(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD(33) – Razboiul rece

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 24, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Razboiul rece? Foarte rece…

Bå acuma ti-ai gasit sa ne faci poze?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

7 răspunsuri to “LCFCD(33) – Razboiul rece”

  1. Dl.Goe said

    anti-topic:

    1) Am fost vegan pentru o luna

    2) Peste câteva zile, guvernul Trump va anunța reforma taxelor individuale și de corporație

    Articolele recomandate mai sus nu au nevoie de in sine de prea multe comentarii, fiind destul de clare si de complete (o structura sferica, transparenta, oferind un castig cert oicarui cititor, chiar si celor incuiati la minte) dar ar fi un excelent excercitiu de imaginatie sa ne gandim (pe cazuri) cum anume ar decurge niste discutii/dezbateri purtate in jurul acestor teme, de catre:

    a) oameni inteligeni, liberi in gandire si deschisi la minte.
    b) oameni obisnuiti prin spatiile virtuale.

    Probabil ca varianta b) ar fi mult mai efervescenta si ar produce mai multe emotii, divertisment si si amuzament… 🙂 producand deci cu mai multa eficienta efectele cautate/necesare in HUVACA.

  2. RALG said

    – De ce ai fugit din sala de operatie inainte de interventie?
    – Pentru ca infirmiera spunea tot timpul: „Curaj, nu va fie teama, e o operatie usoara!”.
    – Pai, si? Asta nu te-a linistit?
    – Nu. Pentru ca vorbea cu chirurgul!

  3. Dl.Goe said

    Snoava monumentalå, cu oile mioritice (cu lânå de aur) care au scufundat Limanul rusesc, a oferit prilej de hlizeala si amuzament dand tonul la râs, dar un moment rar de reala hi-hi-laritate il ofera „cunoscutul jurnalist CTP”. Omuletul inveninat si ah-tiant de sine insusi reuseste sa ofere un numar de panto-mimå extraordinar. Halima nu altceva, reusind sa interpersoneze dintr-o lovitura doua personaje (pe care, culmea, nu le cunoaste): (a) proorocul retroactiv de la Corabia (aka Viorel Abalaru) si (b) pe rromancierul SF german (aka Neamtzu Tziganu)… De parca nu era de ajuns poza aia cu puiul de bogdaproste cu gluga-n cap (gen Razboiul Stelelor), ca confirmare a concubinajului promiscuu dintre Cristinel si ridicolul absolut, colac peste pupaza, i-auzi ce i-a dat prin cap sa declare (senin dar cu spume la gura):

    Cunoscutul jurnalist Cristian Tudor Popescu a lansat mai multe declarații la adresa fostului președinte Traian Băsescu, referindu-se la ideea unei justiții mai blânde pentru femeile condamnate.

    „Omul ăsta a fost zece ani președintele României. Tot ce face acum este… Eu mă simt mânjit cu căcat din cap până-n picioare. El nu simte nimic. A fost votat de două ori de cetățenii acestei țări. Ce fel de popor suntem dacă am fost n stare să-l votăm pe individul ăsta?”, a spus Cristian Tudor Popescu.

    Cristian Tudor Popescu l-a făcut pe Băsescu, practic, mincinos și a recunoscut că nu…l-a votat. „Eu nu l-am votat niciodată. Nici prima, nici a doua oară. Eu nu am crezut niciodată în individul ăsta. De la început, din 2004. La început am simțit lucrul ăsta și apoi mi s-a confirmat într-o discuție privată pe care am avut-o în iarna lui 2005. Mi-a fost clar că e ceva profund pârât cu acest individ în momentul Dragă Stolo. Nu știu din ce e făcută nația dacă a fost în stare să înghită momentul ăla de brigadă artistică, un aranjament dezgustător.

    Faptul că a putut să joace acest teatru… Omul ăsta a mințit cel mai mult dintre președinții României. E campionul minciunii. Nicolae Ceaușescu nu mințea, era sub demnitatea lui. El îți comunica că nu exiști și că trebuie să asculți ce-ți spune el. Traian Băsescu nu are nimic sfânt. El nu crede în nimic, nu are niciun reper moral. Acum râde lumea de el, a ajuns un păcălici, a ajuns un papagal. Nu am crezut că nu are organul ridicolului”, a declarat Cristian Tudor Popescu. „

    Comentarii:

    Vera Preda · București
    RUSINE CTP,esti plin de ura,nu te mai baga nimeni in seama .
    Îmi place · Răspunde · 11 · 3 ore

    Adriana Anton · Functia bate gradul la MEDIUL PRIVAT
    Se stie ca e un om lipsit de caracter si plin de ura acest ctp,poate ca odata si odata aflam ce i-a facut lui Tinu,un mare jeg in toate sensurile.Iliescu nu a mintit mai draga animalule?
    Îmi place · Răspunde · 13 · 3 ore

    Vasile Batog
    Alo?
    CTP-ule? Nu vezi ca te intreaba cineva sa ne spui ceva de Dumitru Tinu?
    Ca doar tu le stii pe toate! Si sigur si pe asta!
    Basescu s-ar fi simtit jignit cu votul tau!
    Si noi!
    Îmi place · Răspunde · 10 · 2 ore

    Vasile Batog
    Dar sportivii de performanta,gimnastele pe care le-ai jignit, oamenii pe care ii insulti cu fata ta de ” a rupt cainele lantul si nici ca a mai venit acasa, cand ai batut la poarta”,cum se simt?
    Esti un ciuvic,un gade ,o… Grecu,un … Badea, la un loc!
    Intreaba pe oricine, la intamplare si fa-ti o autoevaluare de bun simt!
    Îmi place · Răspunde · 9 · 2 ore

    Vasile Batog
    Pe oameni ca tine, la suflet si in gandire, si ca fasta…, s-a bazat Nicolae Ceausescu! avea nevoie de cei care urasc tot si pe oricine!
    Un om bonav grav, un om urat, va ura pe toata lumea! Chiar si pe el insusi!
    Îmi place · Răspunde · 10 · 2 ore

    Vasile Batog
    Probabil ca de aceea ai si ajuns ziarist! S-a speriat si …tehnica de tine! Stia si ea ca o urasti si pe ea!
    Îmi place · Răspunde · 5 · 2 ore

    Ana Anculet
    CTPul nu trebuie sa se simta manjit cu💩 , el este un 💩
    Îmi place · Răspunde · 3 · 1 oră

    Florentina Ionascu
    CTP, un mizerabil ! Sila !
    Îmi place · Răspunde · 18 minute

    Dar tu ce faci acum bhai CTP? la 28 aprilie, 19:08 a spus:
    Nu ti-am citit astfel de opinii transante pe vremea cand cel incriminat acum era balsoi predsedateli. Atunci taceai si lingeai si tu ca toti catzeii si ca toata ,,’telectualitatea”. Cum D-ne iarta-ma ai avut declicul acela abia acum? Nu ti se pare ca ti-a picat fisa cam tardiv?……[Leo]

    Ioan la 28 aprilie, 19:05 a spus:
    Cristian Tudor Popescu are probleme de natura psihologica de multa vreme. Acumularea de ura imensa si obsesiva, agresivitatea verbala, mina depresiva si atitudinea pesimista sunt dovezi destul de clare. E pacat ca inteligenta lui este umbrita de frustrarea patologica. E unul din pierdutii de pe planeta care nu mai are alte mijloace sa se mentina la suprafata decat improscand pe cei care au alte apucaturi decat el.

    * * *

    Comentariile ad hoc de la fata locului dau in unanimitate dimensiunea deriziunii in care inoata balaurul de mucava al presei romane. Nici macar Radu Humor in momentele sale de glorie anelidå n-ar fi reusit o asemenea performanta, cu atata naturaletze si lipsa de efort. Bravo Cristi. Felicitari. Tu sa fii sanatos. Macar la trup.

    • Dl.Goe said

      In contra-pondere cu zicerile bubulinului CTP, s-ar nimeri o lectura de revenire: Aici: A fost odată un profesor, Romul Munteanu… | Istoriile lui Alex. Ştefănescu. Eee, altceva. Nu?

      Romul Munteanu (1926−2011) a avut o viaţă greu de înţeles de altcineva decât el însuşi, a ajuns la performanţă intelectuală, dar a cunoscut şi decăderea.

      Principalul său merit este acela că timp de douăzeci de ani (1971–1990), cât a condus Editura Univers, a publicat sistematic, insistent, de neoprit traduceri din literatura lumii şi, îndeosebi, din critica literară occidentală de ultimă oră. Ţara întreagă era condamnată, în acea perioadă, la izolarea totală, dictatorul comunist voia ca românii să nu mai aibă termeni de comparaţie şi să se lase convinşi că trăiesc mai bine decât toţi ceilalţi oameni de pe planetă. Nu mai lipsea mult să se ajungă la un autism cultural, care ar fi perturbat grav capacitatea de evaluare a realizărilor proprii.

      În această atmosferă, care te făcea să crezi că în cultura română s-a instaurat starea de asediu, Romul Munteanu a publicat sute de cărţi nerecomandate de partidul comunist, pledând pentru fiecare dintre ele, făcând referate, participând la discuţii aprinse şi periculoase, resemnându-se uneori să salveze doar ce se putea salva. Datorită acestui efort de lungă durată, intelectualii din România au putut să-şi constituie, fiecare, câte o bibliotecă selectă şi să fie la curent cu noile direcţii din literatura universală şi cu noile metode critice din Vest.

      [Semnatarul acestor rânduri îşi aduce aminte că, aflându-se spre sfârşitul anilor ’70 la Praga, i-a uimit pe criticii literari cehi cu care a stat de vorbă aducând în discuţie cărţile unor Gaston Bachelard şi Roland Barthes, Jean-Pierre Richard şi Gérard Genette; în Cehoslovacia doar se auzise despre ei, iar despre unii nici nu se auzise. În România, zeci de asemenea autori apăruseră, în traducere, la Editura Univers.]

      Alt merit al lui Romul Munteanu este legat de profesoratul său. Cursul de literatură comparată susţinut de acest personaj auster cu o viaţă boemă secretă provoca de la început un şoc studenţilor înclinaţi spre libertinaj şi superficialitate. Era un curs de o mare seriozitate, bazat pe o vastă documentaţie, ostentativ neatrăgător, ca şi cum profesorul şi-ar fi propus să nu-i curteze în nici un fel pe tinerii din amfiteatru.

      Remarcabilă este şi opera critică propriu-zisă a lui Romul Munteanu, mult peste nivelul a ceea ce scriu (sau a ceea ce ar scrie dacă ar mai scrie) unii critici aflaţi azi în prim-plan. Examinând lista de cărţi sesizăm, printre altele, consecvenţa cu care autorul s-a pregătit pentru activitatea sa de editor. Ca şi consecvenţa cu care a pregătit publicul pentru înţelegerea textelor puse în circulaţie de Editura Univers.
      În 1996, Romul Munteanu a publicat o surprinzătoare carte de memorii – O viaţă trăită, o viaţă visată – în care se prezintă pe sine nemachiat, cu o luciditate rar întâlnită la memorialiştii români. În afară de autobiografia (neterminată) Straja dragonilor de Ion Negoiţescu, nu mai găsim în literatura română pagini memorialistice scrise cu o asemenea sinceritate sinucigaşă:

      „Mă duc ca un robot la cursuri, mă mişc printr-o lume de care mă simt total înstrăinat şi revin acasă, în camera mea obscură cu multe cărţi. Privesc peste drum sicriele de la magazinul de pompe funebre şi veselia stupidă de la prăvălia cu scară a unui mic găinar, parvenit şi fericit.

      Observ că mereu cobor spre trecut pornind de la prezent. Presiunea lui este prea mare şi poate şi teama că nu voi mai putea să-l consemnez. Sunt singur ca un copac izolat într- o pădure mare. Am rămas ca o bătrână din satul meu, care stătea singură la poartă ca să găsească pe cineva cu care să poată vorbi. Dar toţi se grăbeau. Aşa este şi astăzi în oraş, toţi se grăbesc spre ceva, vorbesc între ei în mici haite de-ale lor. Eu nu mai am cu cine conversa şi tare mi-a plăcut acest lucru. […]

      În familie apar de asemenea inevitabile fenomene de înstrăinare. Modul liber de viaţă, acceptat de mine şi de soţia mea, a fost superb o lungă vreme. Acum e un eşec. Suntem doi camarazi înrăiţi de vremuri, fiecare cu amintirile lui plăcute, cele comune nefiind prea roze. […] Am multe şi variate reproşuri să-mi fac. Am greşit faţă de părinţi, faţă de fiicele mele, faţă de soţie. În aparenţă se poate spune că totul nu se putea întâmpla decât aşa cum a fost. Acum nu mai cred că este adevărat. Trebuie să fi fost şi alte soluţii, dar nu m-am gândit la ele. Întotdeauna am fost grăbit, am ales soluţii improvizate. Multă superficialitate a fost în viaţa mea. M-am străduit doar sămi scriu cărţile cât am putut de bine, să ţin cursuri bune, să ofer studenţilor puncte de sprijin. Dar şi aici mi-a lipsit ceva. Puţini m-au adoptat sufleteşte. Cei mai mulţi discipoli ai mei m-au abandonat sau m-au trădat pe parcurs. N-am fost capabil de prietenii durabile

      Ce greşeală de apreciere în minus! „Multă superficialitate a fost în viaţa mea.” Dacă ar fi în viaţa tuturor românilor atâta superficialitate cât a fost în aceea a lui Romul Munteanu, România ar depăşi repede, în toate privinţele, Germania.

      • Dl.Goe said

        Daca Cristian Tudor Popescu il demasca pe Traian Basescu, iar Alex Stefanescu pe Romul Munteanu, iata ca Gabriel Liiceanu il demasca pe Petru Cretia. Fiecare cu gasca sa…

        Petru CREŢIA
        Trecînd din timpul vechi în neștiut

        Ca printr-un ochean întors am privit înapoi
        La clipa abia dusă, încă vie și puţin rănită:
        Mici și departe ne vedeam,
        Foarte prezenţi, dar în alt timp ori niciodată,
        Eram frumoși și tineri (chiar eram)
        Și nimeni nu ar fi putut să spună cîtă bucurie
        Ne locuia și cîtă nu
        În miezul potolit al unei veri și-al unei zile
        Care devenea deja trecut și viitor.
        Ca o noapte ascunsă în lumină ne împresura
        Durerea care e în tot și nu putea lipsi de lîngă noi,
        În timp ce se simţea cum murmură în nevăzut
        Apele grele și amare ale unei mări
        Altfel de neștiut.
        Din altă parte, ca dintr-un alt, mai aspru, gînd,
        Venea spre noi, călcînd ușor cenușa clipei și zîmbind,
        Cu ochii mari, împărătești, Iubirea,
        Însăși ea, și s-a oprit apoi, privindu-ne cum numai ea
        Știe privi, dulce-amar, făpturi atît de pieritoare și pierdute;
        Destrăinîndu-le, desingurîndu-le, iertîndu-le.
        Știi bine că așa a fost, în timp ce timpul încerca,
        Doar încerca, să șteargă chipurile omenești și chipul
        clipei,
        Dar ce a fost rămîne veșnic cum a fost atunci.

        din volumul 111 cele mai frumoase poezii,
        ediţie îngrijită de Ofelia Creţia, Nemira, 2014

    • Dl.Goe said

      Papa-galul Båsescu, acest Ilie Nastase al politicii. 🙂

  4. Dl.Goe said

    Pe cele mai multe dintre b-locurile care (nu) conteaza suntem anuntati / amenintati de la „bun” inceput ca:

    Pentru a putea comenta trebuie să fii logat

    …si sa nu fii banat.

    Pe Arca lui Goe, si asta nu de ieri de alataieri, se cere mult mai mult:

    Pentru a putea comenta trebuie să fii bogat

    …si sa nu-ti fie cu banat. Sa fii liber si capabil sa apreciezi libertatea deplina de exprimare (a tuturor), in deplin anonimat. Cum se face ca am ajuns sa avem prin preajma foarte putine astfel de exemplare… exemplare… este o tema pe care o avem adnotata pe lista de asteptare. Va urma. Probabil in sezonul al optulea.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: