(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 14 octombrie 2017

LCFCD (85) – Se stie Totul

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 14, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

… Despre mine…

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Despre mine se stie totul: „cine sunt, ce vârstă am si de ce m-am oprit în fata acestei Arce, ca si când as cunoaste-o”. Fiind navigator (vai, cutreierător, al hipo-timpului si hyper-sapatiului… virtual…), mă cunoaste dl. Google. Dl. Google and Co. dar si prietenii săi (dusmanosi, dar nu conteaza), Facebook, Bing, si toti agentii de legatură. Despre mine se stie aproape totul, adică totul, prezentul, trecutul si viitorul (, iar/căci ceea ce nu se stie este nesemnificativ si nu contează). Ei stiu fooooarte bine pe unde umblu si care-mi sunt interesele, unde ma duc, de unde vin, unde nu ma duc, de unde nu vin. Ei stiu ce fac (cu ce ma ocup) si cand nu sunt aici. O stiintă statistică, asimptotică spre absolut. Ei sunt atat de inteligenti incat stiu (pe dinafara) si ce-mi trebuie si de ce sunt in stare. Ce nu-mi trebuie si de ce nu sunt in stare. Nu-i pot surprinde in niciun fel. N-am cum. Imi cunosc cu inalta acuratete pre-dispozitiile, dispozitiile si meta-dispozitiile. Ei stiu exact ce boli ma pasc, si ce ne/necesitati stricte am. Ei mi-au construit (dupa un design propriu) un profil (in care m-au inchis si) din care nu am cum să evadez. In interiorul acelui profil am libertate deplină, mă pot plimba pe oriunde si pot face ce vreau. E suficient sa-i invoc pe ei, duhurile din sticla (sesam alias google, bing, yahoo, youtube…) si ei mă duc, pe loc, unde vreau. Si ei stiu mult mai bine decat mine unde vreau sa ma duc. In genere el imi cunoasc dorintele si capabilitatile mult mai bine decat mi le cunosc eu insumi. Ei stiu cu o precizie vecina cu certitudinea ce sanse am sa ies din rând (niciuna), sa comit vreo faptă notabilă, vreun succes neasteptat, vreo nebunie, vreo sinucidere, vreun asasinat in mase, vreo revolta oarecare, vreo nesupunere creatoare, iar dacă prin absurd as reusi sa-i surprind cumva, cu ceva la care ei nu se asteapta, tot n-ar fi mare lucru caci nici măcar asta nu este in afara ariei lor de cunoastere (si determinare)…  N-ar avea decat sa-mi actualizeze profilul (o simpla procedură de rutină) si să regleze focalizarea lentilei prin care mă observă, pentu a lua in vizor si celelalte amanaunte despre mine, pe care oricum le stiau, dar care nu contau (la moment), dovedind ca de fapt stiau…

Text: Loc pentru explicatii inventive:

Fiind într-atât de cunoscut (hyper-cunoscut) nu mai am cum sa fiu anonim, adica liber. Liber sa fac ce vreau si sa vreau ce vreau. In starea în care ma aflu pot sa vreau numai ce vreau in acord strict cu mine însumi (adica cu identitatea mea neanonima care coincide cvasi-perfect cu profilul pe care ei mi l-au creat si pe care ei mi-l intretin. Intr-un fel eu sunt ei, doar ei, ma rezum (abstract) la a fi ei, o particica din ei. Ei ma stiu stiindu-se, si-mi induc comportamentul pe care mi-l cunosc (ca pe apa). Ei sunt observatorii care-mi creaza realitatea. E cuantic. Eu nu caut si nu ajung niciodata undeva fara ca ei sa stie in avans ce caut si unde ajung. Intocmai si la timp. Ei stiu dinainte si ce voi cauta si unde voi ajunge (in realitatea pe care cu grija o anticipeaza si o premediteaza, planuind-o si construind-o meticulous). Presupunand (prin absurd) ca m-ar interesa ceva nou, strain de cel ce sunt-am-fost-voi-fi pe linia profilului meu cunoscut (creat si intretinut de ei, dl.Google and co. plus prietenii si asociatii), cå de ex. as cauta un cuvânt cheie nou, oarecare (de ex. „trixemie), si invocand duhurile din lampa (search engine) sa ma teleporteze la localitate, crede oare cineva ca as avea vreo sansa sa evadez nitel in alta dimensiune? Si sa ma intalnesc in absolut la locul cu semnificatia „trixemie„, cu orice alt navigator anonim, oarecare, caruia i se va fi nazarit din senin sa caute acelasi cuvant cheie? Oooo, nu nici vorbă. Cand caut ceva, nu pot cauta ceva. Ei nu-mi inagaduie. Ei nu caută asa ceva. Ei accepta ca solicitari de căutare/teleportare doar cereri agregate, compuse inseparabil din solicitantul cererii si continutul cererii.  Continutul (accidental) al cererii n-are aproape nicio pondere in solicitatre, este in simplu pretext al unei manifestari a mea (ca parte a lor) si a lor ca „executanti” ai unei cereri interne. Rezultatul solicitarii „mele” va depinde decisiv de „mine”, de ceea ce sunt eu in accord cu profilul prin care ma identific (care imi dă identitate). Acelasi cuvant cheie căutat de mine nu teleportează nici pe departe in acelasi loc ca atunci când este căutat de alt-cineva. Oricat de bizar sau improbabil ar parea asta, totusi este cert că cu cat profilul (identitatea) acelui alt căutator este mai diferit de al meu, cu atat locurile in care vom ajunge prin cautare vor fi mai diferite, de culori si esente diferite, la adrese virtuale  indepartate unele de altele ca semnificatie, populate cu alte reclame, si cu vederi si iesiri catre cu totul si cu totul alte lumi, traiectorii, scopuri. Pe aceste trasee de navigare nu ma pot intalni decat cu entitati asemenea mie, cu profile asemanatoare (chit ca in absolutul lor, care nu conteaza, pot fi foarte diferite). Ei ma protejeaza de contacte cu cei straini (entitati sau ipostaze). Cunoscandu-ma atat de bine, mai bine dacat ma cunosc eu insumi care (vai) pot avea impresia ca nu stiu ce vreau sau ca vreau ceea ce nu vreau, ei imi poarta de grija, scutindu-ma de nou, de neasteptat, de surprize, refuzandu-mi-le  discret in secret. Ca sa-mi pot asuma riscul noului (ah, gustul necunoscutului) ar trebui sa-mi pot recastiga anonimatul, si eventual sa pot lucra cu zei noi, necunoscuti, care nu ma stiu. Ceea ce insa este, vai, imposibil. Despre mine se stie aproape totul. Adica totul. „As vrea să mă întreb cine sunt, ce vârstă am si de ce m-am oprit în fata acestei Arce, ca si când as cunoaste-o”.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 19 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: