(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

1 Aprilie, ambiguu, perpetuu, ubicuu…

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2016

Draga aspirantule, teama mi-e ca tema de azi (deh 1 Aprilie) te-ar putea vârî in mare incurcaturå, de te vei lasa ispitit s-o a-bordezi, brodand literaturå românå pe marginea ei, cu gandul la premiul cel Nobel. Ramane la latitudinea ta daca vei plonja in ea sau o vei ocoli pe departe. Ingaduie-mi sa-ti faca o scurta introducere in temå, pornind de la concluzia intestinalå cu care s-a finalizat precedentul sfat acordat tie pe gratis, si anume cå „s-a intors lumea cu curul in sus„. (Se cam stie ca daca te scoli cu curul in sus nu-i a buna si-ti merge rau toata ziua curului in sus, alternativa fiind, desigur, sa te scoli invers). Poate ai bagat de seama cå, destul de recent, la unele meciuri de fotbal (Scuzati, d-voastra vizionati fotbal?), unii portari  apar imbracati in roz-bombon, mov, magenta sau chiar cicla-men (fundasii inca nu), iar reactia spectatorilor este ca si inexistenta. Majoritatea se (pre)fac ca nu baga de seama stridenta, iar minoritatea nici nu baga… ca si cum portarul cu pricina s-a imbracat asa degeaba. E-he-hei, ia sa fi aparut un portar imbrcat asa acum douzeci de ani, sa fi vazut haiul de pe lume in tribune si la galerie. Se ducea naiba meciul de fotbal. Acuma, nu, omenirea a devenit mai toleranta, mai corecta politic si coloristic. Accepta „roz” si nu pronunta  „negru”. Desigur ca nu s-a ajuns inca la perfectiune. Loc ar fi. As propune (de ex) ca hipoacuzicii sa fie indreptatiti sa plateasca pret redus pe biletele de intrare la concerte, iar surzii sa aiba intrarea libera. Asa ar fi corect (politic). Orbii ar putea plati pret redus la filme si ar putea intra gratis la filmele mute. Ma rog, poate ca te-am lasat un pic nedumerit cu aceasta tentativa de introducere, care vizeza niste trenduri ale co-rect-itudinii in acest debut de mileniu. Ce vreau sa-ti spun este ca ar trebui sa fii foarte atent la ce si cum alegi din mode pentru a le reflecta in nemuritoarea-ti capodopera prin care aspiri la candidatura Nobel-iara. Este (relativ) usor sa atragi atentia publicului si sa castigi po-pularitate la public, abordand teme la moda in acord cu perceptia momentului, dar, a-mice, nu uita ca literatura de an-ver-gura mare este cea ancorata in universal si universalitate. Ce e val ca valul trece, dupa cum bine a zis Fyodor Dostoevsky in poemul sau in proza Crima si Pedeapsa. Axeaza-te pe universal… Mda, stiu, sfatul acesta este un moft, fiind prea vag… Vagul vecin cu vidul. Dar pentru a-i da (cat de cat) consistenta iti propun o intrebare ca punct de plecare pe drumul de la vag si abstract catre substantial si concrtet. Iata intrebarea: Are Dumnezeu o iubita (sau un iubit)? Tu ce crezi? Poate ca intrebarea ti se pare falsa, lipsita de sens, blasfematoare, defaimatoare, ereticå sau mai stiu eu cum. Dupa ce te (mai „cal-mezi”) incearca sa introduci in ecuatie ideea ca „Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa”. Fiind „asemanarea” o relatie tranzitiva si reflexiva inseamna ca daca omul este dupa chipul si asemanarea Domnului Dumnezeu atunci este valabil si invers, si anume ca Domnul Dumnezeu, este dupa chipul si asemnarea Omului. Nu te nelinisti, nu te precipita, este doar un mic exercitiu de logica. Oricum tot ceea ce omul poseda (i) se trage (prin mostenire) di-rect de la Dumnezeu, iar lui Dumnezeu, in acord cu reflexiva relatie de asemanare, nimic din ceea ce-i omenesc nu-i este strain. Acuma trebuie remarcat (si asta este in mod categoric o nota de universalitate) ca omul este incarcat de erotism si sexualitate si ca aceste aspecte dau in mod peren o pondere importanta personalitatii si fiintei lui. Asta si frica de moarte. Fiinte care se tem de nefiinta (… nefiinte). Asta avem cu totii in comun, cå ne giugiulim si cå ne cåcåm pe noi de frica mortii, sub al carei giulgiu nu mai avem cum sa ne giugiulim, de unde si spaima respectiva.

Asadar aceasta-i intrebarea: Dumnezeu are (si El) o iubita? Sau un iubit?  Sau nu? Lasa-ti personajele care-ti populeaza romanele sa raspunda acestei intrebari. Trateaza lucrurile pe cazuri. Lasa-i sa raspunda, care da, care nu… Tu fi evaziv, fi ambiguu, nu zice nici da nici nu, dar, ca povestitor, ingaduie-ti luxul impartialitatii si ubicuitatii si comenteaza pe cazuri ce semnificatii si/sau urmari ar putea decurge din Da, din Nu, din si Da si Nu din nici Da nici Nu… Daca are, daca n-are… Iar atunci cand te duci sa-ti lansezi cartea la vreo sindrofie in vreo librarie nu ezita sa te imbraci fistichiu în culori DEO-cheate. In acord cu trendul vremurilor majoritatea ce-Lor prezenti se vor (pre)face ca nu baga de seama stridenta, iar minoritatea nici nu va baga dar… va observa… Ceea ce nu are cum sa-ti strice. La imagine. Ba chiar din contra.

29 Răspunsuri to “1 Aprilie, ambiguu, perpetuu, ubicuu…”

  1. Dl.Goe said

    Am fi fost verificati (mereu suntem) la stare (nu, nu la starea civila, ci la adancimea naufragiului) si ni s-au pus diagnostice de catre persoana invizibila pe care o vedem si nu e. Acuma daca nu e si nu e dar daca totusi o vedem (semi-mutå) ce sa insemne? Ca avem vedenii? Sau ca persoana e somnambula si nu stie pe unde umbla? Ce sa fie oare? Ce sa fie, ce sa fie? Oameni in toata firea si nu intelegem ce e! Iaca ce e: persoana in chestie e amorezata. Inca. Si rusinoasaaaaaa… Mie-mi spui? Declara ca evita… locul stinsului amor… (nu te duci niciodata in locurile in care ai fost fericit(ååå)) dar declama ca-i stie starea. De unde i-o stie? Ei, cum de unde? Pai e foarte simplu? Din dorinta. Martorilor (per-plecsi) pe care-i forteaza sa-i asculte spovedaniile-i bizare, le sugereaza ca stiinta starilor i-ar veni din anticipare retrospectiv-optativa, (si poate chiar olfactiva, de la amusinare)… Cu siguranta ca dupa volatilizarea-i produsa prin sublimare, „la care a fost impinsa prin cinism”, lucrurile nu aveau cum altcumva sa se intample decat asa cum le va fi anticipat d-ei taman la moment, la apropont, in momentul critic al oficialei despartiri (despartirea nu era departe si putea pofti pe acolo ca sa i se implineasca ce-i mai lipsea)…. Asadar de aceea stie dansa, din cauza ca are abilitatea anticiparii. Asa (nume) ar fi poftit d-ei sa se intample lucrurile (dupa dansa potopul), apoi musai asa trebuie sa se fi intamplat. N-are de ce sa mai (si) dea prin zona sa constate. Caci dansa cand promite ceva se tine de promisiune pana-n panzele albe, unde si-a intarcat dracul copiii. La dansa vorba-i vorbå si cand zice o vorbå, vorbå ramane. In vânt, pe cuvånt, c-o naframa-n vârf de… cap… Acuma de… si dansa-i intr-o stare noua, o postura noua…. care o ilumineaza (etaland-o) dar care o si transforma. Postura o arata (mai exact) cum e? sau ii este context si imprejurare a devenirii? Cugeta si tu aspirantule la trebusoara asta dar numai on topic, in conjunctie cu tema propusa. Din punctul nostru de vedede este pura etalare caci de devenit nu mai are ce deveni. Un exemplar oarecare, in lungul sir al personajelor epuizate pe Arca lui Goe… prin Arca lui Goe sau pe cont propriu, nici ca mai conteaza. Ceea ce conteaza este literatura (care respira si traieste prin personajele sale, care vetuste, care desuete, care cucuete). (b)Arca sa fie cå capre se aduna.

  2. dl.Goe said

    Aspirantule sa nu te iei (niciodata) dupa cei care considera ca sportul este doar joc sau joaca, nimic serios, nimic important sau relevant. Nu conta pe cei care nu inteleg fotbalul si relatia lui speciala, subtila, sublima cu natia (natiile), cu istoria, cu starea lumii si a vremurilor, nu te baza (deloc) pe ce zic cei care n-au nicio apasare in fata dramelor din sport, nicio amåreala in fata tragi-comediilor de pe arenle sportive si niciun extaz, nicio bucurie, nicio emotie, fata cu specatcolul intrecerilor sportive… Privind un meci de fotbal, avandu-i ca „eroi” pe reprezentantii unei tari oraecare, poti intelege o multime de lucruri despre natia respectiva si despre toti ceilalti componenti ai acesteia (reprezentati aci printr-un 11), la un loc dar si individual. Un meci precum Romania – Albania spune totul, prin el, si, prin adancimea clipei sale de gratie poti afla lucruri interesante si despre insii care nu practica nici fot-balul si nici microbismul, in tara cu pricina, bunoara poti afla cate ceva chiar si despre Andrei Plesu (un firoscos local). Cand privesti felul in care joaca tenis (?!) Simpna Halep (o mioritza dobrogeana cu brâu de melana), ai brusc revelatia asupra adancimii unor relatii care oglindesc natia noastra multi milenara in vremuri. Constati brusc (n-ai avea cum altfel) ca indolenta, blazarea, durerea-n cur, resemnarea precipitata, auto-suficienta, absenta din locul in care te afli si multe altele din aceasta gama, s-au nascut in Romania. Succesul la (astfel de) romani inseamna doar sa gasesti altii si mai prosti, precum Simona a noastra pe Madison Keys. Rar se poate vedea o mai adanca proba de tenis de proasta calitate precum cel etalat in meciul Halep-Keys. Inversul tuturor acestor nenorociri s-a putut vedea in meciul dintre Agnieszka Radwanska si admirabila Dominika Cibulkova. Desi n-am o simpatie anume pentru Radwanska (si a sa lovitura de pe „ciuciu”), trebie sa spun ca imi scot bereta in fata felului in care a jucat (si a pierdut) meciul cu „butoiasul atomic” numita Dominika. Aia da atitudine, concentrare, prezenta. Sa vezi acuma nenorocenii in sferturi. Sper aspirantule ca vezi tenis si ca mai si intelegi simbolismul complex al relatiei dintre competitia sportiva si viata (asa in general). Caci da, viata e sursa, inclusiv pentru fictiunile produse de alde tine si altii ca tine, care aspira (visand cu ochi intredeschisi) la premiul Nobel pentru literatura. Ce sa(-ti) zic? Bafta. Si adancime in observatii.

    • dl.Goe said

      P.S. Nu esti singurul care are liber la visare… Recent li s-a dat drumul la visuri lui Andy si Roger, care mustesc de speranta (secreta) ca auma da, se poate… caci în sfrsit deschisa-i calea… Dar, cand doi se cearta… cine castiga? Norocul tau mai aspirantule, ca esti unic (pe felie) si nu-ti imparti visurile cu nimeni. Aferim.

    • dl.Goe said

      A dracului fatalitate moncher (mai draga aspirantule), astazi Simonica noastra (Halepul acela mioritic din constanta tragerii), desi a luptat ca un leu (si cinspe bani), ca sa-si apere micutii sai pui de tigru (dungati cu vergi si uscate), n-a reusit sa gaseasca una si mai proasta decat ea, in tenis, si a capotat cu succes, ducand astfel gloria sportului romanesc cu o treapa si mai (pre)sus. A trecut iata de optimi si in Wimbledonul de anul acesta (nu ca anul trecut cand fatalitatea fu inca si mai terifianta). Na, acuma. E inca tanara, doar 24 de roze a prins in buchetul vietii, 25 implineste tocmai la Sf.Andrei-Asteapta, patronul Romaniei mari. Are timpul in fata. Razbatea ea pana la urma. Acum de! Fata de la tara (tara noastra) venita la oras cu pretentii. Nu stie sa serveasca… Dar ce e dansa? Servitoare? Noooo… Dansa nu razbate din servitutzi… Rabdare sa aiba si a naibi fatalitate o s-o aduca candva, din intamplare, in situatia de a se intalni o secventa favorabila, presarata exclusiv cu proaste mai proaste decat ea insasi si si mai fataliste, si atunci sa vedeti ca fata (batrana) poate castiga chiar si un turneu de mare slam. Pam-pam. Pana atunci mai va. Daca n-o calca din greseala pe o minge facand entorsa tocmai cand o fi sa dea cu palma-n rahat ca sa faca stropi. Roiuri de stropi. Aplauze ne-pre-lungite. Zdî…

      • d'Artagnan said

        Sunteți ”haterii” la care se referă CTPul ?!?

        • dl.Goe said

          Dar ce-am zis?

        • dl.Goe said

          Impresia noastra este ca CTP-ul si altii ca CTP-ul care scriu pân gazete tenis, se uita la alte meciuri sau cu alti ochi. Orbeti sau or fi beti… Alta explicatie nu exista….Meciul Halep – Keys a fost o nenorocenie de competitie in care s-a facut intrecere cine greseste mai mult, cine serveste mai prost, cine e mai neatent, mai neglijent si mai complexat. Ca unii care au belit ochii degeaba la partida ca pana la urma sa gaseasca „valentele pozitive ale intalnirii” si sa le dea pe goarna, ii vad pe „realisti” ca fiind „hateri”, este o mica tentativa autojustificativa, Sa fim seriosi tovarasi.

          CTP-ul a ajuns un tzap batran si libidinos care s-a auto-propus ca balsam pe buba numita Halep.

  3. dl.Goe said

    Aspirantule nu uita nicio clipa ca Universul nu este un sistem static ci al naibi de dinamic. Cand sa zici ca te-ai prins cum functioneaza (si ca ai inteles mai bine decat Einstein cum gandeste Dumnezeu), cum acesta si face pac la Rasboiu si se dilata schimband radical contextu’. Dupa cum a jucat cu Radwanska ai fi zis ca Dominika Cibulkova o sa rupa norii si ca-i va face clipe grele grelei lidere a tenis-man-elor (Serana)… si cand colo, ce sa vezi? Butoiasul atomic si-a terminat bateriile chiar dupa victoria din contra polonezei. Toate bateriile: cea cu energie fizica, psihica, cu ambitie, cu incredere, pierzand lametabil (a la Simona Halep) meciul cu cvasi-pseudo-nima Elena Vesnina. Se pare ca se pregateste terenul pentru reeditarea fialei de la Australian Open. Daca nu cumva surorile Cupcea vor dansa o splendoare in iarba… Asa ca intre mumii vii pe care n-are domnule cine sa le pensioneze. N-are cine!

  4. d'Artagnan said

    Federer…. imi place bătrânelul cum luptă pentru visul lui…

  5. Radu Humor said

    Goe, nu te lăsa copleşit de lipsa planturoasei, devenită damă de companie a unora de pe care curg mu(ş)chii, ca grăsimile de pe ea !
    După ce a rupt patul lui Abălaru, apoi, pe al tău, acum rupe masa şi gura altora pe unde s-a pricopsit ca o căţea în călduri !
    E şi vina voastră, a ta şi a lui Abălaru, că de dragul unor pupincurisme în care nimeni n-o întrece, aţi preferat să vă împuţiţi blogul cu miesmele ei !
    P.S.
    Apreciez duplicitatea lui DArt,i care nici nu te lasă să mori, dar nici să trăieşti, cu cine ai vrea tu Părerea mea e să-i ceri scuze lui Abălaru şi să beţi până cădeţi sub masă, de bucurie că aţi fost înşelaţi de aceeaşi rubensiană făptură, crezând, fiecare din voi, că tona de grăsime ascunde vreun boţ de aur, pe care l-aţi putea valorifica în vreun fel !
    Culoarea se potrivea, dar în rest, putoarea a devenit insuportabilă, aşa că ceva ce trebuia să nu înceapă, s-a terminat în văzul lumii oripilate de ceea ce a observat :
    Nu vă pricepeţi la femei, dar în rest sunteţi prea talentaţi să fiţi daţi uitării, odată cu cea care v-a provocat imensele deziluzii !😳
    Capul sus, pulelor ce sunteţi !

    • Dl.Goe said

      Domnu Humor, la cine va referiti? La doamna Steliana Ionescu sau la doamna Carmen-Maria Mecu? Ca nu se intelege prea clar. D-voastra pe care o iubiti mai mult?

      Incapatanrea cu care va promovati realitatea interioara (vai atat de paralela cu realitatea) va dovedeste a fi un catâr. Adica un magar, steril, inobilat de o gloaba binevoitoare. Nu e de mirare ca va cautati trecutul cu atata cerbicie.

  6. Radu Humor said

    De cît să mori de urât ( ce eşti😆 ), sau de singurătate , mai bine de ciudă ( ştiu că nu-ţi plac bancurile cu ..voi😉 ) :
    „Un medic chinez nu-si putea gasi de munca in SUA, asa ca a deschis o clinica privata.
    La intrare a fisat un banner pe care scria: „Tratamentul costa 20 de dolari, in caz ca boala nu va trece, va vom returna 100 de dolari.”
    Un evreu, considerand o buna ocazie de a face rost de 100 de dolari, intra in clinica.
    Evreul: „Mi-am pierdut gustul.”
    Chinezul: „Sora, adu medicamentul din cutia nr. 22 si picurati-i pacientului in gura 3 picaturi.”
    Evreul: „Ptiu, este benzina!”
    Chinezul: „Felicitari, v-ati recapatat gustul, va costa 20 de dolari.”
    Plateste iritat evreul si pleaca clocind o razbunare…Vine inapoi a doua zi.
    Evreul: „Mi-a disparut memoria, nu-mi mai amintesc nimic.”
    Chinezul: „Sora, adu medicamentul din cutia nr. 22 si picurati-i pacientului in gura 3 picaturi.”
    Evreul, enervat: „Nuuu, ca acolo este benzina…mi-ati dat si ieri.”
    Chinezul: „Felicitari, v-ati recapatat memoria, va costa 20 de dolari.”
    Evreul, gata sa plezneasca de nervi, plateste cei 20 de dolari, dar se intoarce a treia zi pentru a recupera banii.
    Evreul: „Am o vedere foarte proasta, aproape ca nu pot sa vad nimic.”
    Chinezul: „Din pacate nu am nimic pentru tratarea acestei boli. Poftiti cei o suta de dolari.”
    Evreul, fericit, ia bacnota, dar…cand se uita vede ca-i de 20 de dolari…
    Evreul: „Dar…nu sunt decat 20 de dolari!”
    Chinezul: „Felicitari, v-ati recapatat vederea, va costa 20 de dolari.”
    ​​

    • Dl.Goe said

      Fecior esti induiosator. Te-as ruga totusi sa fii atat de bun si cânti la alta masa, ca n-am schimbat. Se vede treaba ca ai bunghit un loc vacant de „fata-n casa” si vrei sa te auto-propui (pe tine te), cå tu asta ti-ai dorit dintotdeauna, din sufletzel, sa joci si tu, in tihna, rolul d-nei Stely (sufletu-ti pereche), pretutindeni pe unde d-ei a reusit sa-ti ia caimacul (si a reusit din cauza unei usoare asimetrii de structura, infinitezimal mica, intr-un locsor pe care nu pot sa ti-l indic, ca sa nu te rusinez). Haide, fa o mica-mare scremere din ganglionul nervos si forteaza-ti un mic moment de luciditate ca sa realizezi ca n-ai de ce sa insisti. Nu te potrivesti aci, in context, mai bine decat cea al carei loc il jinduiesti. Ar fi de preferat sa ajungi singur la concluzia ca tacerea este de aur… Ca un vitel. La Arca Noua. Nu fi chiar si de data asta cel mai prost din galaxie. Da?

      • Radu Humor said

        „Vorbind despre puterea de transfigurare a iubirii, părintele Florin Codrea a recurs la o parabolă greu de uitat. O fetiță – a povestit părintele, urmărit cu atenție de întreaga asistență – se juca odată cu o păpușă ieftină, de cârpe. Oprindu-se lângă ea, un matur i-a spus nemilos: „Vai, dar ce urâtă e păpușa ta!” Fetița a rămas, câteva clipe, fără replică. Apoi a strâns în brațe păpușa, a sărutat-o și a mângâiat-o și i-a arătat-o maturului: „Uite, acum e frumoasă!”. Eu știam dintotdeauna că iubirea îi face pe oameni frumoși, și pe cei care iubesc, și pe cei care sunt iubiți, dar, prin parabola preotului, ideea a devenit dintr-o dată vizibilă și memorabilă.”
        Băi, nenorocitule !
        Nici măcar citind asemenea pilde, nu poţi să înţelegi care este cauza nesfârşitei tristeţi în care-ţi trăieşti ( vorba vine, că tu mori cu fiecare suflare în poualele celor care se îndură să-ţi arunce câţiva firfirici😉 ) căcatul tău de viaţă ! Nu ştiu cât de urât eşti şi trupeşte, dar se poate uşor bănui, observând că nu se leagă de tine nici măcar cele mai jalnice şi triste figuri, precum Grebu, sau supra centenara (în kile😉 )ce şi-a mutat hoitul, împuţind şi mai mult atmosfera, deja încărcată a unui han mărginaş, unde-şi beau drumeţii banii, să câştige gol(og)anii !
        P.S.
        Trimite-mi o poză recentă de-a ra, că vreau să sperii cu ea un motănel, ce refuză să bea lăptic, dar se suge sub buric ! Exact ca tine ….😆
        Scârbos libidinos ce eşti !😉
        Mai fă şi paşi, că de atâta labă vezi ce-ai păţit ! 😛

        • Radu Humor said


          Sunt sigur că printre cei 940 de nefericiţi ( din cele 8.494.578 de audiovizualizări ale excepţionalului filmuşeţ) cărora nu le-a plăct melodia te numeri şi tu !
          Şi asta spune totul despre căcatul care eşti şi mizeria în care trăieşti !
          Mori, odată cu blogul, nefericitule şi nu rămâne în urma ta decât miasma de hrubă şi regretul că mi-am murdărit pantofii cu balele tale scârboase !
          Siktir !:mrgreen:
          Avec plaisir !😆

          • Dl.Goe said

            He-he-he, domnu (cu) Humori, iar ai dat in fiert si te-ai re-varsat, pe tine te. Tot incercand sa-i ghicesti pe altii (despre ce si cum) reusesti (mereu) sa-ti etalezi faptura in toata splendoarea ei, dar vai, in raspar total cu contextul. Cu orice context. Si in orisice tablou tu vezi numai chipul tau de neuitat.

            P.S. Domnu Radu ramai, ca creatura, induiosator. Usor de provocat la datul in petic. La fel de valabil ramane si faptul ca esti inadecvat (si) aci, ca pretutindeni, fumat, ca curiozitate a naturii, si, prin urmare inutil. Nici ca troll nu mai poti produce vreun minim (d)efect, nicaieri. Ca cititor fidel, care nu rateaza nicio recomandare de lectura (bravo, ai citit textul lui Alex Stefanescu), esti o risipire inca si mai mare, caci, desi neispravit, esti, ca ins, incheiat, inchis in carapacea prejudecatilor si concluziilor finale, fixe, care-ti compun faptura. „Citesti” degeaba. Stai pe aci (un obiect uitat de altii la plecare) degeaba. „Comentezi” degeaba. Dar de. Din asta „traiesti”. Degeaba. Degeaba mosule. E-n zadar. Nu-ti mai da aere de existent. Nu-ti mai baga in capåt ca daca-ti joci cu convingere rolul de momâie vorbitoare ai mai putea pacali pe cineva. Si nu-ti mai face speranta c-ai putea sa-ti joci iluzia exitentiala ca personaj pe Arca lui Goe, ca n-ai cum bai amå-râtule, cåzåturå nefericitå, care implorå milå si cerseste firimituri. Ti-am spus sa canti la alta masa, ca n-am mårunt? Docilule vad ca ai refuzat sfatul preferand sa urmezi cu sfintenie indicatiile regizorale. Acuma, ametitule, fa o pirueta, si mars la culcare.

  7. dl.Goe said

    Dragul „meu” aspirant (…), azi ar fi (fost) timpul pentru o noua povatza acordata tie intru accedere ascetica spre ideal. N-am azi nicio povatza pentru tine, fiindu-må in stare de gol. Am insa un citat din care poti incerca sa-ti confectionezi singur un sfat pe potriva ta, ajutat de musiu Alex. Stefanes-cu-cu:

    „Mă bucur că poporul din care fac parte este, în marea lui majoritate, de confesiune ortodoxă. Mă recunosc în morala acestei religii, bună, generoasă și îngăduitoare. În ultima vreme diverse împrejurări m-au făcut să cred că biserica ortodoxă începe din nou să aibă slujitori pe măsură. Am fost, de exemplu, la Putna și l-am cunoscut acolo pe arhimandritul căruia Ștefan cel Mare, la îndemnul lui Eminescu, i-a lăsat „toată grija schitului”. Se numește Melchisedec Velnic, iar mânăstirea pe care o conduce nu este numai o mânăstire, ci un centru cultural important (călugării au aproape toți studii superioare, își iubesc țara cu sinceritate și înțeleg sensul vieții mai bine decât mulți specialiști în vorbit de la București).

    L-am cunoscut și pe însuși patriarhul României, Daniel, când mi-a înmânat (nu numai mie, ci și altor scriitori, artiști și ziariști) o medalie. I-am spus atunci, răsfățându-mă: „Nu merit această distincție, sunt păcătos!”. Iar Prea Fericitul Părinte mi-a șoptit pe un ton confesiv, cu un umor binevoitor, care m-a surprins: „N-aveți nicio grijă, eu sunt și mai păcătos!” Credeam că numai în visurile mele există un asemenea patriarh. (n.b. Ce?)

    Mă bucur că se construiește Catedrala Neamului. O merităm. Noi, românii am suferit mult de-a lungul sutelor de ani, înghesuindu- ne umili în spațiile mici ale unor biserici de lemn, ușor de incendiat de invadatori. Culmea este că și azi unii pretind că lemnul și spațiile mici ne sunt destinate. Eu cred, dimpotrivă, că avem dreptul la solemnitate și măreție.”

    Sunt sigur, dragul „meu” aspirant, c-ai putea fi capabil a fi in stare sa-ti extragi nu unul, ci macar 4-5 sfaturi bune din indrugarile evlavioase ale enoriasului ortodox, sensibil, gingas si rafinat, Alex. Stefanescu. Daca inspiratia va fi cu tine. Ca element ajutator ti-as sugera sa revezi topicul acestei zile de 1 Aprilie (de mai pre/sus) si sa incerci sa plasezi in con-text zisele on topic ale criticului literar. Mai multe nu voi sa-ti mai zic. Azi. Si maine va fi tot azi. „Abia poimaine o sa pot fi ceea ce azi nu voi putea fi niciodata”.🙂

    • dl.Goe said

      Si mai multe povetze se pot des-prinde din sectiunea de comentarii din sub-solul articolului, unde o sama de enoriasi anonimi isi dau cu parerea deste zisele „maestrului”. Tot ACI, intr-o minunata unitate in diversitate.

  8. Dl.Goe said

    In atentia aspirantului inspirit, neexpirat: Divortzurile pe cale amiabila denota non-sens. Dezvolta!

  9. Maria said

    Maria

  10. Dl.Goe said

    Cu multi ani de zile (si nopti) in urmå (urma care scapa turma) trupul putin (si) imputinat al lui Radu Beligan (un tzâr, o prigorie) a fost îmbålsåmat in scopul de a fi plimbat, ca mumie, pe scene teatrale, cu ajutorul unor sfori subtiri de borangic, intru mimarea artistica a actului actoriei, in piese cu mai multe acte si tablouri. Ventilogi profesionisti si marionetisti talentati au asigurat, cu largul concurs al publicului, succesul acestei operatiuni monstru. In mod normal, astazi, mumia lui Radu Beligan ar trebui impåiatå, astfel incat spectacolul sa poata continua nestingherit, cu casele inchise. Cu siguranta cå publicul ar rupe teatrul pentru a viziona o piesa ionesciana (de Alfred Jarry) in care (de ex) Medeea Marinescu face, in mod simbolic, sex cu moastele maestrului, plasat strategic in rolul Ubu Roi… Sufleor fiind (tot de ex) Emil Bota. Din primul rand al salii, de pe locuri special rezervate, intr-un extaz vecin cu delirul, ar aplauda furtunos domnii Ceausescu, Iliescu, Nastase si Ponta (ei insisi putin mumificati), printre multi alti zombies (oameni si paiatze) nelipsiti din salile de teatru. Ca figuranti… lume, popor, derbedei, târgoveti…

    Aspirantule nu rata momentul! Ridica piatra. Poate fi folosita in pavajul drumului care duce la Stockholm.

    P.S. Cum a ramas cu Catedrala neamului? Dar cu moscheea musulmana planuita in buricul Bucurestiului? Pare-se ca nici Alah nu prefera lemnul si spatiile mici din Mehadia. Ci viceversa. Tot mai bine la Bucale decat la Pamukkale.

    P.P.S. Rica Venturiano, strecurat (si) in genericul telecinematecii (de odinioara), ii face iarasi, Zitzii, o curte teribila, fiind din nou, tanar si ferice. Drum bun d-le Venturiano… Oriunde va veti duce.

  11. Dl.Goe said

    Probabil ca ceva, cumva, pe undeva, este fundamental gresit… in intreprindere, daca e sa ne luam dupa noduri si semne. Cu mici si nesemnificative (pseudo)exceptii, adica ca in (cvasi)totalitate, blogurile (cu onoare) mentionate in diferite sectiuni ale blog-roll-ului Arcei lui Goe au devenit bloguri moarte. Unele moarte in papusoi, altele intrate (sine-die) care in adormire, care in faliment, care in asteptare, care in bolborosiri, care inchise, care abandonate, care privatizate, care ramase fara muritorii lor proprietari. Intamplare? Coincodenta? Pre-destinare? Cu asemenea anturaj pagubos nu e de mirare ca se insinueaza (tendentios?) si pe (b)Arca lehamitea, amânarea, plictisul, blazarea etc. Nu, nu draga aspirantule, nu incerc sa dau vina pe ceilalti (infernul?) sugerand ca stingerea lor mai lenta sau mai brusca ar fi avut darul sa dea tonul sau sa induca apatia absoluta (si) pe mareata Arca a lui Goe. Dimpotriva. Din contra as zice, intrucat e mai degraba invers, multi dintre cei fortati simbolic (operational) sa ne fie companioni, obisnuind sa ne imite in atitudine si in anvergura sentimentului manifestat in HUVACHIANA existenta… Ceea ce incerc, inchis in acest cerc (de fapt o spirala subtila) este sa-ti transmit ideea ca trebuie sa nu ignori semnele, nodurile si trendul general… Toate acestea (cu teama mentionate mai sus) sugereaza ca am derapat intr-o fallie de univers gresita, infundata, una fara de intoarcere si fara cale. Valea plangerii si a aducerii aminte. Intrucat intoarcerea (oricum) nu-i posibila (caci inapoi este intotdeauna o cale infundata, tot infundata) singura speranta (mica dar orisicat) este strapungerea, spre inainte… Nu te descuraja, nu te sufoca, nu spera si nu ai teama… Da-i-nainte stimabile… Contribuie dupa puterile tale la dilatarea spatiului in aceasta fundatura. mai devreme sau mai tarziu, acest spatiu inchis (ca o piele) va plesni, deschizandu-se catre alta falie, catre alta lume, catre alt univers (paralel). Cu putin noroc, acel nou univers va fi unul deschis. Nu inchis. Dåtåtor de sperante (si iluzii noi), caci numai si numai intr-un univers deschis, totul este posibil, inclusiv tu, Si premiul Nobel.

    P.S. Bine acuma o sa zici ca Iona a sperat degeaba, ori ca Estragon şi Vladimir l-au asteptat in zadar pe Godot, si ca asteptarea Potopului pe Arca lui Goe prea aduce cu aceste tragedii, ceea ce inevitabil va (con)duce catre un deznodamant ingrozitor (de similar). In plus, ca o cobe poti pomeni (in gand) despre faptul ca nici Marin Sorescu si nici Samuel Beckett n-au calatorit niciodata la Stockholm. Iaca niste bieti precursori… care se vor regasi simbolic in tine insuti atunci cand acumularile cantitative (la care au contribuit din plin si ei) vor aduce saltul calitativ, taman in vremea ta de glorie ce va sa vie. Crede si nu cerceta. Dupa cum a zis si nemuritorul… Gambetta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: