(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ueni, Uidi, Uiki

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2016

Inaugurăm sectiunea „Mărunṭișuri Fundamentale” pe Arca lui Goe cu un „to-pic” avand vagi valente antropologice si antropomorfice (…).

Intrucat noi cu totii de la Râm ne tragem, iar in nostre patrie multe silvae sunt, presupun ca ar fi superfluu sa va intreb cum se pronunṭă maxima „Veni, vidi, vici”. Păi se pronunṭă așa cum se scrie, nu?

Simplu. Si suna bine. Totusi cum anume au sunat vorbele astea rostite de catre Caesar, el insusi in persoanå? Ei bine, de va vine, de nu va vine sa credeti, Caesar, care nu vorbea latina vulgară decât cu soldaṭii, iar pe cea ecleziastică deloc, preferand (din motive neelucidate pe deplin) latina clasicå, si-ar fi rostit celebrul aforism  asa cum am mentionat in titlu: Ueni, Uidi, Uiki. Asa se vorbea (pe atunci) in latina clasica, pronuntându-se „u” acolo unde in scris aparea „v”, si „ki” unde era scris „ci”. Caesar avea o pronuntie hollywood-ianå 100%. Cå asa stau lucrurile (si nu altminteri) poate cerceta oricine-i curios sau are dubii, (inclusiv) pe net, intrand in subiect,  de exemplu, AICI sau Aici: Latin – Historical Presentation and Pronunciation Tutorial. De unde stiu savantii cum anume pronunta Caesar „veni, vedi, vici”, vorbind intr-o limba (azi) moartå, aka latina clasicå, desi nu s-au pastrat inregistrari originale ale discursurilor sale, nu face obiectul disertatiei noastre de azi. Cert este ca marea asemanare dintre latina clasica si engleza americana (ca si intre cele doua imperii) a nascut o multime de adepti ai vorbirii in limba latina clasica, in dauna limbii latine ecleziastice/medievale, pastratå si promovatå de/la Vatican si care ar fi fiind italienizata nitzel si pe care cu totii am invatat-o (si) la scoala. Ei bine ceea ce devine a fi „antropologic” in problemå, este cå disputa dintre neo-vorbitorii de paleo-latinå clasicå si vorbitorii de latinå-latinå, are accente dramatice si o anvergura pe care n-ati putea-o banui. E plin net-ul cu contre hilare, cand nu sunt de-a dretpul grotesti, intre adeptii lui „ueni, uedi, uiki” si cei ai lui „veni, vidi, vici”, mai ceva decat disputele basisti-anti-basisti de odinioara. Fiecare tabara apara din rasputeri singura versiune corecta, si anume pe aceea pe care au invatat-o la scoala. In SUA si in Marea Britanie se se studiaza latina americana, ca-i mai cool. Incolo nu. (Apropo, d-voastra cititorule cum pronuntati? Cum ati prefera?). Sa revedem cateva din comentarile iscate de videoclipul postat mai sus:


reactiilatine reactiilatine2Dimensiunea antropologica a problemei poate fi detectata usor de catre navigatorii interesati, care pot descoperi cu usurinta multimea de ciocniri antagonice intre „u”(„w”) si „v”. Cred ca ar merita studiate si siturile/blogurile unguresti (eu personal ma astept ca maghiarii sa pronunte veni, vidi, vici). Ceea ce ar fi de remarcat in subsidiar ar fi trendul atitudii pe net, care a trecut usor, pe nesimtite, de la acceptarea (epuizata deja) a libertatii de exprimare, la acceptarea pe fata a libertatii de a cenzura, a exclude, a elimina, a restrange. Oameni (de bine) cer eliminarea de pe internet a videoclipului nefericitei creaturi care pronunta „veni, vidi, vici”,  de parca ar fi postat pornografie infantilå. Se pare ca precursorii acestui trend (precum Viorel Padina, Dorin Tudoran si altii) au motive sa se impauneze cu spiritiul lor de anticipare si cu calitatile profetice din tarile lor.

P.S. Am incercat sa aflam cum anume au procedat expertii lingvisti pentru a stabili (fara martori) ca insusi Caesar ar fi pronuntat „ueni, uedi, uiki”, si mare lucru n-am reusit sa descoparim. Se pare ca totul ar fi pornit de la niste analogii intre unele cuvinte englezesti cu origine latinå, precum „wine” care isi are corespondent in latinescul „vino/vinum” si care ar atesta (astfel ?!) acesta versiune de pronuntie. Daca afla cineva mai mult il rugam sa ne dea de stire. Ca ne intereza. Pe un fir ramas momentan in suspensie, una dintre probele „plagiatului” eminescian se bazeaza pe acest gen de analize pe text.

4 răspunsuri to “Ueni, Uidi, Uiki”

  1. Radu Humor said

    Noua Ordine Mondială parodiată de un ansamblu chinez :

    Tu eşti primul din stânga ! Nu-ţi spun din care rând, ca să nu te împiedici de emoţie…. 😉

    • Dl.Goe said

      Doamna Stely, va rugam sa nu va mai semnati mesajele cu pseudonimul „Radu Humor”. Oricum nu puteti pacali pe nimeni, indiferent cat ati inceca sa imitati slova båiatului, din cauza stilului d-voastra inconfundabil. 🙂
      Caci vorba ‘ceea stilul e omul, iar madame Bovary c’est toi.

  2. Dl.Goe said

    „ieri”, din sectiunea „aforisme a la dl.Goe”, spicuiam pentru d-ta:

    Fericirea consta in a fi om. (dl.Goe, Arca lui Goe, 24 noiembrie 2016)

    Dupa calculele noastre, numarul maxim de entitati vizitatoare (protozoare) care au avut ocazia sa vada aceasta mini-maxima (de dl.Goe) este de circa 400, iar numarul minim este desigur zero, in cazul fericit in care mini-maxima cu pricina n-o fi fost cumva si anti-vazutå de vreunele dintre respectivele entitati vizitatoare (necuvantatoare), ceea ce ar face posibila varianta, ipoteticå, de a fi fost vazutå, in total, de un numar negativ de vizitatori. Asadar, excluzand aceste scenarii fantasmagorice putin probabile, si aplincad metoda de (inter)mediere a la nenea Iancu (cu gazetele), am putea trage concluzia rezonabila ca fraza un pic sforaitoare de mai sus a fost observata, de la data emiterii ei si pana in prezent (de mos Nicolae), de circa 200 de fiinte… (mai mult sau mai putin) umane, si prin urmare (oarecum) indreptatite sa aspire la fericire. Procentual vorbind, din totalul de peste 7 miliarde de (pseudo)candidati la fericire, numarul respectiv este totalmente insignifiant, insemnand practic nimic. Intrucat, in plus, fraza cu pricina poate sa denote un adevar prea simplu (sau prea banal) ori o minciunå prea putin gogonatå, neconcludentå, si niciun paradox, este clar ca sansele de a se consacra ca aforism ori pro-verb sunt nule. „Fericirea consta in a fi om”! Pam-pam. I-auzi taina! Cam ca „Dragostea e un lucru foarte mare!”- semnat Ghitza Popândău. Ridicol, hilar, sublim. Desigur ca orice perspectiva rimeaza cu realitatea. Si atunci ce-ar mai fi de insistat vizavi de asa taina cum ca „Fericirea consta in a fi om”? De ce mai insistam? Sadism si plictiseală… In fapt afirmatia cu pricina nu-i o propunere de aforism ci un prilej de meditatie individuala asupra raporturilor dintre om si fericire. Cu putin efort meditatia poate merge mai departe pentru a clarifica ce este „omul” si ce este „fericirea”. Nu, nu in general, ci in particular, spre simplificare, in contextul dat. Ce-i fericirea si ce-i omul (anume) care incap impreuna in aceasta banala propozitie? Clarificarile terminologice pot ajuta la elucidarea semnificatiei retorice a emiterii unei asa platitudini, usor adevaratå, usor falså, usor cu sens, usor fara sens. Este propozitia propusa mai degrabå un posibil „postulat”? Sau e mai degraba un „corolar”? Tie cum iti suna? Ar trebui acceptata/respinsa – SAU – demonstrata (ca adevarata ori ca falsa)? Dar reciproca cum o fi? Ca formulare si ca valoare de adevar. Ceva de genul: „A fi om inseamna a fi fericit.” (Nefericitii nu sunt oameni ?!?  ). Eeee, daca n-am compromis-o indeajuns promitem sa revenim asupra (de dupa orizontul evenimentelor) si s-o compromitem inca si mai tare. Se vor gasi atunci unii sa acceada indirect, prin inductie, la forma negata: „Fericirea consta in a nu fi om” (caci conditia umana este o piedica insurmontabila in calea fericirii). Pe noi singurul gand care ne bate (si care razbate de dincolo de orizontul evenimentelor) este o intrebare adâncă (in sens dl.Goe), aproape abisalå: Cand anume (să) (mai) avem vreme să (mai) fim (si) oameni, fiind de natura evidentei cå ne petrecem majoritatea timpului penduland (mai lenes sau mai vivavce) intre animalitate si robotism. Cand? Intre timp? In clipa scurta a bascularii intre una si alta? Cand animalului nu-i e foame, iar robotul nu munceste? In somn? Umanitatea noastra este suma unui sir infinit de clipe nule. Egal infinit zero. Face fiecare ce poate, in realitatea virtuala sau in cea nevirtuala… Cum ii vine, in acord cu neliberul arbitru.  (va urma?)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: