2016 – anul vechi

2016, anul aproa-pe-trecut. Pamantul a mai facut o tura pe elipsa (curba inchisa), straduindu-se sa ne a/duca, pe noi pamantenii, in acelasi loc de anul trecut. (ne)Noroc cu Soarele care ne-a dus un pic inainte, prin Galaxie, nelasandu-ne, pe noi solarii, sa ne invartim in „cerc” si sa batem pasul pe loc. Påmântul repetabil incearca deocamdatå (se spetește din greu) sa ne faca zilele la fel, anii la fel – redundanṭe, sa ne abureasca, sa ne men-ṭinå, dar Soarele nu si nu. El, Soarele ne scoate nitel din ritm, târându-ne (cu Forṭa) printre constelatii. La scara mica, terestra, suntem ameṭiṭi de atat invarteala zilnica si anuala. Nu mai stim unde ne e capul (est-vest, afeliu-periheliu). Abia pe orbita galactica daca ne mai limpezim si noi un pic. Desi… tot ignoranti ramanem. Pai de exemplu habar nu avem in ce an galactic ne aflam. Traim in Soare, in interiorul acestui astru ciudat, de care depindem total, si nu stim ca ne aflam in anul galactic Zero (in care ne vom duce cu brio intreaga existenta, o nimica toata, in anul zero), si nici cati ani galactici au fost (existand) inaintea erei noastre, inainte de Christos. Pai e frumos, Firicele? Pai nu, nu prea e. Anul 2016, anul aproa-pe-trecut, e un mic si biet pas prin Galaxie, din consumarea caruia noi, solarii-pamanteni, facem ocazie de petrecere. Suntem tot intr-o pe-trecere. Mai facem un pas, mai punem de-o petrecere, si tot asa. Progres nu gluma. Pasul acesta (cosmic), anul acesta, 2016, n-a fost unul obisnuit. A fost mai nåvalnic decat altii de mai inainte, mai impetuos, mai plin de evenimente (dezechilibre, debalansari)… un pas mare pentru om (esti om?) si mic pentru o-menire. Dar ce zic eu mic?! Retrograd chiar. Aduce foarte bine cu o poticnire. O precipitare. Abia anii care vin ne vor lamuri ce anume a fost si ce a insemnat in istorie. Doamne fereste. Bine ar fi ca anii ce vin sa-i poata neutraliza „importanta”, semnificatiile extra-ordinare, si sa-l aseze in trecut, ca pe un an oarecare, obisnuit, cu bune si cu rele, un pas mic pentru omenire si atât. Prin Cosmos. Este ceea ce-mi si doresc de anul nou: pasul de maine sa nu depinda mai mult decat de obicei de pasul de ieri. Ceea ce va doresc si d-voastra tuturor, la scara Arcei, la scara planetei.

La anul si la multi ani!

Anul galactic dureaza aproximativ 250 de milioane de ani terestri. Big-Bancul fu acum 61 de ani. Galaxia are vreo 54 de ani. Soarele abia ce implini 18 anisori (un adolescent). Acu mai putin de un an au aparut dinozaurii care intre timp disparurå (vai mama lor, dupa nici jumatate de an galactic). Ceea ce inca nu ne poate impiedica sa petrecem cu fast revelionul 2017.  Abia cand o fi revelion 250 000 000 o sa intram in Anul Unu. Anul galactic Unu. Pana atunci Zero.