(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for Iunie 2017

LCFCD (55) – O scrisoricå de amor

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 29, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Stilul e pistolar

dar Le style est l’homme meme – dupa cum bine zicea nemuritorul… Gambetta (un Buffon)
… asadar omul e pistolar.

Lume, lume…

 

Loc pentru explicatii inventive:

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD (54) Lista Simonei

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 27, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​”Filme la care Simona s-a umflat de plans”

  pre-Text.

Va cer iertare ca am lipsit atat de mult, am ratacit prin sfere ciudate. Mi-e si rusine sa scriu… Voi reveni dupa ce ma iertati. (Simona, 21 octombrie 2013, 01:57)

Azi, va spun care sunt filmele care m-au inecat in lacrimi. Si astept sa-mi dezvaluiti si voi lista voastra.

Gladiator
The Last of the Mohicans
Cold Mountain
Titanic
La vita e bella
Bridges of Madison County
A Time to Kill
Hanover Street
Marley & Me
Message in a Bottle
What Dreams May Come
Zorba the Greek
The Fisher King
The Prince of Tides
The Bucket List
Sanitka (serial ceh)
The Pursuit of Happyness
Gara pentru doi

(lista ramane, din pacate sau din fericire, deschisa)

Daca  nu le-ati vazut cumva, cautati-le. Va doresc suferinta frumoasa! Pe curand.”

 

 

 Text.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

LCFCD (53) Simona lupta!

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 23, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Vesti triste: Simona este grav bolnava

  pre-Text:

SimonaDaca eu am cancer in stadiul trei si inca lupt, lasati smiorcaiala!

„Sunt un om pozitiv (folosesc un termen la moda). De aceea, cand medicul mi-a spus, politicos si metalic,  „Ai cancer de san in stadiul trei”, am ranjit ca o idioata. Nu stiu sa ma psihanalizez. Poate ca nu am crezut-o pe doamna doctor Nedelcu, desi e geniala. Sau poate ca nu eram de acord cu Dumnezeu si n-aveam curaj sa-i spun.

Am revenit aici, ca sa va invat sa traiti, dragii mei. Nu luati asta ca pe o abordare aroganta, nu stiu legile fericirii, le-am facut praf de cate ori am avut ocazia. Dar acum nu mai e vorba de subiecte frivole, precum barbatul cat p-aci insurat care cat p-aci ma iubea si cat p-aci a ramas cu mine. Acum e vorba despre lucruri care tin de viata si de (ma scuzati) moarte.

Daca era sa ma gandesc strict la confortul meu, as fi zis clar: ma, domnule (sau doamna) medic minunat, eu nu vreau chimioterapie, tata, nu vreau tortura de-astea stiintifica, nu vreau stres, nu vreau nimic, vreau doar sa ma odihnesc. Doar ca iubesc niste oameni din preajma mea si nu pot sa-i las sa-mi aprinda lumanari (decat la rubrica „Vii”, sa fie clar).

Si, uite, numai de-a naibii (si Dumnezeu ma iarta ca vorbesc urat), am sa traiesc, am sa inot prin iad, am sa ies la suprafata, am sa ma trezesc din orice coma, am sa indur orice. Am sa arat ca Dumnezeu e mai puternic decat o satana deplorabila, care, fiindca se simte o leguma, ataca murdar. Tipic.

Va tin la curent, bine v-am regasit, voi deschide un jurnal al fericirii, al supravietuirii, al sperantei!”

UPDATE23 martie 2017, ora 00.50. Simona Catrina-Roman a murit. Anunțul a fost făcut de soțul său, Doru Roman, pe pagina de Facebook. ”Nu știu cum să vă spun asta. Nici nu v-aș fi spus dacă îngerul pe care l-am avut lângă mine nu ar fi fost Simona cea atât de iubită de toată lumea care a zâmbit măcar o dată la articolele ei poznașe. Dacă ar fi putut să anunțe chiar ea, ar fi făcut-o, cu siguranță, în stilu-i propriu, prin care să ne smulgă un ultim zâmbet în loc să o plângem.

 

 

Text:

Cineva (cine?) a zis că (esențialmente) „închisoarea presupune o carență de spațiu, compensată printr-un exces de timp„. Interesantă definiție în concizia ei… Valabilă pentru toate tipurile de închisori (si, salvă Domnului, există o mare de varietate de închisori). Problema este că întorcând pe dos aceasta definiție (a tuturor închisorilor), nu se obține (după cum am spera) libetatea, ci alt/ceva, la fel de constrangator si terifiant. Cărei esențe i s-ar potrivi oare definiția: „O abundență de spațiu dublată de o penurie de timp” ?  La limită, un spațiu infinit si o lipsă totală de timp. Pentru om (lipsa timpului) înseamnă moarte. Pentru foton înseamnă libertatea deplină. Desi poate că nu înseamnă nimic, fiindu-i lui, fotonului, starea normlă, comună. Trebuie să fii închis ca să-ți doresti libertatea. Trebuie să trăiesti ca să te temi de moarte. Nu? A avea si a nu avea…

Aparent, enunțurile (firoscoase) de mai sus sunt condamnate (aprioric?), prabusirea lor in ridicol fiind iminenta, aproape inexorabilă. Pentru a fi salvate ar mai trebui zis ceva. Anume. Dar ce? Ce? Nimeni nu stie ce. Orice altceva catalizandu-le prabusindu-le… Poate că omul e (si el) un foton.  Merge?

UPDATE – TOO: Deh, asta e realitatea, un cumul confuz de conglomerate, in care exista (mai) multe (poate chiar o infinitate) de adevaruri alternative si foarte contradictorii doua câte doua, oricare doua „alese la intamplare”, dintre cele neidentice. Bunoaoara cele doua de AICI. In accord cu sensul entropic al curgerii „timpului” (intre timp) se intampla lucruri care distorsioneaza „realitatea” anterioara spre stari mult mai confuze dar care apar mult mai clare. Unele dintre adevarurile partiale (adica relative) se estompeaza si dispar, altele se consolideaza… si se impun, de nu mai stii care e realitatea. Asta e realitatea!

Iata ce s-a mai întamplat la un an dupa consemnarea, pe Arcå, a antagoniei cu pricina (dintre „Simona si un „psiholog” lipsit de umor, in apararea unor „niste artisti”, de partea carora se plasa, vitejeste, de nimeni alta decat de Simona):

Profesorul şi actorul Miklós Bács: „L-am învăţat pe Faust noaptea“. (Simona C.)

„În „Faust“, regizorul Silviu Purcărete s-a întrecut pe sine în crearea unei metafore uriaşe, care prinde într-un carusel fantasmagoric ritualuri de sacrificare a porcilor. Un rinocer grotesc, uriaş, este purtat dintr-o parte în alta a halei. În actul al II-lea, spectatorii sunt invitaţi de vrăjitoare chiar în mijlocul Infernului. Peste 80 de actori sunt metamorfozaţi de Lia Manţoc în licurici, troli, lemuri, elfi, gnomi, nimfe, furii şi gratii, o formaţie cântă live rock, pe muzica lui Vasile Şirli, un cor psalmodiază în latină, germană şi română.”

Aplauze si ovatii pentru Silviu Purcarete.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | Etichetat: , | 1 Comment »

LCFCD (52) – Simona se måritå

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 21, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

si-Mona se måritå

  pre-Text:

Simona si Doru: Dragoste cu subiect si predicat

Simona s-a måritat. 14 iun 2014 / 22:19. Si-a cunoscut sotul pe Internet.

Text:

Nunta Simonei este o stire (de preså) pentru ca: Tango: Statul ocroteste minciuna de baza a societatii.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 9 Comments »

LCFCD (51) – Ghici cenuså ce-i!

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 17, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

  pre-Text: Dupa aceea unii si-au pus cenuså-n cap. Unii continuå si azi så-si punå cenuså-n cap.

 

 

Text: Un cetåtean desfigurat zace in sânge pe trotuar dupa ce a fost batut de un tâlhar care l-a jefuit. Un psiholog care trecea intamplator pe acolo il priveste si zice: Vai, groaznic. Cel care a fåcut asta are mare nevoie de ajutor.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 27 Comments »

LCFCD (50) – Ghici ciupercå

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 15, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

  pre-Text.

Nu-mi amintesc la ce este bunå memoria. N-om putea sti la ce-ar fi fiind bunå, câtå vreme (trece) nici måcar propria viatå nu ti-o poti aminti asa cum fu Panda, Ana (Lugojana)… lui Manole nici nu-i paså… de gol.

 

Fantastic! Nu exista „stiintific”! Exista doar „stiintifico-fantastic”. Se poate demonstra stiintific. Bunåoara atunci când încerci så explici unui copil de 8 ani cum functioaneazå un motor electric, în curent continuu.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

LCFCD (49) – Lacustele, hrana viitorului

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 13, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Grigore Lese si sindomul abålaru – Retragerea din smerenie…

  pre-Text.

Sa-ti fie rusine, Grigore Lese

Exista låcuste foarte mari, care cântå…

 Text. „Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe

-resc enorm si sunt foarte gustoase… cu mujdei de usturoi.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD (48) – Un cap voluminos

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

​Si ce cap ciudat råsare. E al tåu? Al tåu e oare?

  pre-Text.

https://www.youtube.com/watch?v=MwgubN55808

 Text.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

LCFCD(47) – Anonimul necunoscut

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Faimosul anonim (trista faima)

(a) Un nibelung sedea calare pe o dioda semi-conductoare.
Purta in spate o låutå si se gândea cum ar putea s-o… batå…(b) Care sa fie legatura intre Grindeanu si Pristanda?

(c) Dar intre Nae Girimea si Izolda?

De parca nu este suficienta presiunea (virtuala si despotica) a viitorului, mai trebuie sa ne confruntam si cu problemele generate de trecut, ba prin pierderi irevocabile de continut al acestuia, ba prin inabilitatea de a ne debarasa suficient de rapid si de eficient de balastul trecutului, transportat astfel inertial (din cauza diferentei de ritm) catre viitorul invocat mai sus.

Si cand anume oare se intampla toate astea? Taman ACUM!!! In chiar clipa ACEASTA, in MOMENTUL prezent. In this very moment. In eterna zi de azi. Intr-un PREZENT mereu precar, inselator, miscator, mincinos, inconsistent, volatil, fluid, incapabil de fericirea starii pe loc, ce ne târåste (cu viteza luminii…) aiurea prin lume, de colo, colo, fara nicio tinta, ci doar asa, de amorul artei. In aceste conditii vitrege poti fi oare altceva decat un banal spectator? Un foton! Poti fi realmente creator sau macar actor (prin imitarea mimetica a Lui Dumnezeu)? Ei as! Ce, esti copil? Ma rog, poti visa la asa ceva, plonjand curajos in abis, in directie perpendiculara pe directia curgerii momentului prezent, hranindu-te cu (astfel de) visuri si amagiri… de moment. Dar si asta va trece… Spectacolul (va) råmâne (poate). Show must go on? Aceasta e intrebarea? Aceasta-i intrebarea.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 3 Comments »

LCFCD(46) – Arca lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 3, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Arca lui Goe

Lume, lume…

Interesul pentru cultura si culturism ramane mereu treaz. O trasatura a umanismului multi-dimensional, si si multi-cultural, caci este (nu-i asa?) si cultura o dimensiune a spiritului uman, la orice varsta.

Loc pentru explicatii inventive:

… ceea ce se va rata cu brio, in zbor… caci momental nu-mi vine nimica potrivit in minte… desi la un moment dat era cat pe aci sa ne vina o idee. 🙂

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(45) – 1 Iunie

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 1, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Ziua copiilor din fiecare

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: