(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

2016 – anul vechi

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2016

2016, anul aproa-pe-trecut. Pamantul a mai facut o tura pe elipsa (curba inchisa), straduindu-se sa ne a/duca, pe noi pamantenii, in acelasi loc de anul trecut. (ne)Noroc cu Soarele care ne-a dus un pic inainte, prin Galaxie, nelasandu-ne, pe noi solarii, sa ne invartim in „cerc” si sa batem pasul pe loc. Påmântul repetabil incearca deocamdatå (se spetește din greu) sa ne faca zilele la fel, anii la fel – redundanṭe, sa ne abureasca, sa ne men-ṭinå, dar Soarele nu si nu. El, Soarele ne scoate nitel din ritm, târându-ne (cu Forṭa) printre constelatii. La scara mica, terestra, suntem ameṭiṭi de atat invarteala zilnica si anuala. Nu mai stim unde ne e capul (est-vest, afeliu-periheliu). Abia pe orbita galactica daca ne mai limpezim si noi un pic. Desi… tot ignoranti ramanem. Pai de exemplu habar nu avem in ce an galactic ne aflam. Traim in Soare, in interiorul acestui astru ciudat, de care depindem total, si nu stim ca ne aflam in anul galactic Zero (in care ne vom duce cu brio intreaga existenta, o nimica toata, in anul zero), si nici cati ani galactici au fost (existand) inaintea erei noastre, inainte de Christos. Pai e frumos, Firicele? Pai nu, nu prea e. Anul 2016, anul aproa-pe-trecut, e un mic si biet pas prin Galaxie, din consumarea caruia noi, solarii-pamanteni, facem ocazie de petrecere. Suntem tot intr-o pe-trecere. Mai facem un pas, mai punem de-o petrecere, si tot asa. Progres nu gluma. Pasul acesta (cosmic), anul acesta, 2016, n-a fost unul obisnuit. A fost mai nåvalnic decat altii de mai inainte, mai impetuos, mai plin de evenimente (dezechilibre, debalansari)… un pas mare pentru om (esti om?) si mic pentru o-menire. Dar ce zic eu mic?! Retrograd chiar. Aduce foarte bine cu o poticnire. O precipitare. Abia anii care vin ne vor lamuri ce anume a fost si ce a insemnat in istorie. Doamne fereste. Bine ar fi ca anii ce vin sa-i poata neutraliza „importanta”, semnificatiile extra-ordinare, si sa-l aseze in trecut, ca pe un an oarecare, obisnuit, cu bune si cu rele, un pas mic pentru omenire si atât. Prin Cosmos. Este ceea ce-mi si doresc de anul nou: pasul de maine sa nu depinda mai mult decat de obicei de pasul de ieri. Ceea ce va doresc si d-voastra tuturor, la scara Arcei, la scara planetei.

La anul si la multi ani!

galacticyear

Anul galactic dureaza aproximativ 250 de milioane de ani terestri. Big-Bancul fu acum 61 de ani. Galaxia are vreo 54 de ani. Soarele abia ce implini 18 anisori (un adolescent). Acu mai putin de un an au aparut dinozaurii care intre timp disparurå (vai mama lor, dupa nici jumatate de an galactic). Ceea ce inca nu ne poate impiedica sa petrecem cu fast revelionul 2017.  Abia cand o fi revelion 250 000 000 o sa intram in Anul Unu. Anul galactic Unu. Pana atunci Zero.

27 răspunsuri to “2016 – anul vechi”

  1. Dl.Goe said

    1. 2016 – RSS Pesedistan.

  2. Dl.Goe said

    2. 2016 – La Moscova s-a semnat restaurarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.

  3. Dl.Goe said

    3. 2016 – Anul consacrarii post-adevarului.

    3 Bis. Noi, pe Arca, am promovat (in mod independent, dupa cum credem cu tarie), in mod alternativ la ceea ce s-a impus ca „post-adevar” (in lume si-n HUVACA), o varianta aparent similara, dar in fond fundamental diferita. Noi, dupa cum buna parte din spectatorii nostri au putut constata (inclusiv pe pielea lor) am operat cu meta-adevaruri. Dialectic vorbind, credem ca meta-adevarul este o categorie net superioara post-adevarului. E adevarat ca n-a fost pentru noi chiar o revolutie pe punte in 2016, intrucat aici meta-adevarul a fost la el acasa inca de la inceputurile Arcei lui Goe, doar ca anul acesta a cunoscut o inflorire mai aparte fiind imbratisat ca modalitate exclusiva de exprimare libera de catre mai toti comentatorii. La noi pana si tacerile sunt meta-taceri. Totul veritabil. Nimic contrafacut. Surogatele s-au eliminat de la sine. Asadar meta-adevar si numai meta-adevar.

  4. Dl.Goe said

    4. 2016. Avanpremiera – Lumea în 2017

    Ca la fiecare sfîrșit de an, revistă britanică The Economist, promotoare de peste 170 de ani a unei lumi deschise, a liberalismului și a comerțului liber, a editat un supliment cu previziuni pentru anul care începe. Din analizele redactorilor și experților se conturează un an nu tocmai fericit. În editorialul său, Daniel Franklin aduce aminte că în 2017 se împlinesc 100 de ani de la revoluția bolșevică și 150 de ani de la publicarea Capitalului lui Marx, dar și 500 de ani de la tezele lui Martin Luther care au condus la reforma protestantă. Și 2017 va fi un an revoluționar din multe puncte de vedere, crede el, avertizîndu-ne să nu ne așteptăm la o perioadă de stabilitate odihnitoare. Într-un articol intitulat „Planeta Trump“, redactorul-șef Zan­ny Minton Beddoes avertizează că după 2016, pe care ea îl consideră un an de-a dreptul sinistru pentru liberalismul din întreaga lume, 2017 va marca începutul unei noi și întunecate ordini globale. Argumentele ei sînt legate de naționalismul economic și de izolaționismul în care crede noul președinte al SUA. Condiții în care China va încerca să ocupe locul liber lăsat prin retragerea Americii din Tratatul Trans-Pacific, populiștii din Europa vor fi încurajați, iar de la Rusia lui Putin nu ne putem aștepta să-și înceteze agresiunile de peste hotare. Ea observă totuși că tinerii sînt mult mai apropiați de beneficiile globalizării și de oportunitățile erei digitale decît părinții lor care au votat Brexit-ul și pe Donald Trump, și că întrebarea care se pune acum nu este dacă lumea va reveni la o deschidere, ci cît de curînd se va întîmpla asta.

    Editorul Adrian Wooldridge constată că spiritul epocii a ajuns să fie întruchipat mult mai bine de către Putin decît de președintele în retragere Obama și aseamănă condițiile globale actuale cu acelea din preajma revoluției bolșevice de acum 100 de ani, care au împins lumea într-o succesiune nefastă, cu lideri ca Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini sau Franco. Autorul crede că mai sînt totuși lucruri de făcut pentru a salva ordinea liberală a lumii. De exemplu, măsuri eficiente pentru reducerea marilor discrepanțe sociale care amenință stabilitatea. Un alt avertisment, făcut de Matt Steinglass, e acela că politicienii centriști din Europa s-ar putea dovedi neputincioși în fața populiștilor. În primăvară sînt alegeri în Olanda și Franța, țări unde există o serioasă amenințare a venirii la putere a extremiștilor Geert Wilders și Marine Le Pen. Pericolul este sugestiv intitulat bombastica blondă. Autorul crede că tacticile de unire ale partidelor mainstream de dreapta și de stînga, ca un cordon sanitar împotriva acestui pericol, ar putea să nu mai funcționeze. Pentru că erodează identitățile ambelor părți ale uniunii și dau credibilitate ideilor conspiraționiste promovate de extremiști împotriva elitelor politice tradiționale. Dacă nici Wilders, nici Le Pen nu vor ajunge la putere, partidele mainstream vor fi obligate, oricum, să a­dopte o parte din ideile lor, observă Steinglass. Cum și Italia s-ar putea confrunta în 2017 cu alegeri sub spectrul unor rezultate favorabile pentru populiștii Mișcării Cinci Stele, singura redută importantă de centru-dreapta din Europa ar rămîne Angela Merkel, care, după părerea celor de la The Economist, ar cîștiga un al patrulea mandat de cancelar în toamnă. Între timp, confruntată cu aplicarea Brexit-ului, Marea Britanie condusă de Theresa May se află, în opinia analistului Jeremy Cliffe, în momentul dinaintea prăbușirii. Acel scurt moment, spune el, de după explozia dinamitei de la bază, cînd clădirea de demolat stă încă în picioare. Vladimir Putin se confruntă, la rîndu-i, nu doar cu stagnarea economiei interne, ci și cu delicate probleme ideologice la aniversarea centenarului Revoluției din Octombrie. Pentru că, după părerea specialistului în spațiul rusesc Arkady Ostrovsky, nu îi va fi prea ușor să reconcilieze trecutul revoluționar bolșevic al țării cu ambițiile sale țariste.

    Tot în 2017 este prevăzută recucerirea tuturor teritoriilor irakiene ocupate de forțele organizației Statul Islamic. Spre deosebire de Siria, Irakul – crede Christopher Lockwood, editor pentru problemele din Orientul Mijlociu – va putea intra pe un traseu mai normal. După înfrîngerea organizației Statul Islamic, rămîn însă o mulțime de incertitudini. Cum se va realiza dezarmarea numeroaselor trupe șiite care au luptat contra islamiștilor și care se află mai degrabă sub influența Iranului decît a guvernului de la Bagdad? Ce forțe americane și sub ce mandat vor rămîne în zonă? Cum vor putea fi limitate dezastrele pe care luptătorii jihadiști, chiar învinși și dezorganizați, vor încerca să le producă în continuare?

    În fine, devine iar importantă a­me­nin­ța­rea armelor nucleare, chiar dacă altfel decît pe vremea Războiului Rece. Pînă a­cum, un asemenea arsenal n-a ajuns în mîinile teroriștilor, dar înfrîngerea teritorială a organizației Statul Islamic le poate readuce în minte ideea de a provoca un act major de sfidare, spune specialistul în probleme de apărare Matthew Symonds. Chiar dacă șansele sînt mici, existența acestei posibilități e de-ajuns pentru a crea coșmaruri serviciilor secrete occidentale. Dar amenințarea folosirii unor arme nucleare limitate vine și din partea unei Rusii agresive, care și-a nuanțat doctrina militară în această privință (noua versiune induce ideea că e acceptată recurgerea la arsenalul nuclear și în cazul în care Rusia consideră că sînt în joc interesele ei vitale, nu doar în situația unui atac care să amenințe existența statului, cum era înainte) și al cărei conducător nu ezită să tot aducă aminte că țara sa, singură, deține arme nucleare capabile să distrugă America. Există temerea că, în anumite condiții, Rusia ar putea folosi mici arme nucleare tactice pentru intimidare. Nici Coreea de Nord nu e uitată la acest capitol. E luată în calcul imprevizibilitatea conducătorului Kim Jong-un și ipoteza experților că nord-coreenii ar avea capacitatea de a „ascunde“ printre multele rachete convenționale cu rază scurtă pe care le dețin și cîteva cu focoase nucleare.

    Chiar dacă toate astea sînt deocamdată doar îngrijorări puse pe hîrtie, ele nu par deloc de neglijat.

  5. Dl.Goe said

    6. 2016 – Atunci, de ce nu îl facem?

    …Acordul de liber-schimb dintre UE și SUA, cunoscut sub acronimul TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), a demarat greu….

    … În esență, Acordul urma să liberalizeze o treime din comerțul mondial. Beneficiile ar fi fost uriașe nu doar pentru parteneri, ci pentru întreaga lume. Să privim cifrele: cumulată, economia transatlantică reprezintă 45% din economia mondială. Comerțul euro-american depășește un trilion de dolari pe an, investițiile dintr-o parte în alta a Atlanticului depășesc patru trilioane de dolari pe an și susțin 13 milioane de locuri de muncă. Un acord comercial în termenii la care TTIP dorea să ajungă, stimulînd circulația mărfurilor și a capitalului, ar aduce imediat un plus de 106 miliarde de dolari economiei americane și un plus de 133 de miliarde de dolari economiei Uniunii Europene. De asemenea, numai pe piața muncii din America ar apărea 700.000 de locuri de muncă. Exportul global al UE ar crește cu 6%, iar exportul global al Statelor Unite ar crește cu 8%. Economia mondială ar crește cu 100 de miliarde de dolari. Și totuși, această promisiune a murit. Rămîne, firesc, întrebarea: dacă era așa de bun TTIP, de ce nu-l mai facem? Mai întîi, pentru că trăim în post-adevăr și faptele/cifrele nu mai contează. Apoi, pentru că teama de libertate face ravagii. …

  6. Dl.Goe said

    7. 2016 – Cu ochi in 3 si 14


    ● Forbes a alcătuit un clasament al celor mai bine plătiți sportivi din istorie. Pe locul 1 se află Michael Jordan, care a strîns, într-o carieră de jucător profesionist de 12 ani, incredibila sumă de 1,7 miliarde de dolari (salarii, bonusuri, contracte individuale de publicitate). Pe locul 20 se află boxerul filipinez Manny Pacquiao, care a adunat în carieră 490 de milioane de dolari. În 2015, cel mai bine plătit sportiv din lume a fost fotbalistul Cristiano Ronaldo: 60 de milioane de euro. Venitul mediu al cercetătorilor în cel mai avansat centru de cercetare medicală anticancer din lume (University of Texas) nu depășește 260.000 de dolari pe an. În ce lume trăim! (S. V.)

  7. Dl.Goe said

    8. 2016 – Decese, Pierderi…

    • arcaluigoe said

      Rubrica asta de stare civila (nasteri, casatorii, decese) ar trebui revizuita si adaugata. Candva. Ca doar in 2016 personalitatile notorii, celebritatile, nu s-or fi multumit doar sa moara. S-or fi si nascut unii dintre acestia in acest an lung, mai lung cu o secunda decat alti ani… E-hei o secunda in care atatea pot incapea. Oricum e o secunda in plus, nu in minus. Sa ne bucuram asadar.

  8. Dl.Goe said

    9. 2016 – si de-ai nostri

    1 ianuarie – George Alexandru
    16 ianuarie – Theodor Danetti
    23 ianuarie – Elisabeta Polihroniade
    11 martie – Iolanda Balas
    17 martie – Solomon Marcus
    5 aprilie – Cornel Patrichi
    8 aprilie – Mircea Albulescu
    19 iunie – Victor Atanasie Stanculescu
    19 iunie – Mihnea Berindei
    20 iulie – Radu Beligan
    1 august – Regina Ana
    19 august – Adrian Enescu
    21 august – Marin Moraru
    2 septembrie – Nicolae Vieru
    26 septembrie – Ioan Gyuri Pascu
    27 septembrie – Sebastian Papaiani
    19 octombrie – Radu Campeanu
    21 octombrie – Constantin Fratila
    16 noiembrie – Daniel Prodan
    17 decembrie – Constantin Stroe
    29 decembrie – Jean Padureanu

    dar si altii, mai putin faimosi dar inca si mai de-ai nostri.

  9. Dl.Goe said

    10. 2016 – TRUMP… si suflet ?(?!)

    • Dl.Goe said

      Conul Dorin (o figura geometrica regulatå), de cand isi re-publicå textele si pe Republica (n.b. .ro) a inceput sa fie mai republican decat papa (care dupa cum bine stiti, ca si conul, si-a cerut scuze d-lui Trump, devenindu-i fan in era post-adevarului absolut relativ). Funny, nu. Conul Dorin, certocrat de meserie (o meserie pe care dansul a invent-o singur in completarea saraciei, bogatiei si sexului), fost comunist, fost dizident comunist, fost poet, fost jurnalist, actualmente blogger ratat si mofluz absolut (cå si anturajul l-a lasat), ne mai gasind d-lui (de cand cu evacuarea basescului, si-a elenei mioritice din dotare, din prim-plan-ul danubiano-pontic) o ratiune rezonabila (sic) pentru a-si manifesta mofluzia congenitala, ce credeti ca a facut? L-a identificat pe Barak Obama, s-coboratorul de la Casa Alba, ca prilej nimerit de a-si interpreta elegiile certocrate. I-auzi una: Obamesc – Semnat Dorin Tudoran, de dor si jale. Nostalgic si rebel, pamfletarul nostru de Dâmbovitza, produce o oda indirecta la adersa lui Donald T. Acuma nu-i de mirare ca se intampla iarasi ca-n trecut, cand intelectuali cu mintea subtire le-au fost fani ba lui Hitler, ba lui Stalin, ba legionarilor, ba comunistilor, ba te-ai mira cui. E firesc ca mofluzul nemantuit Tudoran (pamfletarul de teflon, caci nimic nu se prinde de dansul, in afara derizoriului… dudas) sa nu aiba nici cea mai vaga idee despre nocivitatea binomului Trump-Putin in lume si sa-si cante, cu aplomb dar fara haz, elegiile colaterale. Dar… de ce nu le canta domnule acolo la el in America, pe limba americana? De ce le fredoneaza aici in Mioritzia Transcendentala, pre limba vechilor cazanii? Probabil de brav ce e. Alta explicatie nu våz, alta explicatie nu exista. 😦

      P.S. Dar daca nu de 30 Decembrie sa fii republican atunci cand? Si daca nu conu Leonida Tudoran de pe Potomac atunci cine? N-are cine, n-are cand…

  10. Dl.Goe said

    11. 2016 – Omul anului – Mihai Şora, filosoful de 100 de ani cu zeci de mii de fani pe Facebook.

    A aparut sporadic si pe Arca lui Goe. A se revedea retrospectiv. 🙂

  11. Dl.Goe said

    Gotho, un bărbat din Indonezia susține că are tot ceea ce îi trebuie pentru a dovedi faptul că este cel mai bătrân din lume. Acesta ar deține documente care dovedesc faptul că este născut în data de 31 decembrie, anul 1870, ceea ce ar înseamnă că are 146 de ani.

    În prezent, franțuzoaica Jeanne Calment este consemnată în Cartea Recordurilor drept cea mai bătrână persoană din istorie. Ea a murit la vârsta de 122 de ani. Indonezianul Gotho, însă, susține că ar fi cu nu mai puțin de 23 de ani mai bătrân. Gothoar fi început să se pregătească pentru moartea lui în anul 1992. Au trecut, însă, 24 de ani de atunci, iar el încă mai trăiește.

    Gotho nu ma are foarte multe rude în viață în acest moment. Toți copiii lui au murit între timp, alături de toți frații și toate cele patru neveste. Întrebat de o publicație locală care ar fi ultima lui dorința, acesta a declarat că își dorește să moară. Recent, el ar fi avut probleme de sănătate din ce în ce mai grave, iar vederea lui nu mai este suficient de bună încât să-i permită să se uite la televizor. Conform propriilor declarații, Gotho își petrece o parte mare din timp ascultând programe la radio.

    Fa-bu-los. De ce vrea Gotho sa moara? Nu de una, nu de alta… nu de dorul celor 4 neveste, ci pentru ca nu se mai poate uita la televizor. Ce viata mai poate fi aceea cand nu mai poti fi in contact cu lumea larga? Pai nu? Pai da. Bravo d-le Gotho.

  12. Dl.Goe said

    12. Ramas bun 2016

  13. Medusa said

    Apropo de conul Dorin, si dumneavoastra ati ramas cam singur, oare de ce? Altfel, La multi ani, domnule Goe!

    • Dl.Goe said

      Multumesc, si d-voastra asemenea, toate cele bune pe 2017!

      P.S. Apropo de apropo ce sa zic? Vad ca v-ati aliniat fara probleme cu noua paradigma post-adevar a stirilor inventate. Asta pentru ca nu-mi vine sa cred ca o persoana cu state atat de vechi pe Arca lui Goe, precum domnia voastra, ar putea sa adreseze o asemenea intrebare „capcana” altfel decat spre aliniere la trend. Daca m-ar fi intrebat (alt)cineva picat accidental (din greseala) pe Arca (novice) i-as fi acordat lamuriri fara alte introduceri. Asadar, intrucat nu stim exact care este profilul publicului colateral-tinta caruia i-ati adresat intrebarea capcana (au profil vag in tot cazul), vin si zic (ca si cum m-as adresa domniei voastre): Cum adica singur mai Meduso? Pai ce gandesti d-ta? Numarul vizitatorilor unici si contorizati pe Arca lui Goe este acelasi dintotdeauna. Ce nu stii d-ta? Nu, ca n-ai de unde. Chit ca ei/ele n-or fi chiar aceiasi/aceleasi dintotdeauna. Ceea ce la conul Dorin… e-he-he… nici vorba conitza mea, nici vorba, vai si amar. Asimptotic spre ZERO. De-aia e si mai mofluz decat de obicei (si si mai neglijent in ce zice). Aaa, ca si la noi s-a subtiat plutonul guralivilor care incercau sa se ia în seama comentand aiurea-n tramvai (Tramvaiul 16) pe Arca lui Goe, e altceva. Cu totul altceva. Pe conul Dorin l-au abandonat pur si simplu, l-au parasit (cu jena) lasandu-l in seama deriziunii dudase, in timp ce ai nostri, ultimii, s-au retras. In munti. Cei mai multi au fost infranti, zdrobiti, redusi definitiv la tacere si au capitulat (luându-si seama). S-au predat (tacerii eloc-vente). Alti cativa ametiti/ametite s-au retras (in munti si mutenie) visand la regrupari si cai verzi pe pereti. Pai se compara? Ca nu se compara. Conul Dorin si-a decimat audienta introducand moderarea arbitrara (cenzura), refuzand cu lasitate orice critica constructiva. Pe Arca lui Goe dimpotriva, libertatea de expresie a invins. Acuma ca exista unii interesati sa dea altora impresia c-ar exista similitudini esentiale intre „cam singuratatile” de pe Arca si cele de pe Certocratie nu-i bai. Oricum post-adevarul n-are niciun efect aici, pe Arca lui Goe, caci meta-adevarul a fost mereu in prim-plan. Inca de la inceput. Cred ca de fapt si d-voastra voiati sa-mi meta-comunicati timid si involuntar despre vechea si intacta d-voastra pre-dispozitie de a va uni cu noi meta-singuratea. Nu? Daca tot avem libertate de exprimare…

      Dar poate ca am inteles noi gresit, iar prin retorica d-voastra intrebare n-ati vizat de fapt niciun (alt) public colateral-tinta, ci chiar ati batut saua ca sa priceapa iapa, printr-o aluzie „fina”. „Oare de ce?”. Dar d-voastra de ce credeti? Daca chiar credeti. Ce sperante nutriti? Aceleasi? Vai noua! Noi unul preferam sa credem ca (totusi) sunteti o persoana inteligenta, cu public tinta. Chit ca si acela s-a lamurit.

      • Medusa said

        Nu stiu, domnule Goe, nici nu mai stiu ce m-ati intrebat, de fapt. Desi am inteles ca sunt totusi inteligenta. Dar poate nu am eu antrenament la comunicarea cu dumneavoastra. Pentru ca nu v-am mai vizitat, parol. De cand a murit consensul nostru, stiti momentul, imi mai aduceam aminte cand si cand de acest loc aproape neverosimil si mai intram. Si nu vedeam lume cum era odinioara. Si acum la fel, am intrat, am vazut ca e cam pustiu si m-am intrebat „oare de ce?” Si apoi v-am intrebat pe dumneavoastra. Nimic mai mult. Atat de simplu, da. De ce s-o dam mai complicata?
        P.S.: O sa ma gandesc la conceptul de public tinta. Adica, omul obisnuit are public tinta? Ce, mama are public tinta? Eu am public tinta? Ce e sigur e ca am opinii. Si s-ar putea ca publicul meu tinta, daca am asa ceva, sa fie cel care fie are opinii foarte diferite de ale mele, si atunci incerc sa i le schimb , fie cel care are aceleasi opinii cu ale mele, si imi place, si imi vine sa schimb o vorba cu el. Asa ca s-ar putea sa am public tinta, dar sa nu am agenda. Ca agenda sigur n-am.

        • Dl.Goe said

          Imi pareti foarte, foarte odihnita, de data asta. Probabil ca vacanta de sarbatori v-a prins bine (in contrast cu agitatia toxica din alti ani). Opinii? Hm. Opinii, pseudo-opinii, meta-opinii, sau doar simple „pareri” i se pot face intr-adevar oricui (care va sa zica ca le va avea). Cat timp le tine doar pentru el/ea totul este bine merci. Pace si armonie. Daca insa (din cine stie ce motive, care mai de care) tine musai sa le etaleze vreunui public lucrurile se pot complica teribil. Mai ales in cazul celor si fragili si fara simt de anticipare. Cel mai rau le este acelora care mai au si ambitia (bizara rau de tot) de a-si etala „opiniile” nu oricui, ci unui „public” anume „ales cu forta” (in loc de a lasa publicul sa-i aleaga pe ei). Fragilitatea, lipsa simtului anticiparii si inadecvarea persistenta sunt combinatia ideala pentru dezastrul celui care cedeaza (din cine stie ce motive, care mai de care) ispitei de a-si externaliza „opiniile” (care adesea sunt doar pseudo-opinii), de a le da drumul in lume, in lupte, pentru pradå, precum baba din poveste (Punguta cu doi bani) care si-a trimis gaina in lume, ca sa-i aduca avere.

          P.S. Faptul ca (dintr-o perspectiva anume) nu se mai vede pe Arca lui Goe „lume cum era odinioara”, este neesential. Universul insusi este compus in proportie de 95% din materie intuncata si energie intunecata. Cei care au disparut de pe Arca lui Goe au terminat ce aveau de spus. Pur si simplu. Si-au incheiat etalarea, epuizandu-si „opiniile” (finite), fie ca li s-au confirmat, fie ca li s-au naruit. De ce-ar mai insista? Din vreo boala? Ca n-a aparut (inca) o alta generatie de stele in galaxie nu-i chiar important. Ci firesc. In acord cu constantele de timp de pe Arca lui Goe. Istoria universului nu sta nici pe departe in galaxii, stele, planete, asteroizi, comete, praf cosmic, gaze, atomi, electroni, nucleoni, materie „vizibila”, observabila… reziduuri inerente ale adevaratelor istorii,ci in ceea ce nu se vede.

          Mai pe scurt spus v-as ruga sa fiti foarte selectiva cu „opiniile” pe care doriti sa le etalati pe Arca. Fiti absolut sigura ca sunt intr-adevar opinii. Dupa aceea fiti pregatita sa ramaneti fara ele (intr-un fel sau altul). Apoi fiti inspirata. Inainte de a va aventura in incursiuni pe Arca lui Goe, verificati-va riguros nivelul de inspiratie, Aruncarea neconditionata in imponderabil, in absenta necesarei inspiratii, preferand (in lipsa de altceva) strategia bombardarii cu pseudo-opinii ar putea fi foarte paguboasa. Pentru d-voastra. In spectrul vizibil. Noi aici nu avem ce pierde. Cel mult vreo alta generatie de stele. Dar… Un soare de s-ar stinge-n cer, s-aprinde iarasi soare. Fara agenda (?!), fara busola, agenta a unui haos fara tinta, fara scop, fara cauza… Big Bang (No Big Deal)…

        • Dl.Goe said

          Aaa, si sa nu uit… Consensul nostru? A murit? Se prea poate… Desi vad ca acuma este (iarasi?) viu. O fi inviat! Sau nici n-a murit (ci numai s-a prefacut, strategic)… Pseudo-consenul nostru, mort la datorie, se referea la anonimat. Vad ca acum consimtiti (iarasi) la anonimat. Ca odinioara. Ca intotdeauna. Anonimat, polimorfism, libertate deplina de exprimare. Sper sa nu ajungeti iarasi, pas cu pas, la contradictii antagonice interioare, care sa va strice consistenta ca personaj si sa omoare formal „consensul”. Pe cel simplu… in favoarea celui complicat… 🙂

          • Medusa said

            Am zis si eu consens, ca ma grabeam sa plec undeva. Era de fapt o simpatie a mea pentru dumneavoastra, pe care mi-o castigaserati prin anumite calitati (pe care cu siguranta le aveti si acum si pentru care meritati sa castigati in continuare simpatia altora, in caz ca va doriti – pentru ca recunosc ca nu prea am inteles ce va doriti aici, pe arca), iar felul in care il altoiati pe conul Dorin imi placea grozav. Si asta pe fondul unei comuniuni de valori si de gusturi pe care o descopeream pe masura ce timpul trecea si arca mergea in drumul ei. Cand am ajuns la acea controversa, am luat act de anumite diferente importante de viziune asupra unor lucruri dar si de anumite malitiozitati ale dumneavoastra care m-au facut sa ma indepartez. N-a murit simpatia, de vreme ce am mai revenit, dar ce a murit este legatura aceea pe care nu vreau sa o explicitez prea mult, ca sa mai ramana si un pic de mister, nu? :-), dar pe care cred ca ati simtit-o si dumneavoastra, pentru ca este un tip de legatura care se stabileste numai pe baza de reciprocitate.

          • Dl.Goe said

            … si/sau pe bazå de duplicitate si nåbådåi… cât cuprinde. 🙂 😦

  14. Medusa said

    Oh, nu domnule Goe, nu am de gand sa ma supun acestor rigori ale dumneavoastra. Nu ma intereseaza sa trec teste de inspiratie si nici sa ma gandesc ca a exprima o opinie intr-un spatiu, privat sau public este o ispita si ca mi-ar aduce pagube in spectrul vizibil. Slava Domnului, sunt atatea lucruri de facut pe lumea asta, iar arca lui Goe nu ma atrage cu o forta mai mare decat majoritatea celorlalte. Asa ca ma multumesc sa ma bucur de faptul ca ne-am mai intersectat o data in aceasta viata, si de va fi sa mai fie, va mai fi. Iar daca nu, nu, cum era o vorba pe-aici si aiurea.

    • Dl.Goe said

      Ei da, odihana v-a priit intr-adevar. Plus adaosul (inerent) de intelepciune. Imi ingadui sa va felicit… in speranta ca sunteti sincera si lucida, urmand sa fiti si consecventa cu sinceritatea si luciditatea etalate benevol. Va fi un castig universal de va veti consacra celorlalte lucruri de facut pe lumea asta si pe celelalte Arce. Va multumesc pentru promptitudine. 🙂

    • Dl.Goe said

      P.S. De precizat, in atentia vreunui martor accidental si inocent, ca rigurozitatea de pe Arca lui Goe (pomenita de @Medusa) nu presupune nicio constrangere pentru nimeni. Am felicitat-o pe Meduza pentru felul (simplu) in care a ales sa rezove incompatibilitatea dintre rigore si lipsa rigorii. 🙂

  15. Medusa said

    In sfarsit, ati reusit sa ma amuzati 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: