(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD(21) – Vede si Umani-șade

Posted by arcaluigoe pe Martie 29, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vede si Umani-șade

Unde incepe si unde se sfârseste natura umană? Unde incepe si unde se sfarseste instinctul animalic, teritorialitatea, complexul reptilian? Unde anume se află Dumnezeu in acest peisaj? Cat de fragile sunt limitele dintre regnuri? Totul pare pana la urma atât de… mineral… Nimic stelar, plasmatic, uman, superior. Simple scurt-circuite care ne leaga direct cu materia si energia întunecate, desi se spune ca nici Dracul nu-i chiar asa de negru. Probabil însă că nici lumina nu-i chiar asa de albă. Spuneti ca-i omul o lumină?   Pe lumea asta…

Hm! Se poate spune. Libertatea de exprimare e gratis (de poamană?).

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

4 răspunsuri to “LCFCD(21) – Vede si Umani-șade”

  1. d'Artagnan said

    Niciodată n-au reușit dobitoci ca Radu Humor să(-mi) explice cum conduc evreii lumea! De pe marginea mormântului?!

    • Dl.Goe said

      Si probabil ca asta nu e singura mirare/intrebare in legatura cu acest stravechi subiect. Desi natura relatiei lor cu tema sugerata fotografic ramane discutabila, cred ca pe lista pot fi incluse si aceste intrebari:

      a) Este „lumea” condusa de cineva?
      b) Trebuie „lumea” sa fie condusa (de cineva; de cine?) sau nu?
      c) Oare ce sentimente ii incercau pe martorii in uniforma, „pasivi”, aflati de la fata locului acolo unde se desfasura scena din fotografie? Satisfactie? Bucurie? Repulsie? Teama? Indiferenta? Revolta? Nimic?

      • d'Artagnan said

        Cred că:
        a) Lumea este condusă de ceva.
        b) Nici trebuie, nici nu trebuie, e ste inevitabil ca lumea să fie condusă de ceva, este în firea omului.
        c) Depinde când a fost făcută fotografia.
        Prima oară a fost teamă (băi frate, chiar putem s-o facem fără să fie repercusiuni?!).
        A doua oară a fost bucurie (instincitele atavice din noi…). La foarte puțini, repulsie.
        Apoi bucurie. Pe urmă satisfacția lucrului bine făcut. Revoltă, nu!
        Apoi indiferență.
        Și la sfârșit: Nimic.

        Care dintre martorii în uniformă a supraviețuit războiului s-a angajat, a mers la serviciu, și-a întemeiat o familie, a murit liniștit în patul lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: