LCFCD (75) – Con-tainer

Lumea cum fu ?! Cam da!

Poetium Tudoranicus – post-contempranul iluziilor

 

​

pre-Text: Lume, lume… Hello world! Unii dintre „noi”, Coane Dorine, aleşi, atent, la întâmplare, pe sprânceană, au reuşit, individual, sub atenta observare a unui meta-moderator, cvasi-îngaduitor şi infinit apatic, să-i întreacă pe alţii, (dintre „noi”), depăşindu-i val-vârtej, pe nesimţite, pe aceştia, ajungând (când?) dincolo de post-modernism, dincolo de post-contemporanism, de bine, de rau, la startul competiţiei „să străbatem veşnicia pe jos”. Aşa se face că ai început, coane Dorine, să scrii poezii bune, acuma, la post-bătrâneţe… ca tânăr aspirant (adică rece-nt) la câştigarea respectivei competiţii…

Text: Loc pentru explicatii inventive:   Foarte bune poezii (nu zic nu) dar, ce ştiu eu? Ce ştie Onteluş? (cu cap de pluş)… Si, pe cât de bune-s poezile, pe atât de puţini cititori care să se potrivească cu ele există pe lumea asta. Singurul prezent aici eşti chiar d-ta Coane Dorine, ceea ce este extrem de puţin, pentru obţinerea unui wild card la străbaterea veşniciei pe jos. Ceilalţi spectaori unde sunt? Aceia care să te înţeleagă (poeticeşte) măcar în măsura în care te înţelegi singur, capabili să te redea pe tine ţie însuţi, în notime. Dar, dacă scrii o carte, nu e rau. (Uneori cărţile ştiu singure să-şi caute, prin tot Universul, cititorii (potriviţi) mai bine decât autorii… de poezie. Decât cei post-contemporanişti în tot cazul). dar să nu fie nici cu şi nici despre Borges, Aureliano, Buendia, Marquez, Macondo, şi în genere să nu aibă aer sud-american…, ci să fie nordică, coane Dorine, precum Aurora Borealis, Aşa să-ţi ajute Dumnezeu. (Un spectator nenaturalizat). (La nord de Yukonul Dorin – Editia priceps, Y-not)

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Oda de mai sus (compusa in milimetru medieval) fu închinatå poetului Dorin Tudoran, cu prilejul publicarii in vid (pe Certocratia) a unor superbe poeme ale domniei sale. Pentru a insera si însira nevinovata proza de mai sus  printre comentariile de la fata locului (unde con-sistenta „momentului continuu” o då proprietarul de facto al acelui spatiu, recte  enigmaticul DG Ontelus) a trebuit sa apelez la un pseudo-pseudo-pseudo-nim(bus), caci altminteri sunt banat (fara motiv) in toate posturile, imposturile si instantierile anterioare (Dl. Goe y compris)… Adrisantul (fiind si moderator, sau mai degraba moderator decat altceva, pe blogul (con-cesionat) numitului DG Ontelus), recte conul Dorin, a citit oda, o data, exclamand scurt: „Tare de tot!” Apoi fara nicio (alta) vorba m-a banat inca o data, asa ca sa fie (…) fortandu-ma sa devin iarasi si iarasi un „alt_cineva”. Acelasi.  Presupun ca moderatorul a avut intreaga indreptarire sa procedeze astfel intrucat Oda (compusa de noi in milimetru medieval, intr-un scurt moment de inspiratie prozaica) a constituit o discontinuitate dizarmonica (minora, dar orsicat) pe unda puratatoare a glorioasei epopei de sorginte DG_Ontelusiana, pe care altminteri firavele tentative dezideriene ori gogiene ale altor scamatori din zona nu reusesc defel s-o perturbe. Despre d-na Juliana Geran Pilon, o inlocuitoare de succes a mai cunoscutului Antonesei Panza, nu mai zic nimica (caci este superba ca de obicei).