(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

1 Aprilie in forma continuata (complicitati de duzina)

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2016

Dragul meu (!?) aspir-ant, iti plang de mila. Trebuie sa fii (si tu) in mare confuzie (ca toata lumea). Despre ce naiba ai mai putea sa scrii azi capodopere… Ma rog, dupa cum bine se stie, capodoperele rasar din coliziunea neconditionata a autorilor geniali cu conditia umana („scârbosul factor uman” – J.P. Sartre Belmondo), cu conditia sa fi capabil a fi in stare sa alegi contextul local spatio-temporal potrivit pentru intrarea (din cotidian) in universal (Star gate). Din (ne)fericire in era noastra (al cincelea val; val dar si vål) exista mii si mii de „locuri” care se predind a fi calea, adevarul si viata, porti deschise dinspre profan spre sacru, pe care sunt invitati sa intre toti aspirantii de ocazie pentru a desavarsi capodopere. Majoritatea sunt false. Unele sunt atat de false incat nici macar n-ar trebui sa fie numite porti, fiind niste simple picturi pe ziduri sau pe garduri, asezonate cu luminite. Locuri de dat cu capul. Desigur ca cei cu capul foarte, foarte tare ar putea sparge astfel de pseudo-porti si, cu putin noroc, ar putea ajunge la izvoare literare foarte bogate, pline de miez (miezul lucrurilor – conflictele de conștiință ale omului părăsit în voia spaimei și singurătății – precum painea verde de graham). Daca simti intr-adevar ca esti tare (de cap) atunci te-as invita sa iei drumul Damascului, trecand prin Turcia rurala (observand obiceiurile de nunta la cangurii schiopi) si apoi prin Kurdistanul salbatic (impreuna cu fratele Karl Marx – Cel din „Adio Europa”), pentru a-l recupera din anonimat pe baietelul plin de sange si praf care a induiosat planeta in timp ce Moscova neaga orice implicare. Are potential pustiul. The Kid al lui Chaplin e mic copil pe langa arsenalul de blazare, resemnare si mai ales de nefireasca liniste, pace si acceptare senina (a ceea ce este / pe lume), pe care le degaja micul erou al ontologiei, in timp ce duios istoria trecea (brat la brat cu Putin, Erdogan si alti cativa, pe care nu-i mai numesc, nu ca sa nu-ti dau mura-n gura, ci ca sa nu te adancesc in confuzie). Stiu ca-ti place confuzia, ca esti un masochist in materie de confuzie (mai ceva decat formatorii de o opinie), dar noi, dl.Goe, ramanem la acest capitol un sadic stoic ce refuza sa-l schingiuie pe masochist. Noi suntem pentru limpezimi.

Dar in fine sa nu deviem… prea tare. Calatorului ii sade bine cu drumul. Inclusiv cu drumul Damascului, al Bagdadului (si el e emirul), al Berlinului (Angela merge mai aproape), al Parisului si/sau al Pristinei la Rio (Rioooooo Lobo & Potomac, mac) … al Qaeda si al Capone. Daca totusi nu ai nici cap atat de tare si nici stomac pe masura pentru a scrie fictiune pe marginea crudei realitati a istoriei post-mderne si contemporane, deh, noi unul te intelegem. Scrie si tu mici ese-uri despre tentatia binelui si a raului. Asa in general. Poti chiar compune momente si schite despre oameni care cedeaza ispitei de a face bine si/sau rau altora, nu pentru ca n-ar fi avand incotro (desi nici tragismul acestor cazuri ale inexorabilitatii maligne nu-i tocmai de neglijat), ci pentru ca (aprent, desigur doar apparent), vor fi decis sa cedeze voit, controlat, impulsului launtric de a face cuiva un bine sau un rau. Faptul de a detine (discretionar !) puterea de a face un bine sau un rau, fara a-ti asuma niciun risc previzibil, poate fi un stimulent fantastic pentru oportunisti. Uite un punct de plecare: Un hot a spart o casa, a baut o sticla de rom si a adormit pe canapea… Umarea? De aici incolo ar fi treaba ta, in context introspectiv. Intra in pielea celui/celei venit/a acasa si care (ca o Ironie a sortii la Baia de aburi; Nu uita sa le vizionezi si pe astea AICI) då peste un strain beat adormit in patul sau (mai mult sau mai putin con-jugal). O ocazie unica sa omori pe cineva lipsit de aparare, un anonim insignifint (o pierdere nula pentru omenire), pretinzand fara probleme ca ai fost in legitima aparare in lupta cu un talhar la tine in casa. Poti rata o asemenea ocazie? Cum de nu i-o fi oferit Fyodor Mikhailovich lui Rodion Romanovich aceasta sansa? Sau si viceversa, o doamna induiosata, care-i ofera intrusului mancare, bani si (in cele din urma) o partida de sex salbatic, de neuitat si fara pretentii (ca sa aiba Omul – cu O mare – de ce-si aduce aminte), pentru a se intoarce apoi inapoi in viata ei anodina de gospodina, casnica si sotie fidela, mama a doi-trei copii dintre care cel putin unul este autist. Haide mai aspirantule ca daca mai insist mult oferindu-ti detalii dupa detalii te pomenesti ca dupa ce-l iei (n.b. Premiul Nobel pentru literatura) se vor gasi unii sa te acuze de palgiat dupa Arca lui Goe.

Mai bine stii ce? Ia scrie tu un eseu socio-psihologic care sa explice inexplicabilul. De ce se bucura de infinit mai multa atentie si pretuire din partea natiei Simona Halep decat Horia Tecau? De ce? Singurul lucru la care-l intrece Simona pe Horia este este suma de bani castigatå. In rest nici vorba… Iar de patriotism si olimpism ce sa mai vorbim. Ai putea scrie eseul sub forma unui (pseudo)interviu imaginar cu Cristian si Tudor si Popescu sau chiar ca Paler cu Dumnezeu insusi. Ce zici? Incerci?

14 Răspunsuri to “1 Aprilie in forma continuata (complicitati de duzina)”

  1. Dl.Goe said

    Cu pretul ironiei soartii… In sfarsit s-a facut dreptate. Comitetul Olimpic Roman a hotrat ca port-drapel al Romaniei sa fie Simona… la ceremoniile daca nu de deschidere atunci de inchidere. Pacat ca din cauza lui Zico si Socrates, Halep nu participå… Apropo, comitetule, cum fu Rio? Locul 45 in lume? Nu-i rau pentru o tara mica ca a noastra. Sa vezi data viitoare cand te-oi intreba Kum-Fu Tokio?

    P.S. Scuze aspirantule pentru di-gresiune. Tu vezi-ti mai departe de treaba (scrie capodopere nemuritoare di-granda) si nu pleca urechea la chibiti si chibitzåri.

  2. Dl.Goe said

    In fiecare dimineata cand ma trezesc, fara sa ma (si) destept, ma alint cu un indemn inspirational zicandu-mi eu mie insumi: „La munci må boule, daca nu ti-a placut cartea!” si uite asa ma auto-motivez si scularea devine mai usoara. Dar tu aspirantule? Tu cu ce fel de indemnuri mobilizatoare iti mobilezi diminetile matinale pline cu sageti de cocori? (zic asa ca sa fiu un pic poet, adica „si poet”).

    Cica ar fi bine sa zici „multumesc” in fiecare dimineata cand te trezesti, in fiecare dimineata in care te (mai) trezesti. Nu conteaza cui, nu conteaza pentru ce. Conteaza sa spui „multumesc” sincer si dezinteresat, caci important ramane faptul cå azi e o alta zi. Cadou. Moca. Pentru tine si pentru fiecare. Si pentru cei care trebuie sa-si munceasca viata si pentru ceilalti deopotriva. Zi tu daca nu!

  3. Dl.Goe said

    Cetateni va rog, nu-mi mai lipiti sute pe frunte!

  4. Radu Humor said

    Nu cred că a auzit de tine, dar ţi se potriveşte ca hârtia igienică la nevoile omului ( stai liniştit, nu-i vorba de tine !😉 ), adică – mănuşă !
    Despre diferite loaze pe fundal turcesc

    „S-au strîns nori negri de război iar limbricii cu limbă ce se pretind clasă politică, lideri de partid, tehnosparți sau alte forme de viață echivalentă, adică cu număr minim de neuroni, se îmbulzesc să ne bage în rahat pînă la gît.

    Bă, ca să utilizez o formulă de politețe, dacă se duce Turcia în brațele rușilor, România nu compensează pierderea devastatoare pentru lagărul vestic, în vecii vecilor !

    Degeaba îl fîlfîie neoconul R. Tudor, tot mai periculos pentru interesul național, pe Geoană, tot mai slăbănog, la propriu, la figurat și la partid, cu mimarea lui tot mai străvezie a unui soi de patriotism pragmatic, tranzacțional exact acolo unde nu poate fi vorba despre cîțiva arginți ci despre supraviețuire, inclusiv biologică.

    Nu avem ce stoarce de la cărpănosul stăpîn american care să poată compensa probabila transformare a României într-un refugiu al disperării, să-i zic strategice, americano-occidentale. Nu avem. Nu au ce oferi și tot mai multe țări pe planetă s-au prins, nu mai pun botul. Americanii nu mai pot controla și, în același timp, menține stabilitatea internă în colonii, state clientelare sau vasale. Regula a devenit extrem de vizibilă: foarte rapid, la scara istoriei, un stat care merge pe mîna lor se destramă, fie în coeziunea subtilă socio-economică, fie prin violență extremă, mergînd pînă la depopulare, pînă la pulverizare, practic.

    E la modă, pentru unii e ordin, să ataci Turcia, pardon, regimul Erdogan. Cum s-a dat strigare să fie oprit Trump, care, mai nou, ar fi mai psihopat decît Hitler (normal că nu există vreo confirmare medicală a psihopatiei lui Hitler, cum nu există nici pentru ceilalți psihopați contemporani lui – Churchill, Roosvelt, Stalin, dar dă bine la subconștient).

    Să revenim la noi. Tembelii (incompetenți, spălați pe creier, cumpărați, infiltrați) care țin loc de conducere politică în statul român nu au nici dorința, nici capacitatea intelectuală, nici trăsăturile de caracter necesare pentru a conduce cu adevărat. Unii, cu treabă, au grijă să infesteze și puțina glagorie rămasă celorlalți încît chiar să nu se mai lege nimic.

    Cu statul astfel decerebrat se poate face orice. Ceea ce se va și întîmpla. Dacă în Turcia imperiul occidental pierde controlul, pionul românesc va fi mutat și sacrificat după bunul plac, nimeni nu poate organiza cu mucilagiul ce ține loc de conducere o reacție autentic românească la amestecul străin, conformă cu propriile interese și cu mare grijă pentru soarta oamenilor locului, în plan politic și strategic.

    Da, sîntem vulnerabili la lucrarea rușilor, tocmai pentru că stăm în patru labe și cu bucile desfăcute în fața imperiului occidental. Cum sîntem mult prea vulnerabili în fața oricărui inamic hotărît. Organizația Coldruța cel mult îi va suge puța, după cum îi și sînt setați parametrii de funcționare. Schimbă, la o adică, doar stăpînul/progamatorul șef.

    Unii dinte cei mai vocali anti-turci sînt domnii austrieci, foarte îngrijați de soarta democrației pe acolo, atît de îngrijați că permit manifestare pro-PKK, organizație altfel definită ca teroristă de turci, americani și prin alte țări UE. Logic. Domnii austrieci se mîndresc, de altfel, că vor putea trăi din veniturile coloniilor est-europene, fără să mai fie nevoie să facă altceva. De ce nu PKK, dacă ți-ai făcut mîna cu UDMR ? Doar stilul diferă. Important e să bagi zîzanie în țările țintă. Eventual îi ajuți pe alți colegi imperialiști, doar o mînă spală pe alta. Pentru austrieci, desigur, România lor (sînt printre primii, dacă nu chiar pe locul 1, în clasamentul stăpînilor financiar-economici) poate fi placă turnantă pentru orice fel de aventuri, cîtă vreme petrolul și gazele curg, iar băncile lor jupoaie. Evident că vor pierde tot, dacă situația degenerează, dar aroganța cuceritorului îi orbește. Mai ales că au cucerit totul mult prea ușor.

    Jafurile de partide din România, ca să preiau denumirea inițială (și onestă) a partidului comunist, imitată, la un moment dat, și de actualul PSD, probabil dintr-un puseu de servilism internaționalist (acum se poartă disimularea națională) nu mai sînt bune nici pe post de purgativ, atît de leșinate au ajuns. Nimic nu le mai resuscitează, de asta se și trag repede la imprimanta 3D caricaturi proaspete de clotilde și alte cloruri.

    Turcia, devenită laitmotiv de la puciul ratat, prinde bine massmedioților, alături de amorțeala verii, pentru că împăratul se află atît de gol încît pînă și cel mai tînăr și liber dintre toți tinerii și liberii se va holba, va arăta cu degetul și va emite un ngî sugestiv. Ce campanie electorală, ce teme de discuție ? Toate ar fi un teren minat, ce naiba să mai storci propagandistic de la sulfurile și loazele de partid care să treacă drept mesaj politic ? Așa că Turcia se potrivește mănușă și în planul ăsta.

    Nu am o încheiere pentru că nu întrevăd un deznodămînt cît de cît suportabil. În general, dacă vrei să scapi de mirosul urît, trebuie să tragi apa. Deocamdată, toaleta e defectă și nu se vede vreun instalator în zare.”
    O.S.
    Nu sări de coor în sus, că ajungi să ţi-l înghiţi şi pe-al tău !:mrgreen:

  5. d'Artagnan said

    Așa, în general…am ascultat melodia și mi-a venit s-o pun aici.

    Cât despre Halep, Tecău, probabil vom mai vorbi, deocamdată n-am chef… dar ce e sigur (din punctul meu de vedere, unul avizat, desigur) e ca logica nu-i OK. Chiar cred că scrieți ”năzbâtiile”astea doar ca să mă scoateți din amorțire. Din moarte blogheristică. Am scris bine” blogheristică”?!
    Beau o bere și mă simt bine, mă gândesc ce blagoslovit (îmi place cuvântul) sunt cu prietenii mei, reali (!!!!!) și virtuali(!!!), probabil chiar că sunt, hmmmm, interesant…. de vreme ce mi-au oferit prietenia lor.
    Cam atât.

    • Dl.Goe said

      Bine naiba ca doar despre a-mortire e(ra) vorba…si nu despre moartea totala a pasiunii…

      Cum domnule sa nu fie logica OK??? Pai Tecau a reusit tot ceea ce Halep n-a izbutit in tenis. A fost numarul 1 mondial. A castigat un turneu de mare slam. A castigat medalie olimpica. N-a refuzat nicio invitatie in a reprezenta Romania. Unde sa fie defectul de logica? Aaaa, ca din dubioase motive de corectitudine politica, jucatoarele de tenis feminin sunt platitite enorm, exagerat, mult in exces, fata de cruda realitate, si in dauna tenisului la dublu care este astfel discriminat teribil, si ca asta o plaseaza pe Halep in atentia muritorului de rand, degraba visator la banii altora, castigati cam usurel, e cu totul si cu totul altceva. Omul care priveste exclusiv prin ochiul dracului are impresia sincera ca Simona ar fi mai mare campioana decat Horia (mai ales ca si media acrediteaza cu acribie si perseverenta aceeasi enormitate). Da de unde…

      P.S. Sper din suflet ca aromânca Simona Halep sa castige si ea in tenis tot ceea ce a castigat Horia Tecau (vezi mai sus), spre bucuria natiei (cam såracå sarmana in sucese sportive de ceva vreme), si intru rotunjirea conturilor personale. Asta ar mai estompa un pic ridicolul declaratiilor patriotarde pe care le arunca ca pe niste petarde in capul multimii de gura casca. Cand auzi pe cate unul ca vine si zice ca Simona nu-si datoreaza succesul Romaniei si ca nu datoreaza nimic Romaniei, daca esti nitel lucid nu se poate sa nu ramai si nitel perplex. Asa o fi, dar de aici pe cale de consecinta rezulta categoric ca nimeni nu datoreaza nimic Romaniei, niciun cetatean. Si asta o fi adevarat (intr-o lume relativa rau de tot) dar macar ceilalti (majoritatea dintre ei) nu-si dau cu caramida in piept pentru cat de patrioti ar fi fiind. Simona asta a noastra (o comoara nationala) ar fi bine (din punctul meu de vedere) sa-si vada de tenis si sa nu mai tot incerce sa-si justifice in fata natiei individualismul si durerea-n cot de Romania, oricat de ispitita si/sau sfatuita ar fi sa procedeze asa. Oricum a depasit faza „pe tara”, asa incat simpatia sau antipatia publicului autohton din tara ei de origine nu-i mai poate influenta prea tare cariera, succesul, destinul. Spuneti d-vostra acuma daca nu ne-am caca pe noi de ras daca l-am auzi pe Federer facand declaratii patriotice la adresa Elevetiei, dupa ce i-a dat cu flit prin neparticiparea la olimpiada, chit ca baiatul asta chiar e ranit (in suflet) si nu participa nici la alte competitii. Bine acuma, la banii lui isi permite sa nu mai fie hapsân ca Halep.

      P.S. Faptul ca beti o bere si (din atata lucru) va simtiti bine, chiar ca face sa fiti blagoslovit (adica, in traducere din slavona veche, binecuvantat de Dumnezeu). Altii incep sa se simta cat de cat bine abia de la a cincea bere in sus.🙂

      P.P.S. Merci pentru inspirata dedicatie muzicala…

    • Radu Humor said

      Ceea ce face diferenţa ( mai ales în bani😉 ) dintre Halep şi Tecău se află în spatele lor !
      Virginia Ruzici este răspunzătoare pentru multe dintre rezultatele surprinzătoare obţinute de Halep !
      Şi când câştigă surprinzător, dar şi când pierde, parcă la fel de calculat !😉

  6. Dl.Goe said

    Sa facem cunostinta. Sunt un mare arendas. Am in arenda Universul. Un Univers intreg. Cu voie de la Dumnezeu am primit in concesiune (inca inainte de nastre) pe (circa) 99 de ani Universul pentru a-l gestiona cum oi sti mai bine. Intr-un fel, fiind mai mare peste acest Univers sunt, iata, eu insumi Dumnezeu. Dumnezeul Universului meu. Pe care îl am in arenda. Pastoresc un Univers aproape infinit (practic infinit) format (grosso modo) din peste 137 de trilioane de entitati vii. Nu milioane, nu miliarde ci trilioane. Adica mii de miliarde sau milioane de milioane. Este treaba mea sa pastrez acest Univers in echilibru. In echilibru Nash. Pana acum (la 81 de ani neimpliniti) m-am descurcat destul de bine zic eu. Desigur ca unora dintre spectaori, si anume acelora excesiv de exigenti li s-ar putea parea ca exagerez cu Universul si cu Infinitul pe care le-as avea in exploatare si ca pana la urma 137 de trlilioane este un numar finit. Totusi, celor care nu au (inca) fascinatia numerelor foarte mari (ceea ce se poate intampla exclusiv dintr-o inabilitate de a le percepe ca atare), le-as spune ca (exclusiv) in raport cu numerele mici, numerele foarte mari, aluncate spre infinit, reusesc cumva sa se contamineze de boala infinitului si de substanta acestuia, aparandu-le numerelor mici ca fiind infinite, de-a dreptul infinite. Este momentul potrivit sa amintim ca noi unul suntem un numar mic, un numar natural, intreg, pozitiv (nenul). Noi suntem Unu. Unul. Cel Unu. Aceasta unicitate ne ofera si confera nu doar dumnezeirea mai sus amintita ci si ingaduinta de de a percepe 137 de triloane ca fiind un mic infinit. Infinitul numarabil al numerelor intregi. Este aceasta o aproximare (provizorie) mai mult decat acceptabila, mai ales ca nici macar in imaginatie (o imaginatie infinita, asa cum ii sade bine unei imaginatii) n -am putea concepe un Unu care sa manevreze individual entitatile care compun o multime infinita, numarabila (precum multimea numerelor naturale 1,2,3…∞) sau una care contine 137 de trilioane de entitatii (fiecare din ele de o complexitate infinita)… Oricum 137 de trilioane intrece cu mult nuamrul celor 100 de miliarde de galaxii din Cosmos. Suntem un Univers infinit destul de mare, in tot cazul mai mare decat cel al galaxiilor. Ceea, trebuie sa recunoastem, ce poate parea paradoxal, cel putin dintr-un numar finit de perspective. Le vom eluda amintind ca nici macar infiniturile matematice nu-s egale, unele fiind infinti mai mari decat altele. Infinitul multimii numerelor intregi (…- ∞, … -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3, … …∞) este infinit mai mic decat infinitul multimii nenumarabile ale numerelor reale cuprinse intre zero si unu [0, 1]. Noi fiind Unu, Nimeni fiind Zero… Dar (prea) destul cu ambiguitatile. Cele 137 de trilioane de entitati vii, care intamplator traiesc impreuna (foarte impreuna), constituie trupul nostru, a ceea ce indeobste poate fi etichet (prin simplificare, usor abuziv) ca fiind noi, dl.Goe. Trupul uman este constituit din 137 de trilioane de indivizi, entitati vii, celule, de o diversitate si dinamicitate incomensurabile. Aproximativ 37 de trilioane dintre aceste celule, adica putin mai mult de un sfert, sunt celule (asa-zis) umane, identificabile ca atare prin codul genetic observabil in ADN-ul din nucleele acestora, iar restul de 100 de trilioane sunt cetateni conlocuitori, fiinte unicelulalre distincte, bacterii, fungii, archaea si alte tipuri de microorganisme formand microbiota, comunitatea ecologica a fiintelor cu care imaprim literalmente spatiul din corpul nostru pe care-l colonizeaza in relatii simbiotice, de comensualism, paraziare sau patogene. Universul meu contine cateva mii sau chiar zecii de mii de specii si varietati de astfel de microorganisme diferite intre ele, cu o componenţă net, abrupt, diferita de a oruicui altcuiva si variind la fel de net de la un moment la altul al vietii mele si/sau in functie de starea mea de sanatate. Este treaba mea sa furnizez hrana-apa-aer acestor 137 de trilioane de fiinte, sa la asigur conditii fizice adecvate si sa le pastrez in echilibru (Nash) unele cu altele, sau sa restabilesc micile dezechilibre accidentale rezultate din interactiunea si disputele acestora unele cu altele, pe durata ciclurilor lor de viata, caci, in viata mea, populatii intregi de trilioane de astfel de indivizi, se nasc, traiesc si mor, succedandu-se si traindu-si mica lor viata, cu ingenua ignoranta, totalmente inconstiente vizavi de umila mea existenta mea, care isi trage o buna parte a consistentei din petrecerea lor infinita. Suntem atat de impreuna si simultant atat de aparte, noi unul si infinitul care ne compune. Si infinitul merge mai departe. Mult mai departe. Sunt un mare arendas care nu are nimic in proprietate, totul fiindu-mi practic imrumutat, in folosinta. Sunt un mare arendas peste o mare de mici arendasi, caci este timpul sa aminintesc despre faptul ca fiecare celula umana contine aproximativ 100 de trilioane de atomi pe care aceasta-i are in arenda, alegandu-se cu folos din vânturarea perpetua a acestora… Vreo 10 feluri de atomi: C, H, O, S, Ph, Na, Cl, Fe,Ca, Mg, Al… formate toate exclusiv din quqrk-uri, gluoni si electroni, in exact aceleasi cantitati si proportii cu cele care se gasesc intr-o bucata de aur (sau de plumb) de aceeasi greutate cu noi, dl.Goe. Circa 1000 de trilioane de trilioane de particule (asa-zis) elementare, cam atat avem in gestiune, in acesata (s)curgere in care ne petrecem , cu ingenua ignoranta, totalmente inconstienti vizavi de alte umile existente de deasupra si de dedesuptul nostru de a caror existenta depinde total a noastra existenta, un aranjament fluid, unic in fiecare clipa, a acelorasi 1000 de trilioane de trilioane de quqrk-uri, gluoni si electroni. Dupa stiinta noastra.

  7. Dl.Goe said

    Prin tragere la sorti, rusii si americanii au decis (asa la schepsis, de test) sa-si schimbe intre ei ambasadorii din anumite republici suverane, ex-trase si acelea (tot) din caciulå. Norocul acesta a picat mågåreatzå si pe Republica Moldova (Noua), însa, ca din nebagare de seama, singurii care au tinut seama de rezultatul tragerii la sorti au fost americanii (rusii facand pe niznaiul) astfel incat teritoriile de peste Prut (si un pic de peste Nistru) s-au trezit cu doi ambasadori rusi si niciunul american. Concurenta dintre acestia pentru castigarea simpatiei lui Putin este (deja) acerba. Aceasta este cheia progresului: libera concurenta. Castigatorul competitiei va fi numit ambasador al Poloniei in Israel sau al Bulgariei la Vatican. Traiasca pacea intre popoarele plenipotentiale, intru propasirea prosperitatii in lume. Lume, lume…

    P.S. Normal ar fi ca pe postul ramas vacant la Chisinau, americanii sa-l numeasca ambasador pe omul nostru de la Washington, aka conul Dorin, care cunoaste politica duium ca pe ape (vezi cerocratia, insist) dar si etnografie si folclor (aria Tisa-Nistru), plus ca numirea i s-ar cuveni ca compensatie morala la cat a suferit launtric de frustrare cand cu numirea consului Ioan T. Morar la Marsilia. Dar, in sfarsit, totul e bine cand se termina cu bine.

  8. Dl.Goe said

    Draga aspirantule (or aspiranto) nu, nu te-am uitat si in orisice comentariu pe care-l pro-pun pe (b)Arca ma gandesc intai si intai la tine si la folosul pe care l-ai putea ex-trage din comentariul respectiv. Te rog sa fii vigilent(å) si sa descoperi sfatul care ti se cuvine, in oricare dintre textele pe care le postez. Daca nu gasesti nimic intereseant… inseamna cå… asta e, in sensul ca nu e, imi fac mea culpa si te rog sa te mai sfatuiesti si singur, pana vin eu cu recomandarea potrivita. Uite una:

    Germania va introduce o lege prin care femeile vor fi obligate sa dezvaluie sotilor sau partenerilor care contesta paternitatea numele tatalui biologic al unui copil nascut dintr-o relatie extraconjugala, astfel incat acestia sa poata cere despagubiri pentru intretinerea sa, a anuntat luni ministrul Justitiei, citat de AFP. Un proiect de lege in acest sens a fost adoptat miercuri in consiliul de ministri, inainte de a fi trimis Parlamentului, potrivit ministrului Heiko Mass. In virtutea acestui text, un barbat care contesta paternitatea va putea sa isi constranga partenera sa dezvaluie numele amantului sau amantilor frecventati in momentul conceperii unui copil, pentru a se putea stabili tatal biologic al copilului. „Vrem sa asiguram mai multe drepturi si mijloace legale „tatilor falsi'”, a explicat ministrul. „Mama nu poate pastra tacerea decat daca are motive foarte serioase in a nu identifica tatal biologic”. Sotii inselati vor putea, potrivit proiectului, sa ceara rambursarea banilor cheltuiti pentru intretinerea unui copil de la tatal biologic, pe o perioada de pana la doi ani. Ministrul nu a precizat deocamdata ce sanctiuni sunt prevazute pentru femeile care refuza sa dezvaluie tatal biologic al copilului„.

    * * *

    Tot e bine ca nu sunt prevazute sanctiuni. Este prin urmare o lege facultativa, la latitudinea partilor, nu ca legea gravitatiei. Legea gravitatiei este similara cu legea gravidiei la femeile care au ramas grele din cauza atractiei exercitate de alte planete. Sa speram macar cå legea germana nu se va aplica retroactiv. Nici n-ar fi drept pentru sarmanii buni de plata care n-au stiut de la bun inceput in ce se baga. Fara condom. No comments.

    • Radu Humor said

      Te-ai tâmpit cu totul ?!
      Sau vrei să te pui bine cu Neamţu lor şi Ţiganul nostru ?!😉
      Cum să dea ăia asemenea lege fără să-l consulte pe Omul nostru ?
      Că ar avea ce adăuga la lege ( de „decreţei” ai auzit, sau eşti ?! ….)

  9. Dl.Goe said

    Urâtzenia påmântului (macar) este cumimnte. Unde o pui, acolo sade. Chestia asta cu „marca banu la Brâncusi” (apud CTP) e monumentala in sine, un subiect literar cu specific mioritic foarte suculent. Cum le-a dat autoritatilor pân cap sa negocieze suma cu vânzatorii lui Brancusi, si sa faca-cheta ca s-o achite, (urâtzenia påmåntului, obiceiurile påmântului) e o intreaga poezie, balada in toata regula, ca Miorita si Mesterul Manole ori Toma Alimos. Mare pacat ca daravela asta n-a picat mai devrene, in epoca de maxima inflorire a blogurilor huvachiene, ca sa fi vazut distractie, comentarii, dezbateri, divertisment, nu ca acuma mucles, in marea epuizatilor libertatii de exprimare. Amin. Ma intreb (exclusiv retoric fireste) daca domnul Neamtzu Tziganu din Germania, un protector al artelor si artistilor, o fi donat si acum vreo suma modica (echivalentul a 100 de marci), sau o fi decis ca de data asta e mai bine sa sufle-n iaurt.🙂

    La mare concurenta, ca subiecte fierbinti, ar fi fost discursurile cvasi-simultane despre „Prostia Umana”, una a ambasadorului rectorilor din voievodatul de la Cluj si alta a marelui decan in materie (Pettit) al academiei diplomatice din gubernia Kisineviana. Nu puteau si ele „topicele astea”, sa pice, in populatia virtuala, acum 3-4 ani? Sa fi vazut distractie. Bine macar ca poate fiecare sa (se) mai râdå in sinea sa in baza articolelor din media oficiala,scrise si acelea fara aplomb chit ca contracost pro-prost(i).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: