(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD(34) – Orătania si Oratoria

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 26, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Orătania si Oratoria.

Iaca, iaca, ce ti-e si cu mintea omului. Cât o ai, nu stii ce sa faci cu ea, când n-o mai ai, te prostesti. Dar numai in grup.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

4 răspunsuri to “LCFCD(34) – Orătania si Oratoria”

  1. Dl.Goe said

    anti-topic, un-doi-trei:

    1) Vanitatea poate duce la moarte. Un om de munte intelege natura si nu se ia la lupta cu ea Interviu cu un psiholog alpinist despre tragedia din Retezat

    Alpinistii au ego. Ei vor sus la inaltime, sfidand legile naturii, din cauza egoului. Egoul este incarcatura omului, pe care omul nu stie ca o cara. E ca un bagaj greu pe spinarea lor si pe care il poarta oriunde merg. Acest chin uneori se resimte cand obosim, suntem furiosi, negativi.

    Decizia de a alege un alt traseu fata de cel indicat de Salvamont este asumarea egoului. Astfel omul alege sa faca mai mult decat poate sau are, in acel moment, in fata. Propria decizie este cumulul experientei, competiilor si profesionalismului.

    Un alpinist cu proprie decizie are judecata clara, inlaturand egoul si pericolele.

    Doar 0,5% din alpinisti mor pe munte, restul de 99,5% sunt nevatamati. Cei din urma au judecata si intelegere clara asupra naturii si pericolelor montane.

    Orice alt demers care presupune obstacole de trecut pe munte nu este decat dorinta egoului sa creasca in om. Lucru care duce la vanitate – astfel omul se poate mandri cu ceva ce a facut mai mult decat altii.

    2) INS: Suntem din ce in ce mai putini, iar fenomenul imbatranirii populatiei e accelerat. Ce e val, ca valul trece… Din ce in ce mai putini båtrâni cântå la caval… Cas-caval, instrument si aliment. Cine face alimentul, cântå si cu instrumentul…

    3) Cea poreclita „Masha” a fost depistata pozitiv in ianuarie 2016, la finalul unui meci de la Australian Open.. Poreclita???? De unde pana unde porecla. Porecla este un supranume dat, de obicei în bătaie de joc. Masha este diminutivul in limba rusa a numelui Maria. Sharapova este alintata „Masha”, nu poreclita. Si in genere este alintata… Prea alintata. Un fenomen grav care dauneazå tenisului…

  2. d'Artagnan said

    http://www.contributors.ro/editorial/pentru-ca-exista/

    • Dl.Goe said

      Relativizam totul, neavand incotro… Ionita are un fel de dreptate din perspectiva pe care o propune… dar, iluzionandu-ma un pic ca pot renunta la relativizari, combinand perspectivele (macar cele care-mi sunt accesibile) si tragand linie pot spune ca nu sunt de acord cu Ionita pe tema asta. Presupun ca si el a facut aceleasi calcule, a adunat aceeasi termeni (care cu plus, care cu minus) si suma i-a dat cu plus. Mie mi-a dat cu minus. Diferenta matematica proivine (probabil) din preturile diferite cu care am evaluat fiecare din noi ceea ce s-a pierdut (printre altele si doua vieti tinere) si ceea ce s-ar fi putut castiga… In fine, prefer sa nu intru in detalii… Oricum atitudinea finala a fiecaruia depinde intr-un mod aproape pervers de felul in care a fost tratat de parintii sai (de felul in care fiecare resimte reverberatiile actiunilor parintesti, gasite, post-factum, fie prea constrangatoare, fie prea laxe; oricum intotdeauna parintii nostri sunt de vina pentru toate ratarile noastre), cat si de indecizia cu care pendulam noi insine fata de copiii nostri (intre a-i impinge si ghida destul de stict si a-i lasa mai liberi in a alege singuri si directia pe care o vor urma cat si intensitatea efortului pe care-l vor face in directia tintelor alese). Presupun ca cei din genul Ionita (care adopta atitudinea sa) au fost mai degraba lasati de capul lor si tind sa procedeze asemanator cu copiii lor, invidiind in secret o alternativa diferita, in care sa fi fost fortati de altii sa faca sacrificiile pe care nu le-au putut face singuri pentru a fi obtinut astfel un spor de rezultate in viata. Momentan acestia ii invidiaza pe parintii care pot decide cu mai multa usurinta sacrificiile pe care trebuie sa le faca copiii lor pentru a-si apropia succesul in viata (succesul fiind exact ceea ce considera parintele ca ar fi fiind).

      Dar, dincolo de aceste consideratii inofensive (la limita naivitatii si a superficialitatii) ar fi de remarcat abilitatea societatii romanesti de a se polariza spontan in doua tabere (ad-verse) indiferent ce subiect livreaza pe piata manipulatorii spontani de senzatii, fie ca este vorba despre moartea unor adolescenti, ori despre niste vorbe ale lui Ilie Nastase, despre alegeri in Franta, despre Brexit, Trump, Dodon, FCSB, gratiere… Halep… Apropo se pare ca Konta a ramas bulverasta rau saracuta dupa incidentele de la Mamaia. Nu doar intalnirea de a doua zi (cea cu Simona Halep) pe care zice c-ar fi pierdut-o din cauza ca era tulburata emotional) ci si in continuare tot asa o duce, din bataie in bataie. Fiinta sensibila modista britanica, care la plecarea din Romania a declarat ca se intoarce in normalitate. La Stuttgart s-a intampla ceva foarte normal: a fost eliminata. Dar sa nu divagam. Abilitatea de a crea din orice (inclusiv din nimic) tabere ad-verse care se razboiesc cu retoricele suliti este de bine. Asadar exista viata dupa Basescu.

      Ca concluzie as adauga: (deci) ca, dupa parerea mea, tatal alpinistei minore a platit cu viata fiicei sale pentru „niste lucruri” despre care eu cred ca faceau mai putin. Ceea ce este trist, tragic si in cele din urma abject. Ma intreb daca o fi avut (sau nu) incotro. D-voastra ce credeti? (Ah, nu mai credeti nimic, multumindu-va sa va dati un simplu råspândac dezinteresat). Veti fi ce-ati fost si inca mai putin de atat. 🙂

      P.S. Dar Plesu? Ce parere o avea dl. Plesu despre „sacandalul Nastase”? Dar despre drama din Retezat? Ca trebuie sa aiba si dansul o parere, nu? Cunoscatorii ar trebui s-o stie deja, chiar in absenta unei exprimari explicite, la gazeta. Poate ca acesta este si motivul pentru care se abtine så ia (o) atitudine, intrucat a ajuns la intelepciunea care-l ajuta sa realizeze cand anume nu mai poate surprinde sau scandaliza pe nimeni. Si atunci nu merita efortul… Dl. Plesu este un domn…mult mai pragmatic decat domnul Goe. Ma bucur sa constat ca va straduiti sa urmati exemplele bune. Nu pe cele rele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: