(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for martie 2016

31 (martie) – Sfaturi practice pentru câștigarea premiului Nobel…

Posted by Arca lui Goe pe martie 31, 2016

… continuare din numarul trecut, cel din 13 februarie, in acest 13 pe dos al literaturii romane. Ziua de nastere a mamei lui Nichita Stanescu…

Mama lui Nichita Stanescu a fost o femeie frumoasa, minunat de frumoasa, apetisanta in felul ei, tânara fiind. De aceea a fost in stare sa-l nasca pe Nichita atat de talentat. Foc de talentat. A avea o mama frumoasa, apetisanta in felul ei, tânara fiind, este o conditie obligatorie pentru a fi un bun poet, asadar o conditie necesara pentru a castiga premiul Nobel pentru literatura. Nu si suficienta. Pare-se. Ce i-a lipsit lui Nichita cel Bun sa obtina premiul cel Mare (nu) este usor de intuit daca (nu) esti tu insuti talentat.

va urma…

si-a urmat:

Pentru că mâine/azi/ieri este/fu 1 Aprilie, te-as intreba dragul meu prea (putin) cinstit cititor, citit si unic

(şi am adaugat ultimele doua epi-tête aşa într-o doară, pentru sonoritate, căci in fapt şi acestora li s-ar cuveni (tot) „prea-puţinul” intrucat nu te-a prea citit nimeni – şi deci nu p-rea eşti citit, cât despre „unicitate” nici macar, ceea ce nu vrea desigur sa sugereze vreo multi-plicitate sau com-plicitate (intre noi, tu si eu) ci (vai), mai degraba zero-itate),

ce facem noi aici? Ce bem noi aici? Ce aclamam noi? Noi… aici, a/clamam dreptul aspirantilor mioritici la nominalizare pe lista candidatilor pentru castigarea premiul Nobel pentru literatură, cât şi îndreptăţirea acestora de a se visa laureaţi… într-o buna zi de decernare.  De ce nu? Nu?  Bun. De ce te intreb şi de ce (mai) şi raspund in locul tau (bă ciititorule…), in loc sa aduaug sfat dupa sfat, recomandare dupa recomandare,  indrumare dupa indrumare, pentru a-l ghida pas cu pas pe aspirant catre scop, este o alta intrebare… ridicolă. Doar ce ti-am si  spus: pentru că mâine/azi/ieri este/fu 1 Aprilie. Drama conditiei umane este că in fiecare zi este 1 Aprilie… zi de sarbatoare, ceea ce explica (intrucatva) lentoarea (aparenta) cu care se compune (alcatuindu-se sub ochii nostri) ghidul aspirantului nobeliar.  Din cauza acestei lentori s-ar putea ca unii dintre noi sa mai si uite ce anume se intampla in piesa de teatru (drama in curs). Si cu asta revenim la cestiune. Sfat: Nu fi lent! Fii rapid! Ager! Multi aspiranti amatori se plâng de lipsa timpului… şi a banilor… Caci banii inseamna timp. Nu? Toti isi imagineaza ca daca ar avea timp ar putea sa faca lucrurile măreţe către care aspira: sa scrie capodopere, sa infatuiasca gesturi artistice remarcabile, sa faca descoperiri stiintifice sau mai stiu eu ce. Problema este ca nu au timp, pentru că, saraci lipiţi fiind, trebuie sa munceasca mult (enorm) ca să-si castige exisitenta (!)… Auzi taină: sa castige ceea ce au deja. Munca l-a facut pe om si l-a distrus (anihilat? nimicit?) pe scriitor. Degeaba am talent (zice omul) daca nu am timp sa mi-l pun in valoare, sa scriu, să mă manifest ca artist, boem, fara grija zilei de maine… Prezentul si viitorul mă stresează (enorm), mă ţin ocupat cu prostii, cu rahaturi, cu maruntisuri. Trebuie să mă duc la serviciu, să fac naveta, să spăl vasele, să am grija de copii, de parinti… de casă, de masă, de sănătate… Când căcat sa mai şi scriu? N-am timp (zice omul). Eee, daca as avea bani (destui) incat sa nu trebuiasca sa fac toate aceste lucruri, atunci sa vezi ce capodopere as crea. Geniale. Cam asa zice orice „geniu” provincial (inclusiv cei care locuiesc in Bucuresti).  Toti isi imagineaza ca daca ar castiga sume colosale la loto, la pronosport, la ruleta, la bursa, daca ar primi o mostenire fabuloasa, abia atunci ar putea fi artistii care sunt… in adânc, in forul lor interior.  La urma urmei, avand la dispozitie destui b-ani si ani, orice om ar putea fi autor de succes.  Scriitor, savant…  orice si-ar dori. Asa s-ar zice. Nu? Cam nu. Caci daca unora le-ar trebui un an, altora le-ar trebui o mie,  un milion… iar celor mai multi nici asa nu le-ar ajunge timpul, in limitele varstei Universului (zice-se) cunoscut. Ideea este ca artistii adevarati sunt artisti intre timp, printre picaturi… printre greutatile vietii, printre frustrari si bucurii, printre lucrurile obligatorii pe care le au de facut vii fiind. Vietăţi. Fiinţe.  Toti mai avem clipe de ragaz, pauze, dar putini pot face aceste clipe sa fie momente de gratie,  iar pauzele, recreatii… Acel scurt timp de recreatie trebuie sa fie destul oricarui artist adevarat.  Artistii si savantii gândesc repede,  intr-o ora cat altii intr-un an. Sunt in stare sa dilate oricat timpul scurt pe care-l au intre obligatiile vietii dusă inexorabil sub dictatura conditiei umane.  Cu sau fara talent, cei lenti, cei care au nevoie de timp, sunt (in cel mai bun caz) sortiti ratării… si asta in rarele situati in care chiar este ceva de ratat (caci altminteri deliruri sunt multe, si leacuri nu se afla).  Imi amintesc acum de Gabriela Savitsky (un „nume” predestinat succesului literar)… o buna ilustrare a celor insirate mai sus. Aspiranti, nu faceti ca ea. Multumiti-va sa va inspirati din lucrurile utile pe care le-a facut d-ei. Bunaoara alegeti-va un pseudonim literar potrivit. Gabriela Savitsky este, sub aspectul „predestinarii” un „nume” la fel de puternic precum Mario Vargas Llosa. Nu-i putin lucru sa ai „numele” potrivit. Dar vai, nici de ajuns nu-i. Tot asa cum lui Grigore Pişculescu nu-i fu chiar destul sa-si zică Gala Galaction. Totuşi merita retinuit că, orice ai face, daca te cheama Doina Popiescu, nu vei putea castiga Nobelul pentru literatură, oricate romane si epopoei ai scrie.  Asadar alt sfat (de 1 Aprilie) ar fi: Foloseşte cu incredere pseudonimia. Literară. Si nu te mai lamenta. Nu te mai plange de lipsa timpului si a banilor. E pierdere de timp. Daca esti artist adevarat, cel care te crezi a fi, ai destul timp si destui bani pentru a dovedi acest lucru lumii intregi si pentru a te manifesta ca atare. Daca nu, nu. Iar daca nu, atunci încearca altceva. Yoga. Meditatie.  Sau filozofie…  Suntem o planeta de filozofi. Toti cei care nu sunt(em) artisti sau savanti sunt(em) filozofi. Din pacate nu se acorda premiul Nobel pentru filozofie. Comepetitia ar fi acerba.

In prelungirea sfaturilor de azi dar si anticipand sfatul urmator (care s-ar putea să nici nu mai apară fiind inlocuit cu cine stie ce alt sfat mai de actualitate) as zice sa fi atent la verbe si la dilemele acestora. Lasa-le pustiului pe cele epuizate de altii, grabindu-te incet spre noua formulare a vechilor dileme. A fi sau a nu fi? Aceasta a fost intrebarea. E fumata. A avea si a nu avea? Dusa si asta impreuna cu intrebarea „Pentru cine bat clopotele Mitica?”. Deci ce urmeaza? Care sa fie cuvantul ce exprima adevarul? Parerea mea  ar fi ca urmatorul verb castigator este „a face” (a face, a nu face, a desface, a preface…) Tine cont (aspirantule) ca literaturå este strict numai si numai ceea ce ti se intampla, viata ta. Imaginatia care nu se bazezaza pe ceea ce ti se intampla nu poate produce literartura. Important este sa ai curajul sa te bazezi pe viata ta, pe sentimentele tale, pe relatiile afective pe care le ai cu altii, prieteni, rude, familie,  sa-ti asumi riscul de a le bulversa (prematur) preschimbandu-le in literatura. Facandu-le publice.  Tradandu-le.  A fi, a avea, a face… fantasme.

va urma (va urma Galileo Galilei, care se vadeste a fi un Goe (cel mai Goe dintre stiintifici, onomatopeic  vorbind), un Goe plus inca ceva – un bonus essential).

P.S. Vreunui eventual neavenit venit pe aici si care citeste si nu se dumireste, i-as sugera sa-si continue drumul, rezistand tentatiei de a trage concluzii… si de a face comentarii…

 

 

Posted in Arcaluigoeologie | 28 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: