(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Mobila si Durere (I)

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 19, 2016

Daca seful tau iti va spune in seara asta ca iti ofera cu 500 de lei in plus la salariu vei fi un om fericit, banuiesc. Poate chiar iti vei chema prietenii in oras la o bere, ca sa marchezi evenimentul. Dar daca te suna sa iti spuna (fereasca Dimnezeu sa se intample asta!) ca incepand de luna viitoare iti va taia 500 de lei din leafa, crede-ma, vei fi de doua ori mai nefericit.”

Raportul intensitatii cu care resimtim tristetea unei pierderi, spun studiile, este de 2.5 ori mai mare decat intensitatea bucuriei generate de un castig.” Mai pe larg AICI: Banii nu aduc fericirea, dar pierderea lor te face clar nefericit.

Cam asa lucreaza natura umana si perceptia aferenta. Totul este pana la urma o problema de perceptie si de atitudine… Prin urmare, daca seful vrea sa nu-ti afecteze moralul atunci cand te anunta ca vrea sa-ti taie 500 de lei din salariu, va proceda in consecinta. Mai intai te anunta ca-ti creste salariul cu 500 x 2.5 = 1250 de lei. Te lasa sa te bucuri in mod corespunzator, apoi te cheama si-ti spune ca de fapt era o greseala in sistem si ca in realitate salariul iti scade cu 500 de lei. In acest fel bucuria si necazul se vor anihila reciproc si vei putea sa te intorci acasa ca si cand nu s-a intamplat nimic. Oare? In fapt este posibil ca necazul sa se amplifice si sa te intorci acasa cu senzatia ca salariul ti-a scazut cu 1750 de lei. Cand ii vei spune sotiei e ca si cum ai fi fost dat afara. Se cunoaste cazul unuia care n-a pierdut si n-a castigat nimic, dar care s-a sinucis constatatnd ca la loterie au iesit castigatoare numerele pe care le tot juca el si pe care dintr-un motiv pueril oarecare tocmai atunci nu le jucase, ratatnd astfel un castig fabulos (pierzand asadar ceea ce n-a avut). Pana la urma fiecare decide cum sa reactioneze.

Ceea ce ne intrebam noi (aka dl.Goe), in mod absolut retoric, este daca studiile care atesta ca resimtim tristetea unei pierderi de 2.5 ori mai mare decat intensitatea bucuriei generate de un castig echivalent se refera exclusiv la bani. Nu cumva se aplica (cum sa nu?) si la (castigurile/pierderile (d)in) vorbe? Ba bine ca nu! Se aplica inca si mai abitir. Lauda-l pe unul si-i vei face o bucurie (mai ales in cazul celor meteo-sensibili), apoi injura-l sau critica-l nitel si se va supara de 10 ori mai tare deact s-a bucurat mai devreme. Din calcul ii va iesi ca-i esti dator rau de tot si ca este indreptatit sa se comporte ca atare.

Atitudine, atitudine si iar atitudine. Realitatea nu inseamna nimic. Perceptia este totul. Doi indivizi sunt acuzati pe nedrept de crima si risca pedeapsa cu moartea intrucat probele circumstantiale sunt in defavoarea lor. Dupa cate zile se dovedeste ca acuzatia este nefondata si cei doi sunt eliberati din puscarie. Unul dintre ei se intoarce fara probleme la viata de dinainte si traieste ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (caci in fapt nimic nu s-a intamplat) in timp ce celalat nu-si mai revine si ramane cu sechele pe toata viata (care-i devine un cosmar) ca si cum o tragedie i s-ar fi intamplat (si chiar i s-a intamplat)… Care-i realitatea? Care-i perceptia? Tu ce-ai alege?

Un castigator al unei sume colosale de bani la loteria din Canada a asteptat o luna intreaga pana sa reclame castigul pe care apoi l-a donat integral de teama ca acel castig ii va schimba in rau stilul de viata de care (parea ca) era foarte nemultumit pana cand a avut ocazia sa-l analizeze mai cu luare aminte, timp de o luna de zile. Iata un om pe care castigul la loterie l-a facut fericit. Ma rog, l-a facut sa realizeze ca (de fapt) este fericit, ceea ce pana la urma este tot una intrucat perceptia primeaza intotdeauna in dauna realitatii.

Bob Dylan, proaspat castigator al premiului Nobel pentru literatura traverseaza probabil o asemenea perioada confuza. Pe moment refuza sa le raspunda celor de la Comitetul Nobeliar, preferand sa se comporte ca si cum nimic nu s-a intamplat. Este posibil ca peste o luna sa le spuna celor de la Stockholm ca refuza premiul. Au mai fost cazuri. Unul Jean-Paul Sartre a mai procedat asa.

Prin urmare imi vine sa cred ca de fapt atitudinile tuturor celor care s-au perindat pe Arca lui Goe n-au avut absolut nimic de a face cu Arca lui Goe sau cu felul in care au fost tratati de catre dl.Goe ori de alti navigatori (prin neant). Pur si simplu asa au decis ei sa re-actioneze fata cu propria perceptie, o decizie care le apartine integral. Fiecare (a ales) in limita posibilitatilor (a propriilor posibilitati) cum, ce si cat sa vada. Noi am fost si ramanem un martor inocent si detasat al specacolelor care ni se ofera benevol de catre cei care venind, vad, si se manifesta (nutrind iluzia ca noi i-am fi determinat sau macar incurajat sa se comporte exact asa cum s-au comportat). Nimic mai fals. Doar ca e in logica sentimentelor sa dam mereu vina pe altii si sa ne absolvim pe noi insine. (Cu unele exceptii, desigur, precum amicul nostru D’Artagnan care a preferat sa ia integral asupra sa responsabilitatea pentru faptul ca scriitorii såi, care-l aveau pe dânsul ca muza la han, au ales sa nu se mai manifeste in scris. Ceea ce in fond insa ar putea fi o imensa argonta. Noi de exemplu, mai modesti din fire, consideram ca nu avem niciun merit in reducerea la tacere a scriitorilor nostri (arcadieni) care, de-a lungul timpului Arcei lui Goe, au publicat miriade de mici capodopere  literare, nesolicitate).

P.S. Celor cateva zeci de pesti – muţi – ce formeaza un banc… de nisip in jurul Arcei lui Goe, halo, si care savureaza noua capodopera colectiva a contributorilor voluntari pe Arca lui Goe (ne referim desigur, la Simfonia Tacerii in re minor, Opus noua, Silentzum Stampa ma non Lugubru) le facem un anunt in avan-premiera. Se afla in pregatire prima audiţie a unui Scherzo pentru vioara si trombon, dar numai pe Arca lui Goe. Premiera va avea loc peste cateva zile pe scena teatrului de vara de pe puntea Arcei si are ca obiect dezvaluirea unui plagiat inedit (si trecut cu vedrea pentru atata amar de vreme). Plagiatorul nu este nici Mircea, nici Codrutza ci Mihai. Pagubit, tot in premiera, noi insine: dl.Goe. Invitat de onoare Bob Dylan. Ramaneti pe receptie.🙂 Daca n-aveti altceva mai bun de facut. Iar daca da atunci nu.🙂

Update: Apropo de titlul topicului curent (dar nu si de avanpremiera anuntatå cu surle si trambite in final, va veni ea si aceea), ne face o deosebita placere sa va aducem la cunostinta aparitia unui nou articol de presa al junelui nostru amic si prieten, dl.Dorin Tudoran (intelectual, publicist si activist profesionist in ale democratiei fara frontiere) pe care va rugam sa nu-l ratati: Țuțeri și protagoniști – un deocamdată de cel puțin 8 ani. Vivat. (De unde se poate deduce ca si peste patru ani republicanii si republicancele de pe Potomac vor propune tot un tolomac (nu un Tolontan), poate pe acelasi, si in acelasi scop: îngerizarea dracului democrat. Daca-i ordin cu placere. Dl. Make Trump Telemah poate sa nici nu-si faca abonament la candidatura caci va fi ras (tot) a-la-cart (sau ca la carte). Na acuma, nici nu-i greu. In acelasi fel Miss Hillary Diane Rodham Clinton ar putea fi aleasa Miss Univers. No problem. Daca am fi fost si noi in stare sa-l aducem in finala la campania prezidentiala pe George Becali (si sa-i fi blocat pe toti ceilalti) acum am fi avut-o si noi ca presedinta pe Elena Gabriela Udrea, care ar fi putut fara probleme s-o „inerpersoneze” chiar si pe Hillary Clinton sau pe altii mai de soi. Mai putin pe pampalaul sas (de aici, de acum). Cu tristete infinita n-ar fi explicat conul Dorin ce-a gresit Gigi de n-a ajuns presedinte.

21 Răspunsuri to “Mobila si Durere (I)”

  1. Dl.Goe said

    Fapt Divers (ionist): In afara vizitatorilor veniti din eterna si fascinanta Romanie pitoreasca, avem stire ca Arca lui Goe este survolata de/din SUA, Rusia, Germania si Japonia… Daca nici astea nu sunt semne de razboi mondial nu stiu care altele ar mai putea fi.🙂 Cred ca si Nostradamus a zis ceva, pe undeva, despre aceasta intalnire intre cei patru pe o pluta de aer din Muntii Bucegi. Aerul referindu-se la inconsistenta virtuala a hipersaptiilor Web, pluta la Arca si Bucegii la Romania. Nu?

  2. d'Artagnan said

    Simpatizanții mei, că altfel nu știu cum să le zic, s-au întristat când n-am mai scris.
    Acum, ca să-i bucur, trebuie să scriu de 2,5 ori mai bine, iar asta mă demoralizează.

    • Dl.Goe said

      De 2,5 ori mai bine pe ce scara? Richter logaritmica? Bine sau ne-bine nu scriitorul decide. Pai nu va uiati la Bob Dylan? In subsidiar parerea noastra ar fi (si sa ne iertati ca-ndraznim s-o exprimåm) ca nu s-a intristat nimeni cand v-ati lasat de scris si nici n-o sa exulte nimeni daca v-ati intoarce in business chiar de-ati scrie de 10 ori mai bine, mai pe inteles, mai in asentiment, mai ludic, mai provocator, mai intelept, insolit, insolent sau cum s-ar cere la audienta. Fiecare se va acomoda pe sine fara probleme noului context, cautandu-si importanta de sine pentru a si-o etala si spori. Ma refer desigur la simpatizantii comentatori (chibiti) nu la cititorii tacuti (si demodati). Prea va conditionati actul de a scrie de prezenta/reactia/parerea/asteptarile publicului. Mai dati-i in ma-sa pe toti. Scriitorii scriu in primul rand pentru sine, daca nu cumva exclusiv pentru sine, pentru a se descoperi, inventa, elibera, pentru a deveni si pentru a se simti bine. Nu pentru a-si face temeri, spaime, angoase, despre ce, cum si cat or pricepe si/sau or zice, daca or zice, posibilii sau imposibilii cititori. Repet, dati-i in må-sa. Daca aveti de scris (bine, rau nu conteaza, nu importa, se va releva ulterior) atunci scrieti. Daca nu (mai) aveti, atunci nu mai scrieti, dar nu mai dati vina pe „åia”, acordandu-le importanta pe care si asa ca nu o au. Lasa ca si-o repereaza ei si singuri. 🙂

      • d'Artagnan said

        Nu dau vina pe nimeni, DlGoe, de fapt nu mai scriu pentru că deocamdată nu am nimic de spus. Sau dacă am ceva, mi-e o lene teribilă!
        P.S. Atata l-ați dădăcit pe aspirantul acela cum să facă să ia Nobelul… un singur lucru, esențial de fapt, ați uitat să-l sfătuiți: să se apuce de compus muzică!

        • arcaluigoe said

          Nu mai puneti si d-voastra sare pe rana. Acuma ca s-a dus ambitzul (la ce-am tinut noi mai mult, la onoarea de amic si sfatuitor al aspirantului), n-o sa veniti sa-mi spuneti ca v-ati apucat de muzica! Ce? Va faceti tobosar? Ca cel de la Muppets? Nu v-ar sta rau, doar ca ar fi tardiv. N-o sa se mai acorde premiul Nobel pentru asa ceva. S-a dat unora care au fost romancieri, poeti, dramaturgi, eseisti, ziaristi, filozofi, politicieni si si muzicieni. Acuma trebuie sa urmeze altceva. Diferit. Cred ca ar fi cazul ca premiul pentru literatura sa se acorde unui psiholog, psihiatru, ori direct unui psihopat, sau, de ce nu, unui pictor. De exemplu caricaturistului Devis Grebu, sau (si mai bine) artistului plastic Ion Bârlădeanu, ab-solut ad-mirabili amandoi.

          Nobelul se poate da pentru romane, iar viata unora este „un roman”, sau si mai si, caci viata bate pana si filmul (adica ecranizarile). Unii scriu romanele pe hartie (sau in medii virtuale), altii le traiesc. Tot literatura se cheama. Se acorda premiul Nobel pentru literatura cetateanului X, a carui viata este un roman si un poem. Noi, de exemplu (adica dl.Goe) n-avem cum lua premiul Nobel pentru literatura, intrucat viata noastra e (doar) „o schitza”, cel mult „un eseu”. (Eseu, ca la rugby, o transformare reusita).

          Poate nu stiati dar cei mai dementi dintre artisti sunt pictorii. Mearga pictorii la tara. Ca sa moara. De caldura si de praf, ah, etc, etc… Dar va rog eu sa nu mai bateti toba. Sa ramana intre noi.

  3. Dl.Goe said

    Cateva precizari:

    A. Da, intr-adevar nu avem nevoie de comentatori. De ce am avea? Cine are? (Cine are sa si-i cultive. Cine-i are sa si-i educe.)

    B. Din lipsa necesitatii de asa ceva nu rezulta ca acestia (comentatorii) ar fi fiind indezirabili, cenzurabili sau banabili, ca prin alte parti. Dimpotriva, sunt tolerati absolut, asigurandu-li-se libertate de exprimare deplina, pe Arca lui Goe. Chiar si troll-ilor li se asigura aceleasi drepturi esentiale (care sunt violate cu mare nesimtire in alte locuri). Libertatea acordata altora (celorlalti) nu trebuie sa fie in niciun caz o limitare a propriei libertati. Comentatorii trebuie facuti (nu fortati) sa inteleaga asta (in mod liber). Prin exemple, exemple, exemple si rabdare. Daca nici dl.Goe n-are rabdare cu „specimenele” antunci nu vad cine ar mai putea avea.

    C. Post Restant nu este „sectiunea spam”, un loc ascuns, izolat, o (z)Arca, dupa cum ar putea crede sau acredita neatentii ori rauvoitorii. Post Restant este un loc liber, pe Arca lui Goe, la vedere, accesibil oricand, oricui, aflat AICI – POST RESTANT !!!, unde li se recomanda sa posteze celor care resimt nevoia imperioasa de a produce texte (off-topic) si de a ni le adresa expres. Post Restant este garantia unei libertati de exprimare deplina atat pentru cei mentionati mai sus, cat si, mai ales, pentru ceilalti, o facilitate de care altii au ales deja sa profite. A se (re)vedea.

    D. Celor care vor sa presteze servicii in folosul comunitatii, precum corectarea greselilor de gramatica, ortografie, ortoepie si punctuatie, ori chiar a greselilor de alta natura (semantica, logica, legica, morala etc.), ajunse (cum-ne-cum) in textele postate la vedere pe Arca lui Goe, le recomandam exhaustivitate si consistenta. Ii rugam asadar sa corecteze toate greselile (nu doar pe alese) si sa evite pe cat posibil sa comita ei/ele insisi/insele asa ceva.

    E. Nu incurajam redundanta.

    F. Pe Arca lui Goe nu acordam asistenta medicala de niciun fel, ceea ce este, prin urmare, valabil si in cazul celor cu probleme psihice. In privinta asta va rugam insistent sa nu contati pe noi. Nu tratam nici macar cucuie. Asa ca aveti mare grija unde, cum si cat de tare dati cu capul.

    • d'Artagnan said

      Mda, aveți dreptate cu comentatorii: cum ți-i crești, așa îi ai. Sau n-ai.

      Punctul F îmi aduce aminte de bancul acela în care o gagică bună dă anunț matrimonial în care dorește un soț tânăr, prezentabil, bogat, cult, rafinat, bun la pat, și-apare la ușă un batrânel ponosit, știrb etc., la care duduia îl întreabă ce dorește, n-a citit anunțul, iar bătrânelul o liniștește: Io am venit doar să vă spun să nu contați pe mine!
      Dar îmi amintește și de Birlic: ”Vă rog să nu mă votaţi! Să nu mă votaţi, fiindcă nu merit să întru în Parlament, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac!”

      • Dl.Goe said

        Birlic s-a dus. S-a stins si Ioan Gyuri Pascu. Acum a mai murit si Radu Câmpeanu. A apus o era.

        Comentatori? Chibiti? Nici dorul, nici grija… Cu ei sau fara ei e (aproape) totuna. Diferenta intre una si alta ar fi precum diferentele dintre candidatii Trump si Clinton. De suprafata. Unii ar zice ca totusi diferentele sunt enorme. Aiurea. Cei lucizi stiu ca-i tot aceea. De-o fi una de-o fi alta, bucurosi le-om duce toate. Nici macar doar pentru ca asa am ales. Liber. Si democratic (?!).

        P.S. Ma intristeaza un pic (fara insa sa ma deprime) faptul ca remarc la d-voastra o meteo-sensibilitate fata cu aversele de ploaie cu meteo-riti si muste-rii… versus seceta si abandon. La urma urmei un han poate fi la fel de bine si restaurant si… muzeu…

        Dar… ca sa mai schimbam vorba inainte de a da in melancolii (ah, Izabel. A)… as aminti ca marca „dl.Goe” (si d-voastra aveti, slava Domnului atribute valide in acest sens) este universala. Iata-l pe un imens de notoriu d.Goe cum isi da iarasi in petic (are si d-lui o problema, asta i-a mai ramas):

        Astro-fizicianul Stephen Hawking a transmis, miercuri, ca inteligenta artificiala (AI) poate fi cel mai bun sau cel mai rau lucru care s-a intamplat vreodata omenirii.

        Celebrul om de stiinta a facut declaratia la inaugurarea unui centru dedicat exclusiv cercetarii AI, care functioneaza in cadrul Universitatii Cambridge, transmite The Guardian.

        „Petrecem mult timp cercetand trecutul, insa de cele mai multe ori e vorba de o istorie a prostiei. Asa ca e o schimbare placuta sa vad ca exista persoane care studiaza, in schimb, viitorul inteligentei”, a mentionat Stephen Hawking. (n.b. Asta e poezie curata, absolult laureabilå. Aviz amatorilor de la Stockholm.)

        Astro-fizicianul a avertizat in repetate randuri despre cat de periculoasa e inventarea unui robot superinteligent, dotat cu vointa proprie, care ar putea distruge lumea.

        D-voastra (de ex.) considerati ca aveti „vointa proprie”? Radu Humor (de-n alt par-exemplu) o avea „vointa proprie”? Dar dl.Goe? (asta ultima e „retorica”). Despre (super)inteligenta nu zic si nu intreb nimic. Lui Goe Hawking ii e de fapt teama ca oamenii o sa-l inventeze pe Dumnezeu (artificial) dupa ce (cel putin el personal) omul a ratat sa-l descopere. Rolul lui Dumnezeu (s-ar putea vadi) n-a fost sa creeze lumea (adica ca omenirea) ci s-o distruga. In acest scop omul trebuie musai sa-l inventeze pe Dumnezeu (super-inteligent si cu vointa proprie, adica fix ceea ce-i lipseste omului). Si sata doar ca sa faca loc spre altceva inca si mai minunat si mai sofisticat, Cam cum a fost saltul de la dinozauri la homuletzi, dar mult mai spectaculos. Aparent a fost salt (prin distrugere) dar (in realitate) a fost o neteda si catifelata continuitate… noi aflandu-ne, nu in locul dinozaurilor, ci in prelungirea acestora si a complexului reptilian (vezi ACI si ACI)

        Si va spun toate acestea pentru ca va consider absolut recuperabil in favoarea bolii vorbitului in van pe (la) bloguri, pe la hanuri… (comentariile noastre fiind desigur adjuvante, nu medicamente. Medicamentele vi le procurati singur. Se dau si fara reteta. La marmacie. Gratis.🙂 )

      • Dl.Goe said

        Ca sa fi atras si mai multe comentarii ar fi trebui sa ma fi incordat nitzel si sa fi mentionat si „punctul G”. Are legatura cu F…

        P.S. Daca va mai dati mult in taina (rezistand ispitei de a va abtine) or sa se intample (cel putin) doua lucruri: (a) O sa va vina cheful de vorba (caci pofta vine mancand, ideea vine vorbind – apud Henri Wald ) si o sa recidivati in postura de scriitor la hanuri (cum credeti si d-voastra) si (b) ca o sa-i exasperati pe cei (cele) care spera ca fara ele Arca va aluneca in claustrofobie si solipsism. Sunteti pregatit sa va asumati asemenea riscuri? Nu prea cred….

      • Dl.Goe said

        Apropo de apropoul pe care l-am propus la apropont despre Trump si hi-hi-laritåtile campaniei electorale americane, as vrea sa dau de stire ca am dat (absolut neintamplator) peste reactia perversa a unui cetatean certocrat american, care, conectat simultan la doua feluri de realitati politice (exclusiv pe canale media) cea nativa si cea adoptiva, are reactii amestecate. Citeste politica de pe Potomac in cheie damboviteana si (re)descopera ca este mofluz absolut, la fel si-n America. Conul Dorin, care nu mai are unde sa se ex-ex-patrieze (si nici sa suporte canoanele unei greve a foamei pe bune ne mai fiind in stare, pentru vreun amarat de pasaport, inclusiv Visa si/sau MasterCard) explica tacticos si cu un regret imens in timbru (o fi timbru fiscal) de ce Trump nu-i va putea deveni presedinte. Tristete mare, dar si umorul subsidiar este pe masura. Celor care au avut si si-au pastrat simptul umorului involontar al scrierilor conului Dorin, le recomandam cu caldura (reclama gratis, treaca de la noi) ar-tii-cool-ul Țuțeri și protagoniști – un deocamdată de cel puțin 8 ani. E proaspat. Savurati-l inainte sa vi-l savureze altii (precum Dezideriu, Antonesei or Calom-firescul situatiei)…

        • Dl.Goe said

          con-semnam: Si Madona are umor dar nu chiar ca conul Dorin:

          In timp ce o prezenta pe actrita de comedie Amy Schumer in New York, Madonna si-a afirmat din nou sprijinul pentru Hillary Clinton, cantareata in varsta de 58 de ani glumind ca va oferi sex oral celor care o voteaza, scrie Independent.

          “Inca ceva inainte sa prezint acest geniu al comediei: Daca o votati pe Hillary Clinton o sa va fac sex oral – si sunt buna la asta”, a spus ea, declaratie insotita de uralele salii pline de la cunoscuta Madison Square Garden.

          Nu este prima data cand Madonna, ale carei optiuni politice inclina spre stanga, sprijina un candidat, ea facand acest lucru si pentru Barack Obama in 2012., tot altul decat sprijina (cam cu jumatate de gura) conul Dorin, un republican timid.

        • Dl.Goe said

          Conul Dorin (in fond baiat bun, de comitet, de-al nostru, din popor, impartial ca tot romanul) sufera cronic de sindromul consilierului, ca dansul a stat toata viata cu fundul pe camasa si asta a fost: consilier. Al cui a vrut si al cui n-a vrut. Real sau virtual… Inca de la Flacara. Ca consilier d-lui a explicat mereu celor consiliati cum anume ar fi procedat d-lui daca ar fi indraznit sa fie altceva decat un consilier al candidatilor. Din aceasta postura continua sa acrediteze ideea ca candidatul Trump ar fi bun daca ar fi consiliat corespunzator, intocmai si la timp, nu tardiv ca acuma. Deh, con-dorisme de sera. Pana la urma si postura aceasta a ratat-o neimplinindu-se in aceasta profesie ca in nicio alta. Pai se compara d-lui cu faimosul Consilier Buturuga C. de odinioara? Ei as! Nici vorba…

          Admirabila echidistanta cu care dl.Tudoran se plaseaza intre oricare doua repere intre care i se da de ales, bunaoara acuma, in campania electorala americana, intre o mancare usor expirata, plina de E-uri si chimicale si un rahat proaspat si aromat. Intrucat majoritatea pare sa prefere mancarea, d-lui, echidistantul impartialul, prompveaza rahatul. Dar, oare pana unde o merge d-lui cu „promotia”? O fi dispus sa-l haleasca in public? Sa voteze cu Trump si suflet si sa declare public acest lucru? Ei as. Nu. D-lui este „un discret”, care isi lasa intotdeauna loc de intors, avand mereu la indemana bumerangul pe care sa-l dea cotit dupa piersic. Dupa ce l-a injurat pe Basescu cot la cot (si adesea bot in bot) cu Voiculescu and Co, (atragandu-si simpatia lui Rromica si a tribului moflujilor) d-lui, pastrandu-si INTACT simtul umorului, vine mult dupa spartul targului si declara c-ar fi votat de doua ori cu Basescu. Amice esti idiot. Sau canalie. Sau si si. Bai deontologule care esti impartial, gata sa promovezi rahat, doar asa pentru balans in ecuatii, n-ar fi mai bine sa fi sincer si transparent si sa nu mai vorbesti poeme in dodii cand discuti politica cu amicii de mofluzie?

          P.S. Certocratia este un soi de cenaclu la care se canta exclusiv in struna. Dizidenta fiind exclusa.

  4. Dl.Goe said

    Sa râdem cu:

    Klaus: Iohannis s-a inteles cu canadienii: Toti romanii pot calatori fara vize din 2017…din decembrie 2017. Dupa mai multe luni de negocieri, Romania a ajuns la un acord cu Canada pe tema vizelor pentru romani, de care depindea votul Romaniei pe acordul CETA, de liber schimb intre UE si Canada. Romania isi dorea eliminarea vizelor inca din 2017 iar canadienii (ar fi acceptat in sila) din 2018. Romanul Iohanis a fost insa foarte ferm si si-a impus punctul de vedere: 2017. Da. 2017 incepand din luna… decembrie. Luna cadourilor. Moca. Ca cand ar fi 2018. Acordul CETA va fi semnat imediat, din 2016. Bravos diplomatie.
    * * *
    si cu

    Hagi Gicå: Regele Hagi, declaratii in premiera: Care este noua religie mondiala si ce masuri ar lua daca ar fi presedinte. „Cu religia avem probleme, asa ca sportul ne-a ramas. Daca si sportul dispare… Sportul, fotbalul in special, a inlocuit religia. Cu religia avem probleme multe, iar daca mai dam si sportul la o parte, eu cred ca politicul n-o sa se simta prea confortabil. Ne trebuie sport, trebuie sa bagam, ca altfel avem probleme mari. Sportul a inlocuit religia, asa cred eu, e declaratia mea. Religia… nu vedeti, bombe si atentate. Pai ce facem? S-a ajuns prea departe. Ne ramane sportul, cultura. Astea ne raman, lucruri sociale. De aceea, Romania este trista, pentru ca nu a investit in partea sociala.

    Daca as concura politic sau orice, as investi doar in segmentele sociale. Si cred ca oricine m-ar vota. Le-am dat si o idee. Niciodata nu o sa candidez. Daca as fi presedintele Romaniei as investi in tot ce inseamna social, sport, educatie si sanatate. Si inca un aspect, infrastructura, pentru ca pe infrastructura faci comert. Asa am invatat eu la scoala, comertul e infrastructura. Rutier, naval, toate. Trebuie sa le ai. Si cand ai lucrurile astea si ai si partea sociala, traiesti fericit! Ai spectacole, ai oameni pentru ziua de maine, formezi generatii in toate segmentele. In orice domeniu ai nevoie de profesori. Doctorul trebuie sa faca scoala, fotbalistul trebuie sa faca scoala.

    * * *

    si cu

    Duterte: Presedintele filipinez Rodrigo Duterte a anuntat joi „separarea” de Statele Unite si realinierea tarii sale cu China, transmit agentiile internationale de presa, preluate de Agerpres. Presedintele filipinez si-a anuntat „separarea” de SUA. „Suntem 3 contra restului lumii, China, Filipinele si Rusia.”Imi anunt aici separarea de Statele Unite. Atat in termeni militari, poate nu si sociali, dar si in termeni economici. America a pierdut”, a afirmat el in aplauzele publicului, intr-un discurs tinut in prezenta vicepremierului chinez Zhang Gaoli.
    „M-am realiniat la curentul dv. ideologic si poate voi merge si in Rusia, sa discut cu presedintele Putin si sa-i spun ca suntem trei contra restului lumii – China, Filipinele si Rusia. E singura cale„, a mai spus Duterte, care de la preluarea mandatului, pe 30 iunie, a facut in repetate randuri declaratii ostile Statelor Unite si jignitoare pentru presedintele Barack Obama. (n.b. Bai dar nu era parca si Venezuela in grup?)

    * * *
    si cu

    Râsul Lumii: Traim pe imprumut: Datoria publica globala creste anul acesta cu inca 11 trilioane de dolari. Economia globala pare sa mearga doar pe carburantul furnizat de banci, din moment ce datoria publica globala va creste in cursul acestui an cu inca 10,7 trilioane de dolari, atingand valoarea totala de 62,7 trilioane. Datele prelucrate de expertii Fondului Monetar International arata ca datoria publica globala de 62,7 trilioane de dolari va cantari cat 84,1% din Produsul Global Brut (PGB) de 74,5 trilioane de dolari estimat de FMI pentru sfarsitul acestui an.

    La sfarsitul anului trecut, datoria publica globala de 52 de trilioane de dolari reprezenta 85% din PGB.

    Peste 80% din datoria publica de pe glob este detinuta de doar 11 state, SUA deschizand lista marilor datornici cu 20,1 trilioane de dolari, urmata de Japonia, China si Italia, cu datorii de 11,8 trilioane, 5,3 trilioane, respectiv 2,5 trilioane de dolari.

    Pe urmatoarele trei locuri se claseaza Franta, Germania si Marea Britanie, la egalitate de puncte in privinta debitelor: 2,4 trilioane de dolari.

    India, Canada, Brazilia si Spania completeaza lista celor 11 tari cu datorii publice consistente, in cazul lor sumele variind intre 1,3 si 1,5 trilioane de dolari.

    n.b. Bun. Stim cine sunt leprele care si-au facut au datorii pe care nu si le mai pot plati. dar nu stim cine sunt „prostii” care le-au dat bani de cheltuiala asa pe ochi frumosi. Si mai ales, nu stim de unde Dumnezeu au avut acesti mecena atatia bani. Din ce sistem economic i-or fi scos? Cu siguranta ca fac afaceri direct cu Dumnezeu sau macar cu niscavai civilizatii extraterestre, altminteri n-au de unde avea sumele astea astronomice pe care le dau de pomana unor lenesi care nu muncesc dar stau cu ocii dupa bani.

    Am consemnat iata patru comici de talie mondiala, care i-ar face pana si pe Fratii Marx sa para niste caraghiosi ridicoli. Care o fi oare cel mai comic dintre ei?

  5. Dl.Goe said

    Mesajul de la rubrica „Sa râdem cu” (vezi mai sus) este al-XIII-lea (nomero 13) in sir. Ghinion. Fatalitate. Se spuzeste râsul, sa fiu la XIV-lea (ca Ludovic). Poate ar fi cazul sa adaugam si o rubrica „Sa plangem cu”, dl.Goe (de ex). S-ar justifica pe deplin, caci suntem un pic ingrijorat. Comentatorii nostri (de aur) si-au facut pana la urma datoria (de onoare) si au tacut, transformandu-se intr-un stol impunator de lebede albe, mute. Un cor admirabil, am putea zice, care interpreteaza cu talent Aria Linistii si a Serenitati (pentru care le multumim cu caldura). Si o declar ca sa se stie si sa nu-si inchipuie cineva (cine?) c-am fi inceput sa cenzuram. In fine, nu asta ar fi problema care sa ne ingrijoreze ci cealalta. Numarul vizitatorilor unici, arondati ca-cititori, pe Arca lui Goe, s-a redus (de ieri pana azi) in limita marjei de eroare. Am ajuns foarte putini (putini, rari si de buna calitate). O fi de la weekend. De ce-ar fi asta o problema? Pai este, pentru ca se intampla decimarea tocmai acum cand voiam sa facem frumusete de dezvaluire, taman cand aveam de gand sa deconspiram un plagiat (relativ) ingrozitor si (absolut) spectaculos, o demistificare de zile mari. Cu audienta noastra de acuma mi-e teama de tradare. O sa demistificam degeaba. N-o sa afle nimeni. Imi cer scuze celor cateva zeci de exceptii de la regula care tin Arca pe linia de plutire prin nisip, dar in asa context mai bine n-o mai fac deloc. dezvaluirea, caci si de-as face-o ar fi in van, in zadar si degeaba. Ba te mai pomenesti c-o mai si sustrage vreunul si-o plagiaza in vreun loc mai cu audienta, pretinzandu-se descoperitorul. Mai bine (o) amanam. La cat a stat el acest plagiat in umbra nu are ce mai conta ca mai sta inca nitezl, acolo, o saptamna, doua. Nu? Vivat.

  6. Y.Not said

    Nu putea s-o facă ṣi s-o lase?!
    O tot curge…
    Se tot face ṣi desface
    Se preface…
    Atât de plină cu speranţe ṣi amăgiri
    Din bine în mai bine
    Mereu mai bine ṣi mai înalt,
    Lumea.
    Îţi traversezi clipa de extaz
    Fără s-o recunoṣti.
    Până să zici tu
    Doamne opreṣte clipa!
    Clipă opreṣte-ţi zborul!
    S-a facut deja mâine.
    Te-ai putea opri măcar în acel mâine,
    (Ce-n ieri ca un fulger va trece),
    Acolo la poalele vulcanului,
    La poalele muntelui tău de extaz
    Aflat în spate, la distanţa de o zi lumină…
    Dar tu tot speri ṣi speri ṣi tot speri
    Că momentul tău de extaz n-a venit încă
    Iar timpul creṣte-n urma ta.
    Te-ntuneci.
    Ajungi din urma ṣi calci, orbecăind, pe semnele de lumină
    Trimise în lume de trecutul tău extaz,
    În clipa ta de graţie divină,
    ṣi aproape că nu le (mai) recunoṣti,
    simţind fioruri mici, cioburi de extaz,
    Tot sperând că ele te vor duce, pas cu pas,
    Către clipa ta de glorie ṣi fericire,
    Cea adevărată,
    Când în fine vei putea zice:
    Doamne opreṣte clipa,
    Clipă opreṣte-ţi zborul,
    Nebăgând de seamă că
    În loc rămâne un deṣert de disperare,
    Că semnele-s din ce în ce mai vagi
    Şi că te duc încet, încet, spre nimic
    spre început,
    Spre a fost o dată ca niciodată.
    Doamne spre ce mergem
    Dacă nu sosim nicăeri?

    De nicăieri, nicăieri,
    Traversăm lumea,
    Trecand în goană nebună,
    pe lângă momentul nostru de fericire,
    Lumina aceea intensă, orbitoare,
    Fără să-o vedem,
    Fără să-o recunoaṣtem,
    Sperând în altceva, mereu altceva,
    Mult mai înalt ṣi mult mai frumos.
    De ce mai dă Dumnezeu omului fericire,
    dacă e să i-o ia înapoi!?
    De ce nu moare omul când e fericit!?
    Ci merge mai departe, către obscure ţinte
    Spre care toate curg.
    Nu putea s-o facă ṣi s-o lase ?!
    Dumnezeu, lumea.

    • Dl.Goe said

      Dupa calculele mele, ca sa scoti ceva din poezia asta, ai mai avea de lucru cam noua ani.

      • Y.Not said

        De ce nu?!

        • Dl.Goe said

          Presupun ca in cei noua ani vor exista un continuum de variante amelioarate din ce in ce, si nu doar un rezultat final. Va propun sa aduceti aici inca noua variante, asa cum vor fi aratand ele de fiecare data pe 23 Octombrie, asa incat, intr-un final, sa vedem nu doar capodopera, ci si devenirea, drumul uneori sinuos, pe care vectorul progres impinge lucrurile in opera.

    • GOE said

      ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

      IATĂ O MODESTĂ PROPUNERE DE ÎMBUNĂTĂȚIIRE (Nu o cenzura, fratelo Domnule Goe! Nu o ascunde în tenebre, fii curajos!) :

      Nu putea s-o facă ṣi s-o lase
      „Arca” asta?!
      O tot curge.

      Se tot face ṣi desface
      Se prea-face,
      Mereu mai bine ṣi mai înalt.

      Doamne, opreṣte clipa!
      S-a facut deja mâine,
      La poalele muntelui tău de extaz.
      Tu însă, Domnule Goe,
      Mai speri.
      Nu vezi că timpul creṣte în urma ta,
      Că te întuneci, Domnule Goe?

      Ajungi din urmă ṣi calci, orbecăind, pe semnele de lumină
      Tot speri că ele te vor duce, pas cu pas,
      Către clipa ta de glorie ṣi fericire,
      Deplină.

      Un deṣert de disperare,
      Semnele sunt din ce în ce mai vagi,
      Te duc încet, încet, spre Nimic
      Dar tu Domnule Goe,
      Speri mereu în altceva, mereu altceva,
      Mult mai înalt ṣi mai frumos.

      De ce nu tace omul când e fericit!?

  7. Dl.Goe said

    Ca sa se aleagå si sa ajunga presdintele Statelor Uimite ale Americii, dl.Donald Trump (ca sa-i zicem asa) ar putea face un lucru extrem de simplu si extrem de eficient. In pre-ziua alegerilor ar putea sa apara la (o) televiziune (ar fi absolut de ajuns) si sa zica:

    ”Cetateni vă rog să nu mă votaţi! Să nu mă votaţi, fiindcă nu merit să fiu Presedinte, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac!”

    Dar, ar putea sau n-ar putea? Aceasta-i intrebarea. Gesturile simple nu-s chiar la indemana oricui…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: