(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD (66) – Evidențe obscure

Posted by Arca lui Goe pe August 10, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Rosiorii de vede Videle (un soi de voyeurism)

Vedere din Chisinau

 

Lume, lume… Hello world!

Cetateanul Traian Basescu a declarant (in contra gurii lumii) ca nu poate candida la președinția Moldovei, al carei cetatean este (aproape oficial), intrucat nu indeplineste anumite criterii constitutionale, printre care acela ca nu s-a nascut in Moldova (ci in Dobrogea, daca nu ma însel). In acest fel respectivul cetatean al respectivei republici nu poate aspira liber la postura de reincarnare a lui A.I.Cuza, vazandu-se nevoit sa-l vadă pe basarabenul Igor (şoşon) implinindu-si visul de a fi un nou Dimitrie Cantemir. Dar, conform hartii Moldovei Mari aflata in posesia basarabeanului get-beget Igor (şoşon), d-na Maria Basescu, nascuta in Moldova ar cam avea dreptul la candidatură, ceea ce-l califica automat pe (urmasul imparatului) Traian la postura de aspirant la pozitia de întâiul Domn al Moldovei, din mileniul trei.

Loc pentru explicatii inventive:

Desi nu se vede cu ochiul liber, este evident ca Soarele are pete, iar democratiile sunt imperfecte. Poate insă ca ochiul liber nu e destul de liber incat sa observe imediat niste lucruri cat se poate de evidente, niste imperfectiuni suparatoare. Pâcla sa fie de vină? De unde si obscuritatea, obscurantismul… înapoierea.

E drept ca in raport cu vetusta monarhie, în republică, criteriile de acceptare a candidaturii la functia de lider suprem s-au mai relaxat, dandu-se astfel alegatorilor mai multa libertate de alegere, care se reflecta automat in calitatea liderilor nationali ce sunt astfel, pe cale de consecinta, din ce in ce mai reprezentativi pentru alegatorii lor (vezi Liviu Dragnea, Igor şoşon, etc, etc, etc)… Totusi, persista niste constrangeri extreme de dubioase si pernicioase, pe care in mod (oarecum) bizar, toata lumea le considera firesti, naturale, acceptabile, desi sunt (in mod evident/obscur)  taman invers, viceversa. In genere, candidatilor la președinția unei republici li se impun constitutional restrictii de vârsta, loc de nastere, loc de resedinta, cetatenie, etc… toate absolut absurde, daca stai sa te gândesti. Stai?

Stai sa vezi… o trecere in revista (va urma).

10 răspunsuri to “LCFCD (66) – Evidențe obscure”

  1. In republici, acceptarea candidaturii la functia de presedinte nu este restrictionată pe criterii de rasa, sex, religie, orientare sexuală, etnie, IQ, nivel de educatie, stare de sanatate (inclusiv mintala)…

  2. Dl.Goe said

    Una dintre restrictiile legate de candidatura pentru postul de presedinte de republica (dar nu numai) este cea referitoare la vârstă. Conform Constitutiei (Constitutiilor) aspirantii nu trebuie sa fie mai tineri de… 35 de ani. De batrani pot fi oricat de batrani. Orice pensionar care altminteri nu-si mai poate indeplini cum se cuvine atributiile de serviciu (cat si alte atributii), ca sa nu se plictiseasca prea tare la pensie, poate candida la presedintie. Desi s-a inradacinat (inclusiv in mentalul colectiv) ideea ca acest gen de restrictie ar avea o noima a sa, in realitate n-are. Nicio noima valida. Este o constrângere paguboasa, o limitare a democratiei, si a libertatii de exprimare, cu efecte nefaste in procesul electoral si in binele social in genere. In mod firesc, logic, natural si benefic ar fi ca oricine dintre cei care au dreptul de a vota/alege sa aiba dreptul de a candida. Indreptatirea unui cetatean cu drept de vot de a accede la oricare dintre functiile pentru care are dreptul de a vota trebuie sa fie validata exclusiv pe cale democratica de catre ceilalti cetateni cu drept e vot. Candidatura nu presupune automat investitura ci dreptul de a-ti prezenta oferta electorala (la pachet cu propria-ti persoana), urmand ca ceilalti (infernul, colegii tai electorii) sa decida liber, prin vot daca esti potrivit/reprezentativ sau nu pentru a ocupa pozitia respectiva. Ori e democratie ori nu e! Prin urmare Constitutia (Constitutiile) ar trebui amendata/e. Varsta la care se poate candida sa fie aceeasi cu varsta la care se poate vota, sau viceversa. Adica ori sa fie admisi in cursa prezidentiala si tinerii de peste 18 ani, ori sa aiba drept de vot la prezidentiale numai cetatenii de peste 35 de ani. Alte combinatii sunt invalide. Este (ar trebui sa fie) de natura evidentei. Cei care au (oarecare) dubii ar trebui sa incerce sa-si imagineze aportul de dinamism si candoarea pe care l-ar aduce candidatii foarte tineri. Nu doar campaniile in sine s-ar schimba, dar pana si selectia candidatilor mai maturi (de peste 35) s-ar modifica si dinamiza. Ca sa discearna in cunostinta de cauza si sa-i voteze pe cei mai „reprezentativi”, poporul alegator trebuie sa vada la lucru intreaga plaja a reprezentantilor sai nu doar pe unii care au ajuns (cum, ne cum) la o varsta. Paradoxal este ca daca ai sta sa te intrebi, ai putea constata ca taman cei care se declara fani ai Majestatii sale Regele Mihai I de Romania (suveran la o varsta extrem de frageda) s-ar opune unei asemenea modificari constitutionale.

    P.S. Problema nu este doar la noi ci si aiurea, pretutindeni. De ex. la Donald acasa, tinerii de 18 ani au voie sa meraga la razboi (si sa omoare oameni), tinerii de 16 ani au voie sa conduca masini pe strazi (si sa ompare oameni), dar ca sa bea o bere trebuie sa aiba musai macar 21. La fel sa faca sex cu unul/una de 22 de ani (de ex). De candidat la prezidentiale nici vorba. Mai stii? Inebuneste poporul si-l alege presedinte pe Justin Bieber. Acuma de… Daca l-a ales pe Donald Trump orice este posibil. Oare? Nu chiar, caci din fericire pentru americani, dl. Justin Bieber este nascut in Canada. Si cu asta intram intr-o alta restrictie tâmpå, mostenita in virtutea ineptiei de la stramosi. (va urma)

  3. Dl.Goe said

    Remarc frenezie fistichie in post gestant, dar momental n-am vreme de re-plici. Poate mai incolo sa-mi fac ceva vreme. Iar vremea-ncearca in zadar din goluri a se naste. Nu e nimic…

  4. Dl.Goe said

    Pisicherul d. Plesu reuseste iarasi sa starneasca o sama polemici ample si vârteje din mai nimica, toate lipsite de sens si efecte (altele decat cele legate de sporirea popularitatii sale pe dimensiunea facila a acesteia).

    Andrei Plesu – Despacito

    Florin Grozea – Scrisoare deschisa lui Andrei Plesu: De ce ne manipulati cu Despacito?

    Mugur Varzariu – Plesu, un pretins intelectual

    Ancelin Roseti – Un pozar sare la beregata lui Andrei Plesu

    Mircea Morariu – Dl. Mugur Varzariu – Un exemplu de obscenitate publica

    Polemica „Despacito“. Berti Barbera îi taxeaza pe criticii lui Andrei Plesu: Semidocti ipocriti care au câstigat numai din indolenta publicului mult si prost

    Absolut toate aceste incordari sunt fundamental gresite si converg catre aceeasi veche confuzie (despre dreptul la libera exprimare) pe care o si denota. Nu m-ar mira sa-l vad pe dl. Plesu renuntand (scarbit) la postura de blogger pe platforma „Adevarului”, caz in care voi fi tentat sa scriu un articol in Dilema Veche pe care as putea sa-l intitulez anticipand „In apararea d-lui Plesu, neapărat”).

