LCFCD (111) – Faime
Posted by Arca lui Goe pe decembrie 27, 2017
Lumea cum fu ?! Cam da!
… feluri de a împleti utilul cu plåcutul ! …
| pre-Text: Lume, lume… Hello world!
Cu toate că locuiau în colțuri opuse ale Statelor Unite, Einstein la Princeton, pe coasta de est, iar Chaplin la Hollywood, în California, cei doi s-au vizitat destul de des. Un astfel de prilej a fost lansarea filmului „City Lights/ Luminile Orașului” a lui Chaplin din 1931, eveniment la care actorul i-a invitat și pe soții Einstein. Cele două familii au mers împreună către cinematograf, la coborârea din mașină fiind ovaționați în egală măsură atât Chaplin cât și Einstein. Omul de știință, mai puțin obișnuit cu ovațiile publice, i-a spus prietenului său:„Ceea ce admir cel mai mult la arta ta este faptul că este universală. Nu trebuie să spui nici măcar un cuvânt, dar totuși lumea te înțelege”.
Replica lui Chaplin a devenit istorie: „E adevărat, dar faima ta este și mai mare: lumea te admiră, chiar dacă nu înțelege nimic din ceea ce spui”. |
O fotografie echi-valenta cu o mie de cuvinte ! |
Text: Loc pentru explicatii inventive:
In cazul in care Fane Hawking isi serbeaza azi onomastica, ne alaturam si noi grupului de prieteni, (ne)cunoscuti si admiratori care-i ureaza petrecere frumoasa. Ceea ce-i uram desigur si lui Alex Stefanescu, ca si tuturor fani-lor care se intampla sa dea peste aceasata uråturå: La multi ani tuturor fani-lor cu ocazia onomasticii. Hai si så mai sarå o masticå. Si apoi un triple sec. 🙂 |
Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)
(b)Arca lui goE 
Dl.Goe said
Voltaire spunea (printre altele) ca acela care te poate face sa crezi absurditati te poate face (si) sa comiti atrocitati, apropo (cumva) (si) de dorinta (cuiva) de a avea darul de a fi o persoana convingatoare. Fac aceasta mentiune intrucat tot Voltaire zicea ca orice om este vinovat de toate lucrurile bune pe care nu le-a facut. Din ceea ce lozeste Voltaire se poate subintelege ca absurdul este compatibil cu atrocitatea (in sensul ca atrocitatile sunt absurde, daca nu cumva si invers, ceea ce noi nu prea credem, intrucat exista si absurditati benigne, urmuziene), in timp ce absurdul n-ar fi compatibil cu binele. Acuma noi comitem absurditatea de a posta comentarii pe Arca lui Goe, ceea ce inseamna ca sporim lista lucrurilor despre care nu se poate spune ca nu le-am fi facut, cu nadejdea ca printre acelea se vor fi gasind lucruri bune, ceea ce ne va exonera de vinovatiile mentionate de catre dl. Voltarire. In sensul ca sa nu ziceti ca nu v-am spus. Daca vizitatorii nostri vor fi facuti (cumva) sa creada unele dintre (pseudo)absurditatile etalate pe arca, ii rugam sa ramana vigilenti fata cu posibilele atrocitati (optionale) pe care s-ar simti ispititi si/sau indreptatiti sa le comita, din cand in cand, in speranta c-ar putea da vina pe Arca lui Goe (o arca doldora de absurditati). Intrucat Arca nu este un blog moderat, il (mai) avertizam pe cititor ca nu va putea apela la acest tertip. Exprimarea libera nu este echivalenta cu exprimarea obligatorie ci dimpotriva 🙂 Dar libertatea de exprimare este compatibilå, desigur, cu ordinul Miranda (right to silence = dreptul la tåcere ~ dreptul de a (nu) spune nimic).
P.S. Daca n-ai inteles mare lucru nu te alarma si nu face larmå. NIMIC nu se pierde (cum ar putea?), NIMIC se câstigå (evident!), ci TOTUL se trans-FORMA, caci NIMIC (nu) e ceea ce pare. (chit ca CEVA lipseste din aceasta ecuatie. DUMNEZEU… stie ce! 🙂 )
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Ce s-a descoperit despre oamenii care beau cafeaua fără zahăr În fapt, oamenii de știință (n.b. britanici cumva?) nu au studiat neapărat cafeaua fără zahăr, ci băuturile cu gust amar în general. Conform acestora, persoanele care le consumă au trăsături de sociopați.
Cercetarea confirmă ceea ce se descoperise anterior despre astfel de lichide și anume că ”preferința unei persoane pentru un produs cu gust amar este asociată cu trăsături de personalitate negative, având legături cu manifestări rutiniere de sadism și psihopatie”. Așadar, austriecii, extrapolând rezultatele studiului, au ajuns la concluzia că preferința pentru gustul amar al cafelei ne demonstrează că avem mari șanse să devenim psihopați.
Nu se face însă aici deosebirea de persoanele care consumă această băutură fără zahăr, din simplul motiv că vor să slăbească sau că au renunțat la zahăr pentru a avea un organism mai sănătos.
În continuare, experții austrieci susțin că vor să analizeze o legătură directă între cafea neagră, în special și comportamentele sociopate.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Dreptul de a vorbi (liber) se castiga cu migala si se pierde cu usurinta, indiferent de anver-gura vorbitorului, dupa cum bine zicea si varul Shakespeare (despre soarta unei glume…). Un blogger vestit (pentru multe dar si pentru obiceiul sau de a-si inchide definitiv si destul de des blogul, scarbit, mereu iremediabil, de degradarea moravurilor comunicarii virtuale), este adus in postura de a se (re)gasi pe sine, printr-un gest tipic de (re)tragere, la care se tot dedå cu o periodicitate mai mult decat previzibila. Intelectualul Dorin Tudoran (sau personajul HUVACHIAN omonim) isi inchide (de data aceasta) contul de Facebook, sub pretextul de scarba ideologica, fata cu persecutarea sa de catre mizerabilul sistem, contaminat inexorabil de morbul psihotic al corectitudinii politice. Cazul in sine (o tragedie americana) are un haz nebun, fiind de-a dreptul hilar. O lichea oarecare (familiara cu mersul trebii si trendul in lume) mimând grosier si fara niciun scrupul pudori si gingasii firesti la mimoze, il reclama pe intelectualul Dorin Tudoran pentru limbaj indecent, din cauza folosirii de catre acesta a cuvantului „futilitati”. Sistemul decide sa dea curs reclamatiei si sa-l cenzureze pe intelectual, care face pe niznaiul, insistand asupra faptului ca cuvantul respectiv se afla in dictionar, avand o semnificatie decenta (iar nu indecenta), desi, in mod evident, fostul poet l-a folosit in mod licentios (pe post de licenta poetica) tocmai pentru sonoritatile indecente ale acestuia. Dupa cum s-a mai tot intamplat in viata sa, pe fostul poet destinul il persecuta iarasi implacabil, neacodrdandu-i-se prezumtia de nevinovatie si libertatea de exprimare, fiind (vai, vai, vai) cenzurat (cu moderare). Drept pentru care, in mod reflex, poetul simte nevoia de reflux, de evadare, de resetare a fiintei (wow), de greva a foamei, de intoarcere in sine insusi. Poetul mereu dublat de un dizident congenital, denunta abuzul, si declara iarasi greva foamei (in varianta simbolica, prin abstinenta de la a se mai manifesta in public, reprimandu-si nevoia fiziologica de a mai mânca si gura domniei sale o paine virtuala in public), decreteaza molima, cronofagie, psihoza, si-si inchide contul de Facebook (deja vu, deja vu, deja vu, etc) alegand iarasi (precum un Iona virtual si decrepit) melodrama evadarii inspre interior. Intelectualul Dorin Tudoran alege sa depaseasca deriziunea (ne)cazului sau virtual facebook-cian, (in fond de o banalitate fara seaman) perorând monumental, apoteotic si colosal, cu aerul unui personaj de tragedie antica. I-auzi taina:
„De ceva vreme, simt nevoia unei resetări – resetarea ființei. Găsesc abia acum puterea să mi-o impun. Am nevoie să mă întorc la cine sunt, detașându-mă de cine aș putea fi în ochii altora, scuturându-mă astfel de volatilitatea zilei și de mitul comunicării.”
Halima nu alta. Ce comedie mai mare s-ar putea imagina decat aceasta drama hilara care-l consuma in reluare, iarasi si iarasi, pe conul Dorin, neintelesul, aflat intr-o vesnica inadecvare epistemologica cu proportiile, a caror percepere este sacrificata fara scrupule, de dragul unor cuvinte care-i suna bine (grandios) poetului, care (altminteri) nu putea intra (pur si simplu in necesara-i vacanta) preferand iarasi apelul la (astfel de) „futilitati” metafizice. Poetul tot poet. Asta cand nu se indeletniceste el insusi cu moderarea, cenzura, banarea, ca elemente definitorii ale sinelui sau, la care tinde sa se reintoarca, inca o data, si inca o data; ca sa aiba de unde sa re-vina (fara vina), mereu proaspat si glorios, spre bucuria martorilor sai si ai lui Yehova. Aleluia, aleluia, vivat.
P.S. Desigur ca textul de mai sus poate cadea oricand victima a cenzurårii nemiloase din cauza folosirii indecente a cuvantului „scrupule”. Facebook-ul a murit. Traiasca Certocratia.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Au fost vremuri in care poetul, mai concis si mai elocvent fiind, nu avea nevoie de pretinse pretexte pentru pseudo-intoarceri in sine, fiind capabil sa zica simplu:
„Murdarit de toate clipele zilei, am uitat gustul eternitatii”
(o varianta simplificata a incercarilor greoaie de astazi, care denota la vremea respectiva (cand o fi fost oare?) o semnificativa libertate interioara, azi pierduta, in sensul entropic al dezesentializarii de sine).
ApreciazăApreciază