(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD (62) – Piramidomul invalizelor

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 28, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

-)  (-​

  Lume, lume…

Soro(s) lume… Am fost (un) nemuritor. Nemuritor pentru o zi. Ieri. O zi intreaga de nemurire. Ieri va fi o alta zi, ca oricare alta.  Si maine va fi o zi. Nu si „azi”. Nu. Despre azi nu se stie nimic. Nu inca. (Poate mai pe seara sa ne clarificam, cat de cat). „Azi” este o perioada de tranzitie, de (pe)trecere, in care se poate intampla orice. Absolut orice.  Si numai astfel (vorba lui Fernando), abia maine voi putea fi ceea ce ieri n-as fi putut fi niciodata.  Contextul actual al Arcei lui Goe (si ma refer, in special, la intamplarile fara nume petrecute sub punte, in cala) ma predispune (eee) (vai, impotriva vointei mele semi-suverane) la o alunecare indecenta, obsesiva si opresiva catre modul filozofal (de a fi al fiinitei).  Desi n-as (prea/mai) vrea sa sa cad in capcana unor intrebari cvasi-existentiale (redundante, infinite si inutile), uitandu-ma la piramidomul invalizelor (ura si la Gara Centrala), vechi de aproape un veac (de  nesinguratate si lipsa de intimidate), nu pot sa nu exclam retoric: La ce bun „prietene”? Cu ce sens?  Vorba poetului (extrasa din context, asa la misto), „de e sens intr-asta, oare totul nu e nebunie?„. Tot ceea ce este, este exclusiv pentru a nu fi. In afara „nimic”-ului si a „infinit”-ului (care au „in sine” o existenta extrem de subredå, discutabilå, inexistand practic, fiind fara fiintare), care sunt imuabile, restul, „finitii”, adica, noi si semenii (inclusiv cei de natura vegetala si minerala) am primit (la pachet cu darul existentei) si darul schimbarii inexorabile. Numai ceea se se schimba exista (a exista fiind tot una cu a (te) schimba)… Inevitabil insa (inexorabil) schimbarea duce, iremediabil, ireversibil, la disolutie, la pierderea „identitatii”, si in cele din urma la iesirea definitivå din existenta, la non-existenta, per se, pare-se.  Vorba ‘ceea, nu de moarte ma tem, ci de vesnicia ei. Suntem redati (in no time) nimicului din infinit. Nimic din ce-a fost nu va mai fi, iar ce-a fost va fi ca si cand n-ar fi fost. Odata ca niciodata. Pentru totdeauna. A fi inseamna a nu fi. Ceea ce „se intampla”, se intampla pentru ca nimic nu se intampla (oricat de bizar si paradoxal ar suna un astfel de enunt).  Cata vreme (avem puterea sa) gasim acest enunt contradictoriu, bizar, lipsit de sens (ce-i sensul?), suntem nemuritori. Suntem cu totii abonati la nemurire. Doar ca, din cand in cand, cate unul (din noi) nu mai e in stare sa-si plateasca abonamentul.  Lunar.

P.S. Sper sa nu-i dea cuiva prin cap sa ma intrebe explicit (cu punct si virgula), care-i legatura dintre „Piramidomul Invalizelor” si acest pre-text pe-trecator, redundant si inutil, aruncat accidental pe puntea Arcei lui Goe, la vedere. M-ar descumpani teribil punandu-ma in postura de a nu sti ce sa-i raspund. Nimic mai complicat decat de a explica lucrurile evidente. Evident, nu?

Loc pentru explicatii inventive:

S-a låsat linistea…
s-a lasat de fumat si de bautura…
de femei si de jocuri de (ne)noroc…
S-a apucat de droguri mai tari,
heroine fine si dulciuri rafinate…
restul e tacere…
pe inserate, la concluzia zilei,
speriati de nefirescul tacerii,
mi-au fugit din cala, ca potarnichile,
ultimii sobolani cenusi.
Mi-au ramas noua marmote
(câte albe, câte negre),
Care månâcå hamsii si beau rom
cu prizonierii condamnati la infinit,
în închisoare.

 

 

 

 

 

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

5 răspunsuri to “LCFCD (62) – Piramidomul invalizelor”

  1. On topic cu Piramidomul Invalizelor: Marius ce esti Copil, interpretand rolul „Tony Scaramucci” pentru Simona Halep: Romania nu i-a daruit nimic ei! Nu a ajutat-o cu nimic, ca sa ajunga sa castige un Grand Slam pentru Romania”, a spus Copil intr-un interviu acordat cotidianului Libertatea. „Ea joaca pentru ea si nu vad de ce sa puna atata presiune si sa se spuna ca nu are nicio sansa sa castige un turneu de Garnd Slam… E tanara, are 25-26 de ani, are in fata 4-5 ani in care poate sa mai joace”, a continuat acesta. Tenismenul in varsta de 26 de ani e convins ca Simona Halep ar fi castigat deja un turneu de Grand Slam daca s-ar fi nascut in Statele Unite ale Americii sau Australia.

    No (other) comments (are necessaires)…

    • Dl.Goe said

      No comments, no comments, dar… ar fi de zis ca Copil cam bate campii, cu ale sale Statele Unite ale Americii si Australiei, care nu prea (mai) dau castigatori/oare de mare slam. Poate voia Copil sa spuna ca Simona Halep ar fi castigat deja un turneu de mare slam daca se nastea in Serbia, in Elevetia, in Cehia, in Croatia, in Rusia, in Venezuela, in Germania, in Spania. Ce treaba (mai) au America si Australia in ecuatia momentului? Aaaa, Serena??? Ei as! Aici e Africa la mijloc. Pot fi de accord cu acest Copil (al nimanui, din flori) dar numai cu o mica si nevinovata corectie: Simona Halep ar fi castigat deja macar un turneu de mare slam daca s-ar fi nascut in America, din parinti de origine africana. In rest cam nu. Tot nu. Oare pe ce pozitie s-ar fi aflat Marius Copil in clasamentul ATP, daca nu s-ar fi nascut in Romania (care nici pentru el n-a facut nimic; rusine tovarasi)? Ci aiurea, in Bulgaria, de exemplu. Ar fi stat mai bine decat Grigore Dimitrov?

      si nici pentru asata Nu Gabriela Firea e de vina.

      P.S. Dupa ce ca a avut ghinionul sa se nasca in Romania, colac peste pupaza, Simona mai trebuie sa se confrunte si cu faptul ca nu se stie excat cand s-a nascut, avand o varsta incerta. Apud Marius al lui Copil, cica e tanara, are 25-26 de ani… Ca maine, poimane are 30-40.

  2. Doua stiri noi, foarte vechi, ambele din fosta Mare Britanie:

    Un barbat condamnat pentru violarea si uciderea unei fetite de 3 ani a fost executat in public cu o mitraliera in Yemen

    Guvernul britanic anunta încheierea liberei circulatii pentru europeni

    Draga Mare Britanie nici nu-ti dai seama cat de mica incepi sa fii.

  3. Dl.Goe said

    In logica generalâ (riguroaså, oricat de contestabilå) a lui „a fi inseamna a nu fi”, se pot detecta (logic), unele instantieri particulare care pot fi (unora) de un oarecare interes si mai ales pe înteles. De ex. A iubi inseamna a nu iubi. Cazurile particulare sunt de obicei mai limpezi si mai usor de inteles decat abstractiunile sursa, care pot crea confuzii la orice nivel. Bunaoara la nivelul marelui Willy (am Shakespeare), care insa då vina pe bietul Hamlet (fictivul si nefericitul printz al Poloniei), pentru confuzia creatå de falsa dilema „a fi sau a nu fi?”, aceasta nefiind nicidecum Intrebarea, ci o Pålåvrågealå (monumentalå) prin care personajul (adica autorul) incearca (inutil) sa traga de timp… Intre timp Hamlet moare, Shakespeare moare, actorii mor, spectatorii casca gura si apoi mor si ei… in fine, o imensa tragedie post-shakespeariana. Hamlet ramane insa un personaj comic si optimist. Caci a fi pesimist inseamna a fi optimist. Tragic ramane doar Yorick.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: