(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

1 Aprilie retroactiv

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2016

BasescuInDungi

Intrucat este la mare moda lepadarea de lepra Basescu😦 iar noi am tinut si tinem la mode, (moda retro) n-am putea pentru care sa nu fim in ton cu moda, in pas cu vremurile, mai ales ca nu este nevoie sa facem vreun efort de redactare a actului de lepadare, acesta fiind gata facut, deoarece noi ne-am lepadat deja de lepra Basescu inca din 2011, fiind asadar un precursor, obscur (ce-i drept), al acestei mode ajunsa azi de mare actualitate, spre deliciul publicului larg, din tara si din strainatate. Asadar iata AICI, ancora catre textul (pr)in care noi ne-am dezis categoric (in tot cazul mult mai categoric decat altii) håt demult, cam in acelasi timp si la mare concurenta cu domnul Sorin Iliesiu (un monument al apelurilor de alta data, azi apus).

batman-joker-animated-gif-1

24 Răspunsuri to “1 Aprilie retroactiv”

  1. Dl.Goe said

    Cu o ingrijorator de mare probabilitate, lectura textului de „1 Aprilie retroactiv”, chiar si dupa scufundarea in adinc, mergand pe fir, de-a lungul lantzului de ancora, nu-l va putea conduce pe bravul aspirant la identificarea, cu suficienta consistenta, a unor esente sau (macar) a unor detalii literare ajutatoare, care sa-i usureze si lui acolo cat de cat, demersul de a accede la ravnita nominalizare nobeliara. Daca te inspiri din politica nu poti scrie decat cel mult scenarii de telenovele, pentru care, cel putin in contextul actual, nu ai cum pretinde sa obtii premiul Nobel pentru literatura românå. Prin urmare s-ar cuveni sa nu-l lasam de izbeliste si, cu riscul de a fi sau de a parea off topic, sa-i facem si lui o recomandare utila, sa-i dam o povatza lucrativa, valida, peste care sa dea ca din intamplare daca, in pana de inspiratie fiind (dac-o fi) va da vreo raita pe Arca lui Goe (si) a nimanui ca sa se inspire din pustiu. Si slava Domnului astfel de povetze cu talc avem destule, berechet. Bunaoara acum s-ar preta revederea recomandarii cu numaru 4. pe Firul de aici Fii in relatii cordiale cu clasicii si clasicismul.. Asta pana una alta, inainte de a ne incorda noi lira pentru a da corp si sfatului al-XVI-lea de pe acelasi fir, sfat pe care (dintr-o regretabila neglijenta l-am lasat ne ilustrat la vremea respectiva): Nu fi pudic. Nu fi obscen… Vom exemplifica… cam in curand. Poate..

    • Dl.Goe said

      Dar sa revenim un pic la sfat: „Nu fi pudic. Nu fi obscen…”. Desigur ca acesta recomandare poate aparea (unora) foarte…. vagå (?!) in special atunci cand la receptie se afla oameni lipsiti de imaginatie si/sau de experienta erotica consistenta. Desigur ca un aspirant la consacrarea litearara (daca e veritabil) nu poate face parte din categoria oamenilor mentionati mai sus, n-are cum, dar se poate plasa, asa la misto, intr-o asemenea postura de cititor si interpret nedumerit, care citeste un enunt incercand sa fie neutru, neimplicat emotional, luand-o, cum s-ar zice, ad litteram. Daca mai amintim ca in genere enunturile negative care ne indeamne ce sau cum sa nu facem, referindu-se pe deasupra si la lucruri aparent opuse (nici asa, nici altminteri) au darul de a ne lasa pierduti in suspensie, undeva la mijloc, in tara nimanui, se poate spune ca sfatul nostru este unui pervers prin inutilitatea lui. Nici pudic, nici obscen. Dar cum anum sa fim? Echilinrati? Adica? Nicicum. Plati. Anosti. Plictisitori. In fine ce s-o mai lungim, indemnul nostru inseamna ca (daca ai aspiratii literare inalte) trebuie musai sa vorbesti despre sex, cu asupra de masura, sa dai erotismului ce este al erotismului si sa tratezi aspectele vietii amoroase substantial, cu anvergura ampla, adica in exces, din exact mijlocul problemei, dar fara sa dai de inteles sau sa lasi sa se vada c-ai fi obsedat sexual. Daca vrei sa ajungi la sufletul cititorului (si sau al cititoarei), al lectorului patimas devorator de literatura, fie el amator sau profesionist (critic literar, membru in jurii, etc) este imperativ necesar sa o faci prin intermediul sexului, al amorului carnal si al energiilor specifice acestuia, nu sa ignori subiectul precum alde Plesu, Tudoran, Abalaru, Liiceanu, Lis, Gh.Iova si altii, caci dupa cum spunea un vechi proverb latin: Futere, non-futere, laba necesarum est. ceea ce in traducerea libera a lui Woody Allen, sunå in genul „Sunt un amant asa de bun pentru ca nu neglijez deloc antrenamentul individual”. Presupun ca aspirantul valid stie despre ce vorbim noi aici si intelege ca ne referim (exclusiv) la masturbarea intelectuala, inerenta in contextul introducerii sexului in opera literara (poezie sau proza). Scenele cu incarcatura erotica descrise in operele literare presupun inevitabil o doza de masturbare intelectuala si din partea autorului cat si din partea cititorului avizat (in masura in care artistul reuseste sa-l stimuleze corespunzator pe acesta). Adevarata arta a scrierii si de-scrierii unei scene erotice consata, in postura de creator al acesteia, in a etala in egala masura implicare cat si detasare, fata de intamplarea povestita. Daca tot l-am mentionat pe dl. Allen (si insistam sa aflati de la dansul tot ce vreti sa stiti despre sex dar nu aveti curajul sa intrebati) ar fi cazul mai adaugam si alte repere bibliografice. Pentru incalzire ti-as recomanda romanul „11 Minute” (he-he) al d-lui Paulo Coelho. Dupa ce te-ai incalzit cat de cat (dar fara excese) s-ar cuveni sa acorzi atentie scenelor cu incarcatura erotica dintre un baiat minor si matusa Julia, propuse de catre laureatul Mario Vargas Llosa, ceea ce in final iti va ingadui sa abordezi cu o mai mare deschidere pasajul din Demonii lui Dostoievsky in care Nikolai Vsevolodovich Stavrogin ii destainuieste lui Stepan Trofimovich Verkhovensky cum o seduce si o violeaza pe fetita de 11 ani care apoi se sinucide… El descrie in detaliu profunda placere launtrica pe care o resimte atunci cand devine constient de sine insusi in situatii rusinoase, in particular in momentele in care comite lucruri interzise. Abia dupa ce vei reusi sa consumi emotia unor astflel de lecturi si sa te reapropii apoi cu detasare de continutul lor, vei putea descrie tu insuti, in cuvinte insufletitoare, scene (altminteri) banale pe care le-ai trait tu personal, brodand in jurul lor fascinatia erotica dupa care tânjeste cititororul (si cititoarele), lectorul patimas, devorator de literatura, fie el amator sau profesionist (critic literar, membru in jurii, etc).

      Esti un tanar celibatar, cu aspiratii intelectuale, captiv obligatiilor profesionale, absorbit de destinul distant si strain care te traieste. Ai o amanta, mai batarna decat tine, maritata, cu copii, care te viziteaza ritual(ic) in fiecare vineri dupa amiaza (cu exceptia zilelor in care sufera de „idispozitie” pasagera). Este dominanta si posesiva, dar mijloacele ei de a te extrage din destin si de a te supune (erotic) sunt desigur limitate, aflandu-se in postura celor care se consacra mai degraba dorintei de a avea decat efortului de a obtine. Esti (ne-fiind) intr-una dintre aceste dupa-amiezi de vineri, hartuit interior de intamplarile saptamanii, si de amintirea unei adolescente autiste de 16 ani, cu care ai avut, in preziua vizitei saptamanale a amantei tale, o intalnire bizara pentru recenzia romanului fantastic pe care starania fiinta l-a produs prin dictare, numindu-l „Crisalida de aer”. Incerci sa fi prezent cat de cat sau macar sa simulezi prezenta alaturi de cea careia ii datorezi faptul ca ai (si tu acolo ) o viata sexuala, regulata, minimala, dar orsicat (e important nu?), dar nu prea reusesti mare lucru, desi ea tocmai iti acorda cu multa indemnare o felatie la care altii nici nu viseaza. Gandul iti zboara aiurea, nalucindu-ti-se ca esti iarasi in prezenta adolescentei autiste si ca privirea iti aluneca fara scapare pe bluza ei alba prin care se contureaza clar sanii mici si rotunzi ai acesteia, moment in care, fara sine, ejaculezi violent, de doua ori la rand, si te crispezi infiorator, avand pentru o clipa convingerea ca ti-ai demascat gandurile si ca amata ta a putut vedea cu claritate unde erai cu mintea. Cauti febril o explicatie, o scapare, un pretext, in timp ce o vezi pe amata ta goala (ca prin vis) ducandu-se la baie, auzind cum isi clateste gura, cum scuipa in chiuveta, cum se spala pe dinti. Esti inca blocat mental, crispat, timorat, incurcat, cand ea se apropie si, sarutandu-te, te intreaba prefacandu-se sfioasa: Chiar asa de mult ti-a placut?

      Ei, cam asta inseamna in literatura „Nu fi pudic. Nu fi obscen…”… Ar trebui sa procedezi in consecinta cand mai compui opere literare… nu te sfiii sa te masturbezi intelectual in public (fata cu cititorii, de…). Publicul, cititorii, adora asta, iar autorii seriosi stiu sa profite. A incercat si Mircea Cartarescu (al nostru) acest gen de abordare literara, in cateva dintre capodoperele sale, invingandu-si cu curaj retinerile sale de baiat timid (a scris chiar o carte intitulata „De ce iubim femeile”), fara insa sa reuseasca sa fie pe deplin convingator, intrucat a facut exces de luciditate, ceea ce la un artist denota mai mult masochism decat exhibitionism. De unde si esecul, caci publicul normal, marele public, este in marea sa majoritate dominat de voyerism nu de sadism.

      Eliberat brusc de acea spaima fara sens, o saruti si tu cu o mare multumire in privire, apoi recunoscator, faci o cafea, iar ea iti povesteste cuminte, cu duiosie, ce-au mai facut copiii ei la scoala saptamana asta. Despre ce-a facut sotul la serviciu, desigur, nicio vorba.Asta-i viata.

      • Dl.Goe said

        Desigur ca una dintre cele mai sâcâitoare constrangeri provine din nevoia de a te raporta mereu, constant, la normele sociale (simtindu-te pierdut atunci cand n-o poti face). Cu adevarat pierdut esti insa atunci cand te identifici total cu societatea, considerandu-te o parte (particica) a acesteia si nimic mai mult, cand nu reusesti sa te regasesti in tine insuti, aparte de societate si de toti ceilalti insi, de oricare dintre ei. Cand se intampala asa, de obicei incerci sa rezolvi problema, fugind din „pustiu” si mai adanc in societate, cautand si mai multa socializare, interactiune, reactivitate… Uitand ca (nu-i asa?) infernul sunt ceilalti, cauti senul (vietii?) si-l limitezi la relatiile in care te afli cu unii si cu altii (familie, rude, prieteni, colegi, sefi, subalterni, politicieni, doctori, pacienti, politisti, ziaristi, actori… sau chiar fantome eterice (precum cele din (i)realitatea virtuala). Ca acest gen de amanare (eficienta exclusiv in cazul celor care mor la timp) nu poate fi o garantie a succesului (in tentativa de a da sens vietii) este un bun prilej de creatie artistica (precum este ilustrat in capodopera cinematografica About Schmidt). Nefericiti cei bogati cu duhul.🙂

  2. Dl.Goe said

    re-Marca pe Scris-oare: In sfarsit Arca are (iarasi) comentatorii pe care-i merita.🙂 O intreaga poezie.

    Nicio vorba despre vizitatoarele necuvântatoare din background.

  3. Dl.Goe said

    Cred ca intreaga tarasenie basesciana care alimenteaza deopotriva (a) starea nativa de confuzie a bizonului statistic de pe meleagul danubiano-pontic (si de la Nistru pana la Tisa) cat si (b) resursele fåuritorilor de confuzie (profesionisti si amatori deopotriva, mai mult sau mai putin specializati in aceasta meserie sub forma de hobby), se poate rezuma destul de plastic prin formula propusa de catre dl. Gabriel Liiceanu (fost intelectual…. al lui Basescu, actualmente al nimanui), si anume: Basescu a devenit anti-Basescu.

    P.S. Cat de curand vom avea ocazia sa consatatm si alte re-pozitionari, asa incat este foarte posibil ca „noul Basescu” sa intre in gratiile unor Mircea Badea, Ciuvica, Gâdea, etc. sau chiar mai rau, ale lui Radu Humor, Neamtzu Tziganu ori Viorel Abalaru si Sorin Iliesiu… uuuu.

    • Dl.Goe said

      1 Aprilie – varianta Americana. Donald Trump, pe care proorocii (chiar si cei din tara lui dar mai ales altii din tari straine, cu un de la sine inteles exces de autoritate) il luau in râs cu magnisima superioritate, livrandu-l, din prea plinul lor de informatii, idei si intuitii geo-politice, ca fiind un simplu „iepure” lansat timpuriu pentru a pregati contextul adecvat adevaratul candidat al stabilimentului, si pe care acum, aceeasi prooroci il dau de favorit (fiindu-le favorit lor insisi, cu aerul ca ei dintotdeauna au inteles cum si de ce un asemenea candidat va razbi in America, plesnind sistemul peste bot, cu pumnul alegatorului vesnic turmentat), a ajuns sus de tot, numarul doi in competitie desi (sårmanul) n-ar trebui in niciun caz sa fie nici presedinte (nici macar in Congo, si dealtfel nici nu va fi, proorocii avand ab initio dreptate) si nici candidat de forma care sa salveze fatzada, aparentele si ideea de democratie si pluralism (in ditamai America), prin umila si argonata sa existenta (in com-petitie). Tramp a fost deja mult mai mult decat i s-ar fi cuvenit unui papitzoi, in fata caruia arhetipul Becali (al nostru) paleste (de ciuda). Urmand pana la capat modelul romanesc (din mereu exemplara Romanie), prin care au mai ajuns in finale prezidentiale papitzoi de asemenea factura, fara sa se si aleaga desigur, Statele Unite ale Americii (carora le suntem ca un frate mai mic dar mai batran) vor proceda in consecinta, urmand ca Donald sa (re)devina Goofy si sa impartaseasca (simbolic) soarta unor Vadim, Nastase, Geoana si/sau Ponta (Mikey Mouse)… deh, Lumea lui Disney… Daca nu cumva americanii vor prefera sa se inspire orbeste din modelul britanic, in mod firesc bizonii vor alege (si culege) raul mai mic (si mai hilar, si mai previzibil), votand, cu majoritatea ceruta, famiglia Clinton. Dar, dincolo de aceste consideratii banale, trebuie spus ca aproape in sufletul fiecarui spectator al teatrului de papuse de pe mapamod exista o curiozitate morbida: Oare cum ar fi sa ajunga papitzoiul la Casa Alba? Ce ne-am mai râde de yankei! Si ce-am mai iesi din plictiseala la scara planetara! In mare secret fiecare si-ar dori de fapt sa vada cum anume ar fi pe lume cu Becali rege al Americii. Secreta sau nu, dorinta exista, si inca intr-o cantitate neneglijabila, in America, in Rusia (putin mai mult), in Europa (in Franta e-he-he ce-ar mai vui Charlie Hebdo) si si la noi in tara, desigur. Dorinta este motorul lumii. Frica este frana… iar curiozitatea a omorat pisica (nu Schrodinger) etc… Fireste ca exista papusari, dar nici ei nu sunt chiar 100% independenti, impartiali, neinfluentabili… (ci dor 99%). Nici macar ei nu se vor putea sustrage vointei populare a maselor din lumea larga, asa incat daca se va vadi ca frica e mult mai mica decat curiozitatea (au ei instrumentarul necesar pentru a masura cu precizie), ne vom vedea visul secret cu ochii si curiozitatea ne va fi satifacuta. Si sa vezi distractie. Daca nu, nu. Plictiseala. Nici circ si nici paine pentru enoriasi. Poate data viitoare. Dupa aceasta aranjata intrecere intre Goofy si Minnie (Mouse) (o fatzarnica scarboasa), putem spera ca data viitoare, la alegerile prezidentiale din America (tara con-locuitoare a com-patriotului nostru Dorin Tudoran) se vor confrunta Chip si Dale. Va anunt de pe acum ca eu tin cu Dale. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.🙂

      • Dl.Goe said

        Amenda/ment: Este sau ar trebui sa fie de la sine inteles ca felul in care a fost pictat candidatul Donald in textul de mai sus, reprezinta o opinie personala, subiectiva, sincera, a noastra, a d-lui Goe, bazata pe propria perceptie si interpretare a informatiilor din mass-media. Prin urmare, intrucat mass-media este un mediu artificial, care manipuleaza si distorsioneaza (adesea catastrofic) realitatea, iar in speta de fata inca si mai abitir decat in „mod normal” (sic), vadindu-se favorizarea en-gros a fatzarnicei Hillary C., (si nu ma refer aici la presa damboviteana) ar fi de mentionat ca, in pofida evidentei, exsista sanse (minimale) ca Donald sa poata interpreta actoriceste, cu succes, rolul de presedinte al Americii, asa cu au mai reusit si alti actori, invatand din mers si ascultand cu sfintenie indicatiile regizorilor si replicile dictate de sufleori. Tot asa s-a nascut si mitul lui Ronald Reagan, un actoras-cowboy, urcat din postura de figurant la Holiwood in cea de figurant mit la Casa Alba. Cica ar fi doborat comunismul si Uniunea Sovietica. Din pacate nu detinem nicio informatie pertinenta despre trupa de filmare care vrea sa-l distribuie pe papitzoi in rolul principal al telenovelei, asa incat habar nu avem daca Donald are sau nu potential pentru a fi transformat in mit printr-o a doua doborare a Uniunii Sovietice sau a altceva asemanator. Nici el insusi nu prea mai pare convins de acest potential, aparand mai degraba blazat, decat gata sa se dea peste cap de doua trei ori pentru a se transforma in altceva. Sansele, macar potentiale, pentru a ajunge prin devenire, alteceva decat apare acum (un papitzoi foarte bogat care vrea sa fie rege al Americii, in tara business-ului prin excelnta; bine naiba ca nu vrea sa fie Rege al Hipersaptiului) sunt foarte, foarte mici, ipotetice. Mai degraba omul e un megaloman care n-a inteles ca cei de teapa lui nu se bat sa devina presedinti (concurand cu alte marionete bine dresate) ci se bat sa desemneze presedinti (asa cum fac Warren Buffett si George Soros). Aceste sanse foarte mici (nanometrice) trebuiau mentionate macar asa de fason, (aici pe arca lui Goe) caci oricum existenta lor nu merita sa influenteze intentiile de vot al bravului popor american, gata oricand sa urmeze cuminte indicatiile mass-media (care mai directe, care mai pe invers). Un studiu antropologic despre emotiile publicului american fata cu alegerile asa cum sunt acestea generate prin media si-ar face toti banii. Eh, ce mult ne-ar placea si noua sa stim pe cine sustine conul Dorin, americanul, la alegeri si cum anume si-ar argumenta pozitia. Ma refer la detalii caci in mare se stie; Omul este „echidistant”, mofluz, si voteaza invers decat sustine, caci nu se dez-minte. Ne standu-i in caracter/personaj. Bine acuma nici parerea sincera a d-lui Aligica n-ar fi de ignorat. Ori chiar a fostului consul de la Marsilia, republican sadea, condamnat (sarmanul) sa traisca intr-o tara care practica anti-americanismul bazal.

  4. Radu Humor said

    „Nefericiti cei bogati cu duhul.” ( dacă-ţi aparţine, felicitări !)
    Tu văd că eşti foarte fericit !
    Deşi, la fel ca la Abălaru, bate un fel de Mathews, de nu mai are curajul să se apropie nimeni de voi !😉
    Şi e păcat !
    De cîte ori trec pe aici ( pe la el am fost o singură dată acum vreo câteva zile, plecând tot de aici de la tine, având o vagă presimţire, că-i la fel de dezolant şi pe acolo ) mă întristez văzând, mai bine zis, nevăzând deloc postări la subiecte, unele dintre ele pline de umor şi amărăciune, dar toate de excepţie !
    Păcat ! Şi o spun sincer, cu tristeţe şi amărăciune !
    P.S.
    N-ai decât să nu mă crezi, dar sunt sigur că o vei face ! În stilul tău, binenţeles….😆😛 :mrgreen:
    Şi apropos de Mata Hala ta ? De ce-i bosumflată ?!
    BOSUMFLATĂ – secretara lăsată gravidă de ..boss !
    Ea, ştiu că era doar (prea) umflată .😆
    De halit, în talie şi de tine, în pene……

    Fii tare ! Cum eşti şi de cap, cum ar spune cineva….😉
    Hai, „pa şi pu” la ea ! Ştii tu care …

    🙂

    • Dl.Goe said

      Aoleu si ha-ha-ha, am ajuns la „mila” subtila a lui Radu Humor, care „om” de-al lui Garibaldi fiind, n-are nicio mila si da cu barda-n Dumnezeu, azi aici, maine-n Izbiceni. Incantator felul in care exprimandu-si, cu tristeţe şi amărăciune, sincera com/pasiune pentru rating-ul locului, face usor, ca din con/dei, echivalarea „dezolårilor” de pe la noi si de pe la altii, inca si mai abålari. Na acuma, fara „comentatori pe masura” suntem condamnati sa fim egalii tuturor ratatilor råmasi orfani de alaiuri in hipersptziu. Ce mi-e Arca, ce mi-e Corabia, zice d-lui, plângând in ho-ho-te. Cum sa nu ramai perplex si sa nu te intrebi ce-o fi cu Radu Humor? Ca n-ai cum. Dar chiar asa: Ce e cu Radu Humor?

      P.S. Ce e, ce e ?!! Oameni in toata firea si nu intelegem ce e. Iata ce e: Tânårul e amorezat de Stelitza, din seara aceea de la Iunion, ii simte lipsa si o tot cauta „pretutindeni”, cand pe Arca, cand pe Corabie, doar, doar… „Nu va suparati, caut strada Sapientii”, „Nu ma supar, cautati-o”… Mai cautati-o domne prin alte parti si nu mai stati de unul singur pe aci ca va trage curentul.

      „Nefericiti cei bogati cu duhul” e din mine, dar se vede treaba ca nu din mine… de diamante ci de cårbune, de vreme ce a fost re-marcata si apreciata spontan de catre Radu Humor. O zicere astfel com/promisa. Un enunt (depreciat) care valoreaza (acum) exact cat continutul lui, fix cat valoarea de adevar a con/tinutului. Adica o proza. Såracå cu duhul careia nu i se va duce buhul… cu råduhul. Ceea ce ramane este sirul: nefericirea, bogatia, duhul. Dar, „doamnelor si domnilor”, numai pe Arca lui Goe.

  5. SOLITAR said

    .
    mai singur decât
    singurătatea
    mă strecor printre picături de ploaie
    fum
    .
    un vierme alb o molie o floare de nap
    .
    oricare haină a vieții
    m-ar prinde mai bine
    acum
    decât această întâmplătoare
    piele de om

    • Dl.Goe said

      Sfâsietor per se.
      Presupun ca sunteti una
      din doua,
      ori
      Pic-tor SOLITAR (amator)
      ori
      Psih-olog SOLITAR (amator)
      si va cautati corespondent
      in NATURA.
      Dorind sa va des-FIINTATI
      Artistic
      Solitudinea…
      Prin trans-figurari si tra-duceri…
      Dar cum nu orice „metafora” este meta-fora,
      re-vin si va de-zic:
      a) Cata inconsecventa
      Atata ontologie.
      b) Incercati la Post-Restatnt
      Nu aici la Post-Gestant.
      Caci nu… aveti stofă de moașă

      P.S. Poezia denotă ontologie. Musai. Invers nu. Ontologia nu denotă.

    • SOLIDAR cu SOLITAR said

      Solitar cu solitar sa ne unim
      Solidaritatea prin noi s-o faurim…
      Dar numai INDIVIDUAL.

  6. SOLITAR cu SOLIDAR said

    Sensul vieții? / INDIVIDUAL. / Solidaritatea? / Meschin ideal.

    • arcaluigoe said

      Cânti fals. Asculti fals. Nimic nou. Cânta la altå maså, ca så… nu, iarasi, din nou. Te-oi fi odihnit dar nu-i suficient. Taci si amuza-te INDIVIDUAL, cum te laudai, iudå micå si netrebnicå.

  7. GOE said

    Goe mic și Goe mare, / lumea are mese goale, / pentru fiecare.

    • arcaluigoe said

      Ahoe, versuri schioape de la o nepoeta sadea care incearca sa-si ascunda falsitatea in (h)arta (pseudo… cat cuprinde). Nu tanti, nu. Lumea are ce-i drept mese libere, multe mese libere, dar nu chiar pentru fiecare. Nu e suficient sa ravnesti obsesiv un loc la masa, ca matale, care schelalai pe acia de ani de zile, dând ocoale. Exista protocoale, tinuta obligatorie, trebuie sa ai si cu ce achita consumatia, bacsisul, etc. Cerseste matale la alte mase. Greu de inteles ce-i asa greu de inteles. De ce-ti risipesti putinatatea fiintei, milogindu-te pe Arca lui Goe si inca invocand cele mai puerile motive? Acuma ti s-a nazarit ca-s prea multe mese libere, dupa retragerea la dieta a precedentului troll. Dupa cum vezi esti libera sa te dai (iarasi) in stamba, pe trotuar, ceea ce probabil ca si urmaresti, fiind acesta obiectivul maximal pe care-l poate bifa la reusite un troll precum domnia ta, må tanti må, ca altceva oricum nu esti indreptatita sa primesti. Nu-ti permite constitutia. Ceva imi spune ca te vei multumi iarasi cu atat, adulmecand cu jind si vociferand a revolta… Sper sa ma insel, dar nu prea cred.

      P.S. Normal ar fi ca celor care detesta anonimatul (ori pretind acest lucru pentru ca asa au apucat de imbecili ce sunt) ar trebui sa li se ingaduie sa-si semneze basinile in nume personal. (auto)Constrangerea la pseudonim este hidoasa, mai ales inntr-un spatiu neingradit al libertatii de exprimare precum se afla Arca lui Goe.
      * * *

      Un echipaj de jandarmi a intervenit la finalul unei piese de teatru jucata, duminica, in aer liber, in Piata Unirii din Iasi, si le-a cerut celor doi actori sa se legitimeze, pe motiv ca au folosit cuvinte jignitoare in timpul reprezentatiei.

      Piesa, intitulata „Huoooo!!!”, a fost jucata duminica dupa-amiaza, in Piata Unirii din Iasi, actorii fiind doi membri ai trupei „Aualeu” din Timisoara.

      Cei doi actori interpretau rolul unei pensionare, fosta profesoara de limba romana, care protesta fata de pensia mica pe care o are, si al unui jandarm venit la fata locului sa asigure ordinea si linistea publica.

      Spectacolul a durat aproximativ o ora, iar la finalul piesei un echipaj de jandarmi s-a apropiat de actori, cerandu-le sa se legitimeze, pe motiv ca au folosit cuvinte jignitoare in timpul reprezentatiei.

      Discutiile in contradictoriu au durat cateva minute, iar cei doi actori le-au spus jandarmilor ca este vorba despre un act de cultura, iar pentru piesa de teatru organizata la Iasi exista toate aprobarile necesare.

      Reprezentatia este inclusa in programul Festivalului International de Teatru pentru Publicul Tanar (FITPT), manifestare organizata de Teatrul „Luceafarul” din Iasi.

      In cele din urma, jandarmii au plecat din zona, indreptandu-se catre Teatrul „Luceafarul” din Iasi, pentru a lua legatura cu organizatorii festivalului.

      Directorul artistic al FITPT, Oltita Cintic, a declarat ca „situatia este absurda si ca spectacolul oferit la final de jandarmi parca face parte din spectacolul propriu-zis”.

      „Au venit la noi la teatru, am discutat si le-am explicat ca arta nu este o realitate. In cele din urma nu ne-au dat amenda, dar situatia este ciudata. Am vorbit apoi si cu comandantul Jandarmeriei Iasi, care a inteles, apoi a ras si el”, a spus Oltita Cintic.

      Ea a mai afirmat ca in comedia jucata la Iasi, Jandarmeria este intr-adevar ironizata, dar ca este prezentata si situatia societatii romanesti in ansamblu.

      „In piesa, o fosta profesoara de romana se plange de pensia mica. Ea mananca parizer si spune ca din cauza saraciei este nevoita sa participe la pomeni. Actrita are si un carucior pentru piata dupa ea. Actorul-jandarm ii scrie un proces-verbal femeii, dupa care fosta profesoara ii incercuieste greselile gramaticale si il ironizeaza”, a spus directorul artistic al FITPT Iasi, Oltita Cintic.

      „Spectacolul s-a jucat in aer liber in mai multe orase din tara, dar nicaieri nu s-a intamplat asa ceva”, a mai precizat Cintic.

      • IGELU said

        http://vasilemanu.ro/sunt-impotriva-anonimatului-internet/

      • IGELU said

        http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/de-ascundem-identitatea-internet-1_50ae85d77c42d5a6639d89ba/index.html

        • Dl.Goe said

          Scurta explici/tare pentru martorii inocenti (aka neavizati) in caz ca se afla in (pe)trecere ca pietoni:

          Iaca ce e: O anonima notorie (cu probleme psihice evidente), care a postat, ca troll, sub zeci de pseudonime, mii de mesaje pe Arca lui Goe si pe alte bloguri, presteaza formal pledoarii in contra anonimatului. Pana aici nimic stectaculos (doar un pic tragic), intrucat fiecare e liber sa se contrazica cat si cum vrea, inclusiv cu voce tare. Problema este ca abnegatia anonimei in contra anonimatului ii devine din obsesie maniacala. Creatura anonima si anodina cu pricina are cateva obsesii coplesitoare care o framanta in asa hal incat si-a gasit in rezolvarea lor sensul vietii (si al mortii prin deserul de cenusa)… Pe de-o parte are o obseie bogata, infloritoare, pentru dl.Goe (un anonim oarecare cu Arca) pe care si-ar dori cu patima sa-l vada… „identificat” (demascat, deconspirat) si astfel (considera d-ei, o alta nalucire rizibila) anihilat, facut inofensiv (din postura de factor de stres major al ei insasi). Pe de alta parte fiinta are o obsesie pentru persoana lui Gheorhe Iova (alias Gelu, un cvasi-anonim, anodin si insipid) care se pare ca i-ar fi refuzat d-nei favorurile (intelectuale) si elevarea (treaba d-lui). Anonima noastra (decazuta in viciu pe locul gol lasat de faimoasa d-na Stely, locul doi) incearca sa-si simplifice problema prin unificarea celor doua obsesii care-i macina fiinta. Goe e Gelu si Gelu e Goe. O fi, ca prea zice cu foc, insistand prosteste sa consfinteasca aceasta (i)realitate prin declaratii repetitive. Problema este ca d-na noastra (pardon de expresie) a ajuns intr-un punct mort, in care nu se mai intampla nimic. D-ei tot demasca si demasca si demasca identitatea Goe-Gelu si tot nu se simte mai bine. I-am tot explicat d-nei (in zadar) ca problemele d-ei nu sunt de competenta noastra, ca interventiile ei pe Arca lui Goe sunt inutile (in raport cu problemele pe care le are) si indezirabile (din punctul nostru de vedere, fiind pentru noi doar un troll plictisitor, fara sare si fara piper, un balast dispensabil, un gunoi nereciclabil). Degeaba. Dupa o perioada prelunga de odihna (datatoare de sperante si iluzii cum c-ar merge spre bine, spre vindecare) iata ca d-ei tine sa dezminta si sa demonstreze ca nu, nici vorba de vindecare sau ameliorare. Dimpotriva. Suntem dezolati de constatare.

          P.S. @IGelo – Nu må n-ai inteles tu bine. Citeste mai atent articolele pe care le recomanzi pentru a vedea ca de fapt ofera argumente rezonabile in favoarea anonimatului, nu in contra acestuia, si ca anonimatul sau neanonimatul (cu toate nuantele lor) nu sunt scopuri in sine, ci simple instrumente de comunicare, pe care fiecare dintre cei angajati in comunicare pe canale virtuale, e liber sa le utilizeze cum si cat vrea, cum stie, pentru a obtine eficienta maxima in procesul comunicarii (nici aceea un scop in sine). Instrumentele in sine nu sunt nici bune nici rele, totul depinzand de felul in care sunt folosite. Singura de pe aici care le foloseste in mod agresiv, ofensiv, prin intruziune esti d-ta. Nimeni altcineva. Apropo, ai vazut ca am inchis blogul d-lui Nimeni?

          • GOE said

            http://staferla.free.fr/Lacan/La%20lettre%20volee.pdf

          • arcaluigoe said

            a) Sfatul si rugamintea mea (ambele facultative, desigur) ar fi sa nu-ti mai semnezi mesajele cu pseudonimul „GOE” ori altele asijderea care se vor ambigue.

            b) Recomandarea noastra ar fi sa scrii la „Post Restatnt”, daca tot nu te poti abtine.

            c) Speram ca nu postezi aici in secret si ca (macar) prietenii, familia, specialistii, stiu ca te manifesti (iarasi). Nu vrem sa avem de-a face cu evadati. Cel putin nu cu cei avand profilul d-tale.

            Va multumim pentru intelegere. Foarte anticipat. Pare-se. Noi oricum nu ne-am pierdut speranta.

  8. Dl.Goe said

    Ca orice om care in timpul sau liber joaca sah singur (…) sunt fortat sa fac mutari si pentru alb si pentru negru… de aceea trebuie sa precizez ca pretentia animalutzelor, care vin si re-vin. aici la noi, nu multe dar marunte, pentru a se salva de la înec si potop/uri pe Arca lui Goe, cum cå ele vin sa salveze Arca, adica ele Arca nu viceversa, nu-i tocmai absurda, Daca ele se salveaza cu Arca atunci si Arca s-ar salva astfel, atingandu-si menirea declarata, scapand deci de spectrul inutilitatii, al lipsei de rost, de aceea poate nici n-ar trebui sa le tot luam la rost pe cele fara de rost. Singura fisura in acest rationament rezida in faptul ca in fapt Arca nu are de salvat pe nimeni si ca unii, luandu-se prea in serios, profita de acest pretext (o conventie convenabila) in mod abuziv, sabotand (din prostie sau cu rea intentie, nu conteaza) meta-sensul Arcei lui Goe. Ma rog, tentative de sabotaj… care mai intretin amuzamentul.

  9. IGELU said

    iluzie
    salvatul salvarea salvatorul

    marea
    schițează iluzoriu pe blues
    fata morgana o
    Arcă

    • Dl.Goe said

      Må Gelo, ce facem noi aicia må? Asistam neputinciosi cum decazi inapoi in viciu? Ai stat atata la dezalcoolizare, ai rezistat barbateste in fata ispitei, pentru a ceda acuma ca tziganu la mal? Ma Nicolae ma, tu n-ai må nicio responsabilitate acia, nicio apasare? O lasi asa scapata in lucernå? D-na Stely d-voastra ce faceti? Va abandonati prietena la greu? Fiti va rog draguta si luati-o de aici. Duceti-o d-voastra acasa ca s-a imbatat iarasi. E pe cale sa se faca critza. N-o lasati sa ajunga iarasi la coma alcoolica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: