(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD(12) – Conditia (in)umana

Posted by Arca lui Goe pe Februarie 25, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Conditia (in)umana

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp079

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

11 răspunsuri to “LCFCD(12) – Conditia (in)umana”

  1. Radu Humor said

    Deoarece văd că şi tu rezişti eroic, cur la cur cu D’Artagnian, în lupta cu ridicolul şi bunul simţ, ţi-am adus şi Imnul Noului Partid (Folclor)
    #Rezist! #Insist! #Sunt sluga la nazist! #Si zombie sorosist! #Gay si proislamist! #Robot corporatist! #Drogat si nihilist! #Si pui de securist! #Vino-n lumea răilor #Pe taramul gay-lor! #Nenea Soros-bosorog #Sa v-ofere un ceai cu drog! #Biserica s-o injurati #Pe Conchita s-adorati! #Sa sariti, sa v-agitati #Votul sa il rasturnati! #Multinationala ta #Spor de miting sa iti dea #Sa mai poata mult fura! #Piromanul National #Sa-ti ranjeasca bestial! #Cu schweinhoferii la brat #Printre copacii taiati! #Steagul UE fluturati! #Romania desfiintati! #Vrem cote de teroristi #Ca orice buni globalisti! #De dragii refugiati #Ne lasam si violati! #Pentru Merkel si Juncker #Ne-aruncam si-ntr-un jungher! #Nu doresc sa fiu roman! #Eu vreau sluga la stapan! #Jurnalistii acoperiti #Sa ne laude multumiti! #Ca si postacii platiti! #SRI-ul sa ne asculte #Ca pe o turma de cornute! #Lumea s-o facem la fel #Cum a prevazut Orwell! #, #, #… Behee, beheee… Muuuuu! PS Propus viitorilor membrii # rezist spre aprobare

    • Dl.Goe said

      Textul in sine este de-a dreptul fabulos. Un poem incredibil. Intraductibil. Dar valoarea sa antropologica inestimabila s-ar stinge abrupt daca n-ar exista destule creaturi cu ganglionul limfatic spalat si netezit (caci de creier, nici macar mic, nu poate fi vorba) care sa puna botul si sa vibreze armonic in ritm cu rima acestui uluitor poem, sa-l ia in serios, sa-l aprecieze si sa se regaseasca integral in mesaj si simtire. Oricat de neverosimil ar fi, totusi exista cineva care a scris chestia asta, si exista altii care se extaziaza fata cu forma si continutul si care, generosi din fire, il raspândesc in lume, spre bucuria altora din aceeasi spitza, dar mai ales il folosesc ca arma de lupta si schingiuire in contra dusmanilor ireconciliabili despre care este vorba in poem. Va dati seama ce suferinte, ce dureri, ce necazuri, produc asemenea poeme devastatoare nenorocitilor care se recunosc in poem si care se vad demascati? Da, d-le Radu Humor sunteti pe zi ce trece din ce in ce mai neverosimil, o fictiune care-si forteaza ontologia in virtutea dreptului la existenta (valabil inclusiv pentru absurditati). Satisfactia vizibila care va populeaza fiinta cand dati peste asemenea texte si bucuria ingenua despre efectele pe care credeti ca le produceti reproducandu-le, sunt un spectacol in sine. Sunteti un intreg „Animal Planet”. Ma uit si ma minunez. Va multumesc pentru lipsa de inhibitii cu care va manifestati si care face spectacolul intr-adevar fascinant. Faptul ca nu uitati niciodata sa dati reprezentatie si pe Arca lui Goe, unde veniti atras magnetic, este un mic detaliu agasant (suparator chiar), care paleste, pierzand-se in oceanul emotiilor pozitive pe care le produce spectacolul ce sunteti. Sunteti prin urmare oricand binevenit.

      P.S. Vai, n-am stiut ca ma aflu simultan in lupta si cu ridicolul şi şi cu bunul simţ. Eram intr-o vadita contradictie si nu-mi dadeama seama.

      • Radu Humor said

        Deci, n-ai aprobat ! :mrgreen:
        Ştiam eu că eşti pretenţios . Nu te-ai regăsit în final ; dar e mai greu de reprodus cum fac porcii …
        Şi din păcate eu doar îţi văd mizeriile, nu te pot şi auzi cum faci, ca să completez finalul, astfel încât să te regăseşti şi tu în el :mrgreen:

        • Radu Humor said

          Numai unul ca tine putea lupta simultan şi cu ridicolul şi cu bunul simţ .
          Rezultatul : ai reuşit să învingi bunul simţ, dar te-a învins ridicolul ! 😉

          • Dl.Goe said

            Da domnule judecator asa este, aveti dreptate. Dati-i-nainte cu rechizitoriul, cu sentinta, cu condamnarea, cu gratierea si amnistierea. Poate ne iese de o novela pe linia Faulkner-Kafka. Judecator ca judecator, dar ca clarvazator colcåitor va meritati toti banii, d-le limbric limbist si liber-schimbist. Serios!

            Doar „îmi vezi mizeriile„? Ei as! Vai ce modest suntem. Aiurea. Pai mai ales le adulmeci, le pipai si le degusti intr-o betie a simturilor, cu o voluptate ceva de speriat, care-ti sporeste imaginatia ce te mentine astfel in acest perpetuum mobile, un vârtej ametitor, in care ai ramas incercuit: vezi, adulmeci, pipai, gusti, inghiti, regurgitezi, apoi iarasi de la capat… Asa esti tu, audo-devorator si auto-adulator, in asa hal incat te consumi singur prin cur, intr-un extaz fara sfarsit. Din cand in cand, exhibitionist fiind, vrei sa etalezi aceasta masturbarea „ganglionara” facuta din limba, (limba limbricului patriot/ard natzionale) publicului, cu speranta induiosatoare ca poate trece drept masturbare intelectuala. Fecior, ai invins bunul simţ si te-a invins ridicolul. Demult. Probabil ca inca de la inceput. Nu ma auzi pentru ca n-ai nici urechi si nici creier. Limbricul nu are asa ceva.

  2. Dl.Goe said

  3. d'Artagnan said

    Condiția (in)umană…

    http://i0.1616.ro/media/2/2701/33639/16722262/1/familia-radita-tw.jpg?height=300

    Emil si Rodica Radita, un cuplu de romani din Canada, membri al Bisericii Penticostale Romane, au fost condamnati la inchisoare pe viata, dupa ce au fost trimisi in judecata pentru ca si-au lasat copilul sa moara, refuzand sa i se administreze tratamentul. Fiul lor, Alex, a murit la varsta de 15 ani, pe 7 mai 2013, in urma unui diabet care nu a fost tratat. Baiatul cantarea doar 17 kilograme…

    • Dl.Goe said

      Hm! Destul de tulburatoare asociatia pe care o faceti intre „Colivia de copii” si acest caz cu penticostali romano-canadieni. Nu-mi dau seama daca oferiti aceasta stire pastrand un aer neutru si/sau detasat, obiectiv sau daca dimpotriva clocotiti de revolta si indignare. Condamnarea pe viata o fi de ajuns? N-ar fi mai bine sa fie trimisi (direct) in iad? Ce ziceti? Li s-ar potrivi oare aceasta pedeapsa: iadul? Pentru eternitate. Si asa, mai in genere, d-voastra cum considerati? Sunt oamenii (in vietile lor finite) capabili sa comita pacate atat de mari (dar oricum finite, cu efecte limitate) care sa merite pedepse infinite? Sau viceversa? Adica sa se comporte rezonabil pentru o scurta vreme, un interval finit (timpul vietii ni-i scurt) si sa primeasca pentru asta recompense infinite?

      P.S. Toate semnele de intrebare din paragraful de mai sus denota intrebari… retorice… Nu ma astept sa raspundeti la ele. Ca n-oti fi Shakespeare. Varul Shakespeare. 🙂

      • d'Artagnan said

        Ca să fiu trendy spun că Iadul și Raiul este aici, pe Pământ. Și mai spun, politicăl corect, că nu sunt eu în măsură să judec faptele altora.
        Problema cu oamenii ăștia este că n-au făcut-o din răutate. Sunt dintr-o altă lume, iar noi îi judecăm aici după regulile lumii noastre. Pentru noi sunt inumani, ei se simt umani, chiar speciali de umani, fiind, simt ei, într-o legătură specială cu Dumnezeu.

        Dacă cineva se comportă rezonabil un timp finit pentru a prinde potul cel mare merită un Iad… finit.
        Vorba Papei, mai bine ateu decât catolic în cazul ăsta.

        • Dl.Goe said

          Si mie mi se pare ca actualul Papa joaca pentru catolici rolul jucat de Gorby pentru sovietici: Glasnost si Perestroika. Bisericile sunt diferite dar rezultatele s-ar putea sa fie aceleasi.

          P.S. Ma asteptam sa agatati din zbor zicerea Papei despre atei. 🙂

  4. Dl.Goe said

    In anii ’20 din secolul trecut, cand a fost brevetata ca inventie „Colivia pentru copii de pus la geam”, existau, ca si acuma oameni bogati si oameni saraci. Ies din discutie cei foarte saraci (care nu aveau case si/sau nu locuiau la bloc) si cei foarte bogati care aveau case cu balcoane. Asadar cei bogati isi permiteau sa cumpere custi pentru copiii lor si sa le agate la geam. Ceilalti nu. Copiii acestora din urma, bebelusi fiind, isi petreceau timpul in interiorul camerei, neavand habar de imensitatea restului lumii care se intindea de la geam incolo, fiind constransi sa-si faca veacul in interior, intr-un spatiu un pic mai mic decat copiii celor cu bani si dare de mana care aveau colivii. Cei cu colivii aveau mai mult spatiu de manevra (camera plus bonus: spatiul disponibil in colivie), la care se adauga perspectiva asupra lumii largi. Acuma se pune problema care dintre copii avea mai multa libertate. Cei cu colivie sau cei fara colivie? Si cine simte mai tare si mai opresiv ingradirea? Cei care habar nu au de imensitatea lumii sau cei care vad lumea larga de care-i separa niste gratii? Grea dilema, as zice. Tu ce zici?

    P.S. Imi amintesc si acum de parca ar fi fost ieri cand am scos-o prima oara la plimbare pe fiica mea. Avea doua luni si ceva si, pana la acea vreme, nu iesise inca in lume, afara din casa, (caci era o iarna capricioasa). Greu de uitat uluiala care i se citea pe fata. Probabil ca in mintea ei de bebelus „realiza” intr-un fel schimbarea, confruntandu-se (deja a doua oara in viata ei) cu un asemenea big-bang prin care Universul isi schimba brusc dimensiunile, de data aceasta crescand deodata de la dimensiunea interioara a casei la niste limite inca si si mai colosale. Mai tarziu a primit in dar un telescop dar n-a mai fost la fel de uluita fata cu noua expansiune a Universului. Probabil ca primele doua experiente de acest gen reusisera s-o imunizeze…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: