Lumea cum fu ?! Cam da! (5)
Posted by Arca lui Goe pe februarie 5, 2017
Evelyn McHale: O moarte frumoasă pe strada 33
the most beautiful suicide
Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)
(b)Arca lui goE
b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC
Sf-era lui Goe
Amintiri din viitor
Comentarii recente
Autori
-
Comentarii recente
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița AdAmA6 la Marcela, Mara, Luminița Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița AdAmA5 la Marcela, Mara, Luminița Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița
(b)Arca lui goE 
d'Artagnan said
Mă simt jenat că trebuie să stric un pic așa sinucidere frumoasă:
https://republica.ro/continuati-sau-cedati-alti-8-elefanti-se-leagana-in-acest-moment-pe-panza-de-paianjen
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Pai ceea ce face guvernul Grindea(NU) nu-i tot sinucidere in public?
ApreciazăApreciază
anonim said
Piata Victoriei -5 februarie 2017 -cel mai frumos („memorabil”) protest :
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Si n-ar merita oare si Dragnea putina recunostinta pentru faptul ca a contribuit decisiv la atingerea unui astfel de frumuseti? Sunt foarte putini cei carora sa le fie la indemana asemenea contributii decisive in manifestarea frumusetii in lume. 🙂
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Să liniștim bunicii, pe votanții și membrii PSD!
40.000.000 milioane de EURO a plătit George Soros până acum pentru protestele din România, cel puțin atâta iese conform mercurialului pieții devoalat de Alianța de la Putere. Atenție, n-am pus și 30/lei/zi pe câine prezent la manifestație!
Conform unei bunicuțe de la mitingul proguvern : ”Aici se vede adevăratul miting spontan, nu cum e cel de la Guvern! Acolo toţi oameni sunt plătiţi. Cine îţi dă o banană azi gratuit, cine îţi dă hotel gratuit, de i-au adus acolo?”.
Să nu supere bunicuța, dar s-a întrebat dacă cei 100 de lei la pensie ”dați” de Guvern sunt gratuiți? Sau reprezintă o formă de mită mascată: noi vă dăm, voi tăceți!?
Ar trebui totuși să lămurim niște lucruri. În primul rând nu PSDul ”dă”, că doar n-au adus bani de-acasă. Dacă privim stricto sensu, de dat dau, culmea, exact ăia care sunt acum în Piața Victoriei și protestează împotriva Guvernului, adică populația activă, corporatiști sau nu, care asigură prin taxe și impozite bugetul României. Când îi înjuri pe ”soroiștii” din piață îi înjuri de fapt pe cei care, în virtutea contractului între generații, asigură pensiile în țara asta. Dacă, prin absurd, populația activă pleacă în lume, într-o țară mai aproape de idealurile lor, așa cum au plecat până acum vreo 3 milioane de oameni, PSDul, guvernul, care o fi el, n-o să mai ”dea” nimic, praful de pe tobă, nici măcar pensia de bază.
Asta este de fapt și drama țării și pericolul generației mele: nu știu în acest moment CINE îmi va plăti mie pensia!
Așa că, bunicilor, fiți mai înțelegători cu” soroistii”, ei vor să rămână aici să vă asigure pensiile, dar nu printr-un guvern care sprijină corupția. E foarte simplu. Din taxele lor vor ca o parte să se ducă la voi, o parte în spitale, o parte în autostrăzi, o parte în învățământ. În acest moment, taxele lor se duc mai ales într-un fond de dezvoltare locală, puteți să vă interesați, aflat la dispoziția lui Dragnea, care va dirija din pix sumele pentru toți baronii mai mari și mai mici din România. Puneți informația asta alături de graba dezincriminării abuzului în serviciu și o să vedeți imaginea de ansamblu.
În ce-i privește pe votanții și membrii de partid PSD, stați liniștiți, nu este vorba de alegeri anticipate: ați câștigat alegerile ( nu are importanță cum și de ce), atunci aveți dreptul să faceți guvernul!
Altul, că ăsta nu mai are nicio credibilitate. Și poate că alt guvern va fi al României, nu al PSDului sau, și mai rău, al lui Dragnea pe persoană fizică.
La sfârșit aș avea o întrebare: dacă cei care protestează, tineri, adolescenți, adulți, bătrâni, nu sunt plătiți de Soros, nu sunt membri de partid, nu vor alegeri anticipate, nu vor pensii și salarii mai mari, nu vor ulei, zahăr, parizer, atunci ce vor ei de fapt?!
Asta-i întrebarea la care Dragnea și camarila lui nu au răspuns.
Vor oare o Revoluție Morală?
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
N-as vrea sa va inhib, dar mi se pare ca entuziasmul d-voastra este induiosator. Superb si induiosator. Totusi faptul ca v-ati reorientat atentia si spada (macar pentru moment) de la „Dragnea” catre „ceea ce-l sustine de fapt pe Dragnea” mi se pare un castig net. Chit ca ideea sugerata indirect in textul d-voastra, cum ca „bunicutele” cu profilul respectiv ar putea fi penetrate cu argumente (logice sau de bun simt) este absolut fantezista. Sper ca sunteti convins ca aceste texte nu sunt bune decat pentru emulatie intre amici, noi intre noi cei care suntem deja convinsi de adevarul si relevanta lor. Ceilalti sunt la fel de convinsi de adevarul si relevanta pozitiilor lor. Intamplator dobitocul de Dragnea a facut o greseala stupida de evaluare (i-a luat Dumnezeu mintile) si a facut un gest care i-a stimulat mai mult pe ai nostri decat pe ai lor… Uite asa a iesti si hanul din amorteala. Dar ia intreaba-l pe orice Radu Humor! O sa-ti spuie bunaoara despre Soros, conspratie, Uniunea Europeana, America, evreii etc, fiind absolut convins ca aceasta-i realitatea, adevarul, argumentele si ca ceilalti sunt prosti, vanduti… etc. Dragnea da, este in primul rand canalie, dar alde Radu Humor sunt mai intai imbecili si doar apoi (si in mai mica masura) ticalosi. Pana nici Dodon nu e mai degraba ticalos. Omul crede sincer ca ceea ce vrea el este mai bine pentru Moldova si pentru „moldoveni”. E un imbecil printrre imbecili prins pe val de sminteala generala, de strechea care l-a adus pe Trump, care-l tine pe Putin si care o s-o aduca acusi-acusi si pe Marie le Pen. M-as bucura daca as constata ca sunteti in stare sa tineti (singur) un han, fara a datora asta emotiilor aduse de agenda zilei, ci doar asa din prea-plinul existentei d-voastre ca om universal (in timp si spatiu)… Zic si eu. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Se dă o colecţie de poze din trecut. Fiecare poza face (in medie, zice-se) cam 1000 de cuvinte. Se ştie că fiecare „instanţă” ilustrată in aceste poze din trecut, a fost, la un moment dat, clipa prezentă, din prezent. Chiar daca ACUM ele nu mai spun mare lucru (esenta lor putand fi desigur redata in mult mai putin de 1000 de cuvinte), totusi, aceste poze au (in mod colateral) un potential „literar” insemnat, tocmai pentru ca la vremea lor, in acel prezent erau sau dadeau impresia c-ar fi fiind ceva extraordinar, care merita atentia „publicului”, adica a unei multimii mari (termodinamice) de indivizi (moleculele societatii). „Importanta” actuala (asa rezida din suma atentiei pe care indivizii le-ar putea-o acorda azi) se extrage inca, exclusiv, din explozia initiala care a acordat acestor intamplari/imagini o importanta speciala, din faptul ca o mare multime de oameni a considerat la vremea respectiva ca le merita atentia (emotia). Dincolo de asta, unele dintre poze se califica pentru seturi de extra-vorbe, tocmai prin prisma distantei la care a ajuns semnificatia lor de acum, fata de semnificatia lor de atunci.
Intentia noastra era de a contrapune fiecaruia dintre pachetele cu cate 1000 de cuvinte subintelese in aceste fotografii, alte 1000 de cuvinte potrivite intru actualizarea lor, aducera la zi, la moment, in prezent si, acolo unde era posibil, intru detectarea relatiilor si conexiunilor dintre toate aceste momente. Dar, cine are vreme pentru asa ceva? Nimeni. Prezentul ne stoarce de energie, ne capteaza si captureaza toata atentia si emotiile. Cascam ochii la ceea ce se intampla in acest prezent, iar faptul acestor „evenimente” de a fi de „actualitate” le umfla semnificatia la cote ametitoare. Plus obligatiile cotidiene (deh, conditia umana)… Deci, iata, avem pe cine da vina pentru faptul ca balanta energetica nu ne ingaduie desprinderea de prezent, intru revederea, reevaluarea, reinterpretarea trecutelor momente de gratie, si, prin asta, la revederea, reevaluarea, reinterpretarea, reintelegerea prezentului (care nu ni-i mare). Prezentul nu ne ingaduie asa ceva. Suntem fortati sa traim clipa. Asa cum e ea, fragila, subtire, ingusta, inconsistenta, inselatoare. Nu ni se permite sa o consolidam prin integrare organica in trecut. Trecutul e trecut. Desi ar avea in mod constant nevoie sa fie reevaluat si reinventat, acesta deziderat ramane un lux care ne este refuzat, fiind noi prea saraci (cu duhul) si prea lenti (la minte). Ne-ar trebui mai multa energie, mai multa „iuţeală”, pentru ca, acoperind necesarul momentului, sa ne ramana un surplus, pe care sa-l putem cheltui cu asa ceva. Poate cheltuim prea mult pentru „necesarul momentului”. Poate avem venituri prea mici. Poate avem (false) nevoi prea mari. Cine stie!? Noi credem ca pana la urma tot dilatatrea universului e de vina, ea este cea care face jocul, cea care face timpul sa treaca, entropia sa creasca. Pai nu vedeti? Oamenii incearca sa rezolve câte o problema. Definitiv. Pentru totdeauna. Sau macar pentru o mare perioada de timp. Ca sa mai aiba vreme si pentru altceva. De exemplu fac strazi pe care sa poata circula, pentru a-si putea lua gandul de la asta. Se poate? Ei as. Universul se dilata si pac, apar crapaturi, gropi, probleme. Drumurile trebuiesc reparate. O problema permanenta. Toate problemele pe care incearca oamenii sa le rezolve definitiv (sau macar cvasi-definitiv) devin probleme permanente (definitive). Uitati-va la ideea de PARLAMENT. Ce este parlamentul? Organul legislativ, care legifereaza, legi, in continuu. Nu din cand in cand. Nu odtata pentru totdeauna, nu pentru o perioada data. Ci in continuu. Cat de ridicol, cat de caraghios este in fond acest lucru? Cat de inobservabil si nebagat in seama ramane acest ridicol, care a captat atributul normalitatii. Ce fel de sistem este societatea daca necesita ameliorarea continua, perpetua, a sistemului de legi care-i guverneaza functionarea? As fi tentat sa (vă) va intreb: Cum ar fi daca Universul ar „functiona” la fel, adica daca legile universale s-ar schimba constant, perpetuu, in fiecare zi, prin amendamente, prin ordonante de urgenta, prin fel de fel de mecanisme? Ma abtin totusi sa (vă) adresez formal o asemenea intrebare. Mai intai pentru ca n-am cui, iar apoi pentru ca oricum e o intrebare capcana, proasta, prosteasca, pentru ca… si universul face la fel: se dilata si legile (asa zis) universale se schimba, curg. Si nu ma refer aici la schimbarile de genul acelora care au transformat „legea gravitatiei universale” din varianta Newton in varianta Einstein (datorata limitarilor noastre intelectuale), ci la faptul ca legea gravitatiei universale, asa cum o fi ea in realitate ACUM, nu-i definitiva. Maine nu doar ca nu va mai fi valabila, va fi lipsita totalmente de sens, fara realitate. Dar, totusi, se pare ca Universul, face treaba asta intr-un ritm rezonabil (sper), ingaduind realitatii sa aiba sens, consistenta. Ce fac oamenii e mult mai rau, mai prost, mai improvizat, incropit. Cred (sper) ca Universul este pe plus cu diferenta de curs intre intentie si realizarea ei. La oameni este invers. Mi se pare clar ca suntem pe minus. Pe credit. Pe datorie. Traim in baloane care inevitabil se sparg. Chestia asta cu faptul ca fiecare tara are un parlament permanent, care legifereaza in continuu, plus cate un guvern care emite suplimentar ordonante de urgenta, miroase cumplit. Dragi con-cetateni si con-temporani, ce facem noi aici, pe planeta? Spre ce mergem? Legiferam din mers, cârpind prosteste un sistem totalmente incoerent, inconsistent cu sine insusi. Dar avem totusi speranta aberanta ca pana la urma totul se va sfarsi cu bine? Pana cand nu vom avea un sistem legislativ care sa asigure functionarea stabila a societatii macar pentru o periada de timp oarecare (macar 10 ani acolo, 5 na, o nimica toata), nu ne vom putea dumiri nici pe ce lume traim, nici cum satam si ce leafa luam, si nici nu vom putea evada din dictatura clipei care ne tine totalmente captivi, prizonieri, ostatici, traitori pe datorie, in afara timpului. N-avem timp sa ne plictisim, n-avem timp sa progresam. Simpli spectatori extatici, consumatori de show-uri.
De-asta nu avem (nici noi) timp sa comentam, cu cate 1000 de cuvinte, pozele astea din trecuturi incerte (din ce in ce mai improbabile). Au trecut alegerile (de la noi, din Basarabia, din America, din Brexitania), a trecut turneul Australian Open, Turnirul de sase zile de la Bucuresti, Cluj, Timisoara si din toata tara (Turnirul Ordonantei 13). Ce urmeaza? Ce mai urmeaza? Aaa, alegerile din Franta?… Vreun atentat?… Vreun gest al clovnilor Trump, Putin, etc? Nicio grija. Ceva va urma. Nu ni se va ingadui luxul sa ne plictisim, sa avem intervale de timp liber, absolut liber, in care sa constatam ca nu avem ce face, sa sa ne gandim cu mintea noastra ce anume am vrea sa facem si sa si facem. Dar, mai stim oare ce am vrea cu adevarat sa facem daca am avea de ales? Si si aceasta-i intrebarea. O intrebare acolo. Retorica toata.
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
ApreciazăApreciază
arcaluigoe said
Draguta divagatie. Denota. In mod paradoxal este (mi se pare a fi) un raspuns potrivit acordat retoricei intrebari. In plus ca si face cat 1000 de cuvinte. Desi nu-i deact un simplu link stelian. Aluzia propusa insa … ma pune pe ganduri. Asa o fi? Sau n-o fi?
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Asta-i pentru limbricul pesedisto-naționalist antisemit Radu Humor:
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/jerusalem-post-strategi-israelieni-castiga-alegerile-din-romania-634414
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Apropo, Dragnea i-a chemat înapoi după ce-a bulit-o cu ordonanțele. Și uite-așa mintea românului verde, mai exact, a limbricului uscat antisemit Humor, e manipulată fără să știe de niște… evrei. Ce ironie!
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Dar si Isus a fost evreu, nu? Arhetipalul dl. Radu Humor („crestin-ortodox” si „patriot„, antisemit si multe altele) este un pachet de contradictii dintre cele mai fabuloase. Mecanismele primare care domina „mintea” unor indivizi de genul lui Radu Humor sunt fascinante per se. Este uluitor modul in care asemenea insi pot fi adusi in cele mai adacadabrante pozitii de (aparent) echilibru. Asa se face ca fani ai batranei gloabe bolsevice Iliescu sunt adusi in postura de a-i adopta ca idoli pe Mircea Badea si Adrian Nastase… ori Victor Ponta… si cate altele asemenea „imposibilitati” initiale. Orice poate fi facut sa se potriveasca cu „esenta concentrata” a modelului lor extrem de simplu despre lume. Chiar si indesate cu piciorul, orice extravagante sunt acceptate si asimilate in mintea lor atata vreme cat li se sugereaza discret ca acestea nu vor atenta in niciun fel la setul lor de „valori” (majoritatea abstractii primare, goale de orice continut), ci dimpotriva le vor intari si le vor da o aparenta bogata, complexa. Felul cum a incaput „soros” in aceste minti este doar cel mai recent exemplu de „altoire” si imbogatire a unor asemenea minti simple ca „noapte buna”.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Bun:
http://www.contributors.ro/editorial/cum-sa-scapi-de-pu%c8%99carie-metoda-dragnea/
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
„Drag ne-ar fi sa scapam tara de hoti…” dar Dragnea (o javra de doi bani, fara nicio anvergura in afara celei de „baron” de Teleorman, ca nici de dictaor nu e bun), nu e om de rand, el este Domnul partidului care a castigat alegerile libere, in Tara Romneasca. cu rang de prim-ministru (din umbra)… Nu conteaza ca Liviu e gânganie, nu conteaza ce si cat e el pe persoana fizica, conteaza ce si cat este facut sa fie prin investire si transfer de putere de la „popor”. Iar daca poporul asta a vrut inseamna ca poporul asta e. Dragnea? Då-l dracului, il poti arunca oricand, ca pe Ponta, ca pe Geoana, ca pe Nastase… Nu-i bai. Poporul va alegea altul așijderea. Are de unde. Izvorul de (astfel) de cadre este imens, nesecat. Din coapsa Daciei si-a Romei in veci s-or naste pui de lei. Dragnea poate fi schimbat. Poporul nu. Avem proiect de „tara”. Dar proiect de „popor” de ce nu avem?
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Misterul identităţii naţionale sau despre nefericirea de a fi român. – Desi aceasta este o problema muuuul mai importanta decat alungarea/pastrarea guvernului Grindea(NU), desigur ca nu trebuie sa i se acorde nicio atentie, fiind mult prea dificila pentru a putea fi rezolvata (sau macar ameliorata) institutional, de catre „trepadusii” care formeaza organele abilitate: Parlament, Guvern, etc, etc… Problemele pe care nu le putem rezolva, nu exista. Pana la urma il inteleg si pe dl. D’Artagnan de ce deschide hanul doar cand i se iveste cate o problema rezolvabila. 🙂 Incolo nu. Si nu. Nu ca n-ar mai exista probleme. Pe lume. Doar ca dansul, noi, si altii… nu le avem. Si daca nu le avem noi (oamenii), n-are cine, adica, ca nu exista, domne.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Si daca l-am inteles (deslusit) pe dl. D’artagnan, iata ca mi se ofera detalii si pentru intelegerea lui Djokovic. Ce se întâmplă cu Novak Djokovic?. Il inteleg si pe el. Ce sa fac? Trebuia sa existe o forma concreta prin care sa se incheie o legenda, poate cea mai importanta legenda intamplata in tenis in ultima suta de ani, chit ca istoria publicitara oficiala ofera, prin impingere in fata, alte exponate pentru acest titlu neoficial. Pentru mine acel Djokovic ramane cel mai mare jucator de TENIS al tuturor timpurilor (desigur in acceptiunea acordata termenului TENIS pe care am explicitat-o pe larg pe Arca lui Goe, cu cateva ocazii). Acum, apropo de declinul legendarului Nole, ar fi de zis cum se zice, si se zice ca in spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. Iata ca in spatele esecurilor unui barbat de succes se afla tota asa, una sau mai multe femei ambitioase… Oricum foarte trist ca Nole l-a sacrificat in aceasta ecuatie pe Boris. Fara Becker urmarindu-l de acolo din tribune, Djokovic nu va mai fi niciodata Djokovic. Dincolo de detaliile concrete care „explica” punctual declinul, nu cred ca ar trebui sa ignoram destinul. In realitate nu pentru ca si-a inselat nevasta, si c-ar fi pedepsit de providenta pentru asta, nu pentru ca a decis sa-si puna familia pe primul loc, nu pentru ca s-ar antrena mai putin, nu pentru ca la 29 de ani, cu 67 de titluri în palmares, dintre care 12 de Grand Slam, şi peste 100 de milioane de dolari câştigaţi, Nole nu se confruntă cu sindromul oboseală – plictiseală – stres, care a afectat mulţi campioni de-a lungul timpului (trecător sau chiar decisiv), i se intampla cate i se intampla (declinul si intamplarile de a se intalni cu unii jucatori precum acel Denis Istomin care ajunga (asa in mod magic, inexplicabil) sa joace ca semi-zeii si sa le intre zeci de linii ciupite – How many fucking lines??!). Nu. Nimic din toate aceste detalii concrete. Meta-explicatia este simpla: blestemul Roland Garros-ului l-a ajuns. A reusit sa castige turneul pe care n-ar fi trebuit sa-l castige, care nu-i era harazit. Astfel, atingand imposibilul, era inevitabil sa nu se intalneasca brusc cu desertaciunea. O intalnire care te desumfla oriceine ai fi. Daca-si vedea de treaba lui (sa castige celelalte turnee si sa fie No.1) nu se intampla nimic. N-ar fi fost tentat sa-si insele nevasta, sa-l concedieze pe Boris (germanul care-i arata o oglinda), nu si-ar fi gasit justificarea in a lua acum decizia de a pune tenisul pe locul doi (si familia pe unu)… A vrut insa totul. A obtinut totul. Acum plateste. Trebuie sa plateasca. Bucuria lui Federer n-a fost proasta. C-asa-i in tenis. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
N-am apucat si nici n-o sa apucam sa stam de taina despre de ce s-o fi sinucis acea femeie frumoasa. De e sens intr-asta… Si neapucand o asemenea taina mi s-a parut normal sa ofer vizitatorului intamplator o alternativa. Am gasit-o si am propus-o mai sus: Vizionarea episodului 10 din sezonul 2 al seriei Las Fierbinti. Cine nu l-a vazut trebuie sa-l vada. Musai caci e un „must”. Insist. Nu conteaza c-ati fost sau nu fanii ai seriei. Episodul asta nu-i din serie. E universal. Si romanesc. Vezi-l.
Celor recalcitranti, care vad aceasta „invitatie” si totusi o refuza, le mai zic doar atat: SUA introduc securitatea globală: cererea de viză, posibil condiţionată de prezentarea parolelor conturilor de pe reţelele sociale.
D-le D’Artagnan ati fost la Berlin. Foarte frumos. Cand o sa mergeti la New York va trebui sa pre/dati cheia de la Han. Sunteti pregatit pentru asta? Dar poate ca nici nu intentionati sa mergeti la New York. Bine… Tot mai buna e o bere la Bobitza, in Fierbintia. 🙂
ApreciazăApreciază