(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD(39) – Copilåria (întotdeauna) fericitå

Posted by Arca lui Goe pe Mai 12, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Resursele fericirii

Fericiti cei saraci cu duhul?

Pentru o clipa am crezut ca povestile din tramvaiul 16 (actualmente lipsa din inventar pe o penurie ca aceasta) s-au mutat in trambaiul 36 (tot un patrat perfect): Căutându-l pe GogoiEram în tramvaiul 36, visam frumos în aglomeraţie, fără să mă ţin de ceva, practic blocată între alte patru sau cinci corpuri. Ne apropiam de Parcul Tei, în dreapta aveam priveliştea bălţii şi, dincolo de ea, în zare, silueta blocurilor turn noi, pline de oameni fericiţi. În nas cu mirosul dulceag al interiorului de tramvai (care combină transpiraţia, duhoarea tutunului, mireasma corpurilor după o zi lungă de muncă, fie ea la birou sau pe şantier), alunecam pe marginea apei, fără să mă mir de adunătura ciudată din vagon. O parte – domnişoare cu bluziţe subţiri şi pantofi fini, o altă parte – muncitori cu uniformele murdare, mulţi dintre ei „afumaţi“ deja sau oricum cu gândul la şi în drum spre aşa ceva. Ce bine e să fii viu într-o zi ca asta, mi-am zis, în timp ce soarele se scurgea peste baltă. La următoarea staţie, la colţul parcului, în tramvai au urcat vreo şapte-opt copii transpiraţi, cu genunchii rupţi de la fotbal, cu hainele ferfeniţă, o mică brigadă din Tei, şi au început să-şi facă loc printre călători, strigând unii la alţii: „Bă, unde e Gogoi?“, „L-ai văzut pe Gogoi?“, „Nicule, bă, Nicule, bă, Gogoi a urcat şi el?“, „Pune mâna pe el, nu-l lăsa“, „Gogoi, unde eşti frăţioare? Vino pân-aici“… etc, etc. etc.

A fost doar o iluzie. O scurta nålucire… Aiurea-n tramvai. Dar vai! Povestile din 16 aveau parca mai mult miez…

 … loc de dat cu capul… de comentat gândul pregnant… ramas de caruta…

Con-glomerate (din plăci… tec-tonice) de prin lume adunate:

(a) Un intelectual româno-american de mare anvergură, neîndurându-se să-și lase în paragină ambasada, postează din când în când, la gazeta sa de perete, câte un pseudo-pamflet modest și-n genere fără ecou. Accidental însă, câteodată, niște auto-vorbitori con-crescuți prin zonă, reușesc să producă seturi de simboluri fonetice care-l fac pe intelectualul româno-american de mare anvergură să considere că se cuvin corecții. Un oarecare a sugerat că Le Pen este versiunea franceză a lui Le Trump. Amfitrionul (cu rang de con-sul în ambasada sa) s-a grăbit să adauge că comparația între Le Pen si Le Trump este exagerată. Din păcate n-a menționat în ce sens și-n ce direcție ar fi fiind exagerată. Adică că să spună în clar cine-i dezavantajat de analogia respectivă. Știindu-l de acel intelectual ca fiind mare fan al uluitoarelor peripeții ale unui papițoi cu bani la Casa Alba, presupun că a vrut să-i țină partea lui Donald. Fenomenul rămâne interesant.

(b) Un fost inginer (to be) , fost ziarist, fost gând-itor, actualmente liber cugetător (liber de orice constrângere precum logica, common sense-ul, etc), prestează servicii de compunere la Republica. Compunerile sale au exclusiv încărcătură emoțională. Scrie pradă sentimentelor, în genere umorale. Se găsesc en gros comentatori pe măsură, de aceeași factură, care să-i țină hangul. Intr-una dintre cele mai recente producții ale sale, de un haz nebun, omul mărturisește că a fost crescut de un cuplu de lesbiene format din mama sa și bunica sa. Din acest motiv (destul de solid dacă stai să te gândești) îi ia în tărbacă pe cei care au decis prin vot că familia tradițională trebuie sa fie (fiind) formată prin asocierea dintre un bărbat și o femeie. Ai zice ca insul este un apărător al noțiunii de familie tradițională în sens extins, care să poată fi formată/bazată (și) pe cupluri homosexuale. Când acolo ce să vezi? In final omul zice că este ferm împotriva legiferării posibilității ca „familiile” bazate pe cupluri homosexuale sa adopte copii, ci asta să fie interzis (prin lege). Adică că din aceasta dilema nu puteți ieși. Pai bine mai năică, familia nu-i prin definiție și sens tocmai acea asociație constituită exclusiv în scopul creării și creșterii copiilor? Nu tocmai de aceea asociațiile/parteneriatele bazate pe cupluri homosexuale țin morțiș să fie intitulate „familii tradiționale”?

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Un răspuns to “LCFCD(39) – Copilåria (întotdeauna) fericitå”

  1. Radu Humor said

    Off topic : Of, of ce meci : Nadal – Djiocovici…..

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: