LCFCD (86) – Fotografie din paleolitic
Posted by Arca lui Goe pe octombrie 17, 2017
Lumea cum fu ?! Cam da!
… Tanzania…
| pre-Text: Lume, lume… Hello world!
Foto-grafia aceasta paleolitică să denote oare (din partea autorului) o (tentativa de) opera de arta (un gest artistic, o emotie) sau mai degraba o simpla intentie documentara? Si de-i una si de-i alta, la fel de enigmatic ramane si mesajul încriptat în foto-grafie. La ce se referă oare continutul tematic al acestei re-prezentari grafice vechi de mii si mii de ani? O fi un dans? O incantatie? O fi un ritual initiatic? O fi vreun viol? Un viol in grup sau unul asistat? O orgie? Inceputul unui act de canibalism? O nunta? Un sacrificiu? Un sacrilegiu? Doamne de câte sunt în stare oamenii. In realitate si în imaginatie de-o potrivă. Nimic nou din paleolitic încoace. Acelasi eon indivizibil. Si încă: Artistul o fi pictat din imaginatie sau din memorie? O fi fost martor ocular al unei asemenea întamplării imortalizate în pictura rupestră? Sau i-a fost povestită. Ori a visat-o (cu ochii deschisi)? Simple fantasme sau cruda realitate paleolitică? Este oare autorul unul dintre personajele care apar înfatisate în imagine? Si dacă da, care dintre ele? Care ar putea fi? Tu ce crezi? Dar o fi avut artistul succes la public cu capodopera sa la vremea vernisajului? O fi uimit pe cineva? O mai fi primit comenzi? O fi avut un impact important asupra contemporanilor si asupra comportamentului lor? I-o fi descatusat? In ce sens? I-o fi stârnit? La rele sau la bune? A fost venerat, sau dimpotrivă, detestat si dispretuit, ori poate urât? Poate o fi fost linsat la îndemnul vreunui critic de arta al vremii. Sau o fi fost complet ignorant de semenii săi bicisnici, nededati la emotii artistice, inclusiv de catre elite… Cine să mai stie? |
 |
Text: Loc pentru explicatii inventive:
Un citat. Zice unul: „Sînt filolog. Filologii se ocupă de limbi, de cuvinte – din diverse părți ale lumii și momente ale istoriei, din înregistrări orale sau sculptate în piatră sau bronz, din Mersul trenurilor sau din Poezia de dragoste a lumii. Filozofii se ocupă de existență, de cunoaștere și adevăr, de om și societate și, mai recent cu tot mai multă aplecare, de ce e în mintea oamenilor cînd rostesc cuvinte.” Poah!!! Unul acesta se inseala tare teribil, zau asa. Filozofii nu. In niciun caz nu se ocupa filozofii cu ceea ce sustine d-lui, filologul, ca s-ar ocupa. Existenta? Cunoastere? Adevar? Om? Societate? Mintea oamenilor? Iata cat de naiv poate fi un filolog despre care se presupune ca ar trebui sa cunoasca sensul cuvintelor. Sau macar a celor importante. Dar ma rog, de filozofat se poate filozofa despre orice, si poate de aici confuzia…
|
Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)
(b)Arca lui goE 
Arca lui Goe said
Cu precizie astronomicå, a venit si se manifesta inexorabil, toamna… in oras, pe strada, in gradina mea, in rondul cu flori, in cuibul de rosii, pe frunza de leustean, in molecula de clorofila, in fiecare atom si chiar mai in adanc, mult mai in adanc, pana in quark-uri si dincolo de ele, cu o exactitate devastator de infioratoare. Aceeasi toamna imensa, veche de sute de milioane de ani, este, iata, in stare de o precizie atat de coplesitoare. Nu ai unde sa te ascunzi. Esti tinta si nu poti scapa. N-ai cum. In acelasi timp, simultan, gravitatia este gravida, ceea ce este grav, foarte grav. Poate sa re/nasca oricand, din clipa-n clipa. Azi. Maine.
P.S. Toamna (asta) imi då prilejul sa mai amân un pic comentarea teribilei foto-grafii din paleolitic. Ceea ce nu e rau. Este un ragaz in care, observatorii, privind-o, vor avea vreme sa se cutremure, iar gândul rasarit, privind-o, sa creasca si sa se dezvolte… de la sine
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
P.P.S. Am glumit, desigur… 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
Nu stiu de ce nu s-a gandit nimeni (pana acum) ca in spatele pseudonimului Iv cel Naiv se afla nimeni altul decat …Dl Goe . 🙂
Iata , dovada :
viața de dincolo de toamnă
leneși
pensați
anxioși
vedem cum ruginește
materialul din care e făcută lumea
în fiecare toamnă
impasibili
goi
reci
privim cum ploaia
nu poate stinge focul care mistuie copacii
în fiecare toamnă
nesiguri
translucizi
obosiți
ne continuăm drumul
călcând pe cadavre galbene
în fiecare toamnă
tăcuți
bronzați
nehotărâți
ne obișnuim cu ideea de moarte
în fiecare toamnă
optimiști
surâzători
norocoși
ne facem planuri de viitor
pentru viața de dincolo
de toamnă.
Iv cel Naiv .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Am constatat si noi cateodata (intotdeauna post-factum) ca d-lui Goe i se intampla (destul de des) sa fie un Iv cam Naiv. Cå si Iv cel Naiv o mai fi cateodata un soi de dl.Goe, este o cu totul si cu totul alta intamplare, dintr-o alta po-veste. Dovada de-mascatoare, pe care o prezentati d-voastra, este o simpla intamplare artistica, o co-incidenta ce probeaza mai degraba universalitatea toamnei, care ne ia la tinta pe fiecare in parte si pe toti laolaltă. Doamna Toamnå cu anestezii de cabernet.
ApreciazăApreciază
stely said
🙂 Privnd „foto-grafia” , cu mare atentie si interes , m-am tot gandit si eu la mesajul pe care artistul preistoric (hominidul) a vrut sa ni-l transmita , noua ,celor din viitorul indepartat. Cred ca nu este o incercare de viol si nici dans ritualic sau „inceputul unui act de canibalism ” etc . Mie mi se pare ca „artistul” se juca, ca facea „boroboate „pe peretele „locuintei” sale, asa cum au facut la timpul lor copiii si nepotii nostri. 🙂 Am/ avem la pastrare cateva asemenea „exemplare.” Bunoara , fata din mijloc este Clara (o prietena din cartier)” barbatul” cu urechi, ca niste antene , este „lupul cel rau „. Ceilalti sunt salvatorii … 🙂
Asadar , banuiesc ca hominidul de atunci avea mintea unui copil de acum. Insa , el , la momentul acela, s-ar putea sa fi fost un artist consacrat ( chiar geniu). Pot merge si mai departe – sa ma gandesc cum vor fi perceputi de catre omul din viitor , de peste 50-60. 000 de ani, artistii plastici de acum ..Asta, in caz ca nu va veni vreo Apocalipsa care sa spulbere tot de pe supra fata pamantului. Vor fi ei apreciati la justa lor valoare sau nu vor prezenta nici un interes? S-ar putea sa-i intereseze doar inceputul devenirii lor , sa-si puna si ei vesnica intrebare: „cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam ” ?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Va multumesc pentru contributie / rezolutie / inter-pretare. Denota umanism. feminism, bovarism si optimism. Cate putin din fiecare. N-as putea supne daca ati ajuns la o astfel de concluzie (cum ca lupul cel viril e lupul cel rau, iar scena ar fi de fapt despre salvarea inocentei victime de catre martori cu constinta civica) pe cale analitica sau daca este mai degraba o dorinta de-a d-voastra, exprimata cu speranta ca nu exista suficiente date in foto-grafie care sa o conteste categoric sau s-o elimine din lista variantelor posibile. Inclin sa cred ca este vorba mai degraba despre „dorintå” decat despre „analitism”. Mergand mai departe cu ipotezele nu pot sa nu ma intreb (retoric) despre cât de sincera o fi dorinta pe care se bazeaza interpretarea d-voastra? Care o fi baza unei asemenea dorinte? Corectitudinea politica? O fi dorinta celui (devenit intre timp) intangibil de a proteja viictimele naive si vulnerabile? Cine stie!
Cu toate ca intamplarea infatisata sau imaginata in aceasta capodopera anonima este veche de mii si mii de ani, fiind (si) ancestrala, totusi se pare ca nu si-a pierdut nimic din actualitate. In mod oarecum paradoxal, scandalul Weinstein de la Hollywood pare sa fie sursa de inspiratie a artistului rupestru. Nu?
ApreciazăApreciază
stely said
@Arca lui Goe ,
Sigur ca am glumit cand am introdus varianta cu lupul cel rau si salvatorii. Marturisesc insa ca , desi la prima vedere m-am gandit si eu ca pictura ar reprezenta o tentativa de viol in grup, am abandonat ideea. M-am gandit ca la vremea aceea nu se punea problema unei impotriviri din partea sexului slab. Si ea si el actionau din instinct. Scena aceea ar putea fi o scena de grup. Mai multi masculi cu oarece respect fata de ei insisi isi asteptau cumintei randul. :)) Ceva constiinta de sine aveau, dovada fiind sumara „imbracaminte” ce acoperea partile intime. E, lasand glumele la o parte , putem spune ca omul de cand „fu lumea” s-a nascut artist ,in primul rand pictor. Picturile rupestre sunt primele manifestari artistice ale omului.
http://www.africavacationjourneys.com/kolo-rock-art-site.html
P.S. In ceea ce priveste „scandalul Weinstein de la Hollywood” , putem spune ca „sexul slab” s-a dovedit la momentul potrivit prea slab de…inger. Fiecare dintre victime ar fi trebuit sa aiba o minima precautie sa se fereasca de „lupul cel rau. ” Nu-mi vine sa cred ca nu circulau niste zvonuri despre comportamentul acestuia. Chiar toate sa fi fost niste victime inocente ?
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
…”ar fi trebuit să aibă o minimă precauție”…vă referiți la prezervativ? Eu cred că aveau. Veniseră pregătite să-l seducă pe boss, probabil aveau fusta cam scurtuță, un decolteu ceva… curvulițe cu talent! La urma urmei ce mare chestie le-a făcut, de mii de ani e la fel!? Probabil că și tinerica din pictură dorea să intre în Holiud Uălk of Feim. Dacă te uiți mai atent se vede și canapeaua.
https://republica.ro/da-atentie-aceste-imagini-nu-va-mai-pot-afecta-emotional-victima-e-proasta-ipocrita-parsiva-si-curva
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Nu se intelege prea clar cu cine tineti? 🙂 Sunteti cumva trup si suflet cu Ruxandra Burcescu sau din contra?
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Cu cine poate ține un mușchetar, Dle Goe? 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
D’ Artagnan,
NU accept raspunsuri evazive. Eu cred ca un muschetar” tine” cu dreptatea . Prin urmare, a avut dreptate Ruxandra Burcescu sau nu ? Eu m-am exprimat cat se poate de clar. Nu .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@D’Artagnan – Un muschetar tine cu cei oropsiti. Desigur. Numai sa-i identifice corect.
ApreciazăApreciază
stely said
Aha, exact asta voiam sa-l intreb si eu pe D’Artagnan. Una lasa sa se intealeaga din raspunsul la comentariul meu, alta din continutul articolului de pe Republica , ale carui concluziii(se pare) sunt acceptate „la gramada” de d-lui.
Eu cred ca articolul are o doza de parsivenie. Nu este corect (cinstit)sa aduci in discutie cazuri reale ,cu adevarat infricosetoare, discutate pe facebook de cativa cretini cu totul deplasat ,alaturi de un (alt) caz de „scandal ” public despre presupuse abuzuri, marturisite de asa zisele victime dupa 20 de ani Autoarea nu face altceva decat sa pateze memoria celor care au fost victime cu adevarat inocente. Nu am fost si nu voi fi niciodata de acord cu generalizarile. Sa aduci spre exemplificare, tu ziarista , niste comentarii desantate (putine la nr) si sa le transferi otova in carca unui numar neprecizat de cititori, care nici macar nu si-au exprimat parerea, faci la randul tau un abuz. Ar fi fost normal sa ia fiecare caz in parte, cu urmarile si cauzele lui , precum si discutiile individualizate , apoi sa traga concluziile . Ele nu ar fi fost , dupa parerea mea, decat diferentiate.
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Dar ce ați înțeles din răspunsul meu?
ApreciazăApreciază
stely said
Pai asa cum am spus : din comentariul dvs am inteles ca sunteti de acord ca „victimele” abuzurilor magnatului nu au fost tocmai inocente. „Veniseră pregătite să-l seducă pe boss, probabil aveau fusta cam scurtuță, un decolteu ceva… curvulițe cu talent! ”
Nu am inteles insa ce scop a avut trimiterea la articolul Ruxandrei. Mi s-a parut ca l-ati adus drept argument ca „lumea” intreaga este bolnava de nesimtire : ironizeaza, persifleaza , injuriaza, calca pe cadavrele victimelor etc..
Asadar, pe care dintre cele doua „argumente” sa le iau in seama ?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Despre Ruxandra si articolul ei in ton (ton-ton-semi-ton) cu moda zilei mai vorbim noi maine. 🙂
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Stely
”NU accept raspunsuri evazive.”
Pe bune?! Ia încercați. Face bine la echilibrul psihic.
Dacă-l prind pe boss îi tai puța cu o sabie ruginită. Asta ca să fiu mai explicit.
P.S. Ați fost vreodată hărțuită sexual?
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
@D’Artagnan – Dar d-voastra? Ati fost vreodata?
P.S. Si de unde luati o sabie ruginitå? Nu-mi imaginez ca un muschetar adevarat (cavaler si spadasin) s-ar putea afla in posesia unei astfel de såbii. 🙂
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Doamnele prima dată, așa e frumos!
Am în armurerie o frumoasă colecție de săbii ruginite, cu tăișul bont, special păstrată pentru cazuri de astea. Prefer să nu spun mai multe, or fi și cititori sub 18 ani pe-aici.
ApreciazăApreciază
stely said
D’Artagnan, daca as spune ca da, mai mult ca sigur mi-ati spune :” pai vedeti, tocmai dvs puneti la indoiala …?” Daca as spune insa nu, mi-ati reprosa ca , ” daca nu cunoasteti „fenomenul” nu inseamna ca acesta nu exista”.
Dar pentru ca mie nu-mi place sa ma eschivez de la a da raspunsuri incomode , pot sa va spun ca, da, au fost niste momente ce le-as putea numi hartuiri sexuale , dar nu as putea spune ca s-a ajuns in situatia de a fi victima.. Instinctul meu de aparare a functionat impecabil. Indivizii s-au aflat in postura jenanta de a ramane mofluzi. 🙂
P.S. Vad ca deja exista o platforma” #meteo”, lansata de „lumea buna ” pentru a face cunoscute abuzurile sexuale ” la care sustin ca au fost victime .
https://www.cancan.ro/catinca-roman-a-fost-hartuita-sexual-nici-macar-parintilor-mei-nu-le-am-spus-ce-sfat-le-a-dat-vedeta-femeilor-
PPS . Astept acum sa va destainuiti si dvs, apoi Dl Goe. Presupun ca daca v-a intrebat cunoaste „fenomenul” din propria experienta. 🙂 Daca voi fi multumita de raspunsuri va voi povesti o intamplare din studentie . Este vorba de un profesor. N-am sa-i dau numele , desigur.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@D’Artgnan – Până să se spovedească doamnele prima dată (așa fiind frumos), aș (mai) zice că, în opinia mea, vă compotati ca un tată de fată… 🙂
In prvința hărțuielilor sexuale, as îndrazni sa afirm (cu conditia sa ramana intre noi) ca nimeni n-are cum sa fi scapat total si imaculat de la a fi (fost) cândva ba victima, ba agresor. Catalogarea unui gest, a unei atitudini, a unei fapte (unice sau in circumstante repetitive) in categoria „hărțuiala sexuala” cade preponderent (daca nu exclusiv) in seama fiintei care este tinta in hărțuiala/hârjonela respectiva, depinzand in mare masura de perceptia acesteia, de cum anume resimte si considera acea persoana fapta incriminata. Intr-o mai mica masura depinde chiar si de perceptia persoanei care intreprinde „agresiunea” relativa respectiva, de cat de constienta este acea persoana ca gestul sau este catalogabil ca hărțuiala. In fine, intr-o oarecare masura incadrarea faptelor poate sa depinda si de parerea „martorilor” oculari sau a celor potentiali, adica in genere de parerea opiniei publice (in acord cu morala vremuriilor si mentalul colectiv). Depinde deci intr-o masura colosala de perceptie in general si in special de perceptia „victimei”… Iar perceptia asta este al naibi de relativa. Te-ai mira ce anume o poate potenta. Si dupa ce ca e relativa si variabila, la moment, in functie de n+1 factori, mai e si variabila si in timp in functie de alti n+1 factori, facandu-i pe unii/altii ca dupa o vreme sau la un anumit moment sa-si schimbe propria perceptie (fata de perceptia avuta la momentul initial), intr-un sens sau altul, intr-o maniera uneori categorica, chiar abrupta si inexplicabila. Ceea ce dovedeste ca macar in unul dintre momentele devenirii acestei perceptii, perceptia este fundamental gresita. Adica ca in general perceptia poate fi foarte gresita. Pentru restabilirea adevarului cea mai potrivata abordare fiind individuala, pe caz. A proceda altfel poate duce la aberatii inca si mai mari precum cele petrecute in genere sub umbrela asa zisei corectitudini politice care a produs prin exces monstrii si monstruozitati, alienare si deruta (insotite de reactii adverse precum ajungerea unori bufoni ca Donald Trump in pozitii cheie). Acum este la moda, de bonton, (daca esti finut si de partea progresita a lucrului in sine) sa fii plenar de partea victimelor inocente a caror constinta si curaj au fost trezite la viata de un moment (social??!) propice. Orice incercare de temperare, de nuantare, de particularizare te va arunca definitiv in tabara celor rai (rai prin incapacitatea de empatie ori chiar rai ca potentiali agresori)… Mi se pare reteta potrivita pentru diluarea si pierderea adevarului. Este exact ceea ce face Ruxandra Burcescu in articolul improvizat pe care-l propune. Este si ea o victima a trendului, a modei, a ideii ca-i momentul sa fie sincera si partizana. Ceea ce pe mine unul ma uimeste. Pana acum am avut ocazia sa constat ca este o persoana inteligenta, obiectiva, educata, capabila sa nu sacrifice rigoarea logica si rationamentul in scopul fortarii unei concluzii (fie ea si o concluzie favorabila unei cauze bune, nobile). Nu este cazul atricolului in care pe care-l recomandati si care denota gaunosenie. Nu-i momentul sa insist dar (de ex, ca sa dau numai un ex) ideea ca ar exista un specific national romanesc in atitudinea fata de victimele de orice fel (si in special de victimele hartuielilor sexuale) pe care o deduce d-ei din absenta unor comentarii similare pe forumurile ziarelor americane este de-a dreptul hilara. Nu este nici singura si nici cea mai grava fracura a logicii petrecuta in articolul Ruxandrei Burcescu, scris prin aliniere la context.
Cert este ca ma apasa ganduri grele, care ma indeamna sa re-consider toate avansurile pe care unele doamne si domnisoare mi le-au facut de-a lungul timpului, mai aluziv sau mai direct, mai in gluma sau mai in serios, mai fugitiv sau mai persistent… Si ma refer aici exclusiv la cele carora nu le-am dat niciun fel de motive sa creada ca mi-as dori asa ceva. „Agonia” nu se termina aici. Ma gandesc cu groaza cate dintre gesturile mele trecut pot bascula asa deodata in categoria „hartuieli sexuale”, in perceptia „victimelor” stimulate de context sa-si reconsidere respectiva perceptie.
In sfarsit, ca sa-mi dau cat mai putine pretexte de a mai reveni la tema asta, as mai zice ca intrebarile legate de semnificatiile intarzierii enorme cu care „victimele” ii demasca pe agresori sunt cat se poate de legitime. La fel si intrebarile legate de foloasele obtinute de catre „victime” in schimbul acceptarii deopotriva a agresiunii si a tacerii in legatura cu agresiunea. Iar a formula aceste intrebari nu inseamna deloc o scadere a vinovatiei agresorilor, o circumstanta atenuanta, sau un motiv de micorare a pedepsei in cazurile in care este probata si dovedita vinovatia cuiva. Ideea ca trebuie sa ne inolonam cuminti si obedienti, fara nuante, in tabara celor care comaptimesc global, la gramada, fara niciun discernamant „victimele” (auto-declarate) si condamna cu manie „agreorii” prezumtivi mi se pare dizgratioasa. O forma oarecare de colectivism. Gregar. Mai sunt si alte lucruri ciudate in toata povestea asta, dar nu mai insist caci este totusi un subiect caruia i-au fost acordate deja mult prea multe vorbe si alt noian sta sa se pravale… pretutindeni, ceea ce, conform traditiei si statutului, il scoate momentan din aria de interes al Arcei lui Goe…
ApreciazăApreciază
stely said
Si aici :
RwnzrpGqlGM
ApreciazăApreciază
stely said
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Spam…pam-pam!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Pai e normal sa ajungeti la spam-pam-pam daca sunteti by default apolitic incorect. V-am scos acuma, dar sa nu se mai intample. 🙂
ApreciazăApreciază