    • Se pare ca dl.Plesu (in cazul de fata prin reprezentantii såi, recte d-ni Roseti & Morariu) nu este singura personalitate nemultumita de nemarginirea libertatii de exprimare, ca urmare a efectelor colaterale rezultate de aici (recte ofensele injurioase care-i afecteaza indirect, direct la ce tin d-lor mai abitir: onoarea)… Iata ca si d-ni Dan Petrescu si Gicå Hagi, doua personalitati cel putin tot atat de ample, in notorietatea lor, precum dl. Plesu (tot elite, nu?), se arata revoltati (scârbiti si îngretzosati) de atacurile imunde ale unor vorbitori de conditie (net) inferioara:

      Replica dura a lui Dan Petrescu: Mi-s sila si greata de oamenii care ne ataca

      Reactie nervoasa a lui Hagi: Sunt aproape de limita! Cei care ma jignesc sa se opreasca!

      S-ar zice asadar ca intotdeauna in pomii incarcati de roade se vor gasi unii (destui) care sa arunce cu pietre…

      • Dl.Goe said

        O clarificare?

        De la in clarificator profesionist (Radu Paraschivescu):

        Conferința de presă – Marţi, 8 august 2017

        Digi Sport 1 a difuzat un interviu la cald cu Gheorghe Hagi şi părţi semnificative din conferinţa lui de presă de după meciul Viitorul-FC Voluntari 0-0. Cu acest prilej, Hagi a mai arătat o dată că zâmbetul strălucitor şi ranchiuna pot să coabiteze. Că gloria poate fi ţâfnoasă. Şi că există pe lume oameni instalaţi în condiţia exceptatului, care cred că pot să spună şi să facă orice fără să-i tragă nimeni nici măcar de mânecă, darămite la răspundere. Şi fără să li se murmure că bat câmpii. Antrenor, patron şi factotum la Viitorul, Hagi a avut marţi un discurs în care s-au adunat teoria conspiraţiei, diatriba, mania persecuţiei, reproşul fără destinatar („se vrea să se strice”), acuzaţia de corupţie („sunt oameni plătiţi să facă asta”) şi în general cam toate ingredientele de care are nevoie o conferinţă de presă ca să se transforme în delir.

        Gheorghe Hagi nu e primul sportiv român care compromite cu gura lucrurile bune pe care le-a izbutit cu alte părţi ale corpului. Hagi face parte dintr-un grup mai larg de celebrităţi care pretind, în numele a ceea ce ar fi făcut, vezi Doamne, pentru România abonament la răsfăţ şi recunoştinţă, iar uneori la privilegii şi concesii. El şi nu altul a lansat, cu vreo două decenii în urmă, îndemnul „să ne faceţi statuie, bă”, semn că nu era satisfăcut de gratitudinea naţiei. În ceea ce priveşte răsfăţul însă, nici măcar Hagi nu se poate plânge. Pe lângă adoraţia publicului, presa l-a alintat şi l-a ridicat în slăvi cum n-a făcut-o niciodată cu Ivan Patzaichin, Cristian Gaţu, Cristina Neagu sau Nadia Comăneci. Dacă Angel di María a devenit „di Magía”, Gheorghe Hagi a fost „hagicianul”, odată trecut prin obligatoriul „Maradona din Carpaţi”.

        Sensibilă la istoria recentă a fotbalului şi la prestigiul lui Hagi (un prestigiu absolut meritat), presa nu l-a tratat doar cu afecţiune, ci şi cu menajamente. Acidă faţă de lufturile altora, ea s-a arătat indulgentă cu Hagi. Ceea ce trecea drept aberaţie, gafă sau rătăcire la Claudiu Răducanu devenea „un punct de vedere foarte interesant” dacă îi dădea glas hagicianul. Ziarişti cunoscuţi pentru tăişul cuvintelor le înveleau în catifea dacă interlocutor sau subiect al articolului era Hagi. Şi poate că n-ar strica, ajunşi aici, o clipă de francheţe. Dubla măsură şi dublul cântar spun de fapt două lucruri. Primul: ridicat, chiar şi fără voia sculptorilor, la stadiul de statuie, Hagi s-a plasat, cu un larg asentiment popular, mai presus de critici. Şi se ştie, nu poţi aduce atingere unui monument al neamului, fiindcă eşti expediat urgent în tagma trădătorilor tocmiţi pe bani străini sau a frustraţilor care, nedând cu piciorul în minge, nu pot revendica dreptul la spirit critic. Al doilea: gata oricând de un artificiu ipocrit, presa desfăşoară un lanţ întreg de precauţii în jurul lui Hagi pentru simplul motiv că are nevoie de el şi pentru alte emisiuni, ca aducător de rating. Dincolo de valoarea lui profesională, Hagi are o valoare de brand pe care ziariştii nu pot s-o ignore.

        Interesant este că, la nici 24 de ore după săgeţile trimise în pieptul rivalului din campionat şi al finului de căsătorie, Hagi a schimbat macazul. Decepţia provocată de mersul la TAS şi de macularea sărbătorii de la Ovidiu s-a şters ca prin farmec. În locul ei a apărut ditamai instinctul de business, care l-a silit pe Hagi să-i vândă urgent doi jucători tocmai lui, duşmanului, neomului (un neom de omenie, după cum susţin cârcotaşii care n-au uitat de sistemul tactic 2-5), arghirofilului, nesmeritului, instabilului, discreţionarului, guralivului. E de presupus totuşi că în schimbul lui Dragoş Nedelcu şi Romario Benzar Hagi a primit bani, nu fursecuri cu stafide sau macrameuri. Exact banii aceia despre care tot Hagi vorbea cu dispreţ deunăzi, spunând că nu despre ei este vorba în fotbal. Ca să preiau formula unor colegi, „interesant punct de vedere”.

        Şi încă un lucru. Nici Hagi, nici Gică Popescu, Ilie Năstase, Simona Halep, Ion Ţiriac sau alţii de aceeaşi anvergură nu trebuie priviţi ca nişte martiri cu tonus muscular. Şi nici elogiaţi fiindcă s-au sacrificat pentru România. Să nu fim idioţi. S-au sacrificat soldaţii morţi în războaie, nu sportivii. Au murit oameni de ispravă în puşcăriile comuniste, iar lumea nici măcar nu le mai dăruieşte un gând şi nu le mai aprinde o lumânare. În schimb, un om care şi-a convertit o plăcere de copilărie în profesie e suit pe soclu şi transformat nu doar în idol (asta ar fi normal), ci în icoană şi mai ales în zeu intangibil. Hagi şi ceilalţi au muncit, uneori din greu, pentru ei şi pentru familiile lor. Atât. Faptul că prestigiul lor l-a răsfrânt şi asupra României este o consecinţă colaterală. Niciunul dintre marii sportivi nu s-a apucat la câţiva anişori de fotbal, gimnastică sau tenis pentru propăşirea naţiei. E momentul să nu mai funcţionăm în virtutea inepţiei. Şi să ne amintim că un neurochirurg ca Sergiu Stoica nu vine la televizor ca să ceară statui sau hoteluri în regim preferenţial în numele a ceea ce a făcut pentru România. E adevărat, omul nu a dat cu piciorul în minge, ci a salvat vieţi.

        O fi valabil (in ce masura?) si pentru d-ni Petrescu si respectiv Plesu?

      • Mode, mode, mode…

        Moda de a-l ataca (in gol) pe Andrei Plesu:
        Andrei Pleşu, dubla personalitate şi/sau bătrîneţea (Wow, e prea tare)

        VERSUS

        moda de a-l apara (in van) pe Andrei Plesu
        Moda de a-l ataca pe dl. Andrei Pleşu

        In realitate, in majoritatea articolelor care se ocupa de atacarea (miseleasca) si respectiv apararea (siciliana) a d-lui Plesu, nici macar nu-i vorba despre dl.Plesu, devenit sarmanul un simplu pretext, nu de vorba, ci de vorbe, caci, din pacate, in respectivele articole nu-i vorba despre nimic (anume). Iaca niste increcari pe lânga. Fiecare pe langa vorbele celuilalt. Ce crede dl.Plesu despre toate astea? Greu de imaginat. Pacat ca nu vom sti-o poate niciodata.

  5. Confruntandu-ne cu sentimente contradictorii (de slaba intensitate, dar orisicat) facem, fara sa urmarim un scop anume, urmatoarea consemnare:Turisti impuscati in Corsica pentru ca faceau nudism.

    Pe masura ce timpul trece (crescand in urma noastra, intunecandu-ne, in dauna infinitului luminos din directia in fata), vom fi pusi in fata unor provocari inevitabile. Constatand atunci (noi sau altii) ca trecut-au anii ca nouri lungi pe sesuri, ne vom intreba apoi mirati cum si de ce vom fi facut anumite consemnari (aparent intamplatoare) in jurnalul de bord al acestei Arce. Care vor fi fost criteriile de selectie ale acestora, din muntele de amanunte petrecute in ceea ce azi este istorie moderna si contemporana? Pentru a nu diminua catusi de putin suspansul anticipat, conex acelor vremuri post-contemporane, vom evita sa mentionam explicit vreo lamurire despre „generatorul de aleator” utilizat acum (in this very moment) in culegerea si consemnarea datelor, azi actuale, carora le premeditam (astfel, candva) o relevanta istorica. Facultativa, desigur. Totusi, sa te apuci sa impusti oameni pentru etalarea unei anatomii indeobste cunoscutå (total neineditå) este deja prea mult. De ce sa-i impusti in loc sa-i amendezi? Oare cum se va proceda in viitor in astfel de cazuri? Ce influente (colaterale) va avea in aceasta privinta incalzirea globala si retragerea donaldiana din Tratatul de la Paris? Cine stie!

    • Un cittat incitant:

      In timpul zilei respiratia tinde sa fie dominanta fie pe nara stanga, fie pe nara dreapta, aceasta dominanta schimbandu-se la fiecare 20 de minute. Yoghinii cred ca respiratia pe nara dreapta este conectata cu energia solara si atunci cand respiratia pe nara dreapta este mai deschisa si fluida suntem condusi de sistemul nervos simpatic, fiind astfel mai activi.

      In momentul in care domina respiratia pe nara stanga suntem relaxati si linistiti, aceasta respiratie fiind asociata cu energia lunara. Pentru a afla care nara este dominanta la un anumit moment, poti sa iti umezesti un deget si sa il pui alternativ sub ambele nari in timpul expirului.SURSA

      Citatul incitant de mai sus nu este valabil pentru cei cu deviatie de sept.

  6. Coreea de Nord anunta ca peste 3 milioane de voluntari vor in armata ca sa lupte cu americanii. Wow… Trei milioane de curajosi se inghesuie sa manance la popota. La placinte inainte. De unde va lua guvernul nord-coreean americanii necesari pentru a furniza macar cate unul de caciula celor peste 3 milioane de voluntari? Nu-se-stie.

    Stirea insa contine si livreaza, in mod insidious, o informatie strict secreta. Cica:

    Autoritatile din Coreea de Nord au anuntat sambata ca aproape 3,5 milioane de muncitori, membri de partid si soldati s-au oferit sa se alature armatei nord-coreene pentru a se opune sanctiunilor ONU si a lupta contra SUA, in actualul context geopolitic tensionat intre Washington si Phenian.„. Asadar in Coreea de Nord pana si soldatii vor sa se alature armatei. Inseamna ca la ora actuala armata respectiva este formata exclusiv din ofiteri. Elita elitelor. Care nu sunt nici muncitori si nici membrii de partid. In conditiile corectitudinii politice de partid (comunist) probabil ca soldatii vor fi ultimii care vor fi admisi in armata. La popota ofiterilor.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: