(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Unu Aprilie Mai Intelectual

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2016

Desi spectrul recidivei planeaza nevazut (dar amenintator), se pare cå totusi dl.Dorin Tudoran (un fost exilat, ca sa spunem asa), s-a cam vindecat de psihopatia care-l chinuia atroce (sindromul „sa zicem ca-mi pasa de Romania – asa cum o inteleg eu din presa”) sau cå macar se afla intr-o perioada de fericita acalmie si remisiune. Sau re-misiune. Domnul cu pricina pare sa-si fi terminat in sfarsit tranzitia, reusind in cele din urma (cu chiu cu vai) sa iasa din Romania (sa) si sa ajunga in America (ogarului cenusiu). Coincidenta sau nu, odata cu incheierea epocii „Basescu”, omul nostru din Wasinghgton, (re)devine un personaj normal (in manifestari), (re)simtindu-se eliberat de obsedanta Romanie, pentru a se pune in acord cu profilul sau intelectual, moral, cu statutul social, cu anvergura si cu sine insusi (universalul), reusind sa produca pe blogul sau (cam anacronic intitulat „Certocratia”, titulatura pe cale de a se prabusi in desuetudine) articole „comme il faut” pentru un american originar din Romania (iar nu un emi-grant roman in America). Ne ingaduim, din acest colt invizibil (nu ne costa / nu ne doare, nici pe noi si nici pe dansul) sa constatam si sa-l felicitam pentru aceasta intoarcere la normalitate. Ii uram sa aiba comentatori adecvati si pe masura. Sa si-i castige la o adica. Mult succes coane Dorine.🙂

UPDATE

U-håi bade… Nu-i bine sa zici „hop” inainte de a sari ci mai bine „hop-si-asa: pe curul leli (cântec ostasesc), caci conul ce e? daca nu numai un biet soldat (un soldatel fara solda) in apararea unei cauze. Recidiva redivivus. Dupa ce ne-a adormit tuturor vigilenta cu somnolenta sa mass-media-turbatorie (zicand ca nu mai are ce spune), dedandu-se unei pseudo-normalitati caldute, conul Dorin, mofluzul, este iarasi invins de un dor fara satiu, mirosind in aer ca-i timpul cel mai potrivit al revansei si recuperarii, asa incat, deodata, dar stii asa sans facon, s-a lasat iarasi prada mofluziei care-l domina de ani buni (si l-a tot dominat de un sfert de veac in asa masura incat a trecut peste orice, cenzurand, refuzand, expediind, ascunzand, repudiind, afurisind, orice voce Lucidå care a incercat sa-l traga de månecå, inclusiv pe toti cei de-o teapa cu dânsul, in favoarea unei „camarile” (sic) de cativa mofluzi asemenea siesi). Astazi, conul Dorin (cel care a trecut prin tranzitie ca colaborator jurnalistic si ca consilier al puscariasilor),  vine sa ne zica ca „bai, io v-am spus dar n-ati vrut sa ma credeti”. Inca o data, (proaspat) ca niciodata Dorin Tudoran (cu ajutorul iluminat al, aoleu,  ole, ole, o-la-la, „ex-ex-friendulului” sau vremel-nick de la Corabia nebunilor, aka ca AVP) tine o prelegere indirecta despre valentele curative ale defularii mofluziei interi-oare. Pe Certocratia (Cârtocratzia) dar si pe Republica.ro (caci dansule e republican, mai bine zis si republican, in tara sa adoptie, USA – Uniunea Sovietica Ailalta) vine si zice cu naduf: O despărțire de Traian Băsescu. Înțeleg, înțeleg, dar cu ei cum rămâne?

Dupa ce a pitrocit un sfert de veac  dupa caderea comunismului actele sale de bravura dizidentiala in contra lui Ceausescu (mult dupa spartul targului), ne paste, se pare, un alt sfert de veac in care vom afla despre minunatele peripetii ale conului Dorin in lupta contra tiranului Basescu, la curtea certocratiei vesele (cârtocratia mofluzilor), unde este amfitrion, analist aproape politic, moderator si ce-o mai pica. Aferim coane Dorine. Sa-ti traisca inspiratia, intru incantarea poporului si-a populatiei representative genului literar pe care-l promovati. Niciun moment de plictiseala. Vivat, vivat, vivat. Dar totusi sa nu facem din tântzar armasar, doar pentru a avea in panoplie animale mari.

x

40 Răspunsuri to “Unu Aprilie Mai Intelectual”

  1. Dl.Goe said

    Desigur ca tânårul aspiratnt (intru castigarea nominaliazarii pentru premiul Nobel pentru literatura, ca sa folosesc titulatura completa), tânar dar precaut, ce-l are in vizor pe conul Dorin (ca model de personaj arhetipal), poate lua in considerare (in deplina libertate, specifica Arcei lui Goe) ipoteza ca ceea ce noua ne apare ca normalitate (in cazul bloggerului Dorin Tudoran, de sorginte intelectuala-poetica-si-sociala) poate fi in fond un subterfugiu al bolii, un nou stadiu, un tertip, prin care tulpina mofluzismului egoic in concubinaj cu bio-politica (o generalizare a zoon-politikon-ului) incearca sa se manifeste si sa se mentina in atentia publicului, atentie din care se hraneste. Teoretic vorbind, blogul Certocratia poate fi o stea carbonica, daca stii ce-i aceea „stare carbonica” in ciclul de evolutie stelar, caci Dorin al nostru este (si el) o stea. La urma urmei tratarea pe cazuri poate fi o tehnica literara, artistica, foarte eficienta in planul meta-comunicarii. In aceasta privinta se poate lua exemplu, de ex., de la Erenesto Sabato care stiind bine ca „nu se poate trăi fără eroi, sfînţi şi martiri“, şi că „prezentul generează trecutul“, a ilustrat acest adevar (al sau, personal) scriind un roman de patru ori la rand din patru perspective, rezultand in final un singur roman cu 4 parti. Perspectivele si interpretarile aferente sunt total diferite dar, cumva, in susidiar, se (re)simte o convergenta bizara spre aceleasi esente. Asa si cu Tudoran al nostru (care este mare admirator al lui Borges nu al lui Sabao), il putem interpreta din mai multe si deosebite perspective precum perspectiva Liviu Antonesei, perspectiva Ion Cristoiu, perspectiva Nicolae Manolescu, perspectiva Viorel Abalaru, perspectiva Camelia Voiculescu, sau (de ce nu?) perspectiva dl.Goe si altii… Pana la urma lucrurile se vor dovedi a fi con-vergente catre un acelasi con Dorin (un conchistador). Noua unul ni s-a parut fascinanta perspectiva avuta in vedere (sic) in darea de seama despre orbi: Orbeste fiecare isi cauta infernul, un fel de Bråilå inevitabila pana la urma, intr-un final in care inexorabil agonia se confunda cu extazul. Acuma in directa relatie cu cele scrise in aceasta pre-lunga introducere (oare conul Dorin ce parere o avea despre vaccinari), si de-curgand direct din ea, i-as aduce in atentie aspirantului cazul unui altui romancier (aproape) celebru, numit Mircea Cartarescu, marcat de convingerea sa (mistica) despre faptul ca vaccinurile sunt bune si ca monstroasa martira Olivia Steer s-ar lasa arsa pe rug pentru ideile ei gresite. Ceea ce ar fi corect, sau, in tot cazul admirabil. Sacrificiul ramane sacrificiu fie ca te sacrifici pentru adevar, fie ca te sacrifici pentru minciuna (sindromul Giordano Bruno versus sindromul Galileo Galilei si Manastirea Argesului). Probabil ca cititorul comun, neunic, netrebnic si neavizat nu are prea multe de priceput din acest comentariu-varza, dar nutresc nadejdea ca aspirantul potential vede imediat, aici, privind de sus, iesirea din (acest) labirint liniar catre izvoare literare månoase, asemanatoare cu niste musuroaie de furnici. El/ea sa aiba talent caci da, are balta peste. Si malurile momealå gârlå.🙂 Si pe Dâbovitza si si pe Potomac.

  2. Radu Humor said

    RADU HUMOR September 22, 2016 at 2:24 pm REPLY
    Până la urmă care-i deferenţa dintre o Ţară condusă autoritar de un tiran, cum se întrec toţi adversarii să-l eticheteze pe Putin şi o ţară condusă la fel de autoritar, dacă nu cumva cu efecte mult mai dezastruoase în plan naţional, de către nişte străini ?! Prin “braţul lor înarmat” cu diverse instituţii represive naţionale precum binomul mult discutat, acum şi detestat, în urma unor acţiuni de ultimă oră, dar şi prin amestec fără jenă, încălcând toate uzanţele diplomatice al unor ambasade !
    Fiindcă veni vorba de Rusia, aceasta are 450 de parlamentari, în timp ce noi avem 530 !!
    Presupun că la ei se foloseşte încă modelul anterior, folosit şi în România lui Ceauşescu şi aleşii se întrunesc odată, de două ori pe lună, sau când sunt situaţii excepţionale, nu ca ai noştri, pe care-i finanţăm regeşte ( cabinete parlamentare, apartamente de lux, şoferi, secretare şi alte…cele, tot de lux, inclusiv pensii 😉 ) , deşi între timp s-a inventat Internetul şi se poate vota pe calcularor, de acasă, sau de la un serviciu, job pe care-l practică alesul conform pregătirii sale profesionale .
    P.S.
    Până la urmă globalismul, cel care urăşte de moarte naţionalismul, patriotismul sau suveranitatea statelor şi face totul pentru înlocuirea acestor trăsături fireşti , rezultate în urma unor procese istorice, uneori multiseculare, vrea să pună în loc o făcătură iudeo-masonică condusă, ce să vezi, la fel de autoritar de o mână de apatrizi, indivizi fără Dumnezeu şi fără Ţară, dar plini de bani !
    Cei care refuză făţiş acest amestec criminal în bucătăria proprie a celorlaţi sunt numiţi tirani, în timp ce cei care folosesc toate mârşăviile posibile, cumpărând, corupând, ucigând, când nu mai reuşesc altfel, se dau mari iubitori ai păcii şi ordinei internaţionale ! Cu condiţia ca biciul să fie în mâna lor şi spinările bine încovoiate de griji, sărăcie, frică şi boli ce cuprind, ca o pecingine toate statele ale căror conducători sunt impuşi de la “centru” prin diferite metode, care de care mai persuasive, sau direct criminale ! Vezi, mai recent “Maidanul”, sau “votul liber exprimat”, dar atent dirijat !
    “Dacă votul ne-ar folosi şi nouă la ceva, ar fi fost demult desfiinţat ! “, spunea Mark Twain (parcă) !
    Faptul că România a pierdut în cei 26 de ani petrecuţi la braţ cu USA şi UE, mai mult decât în cele două războaie mondiale ar trebui să facă imposibilă toată propaganda ordinară ce încearcă să discrediteze societatea românească, făcând-o vinovată de toate tarele din lume, când singura ei vină este pasivitatea cronică şi blândeţea creştinească, ce duce la întoarcerea şi celui de-al doilea obraz, în loc să scuture cojocul de ploşniţele străine care s-au infiltrat peste tot !
    Dorind să explice mai pe înţelesul tutoror ce se întâmplă în Turcia în urma puciului eşuat, şi a epurărilor făcute de Erdogan, Dan Dungaciu a scăpat un porumbel foarte viu colorat :
    – Imaginaţi-vă că în România, toate organizaţiile lui Soroş ar fi scoase în afara legii !
    Cam asta a făcut Erdogan cu cele ale lui Gulen şi Putin cu cele ale lui Soroş … 😉
    Noi n-avem nimic, sau foarte puţin (Lumina) cu cele ale lui Gulen, dar suntem sufocaţi, ba chiar intoxicaţi , cu/de celelalte …
    Your comment is awaiting moderation.

    RADU HUMOR September 22, 2016 at 6:53 pm REPLY
    Punctul pe ” i ” :
    “Lovitura de stat permanentă – componenta externă
    După comportamentul de cîine bătut al lui Dragnea (cotarlele peneliste nici nu mai contează, atît de ridicol servil se manifestă) se vede clar că presiunea vine de sus și nu există mai sus decît ambasada din SUA (nu a SUA, pentru că diplomația americană a fost hijacked de o grupare ideologic identică cu gruparea sorosista ce a reușit, în sfîrșit, să preia puterea în România).
    În mod normal, organizatia sorosista din DNA, CSM și prezentă în alte cîteva puncte cheie din sistemul judiciar ar fi măturată rapid, chiar fără mult tam-tam. Dar nu. La fel de radicală, gruparea globalistă din cadrul căreia face parte secta sorosistă (bună comparația lui Ponta, mă oftic că nu mi-a trecut mie prin cap) și care îi asigură spatele acționează cu o ferocitate invers proporțională cu gradul ei de legitimitate (care e zero).
    Nesupusă controlului democratic, de fapt complet străină de orice concept democratic, de reprezentativitate prin vot, de transparență a scopurilor și metodelor, gruparea globalistă (neoconservatoare în SUA, comunitaristă în vestul Europei, sorosista în coloniile est europene) acționează numai prin infiltrare și subminare . Așa s-a întîmplat și în SUA, de a ajuns Kerry, nominal șeful diplomației americane, să fie bătaia de joc a propriei instituții, condusă, în fapt, de globalista Nuland.
    Așa se explică și alianța contra naturii dintre Germania și SUA cînd cu alegerile. Germanie care, iată, se înjunghie cu SUA prin pumnalele otrăvite Deutsche Bank și Apple. Cum e și normal, pînă la un punct. Există interese naționale diferite și acum au venit vremuri de mare criză, din nou, oricît capac s-a pus și oricît de bine a fost în haită cînd vremurile erau mai bune (pentru ei), acum scapă cine poate.
    Scapă cine poate, dar cine ne scapă de globaliști, amestecați distructiv în toate ?
    Criza va exploda, curînd, posibil să ducă la război mondial. În acest context operează kovesiada de la noi, care încearcă să susțină și să prelungească, o mînă spală pe alta, agonia unei guvernări antinaționale. Cumva pe pilot automat și cumva degeaba. Pentru că, atunci cînd criza va izbucni violent, nu te poți baza pe caricaturi de prune fierte in cazanul sorosist, nici ca glumă proastă. De asta sînt sectă, știu, lumea reală nu e specializarea lor.”
    Your comment is awaiting moderation.

    RADU HUMOR September 23, 2016 at 1:18 pm REPLY
    Dacă tot au ieşit în stradă nemulţumiţi ( pe bună dreptate!) de votul Senatului privitor la Gabriel Oprea, de ce n-ar contesta şi o altă decizie luată prin votul celor de la Camera Deputaţilor în ce-l priveşte pe Petre Roman ?!
    Că vorba lui Oreste :
    – Circumcis, necircumcis, trebuie să se facă dreptate, sau condamnare, pentru toţi !:mrgreen:
    http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/suspiciunile-si-ciudateniile-din-dosarele-de-incompatibilitate-428518
    http://www.christusrex.org/www1/doc/deutsch.html
    Your comment is awaiting moderation.

    • Dl.Goe said

      Regret ca trebuie sa va aduc la cunostinta (??!) ca sunteti gresit d-le Limbricu. Asa in general dar si in particular in felul in care percepeti Umanitatea. Dar, cum-ne-cum, in afara de humori, posedati si un umor nativ incontestabil. Nu-i de ici de colea sa dai peste un limbric patriot, gata sa se sacrifice pe altarul nationalismului multi-secular. La urma urmei acesta este modul (particular) in care aveti d-voastra impresia ca puteti accede la umaniate (in general)… E-n zadar dar va tine ocupat. Va trebuie metamorfoza dar din pacate nu aveti gene pentru asa ceva. Doar sprâncene. Insistenta porceasca cu care tot veniti si reveniti sa va manifestatii (intotdeauna off topic) obsesiile maladive nu va confera valoare de mamifer sau macar de vertebrat. In plus, dupa cum in zadar v-am tot spus, aici colcaiti in redundanta reluare absolut degeaba. Chiar nu gasiti un loc unde sa fiti luat de nou? Incercati pe blogurile din Basarabia. Sau pe facebook.

  3. Dl.Goe said

    Navigarea in neant (le) poate (a)parea (unora) extrem de dificila, daca nu chiar imposibila, in absenta oricaror repere dar, in realitate, este foarte usoara, floare la ureche. In fond nu te poti rataci atunci cand nu-ti pasa unde ajungi si/sau spre ce te indrepti. Nimic mai echivalent cu repusul cvasi-absolut. (comentariu ex-tras din colectia de vederi a punctelor de fuga).

    • Radu Humor said

      Goe, cineva mi-a povestit o întâmplare hazoasă din vremea strânsei tale amiciţii pupincuriste cu Băsescu :
      După câteva pahare de vizichi băute împreună, Goe se apucă să mângâie chelia lui Traian şi foarte sincer îi mărturiseşte acestuia că are aceeaşi senzaţie ca atunci când îi mângâie fundul soţiei sale !
      Băsescuîâşi mângâie şi el chelia şi spune mirat :
      – Ai dreptate, Goe !😆😛
      De data asta, aş completa eu, că altfel nu le prea nimereşti😆
      P.S.
      Văd că acum îl mângâi/gâdili la coaie pe Tudoran !
      Sper să nu i se scoale ăstuia să te bage în seamă cu vreo postare, sau în mă-ta cu vreo „urare” ….😉

      • Dl.Goe said

        Ia uite domne, iar s-a inervat limbricu la ganglionu limfatic si a inceput sa dea din gura si sa håpåie. Taman på textu despre neant. Limbricu si neantu – o viziune apocaliptica.

        P.S. Stimate domn (zelos, nu fiti gelos), sub aspectul patologiilor aferente, cazul d-lui Radu Humor este cel putin la fel de interesant precum cel al d-lui Dorin Tudoran, dar, vedeti d-voastra, viata este complicatå si are multe (alte) aspecte. Din toate celelalte aspecte (cata frumza, cata iarba) cazul Tudoran este infinit mai captivant decat cazul banalului vierme cilindric national, de profesie roman verde ca legiunea, din gura stirba a humorului. V-am mai spus, v-o repet, va zvarcoliti fara rost. N-aveti scapare. Stiu, vorbesc in zadar, caci nu sunteti in stare sa va realizati starea (caci de-ati fi n-ati mai fi, v-ati sinucide), dar de, treaca de la mine, o constatare din aceasta transcendentalå, dar numai pe Arca lui Goe.

  4. Radu Humor said

    http://www.activenews.ro/stiri-social/Cum-sa-organizezi-o-vanatoare-de-vrajitoare-reusita-%E2%80%93-astazi-Olivia-Steer-136742#comentariu-106459
    Se mai spune că vaccinarea în masă duce la eradicarea bolilor, doar că asistăm azi la întoarcerea bolilor eradicate, și când ne uităm în dicționar aflăm că a eradica înseamnă „a suprima, a face să dispară, a anihila, a aneantiza”. Constatăm, n-ar fi prima oară, că fanii vaccinării – medici sau nu, n-are importanță – ori folosesc cuvântul „eradicare” la nivel metaforic, ca niște poeți, ceea ce e inacceptabil într-un discurs de tip științific, care trebuie să fie dincolo de orice echivoc, ori folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg, astfel încât fac afirmații apodictice despre niște lucruri de care n-ar trebui deloc să fie siguri. Să încercăm să sintetizăm povestea vaccinării, pentru ca lucrurile să fie și mai clare pentru toată lumea: dacă ne vaccinăm, există posibilitatea să nu ne îmbolnăvim de anumite boli pentru o perioadă a vieții în care le-am putea face față cu mai mare ușurință decât mai târziu. Firește, există posibilitatea ca, din cauza compușilor neurotoxici din vaccinuri, pe care medicii le cunosc prea bine, să ne alegem cu autism, scleroză în plăci, sindromul Guillain-Barré, encefalită, paralizii, neuropatii sau boli neurologice degenerative.

    Cât privește gogorița imunizării de turmă (n-are rost să fim delicați, așa se traduce herd immunity), este o mostră clasică de gândire care se contrazice fără nicio jenă. Conform acestei teorii de marketing, vaccinarea unui individ nu este deplin eficace fără vaccinarea comunității. Adică ești imunizat printr-o procedură medicală de imunizare, dar nu ești imunizat dacă nu s-a supus acestei proceduri și vecinul tău. Ca baletul să fie balet până la capăt, cel neimunizat beneficiază de imunizarea ta, dar concomitent îți pune în pericol imunizarea. Iar dacă prea mulți oameni decid să renunțe la vaccinare (cât înseamnă mult? nu știm!), atunci degeaba se mai vaccinează unii, pentru că imunizarea nu-i va imuniza. Altfel spus, cel care refuză imunizarea, atentează la imunizarea celui care o acceptă. Care ar putea fi procentul de refuznici acceptabil științific? Niciun fan vaccinare nu a putut indica vreodată o cifră, pentru simplul motiv că nu există așa ceva. Dacă în urma lecturii acestui paragraf, v-au apucat durerile de cap, să știți că analiza ideilor false poate produce acest efect secundar nedorit.

    • Dl.Goe said

      Domne va agitati degeaba. Vaccinul de care a-ti avea d-voastra nevoie nu s-a inventat inca si si daca s-ar inventa tot ar fi prea tarziu.

      P.S. Admirabila incercarea d-voastra de a fi „on topic” si de a produce citate potrivite. Imi amintiti de cineva dar nu stiu de cine. Imi scapa.🙂

      • Radu Humor said

        Ia un şerveţel ceva şi fă curat !
        Ai probleme din familie, sau taică-tu se ţine mai bine decât tine ? De gard, binenţeles….
        Mă miram eu de ce atâta străşnicie în păstrarea unui anonimat absurd ?!
        Dar dacă una – două te scapi pe tine, n-ai cum intra în vreo discuţie cu cineva, că până-l lămureşti pe ăla cît de koucher e unul ca Băsescu, sau de domn, Tudoran, te-ai căcat pe tine, nefericitule !:mrgreen:
        Hai siktir, că pe tine nici pamperşii nu stau ca lumea !
        Ai văzut Băsescu cu câtă eleganţă îi poartă ?😉

        • Dl.Goe said

          Credeti, stimate d-le Limbricu, ca chiar mai era nevoie sa ilustrati la apropont inexistenta pe piata a „vaccinului” de care aveti nevoie? Deh, medicina are limite. Tot „basescu” vomitati si tot cu impresia c-ati fi fiind spiritual din vome ati ramas. Hazul creaturii care sunteti nu rezida in „poatele” pe care ganglionul d-voastra nervos se screme sa le (re)produca (iar si iar) ci in convingerea cu care va jucati rolul de aparator al idealurilor… ah, nationale, politice, sociale si asa mai departe… din postura de limbric crestin-ortodox cu tricolor. Esti care va sa zica vandut din start inamicului.🙂

          Hai, mai ilustreaza-te o data mai amaratule !

      • Dl.Goe said

        Na, ca mi-am adus aminte de cine…🙂

        si mi-am mai amintit si un poem:

        Intr-o balta neagra
        patru ochi luceste.
        Ce sa fie oare?
        Cred ca e doi peste.

        Se pare Arca lui Goe va reusi performanta sa salveze de la Potop… doi pesti. Si, in rest, nimic si pe Nimeni, sau aproape Nimic-a, ci doar sa conserve (in conserve) multe fosile, relicve ale unor incercari ratate, esuate, cu valoare strict documentara. Aergistalul incearca sa salveze razboilul, iar Arca ratarea. Cine-o izbuti si cine nu, nu se stie inca. Iaca niste incordari… Situatie incordata la mal.

  5. Radu Humor said

    http://www.secretele.com/2016/09/secrete-din-bucatarie-pe-care-nici-un.html#more
    http://www.secretele.com/2016/09/cel-mai-renumit-brand-de-apa-minerala.html#more

    • Dl.Goe said

      @RH – Faptul ca Arca lui Goe a ramas singurul loc din Univers in care ti se mai ingaduie sa prestezi postari nu-ti creaza nici obligatia de a presta si nici nu-ti ofera garantia ca-ti vei putea sa-ti gasesti astfel utilitatea pe lume. Tine seama de asta, daca poti, sårmane.

  6. Dl.Goe said

    Am constatat in vis (da, am si cosmaruri) ca vis-a-vis(e) de con-do(r), e dur Eduard(o), iar AVP nu are AVR (niciun fel de). Si nici memorie. Slava Domnului ca are iazul haz si zooane politikoane, grase si frumoase, la cap si si la minte. Ca ne minte astia domne, ceva de speriat. Desi, aparent paradoxal, sunt absolut sinceri, clipa de clipa, contradictie dupa contradictie. Traim, iatå, intr-o lume exagerat de veselå, plina de lucruri triste (azi muri, de ex. si Gyuri, cam deodata)… in care fiecare fanfaron are libertatea de a-si naste cate un extaz in fiecare clipa… Cei cu simtul umorului sa se râdå, v-as ruga. Printre lacrimi.

    P.S. Genul oamenilor de geniu de tip Gyuri (da mai avem) ce se imputineaza astazi (cu Unu mare), este pana la urma singura speranta de salvare in fata mofluzismelor iremediabile si a fanfaronismului inexorabil care bantuie Romania si virtuala si reala, futu-i mama ei sa-i fut… (la stare de fapt(e) ma refer, desigur).

    • Liana said

      • Dl.Goe said

        Ce liberi am fi… Daca am sti…

        Ce liberi am fi… Daca am sti… cum.

        Ce liberi am fi… Daca am sti… asa in general, dar nu stiinta ci cunoastere in stare pura. Pacat ca nu se poate. Traim-fara-sa-stim-intr-un-univers-absolut-incogniscibil.

        Vivat cvasi-libertatea noastra cea de toate zilele si si franzela aferenta.

    • Stely said

      • Dl.Goe said

        Ce liberi am fi… daca n-am fi
        caci
        A fi, nebunie si trista si goala, urechea te minte si ochiul te-nseala… etc, etc, etc. (care va sa zica ca tot de la incogniscibilitate devine inabilitatea de a fi liberi)

        Vivat cvasi-libertatea noastra cea de toate zilele si si franzela aferenta.

        (P.S. D-ta mai lipseai)

      • Stely said

        (P.S. D-ta mai lipseai)
        Vazut de mine cu alti ochi ar fi ca, dimpotriva … 🙂
        Aici o explicatie :
        http://devorbacutine.eu/de-ce-femeile-si-barbatii-gandesc-diferit-o-explicatie-geniala/

        • Dl.Goe said

          Gestul trimiterii la acel text (califcat in termeni elogiosi) este in sine o mica diversiune (din disperare) care incearca sa acrediteze ideea ca diferentele/diferendele dintre insii „a” si „b” nu s-ar datora deosebirilor dintre insii „a” si „b” ci apartententelor acestora la regnuri (atat de) diferite, unul, ah, atat de complicat si delicat, iar celalat simplu si brutal. Mania pitularii in grupuri, clase, haite, cârduri, turme (de teama asumarii responsabilitatii individuale).

          Textul in sine? Un reductionism barbar, un simplism inept care n-are nicio acoperire in realitate, dar care poate suna seducator celor avizi de explicatii imediate ale inexplicabilului. Explicatii simple usor de inteles chiar si pentru gandirile usoare. Dar (desigur) si pentru glumetii care-s musai doritori de martori si de confirmari de primire din partea acestora.

          Intrucat nu voi sa dau satisfactie diversionistilor, prefer sa nu postez acest text explicativ de mai sus. Ceea ce voi si face dupa cum bine (nu) se poate observa (din perspectiva potrivita a majoritatii martorilor inexistenti pe Arca lui Goe).

          In absenta textului nostru de mai sus as mentiona ca mecanismul descris in textul recomandat cititorilor Arcei lui Goe (adica nimanui), de catre cetateana Steliana Ionescu din Slobozia (unde cetatenii sunt mai slobozi decat in alte parti), poate constitui o explicatie paradoxala a insistentei unora (si altora), in special a celor de gen feminin (sexul nu conteaza), de a posta postari pe Arca lui Goe.

          Asadar ei/ele cedeaza impulsului de a posta pe Arca lui Goe din cauza a te-ai mira cine stie caror atingeri accidentale care se produc oriunde (in alta parte) in mintile lor globale, necompartimentate. Ceea ce, vorba spaniolului, make sense. Nu si vorba germanului. Care n-are ce cauta in Bulgaria.

          Acestea fiind zise (sau nu) sa-i lasam aspirantului ce-i al aspirantului, inclusiv libertatea de a se inspira din prestatiile benevole ale personajelor voluntare care (se) pre(s)teazå in HUVACA, in general, si de pe Arca lui Goe, in particular.

          • Stely said

            Domnule … va inselati amarnic. Gestul meu nu a fost in nici un caz diversionist .Nu am nici un fel de strategie de incercuire a Arcei lui Goe. Ma minunez, cum de nu reusiti sa vedeti in „gestul ” meu o incercare de clarificare a unei situatii putin cam confuze !? Ati vrea sa va spun punctual ce incercam sa sugerez ? Ce se intampla cu d-voastra ? V-ati pierdut simtul umorului ? Va asigur ca nu am nici o disperare . Singurul lucru pe care il vizez este acela de a relansa atmosfera de altadata pe Arca lui Goe. Daca d-voastra aveti alt scop si doriti sa-l aduceti la indeplinire fara martori prin preajma , in deplina solitudine , nu vad de ce nu cenzurati pe oricine are „gesturi” de socializare ? A, da, ati putea sa spuneti ca acela nu este diversionist . Mda , „monumental …” aveti preferinte . Sigur , este dreptul d-voastra , dar va rog sa nu mai faceti aluzii la mine sau asocieri cu comportamentele unor trolli gretzosi ! Altfel sunteti in postura unui provocator.
            Si da, textul acela a fost unul de divertisment, iar eu l-am luat ca atare .Insa d-voastra ati preferat sa-l desfiintati cu brutalitate ca si cand ati fost vizat direct. Poate autorul acela a testat un numar mare de barbati si femei si nu a facut decat sa interpreteze rezultatele. Textul a oferit ocazia fiecarui cititor/ cititoare sa interpreteze dupa cum il bate capul. Eu, ca persoana individuala, cu experienta mea de viata in familie sau comunitatate, fie ea in realitate sau virtualitate , ma vad in multe privinte asa cum sunt prezentate femeile in text. Da, si in privinta unor barbati am „vederi ” punctuale asemanatoare. Bunaoara , aceea cu cutia goala … D-voastra va place sa pescuiti ? Eheee, altora le place la nebunie . Se duc cu saptamanile pe balta si uita de toti si de toate . Isi golesc” cutiuta”cu responsabilitatile de rigoare si-si vad de placerea lor. Daca nu ma credeti intrebati un prieten adevarat . De exemplu pe D’Artagnan.

            P.S. Daca vreti sa nu mai dau pe-aci , adica am devenit „persoana non grata „, va rog sa spuneti adevarul clar . Si lasati duritatea la o parte ,ca vorbele(scrierile) mele nu au avut intentii rele . Nici faptele . Daca este cineva, dintre vizitatorii , cititorii Arcei , il /ii rog sa fie „prea-cinstiti ” si le spuna aici si acum. Ma voi explica, apara cu toate fortele (armele ) de care dispun .

            PPS. „Steliana Ionescu din Slobozia (unde cetatenii sunt mai slobozi decat in alte parti)”
            Astea cu pomenirea numelui din real si a locului de domiciliu sunt rautati gratuite. Se pare ca sunt niste reminescente ale prezentei Dl Goe pe blogul de la Corabia .

          • Dl.Goe said

            Deh, ni s-o fi tocit noua simtul umorului (greu pus la incercare de tot felul de snoave) dar altii si-au pierdut simtul ridicolului, ca pe-al masurii nu l-au avut niciodata…

            „Singurul lucru pe care il vizez este acela de a relansa atmosfera de altadata pe Arca lui Goe….” – Cu sau fara simtul umorului (d-voastra) o asemenea afirmatie nu are cum asa nu må faca sa må râd in ho-ho-te. Pai parca plecaserati iremediabil, gonita (nu, nu de clipele starii pe loc) ci de cinisme inexplicabile, promitzand solemn (a opta oara) ca n-o sa mai fiti prinsa pe aici nici daca o veni Potopul. Ce s-a intamplat intre timp de v-ati inmuiat in asa hal incat ati trecut la viceversa, oferindu-va ca ofranda voluntara intru salvarea Arcei de la scufundarea intr-o atmosfera improprie, de solitudine dezmatata? Oti fi obosit teribil tot asteptand sa vi se declare oficial indiscutabila indispensabilitate (pentru a putea ofta usurata si a purcede suflecata la fapte intru restabilirea „atmosferei de alta data” pe Arca lui Goe) si atunci, cedand unei slabiciuni (o gingasie sufleteasca inimaginabila), v-ati declarat-o singura, fiindu-va degrab. Dar, domana Stley, cetateano, la care atmosfera si la care (alta) data v-ati gandit? Ah, va referiti la Arca aceea populata cu multe stely, in care nu mai pridideati sa va aduceti aportul (sic) cu citatul potrivit, video-clipul nimerit, macrameul adecvat, un „purpuriu” abundent de reactii stelare (de toate culorile). Haideti d-na Stely lasati naivitatile…. si nu mai luati constanta proprie ca reper al Universului. D-voastra nu v-ati schimbat prea mult dar contextul pe Arca lui Goe este altul. Nu trebuie sa-l pricepeti ci doar sa constatati ca e diferit si sa va abtineti de a-l trata ca si cand ar fi acelasi doar pentru ca domnia voastra nu s-a schimbat in ultima suta de ani. Nu-i complicat. In ceea ce priveste dezirabilitatea personajelor acestea ar trebui sa priceapa ca depinde de proportii. Personajul d-voastra, ca si al altora (esentialmente) asemanatori, are chicul lui cand produce 1% din comentarii, fiind ca sarea-n bucate. Acuma in absenta bucatelor si si a mesenilor, sarea este oricum in enorm exces. Ne creste tensiunea. Aici nu-i vorba despre Stely si despre bunele ei intentii de a se face utiila (siesi) cu impresia (plina de satisfactii) ca le-ar face altora servicii. Dar desigur ca va ramane libertatea de a incerca sa fortati lucrurile (ca acuma) pentru a crea impresia ca Arca este locul de joaca al Stelianei Ionescu cu dl.Goe, dupa ce a reusit sa-i elimine concurenta (unul cate una). In contextul actual orice comentariu al domniei voastre este o astfel de fortare. Acuma v-as aminti ca „fortarile” sunt cam in raspar cu notiunea de libertate, daca nu chiar un atentat la libertate. Noua nu ne plac atentatele. In general, iar cele la libertate in particular. Luati-va libertatea de a tacea elocvent atunci cand nu puteti fi on topic cu contextul, chiar daca nu intelegeti bine ce-i cu contextul acesta si cum devine el. Nu-i nimeni obligat sa vi-l expliciteze. Va multumesc anticipat (un pic, sper) pentru intelegere.

            P.S. „Domnule … va inselati amarnic.” – Amarnic? Ah, vai, valeu… Melodramele Parisului, toate cate au iesit pana acuma…

            Confuzie? Ce Confuzie? Nu-i Nicio confuzie. Cel putin pana sa reapåreti domnia voastra nu era nicio confuzie.🙂

          • Stely said

            @Dl Goe,
            Imi recunosc ,fara echivoc, inconsecventa . Asa sunt eu . O fi rau o fi bine ? Se pare ca nu e bine … Este adevarat ca am momente cand sufer nespus de mult pentru asta. As fi vrut sa fiu altfel.Bunaoara , asa cum sunteti d-voastra : consecvent, intransigent, imprevizibil , impenetrabil, intolerant, inexplicabil , inflexibil si …cinic cat cuprinde . Nu am aceste” calitati” . Uit neplacerile, dezamagirile, umilintele si-i iert f. repede pe cei care mi le produc.
            Da, am avut impardonabila intentie de a „relansa atmosfera de altadata” pe Arca lui Goe. Asta de acum nu-mi place. Ati vrut sa faceti o alta „interprindere” mai pe masura d-voastra, dar din ce se vede pana acum este un esec. Da, poate nu am inteles „contextul” (conceptia ) acestui demers , dar cred ca ar trebui sa ne impartim tovaraseste vina . Unii ca nu au inteles , iar altii ca nu s-au priceput sa se faca intelesi. De fapt tin minte ca ati spus deseori ca Arca lui Goe a avut comentatorii pe care i-a meritat. Vad acum ca ma faceti vinovata ca i-am alungat taman pe cei mai de soi, ca sa raman singura ( stapana) pe Arca . Trebuie sa va spun ca nu sunteti singurul care imi aduce asemenea acuze. Cineva m-a acuzat ca am inmormantat trei bloguri, printre ele fiind Arca lui Goe si Hanul Muschetarilor .
            Mda, si motivele sunt aproape identice. Acum sunteti , iata, pe aceeasi lungime de unda cu ei. Refuz sa cred ca D’Artagnan este de acord cu asemenea aberatii. Orice om cu simtul masurii ar pricepe ca nu aveam cum sa ma fac partasa la decaderea(moartea) celor trei bloguri. Bag mana in foc pentru corectitudinea lui D’Artagnan .
            Sigur, este usor sa ranesti, sa contesti sa incriminezi , sa fii dur si cinic , mai ales cu cei carora nu le-ai vazut ochii, mimica fetei , nu i-ai auzit vorbind , zambind , etc.
            P.S.M-am luat cu vorba si uitasem ca, de fapt, am avut altceva in intentie . Este un link de unde se poate vedea despre ce atmosfera „de altadata” vorbeam si, ah, despre cat de consecvent in aprecieri este Dl Goe. Cititi , va rog, comentariile (citatele) scrise de stely , dl goe si d’artagnan. Va las sa trageti concluzia singuri .
            https://arcaluigoe.wordpress.com/2014/09/29/semne-clare-anul-are/

            PPS. Daca nu v-ati lamurit voi mai aduce cateva exemple de „consecventa” in aprecieri a Dl Goe . Il am ca martor tot pe D’Artagnan . El stie cel mai bine.
            Si, daca cineva si-a inchipuit ca am crezut vreo iota din ce a scris Dl Goe mai sus , s-a inselat. Am citit comentariul pe de-a-ndoaselea , sa stiti asta. Si, privind „sfatul” (imperios) de a tacea, uite ca am procedat la fel. 🙂

          • Dl.Goe said

            Din dis-curs se vede treaba ca va aflati in intr-o lume cvasi-paralela cu realitatea in discutie, o lume in care ati consimtit sa fiti din cauza de impresie. Aveti impresia ca lumea aceea va e mai confortabila si mai avantajoasa… de unde si convingerea cu care rostiti enomitati la foc continuu, pe care incearcati sa le faceti sa sune a enunturi normale, rostite (taman) in „limba goe”, un vernacular sacru, sacerdotal. Pareti foarte mandra ca (iata) vorbiti aceasta limbå… straina… ca puteti perora din amvon oratorisme, enormitati, bazaconii, care false, care goale de continut, care lipsite de (orice) sens, majoritatea mimetice (simple bla-bla-ri care vor sa sune a ceva). Din pacate (sau mai exact invers) nu gasesc ratiunea de a le comenta si conecta la realitate, iar aceasta absenta rezida in cvasi-paralelismul lumii in care plutiti atat de savant. Daca ar fi fost o lume paralela, da, mai ca ar fi meritat efortul, caci am fi putut conta pe o distanta constanta si prin urmare pe un efort de conectare constant si rezonabil. Din pacate va aflati pe o traiectorie divergenta (momentan imperceptibil) care isi va vadi in curand, abrupt, neparalelismul, ceea ce face orice incercare de explicitare inutila. Orice explicatie va necesita apoi alte explicatii mult mai ample si mai complexe (care cu cat mai clare vor fi cu atat vor spori confuzia si distorsiunea la receptie). Nu va pot spune decat sa lasati naiba fantasmagoriile care va fac sa produceti pledoarii in contra unor acuzatii pe care nu vi le aduce nimeni dar care va apar asa din cauza aberatiei.

          • Dl.Goe said

            „Da, am avut impardonabila intentie de a „relansa atmosfera de altadata” pe Arca lui Goe. „ – Aåââî, hâc… O ineptie plenara care vai, din perspectiva potrivita (unghiul Stely), se si materializeaza intr-o realitate vizibila oricui. Nu-i asa ca „dialogul” nostru chiar asta face: reface atmosfera de alta data? Iar atmosfera de alta data (aceea recuprabila prin simpla vointa a d-nei Stely) ce-i? Nimic altceva decat ceea ce se intampla in acest esantion. Voila. Pai si atunci de ce sa nu poata avea cetateana X intentia de a reface „succesul” si de a anula „esecul”? Eh, in privinta asta Arca nu se poate schimba, ramane locul de libera exprimarea al oricui se-ntampla sa se exprime, mai ales hodoronc-tronc-cu-humor-si-stely. Vivat. Stai sa vezi… Apune ora, rasare secunda… Isaia dantzuieste… Stely sus rasare… Ia mai zi mai…

          • Stely said

            @Dl Goe,
            Trebuie sa stiti ca nu sunt dispusa sa va las sa „perorati” mai abitir decat mine . Enormitatile , fantasmagoriile pe care spuneti ca le-am produs, s-au datorat celor scrise de d-voastra aici :

            Dar, doamna Stley, cetateano, la care atmosfera si la care (alta) data v-ati gandit? Ah, va referiti la Arca aceea populata cu multe stely, in care nu mai pridideati sa va aduceti aportul (sic) cu citatul potrivit, video-clipul nimerit, macrameul adecvat, un „purpuriu” abundent de reactii stelare (de toate culorile). Haideti d-na Stely lasati naivitatile…. si nu mai luati constanta proprie ca reper al Universului.

            si aici :

            Dar desigur ca va ramane libertatea de a incerca sa fortati lucrurile (ca acuma) pentru a crea impresia ca Arca este locul de joaca al Stelianei Ionescu cu dl.Goe, dupa ce a reusit sa-i elimine concurenta (unul cate una)

            Mda, din doua una : fie nu ati citit replicile d-voastra, la comentariile, citatele „macrameurile adecvate „etc. din linkul oferit , fie le-ati citit si acum le ignorati cu buna stiinta.

            Prin urmare, daca am spus enormitati ,tot asa as putea sa cred si eu despre ce ati scris mai sus , referitor la contributia mea (comentarii, etc) pe Arca lui Goe , precum si faptul ca am eliminat o asa zisa concurenta .

            P.S. Constatand ca nu v-ati lamurit in ce priveste modul cum mi-ati apreciat (alta data) contributia (comentariile) pe Arca lui Goe , precum si faptul ca nu ati inteles ca sunt hotarata sa nu accept modul cum ma tratati acum cand, este adevarat, mi-am pierdut bucuria(de alta data) de a mai participa la „devenirea Arcei „(da, asa ati spus candva ) merg mai departe cu alte exemple pe care le-am extras din multimea de comentarii (213) din topicul „Intoarcerea in SF-era lui Goe”
            Aici ce am scris eu :
            Stely said

            aprilie 10, 2013 la 1:12 pm
            Cind am spus asta :” Astept momentul culminant .Sper ca Dl Goe sa gaseasca” tunelul ” ca sa “evadeze” in caz de …” eram influentata de starea Dlui Goe ,care … iata ce spune : „Scâncetul oglindei sub bombardamentul fotonic se inteţea ameninţător, aducandu-ma in pragul furiei si disperarii.

            Ma gindeam ca din moment in moment se va intimpla ceva , un miracol , care il va ajuta sa gaseasca ,asa cum spune aici :

            In contextul acestui model inchegat spontan in mintea mea, dl.Goe insusi nu este decat un „mic corp de proba”, neutru din punct de vedere electric, teoretic, ipotetic, virtual, mai mic si mai firav chiar decat un neutrino, plasat in vecinatatea electronului daca nu cumva chiar in „interiorul” clasic al acestui electron. Mi-a devenit dintr-o data clar ca trebuie sa inteleg cum anume SF-era lui Goe poate fi imaginea operationala transformatå pentru electron, atat in varianta sa clasica (cu raza mica, mica, dar nenula) cat si pentru varianta sa cuantica, punctiforma de entitate zero-dimensionala, cu o raza de dimensiuni nule, un punct (mult mai slab ca boaba spumii) despre care se crede ca nu are volum (nu ocupa niciun volum) dar are masa, sarcina electrica si alte cateva… momente schitate in forma de spin. Voi putea oare sa fac, adica sa inteleg, aceste analogii in care, pentru profanul care-mi sunt, SF-era lui Goe sa fie …
            puntea de legatura care intermedieza, prin ea insasi, reconcilierea intre clasicul profan si cuantica mecanica?”

            Si cred ca se va intimpla . Dar cum ? Banuiesc ca se va produce instantaneu . Atunci cind Dl Goe , care se afla de buna voie si nesilit de nimeni in Sf-era lui Goe, pe post de „Pisica lui Schrodinger „, se va …dezintegra cu Sf-era cu tot !? 😯
            Altfel nu gasesc rostul introducerii „izotopului greu al Xenonului „…

            Este pe cale sa se epuizeze oxigenul din incinta sferica. In plus ritmul gandirii este ingreunat un pic si din cauza ca azotul din compozitia
            atmosferei din SF-era lui Goe a fost inlocuit cu un izotop greu al Xenonului… Din ratiuni necunoscute pana acum…

            Dar este numai o banuiala , nu o anticipare .Se poate intimpla orice …

            Si aici replica D-lui Goe :

            Dl.Goe said

            aprilie 10, 2013 la 5:17 pm
            Cred ca meritele analitice vi se datoreaza integral… Dimensiunea aceasta, a nalitica, a prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe este o realitate consistenta pe care a creat-o perseverentul observator care sunteti. Nu exagerez cu absolut nimic spunand ca retorica d-voastra si felul in care re-combinati citate din jurnalul de laborator este de-a dreptul uluitor, toate acestea pårând parte aparte din planul experimentatorilor, aflata acolo in proiect de la bun inceput. Parca ne-am fi vorbit. Da, detaliile recapitulate „intamplator” de catre d-voastra, impreuna cu insistenta de a le relua, arata clar directia in care trebuie sa priveasca un observator neutru pentru a putea reconstitui logic informatiile absente (care lipsesc pentru ca dl.Goe a ratat mentionarea lor explicita) in vederea intelegerii sensului experimentului in curs. Interventia d-voastra mi-a adus o unda de liniste si relaxare, dovedindu-mi ca un cititor atent se poate apropia de modelul propus al reconcilierii profanului cu cuantica, chiar si in absenta multora dintre detaliile planuite dar pe care n-am reusit sa le introduc in poveste…

            Pentru cine vrea sa vada (si )cum am tratat” concurenta ” gasiti aici :
            https://arcaluigoe.wordpress.com/2013/04/09/intoarcerea-in-sf-era-lui-goe/

            PPS. Cu acestea fiind zise, ma declar multumita (linistita) si pregatita sa dispar pentru totdeauna. Va doresc mult succes in orice „intreprindere” pe care o aveti de realizat, atat in realitate, cat si in virtualitate

          • Dl.Goe said

            Era vorba despre Dorin Tudoran, dar uite ca s-a varsat ceaunul cu stely…

            Madame auzi si vezi ceea ce vrei sa auzi si sa vezi ca sa te simti mareata… dar esti puisor. Ai mai turnat un „purpuriu” cu compilatii de interpretari tra-la-la si hop-si-asa prin care probezi iar si iar ca esti cvasi-paralela cu vorba si cu fapta pe Arca lui Goe. Iti spun ce i-am spus si celuilat ancestral: Canta la alta masa ca n-am marunt.

            (Dar, de unde stii ca nu spun una si ma astept sa obtin vicecersa?)😉

          • Dl.Goe said

            Dupa multe incercari esuate, iata ca d-na Stely reuseste, in sfarsit, sa-si dea definitivatul. Se cuvine sa-i adresam felicitari.

          • Dl.Goe said

            Cuminte, nenea D’Artagnan, n-a vrut sa råspunzå…

  7. Dl.Goe said

    Al propune un candidat:

    „Am crezut că e o glumă. Cum o să se apuce de gătit − și încă la un biet reșou electric – unul dintre cei mai valoroși prozatori de azi?! El are, într-adevăr, un stil de viață mai popular decât alții. Își pune de multe ori o bască muncitorească pe cap și se amestecă în mulțimea de pe stradă, cu un fel de voluptate a scufundării în anonimat. Am și scris odată că, atunci când va lua Premiul Nobel, membrii Academiei din Suedia, văzându-l modest, lipsit de ifose, vor crede că îl au în față pe șoferul lui Ioan Groșan și îl vor întreba unde este Ioan Groșan.”

    O fi, n-o fi? Cine stie !? Aspirantul Grosan. Cic-ar fi fost si dizident… Sau invers. In fine…

  8. Dl.Goe said

    UPDATE

    U-håi bade… Nu-i bine sa zici „hop” inainte de a sari ci mai bine „hop-si-asa: pe curul leli (cântec ostasesc), caci conul ce e? daca nu numai un biet soldat (un soldatel fara solda) in apararea unei cauze. Recidiva redivivus. Dupa ce ne-a adormit tuturor vigilenta cu somnolenta sa mass-media-turbatorie (zicand ca nu mai are ce spune), dedandu-se unei pseudo-normalitati caldute, conul Dorin, mofluzul, este iarasi invins de un dor fara satiu, mirosind in aer ca-i timpul cel mai potrivit al revansei si recuperarii, asa incat, deodata, dar stii asa sans facon, s-a lasat iarasi prada mofluziei care-l domina de ani buni (si l-a tot dominat de un sfert de veac in asa masura incat a trecut peste orice, cenzurand, refuzand, expediind, ascunzand, repudiind, afurisind, orice voce Lucidå care a incercat sa-l traga de månecå, inclusiv pe toti cei de-o teapa cu dânsul, in favoarea unei „camarile” (sic) de cativa mofluzi asemenea siesi). Astazi, conul Dorin (cel care a trecut prin tranzitie ca colaborator jurnalistic si ca consilier al puscariasilor), vine sa ne zica ca „bai, io v-am spus dar n-ati vrut sa ma credeti”. Inca o data, (proaspat) ca niciodata Dorin Tudoran (cu ajutorul iluminat al, aoleu, ole, ole, o-la-la, „ex-ex-friendulului” sau vremel-nick de la Corabia nebunilor, aka ca AVP) tine o prelegere indirecta despre valentele curative ale defularii mofluziei interi-oare. Pe Certocratia (Cârtocratzia) dar si pe Republica.ro (caci dansule e republican, mai bine zis si republican, in tara sa adoptie, USA – Uniunea Sovietica Ailalta) vine si zice cu naduf: O despărțire de Traian Băsescu. Înțeleg, înțeleg, dar cu ei cum rămâne?

    Dupa ce a pitrocit un sfert de veac dupa caderea comunismului actele sale de bravura dizidentiala in contra lui Ceausescu (mult dupa spartul targului), ne paste, se pare, un alt sfert de veac in care vom afla despre minunatele peripetii ale conului Dorin in lupta contra tiranului Basescu, la curtea certocratiei vesele (cârtocratia mofluzilor), unde este amfitrion, analist aproape politic, moderator si ce-o mai pica. Aferim coane Dorine. Sa-ti traisca inspiratia, intru incantarea poporului si-a populatiei representative genului literar pe care-l promovati. Niciun moment de plictiseala. Vivat, vivat, vivat. Dar totusi sa nu facem din tântzar armasar, doar pentru a avea in panoplie animale mari.

    x

    • Dl.Goe said

      1 Aprilie si noima vietii no/astre: Din cauza scarboasei conditii umane, de influenta careia nimeni nu poate scapa, in inevitabilele momentele (sau momenţele) de criza, se ajunge vrand-ne-vrand la meditarea plina de pesimism, despre rostul vietii, asa in general si al propriei vieti in particular, sau a vietii unora (altor) tot in particular. Nicio fiinta umana, indiferent cat de tâmpå, de redusa, de primitiva, de needucata, de lipsita de facultati ar fi nu poate scapa acestei ispite teribile. Majoritatea fiintelor care cedeaza in fata acestei tentatii inexorabile, ajung la concluzii sumbre, exact precum domnul Ivan Ilici, realizand ca trebuie musai sa mori, ca sa poti avea viata vesnica. Daca faptul constatabil cum ca viata are (ar avea) (vre)un rost – rosturi ramane nebulos, avand o semnificatie vaga, faptul ca viata n-are (n-ar avea) niciun rost pare destul de clar si usor exprimabil in cuvinte. Viata n-are niciun rost pentru ca esti fortat sa faci altceva decat ai vrea sau, si mai rau, pentru ca te aduce (ea, viata) in postura de a nu mai vrea nimic sau de a nu sti ce (să) vrei. Vrei una si obtii alta, sau nu vrei nimic si ai vrea sa vrei… iata lipsa de rost a vietii. Probabil ca la sfarsitul vietii, in ultimele clipe (care oricum se dilata enorm din cauza vitezei cu care le parcurgi, apud Einstein) fiecare omuleţ isi face un soi de bilant despre rostul (rosturile) vietii sale, un soi de inventar al „lucrurilor” cu care s-a ales in viata. Daca te-ai ales cu ceva inseamna ca viata a avut (un) rost, daca nu… nu. Ramane la latitudinea ta sa apreciezi daca te-ai ales cu ceva si daca ele, lucrurile cu care te-ai ales pana la urma, bat cat de cat cu lista celor pe care le-oi fi dorit candva de-a lungul amaratei tale vieti (mai multe la inceput, mai putine spre sfarsit, din ce in ce mai putine). Dar, daca pana la urma, tot am apucat sa creditam insidios ideea ca rostul vieti consta in lucrurile cu care te alegi, oare cu ce anume te-ai putea alege? Ce ţinte ti-ai putea alege pe care atingandu-le in viata ta sa reusesti astfel sa-i dai acesteia un rost? Inainte de a face o asemenea trecere in revista as vrea sa subliniez ca noi aicia (adica eu, dl.Goe) vorbim despre rostul vietii nu despre sensul vietii. Sensul vietii, desi poate parea acelasi lucru cu rostul vietii, este cu totul altceva. Mult mai putini mediteaza la sensul vietii, iar dintre acestia inca si mai putini au realmente argumente s-o faca (majoritatea fiind niste ageamii in materie de sens al vietii). Dl. Costica Noica, de exemplu, un expert in materie si un precursor al bloggingului cum il cunoastem noi azi, a ajuns de vreme la concluzia ca viata nu are niciun sens, si ca asta este de bine intrucat ofera fiecaruia sansa de ai da un sens, fiecare sensul pe care-l doreste. Libertate nu gluma. Prin urmare domnul Costica sustine ca sensul vietii trebuie inventat nu descoperit. Cat de practica o fi fiind o asemenea concluzie este greu de spus intrucat pe vremea sa, a bloggingului incipient, nu exista un esantion suficient de larg de cititori unici cu expunere pe blogul sau de la Paltinis (in fapt nu avea decat doi vizitatori unici si nici aceia zilnici) si, ca urmare o atare concluzie n-a putut fi validata sau invalidata statistic prin anvergura ratingului. Ei, daca domnul Costel Noica ar activa azi, in epoca Facebook („o scula a micilor vanitati si a marilor prostii”, dupa cum bine spunea dl.Sever V.) altfel ar sta treaba si ne-am lamuri rapid in legatura cu ideea sa, pe baza reactiilor celor din lista de prieteni. Dar, sa nu devim prea tare in „sens” in dauna „rostului”. Sa revenim la rost – rostul vietii – si la lista lucrurilor cu care ne-am putea alege din viata. Sa luam in considerare un mic dar ilustrativ exemplu venit de la baza societatii:

      Citez: „Cu ce m-am ales in viata? Ce-am baut, ce-am mâncat si cu ce am strans in braţe”…
      Simplu si usor de evaluat. O doamna din popor (si subliniez ca este o doamna de sex feminin) acrediteaza ideea ca ne putem alege (d)in viata exclusiv cu lucrurile pe care le putem acumula momentan, cele care ne intra in corp, in special pe gura (dar nu numai) pentru a fi recirculate in sensul fiziologic al vietii. Este o alternativa. Altii, mai elevati, pun pret mai degraba pe ceea ce scot pe gura, pe ceea ce vorbesc, pe ceea ce scriu, pe ceea ce externalizeaza, nu pe ceea ce acumuleaza. In special intelectualii. Este si aceasta o alternativa de a te alege cu ceva si de a-ti gasi rostul in viata. Acuma tot vorbind teoretic despre rostul vietii nu putem ajunge prea departe, caci vorba `ceea: „Teoria ca teoria, practica ne ompara” (precum Venea omoara pe Siret). Haide sa luam niste exemple. De exemplu pe domnii Gabriel Liiceanu si Dorin Tudoran. O analiza comparativa a rostului vietii celor doi intelectuali de marca precum si a lucrurilor cu care s-au ales d-lor (d)in viata, poate da substanta colectiei de informatii care poate ajuta in coagularea unei teorii valide despre rostul vietii pe lume, utila fiecarui muritor, dar mai ales celor vorbitori de limba romana. Dar cine sa faca o asemenea analiza?, ca nu prea are cine. Poate doar Radu Banciu daca i-ar da prin cap asa ceva si nu s-ar mai irosi cu fleacuri. In particular o poate face in mod neoficial (exclusiv pentru sine) orice trestie ganditoare care stie cat de cat ce-i Liiceanu si ce-i Tudoran si cum anume ar putea d-lor sa fie incadarati la hedonisti, cu asemanarile (tulburatoare) si deosebirile (abisale) care-i unesc si despart pe cei doi intelectuali romani contemporani (si intre ei si si cu noi. Noi-ca si altii). Acuma privind cu maxima detasare (posibila) spre rosturile vietilor d-lor Liiceanu si Tudoran, care sa fie tonul precumpanitor al senzatiei remanente? Optimismul? Pesimismul? Indiferenta? Tu ce fel de observator esti stimate aspirant?

      • Dl.Goe said

        Oare o fi reusit dl.Liiceanu si/sau celalalt vizitator unic al blogului de la Paltinis (al carui nume nu reusesc sa mi-l amintesc) sa dea substanta zicerii d-lui Costica Noica (un antrenor cultural), din postura lor de discipoli (ucenici nevrajitori) ai maestrului? Or fi reusit ei sa dea un sens vietii? Care o fi fiind acela? Si daca da, sa fie cel sugerat (lor) de catre maestru sau (macar) in acord armonic cu acela? Si daca nu, de ce? Oare d-lor cum considera? Iata intrebari cumplit de apasatoare caraora nu le vom afla niciodata raspunsul.🙂

        Cat despre sensul vietii in viziunea d-lui Tudoran, in pofida aprentelor (nelucrative), situatia este mult mai simpla, mai limpede: Sensul vietii consta in lucrurile pe care n-ai reusit sa le obtii. Starea naturala a insului uman este mofluzia.🙂

  9. Dl.Goe said

    In fiecare zi suntem informati ca ne aflam in atentia mapamondului care ne viziteaza la domiciliu, prin fel de fel de vizitatori silentiosi. In afara celor care vin constat pe Arca, din Romania, Moldova (republicana), Italia, Marea Britanie, Franta, USA, Canada, Israel, si in afara unor accidentale si bizare vizite din Rusia, Maroc, Argentina, Noua Zeelanda, Norvegia, Egipt (si altele de la fel de mare mirare), avem zilnic vizite din Germania. In general un singur vizitator, despre care presupunem c-ar trebui sa fie Rummenigge (Karl-Heinz), dar, uneori, avem din republica federala doua vizite, ceea ce ne nedumereste. Nu stim cine ar putea sa fie al doilea misterios vizitator alemand. O fi Angela? O fi altcineva? Noi nu vom sti-o poate niciodata…🙂 Si dobermana nu (mai) avem. Nici dog german.😦

    • Dl.Goe said

      Cal am bur cå nu-mi trebuie…
      Ca s-a re-tras Dulcineea
      S-a intors Rosinanta…
      Shiva batea vantul in In
      Diiii, aaaa…
      Morile s-or invarti
      Si praf vor macina…
      Si pul Bere, care nu tine de sete.

    • Dl.Goe said

      Dupa ce, cu delicatetea care ne este specfica, am reusit fara constrangeri sa-i reducem la tacere pe troli, de comun acord cu ei, iata ca reusim sa-i eliminam si pe nemti din ecuatia Arcei lui Goe, smplifcand-o din ce in ce. A fost suficient sa mentionam prezenta germana pentru ca Merkel sa-si retraga ambasada invizibila de pe Arca lui Goe. N-a fost greu. A fost de ajuns un „Te vad, te vad”. (A se vedea si rolul celulelor Merkei in dinamica „societatilor” epiteliale). Gata cu vizitele din Germania. Sa vedem cine urmeaza. Poate Moldova (republicana). Chiar asa. Ce e cu voi måi rusofonilor? Cu ce treaba pe Arca lui Goe?

      P.S. Asteptam cu nerabdare (ponderata) momentul in care Arca lui Goe va avea zero vizite, zero vizitatori, pentru a o putea promova de facto in noua sa stare.

      • Dl.Goe said

        E clar, iarasi ne-am facut de râs. Ne-a luat gura pe dinainte si ne-am apucat sa ne laudam ca i-am fi redus pe trolli la tacere. Aiurea. A fost o scurta acalmie in pauza dintre ture. A iesit trolullul obosit si s-a intors din vacanta trollul odihnit, cu binecuvantarea trollui de rezerva. Tu-i mama ei de situatie ambigua…

  10. Dl.Goe said

    1 Aprilie retroactiv: Intrucat este la mare moda lepadarea de lepra Basescu😦 iar noi am tinut si tinem la mode, (moda retro) n-am putea pentru care sa nu fim in ton cu moda, in pas cu vremurile, mai ales ca nu este nevoie sa facem vreun efort de redactare a actului de lepadare, fiind gata facut deoarece noi ne-am lepadat deja de lepra Basescu inca din 2011, fiind asadar un precursor, obscur (ce-i drept), al acestei mode ajunsa azi de mare actualitate, spre deliciul publicului larg, din tara si din strainatate. Asadar iata AICI, ancora catre textul (pr)in care noi ne-am dezis categoric (in tot cazul mult mai categoric decat altii) håt demult, cam in acelasi timp si la mare concurenta cu domnul Sorin Iliesiu (un monument al apelurilor, azi apus).

  11. Dl.Goe said

    Aspirantule care esti, cand oi avea simultan timp liber, chef si inspiratie . vezi daca poti sa scoti ceva din povestea asta:

    „Timi Munteanu are 48 de ani, iar în 2008 a comis o faptă care avea să îi curme libertatea pentru o lungă şi grea perioadă. Bărbatul și-a omorât soţia, într-un moment în care gelozia i-a luat minţile. Condamnat la 25 de ani de închisoare, el încearcă acum să aibă un comportament exemplar pentru ca zilele petrecute după gratii să fie mai uşoare. De opt ani vede cerul printre gratiile celulei şi speră ca atunci când i se vor deschide porţile penitenciarului să îşi reia viaţa ca şi cum aceşti ani nu ar fi existat vreodată. GdS va prezenta pe parcursul campaniei „De vorbă cu un deţinut“ mai multe articole în care vom afla poveşti ale oamenilor privaţi de libertate.

    L-am găsit pe Timi Munteanu îmbrăcat într-un halat alb pe care îl poartă deținuții care se ocupă de bucătăria din Penitenciarul Craiova. Tocmai dusese pâinea celor închişi şi părea fericit să întâlnească oameni noi. A început să povestească fără sfială ce s-a întâmplat şi a spus, încă de la primele cuvinte, că regretă enorm ceea ce a făcut.

    „Mi-am omorât soţia. Am făcut această faptă dintr-o greşeală, într-un moment de gelozie. Era o zi normală, în care am mers să luăm banii pe chirie de la fetele care stăteau într-un apartament al nostru. Acolo s-a întâmplat necazul. După ce am luat banii, fetele au plecat şi ne-au lăsat să servim o cafea. La un moment dat, telefonul soţiei a început să sune şi a văzut că o suna cumnatul meu. Ea a luat telefonul imediat de pe masă şi a mers la baie. Eu am ascultat la uşă şi am auzit când i-a spus că e cu mine, dar că se vor întâlni mai târziu. I-a spus că îl pupă şi că îl iubeşte. El era soţul surorii mele şi chiar noi îi cununasem cu un an înainte. După ce am auzit discuţia, ea mi-a confirmat că vorbise cu el, iar în acel moment pur şi simplu m-am enervat atât de rău încât nu mai ştiam ce fac. Am lovit-o cu un ciocănel de şniţele în cap, chiar în baie. Imediat după ce am văzut-o că a căzut, am luat un taxi şi am plecat la casa în care locuiam. În drum spre casă am realizat că făcusem ceva grav. Am sunat-o pe soacra mea şi i-am spus că cred că am ucis-o pe soţia mea şi ea a fost cea care a anunţat poliţia. Eu am aşteptat acasă să vină să mă ridice, iar în acele momente pur şi simplu nu îmi venea să cred că îmi omorâsem soţia. Poliţia m-a ridicat seara, iar eu am recunoscut tot ce făcusem“, a povestit bărbatul în timp ce mâinile îi tremurau de emoţie.

    A lăsat acasă un copil şi multe visuri neîmplinite

    Înainte să se transforme în criminal, bărbatul a muncit ca oricare alt om care vrea să ducă un trai decent. „Am lucrat câţiva ani la un service auto, apoi am muncit nouă ani la Primăria Craiova, la sistematizarea circulaţiei. După aceea, ne-am deschis o firmă şi vindeam haine prin diverse târguri. Eram o familie cu o situaţie financiară bună. Am un copil din prima căsătorie. Nici lui, nici familiei mele nu le venea să creadă că eu am fost în stare să fac aşa ceva. Îmi iubeam familia, îi respectam. Aveam 13 ani de când eram împreună cu ea, am făcut multe lucruri bune împreună“, a explicat bărbatul cu privirea pierdută. Timi Munteanu avea planuri de viitor înainte să intre în închisoare. Visa să aibă o cabană la munte, dorinţă la care nu a renunţat nici acum. „Nu m-a descurajat această perioadă. Dacă familia mă va susţine când voi ieşi de aici, voi încerca să îmi duc planurile mai departe şi să redevin omul care eram odată“, a mai spus Timi Munteanu.

    „Mi-a albit tot părul în două luni de închisoare“

    Până în momentul în care şi-a aflat sentinţa definitivă, a trecut un an şi şapte luni, o perioadă chinuitoare, în care bărbatul refăcea filmul crimei şi încă nu îi venea să creadă că el a fost autorul. „Am primit 25 de ani de închisoare. Mi se pare o condamnare prea mare. Nu s-a ţinut cont că am recunoscut, că a fost o faptă făcută din gelozie. Primii doi ani de închisoare au fost groaznici. În primele două luni mi-a albit părul complet. Mă gândeam întotdeauna la ceea ce făcusem, nu mă obişnuiam cu ideea şi sufeream. Nici acum nu pot să trăiesc cu ideea că am făcut acest lucru. Sunt de opt ani aici, iar în 2024 ar trebui să intru în comisia de eliberare condiţionată. Am ieşit la muncă şi m-am comportat foarte bine în închisoare. Eu dau masa la deţinuţi în fiecare zi, iar întâmplarea a făcut să îl servesc chiar pe judecătorul care m-a condamnat. El a intrat aici pentru luare de mită“, a povestit Timi Munteanu.

    Optimism dincolo de gratii

    Orice condamnare devine mai chinuitoare când ai acasă persoane dragi care te aşteaptă. Timi primeşte des vizita celor din familie, însă ar vrea să se bucure în fiecare zi de prezenţa lor. „Cel mai greu este că sunt departe de cei dragi, mai ales de băiatul meu. Când am timp liber, în afara orelor în care servesc masa deţinuţilor, îmi fac curăţenie în celulă, îmi spăl hainele şi mă duc la cursuri. Familia vine să mă viziteze. Băiatul meu are acum 28 de ani, are deja familie. Îmi fac multe planuri pentru când o să ies de aici, dar nu se ştie ce o să îmi ofere viaţa până atunci. În 2012 m-am recăsătorit aici. Femeia care a acceptat să facă acest lucru este conştientă de situaţia mea şi a spus că o să mă aştepte până ies, dar nu poţi să fii sigur de nimic. Ea mă cunoştea de mult timp şi a venit să mă caute în închisoare. Căsătoria în penitenciar nu poate fi la fel de frumoasă cum este afară, dar a fost un moment care mi-a mai alinat suferinţa. Mi s-a părut frumos“, a adăugat bărbatul.

    Şi-a continuat povestea spunând că nu crede că nu îşi va găsi de muncă atunci când va ieşi din închisoare, dar se teme de faptul că eticheta de „puşcăriaş“ îl va urmări toată viaţa. „Ştiu că cei care au făcut închisoare sunt priviţi altfel, însă mie îmi place să muncesc şi sunt sigur că o să reuşesc. Mă gândesc doar la faptul că îmi e foarte ruşine de ce am făcut şi o să îmi fie greu să mă întâlnesc cu vecinii sau cu prietenii. Eu ştiu că nu e bine ce am făcut şi mi-aş dori ca aceia care mă judecă să se gândească şi la alte lucruri şi nu să mă condamne doar pentru această faptă. Mi-am cerut scuze de la toată lumea, chiar şi de la soacra mea, însă iertarea nu am primit-o niciodată de la aceasta. E normal, era fiica dânsei“, a spus cu tristeţe Timi.

    Cu optimism sau fără, zilele la închisoare trec greu, iar cei care au ajuns să facă parte din această lume, probabil nu vor uita niciodată perioada de detenţie.”De vorbă cu un deţinut: „L-am întâlnit în închisoare pe judecătorul care m-a condamnat“

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: