(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

1 Aprilie de 13 Octombrie. Cu ochii pe Stocholm, via Tokio si Alep.

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2016

Pre-aviz martorilor inocenti (aka neavizati) si/sau neatenti in caz ca s-or afla pe/aci in (pe)trecere ca pietoni:

Dupa cum poate bine (nu) stiti, Arca lui Goe s-a reprofilat de circa o jumatate de an. Dupa ce a ratat toate celelalte obiective majore pe care si le prousese anterior, precum (a) salvarea „animalelor” de la Potop (intrucat Potopul nici n-a mai venit), (b) acordarea dreptului la replica celor abuziv cenzurati de catre zbirii virtuali (intrucat, intre timp, si-au facut cu totii bloguri sau conturi pe facebook, mai putin Radu Humor pe care l-am si salvat si alti vreo cativa (doi) pe care i-am gratiat) si (c) liberalizarea scrisului ca forma de defulare in masa pentru mase (in sfarsit, nu insist), ori (d) promovarea dreptului la anonimat si anonimitate ca garantie a libertatii de expresie si impresie (o ratare aproape totala) si (e) interpretarea melodica ritmata a temei ratarii (o simfonie, alta ratare monumentala dar si momentala, caci aici inca mai nutrim unele sperante de succes, chestie de timp si de context), dar si a altora mai putin ample precum (f) dezbaterea substantiala despre nimic (esuata in „ceva”, un cacat stimati telespectatori) sau (g) Concilierea profanului cu mecanica cuantica via sf-Era lui Goe (un fiasco de zile mici), in fine, actualmente prestam servicii de consiliere gratuita a „tinerilor” „scriitori”, de limba romana, care aspirå, in secret, la nominalizare (nominalizarea pentru castigarea premiului Nobel pentru literatura). Intrucat singura nota perena in curgerea (pe loc) a Arcei ramane atributul non-profit (si non-profet), servicile noastre de consiliere, mai sus mentionate, sunt acordate (sub forma de sfaturi, poveţe, recomandari, indemnuri si incurajari) liber de orice obligatii de ambele parti, fara bani, fara pretentii. Le oferim din prea-plinul nostru, fara sa cerem nimica (nici de la aspiranti, nici de la martori) dar si fara sa garantam vreun succes. Vorba ‘ceea, Dumnezeu iti dă, dar nu-ti bagă in traista. As mai mentiona ca pe Arca lui Goe este perpetuu 1 Aprilie (daca n-ati bagat inca de seama) si ca tot ceea ce se (pe)trece, s-a (pe)trecut sau se va (pe)trece pe aici incape fara probleme intr-o singura zi, si anume in ziua de 1 Aprilie, o zi fara sfârsit… ca oricare alta. Acestea fiind zise intru lamurirea martorilor inocenti (aka neavizati) si/sau neatenti in caz ca s-or afla pe/aci in (pe)trecere ca pietoni (in caz ca nu, nu), sa purcedem la ceea ce-l framanta pe tanarul aspirant.
* * *
In atentia aspirantului. Continuare dintr-un numar trecut. Sa revenim un pic la sfat si anume la sfatul acesta : „Nu fi pudic. Nu fi obscen…”(acor-dat in pripa AICI – sfatul al-XVI-lea, in perspectiva zilei de 13 Octombrie a.c. dar nu numai, aviz profesionistilor dar si amatorilor de profesionalism). Desigur ca acesta recomandare poate aparea (unora) foarte…. vagå (?!) in special atunci cand la receptie se afla oameni lipsiti de imaginatie si/sau de experienta erotica consistenta. Desigur ca un aspirant la consacrarea litearara (daca e veritabil) nu poate face parte din categoria oamenilor mentionati mai sus, n-are cum, dar se poate plasa, asa la misto, intr-o asemenea postura de cititor si interpret nedumerit, care citeste un enunt incercand sa fie neutru, neimplicat emotional, luand-o, cum s-ar zice, ad litteram. Daca mai amintim ca in genere enunturile negative care ne indeamne ce sau cum sa NU facem, referindu-se pe deasupra si la lucruri aparent opuse (nici asa, nici altminteri) au darul de a ne lasa pierduti in suspensie, undeva la mijloc, in tara nimanui, se poate spune ca sfatul nostru este unul pervers prin inutilitatea lui. Nici pudic, nici obscen. Dar cum anum sa fim? Echilinrati? Adica? Nicicum. Plati. Anosti. Plictisitori. In fine ce s-o mai lungim, indemnul nostru inseamna ca (daca ai aspiratii literare inalte) trebuie musai sa vorbesti despre sex, cu asupra de masura, sa dai erotismului ce este al erotismului si sa tratezi aspectele vietii amoroase substantial, cu anvergura ampla, adica in exces, din exact mijlocul problemei, dar fara sa dai de inteles sau sa lasi sa se vada c-ai fi obsedat sexual. Daca vrei sa ajungi la sufletul cititorului (si/sau al cititoarei), al lectorului patimas devorator de literatura, fie el amator sau profesionist (critic literar, membru in jurii, etc) este imperativ necesar sa o faci prin intermediul sexului, al amorului carnal si al energiilor specifice acestuia, nu sa ignori subiectul precum alde Plesu, Tudoran, Abalaru, Liiceanu, Lis, Gh.Iova si altii, caci dupa cum spunea un vechi proverb latin: Futere, non-futere, laba necesarum est, ceea ce in traducerea libera a lui Woody Allen, sunå in genul „Sunt un amant asa de bun pentru ca nu neglijez deloc antrenamentul individual”. Presupun ca aspirantul valid stie despre ce vorbim noi aici si intelege ca ne referim (exclusiv) la masturbarea intelectuala, inerenta in contextul introducerii sexului in opera literara (poezie sau proza). Scenele cu incarcatura erotica descrise in operele literare presupun, inevitabil, o doza de masturbare intelectuala si din partea autorului cat si din partea cititorului avizat (in masura in care artistul reuseste sa-l stimuleze corespunzator pe acesta). Adevarata arta a scrierii si de-scrierii unei scene erotice consata, in postura de creator al acesteia, in a etala in egala masura implicare cat si detasare, fata de intamplarea povestita. Daca tot l-am mentionat pe dl. Allen (si insistam sa aflati de la dansul tot ce vreti sa stiti despre sex dar nu aveti curajul sa intrebati) ar fi cazul mai adaugam si alte repere bibliografice. Pentru incalzire ti-as recomanda romanul „11 Minute” (he-he) al d-lui Paulo Coelho. Dupa ce te-ai incalzit cat de cat (dar fara excese) s-ar cuveni sa acorzi atentie scenelor cu incarcatura erotica dintre un baiat minor si matusa Julia, propuse de catre laureatul Mario Vargas Llosa, ceea ce in final iti va ingadui sa abordezi cu o mai mare deschidere pasajul din Demonii lui Dostoievsky in care Nikolai Vsevolodovich Stavrogin ii destainuieste lui Stepan Trofimovich Verkhovensky cum o seduce si o violeaza pe fetita de 11 ani care apoi se sinucide… El descrie in detaliu profunda placere launtrica pe care o resimte atunci cand devine constient de sine insusi in situatii rusinoase, in particular in momentele in care comite lucruri interzise. Abia dupa ce vei reusi sa consumi emotia unor astflel de lecturi si sa te reapropii apoi cu detasare de continutul lor, vei putea descrie tu insuti, in cuvinte insufletitoare, scene (altminteri) banale pe care le-ai trait tu personal, brodand in jurul lor fascinatia erotica dupa care tânjeste cititororul (si cititoarele), lectorul patimas, devorator de literatura, fie el amator sau profesionist (critic literar, membru in jurii, etc).

Esti un tanar celibatar, cu aspiratii intelectuale, captiv obligatiilor profesionale, absorbit de destinul distant si strain care te traieste. Ai o amanta, mai batarna decat tine, maritata, cu copii, care te viziteaza ritual(ic) in fiecare vineri dupa amiaza (cu exceptia zilelor in care sufera de „idispozitie” pasagera). Este dominanta si posesiva, dar mijloacele ei de a te extrage din destin si de a te supune (erotic) sunt desigur limitate, aflandu-se in postura celor care se consacra mai degraba dorintei de a avea decat efortului de a obtine. Esti (ne-fiind) intr-una dintre aceste dupa-amiezi de vineri, hartuit interior de intamplarile saptamanii, si de amintirea unei adolescente autiste de 16 ani, cu care ai avut, in preziua vizitei saptamanale a amantei tale, o intalnire bizara pentru recenzia romanului fantastic pe care starania fiinta l-a produs prin dictare, numindu-l „Crisalida de aer”. Incerci sa fi prezent cat de cat sau macar sa simulezi prezenta alaturi de cea careia ii datorezi faptul ca ai (si tu acolo ) o viata sexuala, regulata, minimala, dar orsicat (e important nu?), dar nu prea reusesti mare lucru, desi ea tocmai iti acorda cu multa indemnare o felatie la care altii nici nu viseaza. Gandul iti zboara aiurea, nalucindu-ti-se ca esti iarasi in prezenta adolescentei autiste si ca privirea iti aluneca fara scapare pe bluza ei alba prin care se contureaza clar sanii mici si rotunzi ai acesteia, moment in care, fara sine, ejaculezi violent, de doua ori la rand, si te crispezi infiorator, avand pentru o clipa convingerea ca ti-ai demascat gandurile si ca amata ta a putut vedea cu claritate unde erai cu mintea. Cauti febril o explicatie, o scapare, un pretext, in timp ce o vezi (ca prin vis) pe amata ta goalå ducandu-se catre baie, auzi cum isi clateste gura, cum scuipa in chiuveta, cum se spala pe dinti. Esti inca blocat mental, crispat, timorat, incurcat, cand ea se apropie si, sarutandu-te, te intreaba prefacandu-se sfioasa: Chiar asa de mult ti-a placut? (**)

Ei, cam asta inseamna in literatura „Nu fi pudic. Nu fi obscen…”… Ar trebui sa procedezi in consecinta cand mai compui opere literare… nu te sfii sa te masturbezi intelectual in public (fata cu cititorii, de…). Publicul, cititorii, adora asta, iar autorii seriosi stiu sa profite. A incercat si Mircea Cartarescu (al nostru) acest gen de abordare literara, in cateva dintre capodoperele sale, invingandu-si cu curaj retinerile sale de baiat timid (a scris chiar o carte intitulata „De ce iubim femeile”), dar fara sa reuseasca sa fie pe deplin convingator, intrucat a facut exces de luciditate, ceea ce la un artist denota mai mult masochism decat exhibitionism. De unde si esecul, caci publicul normal, marele public, este, in marea sa majoritate, dominat de voyerism nu de sadism.

Eliberat brusc de acea spaima fara sens, o saruti si tu cu o mare multumire in privire, apoi recunoscator, faci o cafea, iar ea iti povesteste cuminte, cu duiosie, ce-au mai facut copiii ei la scoala saptamana asta. Despre ce-a facut sotul la serviciu, desigur, nicio vorba.  Asta-i viata!
* * *
Extraneu: Desigur ca una dintre cele mai sâcâitoare constrangeri provine din nevoia de a te raporta mereu, constant, la normele sociale (simtindu-te pierdut atunci cand n-o poti face). Cu adevarat pierdut esti insa atunci cand te identifici total cu societatea, considerandu-te o parte (particica) a acesteia si nimic mai mult, cand nu reusesti sa te regasesti in tine insuti, aparte de societate si de toti ceilalti insi, de oricare dintre ei. Cand se intampala asa, de obicei incerci sa rezolvi problema, fugind din „pustiu” si mai adanc in societate, cautand si mai multa socializare, interactiune, reactivitate… Uitand ca (nu-i asa?) infernul sunt ceilalti, cauti sensul (vietii?) si-l limitezi la relatiile in care te afli cu unii si cu altii (familie, rude, prieteni, colegi, sefi, subalterni, politicieni, doctori, pacienti, politisti, ziaristi, actori… sau chiar fantome eterice (precum cele din (i)realitatea virtuala). Ca acest gen de amanare (eficienta exclusiv in cazul celor care mor la timp) nu poate fi o garantie a succesului (in tentativa de a da sens vietii) este un bun prilej de creatie artistica (precum este ilustrat in capodopera cinematografica About Schmidt). Nefericiti cei bogati cu duhul. ?!!? :( 

 (**) Re-povestire originala dupa un fragment din romanul 1Q84 de Haruki Murakami.

14 Răspunsuri to “1 Aprilie de 13 Octombrie. Cu ochii pe Stocholm, via Tokio si Alep.”

  1. Dl.Goe said

    Profit de ocazie pentru a va aduce la cunostinta ca nici Noe n-a salvat niciun animal de la Potop. Sunt simple povesti. Nemuritoare. Este adevarat ca a construit o Arca. Este adevarat ca a imbarcat mai multe animale pe vas (si ca altele s-au imbarcat fara voia lui, de ex. sobolanii) dar aceste animale n-au fost altceva decat provizii pentru dl.Noe, fiind acesta singurul fel in care putea pastra hrana proaspata pentru 40 de zile. Cele care n-au fost integrte in praznicele napraznice pe care le-a pus la cale dl.Noe pe Arca sa (intucat s-a mai descurcat si cu pescuitul si cu fructele de mare) au fost eliberate, atunci cand Lumea a iesit din carantina, si redate ecosistemului, dar nu din mila, nu din umanism sau intelepciune, nu, ci din saţietate. D-lui Noe i se aplecase de atata carne (pe care nu mai voia s-o vada in fata ochilor) poftind fructe, fructe proaspete: mere, pere, portocale… Si trufandale, salata verde, ridichii de luna, spanac, dragavei, leurda, ceapa verde… Spre norocul său iesirea din carantina s-a facut primavara, intr-o zi de 1 Aprile, iar locul de acostare era deja plin cu asa ceva. Dl.Noe a avut de furca cu caprele pe care le „salvase” de la Potop si care acuma incercau sa-i mănânce leuşeanul, pătunjelul, ţelina, prazul si celelalte verdeţuri. Si asa a fost inventatå pastrama.

  2. GOE said

    D-le Goe, Fratelo, apreciez modul onest în care îți treci în revistă ratările trecute și viitoare.

    Uneori divaghezi interesant pe temele altora, alteori ai umor de calitate. DAR… nu orice scriitor anonim reprezintă un experiment literar reușit, așa ca „Iv cel Naiv”.

    Comentatorii ți-au plecat fie din plictiseală, fie de frica loviturilor sub centură. Prietenii dușmănoși te-au uitat ori s-au uitat pe ei înșiși.

    Te frământă încă grija față de niște figuri de autoritate: Dorin Tudoran, Viorel Padina (Abălaru), Pleșu, Mircea Cărtărescu, mai nou L.I.S. și Gheorghe Iova. Lasă-i uitării! „Arca latră, caravana trece”.

    Te obsedează o doamnă imaginară, cu virtuți de Hercule Poirot. Relax, apoi se va șterge ușor-ușor din memorie și ea.

    Se va înstăpâni liniștea tombală pe Arcă. Va fi veșnic 1 Aprilie, și va fi bine.

    • arcaluigoe said

      Pai daca tot nu reusesti sa te abtii sa-ti cotcodacesti (redundant la putera a opta) micile stupizenii, cum naiba sa se instapaneasca linistea tombala pe Arca lui Goe ma tanti ma? Fa si matale un efort pe directia promovata.🙂 draga mea doamna imaginara si un pic dementa.

      P.S. Induiosator rechizitoriu (uite plang) dar faptul ca nu reusesti sa te desprinzi de Arca lui Goe este un semn (rau) ca nu esti sincera. In context. Esti sincera in meta-mesaj, dar aceasta sinceritate care ar trebui sa fie magulitoare (dupa cum spera baba), este in sine o mare insulta, o salba de injurii si calomnii… pe care din fericire imi este foarte la indemana sa le port cu uşurinţă şi cu zâmbet. Ceea ce ma deranjeaza teribil este lipsa imaginatiei. Vii, mereu si mereu, plina de dorinte si speranta la harjoane, cu aceleasi mici, banale si puerile pre-texte, (dovedindu-ti dincolo de dementa, niste abilitati cognitive de omulet retardat, cat si grave probleme de memorie). Cum as putea sa nu te trimit in pizda ma-ti? Spune-mi tu! Incearca si-o sa vezi ca n-ai ce zice. O sa cotcodacesti iarasi vreo polca. Si-o sa contrazici instant prin fapte/gest ceea ce cotcodacesti prin vorbe, victima irecuperabila a obsesiei pentru dl.Goe. Poti cotcodaci in voie. Ai voie. Dar nu-i nevoie. Mai amârato.

    • Dl.Goe said

      Aoleu ma tanti, l-ai vârât pe Abalaru in sirul cu intelectuali alaturi de Plesu si Cartarescu, ca cum ar fi firesc (o fi dupa mintea lu matale; da’ cum sa pui un ditamai rege printre niste pârlitzi) si uite ai uitat sa-l introduci in lista på intelectualul Bob Dylan. Nu mai vorbesc de intelectualii Mecu care sunt si ei tot asa, figurine cu autoritate, in lista celor care-l framanta pâ dl.Goe. Asta numesti matale impartialitate? Echidistanta? Hai fugi la båi.

      P.S. Pe noi se pare ca ne fråmântå (de ce nu ne-ar fråmânta?) niste figuri cu autoritate, pe care, cu evlavie, le-ati pomenit mai sus, iar pâ dv. va fråmântå dl.Goe. De acuma, fiecare cu preocuparile lui.

  3. Dl.Goe said

    iu-hu-hu, am invins… s-a facut brusc 1 Aprilie in lumea larga… premiul nobel pentru literatura a fost castigat de un textier, vivat, vivat, vivat… Normal ar fi ca la anul sa-l castige Roger Federer pentru poezia din jocul sau… sau Cristiano Ronaldo. Daca nu cumva il va castiga iarasi vreun textier precum cei care compun speach-uirile candidatilor la prezidentiale. Nu-i si aceea tot literatura? Dar scenarile de filme? Te pomenesti ca vom asista la o unificare de zile mari prin fuziunea Oscar-Nobel. Sa curga textul, sa cante muzica. Traiasca ziua de 1 Aprile in Univers.

    P.S. Paccat ca Umberto Eco nu mai poate zice nimic despre noua paradigma, si pacat ca un alt mare textier care ar fi meritat poate un Nobele pentru literatura, Jacques Brel, n-a apuca si el aceste vremuri uluitoare.

    • Dl.Goe said

      Pleaca de la fereastra mea,
      Cat de repede vrei
      Cat de repede poti
      Nu sunt eu cel pe care il cauti, iubito
      Nu sunt cel care ai nevoie.

      Zici ca te uiti dupa cineva
      Niciodată slab, dar întotdeauna puternic,
      Care sa te protejeze si sa te apere oricand
      Fie că ai dreptate fie ca nu
      Cineva să-ti deschidă fiecare ușă,
      Dar nu sunt eu acela , iubito,
      Nu, nu, nu, nu sunt eu, iubito,
      Nu pe mine ma cauti, iubito.

      Pleaca, du-te ușor de pe o margine de drum,
      Paseste ușor pe pamant.
      Caci nu sunt cel dorit, iubito,
      Eu te voi dezamagi.
      Zici ca te uiti dupa cineva
      Cineva care-ti va promite ca niciodată n-o sa te parseasca,
      Cineva care să închidă ochii pentru tine,
      Cineva care să-si închidă inima,
      Cineva care sa moara pentru tine si chiar mai mult de atat,
      dar nu…
      Nu sunt eu acela, iubito,
      Nu, nu, nu, nu sunt eu, iubito,
      Nu sunt eu cel pe care il cauti, iubito.
      Topeste-te înapoi în noapte,
      Eu sunt de piatra pe interior.
      Nu e nimic viu si miscator aici.
      Si oricum nu sunt singur.

      Spui că esti in căutarea cuiva
      Care sa te ridice de fiecare dată când cazi,
      Cineva care-ti va culege flori mereu
      Si care vine de fiecare dată când il chemi,
      Un iubit pentru viata ta si nimic mai mult,
      Dar nu sunt eu, iubito,
      Nu, nu, nu, nu sunt eu, iubito,
      Nu pe mine ma cauti iubito.
      (It Ain’t Me, Babe, BD)

  4. Dl.Goe said

    Daca cântå cântaretzul.

    Cu comentarii de la fata locului:

    Neutru
    Rank user: x5
    13.10.2016, 14:21

    Pai daca merge asa….

    ..Ar trebui sa i se decerneze un Nobel postum si lui Zavaidoc !!!
    Am impresia ca la Oslo,in cadrul comisiilor pentru decernarea premiului Nobel se fumeaza marijuana de cativa ani ?!Astia ca si noi cu doctoratele noastre la tona ,nu se lasa pana nu-i rad si curcile…..
    =-=-=-=-=-=-=-=-=

    JulianDoe
    Rank user: x5
    13.10.2016, 14:39

    pai atunci sa-i retraga premiul lui George Emil Palade, caorice fraier putea descoperi ribozomul, nu ?
    alte mici observatii pentru tine: comisia Nobel se intruneste la Stockholm, iar pe Zavaidoc l-au ascultat doar romanii (de fapt, unii dintre ei), pe cand Dylan e la loc de cinste si azi, in toata lumea.
    =-=-=-=-=-=

    tieues
    Rank user: x5
    13.10.2016, 14:56

    Daca aud manelistii

    Zi si noapte lalaieli,jale,plansete si urlete despre iubita lor Nobelita care nu-i mai iubeste…
    Cand tocmai isi tatuasera pe spate numele ei…
    Mncatzar stockolmul Dylane…cum le strici tu linistea intelectuala la babuinitatea rroma.
    Semnaleaza comentariu nepotrivit!
    =-=-=-=-=-=-=-

    tieues
    Rank user: x5
    13.10.2016, 15:09

    Dylan canta poezii mai mishto decat ale lui Ponta la DNA ?

    Duceti-va in Nobelul …
    =-=-=-=-=-=-=-

    multimax
    Rank user: x5
    13.10.2016, 14:56

    O decizie absurda

    ..cu care Academia Suedeza ne-a obisnuit in ultimii ani.
    =-=-=-=-=-=

    don_Semaca
    Rank user: x5
    13.10.2016, 15:14

    Desi e toamna , e vremea depresiilor , ploua , miroase strasnic a

    Bacovia si te astepti ca inchistarea sa-ti dicteze urmatoarele saptamani de viata , iete ca incepe sa se dezabureasca medula oblongata a mumiilor ce apartin castei atotstiutorilor . Chestia aia cu „continua sa se reinventeze” explica dezghetul asta neasteptat , intr-o lume schizofrenica , apatica , dominata momentan de duelul dintre un derbedeu mizerabil – Trump si o molie autentica – Hillary si reaprinde speranta ca totusi mai exista normalitate si respect in lumea asta dominata de șouri cu personaje insalubre , ce au dezacordat nu chitare , ci mentalitati si societati ce reprezentau normalitate nu cu mult timp in urma . Nu mai aveam speranta la o licarire de respect in lumea aceasta , dar ma bucur ca m-am inselat . Pentru un caracter de exceptie si o bucurie zilnica , chapeau Bob Dylan . Cu mult respect si impacare divina , multumesc Suedia .

  5. Dl.Goe said

    Ecourile continua:

    România, furată din nou! În loc de Ducu Bertzi, Nobelul pentru literatură a ajuns la Bob Dylan

    După ce în urmă cu trei ani au furat-o ordinar pe Mihaela Rădulescu, acum a venit rândul lui Ducu Bertzi să fie umilit de oculta mondială care coordonează premiul Nobel pentru literatură. Trepădușii suedezi ai lui Soroș au acordat premiul Nobel cântărețului Bob Dylan, refuzând să acorde această onoare unui poet mult mai valoros, care nu mai are nevoie de nici o prezentare: Ducu Bertzi.

    Aflat la festivalul „Ai un folk în dinți” de la Corabia, cantautorul a acceptat înfrângerea cu demnitate și umor, arătând încă o dată că este mult deasupra micilor răutăți cotidiene. „Când s-ompărțit Nobelu, fost-am eu dus la lucru”, a comentat maramureșeanul. În semn de solidaritate cu solistul român formația Iris a furat o melodie a lui Bob Dylan, au tradus-o în română și au cântat-o mai fals decât el.

    Mai jenant decât acest moment nu sunt decât felicitările venite din partea internetului la adresa lui Bob Dylan. Singurul hipster care citea poeziile lui Bob Dylan a făcut o criză de nervi când a realizat că din cauza Nobelului cel puțin alți doi ratați vor citi acum poezii de-ale lui. Acesta a anunțat că, de-acum încolo, va citit doar poeziile lui Marius Tucă.

    • Dl.Goe said

      Si continua:

      Mircea Cărtărescu, la aflarea veştii că Bob Dylan a luat premiul pentru literatură: „Ne-a făcut-o comitetul Nobel de data asta!“

      „Mi-am şters prima postare, făcută la mare surpriză. Poate-o s-o şterg şi pe-asta, că nu mi-am revenit din şoc şi încă vorbesc aiurea… Nu cred că Dylan avea nevoie de premiul ăsta; până la urmă, totuşi, de ce nu? Nimeni nu contestă că e un mare poet şi un geniu muzical (eu l-am şi tradus, uite coperta!) Dar mi-e atat de milă de scriitorii adevăraţi, Adonis, Ngugi, DeLillo şi alţi 2-3 care aproape că aveau premiul în buzunar! Cum naiba s-or simţi acum? Şi-mi pare atât de rău pentru marii scriitori care îmbătrânesc la coadă, maeştrii şi favoriţii mei: Pynchon, Lobo Antunes, Amos Oz, John Ashberry, Vila-Matas… Ne-a făcut-o comitetul Nobel de data asta!”, a scris Cărtărescu pe Facebook, la aflarea veştii că Dylan a luat Nobelul.

      • Dl.Goe said

        Despre orice lucru, odata intamplat, se poate demonstra riguros ca era inevitabil (sa se intamle), (adica ca era) pre-vizibil si pre-dictibil (dupa cum tot normal este ca dupa razboi multi viteji sa se arate, iar babele sa deplnaga faptul ca n-au (avut) si ele macar (câte) un coi, dar asta e alta poveste). Asa si cu Nobelul literar de anul acesta. S-a intamplat ceva foarte, foarte previzibil prin acordarea surprinzatoare a premiului pentru literatura unui cantaretz. Nu, nu pentru ca era firesc ca un asemenea aed sa castige premiul (ca nu era) ci pentru ca era previzibil ca comintetul Nobeliar, acuzat atata amar de vreme c-ar fi fiind prea previzibil (si ca ar acorda premiile selectand castigatorul mai degraba dupa cum bate vantul politic al momentului decat dupa criterii strict literare) sa fie receptiv la critica si sa vrea sa demonstreze cå nu domne, nici vorba de previzibilitate. Era deci previzibl ca ei vor vrea musai sa arate ca nu sunt previzibili ci viceversa, adica cå imprevizibili. Si mai imprevizibili de atat nici c-ar fi putut fi. Au dat premiul pentru literatutra unuia care nu e scriitor. Asa ceva nu se poate intampla dacat in sectiunea pentru pace (unde premile sunt acordate adesea unora care nu sunt prea pacifisti din fire, scriitori nici atat), dar in niciun caz nu in alta parte. Va puteti imagina premiul Nobel pentru medicina acordat unui filozof? Ori premiul Nobel pentru chimie acordat unui antoppolog? (E si pacat ca antopologii n-au si ei Nobelul lor). Ori premiul Nobel pentru fizica (cel mai Nobel, singurul…) acordat vreunui medic ori cantaret? Peste poate. La literatura merge, caci „românul” s-a nascut poet, codru-i frate cu romanul, si (astfel) romanul e universal. Ca nu e om sa nu fi scris o poezie, macar o data in viata lui. Acuma ar trebui remarcat ca comitetul cu pricina a avut grija sa-si ia masuri de precautie extreme, aratand ca da, nu trebuie sa fii scriitor ca sa ei premiul Nobel pentru literatura, dar macar trebuie sa fii Bob Dylan (sau… Winston Churchill ??!?😦 ). Adica ca sa fie faimos, notoriu, nu anonim. Deci premiul nu l-a luat fitecine ci cineva, bunaoara Bob Dylon care este cam la fel de popular, la scara planetara, cam pe cat este si Isus Christos (sau pe aproape). Cine sa indrazneasca sa se lege (la cap) si sa zica ceva (de rau ??!) de ditamai Bob Dylan? Ca n-are cine. Poate vrun poet provincial (de prin Corabia) ofuscat si el ca Cartarescu de-ntâmplare, adica cå nimeni. Si asta daca nu cumva, in fapt, poetii Nimeni n-or jubila de bucurie ca scriitorii de pe liste (D-zeii mamii lor) si-au luat-o in freza de la un textier de folk. Comitetul a fost destept la maximum, zicand, iprevizibilitate sa fie, daca trebuie, dar cu acoperire. Banuiala mea (ca suntem si cam suspicios din fire) este câ comitetul acela face si el ce poate (din rahat bici) in materie de jurizare, fiind totalmente incompetent sub aspect literar si traind (bine) din alt gen de competente (alea care se cer… si pe Pamant). Cunoscandu-li-se competentele, spectatorii fenomenului Nobel ar trebui sa nu se mai (tot) mire (si nici mireaså) si sa nu mai (tot) ramana cu gura cascata vazand cu cine-si marita comitetul fata. Indubitabil ca Iv cel Naiv ar fi fost mult mai idreptatit sa primeasca premiul Nobel pentru literatura decat era Bob Dylon, dar acest lucru nu se putea neicusorule, pentru ca adrisantul era necunoscut si comitetul s-ar fi facut de bacanie cu o asemenea prostie (incorecta politic in contra scriitorilor profesionisti si a opiniei publice la toate nivelurule inclusiv la cele mai inalte). In plus ca pe Iv cel Naiv nu l-a propus nimeni ca candidat. Cine sa-l fi propus? (Oare pe Bob cine l-o fi propus frate? Dar la casele de pariuri cum o fi stat? O fi dat cineva lovitura cu cântaretzu?). In fine, in concluzie, ce s-o mai lungim, era normal ca Bob Dylan sa castige acest premiu, in ciuda faptului ca candidatul nostru (abonat pe viata la candidatura, dl. Mircea C.) zice (la a doua vedere) ca Dylan n-ar fi avut nevoie de acest premiu ceea ce, in subsidiar, este extrem de interesant intrucat denota ca Mircea cel (mereu) Tânar (Mircea cel Mijlociu), considera ca premiile Nobel ar trebui acordate dupa necesitati, fiecaruia dupa nevoi. Formula mi se pare cunoscuta de undeva dar nu-mi aduc aminte de unde. Daca ar fi asa atunci desigur ca cel mai indreptatit sa castige Nobelul pentru literatura ar fi fost poetul … blah, nu merita sa-l mai pomenim… caci prea este sårman si are necesitati mari.

        P.S. Oferim recompensa 100 de Eurov celui care poate sa aduca aici (copy-paste) textul postat si apoi degraba retras de catre scriitorul Mircea Cartarescu pe contul sau de Facebook, ca prima reactie la cald (febrila) fata cu pre-vizibila trimitere a premiului Nobel pentru literatura catre textierul Bob Dylon. A doua reactie (amara) a d-lui romancier (fost poet) fata cu intamplarea cu pricina imi aminteste de o butada de demult care zicea ca (citez): Mai toti barbatii alearga dupa pizda ca pana la urma sa-si bage pula-n ea. Asa si cu aspirantii la premiul Nobel pentru literatura. Frumos ar fi ca Mircea Cartarescu sa se apuce de cântat si sa aspire la obtinerea premiului No(b)el pentru Pace. Pace, pace… Cred ca i-ar sta grozav la harpă sau… har-, cum i-o zice. Aezi din toate tarile uniti-va.

        Nota: Excesul de cacofonii din textul de mai sus este cu totul si cu totul intamplator. Orice asemanare cu realitatea va fi facuta de catre spectatorii anonimi pe propria raspundere. Rugam seriozitate. Si masura in toate.

      • Dl.Goe said

        Mircea Cartarescu s-a razgandit dar New York Times nu, dimpotriva

        Mircea Cartarescu s-a razgandit: E minunat ca a castigat Bob Dylan Nobelul pentru Literatura! – New York Times: De ce Bob Dylan nu merita sa castige Nobelul pentru Literatura

        Scriitorul Mircea Cartarescu si-a schimbat peste noapte opinia despre faptul ca Bob Dylan a castigat premiul Nobel pentru Literatura.

        Scrisoarea III – de Mircea Cartarescu:

        „Iata pozitia mea definitiva, dupa ce peste noapte (un sfetnic bun) am cantarit toate argumentele pro si contra: este minunat ca Bob Dylan a primit premiul Nobel pentru literatura!

        Literatura nu este o cetate cu ziduri rigide, ci un loc deschis, supus tuturor influentelor si schimbarilor, o oglinda a lumii asa cum e ea in fiecare moment.

        Deschiderea literaturii spre zonele marginale, spre cultura pop, spre strada, spre altceva si altfel nu poate fi decat fericita.

        In personalitatea lui Bob Dylan avem, iconic, acest melanj de traditie populara si traditie a modernitatii poetice, imbinare de Woody Guthrie si Dylan Thomas, posibila numai prin mijlocirea unui urias talent”, a scris pe Facebook Mircea Cartarescu.

        Aceasta este a treia postare a scriitorului legata de acest subiect. In primele doua pe care le-a sters, Cartarescu a criticat acordarea premiului lui Bob Dylan, precizand inclusiv ca ii este mila de „scriitorii adevarati”.

        * * *

        Editorialistul de la New York Times, Anna North sustine, intr-un text publicat dupa anuntul Comitetului Nobel, ca decizia este una complet gresita. (n.b. O fi gresita (nimic de zis) dar asta nu exclude ce a spus Mircea si anume ca castigarea premiului Nobel pentru literatura de catre Bob Dylan este (citam) un lucru este minunat.

        „Bob Dylan nu merita sa castige Premiul Nobel pentru Literatura. Merita toate Grammy-urile pe care le-a primit, inclusiv cel pentru intreaga cariera castigat in 1991. Fara niciun dubiu isi are locul in Rock & Roll Hall of Fame, unde a fost inclus in 1988, alaturi de The Supremes, The Beatles si The Beach Boys.

        Este un muzician extraordinar, un compozitor de talie mondiala si o figura marcanta a culturii americane. Dar acordandu-i lui o astfel de distinctie, Comitetul Nobel a decis practic sa nu premieze un scriitor si acesta este lucrul care dezamageste”, isi incepe North editorialul.

        Aceasta recunoaste ca Dylan este un textier desavarsit si ca a scris o carte de poezie prozaica si una autobiografica, ba chiar si ca versurile sale pot fi analizate drept poezie, insa considera ca textul nu poate fi privit separat de muzica.

        „Bob Dylan este mare ca muzician si, cand Comitetul Nobel a decis sa acorde premiul pentru literatura unui muzician, a ales sa nu onoreze cu aceasta distinctie un scriitor”, spune editorialistul.

        Ea arata ca Nobelul pentru Literatura are o importanta cruciala in zilele noastre, cand tot mai putini oameni citesc, iar mesajul transmis astfel de oficialii norvegieni nu ajuta cauza.

        „Acordarea unui astfel de premiu unui poet sau romancier este un mod de a arata ca literatura inca are un rol crucial in dezvoltarea omenirii si e demna de recunoastere internationala. Si muzica are acelasi rol, dar are premiile ei. Plus ca nimeni nu s-ar astepta vreodata ca o distinctie muzicala sa ii fie acordata unui scriitor. Nu-i vom vedea pe Zadie Smith sau Mary Gaitskill in Rock & Roll Hall of Fame”, isi continua North argumentatia.

        „Comitetul probabil ca nu a vrut sa diminueze importanta literaturii si alegand sa premieze o personalitate a muzicii a incercat sa isi apropie tinerele generatii. Dar exista cu siguranta multe alte modalitati de a face asta premiind un scriitor. Puteau alege un scriitor ca Jennifer Egan, Teju Cole sau Anne Carson. Puteau alege un scriitor din tarile in curs de dezvoltare. Sau unul care s-a lansat in special in mediul online, ca poetul Warsan Shire.

        n.b. Sfatul final este si el unul minunat mai ales prin aceea ca (desi acest lucru nu se vede chiar cu ochiul liber) practic Anna North si New York Times il indica pe Iv cel Naiv ca fiind cel mai potrivit candidat, asupra caruia comitetul ar merita sa-si atinteasca privirea, intrucat indeplineste cu brio cam toate conditiile cerute. Mai ramane de vazut cine sa-l propuna si cine sa-l traduca cat mai repede in engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, rusa, chineza, bulgara si in alte limbi de circulatie internationala. Dar, oare, o fi Iv cel Naiv traductibil? Aceasta-i intrebarea.

  6. Dl.Goe said

    Draga aspirantule, imi fac mea culpa. Trebuie. N-am incotro. I-am tot dat zor cu Haruki Murakami mizand pe Adonis, cel plecat invers pe drumul Damascului, via Alep, ca sa ma trezesc (din senin) cu „Trump” la Casa Alba de la Stockholm. Imi pun cenusa in cap si te rog sa ma ierti. Asa este, habar nu am de piata scriitorilor si scriiturilor. Sunt amator si nu ma tratez. Imi pare sincer rau ca te-am indus in eroare dar nutresc speranta ca nu m-ai luat 100% in serios si ca ti-ai pastrat optiunile literare deschise si dincolo de orizontul acestui 1 Aprilie perpetuu de la noi si de pretutindeni. Adica de aiurea. Ar trebui totusi sa vezi si partea plina a paharului si sa realizezi ca in fapt orizonturile ti s-au deschis, in sfarsit. Abia acum devine evident ca oricine poate obtine premiul Nobel pentru literatura. Prin urmare inclusiv TU. Nici macar nu trebuie sa fi scriitor. Abia acuma poti spera cu adevarat (chit ca nu esti membru, la uniune). Pana acuma doar am facut misto de tine, stiind ca din cauza eGoe-ului n-o sa bagi de seama si n-o sa zici nimica. Urmareste in continuare sfaturile noastre pe care le vom relua de indata ce ne vom fi dezmeticit din aceasta gluma colosala prin care comitetul de la Stocholm a instaurat ziua de 1 Aprilie ca zi de sarbatoare internationala. Deocamdata nu stim nici noi daca ar trebui sa urmam linia (melodica) propusa de Stockholm anul acesta sau (mai bine) sa anticipam ce-o sa le mai beasa mintea anul viitor. Imediat ce ajungem la o concluzie intestinala, vom stabili noua strategie si-ti vom da de (po)veste. Pana atunci iti uram sanatate si toate cele bune alaturi de toti cei dragi, Si, (de ce nu?) inspiratie pe cont propriu. Daca nu (mai) merge cu inspiratia, desigur ca poti incera intravenos. Cu drag (si dor) al d-tale dl.Goe, un pic vesel, un pic trist. Sau tist. De vardisti.🙂

  7. Dl.Goe said

    Ce mica e lumea. Foarte mica. Degeaba se dilata. NASA zice ca sunt de 10 ori mai multe galaxii in univers decat credeam (noi ?!). Cine? Noi? Cine credea? Care noi? Omenirea? Ei as. Poate decat credeau ei, nasisti. 2000 de miliarde? Un mizilic. Un nimic neicusorule. Ce mic se face universul, din ce in ce mai mic, pe masura ce ne apropiem cu mintea de marginile lui. Dupa care, bâlbâdâc, iar devine infinit, compus din miliarde de miliarde… de miliarde de… universuri (cu „u” mic). Cå si Galaxie se scria la inceput cu „G” mare: Galaxia. Acuma nu. Doar domnul Goe se mai scrie asa.🙂

    • Dl.Goe said

      Din interiorul „acestui” univers selectam la intamplare o intamplare prozaica dar cu potential literar:

      Unei femei din Fagaras i-au spus ca a nascut un baiat, dar i-au dat o fetita

      „Eu imi vreau baiatul, doamna, inapoi, eu nu vreau alt copil. Mie sa me se dea baiatul pe care l-am nascut”, a spus proaspata mama Luminita Coscodat.

      Ginecologul care a asistat la nastere spune ca a fost un caz greu si ca personalul medical s-a concentrat ca mama si copilul sa fie bine, nu pe sexul nou-nascutului.

      „Atentia noastra a fost pe copil si pe mama, sa fie sanatosi, sa se coloreze, o sa reparam aceasta greseala cu ADN-ul mamei si al fatului”, a spus medicul Doin Cerghit.

      Si uite asa mama s-a colorat.

      Probabil ca la mijloc este un gest umanitar. O fi auzit vreo sora medicala pe unul dintre viitorii tatici zicandu-i consoartei c-o omoara daca-i face (tot) fata si atunci din umanism, a schimbat copiii sperand ca toata lumea va fi multumita. Ceea ce niciodata nu se intampla. Mai ales in contextul inevitabil al depresiei post-natale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: