LCFCD(25) – Amintiri din viitor
Posted by Arca lui Goe pe aprilie 7, 2017
Lumea cum fu ?! Cam da!
Amintiri din viitor
Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița | |
AdAmA6 la Marcela, Mara, Luminița | |
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița | |
AdAmA5 la Marcela, Mara, Luminița | |
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița |
Posted by Arca lui Goe pe aprilie 7, 2017
Lumea cum fu ?! Cam da!
Amintiri din viitor
Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)
This entry was posted on aprilie 7, 2017 la 1:20 am and is filed under Sezonul al-VII-lea. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, sau trackback from your own site.
Dl.Goe said
… căci omu’ nu e ca câinele sau ca calu’, ci ca cimpanzeul, inteligent …
ApreciazăApreciază
arcaluigoe said
achtung
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
(fir-ar să fie)
puteam fi și eu acolo,
cu 10 ani mai tânăr…
sunt destul de bătrân
încât sa-mi fie rușine…
orice s-ar zice e o rușine
să fii bătrân,
nu?
am, pe zi ce trece,
din ce în ce mai multe motive
să-mi fie rușine…
de vârsta mea…
(și de semnificațiile ei)
o rușine crescătoare,
exponențial crescătoare…
de altfel, când murim,
de rușine murim,
nu de bătrânețe sau de boală.
dacă, odată cu vârsta, n-am deveni,
ca bonus, din ce în ce mai
nerușinați, mai nesimțiți,
mai imuni, la motivele pentru care
ar trebui să ne fie rușine…
totuși, nerușinarea noastră are o limită (are?)
la acea limită ne ajunge din urma rușinea…
rușinea… de a fi bătrâni și neputincioși
și atunci… murim, intrând în pământ de rușine.
Deocamdată însă să fim mândri că suntem tineri,
și liberi,
în tot cazul mai tineri decât alți nesimțiți bătrâni.
și mai liberi decât alți tineri naivi.
basmul nostru preferat rămâne
tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte…
asta da poveste… nu ca altele
frumoasa și bestia, de exemplu, e un moft…
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Un gest temerar AICI: Cartea neagra a relatiilor mele cu scriitorii… Un gest temerar, eroic chiar, dar ratat… deh, te pui cu „factorul uman”?
ApreciazăApreciază