoriti, bolovani, limbrici… praf cosmic… pulbere… Calatorind prin univers nu poti evita asemenea reziduuri si zgomotele suerate pe care le produc… intrecandu-se in competitia „cine produce cel mai cretin ecou”. Mecu sau Humor? Un humor, doua humori…

    • Dl.Goe said

      Domnule Limbricule, cineva din neant va ia aprarea, acuzandu-ne pre noi cå cicå ca i-am „mustra” cu limbaj murdar på vizitatorii care ne displac. Curat murdar. Sfatul si rugamintea mea ar fi ca de indata ce va mai ostoiti aleanul desertand umori in van (pe aci), daca va mai ramane si altceva, ceva bun, dragutz, pozitiv in d-voastra, sa faceti bine si sa mergeti sa comentati de bine, aratandu-va recunostinta si solidaritatea fata de protectoarea d-voastra, caci se consuma singura sarmana, dandu-si capete in gura si replica la replica pe „blogul” marginal, mårginit si cenzurat. Nu era de ajunns sa-si manifeste in mod liber prostia, trebuia musai sa-si etaleze si dementa. Fiti atat de bun si salvati-o (pe dansa sau macar aparentele). Un comentariu limbrician si humoral de bine, al d-voastra acolo, la marginalitate, ar fi aur curat, o comoara in adancuri in-fund-datå. Ar fi ca când l-ar apuca pe Dumnezeu de un picior. S-ar simti incurajata, caci dansa mereu, ca-n viata, are nevoie de incurajari, de sustinere, recunoastere. Radu, scurt pe doi, fii cavaler si nu-ti mai ignora partenera de idei, de atitudine, de comportament si pierzanie. Nu mai fii timid. Doamna te asteapta cu gura cascata. Nu fii prost ma limbricule. 🙂 Daca te dai bine pe lângå dansa, om te face. Poate scrie un articol despre tine in vreo revista culturala din Tecuci.🙂 de-o sa moara AVP de necaz. Hai molâule, curaj. Indârjeste-te! Haide ca n-o sa te månânce.

      • Gură Cască said

        Of, iar v-a supărat rău creatura asta, domnule „Goe”! Dumneavoastră, un om așa fin, și uite cum vă face să vorbiți!
        Ignorați blogul ăla, că cititul lui nu vă face bine, nici măcar la imagine!😦

        • Dl.Goe said

          Ah, ce facusi ma tanti? Iar cedasi la psihic si te aråtasi la fatza cu gura cascata? Daca asta e dorinta matale sincera care te ajuta sa a/dormi (adica cå sa ai puterea de a-l supara matale på dl.Goe, incat sa-si iasa din personaj/caracter/limbaj), nu vad cum si de ce ne-am opune noi fericirii oropsitei creaturi (a lu Mecu, a lu Mecu hai la somn). Puteti crede!!! Aoleu, care va sa zica ca produceti efecte nefaste. Inclusiv la imagine. Cum de nu ne-am dat seama pana acuma? Unde ne-o fi fost vigilenta.

          Ce blog? Despre ce blog vorbiti ma tanti?

      • Stely said

        Da, da, sa-l scrie in „limbricoida” – o limba a traitorilor de prin tinuturile „marginaliie” rectului. 🙂

        • Stely said

          P.S. Era vorba de articolul despre un „humorus limbricoides” pe care sa-l publice „partenera” sa de aceeasi limba vorbitoare in „revista culturala din Tecuci „.

        • Dl.Goe said

          In pofida unor mituri urbane care acrediteaza idea falsa ca limbricul ar trai in tinuturile din „marginaliile” rectului, in realitate acest parazit traieste in intestinul subtire al gazdelor, doar ca, in procesul eliminarii sale, trebuie sa tranziteze intestinul gros si sa strabata marginaliile pomenite, de unde si pestilentialitatea felului in care arata si miroase pe unde se arata. Asa l-a fatat „mama” lui si pe limbricul acesta care se chinuie de atata amar de vreme sa se imbarce pe Arca lui Goe. Acum incearca sa strecoare prin parazitarea troll-ului de baza al Arcei lui Goe, din persoana prea-cunoscutei si prea-cucernicei Carmen-Maria Mecu, profitand de slabirea imunitatii respectivei creaturi.

          Conform manualului de zoologie: „Este un vierme cilindric cu extremitățile ascuțite, de culoare alb-gălbuie și cu o lungime de 15–25 cm. Prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât masculul. La capătul anterior, limbricul are orificiul bucal, înconjurat de trei buze groase, iar la capătul posterior-orificiul anal. Limbricul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate (nu ca la hidra de apa dulce)🙂 „.

          … ceea ce explica multe dintre complexele si predispozitiile sale de creatura pipernicita, care umbla cu cele trei buze, ahtiat, dupa preputz.

          Totusi ar fi de mentionat ca asa anonim cum este, dl. Radu Humor (Lim-Bricul) spre deosebire de tovarasa sa de lupta (d-na Carmen-Maria Mecu), d-lui este ceva mai sus, avand pagina pe Wikipedia aici: Radu Humor, in timp ce cealalta aspiranta la nemurire nu are inca.

  52. d'Artagnan said

    Hmmm… cine trăiește in intestinul subțire se cheamă că este un personaj subțire?

    • arcaluigoe said

      Dar chiar este subtire. Extrem de subtire, fragil, nevertebrat… Oare ce-o fi fost mai intâi? Omul sau limbricul? Gazda sau parazitul? Nu stiu daca acest amanaunt ar putea ajuta la formularea unei concluzii definitive, totusi trebuie spus ca Limbricul Humor a existat inainte de a fi existat Arca lui Goe sau Hanul Muschetarilor.😦 Daca ne gandim ca tenia CMM a aparut mult dupa aparitia Arcei lui Goe lucrurile devin extreme de complicate… din Nimic. Vorba vine.. Caci in fapt totul e simplu ca buna-ziua.

      P.S. Buna ziua d-le D’Artagnan. Ce mai faceti? Sper ca evidenta d-voastra blazare, dublata de delasare si dezinteres, manifestata in lumea virtuala este rezultatul pre/ocuparii d-voastra cu lucruri realmente captivante si interesante, in realitatea nevirtuala a exisentei d-voastra.

      • d'Artagnan said

        Așa e… se întâmplă niște chestiuni…🙂

        P.S. Am vrut să spun o ” persoană subțire”, dar a plecat comentariul…
        dex …(persoană) subtire – cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat. ♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil.

        • Dl.Goe said

          Ce-i drept e drept. Predilectia lor pentru a vizita Hanul Muschetarilor si/sau Arca lui Goe asta denota: gusturi alese, distinse si rafinament. In privinta asta nu le putem contesta subtirimea respectivelor personaje. Cat priveste felul in care reusesc d-lor sa se poarte… deh, asta e. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Nu-i in totalitate vina lor. O mare parte din vina o poarta parintii lor… si asa mai departe…

          P.S. Va doresc sa treceti cu succes prin chestiunile nevirtuale care se intampla si sa fie spre bine. Nu va faceti griji despre mersul lucrurilor in HUVACA. Indiferet ce se (mai) intamla sau nu se (mai) intampla pe aici, totul va fi ramanad in incremenire, in asteptare, iar de veti fi adus de imprejurari la ocazia de a pe-trece iarasi „timp” si de a va manifesta din nou in spatiul virtual, veti constata ca va fi fiind ca si cand n-ati lipsit niciun moment. Asta este tot schepsisul acestui spatiu.🙂

  53. arcaluigoe said

    UPDATE: Vorba ‘ceea, in drumul catre scop, scopurile se schimba. Sau se nuanteaza. In drumul catre frigider poti ajunge la televizor (intr-o maniera similara cu aparitia vietii pe planeta de pamant, care nu era pre-vazuta „initial” (ma rog, in functie de ceea ce binevoim sa consideram a fi fiind „initial”, pe baza liberului arbitru garantat noua de catre bunul Dumnezeu). Faptul ca s-a intamplat asa, taman inainte de ne focaliza asupra ipotezelor din grupul al treilea (al treilea val de ipoteze), nu-i cu totul intamplator, desi poate sa denote o „anumita” co-incidenta. Dar hai sa nu divagam dincolo de divagarea (si asa imensa) in care am cazut dupa deschiderea (accidentala) a televizorului, cand am dat peste un popå in forma de „dl.Goe”. Desi am presupus ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, va avea nevoie de ceva vreme pentru a digera continutul divagarii cu pricina, n-am reusit sa anticipam natura confuziilor care vor fi generate spontan de catre alti martori intamplatori ai pre/textelor propuse pe aici, care tin musai sa-si dea in petec si sa comenteze. Con-stat cu tristete ca putem foarte usor sa devenim victime ale efectului pervers al excesului de elocinta si sa esuam intr-o stare precara si hilara, precum Marea Britanie in caraghioasa-i monarhie (de care nu are cum sa se dezbare), ori precum China in stupida-i scriere derivata din hieroglife si bazata (dupa 4 milenii de stagnare) tot pe ideograme si pictograme. O sa ajungem si noi sa ne mandrim (fara scapare), preamarind traditia care ne si con-fera „identitate”, precum englezii cu regina si chinezii cu caligrafia, cu faptul ca a ajuns „lumea” sa ne ia drept „Dl.Goe” – întâilul, proptotipul, arhetipul… iar nu un simplu semnatar care sub-semneaza astfel, fiind o instantiere polimorfica a sablonului de/numit (a dracului fatalitate) tot asa „Dl.Goe”, ingaduind-ne desigur aceasta „pseudonimie” prin corespondenta biunivoca (auto)identificata intre (unele) detalii ale sinelui si (unele) atribute ale calsei (omonime) referite, destule de multe si destul de asemanatoare, incat sa ne califice pentru acest rol. Am bagatara de seama in cateva imprejurari ca anumite entitati (nu doar una) lasa sa se inteleaga ca ar crede sau ca s-ar putea crede ca noi, dl.Goe, am fi fiind, nici mai mult nici mai putin decat „Dl.Goe”, adica un uzurpator al clasei arhetipale omonime. Victimele si promotorii acestei confuzii regretabile produc constant prejudicii claritatii discutiilor, perturbandu-le prosteste, amplificandu-le si diluându-le. Daca ii spui unuia (personaj) care joaca-n scena si pe dracu, ca-i un „veritabil” „Dl.Goe”, ei vor rastalmaci zisa si in loc sa accepte (sau sa conteste) analogia dintre acela si „sablonul arhetipal” vor provoca discutii egoice de-a surda-oarba despre analogia inchipuita dintre „tertz”, si personajul distribuit in rolul „Dl.Goe” aici, pe Arca lui Goe. Fiinte stricate (iremediabil) la minte, pagube la casa omului, care insista sa-si dea cu parerea (…). Preotul cel mai tare din parcare, in postura sa de „Domnul Goe”, strecurat ilustrativ pe Arca lui Goe (aparent prin fortare, prin inghesuire in frigider) ar fi putut fi (si ramane) un prilej de a medita la starea „natiunii”. (Se amana pentru alta zi cu soare). In fond domnia sa (aka Pr. Constantin Necula) este un caraghios care-si da in petic ca orice „d.Goe”, nerealizand ca este, prin felul in care se manifesta, 100% produsul erei mass-media cea pe care chipurile o contesta in favoarea unor dogme amestecate cu prejudecati si intoxicatii (o combinatie bizara si hazlie de mici adevaruri, minciunele, lucruri bune, lucruri rele, propaganda si alte cateva). In aceasta calitate omul are un talent remarcabil, pe care ne face o deosebita placere sa-l salutam. De parca nu era de ajuns ca-i produs al ceea ce incrimineaza, acest d.Goe, este si un beneficiar a ceea ce incrimineaza, folosindu-se de mass-media (si) pentru propria-i promovare, întocmai si la fel precum Mircea Badea sau Oana Zavoranu. Inca putin si se intoarce la „tripla calitate” (proprietar, producator, beneficiar). Stai sa-si faca biserica un ProTV si atunci sa vezi show-uri…

    Privitor ca la teatru , Tu în lume sa te-nchipui: Joace unul si pe patru, Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plânge, de se cearta, Tu în colt petreci în tine Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine.

    Revenind la oile noastre (si la mancarea aparuta miraculous in frigider), ar fi de zis ca mentionarea intamplarii prin care, in drumul catre scop, adica deschiderea frigiderului pentru a constata starea de fapt (Stere Gulea), am ajuns la alt scop, adica la deschiderea televizorului (catre o cu totul alta realitate), nu este o simpla intamplare, ci un element ajutator care incearca sa anticipeze mult-pomenitul al treilea grup de ipoteze prin care incercam sa explicam si sa explicitam ceea ce (deocamdata) apare a fi un miracol, un mister si poate chiar un non-sens. Cum anume s-ar afla acest lucru in relatie cu discutia despre aparitia vietii pe planeta de pamant (abandonata intr-un alt topic) n-am putea preciza pentru moment, si tare ne e teama ca vectorul progres al discutiilor de acum pe arca lui Goe nu este orientat catre o zona care sa faca oprtuna evidentierea unor astfel de relatii. Daca cumva vremea concluziilor va veni prea devreme (din aceasta perspectiva) va fi posibil chiar sa constatam ca nu exista nicio legatura. Doar iluzii, holograme, fractali… Nimic.🙂 va urma…

    • Stely said

      Doar poezie …
      Una :
      locul nevăzut

      exista un loc nevăzut în mințile tuturor oamenilor
      în care nu există niciun preș
      sub care să ascundă gunoaiele,
      niciun paravan în dosul căruia
      să poată dosi neglijențele,
      niciun birou în al cărui sertar să-și poată
      ține sub cheie păcatele.
      să ne imaginam acest loc ca pe o cameră albă,
      luminată de lumina caldă a sinelui.
      o cameră albă, goală, prin care noi, oamenii,
      trecem în fiecare seară înainte de culcare.
      un soi de anticameră a somnului.
      cu cât camera e mai curată,
      cu atât somnul e mai odihnitor.
      aceasta camera se numește conștiință.
      și, n-o să-ți vină să crezi –
      există oameni care exact în această cameră
      țin ascunse cadavrele altor oameni,
      pe lângă care trec, seară de seară,
      înainte de culcare.

      Si inca una :

      simetria imperfectă a fizicului uman

      avem două picioare –
      cu unul dăm șuturi în fund
      cu altul facem pași înainte
      avem două mâini –
      cu una sugrumăm vise
      cu cealaltă le facem să zboare
      avem două țâțe
      una mai mare
      una mai mică
      avem doi umeri
      unul ca să cărăm pe el greutăți
      celălalt – ca sa ne arătam tatuajul tuturor
      avem două buze
      una să zâmbim
      una să tăcem
      avem două nări –
      pe una respirăm dragoste
      prin cea de a doua expirăm ură
      avem două urechi –
      pe una ne intră veștile proaste
      prin cealaltă ne ies cele bune
      avem doi ochi –
      cu unul ne privim nemulțumiți trecutul
      cu celălalt, nu ne privim prezentul în oglindă
      avem o singură viață
      în care să facem cele două părți
      să se împace una cu alta.

      Ambele de acelasi autor misterios: Iv cel Naiv

      • Stely said

        Aici inca cineva care …

        Văd soarele

        o pasăre opalină

        la fereastra mea

        nu știu de unde vine

        e mare

        și

        văd soarele prin ea

        P.S. Alt „obsevator”, alta perspectiva, dar acelasi vesnic Soare .
        Hmm… cred ca este acelasi Soare pe care alt-cineva l-a „re-văzut” deunazi ” de dimineata, in zori”, rasarind ” pe dupa buza muntzilor, mårilor…” 🙂

        • Stely said

          Scuze, nu am pus ghilimelele…
          Dar mai bine iata sursa :

          https://marginaliamarginalia.wordpress.com/2015/12/12/vad-soarele/?
          P.S. Rog autoarea sa nu interpreteze distorsionat gestul meu . Mi-a placut poezia (poemul) si pentru ca mi-a placut am gasit de cuviinta sa-l fac cunoscut, aici, pe Arca lui Goe. Unde altundeva ?

        • Dl.Goe said

          Pana la urma toate perspectivele sunt corecte, in sistemul de referinta utilizat, cu conditia ca observatorul sa fie sincer si consecvent sinceritatii sale. Ceea ce nu inseamna ca trebuie musai sa acceptam toate sistemele de referinta si sa ne punem mereu in pielea / locul si/sau la mintea altora (poate fi obositor si contraproductiv).

          P.S. Inclin sa cred ca este usor excesiv sa tot promovati orice comentariu marginal, de la periferie spre centru. Asa numitul „blog” marginal nu este decat o simpla extensie a spatiului de comentarii al Arcei lui Goe, atât si nimic mai mult, astfel ca, in afara de vreo situatie mai acatarii, nu e cazul sa tot mutam comentariile de pe Arca lui Goe de colo-colo. Pe Arca lui Goe.🙂 Nu!

          Probabil ca d-ei va multumeste in gând simtind ca-i faceti vreun serviciu/favoare (poate si d-voastra insiva, inimå bunå, ganditi la fel), dar in fapt nu-i nicio fapta buna la mijloc.

    • RALG said

      • Dl.Goe said

        E-he-hei… pe (acele) vremuri ca sa poti face o salatå de Boeuf veritabila, problema era sa ai cu ce, nu ca acuma cand ai cu ce dar n-ai când s-o mai faci si pe asta. Intr-o lume ideala ar trebui sa avem cu totii timp si ingrediente… Normal ar fi ca de pe 20 Decembrie si pana de ziua lui Eminescu sa fie vacanta de Craciun pentru toata lumea (nu doar la parlamentari)…

        …ocazie cu care cred ca ar fi nimerit sa anticipez ca in cateva zile, (si) aici pe Arca lui Goe, vom proceda traditional, ca de obicei in aceasta perioada a anului, comutand pe modul „Craciun” si regland tonul si muzica in accord cu ambianta de pregarire a sarbatorilor traditionale (din casa romanului). Daca pe vremuri asta era cel mai simplu cu putinta fiind suficient sa ne conectam la ambianta, azi, efortul de a ne deconecta de la tot felul de „chestii” aproape ca ne vlaguieste de energia necesara pentru a ne bucura de sarbatori si de a intra in spiritual acestora… Chiar daca nu (mai) e deloc simplu, cred totusi ca ar merita sa incercam, sa abandonam macar pentru o vreme rutina si retorica de peste an si sa fim iarasi, un pic, copiii care-l asteapta pe Mos Craciun. Ar trebui sa fie asa de simplu…🙂 Floare la ureche!

        • Stely said

          Am intrat de curand (aseara) in atmosfera sarbatorilor de Crăciun .

          Am ales cateva imagini (din ce am gasit ) pentru d-voastra:

          … si Targul de Craciun Bucuresti -Piata Univesitatii:

          • arcaluigoe said

            Va foarte multumim pentru ajutor… Nimeni nu poate intra in atingere cu spiritul sarbatorilor fara solidarizare cu altii si fara contributia acelora… Dar din dar se face rai…

            Dar… Daca-mi amintesc eu bine parca ne ramaseserati formal datoare cu niste detalii despre niste evenimetnte la care urma sa participate pe la Targoviste sau cam asa ceva… Nu?

          • Stely said

            De la Potlogi (Dambovita).

            Nu am ajuns acolo : nici eu nici Presedintele si nici unul dintre cei anuntati cu surle si trambite . Ghinion ! 😦

          • Stely said

            Este bine de stiut :

          • Dl.Goe said

            A-o-leu – Frumoasa si „bestia”. E bine de stiut? O fi… Probabil ca si mancarea din frigider tot pe bani europeni o fi aparut, multumita elenemilului dâmbo-vitzean…🙂

  54. Dl.Goe said

    C-ar fi aparut (din neant?!) niste mancare intr-un amarat de frigider nu poate fi mare sfâråialå. Se intampla in lume lucruri muuuult mai bizare. Sa te crucesti nu alta:

    Un oras din Statele Unite a respins propunerea unei companii de a construi un parc de panouri solare, dupa ce locuitorii s-au aratat ingrijorati ca acestea ar putea „absorbi toata energia soarelui”. Locuitorii orasului Woodland din statul american Carolina de Nord au respins propunerea companiei Strata Solar de a construi un parc de panouri fotovoltaice langa o autostrada, informeaza The Independent. In timpul unei sedinte a Consiliului Local din Woodland, un localnic pe nume Bobby Mann a spus ca parcul ar absorbi toata energia soarelui, astfel ca investitorii ar evita sa mai deschida afaceri in oras, potrivit Roanoke-Chowan News Herald. La randul sau, Jane Mann, profesoara de stiinte naturale iesita la pensie, s-a aratat ingrijorata ca panourile solare ar afecta fotosinteza plantelor din apropiere, ceea ce le-ar impiedica sa creasca. Aceasta a spus ca a vazut zone din vecinatatea parcurilor fotovoltaice in care plantele sunt uscate sau moarte, pentru ca nu primesc suficienta lumina de la soare din cauza panourilor. Ea a facut referire si la decesele provocate de cancer din regiunea respectiva, precizand ca nimeni nu o poate convinge ca panourile solare nu cauzeaza cancer.

    Un purtator de cuvant al companiei Strata, prezent si el la sedinta, a aratat ca parcul nu ar avea aceste efecte negative, ci ar aduce doar beneficii comunitatii. Totusi, membrii Consiliului Local au votat impotriva proiectului.”

    Sursa Motiv absurd…

    Derapajele la care asistam cateodata in spectacolele re/date pe Arca lui Goe par mici dulcegarii fata de povestea cu panourile Solare din micul oras medieval din America. Acum de… si scientistii åia voiau sa monteze panouri solare in interiorul Soarelui. Nu-i exclus nici ca cineva sa-i fi manipulat pe prosti inadins, ca sa saboteze compania aia in favoarea cine stie cui altcuiva. Nimic nou sub Soare. Adica „in Soare”.🙂

  55. Dl.Goe said

    In primele doua grupuri de ipoteze am presupus ca lucrurile s-au intamplat (exact ?!) asa cum au fost redate sau ca (macar) au fost percepute (exact ?!) asa cum au fost redate. Prin urmare (desi formula nu denota o tranzitie/implicatie logica imediata) acestea au fost orientate in directia aflarii (despre) „cum”, s-au intamplat lucrurile, nu de (si) „de ce”. Probabil ca grupul al treilea de ipoteze ar trebui sa sa fie formulate in asa maniera incat sa rezolvea acest neajuns, punand in discutie „natura realitatii” (ce este realitatea?). Pregatindu-ma in acest sens as medita la urmatorul scenariu. Sa zicem ca la fiecare 24 de ore, in intregul Univers timpul s-ar intoarce cu exact 12 ore in urma (o jumatate de zi). La ora 2:00 AM, dis-de-dimineata (in puterea noptii), ne-am trezi inapoi la ora 2:00 PM (14:00) a zilei anterioare. La fiecare 24 de ore de mers cursiv inainte, cate un salt de 12 ore in urma… Noi desigur stim ca de fapt timpul nu exista fiind doar o conventie convenabila (uneori confuza) care ne ajuta sa exprimam intr-o forma globala acumularea (cvasi-lenta) a unor schimbari (in fapt a unor stari pre-existente, intamlate deja), o acumulare relativa de evenimente persepute astfel din perspectiva noastra existentiala). Faptul ca trece timpul inseamna ca… ceasul merge (inclusiv cel biologic), vantul bate, ursul merge, oamenii scriu, celulele imbatranesc, pamamtul se invarteste, cadavrele putrezesc, copii cresc, etc, etc, etc… Acceptand cumva o corelatie universala a ritmului de acumulare a schimbarilor (a felului in care percepem noi din perspectiva noastra universul) am ajuns sa imaginam aceasta notiune inselatoare (care nu denota vreo existenta anume). A vorbi despre intoarcere in timp (de exemplu cu 12 ore in urma), este doar un fel de a spune. Ceea ce presupune acest enunt ar insemna ca toate (absolut toate) evenimentele si procesele petrecute in Univers (in tot Universul), in intervalul dat s-ar anula, si ca ne-am regasi („brusc”), in satrea de acum 12 ore. Ceea ce se si intampla.🙂 Oricum daca s-ar intampla noi nu am avea cum sa ne dam seama de acest lucru si niciun experiment nu ar putea pune in evidenta aceasta intamplare. Amnezia ar fi universala, intrucat absolut totul, inclusiv starea neuronilor (cu care percepem realitatea si cu care memoram date) ar fi golita de rezultatele proceselor din ultimele 12 ore. Daca lucrurile s-ar petrece asa in Univers (desi in context relativist si cuantic, modelarea lucrurilor devine mai complexa nitzel) noi am continua imperturbabil sa percepem realitatea si „curgerea timpului”, la fel de uniform si de neted. Continuitatea nu ar fi afectata. Am continua sa traim cu iluzia unui timp linear (macar in vecinatatea noastra) si a unei acumulari uniforme de schimbari si evenimente (care dau sens scurgerii timpului). Acuma na, n-or fi 12 ore si nu s-o intampla la fiecare 24 de ore, poate sa fie vorba de nano-secunde sau miliarde de ani, n-are importanta, sau cand de una cand de alta, atunci cand nu-s chiar 12 ore inapoi la fiecare 24. Cert este ca nu-i imposibil si ca puntem lua in considerare aceasta ippoteza, si anume ca fiecare secventa de evenimente pe care o traim este doar o repetitite a ceva ce s-a mai intamplat aidoma, sau o repeitie generala pentru ceva ce urmeaza sa se mai intample odata, fix la fel, in premiera. Poate de mai multe ori. Nimeni n-ar putea demonstra ca asta nu se si intampla. Tine de inobservabil. A accepta valabilitatea acestei ipoteze (ca postulat) sau dimpotriva a continua sa operam mintal in contextual postulatului invers (care sugereaza ca traim intr-un Univers absolut ireversibil) sunt doar chestii de gust. Tehnic vorbind oricum am considera tot aia ar fi. Dar totusi… Daca o anumita stare ar fi regasita prin anularea tuturor schimbarilor care au alterat-o, putem pastra gandul optimist (sau diabolic) ca in reluare ceva s-ar putea schimba, si ca in anumite situatii (??! ?!!!. ), lucrurile nu s-ar mai repeta identic… Foarte rar, poate odata la cateva miliarde de ani, dar orisicat… In acord cu principilul incertitudinii din mecanica cuantica asta ar fi posibil. Un astfel de gand ne-ar putea oferi un plus de libertate de miscare, si curajul de a intreprinde mai multe lucruri, ca daca or iesi prost, n-o fi foc. Om mai putea incerca inca o data.

    Iar aceasta teorie asta are desigur legatura cu misterul pe care incercam sa-l dezlegam despre aparitia miraculoasa a mancarii in frigider.

  56. Dl.Goe said

    Prea-cinsitit cititor citit si unic – unul, vizitatori mai multi, de la epi-centru dar si dinspre catre periferie, din Moldova, Serbia, Ungaria (?!), pana spre departari, Germania, Italia, Franta, Anglia, si spre marginalii Canada, SUA, Noua Zeelanda… Unii vin si apoi se intorc acasa prin scurt-circuit dand click pe Marginalie… Altii insa se teleporteaza in cele mai neasteptate unghere… Nebanuite caile Domnului.🙂

    • Stely said

      Printre ei se afla cumva si domnul INTJ ? Pe unde (de unde ) o fi – Canada, SUA, Anglia – si ce o mai fi facand ?

      P.S. S-ar putea ca unul/una dintre cei „altii” care s-a teleportat in „neasteptate unghere” sa fi fost chiar eu . 🙂

      • Dl.Goe said

        Si noi ne gandim cateodata la interesantul comentator si personaj care se iscalea INTJ. Nu cred sa se „ascunda” printre vizitatorii silentziosi. Probabil ca circumstantele nu sunt potrivite pentru a-i ingadui sa mai viziteze Arca lui Goe. Ii dorim tot binele din lume si-i ramanem recunoscatori pentru contributia adusa la consolidarea constitutiei Arcei lui Goe. Va fi mereu binevenit pe puntea Arcei lui Goe.

        P.S. Chestia cu teleportarea nu era un repros ci o simpla con-statare. Sa va fie de bine.🙂

        • Stely said

          S-ar putea sa fi interpretat gresit chestiunea neasteptatelor unghere. Dar, daca se coreleaza cu deplasarea( in drum spre acolo si intors) si intrarea pe Arca lui Goe inseamna ca da, „sa-mi fie de bine”. Asta intrucat a fost o deplasare placuta . 🙂
          P.S.Sper sa fie „de bine” si din alte p.dv. care nu sunt, deocamdata. 😦

        • arcaluigoe said

          Cert este ca prin aceasta efervescenta bilaterala s-a reusit o acumulare de capital suficienta pe acest topic, astfel incat sa fie indeplinite criteriile de a trece la un topic nou. Inca trei-patru comentarii si gata, putem intra in de-ale carnavalului. Ma gandesc sa-l costumez pe dl.Goe in cojoc de oaie pentru a putea declara deschis ritualul pågân al falselor serbari de Craciun pe Arca lui Goe, spre groaza falselor bunicute si spre deliciul falselor scufite rosii.

          funny-animated-gifs-3

          • Dl.Goe said

            S-ar cuveni macar o incercare de exorcizare, cat de cat, si chiar de (subtila) meta-exorcizare, inainte de a intra, in sfarsit in spiritual sarbatorilor ce stau sa vina. De salvat tot nenea Plesu ne salveaza. A se urmari cu atentie si a se clati dupa golire:

          • Stely said

            Exact ! 🙂 Tocmai ce cautam ma gandeam sa caut si eu o ceva adecvat. Dar acum nu mai caut. Ceva mai haios decat d-voastra nu as fi gasit.

            P.S. Am sesizat „efervescenta” d-voastra si vazand ca mai sunt necesare vreo doua comentarii ma pregateam sa aduc completarea necesara.
            Unul dintre comentarii s-ar fi referit la acea discutia”miraculoasa” dintre cei. Ma gandeam sa va intreb de unde ati „cules” respectiva discutie.
            PPS .Prin urmare, gata cu aparitia miraculoasa a mancarii in frigiderul gol ?
            Adica acesta este dezlegarea misterului ?

            Daca o anumita stare ar fi regasita prin anularea tuturor schimbarilor care au alterat-o, putem pastra gandul optimist (sau diabolic) ca in reluare ceva s-ar putea schimba, si ca in anumite situatii (??! ?!!!. ), lucrurile nu s-ar mai repeta identic… Foarte rar, poate odata la cateva miliarde de ani, dar orisicat… In acord cu principilul incertitudinii din mecanica cuantica asta ar fi posibil. Un astfel de gand ne-ar putea oferi un plus de libertate de miscare, si curajul de a intreprinde mai multe lucruri, ca daca or iesi prost, n-o fi foc. Om mai putea incerca inca o data.

          • Stely said

            Sunt cateva incoerente care trebuiesc intdreptate . Aici ramane asa : „tocmai ce ma gandeam sa caut ” si aici : „discutia”miraculoasa” dintre cei cei doi (Viorel si doamna …)

          • Dl.Goe said

            Vom putea considera cat de cat eluci-dat misterul aparitiei mancarii in frigider abia atunci cand vom avea convingerea (sincera) ca am emis toate ipotezele aferente. Cata vreme ne stau in minte ipoteze pe care nu le-am adaugat in lista nu poate fi vorba de eluci-dare. Mult a fost, putin a ramas. Pe nenea Plesu l-am impins la inaintare cu exorcizarea raului (prin explicitare; o ebrietate), nu pentru a masca sfarsitul confuz al temei date (o noua ratarea pe Arca lui Goe) ci pentru a pregati in paralel trecerea la atmosfera de Craciun pe care cred ca toti o doresc sincer. Cum om finaliza problema lui Zer0,o(o) nu se va intersecta cu felui in care vom pleca urechea la ce ne zice nenea Andrei despre råu.

            P.S. De unde? De la sursa. Se afla undeva pe blogul „omului”. 🙂

          • Gură Cască said

            Pierdere de vreme urmărirea acestor creaturi nefericite, pe blogurile lor lipsite de orice importanță și haz.

            Aveți lucruri mai serioase și mai frumoase de făcut, domnule Goe. Lăsați „proștii, demenții, paranoicii, babele decrepite”, la voia lui Dumnezeu.

            Lăsați-vă animat de spiritul Crăciunului. Promulgați-l împreună cu asistența. El va răzbate și prin kitsch.

            SUCCES! 🙂🙂🙂

          • Dl.Goe said

            @Gura Casca – Ca de obicei, aveti dreptate, in varianta ampla si clarvazatoare. Sunteti un vizitator prea bun pentru acest loc, pentru aceasta lume. In tot cazul Arca lui Goe nu va merita. Sfaturile si consilierea d-voastra vor ramane nepretzuite.

            Profitam insa de ocazie si, cearandu-ne iertare pentru poleiala kitsch specifica locului (atata putem, atata facem), va multumim pentru invocarea crestineasca a spiritului Craciunului, si va uram sa va bucurati si d-voastra dupa pofta inimii de acesta. Se vede ca sunteti patruns de harul Domnului si-l a/duceti cu d-voastra pretutindeni pe unde pe/treceti.

            Va dorim Craciun fericit si spor la pregatirea sarbatorilor alaturi de intreaga familie. Inca o data multumiri pentru contributia d-voastra pe Arca lui Goe si pentru imbogatirea spiritului pe Arca si in lume. La multi ani! Cu drag al dv. dl.Goe.

          • Gură Cască said

            Vă doresc tot binele care vi se cuvine.

            Mulțumesc pentru cel oferit mie.

            PS. Sunt un domn, nu acea doamnă lipsită de calități bloggeristice pe care o tot invocați, în spirit creștinesc și educativ.
            Doriți să-i transmiteți ceva, vă anunț cu respect că nu eu sunt mesagerul potrivit. Am tot sperat să constatați singur asta.🙂🙂🙂

          • Gură Cască said

            PS. O să vă mai rog să respectați indicația pe care o dați mereu „proștilor demenți” care vă tot supără: NU CONFUNDAȚI PERSONAJELE CU PERSOANELE.

            Meditație plăcută asupra Spiritului Crăciunului.
            Blană de oaie ușoară, că ziceați aici că vă puneți una.🙂🙂🙂

          • Stely said

          • Dl.Goe said

            – Ma multumesc cu binele care mi se cuvine.

            – Va felicit pentru ceea ce sunteti.

            – Imi cer scuze pentru ca v-am confundat cu o doamna. O sa ma straduiesc sa nu se mai intample.

            – Nu va faceti grij in privinta d-nei. Ii voi face urarile cuvenite de Craciun in mod personal. Nu avem nevoie de mesageri.

            – Da, persoanele cu persoanele, personajele cu personajele. Singurele ocazii de peste an cand ne adresam persoanelor (si nu doar personajelor) sunt de Pasti si Craciun. In rest nu. Si nu.

            – Sper ca pana la Craciun iarna sa-si intre in drepturi, Sa ninga, sa viscoleasca, sa fie ger. Ca-n povesti. Altminteri cu atatea blanuri cate mi s-au pus o sa ma topesc de cald. Cu incalizirea asta globala o sa ajunga la moda pielea goala. Nimeni n-ar trebui sa se piteasca sub anonimatul hainelor, blanurilor, mofturilor.

            – Inca o data va multumesc pentru nelipsita prezenta.

  57. Dl.Goe said

    A fost odata ca niciodata un baietel micut, dragalas si simpatic, in varsta de cativa anisori, pe care parintii sai il iubeau nespus de mult. Intre timp s-a facut „mare” si a ajuns la batranete si la puscarie. Aici si-a intalnit memirea:
    Dan Voiculescu a scris 8 carti in 16 luni de inchisoare

    Fostul senator Dan Voiculescu sustine ca a scris 8 carti in cele 16 luni petrecute in penitenciar dupa ce, in august 2014, a fost condamnat la 10 ani de inchisoare in dosarul falimentarii ICA.

    Se cere sa se calculeze

    a) câte carti va putea scrie Danutz in 10 ani.
    b) cu cat i se vareduce pedeapsa ca urmare a prolificitatii editoriale si
    c) cat va pierde omenirea prin eliberarea prematura a infractorului, si deci prin nescrierea cartilor aferente anilor de puscarie anulati.

    Prin comparatie, ar fi de mentionat situatia trista a altor puscariasi, care, detinuti in captivitate (de ex. pe Arca lui Goe), au scris in 5 ani mult mai putine carti decat Danutz in 16 luni. Dar la fel de valoroase.🙂

    • Dl.Goe said

      De unde se poate vedea ca orice om caruia i se acorda masa si cazare pe gratis (ne mai tinandu-l ocupat sa-si castige existenta) poate scrie o carte in doua luni. La fiecare doua luni. In orice om zace un scritor. Romanul s-a nascut poet, viata fiecaruia fiind un roman. Elena Udrea n-ar merita si ea oare sa devina scriitoare? Ce, numai Cartarescu? Hortensia Papadat-Bengescu? Ca sa putem spera la un premiu Nobel pentru literatura avem nevoie de multi scriitori, cat mai multi, Ca sa fie competitie… Numai asa se manifesta progresul… Pe mine unul scriitorul (uni-Cornul si papa-Laptele) Adrian Nastase m-a dezamagit. Om lipsit de talent si de ambitz, domnule. Sunt sigur ca (de exe.) micul Titulescu ar putea fi un poet de mare succes, mult mai mare decat precursorul sau, poetul Radu Vasile.

  58. Dl.Goe said

    Cica titlu: Suma uriasa cheltuita in intreaga lume pentru a salva Pamantul de la un dezastru climatic

    Vorba ‘ceea nu dati banii pe prostii ci luati nuga la copii. Ne-am invatat sa tot converitm orice „valoare” (totul) in bani. Uneori se ajunge la enunturi hilare in care a cheltui este echivalent cu a economisi, sau chiar mai rau, frizandu-se non-sensul. Plus inflatia. Conversia in bani ascunde in mod extrem de perfid starea lucrurilor si natura realitatii. Auzi taina: cu bani se poate salva planeta si si omenirea: de la catastrofe climatice, de la foamete, de la suprapopulare, de la razboaie, de la stres, de la orice… Asadar solutia e simpla: Sa tiparim, sa tiparim, sa tiparim. Sa se calculeze cat costa o excursie in Paradis.

  59. Dl.Goe said

    „Ritual” macabru al unei companii: De ce sunt obligati angajatii sa intre intr-un cosciug.

    Amuzament teribil, distractie maxima, divertisment pe gratis, si inca in timpul orelor de serviciu. Sarbatorirea Halloween-ului o data pe luna. Sa ne râdem ca sa nu ne mai sinucidem. N-ar fi mai potrivit sa ne intoarcem la cultul lui Zalmolxis? Intrebam si noi nu dåm cu parul.🙂

    • Dl.Goe said

      Na, ca uitasem textul:

      Coreea de Sud este una dintre tarile cu cea mai mare rata de suicid din lume, iar angajatii se plang adesea ca sunt prea stresati. Astfel, pentru a-i face sa vada cat de importanta e viata, unele companii din tara asiatica isi obliga salariatii sa participe la o slujba falsa de inmormantare, in „memoria” lor.”Ritualul” este unul macabru, dar pare ca da roade, remarca BBC. Intr-o incapere mare dintr-o cladire de birouri din Seul, cativa angajati de la o companie de recrutare isi pregatesc falsa inmormantare. Ei stau la birouri si scriu scrisori de adio catre cei dragi. Multi se emotioneaza si incep sa planga. Dupa ce termina de redactat epistolele, se ridica si se apropie de cosciugul care le e repartizat. Dupa cateva secunde, isi imbratiseaza portretul inramat si se baga in cutia de lemn.Capacul e inchis de o persoana imbracata in negru, care simbolizeaza „Ingerul Mortii”.

  60. Dl.Goe said

    Hopa-Hopa Penelopa! I-auzi una:

    Avertisment: Reteaua sociala folosita de peste 320.000 de romani, atacata de hackeri guvernamentali

    Twitter avertizeaza unii din utilizatorii sai ca ar putea fi tinta unor „actori sponsorizati de stat”. Serviciul de microblogging a trimis e-mailuri unui numar necunoscut de utilizatori, prin care i-a avertizat pe acestia ca hackerii ar putea incerca sa obtina numere de telefon, adrese de e-mail si adrese IP, scrie cnet.com.

  61. Dl.Goe said

    Corina Cretzu este atat de blonda (si neteda) incat ii pune intr-o situatie extrem de penibila pe cei care i-au suflat in… pânze. Si nu-s putini frate si nici fite cine. Ale Iliescu (caruia i-a fost pupila si responsabila cu copiatorul) ori ale lu’ Colin Luthe(r) Powell si altii… Cred ca mai blonda de asa nici ca s-ar putea.🙂 Oxigenare in exces in afara si deloc inauntru… Nu c-ar avea ce si de ce… Alta olgutzå dar mai cu noroc in stele… Vivat comisarul. Vivat Uniunea. Europeanå rau de tot🙂

  62. Dl.Goe said

    Eroilor li s-a facut rau, lehamite, ameteala, stenahorie si s-au apucat sa se rasuceasca prin morminte… De unde si supårårile si surpårile de pe strazi si bulevarde. Alooo, Eroilor, stati naiba cuminti la locurile voastre.

  63. Dl.Goe said

    In sfarsit putem spune cu draga inima ca absolut toti vizitatorii Arcei lui Goe au devenit simpli si prea-cinstiti citititori cititi si unici, only… Read-only. Aferim, ca greu a fost…🙂

    • Stely said

      Va bucurati, asadar !? 🙂

      • Dl.Goe said

        Ooo, da desigur… Chiar daca n-a tinut decat o clipa tot a fost frumos. Prea frumos ca sa fie adevarat.🙂

        Ceea ce nu se prea intelege (desi nu-i greu ci simplu ca buna-ziua) este ca noi pe aici ne bucuram oricum, in oricare din felurile in care se scrie sau se rescrie sau nu se scrie istoria…

        • Dl.Goe said

          Cand oamenilor li se face un mare hatâr precum acela de a li se acorda dreptul sa se manifeste si sa se exprime liber in compania altora cu aceleasi drepturi ca si ei se poate ajunge la dandanale mari. Pot ajunge chiar sa se urasca si sa se cenzureze liber unii pe altii, sa-si poarte sâmbetele, sa se afuriseasca, sa se re/nege, sa se alieneze sau chiar sa se alieze cu te-ai mira cine in contra naturii si a „adversarilor”. Deh, nu te poti pune cu natura umana (Vorba filozofului Jean-Paul Belmondo care zicea: „Scârbos factorul uman”). Totusi, uneori, in mod magic, se intampla in acest context al libertatii de exprimare si unele fapte grozave, care pot a/parea unui observatpr sceptic a fi fiind extraordinar de surprinzatoare. Poate ca chiar asa sunt. Bunaora noi am bagat de seama o asemenea intamplare. Pe scurt, despre ce este vorba. H.R.Patapievici un scriitor tare (si) neconformist a scris (printre multe altele) un text despre „Eminescu”. Profitand de usorul ezoterism al acelui text (celebru deja prin titlu, necunoscut publicului larg prin realul continut si semnificatie), sitemul ticalosit a creat o ditamai legenda sub-urbana despre blasfemierea lui Eminescu (ca bun al intregului popor) de catre „starpitura alogena” Patapievici, care avea sarmanul si asa „antecedente grave” in insultarea bravului popor roman, pe care-l mai si capuseaza prin fel de fel de sinecure la care este (era) abonat. Odata rostogolita in media legenda sub-urbana a capatat dimensiuni apocaliptice, mitologice, pe care fiecare patriot cat de cat alfabetizat a simtit nevoia atavica fireasca de a o propaga, promova si dezvolta. In scurta vreme scriitorul H.R.Patapievici a devenit una dintre cele mai detestate persoane din Romania. Nu este de mirare, ca invidios ca orice Titirca-Inima-Rea pe orice scriitor de success, numitul Abalaru Viorel (cunoscut ca rege al hyperspatiului) sa preia campania de denigrarea a lui HRP. Ei bine de abia de aici incolo incepe miracolul pe care niciun ins, oricat de optimist si larg la inima, nu l-ar fi putut anticipa. Discutand liber cu dl.AVP, psihoterapeuta Carmen-Maria Mecu l-a facut sa revina asupra textului scris de catre HRP si sa-l reciteasca mai cu atentie intr-o cheie mai potrivita (pe care tot ea i-a sugerat-o) si sa inteleaga ce este de inteles, si anume ca nu e vorba despre nicio blasfemiere a lui Eminescu, nici a lui „Eminescu”, ci tocmai dimpotriva. Ei bine, miracolul de la Maglavit s-a produs la Corabia. Pentru prima si singura data in viata lui, Viorel a plecat urechea la glasul ratiunii (care, alt miracol, razbatea din gura Carmen-Mariei Mecu), si revazand textul s-a i/luminat, intelegand ceea ce era de inteles. Minunea persista. Cand are ocazia, AVP incearca sa lamureasca cate un patriot cu spume care-l acuza pe Patapievici de blasfemie, insulta, etc. la adresa lui Eminescu. Poate ca unora „neaveniti” in materie de monarhie hyperspatiala, povestea asta nu le spune nimic, parandu-li-se o bagatela, un fapt divers minor. Ei bine, nu. Nici vorba. Este un miracol dintre cele care nu se intampla mai des de o data la o mie de ani. Pace. O mie de ani pace tie, prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Peste alta mie de ani poate ca urmasii urmasilor tai, daca te-ai invrednicit sa ai urmasi, vor avea ocazia sa mai asiste la un alt asemenea magnific miracol. Pana atunci insa… numai si numai proze profane.

  64. arcaluigoe said

    …prin

    URMARE: In primele doua grupuri de ipoteze am presupus ca lucrurile s-au intamplat (exact ?!) asa cum au fost redate sau ca (macar) au fost percepute (exact ?!) asa cum au fost redate. Prin urmare (desi formula nu denota o tranzitie/implicatie logica imediata) acestea au fost orientate in directia aflarii (despre) „cum”, s-au intamplat lucrurile, nu de (si) „de ce”. Probabil ca grupul al treilea de ipoteze ar trebui sa sa fie formulate in asa maniera incat sa resolve (cumva) acest neajuns, punand eventual in discutie (si) „natura realitatii” (ce este realitatea?). Pregatindu-ma in acest sens as medita la urmatorul scenariu. Sa zicem ca la fiecare 24 de ore, in intregul Univers, timpul s-ar intoarce cu exact 12 ore in urma (o jumatate de zi). La ora 2:00 AM, dis-de-dimineata (in puterea noptii), ne-am trezi inapoi la ora 2:00 PM (14:00) a zilei anterioare. La fiecare 24 de ore de mers cursiv inainte, cate un salt de 12 ore in urma… Noi desigur stim ca, de fapt, timpul nu exista fiind doar o conventie convenabila (uneori confuza) care ne ajuta sa exprimam intr-o forma globala acumularea (cvasi-lenta) a unor schimbari (in fapt a unor stari pre-existente, intamlate deja), o acumulare relativa de evenimente percepute astfel, din perspectiva noastra existentiala, care este una foarte, foarte pariculara (negenerala)). Faptul ca trece timpul inseamna, de fapt, (printre altele) cå… ceasul merge (inclusiv cel biologic), vantul bate, câinii latra, ursul merge, oamenii scriu, celulele imbatranesc, pamamtul se invarteste, cadavrele putrezesc, copii cresc, etc, etc, etc… Acceptand cumva o corelatie universala a ritmului de acumulare a schimbarilor (a felului in care percepem noi, din perspectiva noastra, universul) am ajuns sa imaginam aceasta notiune inselatoare (care nu denota vreo existenta anume). A vorbi despre intoarcere in timp (de exemplu cu 12 ore in urma), este doar un fel de a spune. Ceea ce presupune acest enunt ar insemna ca toate (absolut toate) evenimentele si procesele petrecute in Univers (in tot Universul), in intervalul dat s-ar anula, si ca ne-am regasi („brusc”), in satrea de acum 12 ore. Ceea ce se si intampla.🙂 Oricum daca s-ar intampla noi nu am avea cum sa ne dam seama de acest lucru si niciun experiment nu ar putea pune in evidenta aceasta intamplare. Amnezia ar fi universala, intrucat absolut totul, toate „urmele”, inclusiv starea neuronilor (cu care percepem realitatea si cu care memoram date) ar fi golita de rezultatele proceselor din ultimele 12 ore. Daca lucrurile s-ar petrece asa in Univers (desi in context relativist si cuantic, modelarea lucrurilor ar deveni mai complexa nitzel) noi am continua imperturbabil sa percepem realitatea si „curgerea timpului”, la fel de uniform si de neteda. Continuitatea nu ar fi afectata. Am continua sa traim cu iluzia unui timp liniar (macar in vecinatatea noastra) si a unei acumulari uniforme de schimbari si evenimente (care dau sens scurgerii timpului). Nu am avea in niciun chip posibilitatea de a ne prinde de aceasta „mârsåvie” a Universului. Acuma na, n-or fi 12 ore si nu s-o intampla la fiecare 24 de ore, 12cu 24 ca la paznici, ci poate sa fie vorba de nano-secunde sau miliarde de ani, n-are importanta, sau cand de una cand de alta, atunci cand nu-s chiar 12 ore inapoi la fiecare 24. Cert este ca nu-i imposibil si ca puntem lua in considerare aceasta ipoteza, si anume ca fiecare secventa de evenimente pe care o traim este doar o repetitite a ceva ce s-a mai intamplat aidoma, sau o repeitie generala pentru ceva ce urmeaza sa se mai intample o data, si inca o data, fix la fel, in premiera, mereu in premiera. Poate de mai multe ori. Nimeni n-ar putea demonstra ca asta nu se si intampla. Tine de inobservabil. A accepta valabilitatea acestei ipoteze (ca postulat) sau dimpotriva, a continua sa operam mintal in contextual postulatului invers (care sugereaza ca traim intr-un Univers absolut ireversibil) sunt doar chestii de gust. Tehnic vorbind oricum am considera tot aia ar fi. Dar totusi… Daca o anumita stare ar (putea) fi regasita (ah, „dupa o vreme”), prin anularea tuturor schimbarilor care au alterat-o, putem påstra gandul optimist (sau diabolic) ca in reluare ceva s-ar putea schimba, si ca in anumite situatii (??! ?!!!. ), lucrurile nu s-ar mai repeta identic… Foarte rar, poate odata la cateva miliarde de ani, dar orisicat… In acord cu principilul incertitudinii din mecanica cuantica asta ar fi posibil. Un astfel de gand ne-ar putea oferi un plus de libertate de miscare, si curajul de a intreprinde mai multe lucruri, ca daca or iesi prost, n-o fi foc. Om mai putea incerca inca o data. Si inca o data. Doar avem infinitul la dispozitie si si predispozitia pentru infinit.🙂

    Iar aceasta teorie are desigur legatura cu misterul pe care incercam sa-l dezlegam despre aparitia miraculoasa a mancarii in frigider. O legatura latenta dar/si profunda.

  65. Radu Humor said

    Radu Humor
    Comentariul tău e în așteptare.
    Se chinuie Bizonu să explice că într-un contract nu se poate ca riscul să aparţină/revină doar unuia şi aici, în cazul băncilor, doar bietului român, ci şi hulpavului străin ! Adică bancherului, care nu concepe în ruptul cardului, pardon capului să-şi asume vreun risc, ci doar câştiguri fabuloase ( văd că nimeni nu suflă o vorbă despre ce fac băncile cu sumele ce le gestionează, cele rămase neîmprumutate, şi cât câştigă din asta, măcar din operaţiunile declarate !) !
    Ba, mai mult, atunci când nu se ivesc astfel de situaţii, când toţi cei creditaţi sunt buni platnici şi coeficientul de risc prevăzut nu mai intervine, se caută repede nişte persoane dispuse să ia un credit pe care nu-l vor plăti niciodată, acesta intrând în respectivul coeficient de risc, iar banii… 1/2 / juma !
    Ceea ce fac băncile străine în România este curată cămătărie şi cel mai bun exemplu care ilustrează acest mârşav deal este că toate băncile româneşti au fost privatizate ( CEC-ul este ţinut ca mortu-n geam până vine pensia😉 ) şi când Gigi Becali, sau mai ales, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei au vrut să înfiinţeze bănci sociale, care să vină cu adevărat în sprijinul unor nevoiaşi, li s-a interzis infiinţarea !
    Credeţi că de frică să nu piardă Becali sau Mitropolia bani, sau de frică să nu observe lumea că se poate şi ajuta prin împrumuturi şi nu doar jecmăni !

    pe decembrie 14, 2015 la 11:58 PM | RăspundeRadu Humor
    Comentariul tău e în așteptare.
    Şi încă ceva care ar trebui să dea de gândit, mai ales unuia ca Porthos, singurul în afara Bizonului, care mai gândeşte oarecum logic :
    Toate băncile au fost mai degrabă aspiratoare de gagici, decât de specialişti în domeniu ! Salarii nesimţite pentru nişte pipiţe care lucrau mai mult cu fundul şi în afara programului, dar pentru nişte ramoliţi de bancheri, nici măcar pentru bănci, că pentru români , mai bine zis pentru mersul economiei româneşti, că doar ăsta ar fi rolul băncilor, nici vorbă !😳:mrgreen:

    • Radu Humor said

      Radu Humor
      Comentariul tău e în așteptare.
      Porthos :
      „Băncile nu au vreo datorie patriotică.”
      Bine că au apucături şi oportunităţi de cămătărie modernă, susţinute parşiv şi de unul ca tine !
      Eu n-am luat împrumuturi decât pe timpul lui Ceauşescu, la început de drum, dar tu habar nu ai ce spui !
      Sau, poate ai ?!
      Ceva de câştigat !😉

      ” La un credit de 10.000 de euro, cu o dobândă de 10,9% şi cu DAE de 20%, vine 1.000 de euro pe an, în plus. Dacă creditul este pe 10 ani, banca încasează încă o dată 10.000 de euro doar pe DAE. Pe un credit de 10.000 de euro ajungem să plătim în final 30.000 de euro” !:mrgreen:

      • Dl.Goe said

        Cred ca pe data bancile vor cadea rapuse (ca mustele) prin deschiderea acestui front pe Arca lui Goe de catre maresalul Radu Humor. Iar Porthos si bizonul sau vor cadea si ei rapusi de ciuda, vazand ca nu-s capabili a fi in starea sa-i inchida gura (cea cu trei buze groase) si sa-l cenzureze eficient pe bravul soldat Humor. Si comedia continuååååå… Insa foarte putin.

  66. arcaluigoe said

    UPDATE: Usa unui frigider poate fi o poarta care o alta realitate. Ca si un televizor. Sau ca un blog. Atunci cand o deschizi accepti „riscul” de a te „trezi” in alta lume. Uneori intr-un frigider se poate afla un televizor, iar la telejurnal se poate vedea cascaval. Deschizand aceeasi usa a frigiderului poti ajunge, prin ecranul televizorului de dinauntru, cand intr-un frigider gol, cand in unul plin sau poti da bunaoara peste vreun popa firoscos. La fel ca prin suprafata unui blog. A aceluiasi blog care pe unul il duce in infern, iar pe altul in paradis. Alteori astfel de porti, catre alte lumi, catre alte realitati, nu necesita vreun suport material, precum o usa de frigider, un ecran de televizoar sau continutul unui blog, fiind suficienta imaginatia. Adesea, ca-ntr-un vis lucid pe care-l construim voluntar, si in realitate, pornind de la realitate, de la un detaliu al realitatii, precum usa inchisa a unui frigider in spatele careia nu stim ce se afla, putem continua deschizand usa imaginatiei, si, ramanand lucizi, sa construim realitatea in inchipuire, precum Alice in tara minunilor, o (alta) realitate. Realitatea imaginata este tot o realitate, extrem de consistenta, materiala. Diferita, dar la fel de materiala precum realitatea unui frigider oarecare din neimaginar. Observand realitatea o cream. Vei spune poate ca realitatea neimaginara este partajabila intre toti observatorii, in timp ce cea inchiputia este individuala si ca iluziile optice pe care si le produce dl.Goe ii apartin (doar lui), in inconsistenta lor. E un punct de vedere fragil. Am impresia ca martorii, atatia cati au fost (observatori creatori de realitate) au participant activ la consolidarea realitatii povestii cu frigiderul, observat a fi cand gol, cand plin. O poveste care este redata pe baza unei realitati imaginate, inchipuite, spre a fi observata de martori, capabili sa creeze ei insisi realitate, prin observare, sfarseste prin a-si castiga realitatea, dincolo de imaginatia aceluia de care s-a folosit initial pentru a intra in lume. In realitate. Iar realitatea este ceea ce este (vorba filozofului Vanghelie, si a lui nenea Plesu, care, intre noi fie vorba poate fi oricand un excelent avocat al diavolului). In realitate un frigider acum gol, poate fi in clipa urmatoare plin de bunatati, asa… pur si simplu, pentru ca asa se intampla in acea realitate, fie doar si pentru ca cineva asa si-o imagineaza, cu convingere. Realitate este doar ceea ce låsåm sa (ni) se intample. In realitate mancarea a aparut in frigider in mond natural, firesc, venind de AICI. Celor care ma cred le urez pofta buna. Si celorlalti la fel, caci pofta vine mancand, dar si vazand. Veti gasi in frigidere tot ce va pofteste inimia. La fel la televizor. Pe bloguri. Prin case. Pe acasa. Prin tara si prin strainatate. Asa… in general. Prin lume. Dorinta creaza Universul. Depinde numai si numai de ceea ce ne dorim.

    P.S. Oricum toate explicatiile pentru „orice este din ceea ce este”, sunt toate imaginare, inchipuiri postfactum. Din pacate si mai ales din fericire, lista ipotezelor despre cum (si de ce) a aparut mancarea in frigider nu este una finite ci foarte infinita. Grupul al treilea al ipotezele care acrediteaza ideea ca explicatia ar consta in faptul ca povestea aceea este o fictiune (care odata redata nu mai este o simpla fictiune) nu este ultimul… Partea „buna” (he-he) ar fi ca astfel ne-am apropiat un pic de elucidarea misterului aparitiei vietii din nimic pe planeta de pamant, adica in Soare, in galaxie, ma rog, pe undeva pe aici… sau pe nicaieri. Cine mai stie?! Cand o vom relua vom avea care va sa zica un punct de plecare si o baza de de discutie solida. La urma urmei tot asa a aparut si viata pe Pamant. Prin (ne) bagare de sema, de la o clipa la alta. Asa ca daca vreodata, cand ti-o fi foame, deschizi usa frigiderului si constati ca e gol nu dispera. Inchide usa aceea, respire adanc si apoi mai deschide-o odata. Nu va mai fi aceeasi usa, ci o alta.🙂

  67. Nothing at All said

    BRAVO, prietene!
    Mai ai de ȘTERS niște pagini jegoase.
    SPOR!

    PS. Consideră că am folosit pluralul academic. :))))))))))))))

    • Dl.Goe said

      V-ati intors deja? Ah, nici nu plecaserati. Ca chiar. Unde sa plecati? Jegoasa era måmica d-voastra. Dar acuma de… ce sa mai faci? Prinde orbul, scoate-i ochii. Stati pe aci ca se filmeaza. Pe Arca nu se sterge, niciodata, nimic.🙂

      • Nothing at All said

        Goe, Goe și naș Floru,

        Ehei, nu te lasă, vajnică obsesie mai ai. Ți se trage de la puținătatea vizitatorilor. Eu așa cred.
        Aparte: Tată Freud, oare de ce nu acceptă ăsta că-s bărbat? :))))
        …………………………………………..

        Era o terasă cu băieți ce se credeau genii…
        Te-am cunoscut bădăran, inteligent și înfumurat.
        ……………………………………………

        Te regăsesc, VAI! majoritar PLICTICOS. Mormăi, cu foarte mici diferențe, aceleași aberații de când ne-am reîntâlnit pe aici. N-ai umor, n-ai fair play, n-ai idei. Tricotezi texte lungi pe ideile altora. Că răsfoii și eu bărcuța.Nu accepți nimic din ceea ce nu răsună cunoscut în neuronul tău trist. Te zborșești amarnic la vizitatorii incomozi.
        ……………………………………………..

        Ce să-ți urez?
        Să fii nevoit să ieși cât mai repede din acest anonimat, în care te bălăcești ca într-o băltoacă densă și căldicică, scărpinat pe spate de 2-3 oameni naivi de cumsecade.

        LA MULȚI ANI! În aer liber, dom Goe.🙂
        ………………………………………………

        PS. Dacă pui iar placa, nu-ți mai dau atenție niciodată!🙂 Și o să te stavrezi de plictiseală.
        ………………………………………………..
        PPS. A SE CITI TOTUL CU ADRESARE LA PLURALUL ACADEMIC.
        Băga-mi-aș… mințile în cap!

    • Stely said

      @ Nothing At All – Pagini jegoase !!? Ba pardon, „domnule „! Au fost / sunt doar niste comentarii jegoase, acelea fiind numai ale tale . Bag de seam ca Spiritul Craciunului, precum si iata, cumpana dintre ani -momente deosebite pe care ar trebui sa le intampini cu bucurie, speranta, iertare , iubire si prietenie – sunt/au fost absente cu desavarsire . Nimic din toate acestea nu se afla in „pagina” sufletului tau ,doamna /domnule . Te lasi/ te-ai lasat prada furiei, obsesiei si chiar unor dorinte desarte . Pacat ca nu poti sa te abtii , macar acum , la sfarsit de an. Iti urez ca anul care vine -2016- sa fie pentru tine mai bun, mai spornic , cu mai multa intelepciune si mai echilibrat !!

      • Nothing at All said

        Domniță Stely, sunt un Domn. Prin urmare, ce să-ți spun decât: „Mulți vede, puțini pricepe”! Domniei tale îți place ceea ce nu le place celor ca mine.
        VAI!
        ȘI domnia ta ai aceleași obsesii ca dom Goe?!
        Oi fi tot cu neuronu trist, dar nu te știu de pe terasă.🙂

        Văzui în pagina ERROR 404 că scrieți o carte. Spor, domniță scumpă, spor. Sărutmânuțele amândouă!🙂🙂🙂

        PS. Iertați ținuta, mi-am pus salopeta de jeg.🙂

        PPS. Uitai un pic pluralu, da vedeți dvs. cum citiți, că intelectuală.🙂

        • Nothing at All said

          Apropo, Doamnă Stely, dumneavoastră vă radeți sau vă pensați mustața? Că aveți un look extremely feminin.🙂

          • Stely said

            Aoleu, mi-e teama ca simtul ridicolului va lipseste cu desavarsire ! Nu stiu ce se intampla cu d-voastra . Poate veti fi crezut ca schimband nick-urile si pe ici pe colo stilul, veti reusi sa va ascundeti adevarata identitate. Nici vorba . Sunteti unica in stil si comportament. Ideea ca sunteti profesionista in psihodrame este falsa . Oti fi, insa metoda aceasta poate fi utila numai pentru copii. Aici in nici un caz . De fapt cred ca ati dat in mintea copiilor. Altfel nu ati „baga” textele astea pline de infantilism si de ridicol. Ce sperati ca veti obtine ? Daca nu as sti cine sunteti, v-as spune pe sleau ceea ce cred ca meritati. Dar asa nu -mi provocati dacat mila si, prin urmare nu pot decat sa va compatimesc.😦 . Hai potoliti-va , „domnule” ! Povestea cu mustata va da de gol … 🙂

          • Nothing at All said

            Doamna Steluța, nu-i vreme de umblat goală. Puneți ceva pe dumneavoastră.
            Vă place culoarea roz?

            Hai, pa, că nu mai am timp mult de discuții intelectuale.

            TOTUȘI…

            PS.Arătați bine.🙂🙂🙂 Doar neuronu e un pic șubred, da nu se vede din prima.
            Mult bine și frumos în noul an! Pe ce nume apare Cartea?

            PPS. Acu odihniți-vă, pe mine nu mă mai interesați. Nu aveți Translate pentru persoana a II-a plural? Aaa, tot neuronu. Trist.
            Deci, NU NE MAI AUZIM, că mă plictisiți.:)🙂🙂

            Vine dom goe și / vă repară onoarea, apoi / gunguriți înde doi.

            Un, Doi!

  68. Nothing at All said

    PS: Așa, de dragul idealurilor tinereții. Nu-i de domnia ta / o băltoacă în Huvaca!
    Ieși la soare, scoate masca! :)))

  69. Nothing at All said

    DOM GOE,

    Ați postat NIMIC de Crăciun. Postați NIMIC și de Anul Nou? :)))))))))))))

  70. ion adrian said

    Dle Goe ,
    Am intrat aici pe urmele unei postari vazute azi, pe care ai scris-o pe blogul dlui dlnimeni unde vad ca firele sunt inchise si in dorinta sa restabilesc un adevar referitor la cele scrise de Nimeni la aflarea decesului unui bloger Bibliotecarul(Gh.Florescu) pe firul sau https://dlnimeni.wordpress.com/2013/02/23/bibliotecarul/.
    Acolo pe langa cateva comentarii de parere de rau pe care le incepi dta,dlnimeni in 23 februarie spune ca Gh Forescu (Bibliotecarul/Biblio cum l-am botezat eu, multi apoi spunandu-i astfel🙂 ) este una si aceiasi persoana cu un domn Gh.Florescu cafegiu.
    Afirmatia este falsa
    L-am cunoscut internautic pe Biblio ba chiar am si schimbat niste e-mailuri si pot confirma neadevarul acestei prezumtii
    Dl Nimeni scrie si da si un filmulet cu cafegiul de pe atunci 69 de ani cu acelasi nume cu care insa Bibliotecaru nu are legatura(mi-a si comunicat acest amanunt) si suplimentar Bibliotecarul fiind mai tanar, doar peste 50 (si am motive sa cred asta caci mi-a spus ca a fost coleg de scoala si de bloc prin Dr. Taberii, cu fata unui mare poet roman si ma refer la Ilie Constantin plecat si revenit din Franta, fata care nu poate azi sa depaseasca max 55-60 ani).
    biblio era o persoana cu inteligenta desosebita dar avea un anume complex care-l impiedeca sa recunoasca cand dadea o informatie eronata de care era legata o problema de orgoliu personal. Sunt unul din cei care i-a facut reclama pe diverse bloguri in 2007, cand cred ca si-a deschis acel blog, Blogul ratiunii, unde ulterior am devenit, suparandu-se el tare si nedrept pe mine, persona non grata. Eu nu ma pot supara pe el.
    Cred ca s-a sinucis?(cocheta cu ideea asta) si mai cred ca avea un handicap fizic care-l tinea la domiciliu. De ce sa se sinucida un om cu inteligenta lui si cu multe relatii virtuale pe care daca ar fi dorit le-ar fi putut transforma, pe unele in reale, dar probabil ca nu avea acest curaj fiind destul de lipsit de aparare.
    Vor fi 3 ani in februarie asa ca Dumnezeu sa-l odihneasca pe el cat si pe Ion Nicolescu si Adrian Paunescu din cauza carora am avut acel diferendum de nedepasit in opinia lui Biblio.

    PS. Sper ca astfel si dlnimeni va afla de acestea.
    PPS. As dori tare mult daca as putea sa aflu cauza decesului lui Biblio.
    PPPS Ai un blog cu un rating foarte mare si cu o diversitate de preocupari si poate daca voi avea ceva timp sa intru mai in adancimea luiacum fiind prima mea intrare aici.

    • Dl.Goe said

      @Ion Adrian – Oarecum surprinzatoare (o data, de doua ori, de trei ori) interventia d-voastra. Sper sa gasesc vreme s-o recitesc si sa ma dumiresc (o data, de doua ori, de trei ori) in legatura cu intentiile si asteptarile d-voastra. Pana una alta va pot spune ca sansele momentale si monumentale ca dl.Nimeni sa dea cu privirea peste textul d-voastra sunt 50%… in scadere… In privinta rating-ului acestui psedo-blog trebuie sa va spun ca va inselati. Diversitatea de preocupari o fi mare dar audienta o are mica…🙂 In masura disproportiei dintre atentia pe care ne-o acordam noua insine si timpul si energia disponibile pentru a fi alocate altora… Aici au trecere numai acei e-goici care sunt in stare sa se trateze singuri cu atentie si consideratiune. Altii nu rezista… Prin urmare nu pot decat sa va doresc bine ati venit. Daca intr-adevar ati venit. Si daca nu tot da. Deocamdata.🙂

    • Dl.Goe said

      @Ion Adrian – Nu, nu sunteti la prima intrare aici. Oti fi uitat sau v-ati trans-format.🙂

      Desigur ca bloggerul „Biblotecarul” ar merita sa fie revazut din cand in cand. A fost un comentator virtual remarcabil. Si desigur controversat. Daca a fost sau nu acelasi cu cafengiul nu mi se pare a fi esential. Poate fi un fapt divers sau o po-veste. Cat de interesanta depinzand exclusiv de talentul celui care o scrie si de finetea auzului celor care o asculta. Puteti incerca. Speculatiile despre cum s-a stins persoana care reda Bibliotecarul pot trece drept captivante unora, neinteresante altora… Nu mai mult decat alte trecute vieti de doamne si domnite ori domni, ca personaje. Bunaoara ar fi (cel putin) la fel de interesant de aflat de ce s-a sinucis Dl.Nimeni (personajul, nu persoana). Nu? Sau poate c-ar fi neinteresant, in fiecare personaj aflandu-se ascuns (mai in adanc sau mai la suprafata) cate un URMUZ sinucigas fara simbrie/motiv. Cine stie? D-voastra cati ani aveti?

      Din moment ce sunteti ultimul supravietuitor al careului care-i mai includea si pe Ion Nicolescu, Adrian Paunescu si Bibliotecarul, ati cam avea datoria sa identificati publicul potrivit (daca exista) si sa redati acestui public istoriile la care ati participat (ca spectator sau ca actor). Nu pot decat sa va urez inspiratie si succes. Dati-ne de stire daca produceti ceva.

      • ion adrian said

        Multumesc pentru raspuns. Nu cred ca am mai intrat pe acest blog dar poate ca da insa atunci intamplator caci altfel nu as fi uitat desi nu memoria una ma caracterizeaza. In ciuda tutiror dovezilor pe care i le-am adus Biblio care-l placea mult pe AP spre deosebire de mine care-l recunosc ca fiind poet are un numar de poezii remarcabile restul versificatii asa cum si pastisa comisa dupa poezia lui Ion Nicolescu, Alma Venus cantata de Nicu Alifantis la Cenaclul Flacara in prima auditi,e dar dupa scurt timp se pare ca la ordin de sus, asa mi-a povestit IN- prieten personal din liceu si pana a murit- eu fiind si martorul acelei porcarii comise de Paunescu dar neavand nici-o relatie cu Paunescu decat un telefon dupa 1990 in care l-am rugat sa corecteaze crima literara comisa si m-a refuzat si cateva postari pe blogul lui care pana sa le observe si sa le stearga au dat socoteala despre porcaria comisa. L-am rugat personal insa pe Nicu Alifantis care traieste si care a marsat la respectva porcarie el fiind autorul muzicii (poezia fiind data de I.N special pentru ca Nicu sa o puna pe note(erau prieteni pe atunci dar si el prefera tacerea vinovata (ca de altfel si Motzu Pitis care a dus-o in mormant -si cu el am vorbit dupa 1990).
        Poezia alma Venus(Imn)si o strofa cantata in varianta originala (AP a eliminat orice alta urma si cartile lui I.N. nu se mai prea gasesc) se afla pe blogul meu accesibil pentru oricine imi citeste postarea si clicheaza pe numele meu.
        Ei bine discutand aceste aspecte mai pe larg cu Biblo, intai nu a vrut sa ma creada si tot a tinut-o cu ideea ca astea sunt calomnii ale mele fata de iubitul sau poet si de aici a aparut supararea lui mai ales caci eu il stiam de stanga eu fiind de dreapta(de fapt sunt autor al unei a treia cai-tot pe blogul meu poate fi gasita respectiva idee si Biblio oarecum imi cunostea aceasta preocupare) si in final nedorind sa cedeze ;nu ceda niciodata si recurgea la sistemul sofistic de aparare pe care eu il dispretuiesc asemeni lui Platon.desi presupune o deosebita inteligenta si jongleria cu stiinta logicii.
        Oricum era cu niste clase peste o groaza de neicanimeni care bantuie pe ogoarele internauticii romanesti asa ca il regret. Pentru mine este important daca s-a sinucis sau a murit din alta cauza.
        Numai bine.
        PS Scriu cam repede desi cu un singur deget , fac o sumedenie de greseli si nu am rabdare sa recitesc si nici sa revin , dar imi respect interlocutorul. poate insa ca pe mine nu ma respect destul …:)

        • Dl.Goe said

          Si eu va multumesc pentru intresantele si incitantele informatii incluse in mesajele d-voastra, care au, dupa cum bag de seama, atingere cu istoria literaturii si in genere cu istoria. Imi imaginez cu greu cum anume s-ar potrivi in context local pe Arca lui Goe… desi mai degraba senzatia este de smulgere abrupta catre alte spatii…

          Faptul ca cel pe care-l numiti Biblio n-ar fi cedat niciodata este greu de certificat. Poate ca n-ati insistat destul. Cine stie? Dar d-voastra ati cedat vreodata? Ce? Cand? Cui? Cand si cum ar trebui cedat e o simpla problema de relativitate emotionala, mai ales ca, dupa cum sugerati, problema nu are legatura cu logica. Ar trebui intr-adevar ca cineva sa cedeze? Ce? De ce? Oare nu se poate comunica foarte bine si de pe pozitii ireconciliabile? Experienta noastra pe Arca lui Goe si aiurea ne spune ca dimpotriva. Foarte adesea ireconciliabilitatea poate stimula comunicarea, creativitatea si in tot cazul maximizeaza divertismentul.

          Importanta pe care o dati in mod personal faptului ca disparitia fizica a persoanei care intrupa „Bibliotecarul” a fost cauzata de sinucidere sau de „alte cauze” (ce alte cauze?), ma face sa cred ca d-voastra n-ati cedat inca si ca sperati in constatatrea postuma a faptului ca Bibliotecarul (v-)ar fi cedat pana la urma sinucigandu-se, taman din motive de dispute virtuale. De parca nu se putea sinucide din o mie de alte motive nevirtuale, sau chiar fara motiv. La urma urmei in fiecare moarte este un pic de sinucidere, caci nimeni nu poate muri asa tam-nisam, fara a-si da consintamantul pentru o asa intamplare banala. Si vorba „poetului” (care poet) este o moarte care (oricum) nu dovedeste nimic. Parerea mea este ca va consunmati in zadar.

          Extrem de misterioasa d-le Ioane alegatia cum ca „va respectati interlocutorul. poate insa ca pe d-voastra insiva nu ma v-ati respecta destul„. Ambigua, contradictorie…

          • ion adrian said

            Adevarul nu poate ceda in fata minciunii sau relei credinte.iar sofismele din contra au foarte mare legatura cu logica.

            Alte cauze pot fi boala sau accident ca batranetea nu se pune.

            Daca m-as respecta suficient si pe mine as tine mai mult la impresia pe care o pot lasa din cauza greselilor de dactilografie sau chiar si de redactare. Dar poate ca cine stie? este un semn de maxima infatuare cand zic; paguba-n ciuperci.=))

            PS.Nu am dorit in mod special o conversatie, nu ma consum si doar am vrut sa fac o precizare, foarte tarzie desigur, dar azi am observat cestiunea intrand pe google la o cautare dupa blogul lui Biblio si am dat peste blogul in care dlnimeni marca decesul lui s dvs alaturi de el.
            Atat si nimic mai mult si cu atat mai putin dorinte pe care mi le imprumutati total nejustificat si de care nu sunt vinovat.
            Multumesc si numai bine.

          • Dl.Goe said

            @Ion Adrian: „Adevarul nu poate ceda in fata minciunii sau relei credinte.” –🙂 Wow! Ati scris adânc. Prea adânc. N-o iscalesc. Pentru d-voastra, cu glas soptit. un indemn: Incercati in cercul poetilor disparuti, de poftiti posta.

            Ce este Adevarul? Care-i Adevarul? Ce adevar? Fiecare detine adevarul lui pe care trebuie sa-l apere in fata asaltului minciunii sau (ah) relei credinte care-i anima (intotdeauna) pe ceilalti. Adevarul… Nu-i acesta adevarul?

  71. pieces leiden said

    I know this if off topic but I’m looking into starting
    my own blog and was curious what all is needed to get setup?
    I’m assuming having a blog like yours would cost a pretty penny?
    I’m not very internet savvy so I’m not 100% sure. Any
    recommendations or advice would be greatly appreciated.
    Many thanks

    • Dl.Goe said

      Hello Mr.Pieces Leiden, as long as here is the Romanian version of an international brand „Goah Ark” would you be so kind to write your comments in Romanian language?🙂 If that’s not possible please search the English version of our blog. All the best to you.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: