(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD(37) – Planeta maimutelor

Posted by Arca lui Goe pe Mai 4, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Planeta maimutelor…

Cei mai buni dintre noi 🙂 vor coloniza spațiul. Colonii de lumi pierdute…

Pare-mi-se că sunt în vogă (bucurând-se de o oarecare notorietate, dar și de atenția și emoția publicului larg) dezbaterile despre a fi sau a nu fi… vegan. Este una dintre temele despre care astăzi, „în zilele noastre” (nu ale voastre) fiecare oricine are musai o opinie clară, exhaustivă, și și disponibilitate pentru a și-o susține în contra opozanților infami. Deși nu s-ar zice, tema veganismului (a fi sau a nu fi și a nu precupeți) este în strânsă legatură cu tema dată aci, aceea a colonizării spațiului de către pământeni, pentru ca, în fine, planeta să fie redată sie însăși (ca să poată muri liniștită). Iar legătura aceea subtilă, vagă, inobservabilă la prima vedere, între veganism și abandonarea planetei de către primatele superioare, nu este deloc unidimensională. Dincolo de perspectiva veganismului forțat, la care s-ar auto-constrânge coloniștii umanoizi (si umaniști), în eventuala lor epopee spațială (o odisee ca oricare alta), există și o puzderie de alte perspective mai absconse, care pun în relație veganismul și exilul spațial al omului de mâine… și asta cu toate că, sau mai ales pentru că, în toată această tevatură la modă, veganismul nu-i decât un simptom, o etapă, pe calea emancipării omului față cu păcatul nutriției (un păcat apocaliptic, aproape la fel de mare și de grav ca cel al trufiei… si/sau al luării în deșert a numelui Domnului – un anonim mai anonim decât toți anonimii la un loc).

Tu ce părere ai măi dragă? Eh, ai tu părere, dar n-ai elan… și nici motivație adecvată s-o exprimi, din cauza unei prea depline libertăți de exprimare. La urma urmei, o prea mare libertate de exprimare (deplină) produce în sine aceleași efecte ca și cenzura totalitară absolută: împiedica exprimarea… liberă. Pe alta cale (lehamite) dar cu aceleași rezultate: un silențium lugubru. Pace și liniște. Numai prea-înțelepții ar putea sesiza diferențele abisale între diferite tipuri de tăceri cvasi-absolute. Dar, deh, de unde prea-înțelepți pe aici? (pe raza comunei, rază de circa 15 miliarde de parseci)… în fine, ca să nu mai lungesc inutil vorba, aș încheia apoteotic această insolită intervenție spontană, cu o diversiune. Oare s-ar putea detecta anumite legături metafizice (desigur), chiar antagonice, între veganism și vaginism?… sau între preocuparea pentru vegan versus preocuparea pentru vagin? Oare ce-o mai face amicul Gelu… Voican… Voiculescu? Pe unde oare și-o consuma siderarea dintre metafizica și clitoris? Din câte-mi amintesc, ultima oară când l-am întâlnit, era pe undeva pe la Cartagina. Pare-mi-se…

 Stephen Hawking: Humans have 100 years to find a new planet

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

6 răspunsuri to “LCFCD(37) – Planeta maimutelor”

  1. Dl.Goe said

    Aveam in minte (minte!) o alta perspectiva interpretativa a relatiei dintre intentia „maimutelor” de a coloniza spatiul cosmic (Universul) si necesitatea/fezabilitatea/utilitatea/finalitatea (pentru cine? / pentru ce?) unei atari intreprinderi… Dar… lenea fiind cocoana mare si dand intamplator peste un text de gata, am bagat de seama ca exista si alte perspective atractive din care s-ar putea incerca explicitari verbale ale celor doua poze de mai (pre)sus: AICI – Adevar si democratie. Presupun ca, excluzand-l din discutie pe unul singur dintre vizitatorii-comentatori obisnuiti in ultima vreme pe Arca lui Goe, ceilalti, in unanimitate, vor putea sesiza in mod natural legatura tematica dintre una si alta. (In cazul de fata, unanimitate insemnand in egala masura 100% si/sau 0%)

    …”De fapt, toată istoria ideilor, de la Arca lui Noe din Biblie şi până la lebedele negre ale lui Nassim Taleb arată acelaşi lucru: societățile care se pregătesc din timp pentru evenimente improbabile, dar cu consecințe catastrofale, sunt cele care prosperă. Societățile care nu se pregătesc sunt sortite pieirii.„…

  2. Decizie radicala.

    Fostul lider mondial al tenisului masculin, sârbul Novak Djokovici, a decis sa faca o schimbare radicala în încercarea de a reveni pe primul loc. Nole a anuntat în aceasta dimineata încetarea colaborarii cu tot stafful sau, din care faceau parte antrenorul Marian Vajda, preparatorul Gebhard Phil Gritsch si psihoterapeutul Miljan Amanovic. Djokovici a anuntat ca aceast soc îl va ajuta sa-si revina si sa încerce sa atace din nou primul loc în clasmentul ATP. El le-a multumit fostilor sai colaboratori, care îi erau alaturi de ani de zile, si a anuntat ca de acum se va pregati singur, fara niciun alt antrenor.

    • Dl.Goe said

      Hei, Novak, Novak, Novak, No… Este el, este el, Nole… Un gest Djokovician. Genul de gest care i-a adus uneori izbânda pe terenul de tenis, sau mai bine zis in arena in care era gladiator. Dar acum… nu… Nebunia care poate aduce succes in arena (adica terenul de tenis plus inca vreo cateva universuri paralele) la scara unui meci de tenis, a unui turneu sau a unui an de tenis, nu, nu are aplicare la scara carierei. Nebunia e aceeasi, doar ca acum denota panica si disperare, nu convingere. Prin gestul sau simbolic de azi Novak Djokovic nu face decat sa se imite pe sine insusi, sa se plagieze, nutrind spernta vaga ca asemanarea dintre mimarea nebuniei si nebunia insasi ar putea avea efectele de alta data. Slabe sperante. Novak Djokovic, cel mai complet tenisman al tuturor timpurilor, (pentru mine cel mai mare) este o legenda incheiata.

      Jucatorului de azi, care a mostenit trupul acelei legende, poate incerca sa amane termenul oficial al acestei incheieri. E dreptul si datoria sa. Inclusiv prin recursul la astfel de gesturi extreme. Ii doresc o traiectorie lina. Nu catastrofe.

      Sper sa auda (cumva) acest mesaj (fara autor).

      Pentru Novak (Djokovic cel singur):

      Jos, sub nucul urias,
      Gruia adormise
      – Doarme ca un copilas
      Legãnat de vise.
      Palosu-i atârnã-n cui,
      Aninat de-o cracã;
      Murgul paste-n voia lui,
      De urât sã-i treacã.
      “Scoalã, Gruio, drag copil,
      Scoalã, Gruio dragã!
      Au nu vezi cum vin tiptil
      Turcii si te leagã?
      Turcii vin si-aduc cu ei
      Funii de mãtase,
      Funii rãsucite-n trei
      Si-mpletite-n sase…”
      – Mãi, dar greu ce-am fost dormit,
      Zice si se mirã.
      Ori paiangeni au venit
      Si mã învelirã?
      Ia sã misc putin din mâni,
      Poate m-oi desface –
      Alelei, pui de pãgâni,
      Nu veniti încoace?…
      Sar frânghiile în trei
      Si plesnesc în sase,
      Turcii fug ca vai de ei,
      Fug cu moartea-n oase.
      Saltã Gruia si – hai-hui! –
      Sus pe cal s-aruncã,
      Clocotã pe urma lui
      Sapte vãi si-o luncã.

      • d'Artagnan said

        Cu gândul sunt lângă DlGoe și al său ”cel mai complet tenismen al tuturor timpurilor”, cu inima sunt în altă parte…la al meu ”cel mai complet tenismen al tuturor timpurilor”…
        Acuma, dacă s-a putut Federer să se reinventeze la 35 de ani, de ce n-ar merge și la Nole?

        • Dl.Goe said

          Va multumesc pentru mesajul amical de incurajare. Acuma pe moment nu stiu ce sa raspund la intrebarea d-voastra retorica. Sau mai bine zis nu stiu cum, asa in doua vorbe. Probabil ca tema ar merita un text mai amplu, pe Arca lui Goe. Poate chiar il va avea. Candva. Intr-un moment de inspiratie poetica intermediat de vreun foc de artificii prin vreo arena de tenis. Deocamdata, revenind on topic, as zice ca sansele de revenire ale lui Novak Djokovic (…) sunt comparabile cu sansele de succes ale acestei misiuni:

          P.S. Desi in mare masura fanntezist, filmul de mai sus reda destul de bine problematica unei asemenea incercari… Solutiile?… Eh… Altceva…

  3. Dl.Goe said

    Pare-mi-se că sunt în vogă (bucurând-se de o oarecare notorietate, dar și de atenția și emoția publicului larg) dezbaterile despre a fi sau a nu fi… vegan. Este una dintre temele despre care astăzi, „în zilele noastre” (nu ale voastre) fiecare oricine are musai o opinie clară, exhaustivă, și și disponibilitate pentru a și-o susține în contra opozanților infami. Deși nu s-ar zice, tema veganismului (a fi sau a nu fi și a nu precupeți) este în strânsă legatură cu tema dată aci, aceea a colonizării spațiului de către pământeni, pentru ca, în fine, planeta sa fie redată sie însăși. Ca să poată muri liniștită… Iar legătura aceea subtilă, vagă, inobservabilă la primea vedere, între veganism și abandonarea planetei de către primatele superioare, nu este deloc unidimensionala. Dincolo de perspectiva veganismului forțat, la care s-ar auto-constrânge coloniștii umanoizi (si umaniști), în eventuala lor epopee spațială (o odisee ca oricare alta), exista și o puzderie de alte perspective mai absconse, care pun în relație veganismul și exilul spațial al omului de mâine… și asta cu toate că, sau mai ales pentru că, în toată această tevatură la modă, veganismul nu-i decât un simptom, o etapă, pe calea emancipării omului față cu păcatul nutriției (un păcat apocaliptic, aproape la fel de mare și de grav ca cel al trufiei… si/sau al luării în deșert a numelui Domnului – un anonim mai anonim decât toți anonimii la un loc).

    Tu ce părere ai măi dragă? Eh, ai tu părere, dar n-ai elan… și nici motivație adecvată s-o exprimi, din cauza unei prea depline libertăți de exprimare. La urma urmei, o prea mare libertate de exprimare (deplină) produce în sine aceleași efecte ca și cenzura totalitară absolută: împiedica exprimarea… liberă. Pe alta cale (lehamite) dar cu aceleași rezultate: un silențium lugubru. Pace și liniște. Numai prea-înțelepții ar putea sesiza diferențele abisale între diferite tipuri de tăceri cvasi-absolute. Dar, deh, de unde prea-înțelepți pe aici (pe raza comunei, rază de circa 15 miliarde de parseci)… în fine, ca să nu mai lungesc inutil vorba, aș încheia apoteotic această insolită intervenție spontana, cu o diversiune. Oare s-ar putea detecta anumite legături metafizice (desigur), chiar antagonice, între veganism și vaginism?… sau între preocuparea pentru vegan versus preocuparea pentru vagin? Oare ce-o mai face amicul Gelu… Voican… Voiculescu? Pe unde oare și-o consuma siderarea dintre metafizica și clitoris? Din câte-mi amintesc, ultima oară când l-am întâlnit, era pe undeva pe la Cartagina. Pare-mi-se…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: