(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

1 Decembrie fata cu Eminescu

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 1, 2016

… Sau despre lungul drum de la dorinta pana la satisfacerea ei:

Odă (da-da) în metru medieval
de (sigur) Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

In măsura in care am putea zice c-am inteles, cât de cât, cam ce anume ii doreste poetul patriei sale (dar poate n-am inteles noi mare lucru), am putea deduce ca dorinta a ramas intactă, cå n-a prea fost satisfacută, asa ca n-ar fi câtusi de putin redundant s-o reiterăm. S-o reiterăm asadar. Sa fie! Sa se implineasca! Dodoloaţă. Asa dupa cum visează poetul…  (gen(i)ul oniric). Profitam de ocazie pentru a-i felicita pe toti cei care, români fiind, se nimeresc a fi in trecere prin zona Arcei lui Goe, de 1 Decembrie (1 Aprilie pe stil vechi) si de a le ura noroc, sanatate, prosperitate, si succese, alaturi de toti cei dragi, la nivel de indivizi si ca natie. Si daca ni s-or implini urårile, cine stie?, poate ca se vor implini si dorintele (cam absconse am zice) ale poetului pentru tara sa. Luandu-le pe rand, prima ar fi sa fiarba vinu-n cupe. Sus paharul si la multi ani, romanilor de pretutindeni, indiferent cat de sofisticati ori de (mai mult sau mai putin) onesti om fi fiind. Vivat!

 

7 răspunsuri sa “1 Decembrie fata cu Eminescu”

  1. Nicu Panaitescu said

    Salutare!
    Exista vreo cale sa obtin acces la postarea precedenta? Daca se lamuresc lucrurile acolo. Daca treaba cu Oda n-a fost decat un hoax, nu trebuie sa va deranjati.
    Multumesc.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Salutare si la multi ani!

      Nu, nu ma deranjez oricum… dar ar fi tentant sa spun ca a fost doar un hoax… La urma urmei, presupunand prin absurd ca Eminescu ar fi fost fiind, in mod colateral, erou negativ al unor mici scandaluri (precum un plagiat semi-voluntar ori alte comploturi) oare chiar ar merita sa (mai) fie „demascat”? Oare nu exista prescriere in aceste cazuri? Probabil ca un asemenea „accident” biografic ar deveni ponderea… in atentia contemporanilor nostri din posteritatea (ne)dreapta a poetului.

      In fine, postarea precedenta este intr-un hal fara de hal, aflandu-se la a n+1 varianta, sub presiunea lipsei de presiune si de interes. Probabil ca voi propune un rezumat concis, o explicatie si o incheiere (potrivita), inainte de sfarsitul anului. Nu stiu ce (fel de) culoare are interesul d-voastra fata de Eminescu, dar in tot cazul va multumec pentru interes. 🙂

      Apreciază

      • Nicu Panaitescu said

        Multumesc de raspuns prompt. Interesul era doar pentru demitizare si-atat. Si da, chiar daca Oda ar fi doar o talmacire dupa Petrarca (ma indoiesc) sau dupa oricine altcineva, Eminescu ar ramane unde este si acum. Cel putin pentru mine.
        In orice caz, o sa-mi pastrez arcaluigoe in feeds si poate se deparoleaza postarea aia. 🙂
        Numai bine,
        Nicu

        Apreciază

  2. Dl.Goe said

    „Ma fascineaza rezistenta la schimbare fata de capacitatea incredibila de adaptare a omului. Este destul de evident ca adaptarea vine dintr-un anume instinct de conservare si tine de perpetuarea speciei.Ne adaptam unor situatii grele ca sa supravietuim, dar adaptarea presupune intotdeauna scaderea asteptarilor, standardelor si renuntarea la lupta. Odata ce te-ai adaptat, nu o sa mai schimbi nimic niciodata, nici pentru tine, nici pentru cei care vor urma. Este acelasi mecanism care te face sa-ti iubesti tortionarul in sindromul Stockholm, sa-ti justifici neputinta si lasitatea si sa poti trai in continuare cu tine insuti. Adaptatii au nevoie de confirmare, sufera, asa ca trebuie laudati, trebuie sa li se spuna ca totul e bine, ca au dreptate, ca apartin unei natiuni puternice, ca sunt alesii lui Dumnezeu. Isi inventeaza maretia cu aceeasi fervoare cu care-si inventeaza dusmanii: Soros, evreii, arabii, homosexualii etc. Intotdeauna exista un vinovat, dar nu ei. Toate frustrarile adaptatului sunt canalizate in ura si intoleranta. De catre altii. De aceea, e atat de usor sa fie manipulati. Daca cineva incearca sa iasa din starea aceasta sau, mai rau, sa schimbe ceva, adaptatii reactioneaza, se mobilizeaza, denigreaza si isi distrug dusmanul. Orice numai sa nu-si recunoasca ratarea! Si daca cineva reuseste sa-i faca sa se vada asa cum sunt cu adevarat, acela este ucis si mistificat. Un OM nu le poate face asta, doar un ZEU!”Jesus must die – Sebastian Nicolae Fluieras, medic specialist chirurg.

    Apreciază

  3. Dl.Goe said

    Cu prilejul zilei nationale a Romaniei, pe Arca lui Dorin (Certocratia) este invocata si evocata o versiune Jazz a imnului National Desteapta-te romane. Va invitam sa o ascultati daca nu (cumva) ati ascultat-o deja. Face toti banii. Este absolut admirabila. Poate fi ascultata cu inteles in orice moment al zilei, inclusiv seara la culcare. Va uram auditie placuta:

    P.S. Profitam de ocaziune pentru a remarca noul trend pe Certocratia care denota trezirea apetitului pentru literatura a poetului D.Tudoran. Sub pretexte politice (mereu politice, dar n-are a face) d-lui s-a re-apucat sa produca literatura la blog. Speram s-o tina tot asa… si sa nu decada iarasi din text in pretext. Suntem circumspecti si privim cu emotie si emotivitate noul (vechi) trend certocrat. Mai ales ca omul se misca pe muchia subtire dintre una si alta… Poate de data asta då Dumnezeu si cade in partea cea buna, nu in cea nebuna.

    Apreciază

  4. Radu Humor said

    Cred că ar face /da orice să cadă în partea cea bună ! Ar fi sigur că nu dă peste tine, în cealaltă parte ! 😉
    P.S.
    „Suntem circumspecti si privim cu emotie … ”
    Grăbit, mi s-a părut că ai început destăinuirile şi recunoşti că eşti circumcis şi ţi-o priveşti cu emoţie, că deabia ţi-o mai zăreşti ! 😳
    Nu numai din cauza burţii … 😉
    Felicitări pentru supragoescul efort de a zice, ura ( şi nu urî ca de obicei :mrgreen: ) ceva de bine şi despre români !
    Sper să nu te certe stăpânii…
    Dar, oricum ai o scuză : Era ziua lor ….
    În rest poţi să terfeleşti orice, începând, sau terminând(u-l) chiar cu/pe Mihail Eminescu !
    Dar ce-aveţi voi, sfânt în voi ?!

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Radu Humor, limbricu de la cur-
      tea omului. Vede pretutideni e-
      vrei nu vrei, care comploteza de
      zor in contra lucurilor sfinte ale lim-
      bricului humorean si patriot, iar a-
      sta-i de bine caci îi då ocazia sa de-
      schida gura humorului (orificiu buco-
      anal) si sa-si mai de o data masura
      românismului si ortodoxiei. Doua din-
      tr-o lovitura. Adica ca limbricu’ e si el
      om. Sårmanul Eminescu a ajuns sa
      fie aparat de limbrici si de sughituri
      intelectuale ca mecii si paramecii.

      Alo, domnu’ Hojbotå, matale te com-
      porti de parcå ai avea origini evre-
      esti, de care råu te rusinezi si pe ca-
      re vrei sa le renegi si sa le ofilesti…
      De-aia d-lui (din neam de limbrici mân-
      dri si mâniosi), ba la legionari ba la
      putinistii ortodocsi. Din bezna curu-
      lui såu, care-i e caså, sare ca ars
      la doua din noapte ca sa mai muste
      o data si ca så (maså) arate, cu mar-
      tori, cå e si el om, care are si humor(i)
      si sfintenie. La un loc. Un limbric nu-
      mai spirit. Cu tricolor. Bravos natiune,
      halal så-ti fie!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: