LCFCD(29) – Condac si icos

Lumea cum fu ?! Cam da!

Condac si icos

O! Doamna cea harică fără cusur Fecioara cu înariparea Marelui Vultur, Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec Biserică născătoare a omului lăuntric! Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire din depănarea litaniei cu chemare subţire. Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea, ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia! *** Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină, Doamna nădejdii, a înserării albastre, Stăpână cu trei luceferi pe haină şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre! Către Tine din nou, iată am silit! Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit. Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare părtaş m-am făcut la izbăvirea mea. Hotărâre am pus, îndreptată şi tare, să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga. Dar idolul de ţărână, cugetul meu nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc, să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu întru zdrobirea inimii spre care râvnesc. Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei şi învrednicit iar să îţi pot cânta.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)