(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

13 (februarie) – Sfaturi practice pentru câștigarea premiului Nobel…

Posted by arcaluigoe pe Februarie 13, 2016

caragiale-cu-fiul-sau2Unșpce fevruarie bis – i/aka Ziua Culturii Naṭinale pe stil vechi – sau în/cantarea Romaniei pe vocea patriotului Naṭinale, marcatå prin nașterea lui Nenea, genialul de la Haimanale… Luca Caragiale… moṭul (prahovean) pe cacofonia multi-milenara de pe plai. Si, cu o asemenea ocazie festivå, ce-ar fi mai nimerit decat o lista de sfaturi practice adresata celor care vor musai câștigarea premiului Nobel la literatura pentru ṭårișoara noastrå mica? Nimica. Acuma noi unul, in cuget, alta avem noi, la sufletul nostru, caci noi consideram, cu toata tåria si dublul rafinament, ca singurul premiu Nobel care s-ar cuveni acordat ar fi cel pentru fizicå (atât si nimic altceva)… iar nu pentru alte mofturi si bazaconii precum chimie – hi, economie – ha, medicina – ho sau pentru pace (pace, pace… intre multe… naṭiuni) – hi-ha-ho… (no other comments). Dar de, tot drept este ca noi, ale dl.Goe, suntem personaj literar, nu stiintific, si nu nu se facea sa pledåm, tocmai noi, alte cauze decât cauza cea mare si sfanta a lui Nenea. Mai ales ca adrisatntul e cunoscut… intrucatva.🙂 Presupunand ca nimanui nu i-ar putea trece prin cap ca dl.Goe nu s-ar afla in posesia unei liste consistente cu astfel de sfaturi practice, si nutrind nadejdea ca cei interesati de teorie (må rog, teoria ca teoria…) vor ajunge mai devreme sau mai tarziu (de preferat nu prea tarziu) sa dea peste aceste sfaturi practice de o inestimabila valoare, declaram deschisa lista aleatoare (cea sistematica fiind rezervata pentru lucrarea noastra de doctorat virtual aflata in pregatire cu tema „Dinamica semnificatiilor antropologice in acordarea premiilor Nobel de la infiintare si pana in present”) cu (unele) sfaturi utile pentru cei capabili sa le ordoneze si sa le urmeze. Pentru azi primul sfat.

1. Prima conditie pentru a putea obtine premiul Nobel pentru literatura este sa te fi nascut. Asadar naste-te…

A treisprezecea conditie propusa pe pozitia a doua este så nu-l superi cu niciun pret pe Niky Manolescu. Poti fi insolent cu Eugen Simion, poti sa-l ignori pe Alexandru Stefanescu, poti fi la cutite cu Sandra Gilbert sau cu Christopher Ricks, poti sa-l injuri de mama pe Jean Piaget, dar in niciun caz nu trebuie sa fii in relatii incordate cu Niky Manolescu. Poate parea bizar dar… totusi… Se intampla cå pe niciunul dintre laureatii premiului Nobel pentru literatura, dl. Manolescu n-a fost suparat aprioric. In egalå masurå, este stiut cå dintre cei pe care dl.Manolescu a fost sau este suparat, niciunul n-a castigat premiul Nobel, ba chiar n-a mai castigat nimic. Asadar, chiar daca nu se poate explica stiintific de ce tensiunile cu Niky Manolescu nu fac bine aspiratiilor nobeliare, totusi nu trebuie neglijat continutul acestui enunt empiric: Impaca-te (bine) cu dl.Manolescu ca sa-ti fie tie bine si sa castigi b/ani multi pe Pamant. Cel putin pana la castigarea respectivului premiu.

Sfatul cu numarul opt este så scrii trilogii, in timp ce sfatul al-XXII-lea este så fi fost un fost poet.

Nefericit print al aspiratiilor literare, sau printesa, daca te-ai grabit sa urmezi prima recomandare, sunt sanse mari s-o fi dat in bara, caci sfatul al doilea suna asa:
2. Naste-te unde si cand trebuie (in niciun caz aiurea)… Daca totusi ai apucat sa te nasti… dar nu unde si cand trebuie, nu dispera. Nu-i totul pierdut. Mai greu se va face ceea ce altminteri s-ar fi facut usor. 2 bis. Va trebui sa gasesti perspective straine, stanii, nefiresti, asupra lumii in care te scalzi, si sa te comporti (daca poti), consistent si natural, ca si cum te-ai fi nascut altundeva, altcândva… De preferinta acolo si unde trebuie… dar mai dihai, mai abitir, mai nemilos, ca sa te vezi… de departe, de atunci, de acolo… Vorba ‘ceea: You know you look so Seattle but you feel so L.A.  !

3. Fii estic. Cat mai estic. Sau vestic. Foarte vestic. Fii polar. Tropical. Fii de undeva. E musai. A fi de nicaieri este un impediment major in obtinerea premiului Nobel pentru literatura, indiferent cat talent si genialitate ti-ar curge, prin unghie, din cocoasa, pe hârtie (sau pe sticlå). Premiul Nobele se duce intotdeauna undeva, niciodata nicaieri.

al-XVI-lea. Nu fi pudic. Nu fi obscen… Vom exemplifica… cam in curand. Poate. Dar in niciun caz amu, nu pe 19 Februarie cand unul (se) naste (Brancusi), iar altul (se) moare (Eco), ica-asa.

13. Lucrurile se cam precipitarå (sub stele? printre ele?) aruncand(u-ne) (si mai) in derizoriu stradania de a incropi cu zel si pompa un tabel necronologic al recomandarilor de bine pentru cucerirea inadins a premiului Nobel pentru literaturå. Cel mai indreptatit autor al ultimului sfert de veac intru premierea Nobelearå in Stockholm City Hall, un geniu, s-a decis sa se retraga definitiv si irevocabil de pe lista candidatilor la respectivul pre-μ, renunatand sa-si mai astepte, cuminte si polititic/os, rândul la de(s)cernarea pomenii oferitå de marele in/juriu al corectitudinii politice apocaliptice, alegand så-si de/dis/cearna singur, de-cu-seara dis-de-dimineatzå, premiul marelui repaos. „Cât de clar devine totul atunci când te uiți din negura unei temnite” zise Umberto Eco si muri, coborand in cea mai neagra temnita cu putinta, cea a mortii eterne, trecand prin punctul de inflexiune al tuturor intelegerilor. O biatå bielo-ruså, al carui nume cine naiba så si-l mai aminteascå pe dinafarå, avu rând inaintea muntelui Eco, Umberto Eco. Ce facusi amice? O mierlisi? Låsasi armatele de imbecili inexorabili sa se desfete colcaind, pomenindu-ti numele, dansând grotesc si urlandu-si golul la lunå. Mare rusine amice. Mare rusine. Sper måcar cå la ora asta Gabriel Garcia Marquez iti freacå ridichia, iti stoarce låmâia si-ti tine o predicå de-ti dau lacrimile. Recomandarea finalå, acordatå acum (din vreme, anticipat) oricarui (alt) muritor „a-spirant” la premiul Nobel pentru literaturå, era (in asteptare, la påstrare, pentru un final en-fanfare): „Sa fii sånatos si så tråiesti destul… ani multi pe pamant, cu umilintå si råbdare. Asadar dragul meu candidat, acuma… privind cu tristate acest precedent nefericit, mentionam cu grabire, fii destept, nu fi prost, ca Umberto. Nu muri! Dacå se poate.

a-XXXIX-a treaptå: Ar cam fi timpul timpul sa-l „i-miti” pe Joyce. James l-a reinventat pe Ulise, rescriind Odiseea. Trebuie sa-l reinventezi pe Gulliver rescriindu-i calatoriile, in context post-modern. Fii pentru  Swift, ce a fost Joyce pentru Homer. Apoi repede, repejor, inainte de a da idei si altora reinventeaza-l pe Robinson Crusoe propunand reactulizarea mitului respectiv, fiindu-i (si) lui Defoe  ceea ce-i fu Joyce lui Homer (exista zvonuri ca Homer ar fi fost un impostor nu un autor, dar acum chiar ca nu mai conteaza). Mizeaza pe faptul ca, la urma urmei, in „zilele noastre” (si ale lui Homer Jay Simpson), mai abitir decat pe pe vremea lui Swift & Defoe, ori a lui Homer si a homericului Ulise, insul este inca si mai singur, mai pierdut in imensitatea coplesitoare a universului, care creste (plenar), prin dilatare, incomparabil mai amplu si mai rapid decat o poate face populatia planetara a suprapopulatei planete de pamant, facandu-ne sa fim, in medie, din ce in ce mai departe unii de altii si mai fara Vineri. Miturile Guliver & Crusoe au nevoie urgenta de actualizare, de primenire, de revitalizare. Daca nu tu atunci cine? Daca nu acum, atunci cand? E o sansa unica… dar… Daca nu-ti då mâna atunci poti sa-i dai cu piciorul… Mai sunt si alte mi(ni)stere…

* * *

Sfatul al n + 1-lea: Dragul meu catindat ar fi bine sa deschizi o lista cu aut(h)orii notorii (macar in anumite cercuri, mai largi sau mai strâmte) care n-or sa primeasca si nici n-or sa ia vreodata-ca-niciodata, in veacul vecilor, premiul Nobel pentru (vreo) literatura. Actualizeaza lista, n-o scapa din vedere si NU FACE CA EI. Fii consecvent in tot ce faci, să nu faci nimic din ce fac cei din lista proscrișilor. Să nu uiti Darie.

Poti include pe lista si foşti… scriitori, poeţi, drago-beţi, dizi-denţi, excluşi si auto-excluşi definitiv… din categoria nominalizabililor aspiranti la pre-µ-ul Nobel pentru literatură (scârţa- scârţa pe hârtie, hârtia virtuală y compris, cea igenică nu).  Poti deschide lista cu Dorin (Tudoran), Floooorin (Iaru) si alti cativa ga-ga-ga (toti fosti poeti si poe-zei in retragere, lasati la vatră), care de câte circa 30 de ani (de pace seculară) n-au mai scris nimica, in afara (poate) de pamflete pân gazete sau chiar mai rau (pe la bloguri or face-book-uri)… Adaugă pe cine vrei d-ta, actualizeaza lista, n-o scapa din vedere si NU FACE CA EI. Fii consecvent în tot ce faci, să nu faci nimic din ce fac cei din lista proscrișilor. Să nu uiti Darie.

(PARA-n-TEZA): Un exemplu de „author” care n-o sa primeasca si nici n-o sa ia vreodata-ca-niciodata, in veacul vecilor, premiul Nobel pentru (vreo) literatură este Dorin Tudoran, un pamfletar sufletist, dar neinsufletit. Nici macar daca s-ar inventa premiul Nobel pentru pamflete tot n-at fi in stare a fi capabil măcar de isprava căpătarii nominalizării pentru candidatură la acel improbabil pre-µ, cat despre castigare… mai indreptatit ar fi fiind poate (sau in tot cazul mai degrabă) unul dintre ultimii săi ciracii fideli, si nu, nu ne referim aici nici la flegmaticul Dezideriu Dudas (cum sa te cheme vere in acest mare fel?) si nici la cavalerul foarte tristei figuri, fără ar-mură-n-gură, Go-Gea Va-Sile-Panza, ci la simpaticul Calomfir/Escu, care de când s-a pensionat are propensiunea comentariilor literar-firoscoase si satirico-humoristice pă certocratie. Loc ar fi. Cât cu-prinde. Asadar sfat (in atentia candidatilor la Nobel): Nu faceti ca Dorin Tudoran. Ca n-aveti de ce. – Expla-na-ţie: Conul Dorin, slab de înger, si slab… asa în general, ca toată viata lui, marcată de foame si degrevată de greve grave, s-a extras spontan dintr-o stare divină de somnolenţă si beatitudine, în care se afla (nu se stie cum) de luni bune de zile, intre-rupând excelenta serie memorialistică minimalå, punc-tată (bă tată) cu fotografii de arhiva, ăle mai prima d-le, (compromiţându-le practic definitiv, seria si starea) ca să-i sară, pamfletareşte, in aparare lui Voiculescu Dan (via eine kleine klaus-trofobus) si la beregata lui Mihåies Mircea. Deh, pute/rea obisnuintei (sau sindromul consilierului tardiv), postand un post de post, pe post de pamflet, in care-si cauta hazul pierdut (in jurul omonimiei p(r)ostului cu sine insusi) precum Marcel (Proust) les temps perdu. Desigur însă că conul Dorin ar putea căpăta premilul Nobel pentru literartură, daca nu ca autor, atunci macar ca personaj (canalie si inocent din întamplare), cu condiţa sine qua non să-si gasească autorul potrivit (cum i-o fi norocul). El şi Iaru plus alţi câtiva ga-ga-ga (toţi foşti poeţi şi poe-zei în retragere, lăsaţi la vatră) ar trebui sa se facă măcar 6 la număr ca să poată spera să dea peste vreun Pirandello. Si apropo de italieni, con-comitent si celebrii si morti, m-a uimit să remarc că conul Dorin, altminteri autor profesionist, din oficiu, de necroloage, a ratat să zică si d-lui, doua vorbe acolo la catafalcul virtual al lui Umberto Eco (altă ligă). Si asta încă asa natural, fără sa se ab-ţină. In subsidiar si in trecere, am aminti candidatilor, ca sugestie literară, locurile in care nu se intampla nimic, după cum si consemnează, în scurte mesaje, lunaticii (alunecati accidental prin zonă) si ale cåror semnaturi sunt, in genere, mai lungi decat mesajele comentariilor. Locuri meta-forizabile si chiar hipe-bolizabile, in ro-mane si ni-vole. Am încheiat PARA-n-TEZA).

In atentia candidatilor seriosi: Daca deja ati pus in practica Sfatul al n + 1-lea si ati deschis lista ne-nobeliarilor congenitali (pentru a nu face ca ei) cred ca sarcina in aceasta privinta se usureaza de la sine, intrucat respectivii au tendinta de a se aduna in grupuri. Avem deosebita placere de a semnala o pleiada intreaga de „scriitori” „romani” (mai mult sau mai putin, si una si alta, dar nu conteaza cåci aici este vorba de universalitate) care se pun benevol si dezinteresat in slujba demnitatii scriitorului roman (in fericita varianta a valabilitatii acestei convergente, intre scris si demnitate, si a existentei a macar unui exemplar din aceasta specie, caci da, avem cazuri exemplare), formand un grup pret-a-trans-porter in lista noastra deschisa. Extragerea norocoasa (foarte consistenta) a contra-exemplelor de ne-urmat (pe drumul Stockholm-ului si/sau/poate si al Damascului) se poate face aici: Cronologia deloc ”ieroglifică” a adeziunii și retragerii mele din ”Grupul pentru reforma USR”. Un răspuns lui Florin Iaru, ”la cea mai joasă ficțiune”. – Premiile necastigate urmand a se reporta pentru ex-tragerile viitoare.

* * *

Despre Căluş şi despre Mărţisor da, s-ar putea vorbi, în romane cu pretentii Nobiliare, dar numai in limbi de circulatie cvasi-internatională. Altminteri nu. Un scriitor japonez (de exemplu) care ar scrie, de departe, de peste mari si tari, intr-o nivolă intitulată ori „Capcana de apa” ori „Crisalida de aer„, despre Dragobete, despre Căluş, despre Mărţisor si despre Baba Dochia, ar putea aspira, cu destulă încredere, la obtinerea premiului Nobel pentru literatură. Un astfel de samur/ai ar face astfel, involuntar si colateral, dar mult mai eficient decât orice român cu chichirez, o bună publicitate ideii de Mărţisor, care, cu putin noroc, si-ar putea căpăta asa, via arhipelagul nipon plus Stockholm City Hall, meritata universalitate, măcar la nivelui zilei de sfântul Patrick. Vorbim aici, desigur, despre un „must„, vraja reinventarii si reordonarii miturilor umanitatii… atât de necesară în aceste timpuri con-fuze. Recomandare valabilă, desigur, doar pentru candidatii avansati, avizaţi (despre care se poate anticipa c-ar fi fiind deja in posesia secretului tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte si a mitului corespunzator, universal, foarte uninersal, dar încă nerecunoscut ca atare).

martisor tovarasul andrei plesu

Paranteza a ţî-a: Desi (punctual) scrie (foarte) bine, cu verva, inteligentå (relativå) si umor (absolut), având a-des-ea drept-ate, nici dl.Plesu (Fiindcă veni vorba…) nu va castiga niciodata pre-µ-ul Nobel pentru literatură. Probabil ca nici pe cel pentru chimie. Totuşi orice candidat aspirant serios, multe ar avea de învăţat de la acest învăţat. Inclusiv lucruri utile intru atingerea patrioticului obiectiv: Câştigarea pre-µ-lui Nobel pentru literatură. Vom reveni asupra relatiei (gen) dintre „plesu” si „drumul către cucerirea Nobelului”, atunci cand vom relua  detalierea sfatului al-XVI-lea (see above), suspendată temporar din cauza necazului cu Umberto (de pe 19 februarie a.c.).

* * *

4. Fii in relatii cordiale cu clasicii si clasicismul. Fii (chiar) intim cu clasicii si clasicismul. Puncteaza aceasta relatie la nivelul detaliului. Incepe-ti romanul cu o scena petrecuta intr-un taxi in care soferul asculta „Sinfonietta” lui Janáček, piesa pe care, in mod bizar, clienta care calatoreste cu acel taxi o recunoaste si o identifica spontan si… inexplicabil. Arata-te (extrem)  de familiar cu lucråri mai putin cunoscute ale clasicilor (de ex. Insula Sahalin, de Cehov) si ofera-i cititorului (asa.. ca de la tine) chei de conectare a acestora la simfonia universala a lumii (om plus umanitate). Fii in relatii cordiale cu clasicii dar nu te pupa cu ei pe gura. Fii amical. Fii superior. Fii flexibil. Ajusteaza-ti in permanenta relatiile cu ei, distantele, atitudinea, perspectiva. Nu de sfii sa-i ironizezi, sa-i iei de sus, de pe palierul contemporanitatii, al modernismului (post-modernismului?) si al tuturor intelegerilor ulterioare. Mimeaza solemnitatea. Raporteaza-te la ei (cu piosenie) atunci cand  atingi, tangential, intricabile probleme legate de conditia umana, abordate prin prisma semioticii si a logicii simbolice, cand vorbesti (prin intermediul personajelor tale, „niste oameni acolo si ei”) despre dihotomia dintre durere si suferinta. Accentueaza tu insuti (prin intermediul personajelor tale, „niste oameni acolo si ei”) confuzia dintre notiunile respective (durere si suferinta), facand mult mai spectaculoasa clarificarea apoteotica din final, sau (daca nu) punctarea intristatoare a faptului ca din acea dilemma nu se poate iesi. Caci, la urma urmei ce-i durerea? Ce-i suferinta? Ce sunt aceste lucruri pentru omul muritor? Intreaba-te! Consulta-i pe clasici. Discuta cu ei. Disculpå-i. Vorbeste despre morfina care curma durerea dar nu si suferinta. Vorbeste despre rolul simptomatic al durerii, despre comunicare, meta-comunicare si instiintare si få-l pe cititorul profan (si chiar pe criticul rafinat) sa inteleaga (dimpreuna cu personajele tale, prin ele) ca durerea este un mod prin care ti se comunica ca anumite lucruri nu merg bine…, dar ca… nu ti se comunica depre toate cele care nu merg bine. Faptul ca despre celelalte nu primesti semnale (cå nu te dor; de exemplu pe Viorel Padina nu-l doare capul, pe cei din siaj nici atât) nu insemnå ca acelea merg bine (cum ar putea sa meargå bine cand, entropic, ele te ghideaza pas cu pas catre moarte, disolutie, uitare, anulare, desfiintare?). Explica-i cititorului (si criticului), astfel incat sa-i lasi impresia ca a descoperit singur (in sine, de la sine) ca viata este posibila, si ca traim, tocmai datorata faptul ca nu primim semnale dureroase de la toate lucrurile care merg prost, cå dacå reusim macar provizoriu sa nu fim coplesiti (ontologic) asta se intampla doar prin omisiune, ca viata este o mare minciuna prin omisiune, si ca (vai) durerile de care avem parte sunt (in acest fel) subversive, diversioniste, menite sa ne abata atentia de la toate celelalte lucruri,  precum si de la greatza sartriana a existentei, fåcând credibilå, incredibila minciuna. Aluziv, subliminal, sub-liniazå (apoi)  cå si ca si suferinta e la fel. Traim in ignoranta pentru ca (pur si simplu) n-am putea trai altfel. Ma doare capul. Ma doare inima. Ma doare ficatul. Ma doare piatra la rinichi. Pe mine (,) må. Sufår. Eu. Din cauza durerilor mele. Sau ale copilului meu. Ale sotiei. Ale mamei mele. Ale tatalui meu. Ale fratilor mei si ale surorilor mele. Ale prietenilor mei. Ale vecinilor. Ale cunoscutilor. Ale celor prezentati la televizor. Ale umanitatii (doar asa… un pic, in general)… In rest nu. Nimic. Deocamdata nicio durere. Nimic de la colon, nimic de la hipofiză. In afara (poate) de mici tensiuni oculare matinale. Nimic din Africa, Siria, sau din gâtul fetitei de 4 ani in momemntul decapitårii ei de catre bona „islamistå”, in numele unui Allah (ah, Akbar) (al carui nume este luat in desert, post factum). Nimic despre durerea inuman de disproiportionata simtita de o bona uzbeca din Rusia la aflarea vestii ca musulmanul de acasa si-ar fi luat a doua nevasta, in deplin acord cu morala, religia, legea, conventiile locului. Se facuse gaura-n cer. S-o fi facut! Si nimic dinspre nimic altceva… Slava Domnului. Ca si asa o ducem greu. Ne doare strict ceea ce trebuie sa ne doara si… astfel, viata e frumoasa. Viata e frumoasa oricum! Viata merita traita! Viata e o lupta! Traiasca lupta pentru pace. Regele e pe moarte. Traiasca regele. Etc, etc, etc. Ne dor doar lucrurile despre care aflam (cate ceva), ca pe Nichita atomul, marul si altele (pe atât de putini îi doare particula lui Dumnezeu). Aici, in acest puncrt al naratiunii, ar cam fi momentul ca unul dintre personajele tale (eventual adept al jainismului) sa-i råpeascå brusc cititorului senzatia (înălțătoare) c-ar fi descoperit el insusi, fix in timp ce-ti citea romanul (o insailare solenoidalå) secretele murdare si cvasi-perpetui ale existentei. Respectivul personaj (eventual adept al jainismului)  ar putea pomeni abrupt despre Nirvana, despre inexistentå, despre Nimic si despre imposibilitatea reprezentarii mentale a acestuia. In rest poti sa scrii la nivelul si in stilul lui Paul Feval sau Everac (mai ales daca esti japonez, adica defazat literar cu cam 150 de ani) despre campanii romantice de pedepsire (cu moartea) a barbatilor care-si bat/terorizeaza sotiile (aducandu-le cu cruzime extrema la apostazie si sinucidere). Personajul care coordoneaza si administreaza aceste executii trebuind sa fie (de ex) o batranica blajina, buna, blanda, omenoasa, bogata, dedicata si perseverenta, a carei fiica s-a sinucis, cu multa vreme in urma, din cauza tratamenelor la care o supunea un sot sadic, sodomist si masochist. Cam asta. Nu uita sa-i invoci evaziv pe clasici: Balzac, Hugo, Orwell, la gramada, intr-un amalgam bizar, dar lasandu-l pe cititor sa sub-inteleaga existenta unei relatii simple si evidente intre toti si intre toate, pe care, desigur, cå el, atent, competent, inteligent, educat, erudit chiar,  o poate intelege singur, dintr-o privire. Acuma daca esti intr-adevar un candiat serios la postura de castigator al premiului Nobel pentru literature (ceea ce-ti doresc din toata inima), vei avea desigur bunavointa, capacitatea si interesul sa sistematizezi si sa extragi esentialul din aceasta recomandare cu numarul 4: Fii in relatii cordiale cu clasicii si clasicismul. Ma rog, faci cum crezi. Intreaba-l insa si pe Alexandru Stefanescu. Asa intr-o doara. Sa vezi ce-o sa zica.

* * *

Sfătuleţ: Dacă ţii să „te exprimi” în (multe) cuvinte, adică să: gândeşti-vorbeşti-scrii, adresându-te (musai) unui „public”, care să se minuneze  şi să te aclame(ze) (sau invers),  şi dacă exprimarea şi reacţiile (care or fi) sunt mai importante decât mesajul, poti practica, desigur,  cu talent şi erudiţie discursul în care nu spui nimic. Dacă însă aspiri la premiul Nobel pentru literatură ar fi de preferat să nu te ţii de Discursuri sterile ci mai degrabă să vorbeşti despre nimic (cât mai substanţial cu putinţă). Dacă-ţi dă mâna.  Deci: Nu fii Farfuridi – Asa NU!

* * *

a-x-a Recomandare ex-presa: „Dacă pană la 28 de ani n-ai devenit celebru atunci renuntă la celebritate.” Asta nu este din mine (ci din cine stie cine, in tot cazul din cine trebuie) dar se potriveste (plenar) cu scopul (tutelar), cu rima si ritmul sfaturilor necronologice dar si confuze adresate ezotericeste celor auto-alesi drept candidati nobeliari voluntari. Aceasta reforulare a sfatului al op-tulea despre op-urile poetice, vrea sa spuna ca daca nu te-ai consacrat ca poet de talie universală, sau macar continentală ori, la limită, regională (depinde de regiune), in cazuri extreme admitandu-se o consacrare natională, cvasi-natională sau (eh) locală (comunală),  atunci, (virgulă de respiratie/inspiratie) trebuie sa te lasi brusc de poezie, sa te eliberezi abrupt de acest viciu (de procedura) si sa te apuci de proza. Este imperios necesar. Daca insa (cine stie cum) te-ai con-sacrat a-prioric, ca poet (si nici n-ai murit aiurea, calcat de tramvai), poti continua sa mai pierzi vremea  cu poezia până cel tarziu la implinirea varstei de 33 de ani. In acea clipăăăăă (pre-lungăăăă), dar in tot cazul inainte de implinirea varstei critice de 40 de ani, adica la 39 (de trei ori cate 13) trebuie (sa-ti invingi lenea) si, inebunind, sa te apuci serios de proza. Precum Eminescu sau alti apostoli ori mesii. Trece proza pe ordinea de zi! Distributia de probabilitate evaluată prin Metoda „Monte Carlo”, probeaza fără tăgadă ca poezia pura nu aduce premii Nobel  (…). Incheind acest interminabil pre-ambul propus special pentru a-ti pune la încercarea răbdarea si anduranta, as adauga (totusi) si sfatul necronologic al zilei: Di-stinge  cu dis-cernămâmt între sfaturi  si false sfaturi. Nu plânge. Esti scriitor, ce naiba.

* * *

(va urma) – probabil cu sfaturi (si) mai de dinainte, mai consistente si mai serioase (cu siguranta cå dacå l-am putea co-opta si pe universitarul Vintilååå Mihåilescu, ar iesi un „Ghid practic al candiatului la premiul Nobel” de toata frumusetea)… Ghidul, candidatul… Tot una… 🙂

54 Răspunsuri to “13 (februarie) – Sfaturi practice pentru câștigarea premiului Nobel…”

  1. Ruxandra said

    Ion Barbu – Arca

    În turburatu-mi suflet am construit o arca
    – Informa nalucire de biblic corabier -,
    Si turme-ntregi de gînduri pe puntea ei se-mbarca,
    Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

    E vremea sa se-abata mînia lui! O ploaia
    De stropi rigizi întinde zabrele de otel.
    Corabia alearga… în negura greoaie,
    Corabia se-nclina, si-alearga fara tel…

    Si cel din urma crestet de munte se cufunda…
    – Spre care tarm, Stapîne, spre care Ararat
    Din bruma departarii ma poarta-adînca unda?
    S-a coborît pe ape lintoiu-ntunecat.

    Aud cum se destrama un suflet undeva,
    Departe, în a ploii acida melopee…
    E noapte-n larg… Iar arca te asteapta, Jehova,
    Pe marile din suflet sa fereci curcubee.

  2. Ruxandra said

    Au fost confirmate undele gravitationale

    Si ce daca :

    http://www.contributors.ro/cultura/unde-gravitationale-au-fost-confirmate-si-ce-daca/

  3. Stely said

    😦

  4. Stely said

    Cărtărescu şi premiul Nobel

    Citeste mai mult: adev.ro/o2o3r2

  5. Stely said

    Primavara societatii civile – in versiunea lui Klaus Iohannis

    Klaus Iohannis a ajuns, miercuri seara, la dezbaterea organizata de Initiativa Romania cu punctualitatea binecunoscuta. Tema dezbaterii – „Dialog pentru România. Primăvara politică a societătii civile”. Inainte de intra in sala BCU, Iohannis s-a oprit in fata camerelor decis sa spuna ceva in sprijinul Antena 3. Asta rezulta fara dubii din imaginile difuzate deja la televizor. De obicei nu sta la declaratii, dar acum s-a infipt direct in microfoane. Reporterul Antena 3 lanseaza intrebarea in timp ce presedintele se apropie de intrare: „Ati vazut actiunea in forta asupra trustului Intact, credeti ca poate fi vorba de un atac la libertatea de expresie?”
    Klaus Iohannis se opreste si raspunde DOAR la aceasta intrebare in mai mult de doua propozitii, o performanta in sine: „Eu cred ca ati ajuns intr-o situatie neplacuta si inutila. In primul rand, cred ca libertatea de exprimare in media nu poate fi suprimata pentru banale motive administrative. In al doilea rand, aceasta abordare heirupista a ANAF mi se pare cel putin nepotrivita, daca nu discutabila. In fine, am constatat din discutiile pe care le-am avut ca exista deschidere la factorii de decizie si, cu siguranta, prin discutii asezate si calme, pana la urma se gasesc solutii convenabile”.
    Apoi intra in sala BCU pentru a vorbi despre „Primavara politica a societatii civile”. Eram intr-una din loji ascultandu-l pe seful statului silabisind de pe o bucata de hartie sintagme complet golite de sens: „altfel de politica”, „controlul riguros al calitatii oamenilor”, „innoirea clasei politice”, „integritate”, „responsabilitate” cand primesc de la Cristian Pantazi un SMS cu declaratia pe care Iohannis o facuse la intrarea in sala. Nu mi-a venit sa cred. Am crezut initial ca e o eroare, dar intre timp oamenii au inceput sa se agite in jur. Vedeau deja circuland pe Facebook declaratiile presedintele in apararea Antenei 3. Iohannis si-a incheiat discursul plat, plin de clisee infioratoare si prostii fara margini (a spus de pilda ca ne grabim criticand alegerile intr-un singur tur deoarece dorim sa schimbam ceva nestiind inca daca functioneaza sau nu de parca n-am fi avut alegeri intr-un singur tur in 2012 cudezastrul aferent).
    Dupa el au vorbit cu patos si convingere ministrul culturii, Vlad Alexandrescu, pe un ton grav si avand constiinta starii deplorabile a natiunii aflata la un pas de ruperea contractului social, cu institutii facute praf; Andrei Oisteanu admirabil, despre greutatea recladirii societatii civile („mai usor sa faci dintr-un acvariu ciorba de peste, dar mai greu sa faci din ciorba de peste la loc acvariu”); Gabriel Liiceanu ca de obicei revoltat, pasionat si plin de miez. Ma uitam cu durere la toti acesti intelectuali de toata isprava de care presedintele Iohannis si-a batut joc ingrozitor cu numai cateva minute inainte fara ca ei sa stie asta. Presedintele lor tocmai capitulase in fata raului incarnat de o televiziune. Un grup de derbedei tocmai reusisera sa ingenuncheze presedintele si premierul unei tari practicand terorismul social vandut pe post de „libertate de exprimare”.
    Cata ironie amara in aceasta istorie: in timp ce presedintele Iohannis participa la „Primavara societatii civile”, Dan Voiculescu tocmai invingea statul roman din puscarie. Presedinte si premier au inghnunchiat in trista zi de miercuri, 16 februarie, in fata unui puscarias, s-au predat unei televiziuni cu jurnalisti condamnati de instante civile pentru incalcarea demnitatii umane, mentionati in rapoartele Comisiei Europene si Departamentului de Stat din cauza agresiunilor la adresa valorilor democratice.
    Unul din cei prezenti langa mine in loja de la CBU m-a intrebat daca stiu cumva ce a zis preseintele Iohannis la intrare. I-am spus ca da si ca e o mare rusine ce se intampla. S-a ridicat si a plecat. A spus: Nu mai pot asculta mai departe. N-am mai rezistat nici eu, dintr-o data totul mi s-a parut o farsa sinistra. Cum poti, ca sef al statului, sa spui pe sleau ca aranjezi cu institutiile statului ca o televizuine sa nu fie evacuata din sediul confiscat de stat in urma unei sentinte penale? Sa afirmi asta cu cateva clipe inainte de a participa la o dezbateere intitulata „primavara societatii civile” inseamna sa dispui de uriase rezerve de cinism. Pentru asa ceva trebuie sa fii perfect amoral. Cei carora li s-a adresat presedintele la BCU reprezinta elita intelectualitatii, oameni care manifesta oroare organica fata de tot raul reprezentat de Antena 3.
    Desi, cred ca presedintele era perfect constient de ce face. Klaus Iohannis stie bine ca i-a pierdut demult pe acest oameni, intelectuali de dreapta, publicul educat si pretentios, ca nu mai poate conta pe sustinerea lor tocmai din cauza goliciunii sale. Din acest motiv, cred, presedintele Iohannis a cautat sprijin in alta parte, l-a negociat prin intermediul oamenilor sai iar acum le ia in mod firesc apararea noilor aliati din media. Iohannis si Ciolos au reusit sa faca din ei, din Voiculescu si Antena 3, „primavara societatii civile”. Este ziua cand Klaus Iohannis se desparte definitiv de o buna parte din publicul care l-a votat in noiembrie 2014 si se transforma in inamicul reformei acestui stat ingenuncheat in cele din urma de borfasi.

    (Dan Tapalaga)

  6. Stely said

    O atitudine civica mult asteptata si bine-venita :

    Mircea Cărtărescu, mesaj pentru Iohannis: ”Regele alb s-a înnegrit! No hope”

    Mircea Cărtărescu, văzut de unii drept cel mai valoros scriitor român al ultimilor ani, e dezamăgit de poziția președintelui Klaus Iohannis față de conflictul dintre ANAF și Antena 3. Cărtărescu remarcă faptul că Iohannis a devenit, din rege alb, rege negru, deși constatase că se făcuse gri de ceva vreme. Scriitorul spune că nu mai are nicio speranță în ceea ce-l privește pe președinte.

    ”Ieri regele alb (care era deja gri) s-a înnegrit și el. Eșichierul politic a devenit astfel unanim: negrele joacă cu negrele. No hope.”, e mesajul lui Cărtărescu.

    http://www.stiripesurse.ro/mircea-cartarescu-mesaj-pentru-iohannis-regele-alb-s-a-innegrit-no-hope_983082.html

    P.S.Propun a se adauga ca punct „consistent si serios” la sfaturi practice pentru castigarea premiului Nobel .

  7. Stely said

    Obligația lui era să rămână șef al statului, nu o slugă turnătorului Dan Voiculescu, a lui Badea, Gâdea sau ce zăpăciți mai sunt pe la Antena 3. El avea obligația să susțină justiția. Eu am plătit scump pentru această susținere, am avut două suspendări. Un om, care e președintele României, nu poate decât să susțină statul de drept. A cedat statul de drept pentru sprijinul Antenelor. E o eroare. Asta folosește mafiei. Decredibilizarea justiției folosește celor care se cred deasupra legilor, care sabotează statul.

    http://www.stiripesurse.ro/basescu-lovitura-finala-pentru-iohannis-a-i-in-eles-e-sluga-zapaci-ilor-a-sabotat-statul_983078.html

  8. INTJ said

    Ghid practic al candiatului la premiul Nobel” … hmm … un nou volum din seria „X for Dummies” (de data asta in varianta .ro)? vorba aia: nimic nou pe nici un front … mai ales ca big data (colectata de zor de tot mai multe entitati) descrie o multime de ego-uri virtuale cu un iq mai mic de 50 (drepturile „virtual persona” nu sunt aparate/reglementate de nici o lege, avem deci cobaiul ideal pentru tot felul de experimente care mai de care mai „interesante”). da’ ma gandesc c-au fost destui care au crezut ca totul se va limita la google + „targeted ads” sau distopii (de 2 lei in comparatie cu realitate) gen „1984” & „Minority Report” … oh, well …

    • Dl.Goe said

      Experimentul inventiv stimuleaza progresul activ, dupa cum si gaina batrana face ciorba buna.🙂 Armatele de imbecili mentionate de catre dl.Eco sunt o masa numai buna pentru experimentari. N-ar fi pacat sa se piarda ocazia? Ca si asa alt rost si finalitate nu au.

      A se re/vedea:

      • INTJ said

        da, progres … acel ceva ce (prin definitie) tot creste (ca dealtfel si profitul) … restul (directia, consecinte, etc.) sunt detalii cu care nu trebuie sa ne batem capul pentru a putea trai in acea cvasi-eterna stare de beatitudine promisa … pana cand (deocamdata, cica) moartea ne va desparti (de ele). well, daca asta-i apogeul creatiei atunci cineva a facut treaba de mantuiala …

        • Dl.Goe said

          „apogeul creatiei”?, „cineva” ? – Hm! Mesajul d-voastra pare contaminat de nuante apostolice. Este cumva? V-as putea intreba (dar nu va intreb) la ce Creator va referiti. Probabil ca este vorba despre unul care, drept pedeapsa pentru treaba de mântuialå fåcutå, ar trebui condamnat (in contumacie) la inexistenta…. cu suspendare… Nu cu executare. Pana acolo insa ar fi interesant de stiut ce parere aveti depre parerile unui oarecare Catalin Bizdadea (nostim nume) exprimate bunaoara aci: Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase.. Presupun ca filmuletzul l-ati vizionat deja. Desigur ca ceea ce-i interesant nu-i si obligatoriu. Pe Arca lui Goe singurul obligatoriu fiind facultativul. (conditional-optativ). Altfel, ce mai faceti?

  9. arcaluigoe said

    Astfel vietile si tineretile trec si se stâng… repede, repede, ca in filmuletul mut de mai jos, in care se vede cum se pregateste si cum se petrece parastasul cetateanului U.Eco, de pe lume.

  10. arcaluigoe said

    Mesajul cu numarul 13. Anti-ci-pativ:

    „Din oceanul Pacific
    A iesit un peste mic
    Si pe coada lui scria.”

  11. Stely said

    @Dl Goe ,
    Anticipez ca si d-voastra vreti sa stiti ce mai fac . Ce carti am (mai ) citit , ce filme am (mai )vazut si ce alte activitati am mai intreprins. Cred ca ati observat ca sunt din ce in ce mai invizibila, atat pe Arca lui Goe cat si in alte locuri virtuale. Am postat cateva chestiuni fantomatice ,” on topic sa off”, dar fara valoare(redundante , plate, etc). Desigur, nu am asteptat nici un raspuns , stiind ca atunci cand Dl Goe isi propune ” un ceva ” se tine de cuvant . Adica nu va intra in dialog cu nici o fantoma, oricat ar fi ea de …insistenta . 🙂 Dupa cum vedeti ,insa,acum mai indraznit o data (de doua sau trei) sa ies la iveala. Asta ca sa va spun ca imi este dor sa mai vorbim . Sa ne impartasim cate o impresie sub forma de „maslina sau o grisina” etc… Bunaoara , eu as vrea sa va spun ca am re-citit „Orbitorul”, drept pregatire a terenului pentru asaltul final la „Solenoid.”
    Referitor la „Orbitor” as fi vrut sa stiu pararea d-voastra. Ma preocupa ideea ca Orbitorul este o „poveste” realizata pe mai multe” nivele de realitate „. Ca este o carte interdisciplinara si mai ales transdisciplinara. Ce credeti, cumva s-o fi consultat cu maestrul Basarab Nicolescu( pe ici pe colo) mai ales in chestiunile de fizica cuantica ?
    Ei bine , eu asa cred . Motiv pentru care ma grabesc sa citesc Solenoid-ul …
    P.S. Acum , mai mult ca oricand, gratie „sfaturilor practice” cred ca Mircea Cartarescu va lua Premiul Nobel.Cand ? nu stiu sigur, dar il va lua . 🙂

  12. Stely said

    Ah, am uitat sa spun ca am vazut aproape toate filmele nominalizate la Oscar . De asemenea, am in vizor doua seriale exceptionale (sf-uri) .Este vorba de” Colony -2016 si „The Expanse”-2015. Am vazut toate episoadele aparute pana acum.
    Si inca altceva : sunt la curent (si) cu turneele de tenis feminin. Inca nu mi-a trecut nefericirea … 😦 Stiu, d-voastra nu aveati mari asteptari de la „fetele noastre” , in special de la Simona Halep.
    Eu tot sper (minunea) ca isi va reveni. Dar , dupa cum vad, aceasta Vesnina a capatat aripi de cand a scos-o Simona din anonimat. Si nu este singura.

    • INTJ said

      de ce „exceptionale” ?

      • Stely said

        De ce ? Pentru ca pur si simplu mi-au placut ( imi plac ) . Subiecte (scenarii) incitante, actiune , suspans , bine regizate, actori buni si, de ce nu, cu „sanse” de a se intampla intr-un viitor mult mai indepartat sau mai putin :

        http://exopolitics.org/tag/corey-goode/

        • INTJ said

          ah, ok. pentru o clipa am indraznit sa sper la exceptii (nu variante). eh, o sa revad sf-ul ala-n care extraterestrii rad „apogeul creatiei” de pe planeta asta.

          • Stely said

            Eh, am exagerat si eu putin, ca doar nu m-am asteptat sa ma bage cineva in seama.🙂 Dar, daca o sa „revedeti sf-ul ala”( Colony ?) inseamna ca ati vazut toate episoadele si, in consecinta, serialul nu v-a satisfacut exigentele …
            P.S. Prison Break v-a placut ?

    • Stely said

      Fiindca tot veni vorba de filme nominalizate la Oscar, aici unul dintre cele care ar merita sa castige :

      P.S. As indrazni sa spun ca filmul de altfel inspirat din realitate, dezvaluie fapte infioratoare, facute de o „armata de imbecili”(faptuitori si complicii lor) care din fericire (desi tarziu) au fost scoase la lumina , iar faptasii (armata de imbecili) demascati de o alta armata de profesionisti , sufletisti si iubitori de adevar si dreptate. Prin urmare, „autoritatea” oricat ar fi ea de sus pusa si-a gasit „nasul”.

    • Stely said

      Of, daca as fi fost mai atenta ar fi iesit niste comentarii mult mai bune ( de calitate) si scrise mai corect. Numai asa fi putut spera la niste raspunsuri directe si mai consistente, din partea unor vizitatori si administratori ai Arcei lui Goe. Asadar, imi voi lua gandul de la asa ceva. 😦

  13. Stely said

  14. Dl.Goe said

    Reputatul Vintilă Mihăilescu, pe care-l invocam (in mod utopic) drept potential si/sau dezirabil co-autor al ghidului practic al candidatului la premiul Nobel, face (iata) cateva comentarii care (pare-mi-se ca) denota… o abordarea heirupistă, cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă: Ce’ d-lui:

    Mediul informațional în care trăim este generator și amplificator de „mituri“. Avem acces la indefinit mai multe informații decît bunicii noștri și, pe baza lor, ne putem forma propriile opinii. Cu sprijinul cobranșaților de pe Internet și cu cel al media generaliste, aceste opinii devin ușor convingeri, imagini despre lume, evidențe dovedite științific de cercetătorii de la Universitatea X sau Y. Dacă baza de informații a crescut astfel uriaș, capacitatea de interpretare a lor nu a păstrat pasul, transformîndu-i chiar și pe mulți oameni educați în analfabeți funcționali: aparent paradoxal, în această privință, iletrismul a crescut proporțional cu informația. Decalajul dintre cele două a început să fie acoperit și „rezolvat“ prin mituri științifice la îndemîna tuturor.”

    Nu m-as fi asteptat la asa ceva din partea unui antropologist.🙂 In raport cu invocata discutabilitate (mai sus mentionata) a celor zise, m-as intreba retoric daca bunicii nostri chiar aveau mai putine sau putin solide convingeri decat avem noi. Poate bunicile reputatului Vintilă Mihăilescu sa fi avut asa. Ale mele in niciun caz. Si apoi de unde pana unde formarea propriilor opinii necesita mai multe informatii? Mai degraba dimpotriva. Cu cat ai mai multe informatii cu atat se amana momentul transformarii lor in opinii. Ba chiar se abandoneaza de tot. Un antropolog ar cam trebui sa stie (sau macar sa se prefaca ca stie) ca opiniile si convingerile nu se bazeaza pe informatii. (…).Cat despre faptul (discutabil) ca am fi in posesia mai multor informatii decat bunicii nostri iarasi mi-e teama de tradare… multa pseudo-informatie da, mult zgomot,. da (palavrele interminabile ale armatelor de imbecili), iar ceea ce constituie realmente informatie noua nu prea face obiectul atentiei publicului larg. Ca sa vadeascå cå intr-adevar interventia sa este heirupistă, cel puţin nepotrivită, dacă nu chiar discutabilă dl. Vintila adauga:


    La TEDx au fost discutate și „demolate“ multe dintre ele, de la unele care ne afectează viața de zi cu zi, precum „vaccinul ucide“, la altele – care privesc însăși viața noastră pe pămînt, precum convingerea că „vedem cu toții aceeași realitate“. Unele sînt cu dus și întors. Schimbarea climaterică, de pildă, este abordată la nivelul opiniilor prin mituri opuse: apocalipsă sau gogoriță. Unde este realitatea? Mai delicat este mitul organismelor modificate genetic. Bau-bau? – s-a întrebat, retoric, vorbitorul. Nu, căci de la bananele visurilor din comunism la cățeii ce ne-au devenit parteneri domestici, toate sînt organisme modificate genetic prin selecție naturală sau umană. Nici selecția de laborator care produce organisme modificate genetic pentru a asigura alimentația unei populații mondiale în creștere exponențială nu sînt, în sine, nocive. Dar, ca și în cazul energiei nucleare, depinde cum le folosești. Iar în spatele folosirii OMG-urilor se ascund multe nereguli…

    Abordarea critică a noilor mituri științifice este o datorie de tip iluminist. Cu o condiție: să rămînă critică pînă la capăt. Căci, de multe ori, demolarea unui mit poate să ascundă alt mit viral și mai păcătos. Pe de altă parte, există mituri care nu sînt – și poate nici nu ar trebui să fie – de domeniul științei. Mitul iubirii veșnice, de pildă, nu este un astfel de „mit“. Știm că, în realitate, nu prea se adeverește, ceea ce nu împiedică însă iubirea să existe și să se viseze veșnică. Și e bine să rămînă așa, chiar dacă științific o putem demonta prin reducere la durata medie a unei căsătorii sau la un joc complicat de neuromediatori etc. În ultimă instanță, și faptul că viața are un rost poate fi considerat un mit, iar despre existența lui Dumnezeu s-a spus de mult că ar fi ceva de genul acesta. Dar nu despre „mituri științifice“ este vorba aici, ci despre credințe, iar acestea e bine să rămînă ceea ce sînt. Mesajul ultim al acestei gale a spiritului critic a fost, astfel, un bemol ironic: nu credeți chiar tot ceea ce vi s-a spus în această zi!”

    Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

    Iar despre asta, fiind prea multe de zis, nu mai e nimic de adaugat….🙂

  15. Dl.Goe said

    In atentia candidatilor seriosi: Daca deja ati pus in practica Sfatul al n + 1-lea si ati deschis lista ne-nobeliarilor congenitali (pentru a nu face ca ei) cred ca sarcina in aceasta privinta se usureaza de la sine, intrucat respectivii au tendinta de a se aduna in grupuri. Avem deosebita placere de a semnala o pleiada intreaga de scriitori romani (mai mult sau mai putin, si una si alta, dar nu conteaza caci aici este vorba de universalitate) care se pun benevol si dezinteresat in slujba demnitatii scriitorului roman (in fericita varianta a valabilitatii acestei convergente, intre scris si demnitate, si a existentei a macar unui exemplar din aceasta specie, caci da, avem cazuri exemplare), formand un grup pret-a-trans-porter in lista noastra deschisa. Extragerea norocoasa (foarte consistenta) a contra-exemplelor de neurmat (pe drumul Stockholm-ului si/sau/poate si al Damascului) se poate face Cronologia deloc ”ieroglifică” a adeziunii și retragerii mele din ”Grupul pentru reforma USR”. Un răspuns lui Florin Iaru, ”la cea mai joasă ficțiune”.

    Premiile necastigate urmand a se reporta pentru ex-tragerile viitoare.

  16. Dacă doriţi o călătorie în trecutul captivant şi pitoresc al jurnalismului din România ultimului deceniu, puteţi îmbina plăcutul cu utilul vizitând acest site: http://sidoniabogdan.ro/

    • Dl.Goe said

      Cetateana Sidonia B. nu este in niciun caz pasibila de vreun fel de premiu Nobel, nici macar prin relativizare la context si/sau transpunere operationala in mediu virtual (n-are a face coada vacii cu stampila primariei nici macar cat are sula cu prefectura) asa incat aceasta invitatie insolita este si off topic. Degringolada care alimenteaza confuzia valorilor insa, poate figura pe lista temelor propice abordårii de catre candidatul aspirant la nominalizarea Nobeliara. Merci de ilustrare.🙂

  17. INTJ said

    aaa … pentru cine nu reuseste cu sfaturile din text, eventual sa incerce urmatorul: buy a computer (network)

    AlphaGo defeats Lee Sedol in first game of historic man vs machine match

    acu’, tinand cont ca AlphaGo e creatia omului, am asa o presimtire ca-n putinul timp liber ramas voi avea mare bataie de cap cu reevaluarile …

    • Dl.Goe said

      AlphaGo poate fi personaj intr-un roman clasicizabil al unui posibil castigator al premiului Nobel pentru literatura. In viitor. A mai fost unul, in trecut, pe nume „Abulafia”, dar din pacate autorul cu pricina s-a reteras (de curand), cu anticipare, de pe toate listele viitoare cu nominalizarile la respectivul premiu, Pe firul logic al acestui topic, comentariul d-voastra, el insusi in „persoana”, de/vine din viitor, fiind contingent cu un sfat aflat in dospire ce urmeaza sa fie adaugat pe lista recomandarillor pe mai tarziu. Alta-data.

      • INTJ said

        well, printre (multe) alte, AlphaGo (dupa a doua victorie zdrobitoare) ne demonstreaza ca acele „multe maimute cu tastaturi” nu sunt pe atat de departe-n viitor (dupa cum noi, oamenii, credeam). intr-o nota optimista insa, as cita partiala prezicere a unui anonim:

        Lee Sedol before the game: „I shall win 5:0!”
        (after) Match 1: „I’m surprised.”
        (after) Match 2: „I am shocked!”
        (after) Match 3: „I am scared!”
        (after) Match 4: „It’s just a game.”
        (after) Match 5: „I’m just happy to be here playing.”

  18. Stely said

    ACADEMICIANUL SOLOMON MARCUS A PLECAT DINTRE NOI
    (1 MARTIE 1925 – 17 MARTIE 2016)

    ACADEMICIANUL SOLOMON MARCUS A PLECAT DINTRE NOI
    (1 MARTIE 1925 – 17 MARTIE 2016)

    Academia Română anunţă cu profund regret singerea din viaţă a academicianului Solomon Marcus, reputat om de ştiinţă, cu o solidă carieră internaţională, dezvoltată de-a lungul a peste 65 de ani.
    Născut la 1 martie 1925, la Bacău, Solomon Marcus şi-a început cariera universitară foarte devreme, la numai 25 de ani, în 1950, în cadrul Facultăţii de Matematică din Universitatea Bucureşti. Şase ani mai târziu şi-a susţinut doctoratul cu teza „Funcţii monotone de două variabile“, iar în 1968 a devenit doctor docent în ştiinţe. În aprilie 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în decembrie 2001 membru titular. Discursul de recepţie a fost susţinut în martie 2008, cu tema „Singurătatea matematicianului“.
    A excelat deopotrivă în domenii clasice ale ştiinţei, dar şi în domenii noi, avangardiste sau de frontieră, fiind unul dintre reprezentanţii de seamă ai transdisciplinarităţii la nivel mondial. Cercetările sale abordează analiza matematică, lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica matematică, semiotica, istoria şi filosofia ştiinţei,modele matematice în ştiinţele naturii şi în ştiinţele socio-umane.
    Rezultatele pe care le-a obţinut în analiza matematică şi în analiza cantitativă la începutul carierei sale continuă să fie de mare actualitate şi să fie citate în lucrări ştiinţifice din lumea întreagă, la peste 40-50 de ani de la publicarea lor. În lingvistica matematică şi în poetica matematică a fost recunocut ca unul dintre iniţiatori, iar modelele pe care le-a propus pentru categorii precum fonemul, cazul şi genul gramatical, omonimia morfologică, proiectivitatea sintactică, distincţia între limbajul ştiinţific şi cel poetic, strategia personajelor în teatru au reţinut atenţia şi sunt utilizate de sute de autori lingvişti, matematicieni, informaticieni, semioticieni, filosofi, teoreticieni literari.
    A publicat zeci de cărţi, traduse în limbile engleză germană, franceză, italiană, spaniolă, rusă, cehă, maghiară etc.: Analiza matematică (1962-1981, 1966-1980), Lingvistica matematică. Modele matematice în lingvistică (1963), Gramatici şi automate finite (1964, distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române), Algebric Linguistics. Analytical Models (1967), Introduction mathématique à la linguistique structurale (1967, distinsă cu Premiul „Gh. Lazăr“ al Academiei Române), Poetica matematică (1970), Semiotica folclorului (1975), Semiotica matematică a artelor vizuale (1982, în colab.), Timpul (1985), Modele matematice şi semiotice ale dezvoltării sociale (1986, în colab.), Controverse în ştiinţă şi inginerie (1990), Întâlnirea extremelor (2005), Paradigme universale (2005-2007), Words and languages everywhere (2007), Educaţia în spectacol (2010). A scris peste 400 de articole ştiinţifice şi sute de articole culturale. Lucrările sale au fost folosite şi continuate de peste o mie de autori, multe dintre ele menţionându-i numele în titlu.
    Este citat în marile enciclopedii internaţionale, precum: Brockhaus, Enciclopedia Italiana, Enciclopedia Universalis, în enciclopedii internaţionale de matematică, informatică, cibernetică, lingvistică, semiotică şi literatură.
    A fost invitat ca raportor în şedinţă plenară la peste 100 de întâlniri internaţionale. Vreme de 10 ani a fost Vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Semiotică (1989-1999). Este doctor Honoris Causa al universităţilor din Bacău, Constanţa, Timişoara, Craiova, Petroşani.
    În decembrie 2015, Preşedinţia României i-a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Comandor.
    Solomon Marcus a fost o personalitate de excepţie, exemplu paradigmatic de savant şi o conştiinţă a timpului său, sensibil la problemele grave ale societăţii, în care s-a implicat cu delicateţe, grijă şi discernământ. Vocea sa s-a auzit întotdeauna cu demnitate, în mediul academic, sub cupola Academiei Române, în mediul universitar, dar şi în spaţiul public, în presă, în instituţiile statului.
    În domeniul educaţiei a pledat pentru noi programe şcolare şi pentru o nouă relaţie profesor-elev, pofesor-student, pentru un nou stil al manualelor, în care accentul să se deplaseze de la interogativ la dubitativ, pentru introducerea spiritul critic şi a elementului ludic în procesul de învăţare. A militat pentru o cultură totală, bazată pe echilibru şi pe interacţiunea ştiinţei şi artei, a ştiinţelor „grele“ şi a celor socio-umane.
    În tot ce a întreprins academicianul Solomon Marcu a fost cu adevărat un spirit liber şi inovator, un umanist în deplinul sens al termenului, avand acea capacitate unică de a se manifesta cu egală dezinvoltură şi responsabilitate în lumea ideilor şi spaţiul pragmatismului.
    Respectat şi iubit deopotrivă de membrii Academiei Române, de colaboratorii din străinătate, de colegii din Universitate, de discipoli, studenţi, de tineri şi mai ales de copii, Solomon Marcus i-a iubit şi respectat la rândul său pe toţi.
    Academia Română suferă astăzi o mare pierdere. Ştiinţa, cultura şi societatea românească suferă o grea pierdere.

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

  19. Stely said

    Aici cateva fragmente dintr-un interviu cu regretatul academician, Solomon Marcus :

    Matematica şi poezia ne apropie amândouă de paradoxul existenţei, aţi spus.

    Asta ţine de modul în care eu m-am apropiat iniţial şi de matematică, şi de poezie. Şi la una, şi la cealaltă, infinitul are un rol esenţial, în ambele ieşi din logica vieţii cotidiene şi intri într-o altă lume, a paradoxurilor de tot felul, într-un univers de ficţiune. Ele răspund pentru mine unei nevoi vitale: mi-am dat seama că m-am născut cu această dorinţă de a înţelege lumea şi de a mă înţelege pe mine.

    <b.Dar avuseseţi acelaşi sentiment cu poezia, înainte de această întâlnire.

    Cronologic da; întâlnirea cu poezia s-a petrecut la 15 ani. Unul din primele momente de acest gen s-a petrecut când am citit „Sara pe deal”. Ei, acolo, la capătul lecturii, am simţit că m-am umplut de o stare atât de puternică, încât nu am mai putut continua. Ştiam alte poezii de Eminescu, de pildă „Ce te legeni, codrule?” sau „Somnoroase păsărele”, pe care le învăţam pe dinafară, dar nu înţelegeam mare lucru din ele. Dar la „Sara pe deal” este o incandescenţă extraordinară. Am simţit această stare de vrajă. Am regăsit-o apoi la Rilke, Edgar Allan Poe, Baudelaire. În matematică a venit mult mai târziu, din cauză că matematica şcolară nu era îndreptată spre idee, spre viziune, era confiscată de procedee mecanice. Îţi educa simţul ordinii, dar nu era ceva de profunzime.

    http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/solomon-marcus-matematician-am-trait-doua-universuri-poeziei-razboiului

  20. Stely said

    In memoriam

  21. Stely said

    Spuneaţi undeva că în perioadele de solitudine vă analizaţi visurile. Aveţi un vis recurent?

    Da, sunt visurile în care mă rătăcesc. Ajung într-un loc, nu ştiu ce e cu locul ăla, unde sunt. Pierdere. Un alt vis recurent este că-mi dispar cheile sau actele. Asta este şi o obsesie în viaţa reală. Ultima mea groază în această privinţă este că trebuie să-mi schimb actele de la gaz de pe numele soţiei mele, care a decedat acum şase ani, pe numele meu. Se pare că e o chestie foarte complicată, iar persoana care se ocupă de asta a pronunţat un cuvânt care îmi stârneşte groaza: „N-aveţi cadastru!” Aţi auzit de cuvântul ăsta? Este înfiorător. „Dacă nu eşti atent la visurile tale ratezi o posibilitate foarte importantă de a te înţelege.”

    Acest fragment din interviu , la momentul citirii lui, mi-a produs o mare emotie. Nu stiu daca isi aminteste cineva despre faptul ca am spus candva ca ma bantuie destul de des un vis .Un vis pe care il percepeam ca un cosmar. Am impresia ca visul, care de cele mai multe ori avea aceeasi tema este unul prevestitor ; ca asa ceva (precum in vis) mi se va intampla, stiind de fapt ca visele mele au cateodata corespondenta in realitate.
    Ei bine, visul acela „recurent” pe care l-a relatat regretatul Solomon Marcus in interviu il am si eu . Visez destul de des ca ma ratacesc. Se face ca sunt in locuri intunecoase, mocirloase, aride; case daramate , pustii , fara pic de viata (pomi, oameni sau alte vietati). Ma aflu acolo singura , fara bani, fara telefon ( cand il am nu pot sa-l folosesc) si fara sa pot intreba pe cineva cum sa ies la lumina , sa ajung acolo unde trebuie.

    Dupa ce mi s-a intamplat sa patesc ceva asemanator in realitate (m-am ratacit undeva in Creta, acum cativa ani) am crezut ca, gata,premonotia s-a adeverit si voi scapa de vis. De unde ,a aparut din nou si destul de des. Dar , fiindca ma obisnuisem cu el, nu mai eram speriata. Stiam ca este doar un vis. Il priveam cu indiferenta.
    De catva timp, visul a disparut. Ma bucuram , crezand ca odata cu el au disparut si ingrijorarile , temerile, etc. Aseara insa a revenit .Dar de data asta ma aflam pe strazi luminoase , aglomerate ( femei , barbati in miscare, pomi verzi…). Mergeam cu incredere ca voi gasi drumul … Si da, l-am gasit. Acolo, la capatul lui se afla cineva(un barbat) care m-a intampinat mustrator,dar si bucuros.

    Nu stiu cum sa interpretez visul. As putea spune ca s-a spulberat un motiv de ingrijorare. Dar parca nu as crede. Asta, deoarece astazi am fost la o inmormantare : oameni multi, da, dar tristi nu linistiti ca in vis. La fel si noi .Disparutul ne-a fost un prieten apropiat. 😦
    Cand m-am intors insa acasa am intrat pe facebook si am dat cu ochii de o notificare . Un text ( cel de mai sus) care anunta vestea trista a mortii regretatului academician .
    Vrand sa gasesc ceva deosebit despre dumnealui , primul ce mi-a iesit in cale a fost acel interviu deosebit de frumos , interesant care, asa cum am spus , mi-a produs o stare emotionala foarte puternica. Nu stiu daca ar putea fi vorba de o premonitie. Insa simt acum o mare tristete. Il simt pe Solomon Marcus ca pe un prieten drag care nu mai este . 😦 Dumnezeu sa-l aiba in paza !

  22. Stely said

    Of, Doamne , ce neatenta sunt ! S-a bolduit tot. Dl Goe, hai , va rog frumos, reparati greseala. Imi este teama ca nu se mai intelege unde se termina citatul si unde incepe relatarea mea. Promit ca nu mai fac…

  23. Dl.Goe said

    Multumim pe aceasta cale (…) tuturor acelora care ne-au felicitat si au celebrat alaturi de noi, inca o data, echinoctiul (de primavara), in acest deplin balans al materiei cu antimateria, al gravitatiei cu anti-gravitatia, al primaverii cu anti-primavara. Cand vor inmuguri iarasi, in pomul local al binelui si raului, razbind prin gheturi, urmatoare sfaturi florale, indispensabile candidatilor aspiranti la premiul Nobel pentru literaturi naive, caci da, Iv cel Naiv este, poate fara sa-si dea seama, un candidat redutabil, ar putea fi daca ar asculta sfaturile bune, ei bine, atunci… intorcand pe dos anti-primavara, sau gravitatia, dar musai inainte de 1 Aprile, scuturandu-ne un pic de materia intunecata, va fi (in fine) primavara si vom afla ce altceva trebuie sa faca, sau sa nu faca, aspirantul (mai) din Sud ca sa fie invitat in Nord, pentru a simti pe pielea sa raceala si fierbinteala aurorelor boreale, si a focurilor bengale de artificii, lansate in Univers cu ocazia decernarii anuale a respectivului premiu. Caci vorba ‘ceea, viata pe Pamant e scumpa, dar include in fiecare an o calatorie gratuita in jurul Soarelui.

    Gravity

    while green turns red in shade of blue,
    through sheets of white, ink went threw;
    in the city of light, feather once wrote,
    walk the line, no comma,
    dot.

    push the button, hold the light,
    step forward, domestic flight, above the clouds,
    in absent sight, man was thought to fear the might,
    to read and write as well,
    by fellow man,
    apple fell.

    In acea diminieata, in lumina galbena a soarelui, oceanul albastru se vedea rosu, pana håt, departe, in panzele albe.

  24. Stely said

    În anul 7510

    Dacă Dumnezeu vine, ar fi trebuit s-o fi facut până atunci,
    Poate că se va uita în jurul Său şi va zice:
    ,,Cred că e timpul pentru ziua judecăţii.”

    În anul 8510

    Dumnezeu va da din capul său măreţ,
    Va spune fie că: ,,Sunt mulţumit de ceea ce a înfăptuit omul”,
    Fie va dărâma totul şi-o va lua de la capăt.

    În anul 9595

    Mă-ntreb dacă omul va mai fi în viaţă,
    A luat tot ceea ce acest bătrân pământ poate da
    Şi nu a pus nimic înapoi.
    Acum au trecut 10.000 de ani,
    Omul a vărsat un miliard de lacrimi
    Pentru ceea ce n-a ştiut niciodată.
    Acum supremaţia omului a luat sfârşit,
    Dar prin lumina veşnică
    Sclipirea unei stele
    Atât de îndepărtate
    Poate că e doar ieri.

    http://lyricstranslate.com/ro/year-2525-%C3%AEn-anul-2525.html#ixzz44BPfqL20

  25. RALG said

    Si iata ca se apropie momentul culminant, iar „Crisalida de aer” este, culmea, printre favoriti: Haruki Murakami, Adonis si Philip Roth printre favoritii la premiul Nobel pentru literatura acordat (ah, ghinion, tocmai) pe 13 octombrie, a.c.. Ce-ntamplare….!!!🙂 Neintamplatoare. Ar fi oare prima oara cand Paul Feval castiga premiul cel mare pentru literatura? Ar fi un minunat prilej pentru o sarbatoare ruso-japoneza pe insula ruso-japoneza Sahalin in care sa fie dezvelite busturile celor doi autori ruso-niponi de literatura etnografica care s-au ocupat in operele lor insula cu pricina: Sa-Ha-Lin. Pe acelasi model aspirantul nostru ar putea invoca absolut asemanator, intr-o lucrare pseudo-cine-getica, insula Sacalin, cu conditia sa fie descoperite vestigii literare despre acea insula (Sacalin) in Sufletele Moarte ale lui Go…Gooool, sau macar in opera magna (Povestiri Vanatoresti) a lui Turgheniev. Analogia ar fi subliminal inevitabila, sporind astfel, imperceptibil dar decisiv, sansele aspirantului nostru spre premiere. Doamne ajuta.

    • Dl.Goe said

      Din pacate insa pentru Paul Feval si pentru literature nipona, in Japonia nu este nici razboi, nici criza, nici catastrofa umanitara, asa incat d-lor ar trebui sa mai lasciate ogni speranza voi ch’entrate in competitie politica corecta pentru premiu. Tuturor ar trebui sa le fie clar cine va fi castigatorul premiului Nobel de anul acesta , de gratie, in care romancierul Volodea Putin este noul Cehov gogolian al literaturii universale. Dupa ce anul trecut n-a castigat Umberto Eco ne asteptam ca nici la anul sa nu castige. ci poate vreun autohton, in cazul in care (cum ne-o fi norocul geo-politic) corectitudinea politica o va cere. Poate vreun fost dizident, ceva… Eeee… Nu ne mai pricopsim.

  26. RALG said

    Con-sta-TARE: Pe acest topic peste 51% dintre comentarii ii aparitin d-nei Stely, o majori-TARA. Avem TARE…

    • IMPARTIAL said

      Doamna Stely, un soi de „acar Paun”.

      • Dl.Goe said

        a) Daca ati fi adaugat semnul intrebarii la sfarsit v-as fi explicat ca sunteti ptizonier(å) aceleiasi paradigme (gresite) care a ucis-o si pe „doamna Stely”, din postura de comentator benevol in exces si ca contributor pe Arca lui Goe. Arca lui Goe n-a deraiat intrucat nu avea cum sa deraieze, ne aflandu-se pe nicio cale ferata, mai mult sau mai putin sofisticata, care s-o constanga la vreo directie, la veun obiectiv sau tinta anume. Aci nu s-a petrecut (inca) nicio drama, niciun naufragiu, niciun cataclism, esec, esuare ori alta catastrofa imputabila cuiva, oricui. Pasagerii clandestini care s-au sinucis din aceasta dubla postura, au preferat rusinati sa acrediteze (mai degraba) ideea ca au fugit ca sobolanii de pe corabia care se scufunda, in fata unei iminente nenorociri, decat sa accepte senin ideea propriului lor esec (si acela minor, benign) fata cu tentativa de auto-acomodare pe Arca. Partea si mai tragi-comica in speta pe care o mentionati (si la care co-commpatimiti natural alaturi de „doamna Stely”), este ca si daca s-ar fi fiind petrecut vreo naufragiere cu constructia botezata Arca lui Goe, domna respectiva, exact la fel ca si alte doamne similare din trecut, nu s-ar fi calificat nici in acel ipotetic context pentru postura de „acar Paun”. Sunteti si d-voastra, ca si dansa victima a unor erori grave de perceptie. Si asta nu de ieri, de alaltaieri. Faptul ca dl.Goe n-a stat sa destructureze explicit starea de eroare in care se afundau unii dintre vizitatoarele sale nu-l face defel, in niciun fel, complice in acest bizar complot. Micile aprecieri (mai mult sau mai putin critice) facute la adresa unora sau altora dintre vizitatori(oare) sunt simple constatari punctuale care privesc personalmente respectivele personaje, fara ca prin aceasta sa li se recunoasa vreun merit sau impute vreo vina fata de indoielnicele succese sau esecuri ale unor operatiuni ale Arcei, cu care niciunul dinttre visitatori(oare) chiar n-are… nicio treaba (mare-mica), nici in clin si nici in maneca. „Doamna Stely”, ca si alte doamne incredibil de similare (fata cu pozitionarea pe Arca lui Goe) n-ar putea fi „acarul Paun” decat cel mult in raport cu propriul esec, care ar fi esec numai si numai daca d-ei personal l-ar recepta astfel. Bunaoara acuma faptul ca, dupa un lung sir de excese si exagerari, s-a auto-exclus din randul comentatorilor pe Arca lui Goe. Daca asta ar fi o drama (ceea ce in fapt nu este) careia trebuie sa i se arondeze un acar Paun, mda, doamna poate fi asa ceva. Daca nu nu.

        b) Daca ati fi adaugat la sfarsit semnul mirarii, m-as fi mirat si eu alaturi de d-voastra de o asa intamplare.

        c) Dar ati adaugat „punct”, ca de ferm(å) sunteti ferm(å). De pasari. Sper sa fie un punct final. Punct ochit. Punct ratat. Sper ca n-o sa va imaginati (prosteste) ca exista vreun loc vacant pe Arca dupa abandonul atat de muncit al „doamnei Stely”, intr-un vid care-si cere inlocuire. Sfatul nostru dezinteresat (si foarte facultativ desigur) ar fi sa nu mai incercati (iarasi) fundul oceanului cu degetul. Ci mai bine ramaneti cu capul la fund. De vreme ce tot v-ati obisnuit sa respirati sub apa.🙂

        • IMPARTIAL said

          Mult zgomat pentru nimic.🙂 Relax! NIMENI nu atentează la NIMIC. Toți vă respectă solitudinea. Y compris, moi.

          • arcaluigoe said

            Ah! Aha, deschideti gura ca sa confiramti ca taceti, altminteri nu. E asta vreo noutate? Bun. Hai sa ascultam impreuna tacerea pe care o produceti! Pana acum a fost de buna calitate. Nu e nevoie s-o perturbati cu declaratii.

            Solitudinea??? Care solitudine? Bizare distorsiuni se produc la receptie pentru unii dintre admirabilili observatori inobservabili ai Arcei lui Goe.

            P.S. Mda, aveti dreptate. Raspunzandu-va am produs intr-adevar mult zgomot pentru nimic. Sper sa nu se mai intample, desi prevestiri sumbre se arata dinspre odihna unora care-si asteptau in impartialitate randul la doleante indolente, cu gura cascata.

          • Dl.Goe said

            Zumzete din eter:

            Subiect: ACUM PRICEPI?

            Pricepi cine e Goe și cum vede el oamenii?
            Vezi acum câtă prețuire îți poate el acorda?

            Tot ce a vrut a fost să smulgă de pe blogul lui AVP un om care îl prețuia pe acesta. Să-l supere.
            S-a străduit și cu mine, dar a avut efect 0. 😂

            Acum înțelegi de ce TAC și mă amuz?

            Taci tu!

    • Dl.Goe said

      Majoritatea d-nei Stely este amenintata crunt. Pierderea acesteia este, de fapt, inevitabila, iminenta. Na, ca s-a produs deja, prin grija unor contributori, contribuabili, impartiali, ca tot zoon-ul politc venit la salvare pe Arca.

  27. […] un pic la sfat si anume la sfatul acesta : „Nu fi pudic. Nu fi obscen…”(acor-dat in pripa AICI – sfatul al-XVI-lea, in perspectiva zilei de 13 Octombrie a.c. dar nu numai, aviz profesionistilor dar si amatorilor de […]

  28. Dl.Goe said

    O multime de stely verzi (fosile) inca populeaza ambientul. Sunt vestigii din era in care pe Arca se consuma in exces bere, exclusiv marcile Amstel si Stella Artois, (e)fluvii de bere. Intre timp insa a intzarcat bålaia in spatiu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: