LCFCD(12bis) Conditia femeii
Posted by Arca lui Goe pe martie 1, 2017
Lumea cum fu ?! Cam da!
Conditia femeii
Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)
(b)Arca lui goE
b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC
Sf-era lui Goe
Amintiri din viitor
Comentarii recente
Autori
-
Comentarii recente
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița Stely la Marcela, Mara, Luminița Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița Stely la Marcela, Mara, Luminița Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița
(b)Arca lui goE 
d'Artagnan said
Tare muiere…
https://herstoryblogspot.wordpress.com/tag/annette-kellerman/
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Și cea care a reușit să traverseze canalul:
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Punct ochit, punct lovit… Cred ca ceea ce ar trebui sa ne invete astfel de istorii, pe noi barbatii, ar fi ca pana la urma femeia e si ea om… Si ca putem sa ne minunam de felul in care un ins isi gestioneaza conditia umana indiferent de emotiile cu conotatii sexuale pe care ni le trezeste sau (nu ni le trezeste)…persoana respectiva, din aceasta perspectiva… Asta asa in general, nu azi de 1 Martie, cand incepe sarbatoarea de 9 zile a femeilor si feminitatii, de toate varstele, inclusiv a celor ajunse la senectute… Incep zilele babei, Martisor, Dochia, Mucenici, 8 Martie, 44 de pahare… ne scufundam iarasi in traditii pre-crestine pentru a ne lepada de iarna… Sa vina primavara … sa cante pasarile, sa (ne) zâmbeasca femeile…
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
”… ar fi că până la urmă femeia e și ea om…”
DlGoe, nu induceți lumea în eroare, domle…poporul știe el ce știe…
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Cred ca in replica la acest film, dintr-o serie mult mai larga si foarte sugestiva, s-ar potrivi cateva cugetari despre
Puterea proştilor, de Petre Barbu.
Să-i spui unui om, direct şi cu argumente, că este prost. Să-l pui acolo unde-i locul, în rândul proştilor. Nu este o idee bună. E o acţiune brutală, jignitoare, lipsită de umanitate şi, ca să fim în ton cu vremurile, nu este „politically correct“. Proştii trebuie să trăiască în demnitate, să nu fie persecutaţi. Sunt şi ei oameni. Cei deştepţi să se coboare la nivelul proştilor şi să-i ajute. Este un efort demn de apreciat şi este „politically correct“. Adică, să-i facă pe proşti mai deştepţi, să pună mâna pe carte, să le ridice nivelul de educaţie şi instrucţie, să le pună minţile la treabă. Şi dacă prostul insistă să judece cu mintea sa proastă? Dacă vrea să rămână aşa, prost? Asta înseamnă că tu, care te pretinzi deştept şi chiar eşti deştept, nu ai ştiut să-ţi îndrepţi energia şi bunele intenţii în acestă acţiune şi să-l salvezi pe prost din „ghearele“ prostiei. Ajungi la replica finală din filmul „Pentru cine bat clopotele, Mitică?“, de Lucian Pintilie: „Lasă-i să moară proşti!“. Care poate fi interpretată în mai multe registre: resemnare, aroganţă, dispreţ, retragere. (Tocmai de aceea e frumoasă arta, pentru că nu oferă soluţii.) Ce faci, însă, când prostia altora dă buzna în viaţa ta? E prostia agresivă, obraznică, duşmănoasă. Ea sparge zidul tău de apărare. Nu te lasă să trăieşti. Îţi mutilează viaţa. Te îmbolnăveşte. Te macină în fiecare zi, pe stradă, la serviciu, la televizior, în societate. Începi să fredonezi „Prostia la putere“, hit-ul genial al trupei Sarmalele Reci? O iei la fugă? Apelezi la medicamente? Ce faci? Pentru că nici „corectitudinea politică“ nu te salvează de agresiunea proştilor. (Te-ai convins, „corectitudinea“ îi protejează pe proşti.)
Prostia nu construieşte, prostia demolează. De aceea, prostia trebuie identificată, izolată şi nimicită.
Să ne uităm la liderii partidului de guvernământ, care ţin ratingul televiziunilor de ştiri, în fiecare seară. Sunt proşti făcuţi grămadă. Dar şi în Opoziţie sunt destui, ca să fim politically correct! Sigur, cetăţenii vor sări în apărarea lor, dacă erau proşti, n-ar fi ajuns să conducă România! Prostul are marea calitate de a fi şmecher. Pentru că prostia se poate ascunde foarte bine în aroganţă, şmecherie, ipocrizie şi minciună. Imaginea contează! Dacă ne gândim câţi oameni îi slujesc pe aceşti proşti. Şi câţi oameni au încredere în aceşti proşti. Ajungem cu răspunsul la acelaşi hit al trupei Sarmalele Reci. Şi n-am făcut nimic, doar am constatat. Nu-i putem lăsa „să moară proşti“ pentru că proştii au marea putere de a ucide. Cu zilele. Prostia nu construieşte, prostia demolează. De aceea, prostia trebuie identificată, izolată şi nimicită. Nu mă gândesc la nişte „lagăre ale prostiei“. Dar nişte filtre puternice ar trebui puse în funcţiune în societatea noastră. Cea mai mare prostie a oamenilor deştepţi este să lase ţara asta pe mâinile proştilor. Dacă deştepţii (competenţii) nu se implică (pentru că „politica pute, sistemul e bolnav, nu mai e nimic de făcut“) atunci dau dovadă de prostie. O prostie la fel de criminală ca şi prostia proştilor. Şi aşa vom rămâne: proştii proştilor care ne conduc.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Conditia umana – Varianta feminina…
Mulţumesc pentru flori, dar vreau respect!- Tudorina Mihai. În luna în care se vorbeşte despre flori şi cadouri, un grup de activiste feministe îndeamnă la solidarizare pentru dreptate socială, politică, economică. O solidarizare împotriva discriminării şi a abuzurilor comise împotriva femeilor. Mesajul campaniei online care se derulează în perioada 1-8 martie este #MultumescPentruFlori dar vreau respect! Florile nu pot şterge umilinţa, jignirea, frica, marginalizarea cu care un număr mare de femei se confruntă în viaţa de zi cu zi. Atunci când li se cere să rămână „în banca lor”. Atunci când li se cere să-şi joace rolurile în tăcere. Atunci când li se cere să nu iasă din cuvântul acelor bărbaţi pentru care „împreună” înseamnă o continuă luptă pentru impunerea puterii. Florile nu pot compensa greutăţile cotidiene, munca neplătită în gospodărie, orele nedormite şi lipsa de apreciere pentru femei, blamate când nu sunt gospodine adevărate, soţii care se sacrifică sau mame exemplare. Florile nu pot îndulci palmele. Normalizarea violenţei naşte frică şi oprimare, într-o societate în care tradiţia violenţei e ruptă din rai şi în care mass-media face rating din agresivitate. Florile nu pot alunga rânjetele la glumele cu violuri. Florile nu pot îmblânzi apelative ca „târfe”, „curve”, „panarame”, „piţipoance”, „paraşute”, „păpuşele”, „pisi”. Aceste cuvinte nu trebuie să mai aibă puterea de a crea teritorii de separare între femei bune şi femei rele, între femei „cuminţi” şi femei „uşoare”. Cuminţenia este o iluzie care scuză violenţa. Violenţa e pretutindeni şi nu discriminează. Florile nu pot scuza încadrarea în tipare şi clişee care jignesc, în stereotipuri simpliste care transformă corpul femeii într-un abţibild sexy sau diform, într-un modelaj supus presiunii dietei, accesorizării, barbie-zării. Femeile nu sunt corpuri pentru fantasmele altora! Florile nu pot anula discriminarea cu care femeile se confruntă la toate nivelurile şi în toate structurile decizionale din societate. Bărbaţii ocupă posturile importante din universităţi, partide, sindicate, companii şi instituţii-cheie din economie. În „comisia pentru ţară” nu era nicio femeie. Florile nu pot cosmetiza atacurile asupra drepturilor reproductive. Corpurile femeilor sunt captive în ideologii, politici de stat represive (există voci politice care au susţinut nestingherite sterilizarea femeilor rome şi a femeilor sărace) şi discursuri religioase care pledează pentru interzicerea avortului. Coaliţia pentru Familie şi Marşurile pentru Viaţă sunt exemple de acţiuni împotriva dreptului femeilor de a alege. Florile nu pot reduce presiunea socială a căsătoriei şi a maternităţii. După căsătorie se aşteaptă de la femei să devină mame, altfel „nu se împlinesc ca femei”. Când rămân însărcinate, riscă să-şi piardă locul de muncă. Multe femei nu au acces la ecografii gratuite sau la condiţii decente pentru naşteri. După ce nasc, li se cere să se sacrifice pentru copil, să nu se plângă, să nu intre în depresie. Căsătoria şi maternitatea schimbă viaţa femeilor într-un mod despre care nimeni nu vorbeşte. Florile nu pot îndepărta umilinţa violului marital – cel comis de soţ asupra soţiei – subiect tabu în România. Florile nu vorbesc despre suferinţele şi dramele femeilor exploatate în fabrici pe salarii de nimic. Despre traumele femeilor plecate la muncă în străinătate, care ajung de multe ori sclavele patronilor. Despre sentimentul de inutilitate trăit de femei care s-au reprofesionalizat de nenumărate ori ca să poată supravieţui. Despre realitatea discriminării femeilor lesbiene, queer sau transgender, nevoite să-şi pună la bătaie sănătatea fizică şi mentală pentru a-şi păstra demnitatea în faţa unei societăţi homofobe şi transfobe care le consideră cetăţeni de mâna a doua. Florile nu vorbesc nici despre durerea femeilor în vârstă, cu pensii umilitoare, care au muncit toată viaţa în condiţii precare. Despre angoasele femeilor singure, care îşi cresc copiii cu mari eforturi. Despre greutăţile femeilor cu dizabilităţi. Despre ura cu care sunt tratate femeile rome. Despre supravieţuirea la limită a femeilor bolnave într-un sistem de sănătate nefuncţional. Florile nu vorbesc despre marginalizarea şi stigmatizarea atroce a femeilor invizibile în societatea noastră. Despre vulnerabilitatea femeilor traficate, a femeilor fără adăpost şi despre suferinţele fetelor abuzate în centrele de plasament . Pentru un 8 Martie al solidarităţii între femei! Pentru un 8 Martie al respectului pentru demnitatea femeilor! Pentru un 8 Martie al angajării civice în crearea unui sistem legislativ care să nu tolereze abuzurile! Pentru un 8 Martie al eliberării din captivitatea rolurilor prescrise! Pentru un 8 Martie al drepturilor, nu al florilor! De 8 Martie îţi #MulţumescPentruFlori, dar vreau respect!
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Ceea ce ar putea fi un fapt interesant (discutabil de interesant) ar fi acela ca, printre multe alte alte deosebiri intre barbati si femei, se numara si una greu de interpretat (credem). Constatam adesea (noi, dl.Goe) ca destul de multe femei (majoritatea as zice) sunt dispuse sa vorbeasca in numele grupului, in numele femeilor in general, avand cumva convingerea ca pot vorbi fara probleme in asemtimentul tuturor celorlalte. Dupa cum deasemenea constatam (tot noi, dl.Goe), ca in genere majoritatea insilor din tagma barbateasca evita sa vorbeasca in numele barbatilor, asa in general, peferand abordari mai degraba individuale, personale. Poate ca n-ar strica un schimb de experienta intre sexe in aceasta privinta, in care sa invatete insii de la inse si insele de la insi, asa incat sa se ajunga la un echilibru mai bun intre o maniera si alta de a trata problema. In mod ciudat (am zice) nu exista termeni echivalenti pentru „feminism”, „misoginism”, care sa desemneze realitatile echivalente referitoare la barbati, intr-o masura similara cu aceea in care acesti doi termeni se refera la femei. Poate ca n-or exista realitatatile la care sa se refere asemenea termeni… Sau poate ca este vorba despre realitati care n-au fost inca descoperite ori inventate, sau o fi vorba despre realitati ignorante, trecute cu vederea, pentru ca n-au contat… sau au contat si nu ne-am dat seama. Cine stie… Poate ne-om insela, dar impresia noastra unul, este aceea ca, in genere, barbatii incearca sa-si castige confortul mai degraba in mod individual, decat sa astepte sa beneficize (ca membri) de pe urma unui confort general acordat tagmei barbatesti in ansamblul ei. Femeile conteaza ceva mai mult, am impresia, pe solidaritatea de grup. Desigur ca impresia mea individuala (unica) ramane o simpla impresie, nefiind vreo dovada in vreun sens. Democratic ar fi daca s-ar supune la vot impresiile tuturor celorlalti 7 miliarde de insi si s-ar centraliza rezultatul. Noi am facut (doar) initierea… pentru deschiderea unui sondaj de opinie la scara planetara… valabil inclusiv pentru niponi. 🙂
ApreciazăApreciază
MEDUSA said
Multă inspirație cu ocazia Zilei scriitorului!
Singurul mod de a face față iluziillor roz-albastre ale condiției umane.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
a) Când este „Ziua Scriitorului”? Exista asa ceva?
b) „Singurul mod de a face față iluziillor roz-albastre ale condiției umane” ??? Deci care ar fi acela? Am senzatia unei fraze neterminate:
Singurul mod de a face față iluziillor roz-albastre ale condiției umane… … este… este…
?
ApreciazăApreciază
MEDUSA said
Inspirația, domnule Goe. Doar o altă iluzie poate nega o iluzie. Don Quijote, un Mare Maestru.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Aaa… asa… Atunci va multumesc pentru urare si va urez asemenea… Inspiratie ! Mai ramane sa ne descurcam cu deficitul de transpiratie 🙂
ApreciazăApreciază
MEDUSA said
Mulțumesc și eu. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Ia te uita! Chiar exista „Ziua Scriitorului” si e chiar azi 3 Martie, dupa cum a fost desemnata de „Uniunea Scriitorilor de pe Planeta” (sau cam asa ceva). Ziua Scriitorului. Asadar la multi ani oricarui ins, aflat ne/intamplator in pe/trecere pe Arca lui Goe, care se considera pe sine (si) scriitor… (poet, eseist, novelist…)
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Desi-mi propusesem sa nu-i mai invoc pe invizibili (fiind inutil), as constata ca niciunul dintre vizitatorii unici contorizati nu s-a simtit indreptatit sa ne multumeasca pentru urari. Concluzia aparenta ar fi ca n-ar fi fiind vorba despre scriitori. Or fi compozitori, ori poate pictori, sau macar foto-grafi. Tii… Caci ceva trebuie sa fie, ceva din domeniul artelor… nevizuale. Cå daca artå nu e, nimic nu e. Probabil ca nu sunt destul de mult ceea ce sunt ca sa se si manifeste… Exact precum ipotetica „materie intunecata”. Intunecarea aflandu-se pretutindeini in afara spectrului nostru de vizibilitate. Iar timpul creste-n urma mea må-ntunec. Sic. Hâc. Ar fi interesant de scris (si de citit) o colectie de proze scurte cu titlul „O zi din viata lui…” persoane diferite (nu spui cine), cu vieti si perspective deosebite (ca de la cer la pamant), unice, incompatibile, fara ab-so-lut nimic in comun unii cu altii, in afara unui amanunt banal, acela de a vizita (destul de repetat) Arca lui Goe. O colectie de povestiri, numai buna ca prefata (lunga) a unui eseu scurt (si dens) despre ce-or avea (totusi) in comun acesti insi, ei intre ei (fara nicio legatura cu improvizatia (de)ontologica Arca lui Goe). Caci ceva trebuie sa aiba in comnun. Ca sa nu fie debandada… in lume, in univers, sat fara caini, abonamente gratis, cantina CFR… Nu? Iar dacå nu, cu atat mai… bine! 🙂
ApreciazăApreciază