(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

O, da, O, nu – Eminescu plagiator?

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 28, 2016

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

Acest text literar îi este atribuit d-lui Mihai Eminescu, sfarşit din viaţă de tânăr, pururi tânăr şi nemuritor. Totuşi acest poem nu-i aparţine d-lui Eminescu (nici n-ar avea cum) ci altor autori, dupa cum se va vădi mai la vale. Ideea de a-l face pe Mihai Eminescu sa accepte tacit înfierea acestui text, arogandu-şi paternitatea asupra sa, îi apartine lui Titu Maiorescu (mamă născătoare şi co-autor al acestei mistificări uluitoare). Faptul că o asemenea mistificare de proporţii a putut rezista netulburată un timp atât de îndelungat rămâne în sine un mister copleşitor. Se pare că simpla trecere a timpului a sporit rezistența legendei create în jurul acestui poem, descurajandu-se din ce în ce, orice tentativă de de-mitizare prin divulgarea unui adevar simplu dar inconvenabil. Dovezile incontestabile care probează acest „plagiat” există. Le vom face publice. Ele se gasesc în câteva documente de la Biblioteca Academiei, care refera (şi) alte documente aflate în biblioteca de la Vatican şi care, de-a lungul timpului (cel puţin cele autohtone), au fost văzute şi studiate de diverse persoane competente, critici literari, filologi, lingvişti, exegeţi, ziaristi, dar se pare ca acest lucru s-a întâmplat începând destul de târziu, atunci când legenda paternitaţii lui Mihai Eminescu asupra acestui text se consolidase îndeajuns încât să descurajeze orice intenţie de a face valuri în aceasta privinţă, făcându-i pe martori să nu-şi creadă ochilor, să-şi revizuiască interpretarea şi să se auto-cenzureze de teama ridicolului. De altfel acesta este un efect psihologic ultra-cunoscut si reproductibil. In pofida oricăror evidenţe, majoritatea martorilor pot să-şi pervertească total judecata, dacă anterior chestionării lor, mai multe persoane cu autoritate fac cu aplomb şi convingere declaraţii contrare evidenţei. Printre cei mai recenți observatori care au accesat documentele ce incriminează „plagiatul” se numară şi ziaristul Ion Cristoiu, un obişnuit scor-monitor al bibliotecilor. Faptul că însuşi domnia sa a ales în mod deliberat să păstreze tăcerea, deşi în alte situaţii la fel de delicate (precum cele legate de Corneliu Zelea Codreanu şi Garda de Fier) a preferat  să bată toba, ne poate pune serios pe gânduri, cu excepţia cazului în care d-lui n-o fi înţeles nimic din conţinutul documentelor pe care le-a studiat, fie din cauza grabei, a superficialităţii şi a lipsei de profesionalism, fie a faptului că la momentul respectiv se uita febril după altceva ce-l preocupa exclusiv. (Va fi foarte interesant de urmarit reacţia „maestrului” Ion Cristoiu asupra acestui subiect atunci când problema „plagiatului” eminescian va deveni o tema fierbinte de notorietate publică). Se pare că totul a început de la o glumă nevinovată pusă la cale de către Titu Maiorescu, cu acordul lui Mihai Eminescu, în contul zilei de 1 Aprilei 1983, mizându-se tocmai multitudinea de elemente evidente, copleşitoare, care vădeau „plagiatul” exonerandu-i pe autorii „glumei” de o reală responsabilitate în momentul în care „farsa” avea să fie revelată, spre ironizarea celor aleşi ca ţinte şi care vor fi căzut în capcana abil întinsă de către Titu Maiorescu. Ironia soartei avea să complice situaţia în aşa hal încât Maiorescu avea să se împotmolească definitiv în păienjenişul propriilor intrigi. Textul impropriu numit „Odă” (în metru antic), n-a fost făcut public prin vointa expresa a poetului ci doar cu consimțământul acestuia. A apărut mai întâi în ediția princeps (Poesii, 1883), întocmită, cum prea bine se știe, de Titu Maiorescu, într-un moment când mintea poetului intrase într-un con de umbră din care nu va mai ieși în întreaga ei stralucire niciodata, pe parcursul celor șase ani cât mai avea de trait. Conform mitologiei oficiale, în acord cu anumite surse, Eminescu ar fi lucrat asupra acestui poem, începand din 1872-1873, încă din epoca vieneză sau din cea berlineza, cand poetul avea 22-23 de ani, timp de noua ani. După alte variante ar fi oprit munca de ameliorarea a poemului dupa cinci ani, fara sa o fi incheiat si fara sa fi ajuns la vreun rezultat multumitor. In acord cu aceeasi mitologie biografica poetul nu adorit niciodata sa-l publice acest poem, întrucât il gasea departe de perfectiune, o improvizatie, un lucru neterminat, o schiță, la care ar mai fi avut mult de lucru daca inspiratia i-ar fi permis (ceea ce se pare ca nu s-a intamplat in urmatorii patru ani in care poemul a ramas intr-o suspecta asteptare). In realitate poetul nu a scris niciodata acest poem care nu se potriveste in nici un fel cu stilul operei eminesciene, cu conceptia sa despre poezie si cu niciuna dintre celelalte poezi compuse de el, lucruri cat se poate de evidente pentru orice cititor-admirator al celui mai mare poet al romanilor.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Tara mea de glorii, tara mea de dor? Bratele nervoase, arma de tarie, La trecutu-ti mare, mare viitor!

Mai am un singur dor:În liniştea serii, Să mă lăsaţi să mor, La marginea mării;

Somnoroase pasarele, pe la cuiburi se aduna, se ascund în ramurele – Noapte buna!

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari împărăteşti, o prea frumoasă fată.

Trăind în cercul vostru strîmt, norocul vă petrece, ci eu în lumea mea mă simt nemuritor şi rece.

Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, facem pe pământul nostru musunoaie de furnici;

Microscopice popoare, regi, osteni si învătati, ne succedem generatii si ne credem minunati;

Musti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, în acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul

Cum că lume asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i si-nainte întuneric se arată.

Toate, dar absolut toate poeziile lui Mihai Eminescu sunt poezii cu rimă, inconfundabile, muzicale, pe care oricine le poate recunoaste dintr-o privire. In toate poetul rămâne fidel crezului sau romantic. Total strain, rupt de stilul si de crezul sau artistic, apare acest text cu vers alb, in stil clasic, despre care cititorul este avertizat înca din titlu ca este „in metru antic„. Avertismentul respectiv a fost introdus de către Titu Maiorescu (ca parte esentiala a farsei literare pe care a dorit să o monteze), la fel ca si titlul, complet eronat, înadins în vadita contradictie cu continutul textului, care nu este odă, ci elegie. Este ca si cum Claude Monet si-ar fi intitulat unul dintre peiajele sale „Portret (in stil impresionist)”. In mod cert orice prim cititor al lui Eminescu remarcă instantaneu nepotrivirea dintre întreg si parte. Dar atunci al cui este poemul? Cine este autorul sau autorii? Lucrurile nu sunt tocmai clare. In perioada sa vieneza, inspirat de gestul compozitorului Ludwig van Beethoven care-i dedicase lui Napoleon Bonaparte o simfonie (Simfonia a-III-a, Eroica, dedicatie retrasă ulterior), tânărul Mihai Eminescu, începe scrierea une ode dedicata lui Bonaparte, pe care a intitulat-o provizoriu „Oda la Napoleon”. Lucrarea respectivă, care este considerata (apud mitologia biografică oficială) ca punct  de plecare a ceea ce avea sa devina „(ne)Oda (in metru antic)”, nu are absolut nimic în comun cu poemul inclus de catre Titu Maiorescu în ediția princeps (Poesii, 1883). „Oda la Napoleon” a ramas o insailare, o improvizatie poetică de tinerete, cu o valoare strict documentară. Miraculoasa transformare nu s-a produs niciodata. Aflat la Viena, Mihai Eminescu, a dat, in biblioteca Universitatii din Viena (Universität Wien, fondata de ducele Rudolph IV in 1365), peste o copie a unui jurnal de calatorie al lui Johann Wolfgang von Goethe. În septembrie 1786 Goethe pleacă, fără să-i spună doamnei von Stein, în Italia. În Weimar planurile lui de călătorie și destinația, în afara ducelui, erau cunoscute numai de angajatul și secretarul lui, Philipp Seidel. Călătorește la Regensburg, München, Mittenwald, Innsbruck, Pasul Brenner, lacul Garda și Verona la Veneția. Ajuns în Roma, pictorul Johann Heinrich Wilhelm Tischbein îl ajută să găsească o gazdă în Via del Corso 18, unde azi se află: „Casa di Goethe” (Muzeul Goehte). Pentru Goethe, următorii doi ani această viață nouă în Italia, numită „Călătoria Italiană”, este prosperă și reprezintă realizarea aspirațiilor lui culturale – liber și flexibil din punct de vedere financiar, pentru că salariul lui, i-a fost acordat în continuare. Copia jurnalului de calatorie al lui Goethe in Italia se gaseste si in prezent in biblioteca Universitatii din Viena (si poate fi vazut de oricine doreste, pe baza unei simple cereri la arhiva). In acest jurnal o buna parte este dedicata descrierii unor lucrari aflate in Biblioteca de la Vatican, la care Goethe a avut acces si de care se pare ca a fost foarte impresionat. O sectiune anume se referă la opera lui Francesco Petrarca. Dupa cum relevă o cronică din biblioteca din Vatican,  în 1343, în trecere prin Verona, Petrarca a descoperit primele 16 cărți ale Epistolelor lui Cicero, adresate lui Atticus și Brutus Albinus. În Florența, se întâlnește în 1350 cu scriitorul Giovanni Boccaccio, cu care era mai de mult în corespondență. Ambii poeți au contribuit printr-o activitate perseverentă la redescoperirea antichității clasice, respingând preceptele scolasticei medievale. Intr-o scrisoare adresata lui Boccacio, Francesco Petrarca, ii vorbeste acestuia despre durerea sfâsietoare pe care a resimtit-o atunci cand i-a parvenit vestea morții Laurei (pe cand se afla la Parma, în ziua de 19 mai 1348), în timpul marii epidemii de ciumă care bântuia în vestul Europei. In aceeasi epistola Petrarca mentioneaza cele 16 cărți ale Epistolelor lui Cicero si anexeaza un mic poem fără titlu, in limba italiană:

Non avrei creduto mai d’imparare a morire: eternamente giovine, awolto nel mio mantello, gli ocehi sognanti fiducioso alzavo alia srella della solitudine.

Quand ecco che tu apparisti sulla mia strada, tu, o Sofferenza, dolorasamente dolce e tutta io bewi la volutta della morte inesarata!

Miseramente ardo nei tormenti di Nesso o come Ercole, awelenato dalia camicia fatale, ne ii mio fuoco spegner posson futte l acque del mare.

Consumata dai mio stesso rogo avanisco tra le fiame porto da esse risorger lieto come i uccel Fenice?

Via dalia mia strada, voi, occhi ammaliatori! Tornami nel animo, triste indiferenza, fa di ridare, perch io muoia in pace me a me stesso!

Poemul este transcris de catre dl. Goethe in jurnalul sau de calatorie, împreuna cu traducerea în germana a primei strofe.

Se pare ca Mihai Eminescu a gasit în solemnitatea acestui poem, o sursa de inspiratie pentru munca sa la proiectul Odei închinată lui Napoleon. Intr-una dintre scrisorile adresate lui Titu Maiorescu (in 1875), scrisoare pastrata in Biblioteca Academiei Romane, Mihai Eminescu ii vorbeste acestuia despre jurnalul de călătorie al lui Goethe si despre poemul gasit acolo (pe care il transcrie integral), mentionand cu insufletire că mesajul poemului îl inspiră în munca de ameliorare a Odei adresată lui Napoleon. Traducerea in limba română se pare că i-ar apartine chiar lui Titu Maiorescu. Cu toate acestea Mihai Eminescu a abandonat în cele din urmă intentia de a ameliora sau de a rescrie Oda la Napoleon. De altfel Eminescu nici n-a existat (ne-o spune Sorescu, varul lui Shakespeare), dar Titu Maiorescu a existat (este un fapt atestat documentar).

Cum si de ce a decis Titu Maiorescu sa introducă în ediția princeps (Poesii, 1883) în locul Odei la Napoleon a lui Mihai Eminescu, propria sa traducere in limba română a poemului venit pe calea Goethe-Petrarca-Cicero, si inca sub un titlu atat de înselător: Oda (in metru antic), si cum de a nu mai deconspirat niciodata această farsă literară (dupa cum preconizase initial), dar si despre rolul altor „actori” importanti, care au contribuit la teserea acestei povesti  incredibile (dintre care docamdata ii pomenem pe Caragiale si Macedonsky), vom istorisi in partea a doua a acestui material.

Intre timp persoane importante (inclusiv poetii Nichita Stanescu si Adrian Paunescu) au declarat ca „Oda (in metru antic)” este cel mai frumos poem scris vreodata in limba romana, iar majoritatea criticilor (care contează) au declarat versul „Nu credeam să-nvăt a muri vreodată” drept cea mai profunda expresie a gandirii poetice manifestată în limba română. Cu atat mai complicată va fi restabilirea adevarului în acest uluitor caz.

UPDATE: Nota redactiei Arca lui Goe. Expunerea de mai sus este un text incomplet, prin urmarea intelesul acestuia poate fi accesibil numai impreuna cu continuarea, ca un intreg. Acest prim episod lasa loc de meditatii dar nu de concluzii. Multumim tuturor pentru intelegere.  

104 Răspunsuri to “O, da, O, nu – Eminescu plagiator?”

  1. GOE said

    Nota Redactiei Arca lui Goe: Atentie TROLL

    Cea mai mare pedeapsă a noastră,
    cei care suntem,
    e lumina prin care fluieră un răsucit de înger
    tulburător,
    halucinanta natură,
    timpul absorbitor,
    mirosul de viaţă pe care-l are secunda,
    mâncarea cumplită la Cina cea de taină.

    Ah, ce întâmplare şi viaţa noastră!
    Ce întâmplare verdele de pe iarbă.
    Ce accident de suflet calul alb pe colină.

    Supuşi cuvântului, de verb mă rog,
    du-mă odată din groaza vieţii,
    du-mă, du-mă,
    şi nu mă mai pedepsi
    şi mie nu mă mai redă-mă!

    • Dl.Goe said

      Si iata un anti-acatist destul de dragutz. Chiar si asa spart pe la capete… şi pe mine mie nu mă mai reda!

      redare, identificare, transformare, superpozitie, fals (în acte publice, virtuale…), redundanta, anduranta, incremenire, instantaneu, clipa, repede, nimic. Caci, nu-i asa?, despre asta era vorba, vorba sau cuvantul, cuvantul „nimic”. La inceput a fost cuvantul. Si cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. Dumnezeu e si El un Cuvant, acolo. D’apoi noi? Adica ca tu si eu si el si ea si ei si ele… toti, totul, nimic.

      P.S Acesta este nimicul cel mai lesinat pe care l-am insirat, desirat si rusinat vreodata pe Aca lui Goe, dupa ce-l vom fi sfasiat pe burta. Ciudat este ca nu miroase a nimic. Chiar nimic. Daca se afla vreun doctor de nimic printre noi. sau macar cineva priceput, chiar si fara diploma, va rog sa resucitati nimicul, sa-i faceti respiratie artificiala, gura la gura, caci a lesinat dinr-o banala sfasiere si nu are nici miros. Mai repde daca s-ar putea. Pana nu intra in coma. Pana nu intra in moarte clinica. Pana nu ne trezim pe aici cu vreun Big-Bang de toata urâtenia. Nu v-o fi ajuns? Nu v-ati saturat? Hai, la treaba, vracilor. Aduceti o oglinda si vedeti dac-o mai abureste. Cineva. Nimeni, nimic. Asa? Asa…

  2. Dl.Goe said

    Eeee, ceva se intampla, cand se arata semne… care imbraca haina unor coincidente ne-la-locul lor. Nu? In mod independent de dl.Goe, cu totul si cu totul independent, si cand zic independent zic plenar independent (inclusiv tematic), conul Dorin (americanul, analistul, bloggerul), chibitzand emisiunile TV din campania agricola prezidentiala din tara sa (de adoptie), adica ca nici in clin nici in maneca cu ambientalul arcagoian, vine intr-un final de articol cu semnul simbolic al coincidentelor care denota. Ironizand-l la misto pe un Ciuvica transatlantic, d-lui vine si zice cam deodata: „Ca să (mă) pot lumina din nou strălucit, pe mine/Mie redă-mă!”. A-o-leu… Ce sa in-semne asta. Ne-ar trebui musai un interpret de semne. Ce e cand ti se fac semne? Si tocmai acuma sa fie o asa penurie de interpreti. Sunt gata sa strig: Dau un cal pentru un regat. In zadar. Niciun rege nu-i pe receptie. S-a instaurat republica…

    „Ca să (mă) pot lumina din nou strălucit, pe mine/Mie redă-mă!” – Ttt, care va sa zica la pensii… Ca are sa se intample lucru mare (nenorocire?) si (si) tu o sa tragi si pacatele si ponoasele… Mânå birjar, La cremenal. La cre-me-nal ! Zoreste! Iti dau bacsis (6 sferuri de rubla). Haide mai repede ca-mi este degraba si-mi vine stenahorie…

    P.S. Auzi (ba vizitatorule) daca n-ai inteles nimica nu te enerva. Stai calm. Te-oi lamuri eu cumva. Daca oi putea… fireste ca te-oi lamuri. Daca nu… Las’ ca te lamureste dom’ Costica. E apropirtar. Are a face.

  3. GOE said

    ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

    🙂 Vezi că se supără RAMIRO ORTIZ dacă mă cenzurezi ori mă bălăcărești – la secret – pentru postarea asta. Citii de curând traducerea și o recunoscui în MISTIFICAREA domniei tale:

    „Oda (in metru antic), apropo de “graiul traco-romanic”, este o piesa lirica dintre cele mai accesibile, in traducere, fireşte, şi cititorilor straini, in bune transpuneri. Consideram ca cea mai buna translatie s-a facut, cum era şi firesc, in limba italiana. Reproducem aici versiunea lui Ramiro Ortiz, intemeietorul italienisticii in invatamantul nostru superior, un lingvist dublat de un literat, totodata şi primul profesor al celui dintai eminescolog, G. Calinescu:
    Non avrei creduto mai d’imparare a morire: eternamente giovine, avvolto nel mio mantello, gli occhi sognanti fiducioso alzavo alla stella della solitudine.
    Quand’ecco che tu apparisti sulla mia strada, tu, o Sofferenza, dolorasamente dolce… e tutta io bevvi la volutta della morte inesarata!

    Miseramente ardo nei tormenti di Nesso o come Ercole, avvelenato dalia camicia fatale, ne il mio fuoco spegner posson tutte l’acque del mare.

    Consumato dal mio stesso rogo avanisco tra le fiame.. porto da esse risorger lieto come l’uccel Fenice?
    Via dalia mia strada, voi, occhi ammaliatori! Tornami nel’animo, triste indiferenza, fa’di ridare, perch’io muoia in pace me a me stesso!”

    (http://articole.famouswhy.ro/oda_in_metru_antic/)

  4. GOE said

    ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

    Domnule Goe, pentru eventualitatea în care răspunzi că ai făcut o farsă de 1 Aprilie, răspunsul este:

    1. Pentru cunoscători e inutilă, ei oricum știu despre ce e vorba.

    2. Pentru necunoscători este o TICĂLOȘIE, pentru că o pot lua în serios și pot deveni detractorii lui Eminescu.

    • Dl.Goe said

      1. Cunoscători? La ce fel de „cunoscători” va referiti stimata doamna? Asa ca d-voastra? Plus consortul?

      2. TICĂLOȘIE ??? Necunoscători, miercuri, Ploiesti… detractori, pumni, palme, cafine… Tremur viata me.

      Draga cucoana dar e chiar asa de rau sa ai detractori multi (de tot) dintre necunoscători? Nu stimata cucoana, nu. E mult mai bine si mai profitabil sa ai detractori duium (dintre necunoscători), decat sa nu ai. Asemenea de-tractori tin o personalitate in atentia publicului ceea ce sporeste numarul cititorilor (si cunoscatorilor). In tot cazul este o alternativa mult mai de dorit decat o liota de admiratori tâmpi si necunoscatori, sau pesudo-cunoscatori cum se afla a fi domnia voastra, eminescolog neserios in viata, ori precum con-fratele d-voastra eminesologul Radu Humor (doua smintite guri – literalmente smintite).

      3. N-as putea pentru ca så răspunz că am făcut o farsă de 1 Aprilie, intrucat Nimeni nu m-a intrebat Nimic. La ce intrebare proasta ar fi trebuit sa acord un (asa) raspuns? Va intreb. (Stiind bine ca va intreb degeaba, cum altminteri?). Martorii (sa) ne traiasca.🙂

  5. GOE said

    ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

    @Domnul Goe
    Nu te mai osteni. Bălăcărelile nu ți le mai citim. Cheamă-ți prietenii!

    Consemnăm doar frica de adevăr a domniei tale. Cum estimam, ai ascuns două comentarii.🙂
    Nimic nou.

  6. Dl.Goe said

    Fara a face din asta o constrangere categorica, i-am ruga pe cei care vor dori poate sa comenteze despre situatia lui Mihai Eminescu, sa evite implicarea afectiva in exces. N-as vrea ca eventuala discutie sa se invarta in jurul emotiilor care-i strabat pe vorbitori. Va multumim anticpat pentru intelegere. Ar fi de preferat o tacere evlavioasa in care sa asteptam, mai degraba, parerea celor in masura sa elucideze enigma cu profesionism decat sa sporim vacarmul cu presupuneri, supozitii, acuzatii amatoricesti. Eminescu este ca o pestere vasta in care nu poti vorbi decat in soapta, pentru a nu-i tulbura tacerea.

  7. GOE said

    ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

    Da, Goe.
    Eminescologii serioși – Călinescu (specialist în italiană), apoi Perpessicius, Murărașu, Creția ( clasiciști eminenți) nu mai trăiesc.

    E vremea să vorbească impostorii. Cât pot ei de „decent”.

    Îți reamintim: nu te citim în peșterile unde ascunzi comentariile care te dezavantajează. Acolo, cheamă-ți prietenii! Și bălăcărește-ne în șoaptă.🙂

  8. GOE said

    REPETĂM, întrucât „repetiţio mater studiorum est”:

    Da, Goe.
    Eminescologii serioși – Călinescu (specialist în italiană), apoi Perpessicius, Murărașu, Creția (clasiciști eminenți) nu mai trăiesc.

    E vremea să vorbească impostorii. Cât pot ei de „decent”.

    Îți reamintim: nu te citim în peșterile unde ascunzi comentariile care te dezavantajează. Acolo, cheamă-ți prietenii! Și bălăcărește-ne în șoaptă.🙂

    ========
    Nota redactiei Arca lui Goe. Atentie:

    Comentariul de mai sus semnat „GOE”, ii apartine unui troll care-si face veacul pe aici, ducandu-si de hăt vreo 5 ani luptele seculare cu propriile-i fantasme. Nu poate participa si atunci isi imagineaza ca poate sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbată, dar nu musca. Decat in gol.

    • Dl.Goe said

      Va multumim pentru decenta si eficienta cu care ne demascati impostura. Sunteti astfel un contributor de re/marca pe Arca lui Goe. V-as intreba numai daca d-voastra (si sotul) sunteti eminescologii serioși sau nu. Si daca da, daca mai sunteti in viata, iar daca nu, nu.

      P.S. N-am inteles ce-i cu pesterile si cu prietenii si de ce-mi tot reamintiti ca nu va scapa nimic din ceea ce se intampla la supafata Arcei lui Goe. Stiu ca cititi totul, la fel de bine cum stiu ca nu pricepeti nimic. Sunteti un comentator cu suma zero.🙂

  9. Octavian Martone (Sibiu) said

    O blasfemie ordinară.

    • Dl.Goe said

      Asta e parerea d-voastra. Aveti dreptul si la opinie, si si la datul cu parerea. Bine ca ati mentionat „Sibiu” ca sa nu se inteleaga Jibou ori c-ar fi vreo opinie din Tecuci.

  10. Amintirea Ploii said

    Dragă domn, în zilele noastre toate instituțiile serioase au urcat pe net toate documentele importante de interes public. Ați putea indica niște ancore web către documentele care conțin dovezile pe care le invocați în sprijinul ipotezei că „Oda in metru antic” nu este scrisă de Mihai Eminescu? Altminteri înseamnă că va ocupați cu vânare de vânt.

    • arcaluigoe said

      Vom cauta sa va satisfacem cererea, desi ca probe irefutabile raman atestatele documentare, caci web-ul suporta orice. Pana una alta v-am recomanda sa comandati (pe internet) acest volum: Italian Journey – by Johann Wolfgang von Goethe, Elizabeth Mayer (Translation). Contine toate dovezile care va sunt necesare. Daca aveti drum prin Bucuresti, mergeti la Biblioteca Academiei si cereti colectia de scrisori cu corespondenta avuta de Titu Maiorescu cu Mihai Eminescu, I.L.Caragiale si Constantin Dobrogeanu Gherea. Iarsai veti da peste dovezi. Noi anume nu avem nimic de dovedit. Pe noi ne intereseza strict povestea si felul in care o percep oamenii. Va multumim pentru contibutie.

  11. A republicat asta pe Fără buletin și a comentat:
    Cînd pompele lirice contemporane își propun să cadă în butoiul cu catharsis.

    • Dl.Goe said

      Traim intr-o lume abuziva care ne bombardeaza cu pseudo-stiri in care fiecare este liber sa-si aleaga pseudo-plagiatele care-i convin si sa le dezbata. La gazeta Adevarul de perete, dl.poet Florin Iaru il mustruluia cu foc pe poetul Dragos Paul Aligicå, pentru ca acesta se declarase neinteresat de pseudo-plagiatul literar al d-nei Laura Codrutza Kovesi. Inseninat brusc, poetul zice:

      floriniaru

  12. Anonimul Canadian said

    Mihail Eminescu (1850 – 1889)
    de George Filip

    Mihai raspunde-mi…
    Frate Mihai – azi e mileniul trei.
    Cum e pe-acolo, prin eternitate?
    Sa stii ca ma tot duc la blandul Tei
    Cu frunzele de timp cutremurate.
    Pe-aici, pe jos, sunt vremuri de restristi
    Si nimei, nici cu sine nu-si e frate.
    Au navalit piratii anticristi
    Iar Dumnezeu ne cearta si ne bate.
    Intreaba-L Tu pe mosul-Dumnezeu:
    Au belzebutii I-au furat puterea ?
    Daca-I batran,Mihai,spune-I ca eu
    Il rob sa-ti lase Tie cerul si averea.
    Averea de a plange pentru noi.
    Averea de-a ne naste si-a murire.
    Averea de-a rodi sub sfinte ploi.
    Averea sfintei Sfanta-Pomenire.
    De fapt noi te serbam in ori ce zi
    Si chiar in ciuda haitelor lichele;
    E dreptul nostru- dreptul de a fi
    Reduta-n calea fruntilor tembele.
    N-am mai cantat de mult, nu mai cantam.
    Tu ne-ai lasat doar Doina-miorita,
    Dar stim al dracu sa ne impuscam
    Apoi plangem colivele-n troita.
    Mai ieri am vrut, Mihai, sa te zidim
    Langa pribeaga noastra manastire
    Dar n-am primit verdict sa te sfintim
    Si te-am lasat acolo-n nemurire.

    Fratele meu, o clipa doar mai stai
    Ca-mi plange iar plaivasul intre deste;
    Luceafar bland, prea pute-a putregai
    Iar Teiul tau e trist si rugineste.
    Bocir-ar si irozii astia surzi
    Care se nasc prin rosii cafenele.
    Trisorii lumii, Doamne, sunt absurzi
    Fiindca au supt turbatele catele.
    Du-te Mihai, azi e mileniul trei.
    Eu sper sa fii Luceafar printre ingeri;
    Pe-aici trudim sa punem un temei
    Langa golgota marilor infrangeri.
    Nu ti-am mai scris de mult fiindca sunt rob
    Si robii n-au sentinta de-a da grai
    Asa ca eu raman cersind la pod
    Si te astept sa-mi scrii – frate Mihai !
    Iunie, 2004 – la Montreal

  13. Anonimul Canadian said

    A exista este un plagiat.

    Emil Cioran în Sfârtecare

  14. Dl.Goe said

    Mi-era teama (o teama vaga dar persistenta) ca anumite re-actii im/previzibile (ale unora sau altora) ma vor per-turmba intr-un hal far de hal, interferand cu munca de redactare a celei de-a doua parti a acestui eseu dedicat „plagiatorului” Eminescu, intr-atat incat forma planuita initial va fi distorsionata pana la ne-re-cunoastere. O sperietura in care am sperat degeaba. Prin urmare vom continua cuminte, fara graba, cu redactarea partii a doua (si ultima), in exact forma planuita, in care se va dovedi (pas cu pas) ce e de dovedit. Si pe urma va urma ori potopul ori pustiul… Sandramaua va sa fie spulberata de vant, pentru ca de atunci-nainte, ne mai fiind pribeag (la punct fix), or sa ma troieneasca cu drag zapezi, nisipuri, prafuri, pulberi, si si aduceri aminte (Doamne ce de o sa-mi mai amintesc deodata) si sa-mi continui productiile anonime sub o alta semnatura, bunaoara Dorothy. Sau Vrajitorul din Oz. Ca tot se poarta astazi masti, costume… De-ale carnavalului… Ca-n viata…🙂

    • Dl.Goe said

      Pana ce vom pune cap la cap piesele care compun puzzle-ul „plagiatului” eminescian din Oda (in metru antic), caci da, se va intampla lucru mare, celor care s-or plictisi asteptand, intrucat nu stim nici noi cat va dura asteptarea (o zi, doua, o saptamana…) le recomandam, in cazul in care n-au altceva mai bun de facut (orice) sa revada:

      Basmul de la echinoctiu. Avem banuiala ca acesta lectura va actiona ca un „selector” de cititor, alegandu-se astfel cine ramane (sa astepte continuarea) si cine pleaca (fara a mai sta degeaba pentru epilog). Nu avem nevoie de martori multi, ci doar de cei potriviti. Oricum (dupa cate se pare) povestea va exploda in arii cu audienta mult mai mare in care tot poporul, cu aveniti si neaveniti, va avea ocazia sa-si dea cu parerea,

  15. GOE said

    ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

    Vorba lui Creangă, prietenul lui Eminescu, faci „un sfârâiac”. Și mai corect: MAI faci un „sfârâiac”🙂🙂🙂

  16. d'Artagnan said

    DlGoe trădător de țară?! DlGoe blasfemiator?!
    Peste poate!!!
    Aveți puţintică răbdare… zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe amicul meu DlGoe de tradare, totuna e… E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce am început să scriu la Năstase. De opt ani trăim împreună ca fraţii, şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atitica rău… Credeţi d-voastră că ar fi rămas el singur pe arca asta aici şi nu s-ar fi dus bloger la Bucureşti, dacă nu stăruiam eu … și alți câțiva, puțini la număr… ?!?
    Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine trebuie să zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate, adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi… adică nu exageraţiuni!… Într-o chestiune poetică… şi care, de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte… încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… da… pentru ce?… Dacă Europa… să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… a metrului antic..şi… idei subversive… că nu Eminescu a scris…şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact… vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România… ţara în sfârşit… cu bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă… precum, — daţi-mi voie — precum la 21, daţi-mi voie la 48, la 34, la 54, la 64, la 67 asemenea şi 89, în decembrie şi eţetera, întru cât ne priveşte… pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă!
    Prin urmare, stimată, onorabilă adunare, să avem puțintică răbdare!!!

  17. d'Artagnan said

    DlGoe trădător de țară?! DlGoe blasfemiator?!
    Peste poate!!!
    Aveți puţintică răbdare… zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe amicul meu DlGoe de tradare, totuna e… E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce am început să scriu la Năstase. De opt ani trăim împreună ca fraţii, şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atitica rău… Credeţi d-voastră că ar fi rămas el singur pe arca asta aici şi nu s-ar fi dus bloger la Bucureşti, dacă nu stăruiam eu … și alți câțiva, puțini la număr…
    Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine trebuie să zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate, adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi… adică nu exageraţiuni!… Într-o chestiune poetică… şi care, de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte… încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… da… pentru ce?… Dacă Europa… să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… a metrului antic..şi… idei subversive… că nu Eminescu a scris…(şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact… vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România… ţara în sfârşit… cu bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă… precum, — daţi-mi voie — precum la 21, daţi-mi voie la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 89, în decembrie şi eţetera, întru cât ne priveşte… pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă!
    Prin urmare, stimată, onorabilă adunare, să avem puțintică răbdare!!!

    • Dl.Goe said

      Mi se pare mie sau il cam „plagiati” pe nenea? Plastografie? Sa fie, daca interesele meta-comunicarii o cer. Dar sa n-o stie nimeni.

      Ca sa nu avem discutii am pus „plagiati” in ghilimele caci mi se pare destul de transparent ca ati folosit citatul/parafraza culturala si ati batut fierul cat e cald ca sa priceapa lumea.

      Desigur ca ne trebuie nitica rabdare. Lasati-ma, sa vedeti…

  18. Lucretia B. said

    Unora li se pare ca sunt pe cale sa descopere roata. Azi suna ca o blasfemie, dar la sfarsitul veacului al XIX-lea acuzatiile de plagiat la adresa lui Mihai Eminescu nu erau ceva neobisnuit. La numai doi ani dupa moartea poetului, Alexandru Grama, preot si profesor din Blaj, a publicat o carte in care il facea pe Eminescu nici mai mult nici mai putin decat “sarlatan”. Grama sustinea ca de fapt Eminescu a fost doar un “om fara scrupule”, care a copiat de la diversi poeti romantici germani ca sa devina idolul societatii Junimea si astfel sa parvina in societate. Concluzia profesorului de teologie din Blaj: “Eminescu n-a fost nici geniu, nici cuprins de lumea ideala, ci un biet versificator, tare de rand, tampit pentru lumea aceasta”.

    In aceleasi vremuri, istoricul literar Aron Densusianu, profesor la Universitatea din Iasi, lansa acuzatii si mai dure de plagiat la adresa lui Eminescu. In “Istoria limbii si literaturii romane” scrisa de Densusianu Eminescu primea doar 3 pagini (mai putin decat Andrei Muresanu sau Dimitrie Bolintineanu). Iar in aceste trei pagini era acuzat ca ar fi “cel dintai poet bolnav sau dezechilibrat din literatura romana”, ca ar avea “o limba foarte saraca” si, mai ales, ca a plagiat din marele poet german Heinrich Heine, dar si din filosoful Arthur Schopenhauer. “A lucrat cu ce a putut culege din cei doi scriitori”, era concluzia lui Densusianu. Iata si unul din exemplele de plagiat date de istoricul literar: versurile “Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea peste noi” din “Povestea codrului” a lui Eminescu ar fi copiat “Nu mai mai defaima, dulce copila/Si nu-mi mai da binete pe sub tei”, versuri ale lui Heine. Potrivit lui Densusianu, “teii” lui Heine au devenit un singur tei la Eminescu fiindca la noi nu-s atatea alei plantate cu asemenea copaci ca in Germania. http://stirileprotv.ro/special/copiatul-boala-veche-la-romani-de-la-eminescu-la-ponta-tot-romanul-e-acuzat-de-plagiat.html

    • În “Istoria critica a literaturii române” (2008) Nicolae Manolescu scrie: “S-a dat de obicei Luceafarului mai multa importanta decât merita, poate din ratiuni mai degraba de ideologie literara decât propriu vorbind poetice”.

      Dupa opinia celui considerat cel mai mare critic literar român în viata, Eminescu e slab si ni se sugereaza ca n-ar avea prea mult talent. Iata afirmatiile: “Versul iambic de 7-8 silabe nu-l slujeste decât în parte pe poet si anume în chemarile iubirii (…) Cadenta este prea brusca, suflul prea scurt”.

      Nu trebuie sa ne facem idoli nici din Sfânta Scriptura, prin urmare, nici din Eminescu. Totusi, cui slujeste sa-l desfiintezi pe cel pe care ni l-am asumat ca pe o certitudine nationala, culturala si literara ?

      Manolescu merge mai departe si vrea sa ne îndoim de celebra “Oda (în metru antic)”: “Oda (în metru antic)” reprezinta un caz interesant. A fost socotita emblematica pentru Eminescu, desi nu e, stilistic, deloc specifica. Nu s-a observat niciodata ca, în lipsa rimei, aici sau în alte câteva poezii, Eminescu nu este Eminescu.” Imediat apare sugestia ca poetul a plagiat versurile: “Cu toata frumusetea abstracta a confesiunii, versurile par traduse”.

      Ne oprim aici. Acesta nu este un eseu, ci un articol de ziar. Ideea simpla pe care vrem sa o transmitem este ca, de douazeci si ceva de ani, procedam în toate domeniile precum în politica. Ceea ce scrie Nicolae Manolescu despre Eminescu pare o interventie prin telefon la “Antena 3”. Când ne revenim ?

      • GOE said

        ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

        „Par” traduse nu sugerează neapărat plagiat. Poate sugera răceală, impersonalitate, da. Părerile rămân… păreri. Se știe că acest mare critic în viață n-a prea avut organ pentru Eminescu. Nici pentru alți junimiști. Unul dintre cele mai slabe capitole ale Istoriei este chiar cel despre Eminescu. O Istorie cu multe capitole foarte bune, de altfel. Oricum, Manolescu nu a făcut un studiu pe variante, cu acribie. Că prea era sigur pe „părerile” sale.🙂

      • Dl.Goe said

        Ooo, da, ce perfid acest domn Nicolo Manoveli al criticii literare autotone. Desi stie foarte bine cum stau lucrurile, evita sa le numeasca in clar si sa indice probele, dar pregateste terenul, etaland anumite intuiitii de critic genial, iar atunci cand unul mai lipsit de scrupule si mai nedus pe la bisericile idolilor va arunca bomba, dl. Niki va veni si va zice: Eu v-am spus, n-ati vrut sa ma credeti.

    • GOE said

      ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

      Domnul Goe spune că „Oda în metru antic” este un… plagiat!🙂😦
      Prezintă ca „dovadă” un text în italiană pe care îl dă drept sonet al lui Petrarca și care are același conținut cu „Oda” lui Eminescu.
      În realitate, acel text este traducerea de către Ramiro Ortiz (profesorul de italiană al lui G. Călinescu) a „Odei” lui Eminescu.

      Alain GUILLERMOU, în La genèse intérieure des poésies d’Eminescu studiază variantele tuturor antumelor, inclusiv ale „Odei (în metru antic)”.
      Primul care o face este Perpessicius, în ediția lui monumentală „M. Eminescu, Opere”, începută în 1939 la editura Fundațiile Regale Pentru Literatură și Artă, terminată de petru Creția, D. Vatamaniuc și un grup de cercetători de la Muzeul Literaturii Române.

      Citiți și Ioana Em. Petrescu, „Eminescu, modele cosmologice și viziune poetică”.

    • GOE said

      ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

      De 150 de ani se râde de Alexandru Grama și de Aron Densușianu, pe tot cuprinsul României. Sunt considerați modele de prostie, scuze pentru vorba neelegantă, dar necesară.

  19. Radu Humor said

    Da, măi beliţilor ! Eminescu a plagiat !
    Mai ales atunci când a scris celebra ” Doină”, care nu vă lasă să (a)dormiţi conştiinţa românească, cu al său celebru :
    „Cine-o îndrăgi străinii, mânca-i-ar inima câinii ! ”
    Da, nu doar acest vers, ci toată „Doina”, ca şi articolele sale socio-politice sunt plagiate !!
    De la Poporul Român, după tragica lui existenţă şi amara lui experienţă cu unii ca voi !
    Aşa că ce erau să spună unii alogeni ca Aron Densuşianu, Maiorescu sau Manolescu ( care străini de neam, care străini de adevăr😉 ) ?
    Mai nou…. şi un neica nimeni ejaculat din puana lui nenea Iancu, un autor pe care orice popor care se respectă şi are simţul umorului, l-ar ţine la respectul şi distanţa cuvenită ! Măcar cum fac evreii cu Shalom Aleichin …
    P.S.
    Ce mândri trebuie să fie maghiarii de Premierul lor ?!
    Păcat că Cioloş e mai mult al (soroşi)lor, decât al nostru !😉
    Cît despre preşedinte, nici nu vreau să-mi aduc aminte …
    http://cyd.ro/viktor-orban-in-parlamentul-european-nu-voi-accepta-sa-imi-transformati-tara-intr-o-colonie-parlamentarii-romani-ce-fac/

    Nu văd de ce-i dă pe unii aşa uşor pe spate una ca Maia Sandu, ovreica moldoveancă !
    Un fel de Prună de-a nostră, o poamă trecută rapid prin toate fazele de coacere artificială ( doctrinară) prin cele laboratoare străine, plină de E-uri iudeo-masonice, pusă frumos pe tava şi adusă la masa fraţilor de peste Prut, pe post de trufanda ! Numai că alţii sunt deja sătui de ea !
    Cum vor fi şi moldovenii de(cu)rând, când îşi vor da seama de cacealma !😉;)

    • Dl.Goe said

      Si iata ca a aparut in perimetru si eminentul eminescolog care mai lipsea din peisaj:Radu Humor (Hunor, Dodon, tot aceea). Acum ca a venit si d-lui, cred ca poate sta si d-na Carmen-Maria Mecu,mai linistita. Eminescu va fi aparat cu pretul vietii.

      Vad ca d-lui pare sa accepte tacit ideea ca Eminescu ar fi plagiat, dar ca asta n-ar fi tocmai important pentru ca (a) Eminescu a facut alte fapte foarte importante pentru natiune (alea care conteaza si pentru dl.Hunor, Dodon, what ever) si (b) pentru ca altii au facut fapte si mai rele, care dauneaza natiunii de humori. Nu?

    • Dl.Goe said

      I-auzi ce zice popimea sovieticå, si bine face, ca sa vedem si noi cum stam cu fratii nostrii de peste P-rut si in ce proportie pune poporul moldovan botul la aberatiile ticaloase si subumane al respectivei popimi. Cica: Moldovenii nu votati cu „stearpa” Maia Sandu… ci cu virilul Dodon.

      Iata asadar cu cine tine d-lui, Raducu Humor, limbricul patriot de dincoace de Prut, reziduu social al aceluiasi sovietism de odinioara, care mereu a trecut prin istorie ca printr-o imensa gå-oazå umbroaså: cu Dodon. Igor Dodon. Mai bine Dodon’t. Eh Basarabie, Basarabie…

      Dar stai sa vezi si la miorita acasa votare populara. Bine acuma sa nu se creada c-as reprosa ceva, cuiva. Nu. Nici vorba. Soarta. Destinul. Istoria. Mostenirea (inclusiv culturala). Entropia, Implacabilul… Prostia, Viclenia. Nimic altceva. La urma urmei ce motive ar putea avea plebea (populatia rurala, asistatii, suburbanii de la oras, pensionarimea saraca (inclusiv cu duhul), categorii pe care le numesc asa, „peiorativ”, special ca sa-i intå-rât si sa-i radicalizez, sa-i intaresc si impotmolesc in propriile convingeri) sa voteze cu altcineva decat cu PSD-ul, plagiindu-l pe buletine pe (unul ca) Andrei Plesu? Nu tata, PSD-ul, asta este cel mai bun pentru ei. Serios. Asa dupa cum si ei sunt cei mai buni pentru PSD. Nimeni altcineva n-ar putea (n-ar avea cum) sa le ofere mai mult si mai bun, mai pe plac, mai in acord cu dorintele lor intime reale, decat le ofera PSD-ul de rit teleormanean. N-au de ales. Se afla fara speranta in aceeasi epoca a partidului unic (si nu e vina lor). Sa fim lucizi si sa realizam acest mic adevar in curs de atenuare. Multi dintre vesnic captivii PSD-ului n-ar putea gasi motive reale in a vota cu altii (cu cine?) nici daca s-ar gandi la ce-ar putea primi copiii sau nepotii lor. Numai niste demagogi fara scrupule i-ar putea ameti un pic pentru a le deturna momental optiunea ferma pentru PSD. Eh, dar unde sunt demagogii de alta data? Au emigrat toti in America (cu exceptia celor esuati pân Jårmania sî restu Europei, râsul lumii).

  20. Dl.Goe said

    In drumul catre scop, scopurile se schimba…

    In vacarmul silentios instalat lugubru peste „plagiatul” lui Eminescu (dar numai pe Arca lui Goe), am ocazia sa constat ca da, intr-adevar, in genere, in drumul catre scop, scopurile se schimba sau se pierd, se ratacesc sau isi pierd sensul. Ai un scop. Sa dovedesti ceva. Bunaoara ca Eminescu a plagiat (sa zicem, halal). Dar, ce rost (mai) are sa demonstrezi (de fapt nimeni nu vrea sa demonstreze nimic ci doar sa convinga… pe cineva (altcineva), pe oricine, de ceva de orice) ca Eminescu a plagiat. Sau ca Eminescu n-a plagiat? Ca Eminescu este poetul cel mai mare, sau ca nu e cel mai mare? Ca a fost patriot sau ca nu a fost patriot ci caraghios? Ca a fost antisemit si xenofob sau ca n-a fost asa? Ca a fost naiv, nebun, sifilitic, dement sau ca nu a fost asa, ci dimpotriva un geniu in toate? Ca a fost victima unei conspiratii si ca a fost asasinat de o oculta ostila idealurilor sale sau ca nu, nici vorba, n-a fost asasinat? Ca a fost sarlatan sau ca nu a fost sarlatan ci pur si onest (chiar si atunci cand ii punea coarne lui Micle)? Care sa fie resorturile incordarii in scopul de a demonstra, de fapt de a convinge pe cineva (altcineva) de toate acestea? Desigur ca, dincolo de aparente si de ambitii stupide, de orgolii egoice de diverse talii, nu exista niciun sens in toate acestea. Cum ar putea exista? Ce diferenta ar (mai) putea face? In orice, pentru oricine… Niciuna. Absolut niciuna. Poeziile (scrise deja) vor ramane aceleasi, cu acelasi continut, pline de aceeasi iambi suitori, de trohei si de saltarete dactile, de aceleasi ritmuri si rime, de aceleasi sugestii pasagere, schimbatoare (de la o epoca la alta, de la un cititor la altul). Numarul (proportia medie) de cititori si emotiile cititorilor (dincolo de neimportante fluctuatii de moment) vor ramane aceleasi in dinamica lor afectata de curgerea timului si de mode. Epigonii, detractorii, sau idolatorii subtiri, fara nicio substanta (cei care aplauda din gura cu limbi de foc biografia subtire si emblemele) vor fi si ei la fel, cu totii impasibili la demonstratii matematice sau la esafodaje inselatoare si convingatoare care ar trebui sa schimbe ceva in altceva. Demonstratiile colaterale (despre insul Eminescu) n-au nicio miza reala, nicio relevanta. Si atunci… noi… Ce face noi aici ma Niculae?

    (va urma)

    • Dl.Goe said

      (continuare din comentariul trecut)

      Ca sa nu (cumva) sporim nelinisti (in cazul c-am avea ce spori🙂 ) reamintim martorilor circumspecti (if any) ca da, what happens in Vegas stays in Vegas, si precum in Vegas asa si pe Arca lui Goe. Ceea ce desigur ca e valabil si la scara mai mare: Ce se intampla in Univers, ramane in Univers. (Discutabil? Ok, dar nu acum). Cert este a se poate conta deplin pe discretia noastra si mai ales nu numai a noastra, ci asa pe discretie in general. Ca asta e si deviza noastra, libertate de exprimare (si manifestare) deplina, dublata de discretie totala, conditii sine qua non ale unor gesturi lipsite de inhibitii inutile. La noi (Vegas, Arca, Univers), oamenii se manifesta spontan (nu ca prin alte parti) facand exact ceea ce simt ca vor sa faca (virtual)… Fara timididate, fara rusine, fara frica, fara complexe. Vor sa zica, zic, vor sa tacå, tac… Tocmai am testat starea sistemului in aceasta pivinta (in cadrul programului de mentenanta si revizie anuala) si am constatat ca stam bine (in parametrii proiectati)… motiv pentru care facem publice aceste date ca „aviz amatorilor”, cu riscul de a-i plictisi pana la exasperare pe profesionistii nostri care stiu deja cum stam si ce leafa luam…

      Dar sa nu lungim vorba si sa ne intoarcem impreuna cu Niculae la oile noastre si la dillema ramasa in suspensie in legatura cu ce facem noi aici atunci cand, in drumul catre scop, scopurile se schimba. Cei intelepti stiu foarte bine ca noi aici nu avem niciun scop asa ca nu are ce sa (ni) se schimbe, nimicul fiind (singurul) imuabil, Din pacate suntem fortati sa avem pseudo-scopuri, pretinse scopuri (asa este conventia teatrala) si acestea (ca instantieri polimorfice ale notiunii/clasei „scop”) se pseudo-schimba in drumul catre ele insele. De unde rezulta anumite hiat(us)-uri, discrepante, discontinuitati, fracturi (desigur in varianta pseudo) care, aparent, ar trebui rezolvate cumva, cosmetizate, chiar daca raman ca forme de relief pregnante si perene in geografia Arcei lui Goe. Dupa cum poate bine (nu) se stie, una din pasiunile noastre de baza (un hobby tutelar) este meta-comunicarea… si in genere tot ceea ce transcende starea vizibila (vizibila chiar si in obscuritatea HUVACA-iana a anonimatului) sau ne transcende chiar si pre noi insine. In acest context, da desigur, trebuie sa re-cunoastem, ca exista meta-scopuri, meta-sensuri, meta-semnificatii si o meta-fizica aparte a spatiului virtual din vecinatatea Arcei lui Goe. Asa dupa cum exista meta-galaxia (chit ca aceasta este o notiune perisata, din ce in ce mai firava ontologic, un termen pe cale sa iasa din uz, fiind un abuz), da, si in povestea asta a denascarii „plagiatului” lui Eminescu din Oda in metru antic, exista, dincolo de scop, un meta-scop si dincolo de sens un meta-sens. Fara ca acel meta-scop sa se fi schimbat in drumul catre meta-scop (n-avea cand, n-avea cum), putem spune ca acela a fost atins, indeplinit (in sensul ca a fost ratat plenar si astfel epuizat). Prin urmare cå care va sa zica ca nu mai exista. De unde si dilema de dincoace de el, vizavi de pretinsul scop al dezvaluirii daravelei cu plagiatul bietului Eminescu (poetul nostru di granda) precum si cu intrebarea adresata prietenului nostru virtual (adica imaginar) numit simbolic Niculae. Anuntam cu anticipare ca preconizam iesirea din aceasta dilema cat de curand intr-un rågaz oarecare ce sta sa se intample. Pana atunci pace si prietenie, rabdare si plimbare. Tineti aproape daca n-oti avea unde altundeva sa va duceti, iar daca aveti duceti-va linistiti caci va vom da noi de stire (va suna o goarna) cand s-o iesi din situatie. Da?

      (va urma) – Ha-ha, nu nu va mai urma vreun comentariu la comentariu, ci ceea ce trebuie sa urmeze conform planului initial: partea a doua si ultima a deconspirarii plagiatului, cu dovezile de rigoare explicitate in detaliu.

      • Dl.Goe said

        Noi individualistii avem tendinta de uita cat de mult datoram pentru ceea ce suntem celorlalti… individualisti (contemporani si precursori DEOpotrivå).

  21. Dl.Goe said

    Trebuie sa per-turb un pic topicul depre „plagiatul” poetului Eminescu (mort la datorie, dar demult), in favoarea unui alt fost poet, actualmente comic de arta, care reuseste nu cu una, ci cu doua, sa-mi starneasca hohote de râs. Trebuie sa-i multumesc (pe aceasta cale) si sa-l consemnez in jurnal, avand iata intrare pe Arca lui Goe, alaturi de Eminescu (si altii).

    Este vorba (da, da) despre conul Dorin Tudoran, un pionier cu cravatå, un soim al patriei, care si-a pierdut (odata cu inaintarea in vârsta), deplin si definitiv simtul masurii si al ridicolului. Ne mai avand cu cine sa se certe pe Certocratia vesela, umbla creanga cu sorcova pe Facebook ca sa-si caute adversari redutabili, pe masura sa, fiind un soi de lordul John intr-o ureche…Cum cine cauta gaseste, nu e de mirare ca puberul septuagenar Tudoran a dat cu oistea fix peste ce-i trebuia: peste inginerul Irimia. Mandru de prada sa, dl. intelectual Tudoran, nu-si devoreaza victima acolo, la fata locului (ce rost ar fi avut), ci o ia acasa la pachet ca s-o consume de fata cu vecinii, ca sa-l auda acestia cum plescaie din limba savurand organe. Conul Dorin, in loc sa-i raspunda (daca tinea musai sa-i raspunda lui Irimia) acolo la locul intamplarii (daca tot s-a invrednicit sa fie vizitator si bågåtor de seama pe acolo) d-lui scrie un intreg articol in contra lui Irimia pe blogul certocrat, nu despre reprosul (egal cu un afront) pe care i l-ar fi facut Irimia (vizavi de fragila identitate a scriitorului, dizidentului, analistului, pamfletarului, si marelui patriot romano-american), despre cat de indreptatit sau nu ar fi reprosul, ci despre neindreptatirea respectivului de a face un asemenea repros, intrucat acesta (mizerabilul) s-a nascut la Craiova (nu la Timisoara), a absolvit mecanica (nu filologia) si, ma rog, alte, comedii la persoana. Ca cireasa pe tort se intampla sa fie (iarasi) alt fost poet si intelectual, unul Floooooorin Iaruuuuu, care-l intreaba pe maestru, asa ca intre intelectuali filologi: Dar cine pula mea e Irimia asta? De unde ii scoti? Cuminte nenea Dorinache raspunde: de pe facebook:.

    iaruuuu

    Cu alte cuvinte ca relativ la inginerul Irimia, filologul Tudoran ar fi avand o identitate mai consistenta. O identitate relativa. Pretul acestei identitati este revelat de con-fratele Iaru (tot filolog), care n-are nicio greatzå sa zica „pula mea”, pe blogul ditamai intelectualului, dizidentului… etc. Culmea ca inginerul Calomfirescu are (o greatza), facand timid doar o glumitza cu eroi.

    Cum spuneam, conul Dorin ma ataca la cutia cu râs nu cu una, ci cu doua comedii de (mare) arta. Intr-un articol de blog scris/criptat in limba romana, certandu-se cu nimeni dintre mofluzii sai vizitatori, d-lui trage o critica constructiva Americii, patria sa adoptiva . In fapt ii trage o jelanie in contra faptului ca favoritul sau la prezidentiale, Donald Tramp nu este pus direct in biroul oval, fiind in mod evident mai potrivit decat nemernica Hillary. Domnul con este dezamagit de cetateanul american statistic, care, manipulat de sistem, nu e capabil a fi in stare sa bage de seama lucruri atat de simple. Jelania acestui cetatean american intereseaza prea putin pe dambovita. Oare de ce nu-si scrie dl. Dorin critica constructiva (si) in limba engleza, pe canale vizibile acolo la dansul?

    Raspunsandu-i unui con-frate de suferinta (e-migratoare) ce’ d-lui:

    Dorin Tudoran Mod Valentin Feyns • 2 days ago

    „Same here. Si inca ceva foarte important – nu nea obligat nimeni sa venim aici (n.b. in America); ni s-a dat șansa sa fim primiti, pentru care eu, unul (banuiesc ca si tu) raman profund recunoscator. Si una dintre dovezile ca sunt recunoscator este aceea ca spun ce ma doare, ce cred ca face rau acestei tari. ”

    Pe certocratia vesela? Sa te pisi pe tine de ras, nu alta.

    P.S. Sunt sigur ca dl.Eminescu n-o sa se supere ca a fost putin pus in paranteza, dar chiar nu puteam sa nu-l consemnez in jurnal pe comicul Tudoran. La urma urmei „plagiatul” ala vechi de 133 de ani (ba poate inca si mai vechi tinand seama ca prima strofa din (ne)Oda a fost scrisa in povestea lui Ghilgames) mai poate astepta o zi, doua pentru clarificare, in timp ce comediile conului nu, caci se petrec in timp real. Intr-un hal fara hal…

  22. Am preluat textul pe blog, dar mi s-a afișat și pe Facebook. Mi-am pus în cap toată elita scriitorimii. Ai putea fi mai convingător cu oarece copii după documentele la care te referi? Eventual, cu versiunea italiană a lui Petrarca? Nu de alta, dar ceea ce ai pus mai sus e o traducere inversă: din Eminescu în limba lui Petrarca.

    • Dl.Goe said

      Hm! Facebook !!! Este vina mea ca n-am avut rabdare sa scriu tot „eseul” dintr-o data si m-am grabit sa postez mai intai primul episod care, intr-adevar, lasa loc de confuzii. Imi pare sincer rau ca s-a ajuns la incurcaturi care nu se afla in aria mea de acoperire si control. Nu m-as fi asteptat la asa ceva, iar fraza cu care domnia voastra ati introdus textul preluat de pe Arca mi-a sporit increderea (nejustificata se pare) in faptul ca n-or sa se iste nici confuzii, nici necazuri. Totul va fi bine cand se va termina cu bine. Pana una alta, parerea mea este ca ati putea sa dati vina pe dl.Goe care se dovedeste a fi mai neserios decat pare. Ma mira ca niciunul dintre scriitorii din elita respectiva n-a venit sa ne ceara socotela noua personal, devreme ce d-voastra nu facuserati decat sa preluati un text cu un oarecare potential exploziv, fara sa fiti implicat direct nici in redactarea lui si nici in asumarea lui necritica. Problema apare acum mai complicata decat este, in special din perspectiva celor care nu sunt (prea) familiari cu logica Arcei lui Goe. Oda in metru antic este in mod categoric un text plagiat de dl.Eminescu, dar, din ne/fericire, prezentarea probelor nu este o problema atat de simpla pe cat ar fi depunerea unor documente la tribunal. La urma urmei orice gest artistic este fie un plagiat fie o revolutie, Trebuie sa fie. Pentru a evita incurcaturi si mai mari, sau dezamagiri derivate din terminologie, cred ca, cel putin momentan, cel mai cuminte ar fi sa retrageti textul preluat de pe Arca si de pe blogul d-voastra si de pe Facebook. Dupa ce vom fi finalizat si episodul doi veti putea decide daca mai e sau nu mai e cazul de preluare. Eu unul asa as proceda daca as fi in locul d-voastra. Daca as fi in locul meu nu. Dimpotriva.

      Cu toata consideratia, al dv. dl.Goe.

      • Mulțumesc. Îl las acolo. Nu pot expedia în neant o asistență atît de selectă. Nu e politicos. 🙂

        • Dl.Goe said

          Desi normal ar fi ca selecta asistentå sa stie deja despre pozitia d-lui Niky Manolescu (dupa unii cel mai mare critic literar roman in viata) n-ar strica poate sa le amintiti ca (citez):

          Manolescu merge mai departe si vrea sa ne îndoim de celebra “Oda (în metru antic)”: “Oda (în metru antic)” reprezinta un caz interesant. A fost socotita emblematica pentru Eminescu, desi nu e, stilistic, deloc specifica. Nu s-a observat niciodata ca, în lipsa rimei, aici sau în alte câteva poezii, Eminescu nu este Eminescu.” Imediat apare sugestia ca poetul a plagiat versurile: “Cu toata frumusetea abstracta a confesiunii, versurile par traduse”. dupa cum cu consternare aflam de la dl. Gigi Zmeurasu

        • Dl.Goe said

          Ceea ce sincer ma mira este faptul ca n-ati fost inca abordat de catre criticul literar Carmen-Maria Mecu & Co care are obiceiul sa combata (comensatoriu) „derapajele” d-lui Goe pretutindeni unde acestea se manifesta. Daca nu v-a scris pana acum inseamna ca are banuieli grele in ceea ce priveste identitatea d-voastra.🙂

        • Ba bine că nu. Tocmai a închis vag schizoid conversația-hărțuire la care m-a supus.

          • Dl.Goe said

            A inchis? Vag? He-he… N-o cunoasteti… Dar de, asa va trebuie daca v-ati apucat sa-i incurajati d-lui Goe „fanteziile„.🙂

        • Dl.Goe said

          @Marius Delaepicentru – In caz ca mai apareti prin zona (Delaperiferie) v-as intreba daca-l cunoasteti cumva pe colegul d-voastra de tarå, George Moise, care (citându-l pe Denis de Rougemont) zice ca „Libertatea nu e un drept, ci asumarea unui risc”. Asa o fi?

    • Vizitatorul said

      goe, goe, goe .ce facusi bre nea goe ?dadu-si cu mucii n fasole .ce te ginddisi tu ?prosti or fi astia minca-le-as io curu lor ,stai sa vezi cum ii imbrobodesc. zi mai bine cum e cu pagiatu ala cu care te laudai . nu-l mai dai pe post ? iti luasi banu sau ti-o luasi in freza de-ti trecu chefu ? si daca tot se duse ce zisesi ?ia sa bag io o vrajeala cu eminescu uuu asa la misto .eee stai sa vezi cum iti iese pe nas

      • Dl.Goe said

        Foarte interesante ipo-teze. Si care ar fi adevaratul plagiat pe care am dori sa-l ingropam cu aceasta „fåcåturå” despre „plagiatul” lui Eminescu, atat de cusut cu atza alba? De ce nu-l demascati chiar d-voastra, daca sunteti atat de bine informat si intentionat? Ce va opreste?

  23. Dl.Goe said

    Vad ca problema pe care incercam sa o rezolv divulgand „plagiatul” eminescian, in loc sa se rezolve, se complica. Mi-e teama ca va ramane nerezolvata. In fine, ce va fi va fi. Pentru ca inca n-am reusit sa avansez substantial cu redactarea partii a doua si ultima despre „plagiatul” in discutie (din cauza ca trebuie sa (tot) rescriu pledoaria, sa pun cap la cap toate dovezile in cea mai buna ordine cu putinta si sa nu (mai) ratez si anul acesta punctul culminant), haide sa-ti povestesc, pana una alta, o scurta intamplare de demult care desigur ca are o oare-care legatra cu topicul actual.

    Eram un june tanar si liceean, frecventand cu regularitate cursurile unei scoale de mare prestigiu dintr-o urbe oarecare. Intr-un moment de ratacire si nervi, produs de faptul ca o la fel de tanara colega, ce se mai si incaptana inexplicabil sa-mi respinga avansurile, se apucase sa arate si altora biletelul pe care i-l strecurasem in secret in buzunarul pardesiului, ajungandu-se sa se faca un haz teribil pe seama mea, m-am apucat, cu bravura-mi aflata intr-un stadiu incipient, sa scriu intr-o lucrare de cotrol la limba romana ca Eminescu este un biet versificator de rime de aceeasi talie cu Paunescu si ca a scris exclusiv poezele pentru domnisoare de pension, nimic realmente semnificativ. Ma asteptam fireste la o nota proasta si eventual la o mustruluiala din partea profei, sperand in secret ca bravura mea exegetica, indiferent de cum va fi privita de colegi, va reusi sa mute cat de cat atentia de la tarasenia cu biletul plasat prosteste in buzunarul guralivei domnisoare. Surpriza urma sa fie colosala, constatand consternat ca nevinovata mea critica literara avea sa produca efecte mult mai mari si mai nefaste decat m-as fi putut astepta. Profa, perfidå, m-a „turnat” la director, care director era, e-he-he, legat cu multe sfori care duceau foarte sus (in partid) si care neavand cum sa cada, din cauza sforilor care-l si (sus)tineau, putea taia si spanzura in scoala fix dupa cum voia muschiul sau si dupa cum i se nazarea la nerv. Prins si el intr-o pasa proasta, a stabilit pe loc ca blasfemia mea teribilista nu-i o simpla joaca de copii ci un act de defaimare (a unor poeti importanti, si nu stiu care dintre cei doi poeti mentionati in eseul meu a cantarit mai greu in stabilirea acestui verdict) si de sabotaj a activitatii didactice in acel liceu de prestigiu. Ceea ce desigur ca era inadmisibil, astfel incat masurile ce urmau sa fie luate in contra infractorului trebuiau sa fie exemplare. Si ce putea fi mai exemplar decat sa fiu dat afara din prestigiosul liceu si sa fiu mutat la unul industrial. Nenorocire. Pana la urma nu s-a ajuns chiar pana acolo (si nu intru in amanunte pentru ca-s neimportante si nespectaculare), dar mi s-a scazut nota la purare, am fost fortat sa ma tund la zero, iar profa de roamana (o tzåtzica piloaså fara chemare pentru respectiva meserie) a primit sarcina sa se ocupe special de reeducarea mea in raport cu opera si semnificatia lui Mihai Eminescu. In afara lectiilor la zi, aveam de citit, de conspectat, de comentat, poezii de Mihai Eminescu si de discutat cu d-na profesora despre acestea, pentru a-mi baga mintile-n cap si a-i intelege importanta lui Eminescu, poetul national. Discutiile formale cu tovarasa profesoara erau monumentale in felul lor, dinspre d-ei o dascaleala apatica si plictisitoare, dinspre mine o simulare a unei iluminari literare treptate (in acord cu asteptarile), dinspre amandoi o blazare absoluta si o complicitate tacita in legatura cu faptul, ca mda, asta e, trebuie sa trecem amandoi prin acest supliciu inutil si ridicol din cauze asupra carora nu puteam cadea de acord, d-nei sugerand c-ar fi fost vina mea (fiindca am scris ce am scris), iar eu insistind (din priviri) c-ar fi fost vina d-ei (fiindca a mâncat-o in cur sa ma toarne la director). Povestea a durat tot trimestrul si da, a reusit sa faca uitata tarasenia cu biletelul de amor oferit publicului de prea cruda mea colega. Eram strigat pe holurile liceului cu „Ce faci ba Eminescule?”, ceea ce, in subsidiar, ma umblea de o prosteasca mandrie (nerealizand ca-l prefuguram cumva pe luceafarul huilei). Ceea ce vreau sa-ti mai spun este ca, intr-una din sedintele cu profa de romana, aceasta incercand sa combata afirmatiile mele blasfemiatoare fata de poetul national, d-ei vine si zice (citez din memorie): „Si uite puisorule care te crezi atotstiutor, ca Eminescu nu scrie doar poezii cu rima. Sunt sigura ca pe asta n-ai citit-o”, si-mi baga sub nas „Oda (in metru antic)”. „Hai, citeste-o si spune-mi ce parere ai”. M-am uitat crucis si dupa ce am citit prima strofa, avand convingerea ca vrea sa faca misto de mine i-am zis: „Pai ce asta e de Eminescu? Credeti ca ma prindeti asa de usor?” „Da puisor, zice d-ei, este de Eminescu, una dintre cele mai bune. Hai, citeste si sa vii maine cu un comentariu de o pagina. Si te rog sa iei treaba asta in serios ca sa incheiem odata tot balciul asta si sa ne vedem fiecare de treburi”. Am scris comentariul si tortura s-a incheiat, dar din nefericire nu-mi amintesc nicio iota din ce-am scris eu acolo, dupa prima is memorabila intalnire cu Oda (in metru antic) (auzi taina, in metru antic) si pastrez inca regretul ca n-am salvat acel comentariu pentru posteritate. Poate n-ar strica sa ma apuc sa-l re-inventez. Dar numai dupa ce lamurim problema plagiatului si stabilim gravitatea situatiei.

  24. Radu Humor said

    Cine citeşte una dintre cuvântările lui Trump, atent palmată de massmedia românească, plină de labagii şi anonimi ca tine, şi probabil că spre deosebire de tine Conu a citit-o, chiar în original, nu poate să nu cadă măcar pe gânduri ( n-ai nici o şansă, ce-ţi trece ţie prin cap sunt doar bigudiuri stilistice😉 ) şi să opteze pentru această variantă, pe care toată massmedia de pe peste baltă o tratează la fel ca şi asta românească ( doar au, nu doar la origine, ci şi la origini acelaşi tip(i) de personaje !) făcând abstracţie de ea !

    http://www.activenews.ro/externe/Discursul-lui-Donald-Trump-pe-care-nu-l-a-prezentat-nimeni-in-Romania-impotriva-%E2%80%9Esistemului-format-din-%E2%80%9Eacelasi-grup-de-persoane-responsabile-pentru-razboaie-migratia-ilegala-si-al-carui-scop-este-%E2%80%9Eo-forma-radicala-de-globalism-13

    • Dl.Goe said

      Este normal draga limbricule ca, alaturi de Dodon’t, sa-l ai ca favorit si pe Trum. Nimic mai firesc. Ca doar esti egal cu tine insuti. Faptul ca ai simtit nevoia sa-ti justifici alegerea, prin aceea ca coincide cu a intelectualui Dorin’T, este un semn de elevare si de epatare din partea ta. In rest nimic nou; acelasi limbric limbut pe planeta revolutå. Ce inseamna din/spre partea sarmanului Tudoran rezida in vocabularul acceptat al con-fratelui sau mai mare Florin Iaru, de ginta latina, care-l invata de bine in cuvinte putine si pe inteles.

      I-auzi de ce ducea dânsul lipsa, de cuvântari mobilizatoare in contra imperialismului/globalismului. Limbricutz te agiti degeaba sa citesti gråmadå puroaie propagandistice cu parfumuri de alta data. Alea nu te vizeza pe tine ci tintesc publicul care se preteaza pentru spalarea creierului. Nu-i cazul tau, tu fiind deja, demult, curat si neted pe ganglionul limfatic care-ti tine loc de creier.

      Intrcat stiu ca colcai pe acolo te rog sa-i transmiti salutari din partea noastra lui Bombonel si spune-i sa nu mai cenzureze, ca nu-i foloseste la nimica. La cat de semnificativ este el acuma. Ci dimpotriva.

      • Radu Humor said

        Că tot ai adus vorba de ce scrie Iaru :
        Dar tu, cine pmt eşti ?!😉
        Te-ai folosit de vocabularul lui spre a-i putea pune piedică lui Tudoran !
        Tipic leprelor de pretutindeni !
        Apropos :
        Pretutindenari din toate ţările vă fmc !

        • Dl.Goe said

          Vai mai limbricutz dar ce tare te-ai inervat la ganglion de-ai dat in insomnie. Deh, in mediul in care traiesti tu, ziua e tot ca noaptea (bezna) – si tu la fel, asa ca n-a fost o problema sa sari fara sine la ora doua din noapte in apararea poetilor. Radu Humor aparatorul poetilor. Ce humor? Un haz nebun.

          „piedică lui Tudoran”? Pai ce nevoie ar fi? Omul e atat de slab ca i-a cazut cureaua la nivelul gleznelor si umbla gata impiedicat. Adica tine blog moderat (practicand cu nerusinare o cenzura comunistoida) sub pretextul ca vrea sa previna limbajul obscen dar accepta fara sa zica nici pâs limbajul licentious al „amicelui” Iaru, care-si permite sa fie vulgar pe certocratia tocmai din cauza nivelului la care au ajuns pantalonii moderatorului. Pe blogul lui personal si in alte locuri (mai) respectabile „betzivanul” Iaru nu-si permite sa-si arate natura si sa imbete cu cuvinte indecente. La Tudoran ii merge. La Tudoran isi da drumul.

          • arcaluigoe said

            Cu agreabila surpriza, constatam ca cel mai recent articol de presa, propus publicului pe Certocratia de catre dl.Dorin Tudoran, denota cu sinceritate si curaj o atitudine sanatoasa. Din cand in cand respectivul domn reuseste sa ne surprinda in acest fel (ceea ce, in subsidiar, ii usureaza sarcina obligatorie de a dezamagi in viitorul urmator). Suplimentul de surpriza vine din aceea ca de data aceasta a propus articolul inainte de alegeri, nu dupa. Aproape ca nu conteaza ca textul este adresat (in prima instanta) publicului din Romania (tara aliata formal Statelor Unite ale Americii). Asadar de votare dl.Tudoran sta acasa si-l asculta pe Leonard Cohen povestind „how democracy is coming to the USA”. Un gest si o atidudine foarte inspirate, am zice. Auditie placuta tuturor.

  25. Dl.Goe said

    Nota Arcei lui Goe: Se pare ca poemul „Oda (in metru antic)” atribuit in mod official poetului Mihai Eminescu, se califica, in context, in categoria „plagiat”. Totusi, in pofida probelor existente si relativ usor accesibile, pana azi nu s-a pus in mod serios problema abordarii acestui „plagiat”, in acord deontologic nici cu actualele paradigme in materie de drept intelectual, dar nici cu cele vechi si subintelese. Acest fapt absolut misterios ne pune pe ganduri si ne ingrijoreaza, inducand ideea ca ori gresim noi in mod fundamental (ceva scapandu-ne) ori or exista motive (meta-motive ?!) serioase pe care le-or fi luat in considerare toti cei care au evitat cu obstinatie sa probeze si sa aduca in atentia opiniei publice acest „plagiat”. Din acest motiv am evitat sa intram pe in drum fara intoarcere si sa etalam probele irefutabile care dovedesc „plagiatul” eminescian. Noi am ridicat problema si am indicat tangential anumite cai de acces la adevaratele probe, dar am lasat si loc de intors. Poate ca dovedirea respectivului „plagiat” n-ar fi benefica ci malefica, si ca un adevar slujit obsesiv la scara mica s-ar putea dovedi in demon care submineaza adevaruri mai inalte. Noi nu stim inca. De aceea am strecurat inadins in eseu (si) dovezi mai subtiri, precare, piste false, in genere usor de mirosit, cusute cu o ata de in alb imaculat. La urma urmei stie toata lumea ca Petrarca si-a scris poemele in limba latina nu in italiana (de altfel nici n-am zis ca poemul citat de Petrarca at fi fiind scris de el sau de Cicero, ci ca vine din acea lume, pe acea filiera)… In sfarsit nu-i cazul sa insistam. Inainte de a face publice probele indubitabile cu valoare juridica fata de acest caz, consideram ca este de preferat sa testam universul fata de acest aspect deliact al istoriei noastre literare, sa observam reactiile dinspre public si (daca s-ar putea) dinspre specialisti, sa fortam astfel surse noi sa iasa la lumina care sa ne ajute sa intelegem mai exact fenomenul, eventual la o scara mai mare, inainte de a declansa efecte imprevizibile si ireversible. Nu ne este teama de scandal dar ne este teama de necunoscut. Deocamdata n-am reusit mare lucru. Mai nimic. Nu ne grabim. Eminescu nu (mai) pleaca nicaieri. N-are unde. Si nici nu candideaza pentru vreo pozitie anume eligibila electoral prin vot. Faptul ca, precum Novac Djokovic, ar putea pierde prima pozitie in clasamentul literal al natiei este extrem de putin probabil, in contextual actualei concurente, astfel incat este de prefeat strategia pasilor mici pe teren solid (nu solenoid). Cert este ca Mihai Eminescu n-a avut niciodata intrentia de a publica poezia numita „Oda (in metru antic) si ca aceasta a fost introdusa in volum intr-un mod usor abuziv de catre Titu Maiorescu (care credea serios despre sine ca este responsabil cu trecerea prin lume a lui Eminescu (si a altora) precum si cu felul in care acesta va ramane prezent in lume si in istorie). Am cules cu atentie date despre felul in care au decurs faptele in epoca, si am inceput sa le postam in episodul doi (si ultimul) al acestui eseu, sub titlul „Mersul lucrurilor (in continuare) – Rezolvarea lui Eminescu”, dar, pentru a evita accesul prematur al unor personae mai putin familiar cu problema in sine cat si cu natura Arcei lui Goe, am preferat ca momentan, articolul sa fie accesibil cu parola. Am livrat parola catorva personae (prieteni, cunoscuti apropiati, dar si persoane straine de anturajul nostru dar cu notorietate si competente in materie) astfel incat sa putem colecta un feedback de calitate, pe masura ce textul progresaza catre forma finala ce va fi redata publicului. Lista celor care cunosc parola de intrare in topicul mentionat ramane deschisa. Suntem in proces de a contacta alti cativa spectatori potentiali, si ramanem deschisi altor propuneri in acest sens. Multumim pentru intelegere tuturor vizitatorilor tacuti ai Arcei lui Goe, prezenti zi de zi in preajma noastra.

    • Dl.Goe said

      Celor care au frisoane si li se face pielea de gainå numai gandindu-se ca Eminescu ar putea fi atins cu vreo floare (inainte de a fi coborat de pe piedestal) le-am aminti ca totu-i praf, lumea-i cum este si ca dânsa suntem noi. Nimic nu dureaza pentru totdeauna si nimeni nu ramane vesnic pe prima pozitie.

      In ziua in care s-a oficializat trecerea lui Andy Murray pe prima pozitie in ierarhia ATP, Roger Federer ajunge la cea mai slaba clasare din ultimii 14 ani. Jucatorul elvetian ocupa din aceasta saptamana locul 16 ATP, in cadere cu sapte pozitii fata de saptamana precedenta. Federer s-a accidentat la Wimbledon si nu a mai evoluat in ultima perioada, urmand sa revina la inceputul lui 2017. Sportivul in varsta de 35 de ani are insa sanse destul de mici sa mai redevina jucatorul care a dominat ani in sir tenisul profesionist. (P.S. Nicio vorba despre Djokovic. Scoborarea acestuia nu trebuie sa fie din mit – caci doara linistea n-o fi din spaima ca s-ar mai putea intoarce ca sa popeasca el pe unul sau pe altul… No way, any way. Drama se va con-semna cu succes la Turneul Campionilor de la… Londra, capitala Brexitului si a britanicului Andy – Noua stea a tenisului fara nume).

      Aparent fara nicio legatura cu caderea idolilor: preotul Matei Vulcanescu de la Biserica Panaghia Odighitria din Pireu (Grecia) sustine ca, decat sa faca avort, e mai bine ca mamele sa nasca, sa isi boteze bebelusii si abia apoi sa ii ucida. „Nu mai omorati copii in pantece pentru ca ii trimiteti in iad, mai bine nasteti-i, botezati-i si apoi omorati-i! E un pacat mai mic!”, a scris pe Facebook Matei Vulcanescu, ca reactie la un sondaj online cu intrebarea: „Credeti ca avortul ar trebui interzis?”. Oare Eminescu ce parere ar fi avut despre avorturi si despre acest gen de viziuni duhovnicesti? Dar Federer ce parere o avea? (Sa fie oare o blasfemie alaturarea lui Eminescu cu Federer? In ce sens? Cuminte, virgulå, nenea Anghelache, n-a vrut sa raspunzå!🙂 )

  26. Ghita Bizonu' said

    ??!? Palgiat? Ce este aia?
    Adica plagiat este insusirea fatisa a operei altuia De ex ma apcu sa copii Iliada si la final pun cu mandrie :scrisa de Bizonu’…

    Insa din demosmtratia ta reise orice altceva decat plagiat. Adica a fots o traducere bagata intr-o scrisoare trimisa unui cunoscut (Maiorescu) mentionad ca este o traducere din Ghete.
    Mai tarziu Maiorescu publica traducerea sub numele de Eminescu . Deci nu avem de a face cu un „plagiat” ci cu „inscenarea unui plagiat” . Ca Eminescu nu a zis nimic – pai nu tu scrii ca incepuse sa iaba probleme? Deci Emiescu iese din discutie ca „plagiator” ci devine victima a uneio inscenari . E ca si cum un editor ar insera intr-un volum T Arghezi traducerea unei poezii a lui Baudlaire si pe urma s-ar zice „Arghhezi plagiatorul” .
    Ar mai fi una cioaca ciocolina. Scri ca Ghete a tardus prima strofa. Eminescu stia germana insa cum se descurca cu italiana? Si nu ma refer la italiana din epoca lu Ghete ci toscana lu Petrachita si Bocacio ….Sigur ca textul pe care il citei ca sursa nu este textul din sec XIV ….

    In rest ca nu ar fi conforma cu restul ca u are rima – da ce omu nu avea voie sa se mai si „joace” sau sa „iecpserimenteze” si ceva fara rima ? Chiar daca este unicu text fara rima .. nu este o dovada …. s-ar putea sustine ca exact textl asta la convins pe Eminsescu ca „fara rima nu se poate!”
    In fine .. e totusi ceva .. ceva ce tine sa zic asa „de auz” – sa zic asa punctul final al fiecarei strofe, „concluzia” sa zic asa :
    Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
    Singurătăţii.

    Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
    Apele mării. ca mai avem Stelele’n cer unde la fel fiecare strofa are co „concluzie” seaca (sens departare , raceala)
    Sau cumva si asta este plagiat dupa o poezioara ascunsa in arhivele de la Topkapi? Cam greu de crezut ca in Stsle in cer gasim semnul de marca : scgelelaitul mascului nesatisfacut :La trista-mi plân­ge­re / Pli­nă de-amor. (exact ca la Steau uinde raceaal cosmica si viziunea galcatica este maculata de ultima strofa romantic-schelalitoare)

    • Dl.Goe said

      A) Vedeti d-voastra d-le Bizonu’ ce rau a reusit sa faca marele ticalos Ponta (fost micul Titulescu)? A reusit sa inoculeze in mintile bizonilor ideea ca plagiat ar fi fiind doar purul copy-paste, add litteram-ul only. Acum tot bizonu’ crede ca daca pune ghilimele sau schimba cateva cuvinte pe ici pe colea (si anume nu prin punctele neesentiale) totul e ok si nu e plagiat. In arta lucrurile sunt un pic mai subtile… de atata.

      B) Poemul in italiana citat in „eseul” nostru a fost o simpla pista falsa, o capcana pentru cei neatenti, actori grabiti ai varsarii de sange de blogger nevinovat, dupa cum au si constatat de indata martorii vigilenti (carora li s-a testat astfel prezenta la datorie). Poemul dupa care s-a inspirat Eminescu nu era in italiana ci o curgere in mai multe limbi printre care akkadianå, greaca si latina. Am si explicat dealtfel de ce n-am putut livra toate dovezile deodata si de ce sunt fortat sa mai astept anumite feedback-uri (din arii mai putin vibratile reactiv), inainte de a detona controlat aceasta bomba.

      C) Eminescu ar fi putut sa denunte introducerea poemului in volumul sau. Dar nu a facut-o.

      D) In rest, despre naivele d-voastra speculatii literare ce sa zicem? Sunt dragutze. Mai poftiti pe la noi.

      E) Cu un mic efort de sistematizare epistempologica ar putea rezulta (si pe filiera interpretativa Bizonu’ dar nu numai) cå, in fapt, singurul poem al poetului Mihai Eminescu este „Oda (in metru antic)”. Ceea ce ar putea fi adevarat. Un adevar colosal… covârsitor. Poate ca sensul esential al venirii pe lume a lui „mihaieminescu” a fost aceala de a da un nume romanesc aceastei compilatii de esente arhaice cu radacini in umanitatea profunda, ce rezuma genial conditia umana (in sens antropologic). Tot cam asa cum sensul unic al lui Alecsandri pe lume a fost acela de a culege, catifela si reda publicului Miorita. Acela si niciun altul.

    • Dl.Goe said

      Alte probe colaterale ale unor semi-plagiate, pentru vreun bizon curios se gasesc aici:

      • Dl.Goe said

        Of, of, of… Ileana STOICA – o fiinta trista (adica totalmente lipsita de umor si de simtul ridicolului) avand impresia ca bietul Gyuri l-ar lua in bascalie pe sarmanul Eminescu, vine si d-ei cu o plangere (de ne crezut):

        Zice stoica Ilieana:

        Era o vreme când îl consideram pe Gyuri Pascu un talent si-l urmaream cu placere. Revenirea lui în grupul Divertis cu serialul Nemuriciu este pentru mine ca dascal de limba româna o mare dezamagire, chiar un prilej de revolta. Un om pe care îl apreciez mult, Andrei Plesu scria în ale sale „Comedii la portile orientului” despre invazia derizoriului în societatea româneasca. Urmarind asa-zisul umor al lui Gyuri Pascu din Nemuriciu, am înteles dezgustata ca avem cu adevarat un geniu al derizoriului. Nimic nu a ramas pentru noi destul de sfânt sau demn de respect pentru a scapa de bagatelizare, de bascalia soioasa, de „glumita” care face deliciul unui public cu serios handicap cultural. Caragiale, care e mai tipic pentru societatea noastra de azi decât oricare scriitor, îi povatuia pe tineri: „Sa-ti fie patria scumpa si sfânta ca si mama ta! S-o iubesti si s-o respecti din adâncul sufletului tau!”. Se pare ca Gyuri Pascu, desi absolvent de filologie, a lipsit la lectia aceasta. Despre ce patriotism poate fi vorba când Ziua Nationala a României devine subiect de jalnica smechereala? Ce poate fi mai nepatriotic decât coborârea unor genii ale literaturii române ca Eminescu si Creanga în postura de natarai care îsi scriu opera dictata de un betiv într-o crâsma sordida, ca în emisiunea din seara zilei de 13 decembrie?

        Cum pot eu ca dascal sa educ elevii, care poate au urmarit si ei aceasta blasfemie, în spiritul respectului pentru valorile noastre nationale? Cine-si permite astfel de glume la adresa lui Eminescu ar trebui condamnat pentru les-majestate, caci Eminescu chiar a fost „rege al poeziei”, pe când asa-zisul actor este un jalnic epigon, din cei pe care poetul îi numea „simtiri reci”, „inimi batrâne, urâte”. L-as întreba pe Gyuri Pascu daca îsi poate imagina ca ungurii sa-l faca pe Petofi subiect de bascalie sau nemtii sa-l faca ridicol pe Goethe? La noi însa totul este permis. În aceleasi emisiuni, Horia, Closca si Crisan au aparut ca niste depravati, Stefan cel Mare ca un betiv. Chiar nu mai avem nimic sfânt?
        Atâtia martiri care au mentinut cu jertfe spiritul românesc au ajuns subiect de bascalie în rând cu Vanghelie, Becali et compania?
        Despre oamenii politici de azi, pe care istoria oricum nu-i va mentiona decât poate pentru penibilul lor, se poate glumi, caci si-au asumat acest risc odata cu intrarea în politica.

        Exista însa repere pe care nu e voie ca orice „nemurici” sa le atace. Daca nu ne respectam noi, nu putem cere altora respect!
        Într-o tara în care presedintelui, oricum s-ar numi el, îi sunt adresate injurii ordinare la TV de catre orice impostor, nu te poti astepta decât ca tinerii sa aiba ca reper oratoria analfabeta a lui Vanghelie.

        Iar atunci eforturile noastre de bieti dascali devin desuete, cad în derizoriu, ca orice lucru bun în tara asta. Mare pacat!”

        Acest gen de mesaje triste in faptul existentei lor din nimic, au totusi hazul lor aparete… Prin urmare n-o plangem pe Ileana necosaânzeana ci o râdem… Cum må tanti asta ai inteles matale din aventurile lui Nemuriciu? Nimic?

  27. Dl.Goe said

    Si pentru ca astazi este ziua onomastica a maestrului Mihai Eminescu s-ar cuveni sa-l felicitam (ca pe cel mai semnificativ arhanghel al Mihail-ilor ce se serbeaza azi) si sa-i uram la multi ani intru renume si intru gloria poeziei, caci: De treci codri de aramã, de departe vezi albind, S-auzi mândra glãsuite a pãdurii de argint. Fiind baiet paduri cutreieram si ma culcam ades langa izvor. Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt, Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet; Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã, Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã. Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind;- Frumos nu?

    Dintre cei numiti Gabriel, credem ca cel indreptatit sa fie felicitat azi pe Arca lui Goe este colegul de univers-alitate si eter-nitate al maestrului de poezie Mihai Eminescu, si anume Gabriel Garcia Marquez. Prin acestia doi, la multi ani tuturor. Se stiu d-lor.

  28. Dl.Goe said

    Putini sunt aceia care stiu despre scriitorul Ionel Teodoreanu (autorul celebrelor volume „La Medeleni” si „In casa bunicilor”) ca d-lui era si un mare pasionat de fizica si de mecanica relativista (cu nasterea careia a fost contemporan). Aceasta pasiune a sa s-a materializat printr-o lucrare stiintifica numita „Masa umbrelor”, in care autorul descrie destul de detaliat si cu exemple felul in care se poate calatori in timp. Intr-unul dintre capitolele acestei lucrari, prezinta o intamplare al carei martor si actor secundar a fost chiar tatal sau, dl. avocat Osvald Teodorescu. Acesta, aflat in compania unor amici, intr-o seara de sf. Mihail si Gavril, la vestita crama „Bolta rece”, are surpriza de a-l recunoaste, retras intr-un colt, stand singur la o masa de lemn, pe insusi poetul Mihai Eminescu, pe care nimeni nu parea a-l observa sau baga in seama. Poetul insusi parea absent, cu mintea si privirea ratacite, stand acolo, singur, ca un vinovat la inchizitoriu, ca unul care nu-si gaseste pacatele la judecata de apoi, pierdut in sensul vorbelor. Impresionat de durerea fara nume a poetului, dl.Teodorescu senior (tatal scriitorului Ionel Teodoreanu) se ridica si, ducandu-se la masa poetului, ii ofera acestuia un pahar de vin in semn de cinstire. Nu-mi amintesc exact cuvintele cu care si-a insotit gestul (se gasesc in lucrarea stiintifica mai sus pomenita: Masa umbrelor), apoi pentru a nu-l tulbura si mai tare pe poet, se retrage discret inapoi la masa sa. Cei prezenti constata cu uimire ca poetul, avand o paloare neverosimila, cu un aerul unuia imbatranit mult inainte de vreme, fara sa revina in prezent, cu privirea, ramasa agåtatå undeva in gol, in neant poate, ridica incet, cu o mana tremuranda paharul de vin inspre masa lui Teodoreanu cel batran, in semn de multam, iar apoi il bea dintr-o sorbire. Punand paharul pe masa isi drege glasul si incepe deoodata sa recite, cu o voce molcoma, egala, monotona si grava: Oda (in metru antic). In prima editie a lucrarii „Masa umbrelor”, Ionel Teodoreanu, consemnand marturia tatalui såu Osvald, mentioneaza ca poetul ar fi adaugat: „Asa a spus inaintasul meu, asa spun si eu”. In mod misterios in editiile urmatoare tocmai acest comentariu a fost eliminat.

  29. Dl.Goe said

    Cel putin a fost rezolvata problema spinoasa a titulaturii pe care ar fi trebuit s-o poarte Bill Clinton la Casa Alba, iar ca bonus America will be great again.

    Si sa vezi distractie.🙂

    • Dl.Goe said

      Not the lady but the Trump – America, Oda in metru post-modern.

      Deloc surprinzatoare componenta listei cu persoane/personaje/personalitati care s-au grabit (si ce graba!!!) sa-si prezinte concluziile analitice si viziunile fata cu intamplarea ca tocmai (cel mai) „Dl.Goe” dintre candidati a ajuns presedinte al SUA. Ceea ce ma surprinde pe mine este viteza cu care si-au facut temele si au prezentat lumii disertatiile respective, ca aerul ca stiau bine dinainte ce o sa se intample, dupa cum stiu si de aici inainte ce ne asteapta. Am vaga impresie ca mai toti au compus (din vreme) cate doua eseuri, cate unul pentru fiecare dintre variante, si imediat dupa anuntarea rezultatatului au facut scurt pac la razboiu trimitand articolul care se potrivea. E chiar de mirare ca n-a gresit nimeni sa posteze din graba celalat eseu aflat in asteptare (cel viceversa). Pana la urma imensa surpriza a castigarii aledzerilor americane de catre Nae Catzavencu (si nu de catre Agamitza Dandanache) era cat se poate de pre… dictibila/vizibila, daca pot sa spun asa fortand un aparent paradox.

      Ceea ce mi-ar face mare bucurie ar fi sa vad cat de curand ar fi un articol in proza despre America Trump-ului ratacitor, scris de catre cel mai pro-american dintre poetii nostri si anume, doamnelor si domnilor, Mircea Cartarescu. Daca s-ar putea. (…si Domnul Eminescu sa ne judece)

  30. Dl.Goe said

    Si uite asa poate si Mihai Eminescu (poetul) sa-si ia cateva zile de concediu (de odihna) de pe Arca lui Goe, cat o fi publicul de pe planeta nitzel ocupat cu poezia politicå… scrisa de un autorul anonim colectiv (aka poporul american).🙂

    P.S. Si iata ca America ramane tara tuturor posibilitatilor in care un miliardar poate castiga la loterie, inclusv la loteria alegerilor libere si democratice. Vivat.

    • Dl.Goe said

      Gaudeamus Igitur … asadar de asa dar, dar cine se bucura cel mai tare? Putin, Ponta, Dragnea, Igor Dodon si Radu Humor. Si conul Dorin nu? Nimic? Noi unul ii asteptam cu mare interes reactia (barometrica) care poate spune multe despre „America tudoranului cenusiu”.

      Daca n-am fi asa de coplesiti din toate partile de incrancenati si incercanati am fi tentati sa spunem ca la scara planetara s-ar cuveni sa rasune Oda Bucuriei (in metru modern)… chit ca e arestata de Liga Campionilor. Traversam timpuri bune, interesante, magnifice, glorioase (serios) si noua ne arde de mâhniri adanci, de triste plângeri, de angoase dubioase si de nihilisme. Asa ne-am invatat. Sus cugetul si Firea… Este atata veselie si splendoare in lume, la scara mare, la scara mica, pretutindeni, incat am avea toate motivele sa fim recunoscatori pentru simplul fapt de a exista, asa in general, dar mai ales pentru faptul de a exista taman acum, in aceasta era (si nu in altele) caci, vorba plagiatorului Odei (in metru antic), e o clipa suspendata, ca inainte si indaratu-i intuneric se arata. Deocamdata stam bine si-ar fi pacat sa nu ne bucuram de asta, lasandu-ne capturati de spiritul marilor si micilor mâhniti ai superbelor vremuri carora le suntem martori (privilegiati) si actori (in roluri secundare, figuranti, fara nicio alta responsabilitate decat aceea de a ne simti bine si de a ne bucura de spectacol). Haide mai, bucura-te si tu, cu toata fiinta. Chiar exista toate motivele pentru asta si niciunul pentru a-ti cenzura bucuria. Numai tu sa fi capabil a fi in stare de a realiza ca chiar asa stau lucrurile (acasa, la serviciu, in tara, in lume, pe planeta, in com-uniune, in com-uninate, in umanitate si asa mai departe, mult mai departe, in genere, in Univers) si capabil a fi in stare de a te bucura, constatand. Bucura-te cat mai poti, cat mai esti. Nu te mai cenzura prosteste:

      • Dl.Goe said

        Sperante desarte. Conul Dorin a scos cu mare inatziere un fâs gol de orice continut (o fi fost un oftat de usurare) care pute a platitudine. Macar s-a achitat formal fata de public si a postat un „articol” care sa dea ocazia vor-betilor sai sa-i chibitzeze in struna despre alegerile din americutza. Iaru i-a luat iarasi fata lui Antonesei si a bagat pe teava primul eco-u (pârtz la pârtz). Se pregateste Dezideriu, si apoi Neamtu Tziganu. Optional, Vasile Gogea… Mai cu svâc a fost tzicnitul de la Corabia care s-a luat la intrecere (prin trântå cu pompå) cu Mircea Badea pentru titulatura de „întâiul Trump-ist al tzarii” si cel mai rapid clarvazator anticipativ optaiv in materie de trump-o-logie. N-ar strica sa-l anunte cineva pe Badea despre intamplare. Cam asta a fost revolutia din Octombrie celebrata in Noiembrie de anul acesta pe meleag. Slaba miscare. Pai Lenin la vremea lui, e-he-he…

        • Gindae said

          apropo de revolutia din octombrie stiti care sint in rusia regulile de alternanta la putere ? serios acuma . daca in america avem 8 ani democrati si 8 ani republicani in rusia de la lenin incoace ,fara exceptie un presedinte a fost chel unul a fost cu par bogat😛

          • arcaluigoe said

            Iar in Romania regula spune ca daca iei ultimele doua litere ale prenumelui presedintelui acestea trebuie as se potriveasca la rând in „Aeonilanus Domesticus”…

    • arcaluigoe said

      …Dar, dincolo de aceste consideratii banale (octombrie 9, 2016 la 8:10 pm), trebuie spus ca aproape in sufletul fiecarui spectator al teatrului de papuse de pe mapamod exista o curiozitate morbida: Oare cum ar fi sa ajunga papitzoiul la Casa Alba? Ce ne-am mai râde de yankei! Si ce-am mai iesi din plictiseala la scara planetara! In mare secret fiecare si-ar dori de fapt sa vada cum anume ar fi pe lume cu Becali rege al Americii. Secreta sau nu, dorinta exista, si inca intr-o cantitate neneglijabila, in America, in Rusia (putin mai mult), in Europa (in Franta e-he-he ce-ar mai vui Charlie Hebdo) si si la noi in tara, desigur. Dorinta este motorul lumii. Frica este frana… iar curiozitatea a omorat pisica (nu Schrodinger) etc… Fireste ca exista papusari, dar nici ei nu sunt chiar 100% independenti, impartiali, neinfluentabili… (ci dor 99%). Nici macar ei nu se vor putea sustrage vointei populare a maselor din lumea larga, asa incat daca se va vadi ca frica e mult mai mica decat curiozitatea (au ei instrumentarul necesar pentru a masura cu precizie), ne vom vedea visul secret cu ochii si curiozitatea ne va fi satifacuta. Si sa vezi distractie. Daca nu, nu. Plictiseala. Nici circ si nici paine pentru enoriasi. Poate data viitoare. Dupa aceasta aranjata intrecere intre Goofy si Minnie (Mouse) (o fatzarnica scarboasa), putem spera ca data viitoare, la alegerile prezidentiale din America (tara con-locuitoare a com-patriotului nostru Dorin Tudoran) se vor confrunta Chip si Dale. Va anunt de pe acum ca eu tin cu Dale. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.

      astazi (noiembrie 9, 2016) vin cu o precizare; Mi-ar placea ca Donald Trump sa candideze si peste 4 ani, dar din partea democratilor. Yes, he can. Caz in care n-ar putea rata al doilea mandat cu niciun Chip.🙂
      🙂

      • Dl.Goe said

        Dorinta (mai secreta, ascunsa in minte sau in suflet, ori mai pe fata) a intregii planete de a vedea cum o fi cu Donald presdintele al ditamai Americii a fost iata satisfacuta (prin bunavointa unei parti „interesante” a poporului american). Ei, o sa vedem asadar. Mi-e teama insa ca mare lucru n-o sa avem de vazut, asa… in general, constatand noi aci in particular, pe Arca lui Goe, ca l-am pus degeaba in paranteza pe Eminescu cu ocazia iesirii la rampa a lui Trump din America si ca am ratat aiurea marele momemntum al plagiatului eminescian. Suntem victime ale geo-politicii.

        Impresionanta toata vâltoarea de vorbe si sentimente pe coaja atat de subtire, de superficiala a politicii (oglinda neagra a omului si umanitatii), despre care insii si populatiile au fost facute sa creada c-ar avea adancime, importanta intr-atat incat sa se iste sentimente serioase ori convingerea ca n-ar fi fiind fix acelasi lucru de-o fi unul, de-o fi alta. Probabil ca o majoritate covarsitoare a populatiei planetei are impresia ca cu Donald presedinte va fi altfel decat ar fi fost cu Hillary… Ca prosti mai suntem. Clovnul era necesar pentru a mai anima putin lucrurile, pentru a alunga plictiseala (care plictiseala este moartea pasiunii). Dorinta lumii pentru divertisment a fost satisfacuta… Data trecuta masele populare planetare au dorit un african la Casa Alba. L-au avut. Apoi unii au crezut ca poporul Pamantului va dori sa vada si o femela pe post de mascul-alfa la Casa Alba si au pregatit una (care a stat sarmana atat vreme la coada), dar s-a vadit, intre timp ca nu, planeta vrea altceva, si ca avand de ales intre o marioneta-cu-infatisare-oarecum feminina si o marioneta-clovn, prefeara clovnul. (Anul acesta clovnii au fost la mare moda, inclusiv sau mai ales cei care au semanat groaza pe strazi). Sunt asa de comice toate analizele care incearca sa interpreteze savant (sociologic, antropologic, psihologic, economic, politic) si sa explice de ce a castigat Trump, de ce a pierdut Clinton, ce si cum a gresit „establishment-ul”, ce mesaj a avut de transmis America „profunda” (phu), clivajje, tendinte, al treilea val… etc. Oamenii sunt pur si simplu idioti producand si propunand asemenea analize (in masura in care se si iau in serios) inca in mai mare masura decat puhoiul celor dispusi sa puna imediat botul la acestea. Haide domne sa fim seriosi. Nu caraghiosi cum am fi daca am lua de buna ideea ca „sistemul” a luat-o in freza de la popor fiind plesnit in fata cu Donald. Sistemului nu-i pasa nici cat negrul de sub unghie (Obama) pe care dintre marionetele pe care el le propune in piesa le voteaza publicul. Satisfactia lui maxima este sa fie ingenios si sa gaseasca marionete capabile sa starneasca publicul, sa-l emotioneze, sa-l faca sa freamate, sa simta ca traieste, drama unor alegeri esentiale, ca-si exercita dreptul democratic de a alege – vecin cu liberul arbitru, dreptul la libera exprimare, la opinie, la partizanat, la polarizare, la gregarism, dreptul la a respinge apatia, monotonia, plictisul. Marionetele sale trebuie sa para foarte deosebite una de alta, opuse, coloristic, chit ca sunt mereu si mereu confectionate din acelasi lemn tanase cu ochi pictati. Anul asta a ajuns la Casa Alba un gunoi ne cosmetizat, o lichea ne ambalata in hårtie creponata, un Becalii cu steroizi, in dauna uneia ambalata formal (dar strident, in mod intentionat strident) in corectitudine politica (hartie igenica) si fard. Aceeasi veche poveste a teatrului de papuse in care oamenii participa cu convingere la comedia alegerii… Cam ca-n povestea cu algerea lui Barabas, si acum au „castigat” (vorba vine, caci…n-a castigat nimeni nimic) cei care au strigat mai tare (nu cei care au fost mai multi)… in acord cu normele democratice in vigoare.

        Singurele legi cu adevarat valabile in umanitate sunt legile lui Murphy. Una dintre legile de baza ale lui Murphy spune ca daca un lucru/eveniment poate sa se manifeste/intâmple ca rezultat la prostiei umane, atunci nu mai trebuie cautat alta explicatie.

        In acest context cred ca ne aflam intr-o mare dilema a anului: Care „surpriza” sa fie mai „surprinztoare”? Miliardarul Trump castigand la loterie ca premiu (de batranete) presidentia Americii, sau cantautorul Bob Dylan castigand la loterie Premiul Nobel pentru literartura? Din aceasta dilema nu veti putea iesi. Am zis.🙂

        P.S. Oriunde ai fi fiind pe planeta (ca altundeva unde?), este de inteles ca fiind pus in postura (dracu te-a pus?!) de a alege intre un „becali” si un „iliescu” sa cedezi ispitei si sa faci (formal) o alegere, dar sa fii entuziast fata cu alegerea ta si sa-i demonizezi (a excludere) pe aia de-au ales (intamplator, absolut intamplator) invers, denota… Denota.

        Campanie electorală

        Domnule preşedinte,
        grupul nostru de ziarişti
        ţine să vă felicite călduros
        pentru succesul pe care l-aţi avut
        în campania electorală
        şi vă roagă să-i acordaţi
        câteva minute
        mai întâi ne-ar interesa să ştim
        ce este materia
        şi câte forme de existenţă are
        apoi am dori să cunoaştem
        care este raportul dintre spirit şi corp
        şi dacă infinitul
        poate fi intuit în natură
        iar la sfârşit dacă puteţi
        spuneţi-ne câteva cuvinte
        despre frunza de vişin
        (Campanie electorala – Matei V.)
        .

        • INTJ said

          @Dl.Goe – ce va face sa credeti ca nu vor mai fi „surprize” pana-n ianuarie? a fost cumva mama prostilor bolnava (aka temporar incapabila sa dea nastere pe banda rulanta) si eu (ca un alt prost ce sunt) n-am auzit? sau nu mai e valabil „the show must go on” (indiferent despre ce show am discuta)? oh well, e timpul sa ma intorc la ale mele: „viata (mai ales cea umana) e nepretuita … iar medicamentele/tratamentele o demonstreaza”.

          • Dl.Goe said

            @INTJ – Nu stiu la ce fel de surprize v-ati gandit (iar daca v-ati gandit ce fel de surprize ar mai putea fi?) dar noi unul credem ca nu, n-or sa mai fie „(si alte) surprize” pana-n ianuarie. Acuma d-voastra fiind mai in mijlocul situatiei sau in tot cazul mai aproape de miezul problemei s-ar putea sa vedeti lucruri care noua unul ne scapa, dupa cum tot asa de bine ati putea fi pacalit de iluzii optice care nu bat pana la noi. Ce ma face sa cred ca n-or sa mai fie „surprize” majore este greu de spus. Poate din cauza ca suntem superstitios si nu dorim sa le provocam. Desi am auzit ca nu e bine sa fii superstitios pentru ca ar aduce ghinion.

            P.S. Va multumim pentru vizita si pentru gestul (efortul) de a marca aceasta vizita cu un comentariu, deturnand astfel o mica dar nu neimportanta parte din energia si timpul de dedicat vietii concrete, catre inutilitatea numita Arca lui Goe. Sunteti oricand binevenit pe Arca lui Goe atunci cand aveti de risipit, fara vreuna alt rost decat poate divertismentul sau nici atat, vreun pachet cu scunde care va prisoseste momental in economia vietii, dupa cum va veti bucura (ca sa zic asa) de aprecierea noastra si daca veti decide sa fiti econom si så nu… Oricum „the show must go on” and it will…

  31. Dl.Goe said

    Acum a devenit clar ca nimic nu-i intamplator si ca iesire a Marii Britanii din Uniunea Europeana a fost doar pasul pregatitor pentru salvarea natiunii americane de sub influenta rusinoasa a lui Trump. Cred ca Arca lui Goe este primul blog din Romania care preia aceasta stire fabuloasa:

    QUEEN OFFERS TO RESTORE BRITISH RULE OVER UNITED STATES – Regina Angliei se ofera sa restaureze monarhia britanica peste Statele Unite ale Americii

    LONDON (The Borowitz Report)—In an unexpected televised address on Saturday, Queen Elizabeth II offered to restore British rule over the United States of America.

    Addressing the American people from her office in Buckingham Palace, the Queen said that she was making the offer “in recognition of the desperate situation you now find yourselves in.”

    “This two-hundred-and-forty-year experiment in self-rule began with the best of intentions, but I think we can all agree that it didn’t end well,” she said.

    The Queen urged Americans to write in her name on Election Day, after which the transition to British rule could begin “with a minimum of bother.”

    Elizabeth acknowledged that, in the wake of Brexit, Americans might justifiably be alarmed about being governed by the British parliamentary system, but she reassured them, “Parliament would play no role in this deal. This would be an old-school monarchy. Just me, and then, assuming you’d rather not have Charles, we could go straight to William and those children of his who have mesmerized you so.”

    ADVERTISEMENT

    Using the closing moments of her speech to tout her credentials, the Queen made it clear that she has never used e-mail and has only had sex with one person “very occasionally.”

    * * *

    LONDRA (Raportul Borowitz) –Intr-o interventie televizată neașteptată sâmbătă, Regina Elisabeta a II-a a Marii Breitanii si-a oferit disponibilitatea pentru a restabili dominația britanică asupra Statelor Unite ale Americii.

    Adresandu-se poporului american de la biroul ei de la Palatul Buckingham, Regina a spus că face oferta „în semn de recunoaștere a situației disperate in care va găsiti acum.”

    „Acest experiment care a două sute și patruzeci de ani de auto-guvernare a început cu cele mai bune intenții, dar cred că suntem cu toții de acord că nu s-a terminat prea bine”, a spus alteta sa.
    Regina a cerut americanilor să inscrie numele ei în ziua alegerilor, după care trecerea la dominația britanică ar putea începe „, cu un minim de deranj.”

    Elizabeth a recunoscut că, în urma Brexit, americanii ar putea fi pe buna dreptate alarmati de a fi guvernati de sistemul parlamentar britanic, dar alteta sa a dat asigurari ca, „Parlamentul nu ar juca nici un rol în această afacere. Aceasta ar fi o monarhie de școală veche. Doar eu, și apoi, presupunând că ar fi preferabil să nu fie Charles, am putea merge direct la William și acei copii ai săi care v-au hipnotizat deja. ”
    Avertisment:
    In închieierea discursului Regina a făcut clar faptul că ea nu a folosit niciodata e-mail-ul si a avut sex doar cu o singură persoană asta „doar ocazional.”

  32. arcaluigoe said

    Daca lumea a fost creata din Nimic, inseamna ca Dumnezeu este vrajitorul din Oz?

  33. Radu Humor said

    America l-a votat pe Donald Trump ca președinte. Acest vot trebuie înțeles în primul rând ca un vot pro-valori. E vorba de valorile părinților fondatori ai Americii, valorile conservatoare tradiționale, ethosul creștin pe care s-a întemeiat marea națiune americană.Există dovezi clare că America a fost fondată ca națiune creștină.

    Statele Unite au devenit națiune pe 3 septembrie 1783 prin Tratatul de pace de la Paris, care a pus capăt Revoluției americane și a statuat independența SUA față de Marea Britanie. Preambulul Tratatului începe cu formula: „În numele Preasfintei și nedespărțite Treimi” (In the name of the most holy and undivided Trinity). El este semnat de John Adams, Benjamin Franklin, John Jay și D. Hartley.

    Cât despre România, evident, parteneriatul strategic și cooperarea bilaterală cu SUA în domeniul securității vor continua. Nu va fi afectată decât acea pătură infimă, dar foarte vocală, care susține Corectitudinea Politică: dl. Remus Cernea, d-na Alina Mungiu-Pippidi, Nicușor Dan, USR, Soroș & Co. Se vor rări proiectele de lege pro-LGBT și parteneriat civil. Vom avea probabil mai puține acțiuni și manifestări homosexualiste sau pro-Ținut Secuiesc, „sugerate” de, sau implicând, Ambasada SUA la București. E posibil (și dezirabil) chiar să vedem un nou ambasador american în România, mai prietenos față de valorile noastre autentice decât față de LGBT-iști.

    În schimb, România reală își va vedea confirmate opțiunile conservatoare. Muzeul Țăranului Român va avea poate, în sfârșit, un nou director, cu o viziune apropiată de a lui Horia Bernea. Probabil se va mai slăbi cu gay-parades și cu articolele din presă care pun presiune pe Curtea Constituțională să recunoască în România „căsătoriile” homosexuale încheiate în afară. Poate vom scăpa și de proiectul mega-moscheii din București, susținut de forțe obscure nu fără legătură cu administrația Hussein Obama. Și în general, poate vom putea respira ceva mai liberi de corectitudinea politică ce sufocă întreaga viață universitară, culturală și mediatică americană.

    Americanii s-au scuturat de ea. E timpul să facem același lucru.

    http://www.activenews.ro/externe/America-a-votat-pro-normalitate-familie-si-valori-traditionale-contra-Corectitudinii-Politice-si-a-ideologiei-disolutiei-morale-138131

    • Dl.Goe said

      Aha, care va sa zica masa – sufragiu, Hussein – moscheie… Eeee asa da, mai vii de acasa. E clar, bate-n ciocoi.

      P.S. Activenews.ro este un site de propaganda… extrem de subtire si stupida, dar a carui existenta este perfect indreptatita in conditiile economiei de piata. Cata vreme exista cerere dinspre o maså de sufragii gata sa se adape acolo pentru a-si potoli setea de confirmare a propriilor fixatii, inseamna ca nu trebuie sa ne intrebam daca autorii respectivi sunt mai degraba idioti sau mai degraba ticalosi. Sunt ceea ce trebuie sa fie. Cei de teapa lui Radu Humor (multi dar destepti) ii confirma ontologic cu asupra de masura…

      D-le Radu Humor sper ca ma veti ierta ca nu-mi pierd niciodata timpul sa va contazic organizat ori sa intru in discutii argumentate cu d-voastra, adica sa va ridic (cobor ?!) la rangul de interlocutor. D-voastra sunteti in fond un invingator (si asa o sa ramaneti in veci), iar pentru noi o cauza dinainte pierduta. Ceea ce ramane de mirare este insistenta cu care sperati la o iluzorie luare a domniei voastra in vreo considerare, aici pe Arca lui Goe. Mereu induiosator. Mai ca-mi dau lacrimile. Sincer sa fiu chiar imi pare rau ca n-aveti alura potrivita care sa-mi ingaduie sa intru in dialog si dezbatere cu domnia voastra concret, la subiect. Ati ajunge sa va para rau ca v-ati „nascut”. Am scris in ghilimele nu pentru c-ar fi citat ci pentru ca „nasterea” la limbrici ramane un termen impropriu, chiar si cand este vorba despre limbrici care se pretind a fi crestini (ortodocsi, ca Putin). Faptul ca in privinta asta sunteti (foarte) in siguranta n-ar trebui sa va dea iluzia ca veti fi scutit de orice fel de afectiuni colaterale. Chiar faptul ca prin felul in care suneti tratat pe Arca lui Goe vi se consolideaza (intentionat) „convingerile” „patriotice”, nu inseamna ca veti scapa nevatamat de sub influenta efectelor secundare. Sfatul meu reiterat, sincer si deziinteresat ar fi sa nu faceti abuz de Arca lui Goe… Sa nu va cauzeze. Chiar la cauzå.

  34. Dl.Goe said

    Desigur ca problema nu este ce o sa faca sau n-o sa faca Trump ci cine o så si-l adjudece pe Trump… Oare cum se vor fi intamplat lucrurile in noua serie din House of cards?

    Sfaturi pentru democrati

  35. arcaluigoe said

    Se pare ca intr-un fel malefic sinergia faptelor conspira insidios pentru esuarea in lamentabil a plagiaturii lui Eminescu. Ca Eminescu a plagiat sau ca n-a plagiat este in actualul context planetar un moft, un flecustet pueril, o joaca stupida de copii retardati, N-are a face. Nu bate. Nu se loveste. Subiectul in general este unul minor, o alegere neispirata a mereu inadecvatului d.Goe, care indiferent ce scop va fi urmarit, a ales cu siguranta prost (foarte prost) instrumentarul de lucru si metodologia care sa transforme experimentul sau in ceva cat de cat util, practic, aducator al unui supliment de cunoastere sau (macar) de emotie pe mapamond. Eminescu, miercuri, Ploiesti, plagiat, moft. Stop. Tradare…

    Iata insa ca salvarea (divertismentului) ne vine tot pe o filiera poetica (sa zicem asa), de la un fost poet (care nu a plagiat niciodata nimic. Adica ca a plagiat nimic. Tot una) si anume „obsedantul” con Dorin, marota noastra cea de toate zilele care reuseste sa ramana uimitor. Dupa ce ne-a vandut (noua spectatorilor de blogosfera), la pret scazut (gratis mama soacra), ani si ani de zile expertiza sa savanta in materie de consultanta si politichie dâmboviteana (aproape exclusiv damboviteana), (in)cantand cand Crin-ul, cand trandafirii, cand hocheiul, si apropontul, esuand lamentabil in mofluzie silnica pe viata, iata-l acum pe expertul Tudoran recidivand ca påsårica Penix. Omul ne vinde acuma (tot gratis) expertiza sa in politica americana. Gata. S-a zis. Asta e bataia pestelui, iar omul (care vorba aia poate fi nimicit dar nu invins) s-a prins ca asta ar fi o cale de a-si etala cu martori importanta de sine si ca motiv mai serios decat rezultatul alegerilor din America nu poate gasi de a se defula fara rusine fara sa se faca intru-totul de rusine. Anvergura evenimentului este pe masura sa, de locuit locuieste chiar in batatura Americii (deci stie din oficiu cum devine treaba) deci lupta si da-i.

    Cu o energie nebanuita scrie la foc automat analize pre si post electorale, care de care mai… intelectuala decat alta. Praf in ochi. Omul nu da un ban pe prostiile rasarite din umorile-i bizare (si de care se usureaza ca de caca scriindu-le si etalandu-le) dar este cu ochii in paispe fata de reactiile spectatorilor. Scopul sau unic acesta este, sa aiba spectatoroi activi, reactivi si combativi, din care d-lui sa culeaga pe alese victime, interlocutori, acoliti. In aceasta calitate, aceea de moderator (caci atat a mai ramas din intelectualul, poetul, dizidentul, bloggerul Tudoran) d-lui isi da in petec intr-un mod cu totul si cu totul fabulos starnind hi-hilaritate.

    In subsolul unei dintre extrem de multele si subtilele ode pe care i le canta Tump-ului ca Crin-ului (oda de alataieri, oda indirecta, cum ii sade bine unui expert poetic in metafore) dl. Dorin Tudoran se cearta cu omul invizibil. Un anonim scrie un comentariu, care (culmea) trece de moderare, pret de un bob zabava, dar numai atat cat sa-i dea conului pretextul necesar de a se ostoi in public. Moderatorul (un penibil) sterge mesajul dar adauga un comentariu cu care-l pedepseste in contumacie pe insolentul anonim:

    dorint_petec

    Nu ca-i monumental? Gestul, limbajul, atitudinea… Toate denota… ååå… Denota, un cacat stimati telespectatori… Dorin Tudoran, certandu-se singur cu Nimeni pe Certocratia. Admirabil, sublim, Vivat hazul fara varsta si fara loc (universalitate in toata regula). A la Tudoran.

    • Dl.Goe said

      La cum se exprima mizerabilul comentator Dorin Tudoran pe blogul Certocratia n-ar fi de mirare daca elevatul moderator Dorin Tudoran l-ar bana. Pai ce pula lui Iaru de limbaj e asta bai comentatorule?

      P.S. Partea si mai comica este ca expozeurile socio-politice (sic) ale moralistului Dorin T. apar si pe Republica.ro. Deh, CTP-ul ii e dator pentru o diferenta ramasa din urma la un schimb de ode pe care au facut-o ei intre ei, formatorii de o opinie. Acesta este si motivul pentru care conul Dorin este republican. Si fan al republicanului Trump.

  36. Radu Humor said

    Poate că asta explică multe din ce se întâmplă acum în America ! :
    „Ofiterul CIA Philip Giraldi – fostul sef de birou a lui John Brennan, actualul director al CIA, despre Hillary Clinton: „De ani de zile stiam ca este agenta a Mossadului din Israel!”. Aripa conservatoare din CIA a facut tot ce este posibil ca Hillary, fosta amanta a evreicei Victoria Nuland – casatorita cu evreul Kagan, traficant de arme si stapanul lui Klemm de la Bucuresti, sa nu ajunga presedinta Statelor Unite: pentru luna mai a anului 2017, pregatise atacarea Iranului! »

    And then there are the Clintons. One only has to go back to Bill’s one-sided pro-Israeli diplomacy at Camp David in 2000 to discern how the game was played. And then there was the widely condemned January 2001 last minute pardon of Mossad agent Marc Rich, whose wife Denise was a major contributor to the Clintons, to realize that there was always a deference to Israeli interests particularly when money was involved. The only problem is that the Clintons, relying on Morell’s formulation, might more reasonably be described as witting agents of Israel rather than unwitting as they have certainly known what they have been doing and have been actively supporting Israeli policies even when damaging to U.S. interests since they first emerged from the primordial political swamps in Arkansas. If one were completely cynical it might be possible to suggest that they understood from the beginning that pandering to Israel and gaining access to Jewish power and money would be a major component in their rise to political prominence. It certainly has worked out that way.

    Trump’s crime, per Morell, is that he is disloyal to the United States because he is not sufficiently hostile to the evil Vladimir Putin, which somehow means that he is being manipulated by the clever Russian. Trump has indeed called for a positive working relationship with Putin to accomplish, among other objectives, the crushing of ISIS. And he is otherwise in favor of leaving Bashar al-Assad of Syria alone while also being disinclined to get involved in any additional military interventions in the Middle East or elsewhere, which pretty much makes him the antithesis of the Clintonian foreign policy promoted by Morell.

    In comparison with the deeply and profoundly corrupt Clintons, Trump’s alleged foreign policy perfidy makes him appear to be pretty much a boy scout. To understand the Clintons one might consider the hundreds of millions of dollars, much of it from foreign sources, that have flowed into the Clinton Foundation while Hillary was Secretary of State. And there is the clear email evidence that Hillary exploited her government position to favor both foreign and domestic financial supporters.

    The leading individual foreign donor to the Clinton Foundation between 1999 and 2014 was Ukrainian Viktor Pinchuk, who“directed between $10 and $25 million” to its Global Initiative, has let the Clintons use his private jet, attended Bill’s Hollywood 65th birthday celebration and hosted daughter Chelsea and her husband on a trip to Ukraine. Pinchuk is a Jewish oligarch married to the daughter of notoriously corrupt former Ukrainian president Leonid Kuchma. He is very closely tied to Israel, a supporter of regime change in his country, who was simultaneously donating money and also lobbying in Washington while Hillary was Secretary of State and promoting a similar agenda as part of her $5 billion program to “democratize” Ukraine. Clinton arranged a dozen meetings with substantive State Department officers for Pinchuk.

  37. Dl.Goe said

    Acum ca, la scara planetara, Trump a devenit (cu siguranta) mai popular decât Isus Christos, ar trebui remarcat cum functioneaza expresia „din cacat bici”, care mai si plesneste, in mass-media, si (in egala masura) in minti si in suflete. Dupa ce mai intai oamenii au fost revarsat la plesneala in capul oamenilor rahat in cantitati industriale despre de ce Trump nu poate, de ce nu trebuie si de ce nu va castiga presidentia in SUA, acuma oamenii (re-cicland) s-au repezit sa produca si sa consume, tot la plesneala alte valuri de rahat despre de ce a castigat Trump alegerile, de ce trebuia sa le castige si despre ce o sa se intample mai departe. Si sa ma zica stintificii ca nu poate fi construi un perpetuum mobile. Se poate. Iata ca se poate, daca folosesti un combustibil suta la suta reciclabil si suta la suta eficient (randament unitar), iar acesta este, dargi telespectatori, dupa cum vedeti, auziti, mirositi, pipaiti si gustati, cacatul. Cacatul uman. Vivat. Bucuria limbricilor n-a fost proasta.

    Ce s-o intampla, in realitate (!?) pe sub rahat, Dumnezeu stie. Poate ii vine ideea sa faca o clisma sanatoasa umanitatii, ca sa devina treaba mai limpede si altora.

  38. GOE said

    ATENTIE – Nota Redactiei Arca lui Goe: Mesajul de mai jos, „semnat” cu pseudonimul „GOE” nu este scris de dl.Goe ci apartine unui troll vechi care nefiind in stare sa participe se chinuie sa perturbe/ze. Nu va fie teama. Este o doamana. E turbatå, dar nu muscå. Decât in gol. 

    Frate,

    Admirăm felul iscusit în care tricotezi persoane imaginare și comiți atacuri la persoane imaginare.

    Totul, chiar totul, spre a deconecta cinstitul cititor unic al bărcii de la valoarea de adevăr a comentariilor noastre.

    Bravo! SPOR!

    • Dl.Goe said

      „valoarea de adevăr a comentariilor noastre” ?!! – ha-ha-ha, dragutza formula.

    • Dl.Goe said

      Din (ne)fericire efectul enunturilor incropite aleator de catre trolul nostru retardat (si livrate ca nonsens-uri cu valoare de adevar🙂 ) asupra cititorilor unici va ramane un mister adanc. Daca nu cumva n-o fi nul, intocmai precum trolul (neavenit) care produce respectivele pseudo-comentarii (ca urmare a cedarii nervoase in fata ispitei irezistibile de a-si face cunoscuta prezenta)… pe Arca lui Goe.

  39. Dl.Goe said

    Mihai, Mihai, Mihai… E plina lumea de Mihai… Deunăzi, de Sfinti Mihail si Gavril ne-am intalnit cu un veac de singuratate si o zi, in persoana lui Mihai… Șora. Am dat mâna si d-lui s-a prezentat simplu: „Sunt Șora. Mihai Șora „. Noi am spus si noi cine suntem, folosind numele adevarat, iar d-lui a rostit aparte, catre un personaj imaginar (ca-n vodevilurile de demult) „Vai, ce aroganta„. Ne-a invitat apoi sa-i vizitam casa, o cladire uriasa aflata in constructie despre care ne-a spus ca va fi gata intr-un an, doi. Ne-am oprit in serå unde am servit visinata de casa, facuta in mileniul trecut, dupa cum a tinut sa precizeze amfitrionul. Vorbeam de una de alta, cand deodata, in mijlocul conversatiei, abrupt, fara nicio introducere, folosind in ton aspru, Mihai Șora a zis: „Nu-mi place deloc ideea dumitale de a deconspira plagiatul lui Eminescu„. Vazandu-mi perplexitatea, a continuat cu o mina mai blanda: „D-le Gabriel Garcia Marquez d-ta habar nu ai in ce te bagi si apoi nu ai nicio expertiza in aceste probleme. Esti novice. Te-ai ocupa mai bine de plagiaturile lui Cervantes ori Borges„. Sorbind o inghititura de visinata ma pregateam sa-i raspund, dar d-lui mi-a facut semn sa nu zic nimic. Apoi a continuat cu calm si detasare: „In loja Mihail & Gavril n-a mai exista niciodat in asemenea precedent nefast. Sfatul meu ar fi sa gasesti o iesire amiabila din situatie sau si mai bine s-o lasi asa, in coada de peste„. L-am asigurat ca ma voi gandi la propunerea sa. Pe urma au inceput sa vina in valuri musafirii. Au depus cadourile la intrare, langa muntele de daruri stranse in ziua precedenta (care zaceau acolo nedesfacute inca), apoi s-a mancat, s-a baut, s-a cantat, s-a dansat, s-a recitat (am recitat si noi ceva), petrecandu-se cu spor ca la orice onomastica. A doua zi in zori, mahmuri, am aflat cu stupefacatie ca in timp ce noi benchetuiam, in America, Trump a castigat alegerile. Si sa vezi distractie.

    • Dl.Goe said

      P.S. Incercand intr-o doara så-mi imaginez cum ar fi daca as accepta sfatul lui Mihai, m-am vazut orb, ca un pictor dadaist, zburand pe ruta Buenos Aires – Madrid, in cautarea datelor com-promitzatoare despre Cervantes. Acolo, la Madrid, la fereastra unei mansarde, l-am recunoscut pe Darie cel uitat de toti, si mi-am amintit ca cei atenti (los olvidados y desaparecidos para siempre), scrutand prin acea fereastra, au descoperit multe lucruri interesante si legaturi absolut neverosimile intre Mihai si Miguel, pe care nu le-am luat in seama multa vreme. Dintr-o data am avut cu claritate impresia ca, in realitate, Mihai Șora a dorit inadins sa obtina cu totul alte rezultate decat cele exprimate direct in sugestiile si sfaturile acordate noua cu ocazia sfintilor Mihail si Gavril, incercand insa sa salveze si aparentele… intr-un mod avantajos siesi. Ne-a dat de ales intre doua alternative care duc pana la urma in acelasi loc, la aceleasi fapte. Ma framanta si ma intriga faptul ca nu stiu cum isi imagineaza Mihai Șora ca vom reactiona noi (in fata unei atari concluzii) si pe ce se bazeza mizand ca vom proceda cum se cuvine… cum se asteapta. Poate insa ca nici asta nu conteaza deloc, si ca oricum am (re)actiona la momentul respectiv efectele in continuare ar fi aceleasi, cu conditia ca (re)actiunea noastra sa se produca cu intarzierea necesara. Am vaga senzatie ca ceva (altceva) trebuie sa se intample intre timp. Ca-n povestea intunecata a lui Ioan Petru Culianu.

    • Gindae said

      Mihai Șora, Fidel Castro si Facebook

  40. Dl.Goe said

    Se pare ca si „altii” se pre-ocupa de pregatirea terenului: Cealalta blonda din viata lui Eminescu.

    Cam neserioasa obsesia d-lui Eminescu pentru blonde maritate. Oare care dintre ele sa-i fi intermediat fascinatia pentru texte precum acesta „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei ‘nălţam visători la steaua Singurătăţii.Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
    Suferinţă tu, dureros de dulce; Până-n fund băui voluptatea morţii; Ne-ndurătoare.”

  41. Dl.Goe said

    De (ad)notat un mic fapt divers care bate (in) adânc (fiind scris asa). Autor ne-ne-cunoscut (ci invers) Andrei Plesu.

    A. Prima parte – in care (ni) se releva ca:

    Pe de altă parte cred că ceea ce fac, uneori, nu e propriu-zis gazetărie, ci mai curînd un gen distinct de „publicistică”: comentariu, reacţie (uneori divagatorie) la evenimentul cotidian, pe scurt o simplă formă de participare, mai mult sau mai puţin literară, la viaţa comunităţii. În mintea mea, jurnalismul cu adevărat profesionist e altceva: …

    … care va sa zica nu jurnalism face d-lui prin gazete ci literatura (livrata din vreme (genul foileton), inainte de a se aduna pe alese in volum. Ceea ce ramane important pentru noi este faptul ca scriiturile respective sunt (mai mult sau mai putin, nu conteaza) literarura, ceea ce tehnic vorbind il califica automat pe autor pentru postura de candidat intru obtinerea premiului Nobel pentru literatura. (In ranita ficarui soldat se afla bastonul de maresal.

    Ia sa vedem cateva mostre de „mai mult sau mai puţin literară:

    B. Partea a doua – in care (ni) se dau exemple de literatura:

    Asistăm, în general, la un glisaj spectaculos al meseriilor: chirurgi care se fac primari, actori care devin lideri naţionali experţi în ”meandrele” ideologiei patriotice, critici literari care devin ”analişti politici” etc. Tot aşa, gazetari care devin profeţi, exponenţi infailibili ai adevărului şi dreptăţii, constructori de ficţiuni conspiraţioniste, predicatori umezi sau indignaţi, ”conştiinţe” luminate ale neamului, hermeneuţi subtili, îndelung antrenaţi în filosofia chibritului, preocupaţi neîncetat să te lase cu gura căscată: nu te-ai prins, n-ai înţeles nimic, nu ţi-a trecut niciodată prin cap ceea ce geniul lor bine întreţinut ”la sală” (în sălile de lectură ale Bibliotecii Academiei de pildă (n.b. aici bate-n ciocoi si-n gåinari)) secretează zilnic, cu un subton de dispreţ pentru ”boii” din jur, care trăiesc degeaba. Te întrebi de unde a apărut această ”viitură” psihică. Sunt eroii ei nişte simpli veleitari care profită narcisist de ”tribuna” care le-a picat în poală? Sau nişte inşi nefericiţi, cărora profesia lor de bază nu le-a dat suficiente satisfacţii? Sau victime clinice ale unui sindrom al misiunii, ale unei ”chemări” miraculoase la o străveche luptă pentru salvarea patriei dacice? Simţi, oricum, îndărătul gesticulaţiei lor, tot soiul de vocaţii deviate: ambiţii scriitoriceşti, reverii politice, aspiraţii metafizice, postùri iniţiatice, de ”guru” prepotent, proiecte haiduceşti…

    asadar o literatura cu valente usor ezoterice (am putea zice)🙂

    dar hai sa ne deslusim:

    C. Partea a treia – in care in acord cu normele literare este atins punctul culminant:

    În fond, nu înţeleg de unde îşi iau unii şi alţii dreptul de a mă dădăci. Publicistică şi propagandă pentru diverse idei politice au făcut şi Eminescu, şi Caragiale, şi Goga, şi Arghezi, şi Iorga, şi Titu Maiorescu (n.b. hopa) şi alţii din aceeaşi tagmă. Dar aveau în numele a ce să vorbească! Erau ”copţi” în profesia lor de bază, căliţi în schimbul competent de idei, notorii pentru isprăvile lor culturale şi civice. Dar domnii care mă iau la horă zi de zi cine sunt de fapt? Cine le-a dat mandat să peroreze edificator seară de seară? (n.b. Ei bravos, stii ca-mi placi?! Cum cine? Telespectaorii! Rating-ul! Audienta contorizata! Poporul? Ce nu stii d-ta?).Nu exclud ca unii să fie de bună credinţă. Dar chiar şi lor le-ar prinde bine să reflecteze mai potolit la propria anvergură şi la propria îndreptăţire. Nu toţi suntem făcuţi să educăm naţiunea. Şi să avem mereu dreptate. Numai smintiţii au mereu dreptate. Şi unii forumişti. Uneori, am impresia că marile figuri ale gazetăriei autohtone sunt nişte forumişti care au scăpat, în sfîrşit, în arena publică, au semnat cu numele lor adevărat şi au obţinut notorietatea la care jinduiau de mult în semi-obscuritate.

    Noua unul ni se pare ca in literatura sa dl. scriitor (de fictiune) ii cam imita (a plagiat in comportatre) taman pe cei pe care-i critica. Caci doara d-lui nu si-a adresat literatura doar impricinatilor ci tuturor, poporului, subintelegandu-se discret ca d-lui este coleg de indreptatire in a face literatura prin gazete (genul pseudo-jurnalism) cu mai sus numitii Eminescu, Caragiale, Goga, Arghezi, Iorga, Maiorescu si altii… Ceea ce, in fond, poate fi, intr-un fel, adevarat… Desi… intr-o economie de piata (ca a noastra) in care cererea dicteaza oferta, d-lui s-ar putea sa aiba mult mai putina indreptaire să peroreze edificator saptamanal in mai multe gazete de o data, avand o audienta considerabil mai mica decat a bobletilor pe care cu obida-i besteleste. Infierbandandu-se in contra feluritilor guralivi (mai anonimi sau mai putin anonimi) care au succes la public, dl. Plesu, de fapt, nu bate-n ciocoi ci in popor, insa, spre deosebire de colegul d-omniei sale, din categoria „elite” (recte dl. Patapievici) dl.Plesu (subtire) nu lupta in contra poporului. caci d-lui nu este tiran. Si oricum ceea ce propune d-lui este doar comentariu, reacţie (uneori divagatorie) la evenimentul cotidian, pe scurt o simplă formă de participare. Participare, da, dar nu pentru catzei.

    • INTJ said

      Nu toţi suntem făcuţi să educăm naţiunea.” … adical eu sunt.
      Şi să avem mereu dreptate.” … adica eu am.
      Numai smintiţii au mereu dreptate.” … adica (din moment ce am mereu dreptate) sunt (si eu) smintit.

      eu sunt prost care implicit nu educa natiunea si poate ca tocmai de aia as fi ales mai degraba formularea: „Nu toţi sunt făcuţi să educe naţiunea. Şi să aiba mereu dreptate. Numai smintiţii cred ca au mereu dreptate.” … iar mai departe as zice ca dl. Plesu, dupa ce-si da singur cu firma-n cap, bate doar in fanii infocati.

      • Dl.Goe said

        Faptul ca dl.Plesu ii dådåceste pe dådåcitori (luandu-i de sus) pentru felul in care acestia l-ar agresa (dådåcindu-l) pe dansul, pe noi unul ne pune pe ganduri. Pare-se ca (1) dl.Plesu n-are alta treaba decat sa se uite fascinat, captiv, in gura „domnilor care (chipurile) il iau in hora” (cam cu de-a sila) si (2) sa se inspaimante in fata iminentului inevitabil si anume ca, fragil cum este, d-lor sa-l dovedeasca, sa-l scoata din matca, sa-l aduca la teapa, sa-l faca din vorbe. Dl. Plesu tremura pentru viata sa (viata interioara desigur). Nu mai poate merge cafine si si nici privi la televiziune, caci oricand poate bascula sub presiunea mediatica pierzandu-se pe sine de sine, fiind si nevricos. Desigur ca toate aceste presupuneri sint false. In realitate dl.Plesu (1) nu casca toata ziua gura la golanii mediatici, fiindu-i suficienta o privire fugara, piezisa, din goana nebuna a calului printre posturile de televiziune pe durata pauzelor publicitare, pentru a intelege exact cu cine si cu cea are de-a face si (2) nu pentru sine se teme dansul ci pentru poporul ipohondru alunecat in siajul celor care incearca miseleste sa educe natiunea fara a avea indreptatirea sa o educe (ne avand anver-gura necesara). Ei bine, folosind mijloace literare specifice (si anume personificarea), in numele acestora vorbeste dl.Plesu in contra reactiunii.

        Totusi… Niste idoli de ghips, danadu-se in stamba, reusesc sa-si gaseasca publicul, spectaorii, cititorii… duium. O intalnire fericita intr-o economie de piata. De atata amar de vreme, in loc sa conteste ce spun idolii de ghips, ori sa spuna d-lui si ai sai lucruri mai de Doamne ajuta, d-lui ce face? Le valideaza practic discursul, incercand sa vanda ideea ca personajele respective n-au autoritatea sa emita acele enunturi (sau acel gen de enunturi). Cui incearca dl.Plesu sa vanda aceasta idee? Celor care sunt captivi (mai rau decat dansul) acelor corifei ai jurnalismului de bazar? Faptul ca dl.Plesu nu pare a realiza defel ca felul sau de a actiona nu face decat sa sporeasca popularitatea personajelor cu pricina si sa intareasca convingerea fanilor acestora ca ditirambele lor sunt purul adevar, este intr-adevar ingrijorator. Dl.Plesu se afla intr-un razboi de uzura cu un adversar totalmente imun la arsenalul pe care d-lui il utilizeaza. Cei pe care dansul incearca sa-i invalideaze sunt validati de altii, mii… Si cu cat d-lui se indarjeste mai tare cu atat mai multi se strang. Iar d-lui lupta si da-i…

  42. Dl.Goe said

    astazi, din sectiunea „aforisme a la dl.Goe” spicuim pentru d-ta:

    (1) Daca ar fi sa relativizez absolut si sa dau aici o intrebuintare (cumva) ludica vorbelor folosite, as zice ca-mi pasa de posteritate exact atat cat ii pasa si ei de mine. Mi-ar pasa si mai putin dar (tehnic vorbind) mai putin de atat nu se poate.🙂

    (2) Daca ar fi sa absolutizez relativ si sa dau aici o intrebuintare (cumva) logica vorbelor folosite, as zice ca-mi pasa de posteritate exact in masura in care aceasta-i contine pe copiii mei. Mi-ar pasa si mai mult dar (tehnic vorbind) mai mult de atat nu se poate.🙂

    P.S. Dl.Eminescu nu avu nevasta, nu avu copii. Oare cum ar fi aratat poemele sale scrise in perioada in care ar fi fost om la casa lui cu nevasata si copii? Ar mai fi scris oare poezie, sau s-ar fi axat exclusiv pe proza? Noi nu vom sti-o poate niciodata. Poate insa ca niste specalisti (antopologi?, sociologi?, psihologi?, filologi?, critici literari?), folosind instrumente software sofisticate, ar putea specula lucrativ, extrapoland, pe baza operei (antume si postume), catre mai departe, in imaginar, pentru a crea artificial cateva mostre de poeme „compuse” de catre dl.Eminescu, din postura de tatå de familie, la casa lui.

    Oare Oda (in metru antic) ar fi putut avea o continuare? O partea a doua? O varianta? Probabil ca nu. Caci daca ar fi putut, e-he-hei, ar fi avut pana acuma. Nici macar Cartarescu n-a scris asa ceva… Dar ce zicem noi de Cartarescu? Nici Nichita. Nici Sorescu. Nici Brumaru, Nici Ivanescu. Nimeni domnule, nimeni. (Doar nepoetul Paunescu, predispus (mai mereu) la a pastișa, are pe undeva o obscura Oda (in metru modern), de care nu reusim acuma sa dåm cu niciun chip(iu).

    • Radu Humor said

      M-am întrebat de mult, oare cum ar fi arătat acest blog, dacă ai fi avut şi tu o familie, o soţie care să te iubească şi să te respecte şi nişte copii
      care să fie mândri de tatăl lor ?!😉
      Aşa ? Un prăpădit de handicapat, tâmpit de autosatisfacerea sexuală în exces şi a insatisfacţiei profesionale, poate nedrepte, dar perfect meritate, după incapacitatea de a simţi şi altceva decât ură, invidie şi frustrare, trăind mereu cu teama că-i va fi dată în vileag identitatea, dar mai ales aspectul fizic oribil şi caraghios !:mrgreen:
      Iată că nu doar imaginaţia naşte monştri, ci şi lipsa ei ! Faptul că nu găseşti totdeauna subiecte pe care să le freci la rece, până când îţi ejaculează în faţă, te duce în starea aceea de subom în care nu mai ai nimic sfânt în tine, nimic raţional care să te ţină în viaţa de căkt pe care, era să zic că o trăieşti, dar tu n-o trăieşti, tu o parcurgi, treci prin ea ca târfele prin paturile unora sau prin cabinele altora ! !
      Ar fi atât de multe subiecte, pe care cu indiscutabilul tău talent de pamfletar ai putea să le abordezi, făcând pagini întregi de operă satirică, dar tu te duci, obraznic şi impertinent, într-o disperare aproape de neînţeles, spre luarea în băşcălie a unor subiecte sacre !
      După ce , în nebunia ta cronică, l-ai prins pe Dumnezeu nu de picior, cum se spune, când dă norocul peste cineva, tu l-ai prins ca subiect al unor jenante luări la mişetaux ( crezi tu ! ? ), te-ai gândit să continui. mai ales că ai simţit indiscutabil jena din tăcerea posibililor interlocutori .
      Aşa că tot un fel de blasfemie săvârşeşti când încerci, sunt sigur, tot la comandă, să-l iei în gură pe Eminescu !
      Şi nu pios, cu evlavia cuvenită unui sfânt al literaturii nu doar române, ci chiar universale ( să fi avut alţii, evreii, să zicem un astfel de autor, ce bani şi vâlvă ar fi făcut cu el, nu ? Întreabă-i că doar le ştii limba, sau te temi că-ţi vor cere bani pentru răspuns ?😉 Dar pentru că nu-l au, nu-i al lor, te-au pus şi pe tine vrednicule de milă, că nu eşti singurul, ca să-l cobori trăgându-l în mocirla în care-ţi duci traiul ca orice dobitoc pe lângă casa omului cu bani !😉
      Jalnic !
      P.S.
      Pentru orice om norma şi cu bun simţ care l-a citit pe Eminescu, acuza de plagiat, raportată la toate scrierile sale, la talentul lui ieşit din comun, n-ar fi putut fi nici măcar gândită, dapoi dezbătută cu înverşunare măgărească, cale de câteva poşte pamfletare, aducând în sprijin nişte absurdităţi evidente, presupuneri absurde, sau invidii şi răutăţi istorice, refuzând să ţină seama de realităţi uşor de dovedit ! !
      Calomniaţi, hienelor, calomniaţi, poate doar aşa să rămâne ceva şi în urma voastră !
      Şi apoi vă miraţi, privind în urmă la ce-aţi făcut exact ca cel surprins într-o caricatură că lăsase-se în urma lui, prin boscheţii în care-l adusese treaba mare, doar nişte căcăreze :
      – Ia uite, se mira el, nu pricep de ce mă fac toţi bou, dacă eu le fac (ca) de oaie !

      • Dl.Goe said

        Foarte frumos ati vorbit nene Radule. Din suflet, sincer, inspirat. Ati scris mult (si bine), etalandu-va (faptura) la soare, pe Arca lui Goe. Amestecul de imaginar, de dorinta si de oniric, care v-a fost sursa la compunere, vorbeste mult (daca mai era nevoie) despre cine si ce este Radu Humor.

        In cazul in care ati vorbit serios (si nu la misto precum propaganda ruseasca) trebuie sa spun ca imi pare extrem de rau pentru domnia voastra, pentru ca ceea ce vedeti pe Arca lui Goe vi se induce si traduce in (sub)constient ca fiind „ură, invidie şi frustrare”, „spaime (precum cele identitatre)”, ori „bascalie pe teme sacre”. Acesta este fondul domniei voastre si pe un astfel de teren samanta semanata de noi nu poate rodi. De mare mirare ca tot insistati sa tot veniti la inseminare. (Oti fi fiind maso-chist). Nene Radule, ca sa puteti muri linistit, pe matale tie reda-te. Piara-ti Arca tulburatoare din cale (si, daca s-ar putea, nu-l mai tot spurca pe „Eminescu” lunadu-l in smintita gura sub pretextul ca l-ai apara de calomnii, plagiind astfel atitudini mecu-iste).

  43. Dl.Goe said

    mâine, din sectiunea „aforisme a la dl.Goe”, spicuim pentru d-ta:

    Fericirea consta in a fi om. (dl.Goe, Arca lui Goe, 24 noiembrie 2016)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: