(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

LCFCD (106) – Lumini peste tramvaie

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 6, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

… Luna de dar / De-ale lui Rogobete …

pre-Text: Lume, lume… Hello world!

Rebeliunea minerală:

  • Dilema lui 2014: Supervieţuim, sau nu supravieţuim.

  • Yahoo, yahoo, copii şi fraţi
    staţi puţin şi tot uraţi
    La anul şi la mulţi ani !

  • Intimă gândirii/simţirii, rostirea se ridică din banalitate prin magia metaforei, făcând să sclipească percepţia unui înţeles fără cuvânt, o semnificaţie de neatins, fără semn, un spirit fără trup. Ca-n „temniţa libertăţii”, maslul celor trei mari credinţe orientale, a celor trei crai de la răsărit, din care metafora magică a descătuşat steaua creştinismului. Crăciun a-nviat !

  • „In realitate exista o Infiit-ate de Infinit-uri, de Infinit-uri, de Infinit-uri,… si asa mai departe la Infinit. „: Infinit plus infinit fac tot infinit. Unic!

    „Ajunseşi la vorba mea / prefăcută / ea glumea/ Ai crezut că plouă soare / c-a dat iarba pe răzoare / că alunu-i tot un cântec / astea-s vorbe şi descântec / Ai pornit spre lunci şi crâng / dar pornişi cu cornul stâng / melc nătâng / melc nătâng. ” (din memorie, Ion Barbu)

  • Unic fiind infinitul şi părţile ne/cuprinzându-l, numai în absurd comparându-le, s-ar putea spune că, doar eliberându-te de iluzia libertăţii, poţi fi mai liber, ca parte, decât întregul. Mai … exact, infinit fără infinit fac tot infinit.
 

O fotografie echi-valenta cu o mie de cuvinte !
(dar care or fi alea?)

  • Numai nebunii sunt liberi, pentru c-au evadat din captivitatea mentalităţii.

  • Ritmuri, măsuri, armonii, compoziţii: muzica este organizare, politică pură. Gamele cu trei, cinci, şapte şi douăsprezece note au secondat marile mutaţii sociale, atonalismul şi progresivismul ţin de principiul indeterminării. Lumea prin toate părţile, (până şi prin antimateria pauzelor) şi în întreg îşi face concertul…. pithagoreic.

  • Entităţi ale conştiinţei colective tribale – unele cucăind, altele reanimate de haita familială – se-ncaieră cu cele sociale, şi nu pentru c-ar fi rele sau bune, ci mai bune – zic ele -, superioare, în hărţuiala globalistelor de ultimă oră, liberaliste până la intransigenţă, ca să le personificăm ba în îngeri, ba-n demoni, după cum le întrezărim în ceaţa mentală, aşezată sau spuberată, a curenteleor ideatice de pe-acolo.
Text: Loc pentru explicatii inventive:

  • Ordinul de mărime se… execută, nu se discută.
    Dacă s-ar putea argumenta şi cu intuiţiile, Vedele s-ar academiza. Că-i unitate spaţiotemporală, că-i spiritualomaterială, cândva-cineva a mai spus în viitor că nu-i glumă cum gândim: n-om îndoi furculiţe cu mintea, dar timpul l-am îndoit după cum am gândit spaţiul. Aveam neuroni şi sinapse, dar fără curent – timpul şi spaţiul bălteau, stau, nu erau. (Reprezentările lor !) Ciclitatea diurnă – că, de, fiat lux ! – a inventat roata, Pământul tipsie şi timpul care se roteşte într-un eternell retour, care mergestă ciclic. De la săgeata giroscop a gândului analogic la discursivitatea logică, doar un epsilon de 0,00000000…. Menhirul, obeliscul şi timpul săgeată au ţâşnit din acelaşi gând. Punct-cerc-vector: ce curbură!

  • Ăla cu madlenele n-are, că l-a pierdut, „Timpul” dlui. Solomon Marcus s-a epuizat…

  • Bergson s-o fi întrebat, cât timp trece de la un fel de timp la altfel de timp ?

  • Şi totuşi, întunericul rămâne, câtă vreme continuumul mental al observatorului poate iluziona discursivitatea temporalităţii şi însăşi realitatea, în care, odată ce lungimile pot fi exprimate în unităţi de durată, (secunde, minute, ani şi parseci), nu mai poţi identifica nici ce-i una, nici cealălaltă. Ori, asta nu-nseamnă, că nu există nici una, ci, mai curând c-ar fi, ambele, altceva.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

14 răspunsuri sa “LCFCD (106) – Lumini peste tramvaie”

  1. zilele astea, mai putini mihai si mai mult nicolae. fiecare zi cu sfântul såu, si fiecare sfânt cu secunda sa… fecundå, secunditate… fiecare destin o secundidate, fiecare soarta un festin. nu prea plin. cu pelin. bucura-te (tu) de secunditatea ta. cu masurå. cat sa nu dea pe dinafara. dupa soarta si rasplata?

    Apreciază

  2. Dl.Goe said

    Dupa unii filozofi „esenta cea mai intima a existentei este vointa de putere… acceptarea vietii în ceea ce comporta ea ca aspiratie spre putere.”

    Cam ambiguu… dorinta, vointa, putere, liber arbitru, determinism, cauzalitate, toate notiuni vag definite… interpretabile, nuantabile… Tu, de exemplu, ca sa dau numai un exemplu, ce fel de putere ai prefera? Ce inseamna de fapt sa ai puere?

    Puterea de a fi invulnerabil
    Puterea de a fi inofensiv
    Puterea de a fi influent
    Puterea de a fi impredictibil
    Puterea de a fi anonim
    Puterea de a fi autoritar
    Puterea de a fi neutru
    Puterea de a fi nimicitor
    Puterea de a fi manipulator
    Puterea de a fi de/formator

    Ar trebui discutat pe cazuri.

    Un om inteligent ar trebui sa accepte discutia pe cazuri. Inconvenientul ar fi acela ca numarul cazurilor este, in genere, infinit, ceea ce ar face discutia interminabila, amanandu-se sine die concluzia. Ceea ce poate in-semna, ca pentru a pro-duce altceva decat vorbarie, un om inteligent si dotat cu intuitie (filozofica) are trebui sa nu discute pe cazuri, ci, folosindu-se de liberul arbitru ca aleaga un caz unic (cel in care crede) si, folosindu-si inteligenta, sa duca rationamentul pana la capat pe acel caz si sa-si asuume concluzia, indiferent care ar fi aceea (oricat ar fi de in/convenabila). Dar si asta suna prostestste. In fine, fa si tu ce poti in privinta asta.

    Apreciază

    • stely said

      Puterea de a fi convingatoare . Asta as prefera si nimic altceva.

      Apreciază

      • d'Artagnan said

        Mișto putere… mă gândesc că puteți să-i convingeți pe toți să se vaccineze.

        P.S. Dar de ce vreți puterea asta? S-ar putea să convingeți lumea să accepte niște lucruri neadevărate, dar pe care dumneavoastră să le considerați, de bună credință, foarte adevărate.
        Ca un exemplu extrem vi-l dau pe Hitler. Era convins de adevărul lui și, din păcate, era și foarte convingător.

        Apreciază

        • stely said

          @D’Artagnan,
          Da, i-as convinge „pe toti „(cu argumente) ca vaccinarea este o chestiune de responsabilitate: pe cei care isi asuma riscul imbolnavirii copiilor lor , ca au dreptul de a refuza vaccinarea; pe ceilalti, care isi asuma riscul unui posibil efect advers, ca au acelasi drept sa -l accepte . Eu sunt printre cei care considera ca vaccinarea este necesara, motiv pentru care am fost de acord cu ea. Insa, nu pledez pentru obligativitate. Atata vreme cat copiii , nepotii mei nu sunt in pericol de a se imbolnavi (fiind imunizati ) nu am de ce sa-i impun celuilalt sa faca ceea ce crede ca nu-i foloseste , ba chiar il considera periculos. Cred insa ca, atat cei care refuza cat si cei care accepta vaccinarea , trebuie sa-si asume deciziile prin semnatura. Altfel iese scandal. Prin urmare , asi incepe prin a-i „convinge”(cu argumente) de riscurile ambelor variante. Asta ca sa am constiinta impacata ca am facut tot ce am putut pentru a-i face sa decida cu responsabilitate. Unora , mai tematori, privitor la faptul ca un prieten de joaca sau coleg de scoala (nevaccinati) ar putea sa reprezinte un pericol pentru copiii lor, le-asi spune sa stea fara grija, intrucat sunt vaccinati(imunizati).
          M-as folosi, deci, de „puterea convingerii ” pentru beneficiile tuturor partilor (inclusiv a mea). Apropo de beneficii. Am auzit ca ” bitcoinul ” a ajuns la 19.000 de dolari. Va dati seama cata putere de convingere a avut inventatorul tehnologiei „bitcoiniste” pentru a-i face pe unii curajosi sa investeasca in „minerit” sau sa cumpere moneda(criptomoneda) virtuala?

          Apreciază

          • Bitcoin aduce putintel (la esenta) cam cu actiunile companiei Tesla (a lui Elon Musk), cu Caritasul si alte bule si/sau scheme piramidale. Desigur ca ideea unei monede virtuale de genul bitcoin, necontrolata de banci, este cat se poate de uitila si generoasa in sine, dar din pacate poate fi cu mare usurinta compromisa. O asemenea moneda ar fi cu adevarat utila daca s-ar desfiinta instantaneu toate celelalte monede care au ajuns sa fie preponderent false. Faptul ca bitcoin (o moneda virtuala) a ajuns sa se masoare in dolari (bani reali, adica preponderent falsi) produce un succes din acesta facil care riscă să compromită însăși ideea de monedă virtuală. Unii au inceput sa ceara scoaterea monedelor virtuale in afara legii. E-he-he.Unde adica? In afara legii!!! Dar interiorul legii unde e? Acolo unde sunt banii reali? Adica falsi. Pardon de impresie.

            Apreciază

      • Puterea de a fi convingator este o nuanta a uneia dintre puterile mentionata in lista: Puterea de a fi influent. Nu? Iar daca „esenta cea mai intima a existentei este vointa de putere”, atunci curiozitatile in genul celei exprimate de catre amicul nostru D’Artagnan sunt legitime. Pe noi insa ne intereseaza cum anume interactioneaza un fel anumit de putere, cu celelalte feluri de puteri (din lista sau din afara ei). Ce se pierde si ce se castiga cand obtii si/sau detii o forma de putere, pe blog, in familie, la serviciu, la partid, la guvern, in companie, in societate, in biserica, in univers asa in general… nefiind totusi a-tot-puternic.

        Apreciază

        • stely said

          …iar „puterea de a fi influent” ar putea fi asemanata cu „puterea de a fi manipulator”. Eu, insa, nu m-am gandit la acea „vointa de putere ” cu scopul de a ma impune cu forta . Eu nu doresc decat sa „conving” in scop pur umanitar. Gandesc pur si simplu ca solutia mea este mai buna si in beneficiul ambelor parti (sau al tuturor ). Puterea mea de convingere ar sta sub semnul elocintei ( a unei bune comunicari ). Vad insa ca si „aici „(in virtualitate) cat si „aici”( in realitate )sunt banuita(rastalmacita) de alte intentii. Ori nu , eu nu doresc putere cu iz totalitarist ,ci cu iz democratic (principial). In concluzie , daca am spus ca nu-mi doresc altceva decat sa detin puterea convingerii m-am gandit la castig si nu la pierdere. Dar, din pacate , eu sunt de cele mai multe multe ori in pierdere. Nu material ( dar este si asta) ci mai mult emotional. 😦
          P.S. Privitor la bitcoin nu am avut sorti de izbanda , in sensul ca nu am puttut sa conving . Si am avut solutii bune . 🙂 Pierderea, daca va fi , mai mult de oftica ar fi.

          Apreciază

          • Cica Bula s-ar fi laudat ca a salvat o fata de la viol. Cand a fost intrebat cum a facut, a raspuns simplu: Am convins-o. Dar uite ca pana si simpaticul Dustin Hoffman este acuzat (cam aiurea rau de tot, am zice) de abuzuri sexuale, acuzatoarele sale avand in context (ah, contextul) o mare putere de con-vingere. 🙂

            Cu bitcoin-ul treburile sunt mult mai complicate decat par, iar contextul (ah, contextul) de pe Arca lui Goe nu-i deloc potrivit pentru plonjoane in acest a-bis. Poate altadata.

            Cat priveste ras-talmacirile rauvoitoare carora le-ati fi victima (cu prejudicii emotionale), impresia mea sincera este ca pur si simplu suferiti de sindromul Carmen-Maria Mecu. Dar nu tin sa va con-ving ca-i asa. Ca-ntotdeauna ma multumesc cu puterea de a ma exprima liber, ramanand cat se poate de indiferent in raport cu mutatiile pe care exprimarea convingerilor mele (trecatoare) le-ar putea avea asupra convingerilor trecatoare ale altora (aproape ale tuturor altora, cu mici si nesemnificative exceptii in con-text)…

            Apreciază

          • stely said

            Doamne , da-mi putere sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba ! 🙂

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            @Stely – Doamna va jucati rolul cu un patetism induiosator. Desigur ca toata povestea aceasta este o fictiune virtuala, chit ca pare atat de incarcata de emotii reale. Haide sa va ajut un pic cu un pont. Nu aveti nimic de acceptat. Nu este nimic de acceptat sau de refuzat. Cel mult vi se pare c-ar fi. Un pic mai aproape de adevar ar fi sa solicitati divinitatii puterea de a ignora lucrurile care va apar (degeaba) a fi insuportabile. Vi s-a pus pata sa ne convingeti pe noi si pe altii, de fel de fel de meta-realitati eterice, avand in asta un scop in sine, care trebuie musai atins, de parca ratarea acestuia ar echivala cu anularea fiintei. Va confruntati cu o problema interioara, imaginara, egoica de toata frumusetea. Va pasa prea tare de ceea ce n-ar trebui sa va pese pentru ca, de fapt, nu-i nimic de pasat. Felul in care va comportati pe Arca lui Goe, sub impulsul acestor necesitati imaginare, ne-ar da toata indreptatirea sa fim foarte suparati pe d-voastra. Foarte suparati. Nu ma refer desigur doar la manifestarile din ultima vreme, ci la rezultanta vectoriala a tuturor actiunilor d-voastra, din toate timpurile, pe sau de-spre Arca lui Goe, cat si la esenta atitudii d-voastra fata de Arca lui Goe si a ceea ce fi se pare firesc sa vi ofere sau sa nu vi se refuze. Doar ca noi stim ca nu este cazul, contextul, perspectiva, in care sa incapa asemenea suparari. Noi am ignorant intotdeauna (dand pare-se senzatia c-am fi acceptat) toate lucrurile pentru care altii (care nu inteleg natura HUVACA) v-ar fi banat, afurisit, repudiat, ex-comunicat… Fiti si d-voastra mai rezonabila, mai cu masura… atunci cand intocmiti lista lucrurilor despre care credeti ca vi s-ar cuveni de la sine, sine die… si mai ales lista semnificatiilor rezultate in situatia in care nu primiti ceea ce credeti d-voastra ca vi s-ar cuveni, asa pur si simplu, in general sau in detrimentul altora, in particular. Veti putea constata ca putem coexista (relativ) pasnic, chiar daca intelegem natura Arcei lui Goe, si a HUVACA in general, in maniere extreme de diferite, aflate periodic in contradictie antagonica. Altminteri va veti complace in suferinte din acestea fictive, dar iremediabile, dupa sablonul patentat de catre doamna Carmen-Maria Mecu (o mârtzoagå atat de båtrânå incât n-ar mai putea fi recuperate, indiferent cat de mult jåratec i s-ar servi). D-voastra sunteti (in spirit) inca tânarå. Mai aveti sanse sa va reveniti in simtiri. Aceasta este parerea noastra sincera.

            Apreciază

  3. Sa zicem ca am defini (prin insåilare) o notiune precum „irlandez fluent in germana, influent in românå„. Dupa descrierea acestui concept abstract (si ideal), cel mai apropiat exemplu concret de instantiere ar putea fi (de ex) James Joyce. Nu? Si pe locul doi Goethe. He-he. Bine acuma, faptul de a propune asemenea constructii conceptuale atat de firave, fragile, aproape inconsistente, poate fi interpretat intr-un mod nu prea incurajator pentru autor(i) din perspectiva unor observatori reticenti care se considera pre sine rationali si practici. Acestia se vor grabi sa considere o asemenea insailare ca fiind (cel mult) o cacealma fara haz. Auzi taina „irlandez fluent in germana, influent in românå„. Este insa si aceasta o clasa (un arhetip), aproape ca oricare alta, alterabila prin instantiei concrete, la fel ca toate celelalte clase imaginabile, precum ar fi (de ex) categoria „oamenilor buni”, ori a „oamenilor morali”, ori categoria „exhibitionistilor care adora sa se masturbeze intelectual in fata unui public format exclusiv din voaieristi selectati prin moderare excesiva”, ori etc, etc,

    Daca ai fi singura fiinta din lume (sau, macar, daca ai fi singur pe o insula pustie) ai putea fi i/moral? In acest caz extrem (dar destul de intalnit) ce fel de putere ai prefera? E si aceasta o intrebare.

    Apreciază

  4. Dl.Goe said

    Daca ar fi posibil un dialog direct intre un un mare filozof din trecut si un mare filozof din viitor care dintre ei ar fi (s-ar simti) pe o pozitie de superioritate?

    Apreciază

    • De exemplu intre Epicur (promotor al epicurismului, adica deopotriva al puterii de a fi imperturbabil cat si al hedonismului cu masura) si un altul din viitor, poate INTJ sau poate un altul si mai din viitor, numit Niothem (caci in viitor exista deja un mare filozof numit asttfel). Desi un candidat la fel de bun ar fi fiind chiar Rongo al nostru. Probabil ca echilibrul de forte intr-o astfel ce confruntare filozofica (filozofala?), din perspectiva timpului de care apartine filozoful, ar fi puternic influentata de timpul care ar gazdui disputa (dialogul). Cand sa fie intalnirea? In timpul unuia, in timpul celuilalt, intr-un timp intermediar (evul mediu), intr-un trecut destul de indepartat de dinaintea ambilor, intr-un viitor foarte indepartat (in raport cu fiecare dintre cei doi)… Oricum cel mai potrivit moderator (al tuturor timpurilor) cred ca ar putea fi numitul Polichinelle sau cineva in genul acestuia. Nu?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: