(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Despre un soi de dragoste

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 25, 2018

Candva, in p-reistorie, intr-o epoca in care Arca era populatå cu multi Kibby(tzi), in replica la (unele dintre) teoriile identitzioniste (prezentate sub forma genului musical de simfonie a ratarii) propuse AICI de catre domnul Goe, domnul Ghelme zicea si dânsul, inclusiv AICI: ce’mi place mie (never let the truth spoil a good story)

domnul goe zice, ghelme zice si el
with 6 comments
oda dezlanata pe arca lui goe

singurul regret pe care il am, ca ratat schizofrenic osciland permanent intre “anonim” si “identitate”, dar tot mai identitar pe masura ce imbatranesc, ce-i drept, singurul regret ce-l am, zic, este ca se pare ca m-am nascut prea devreme si car dupa mine pe net atavisme deprinse in epoca in care vorbeam la telefon cu lumea. in plus, mai si impart minunata lume noua cu tot felul de indivizi inca si mai putin adaptati decat mine, care imi polueaza experienta internautica cu enervante deseuri de gandire arhaice.
ce sa zic, ar merita explicat mai in detaliu ce vreau sa zic aici, dar vinul rosu pe caldura cauzeaza si oricum, daca nu s-a inteles, nu se va intelege…

(a se vedea continuarea la SURSA, inclusiv cele 6 comentarii.

incheind d-lui apoteotic, in acel TIMP, in acest MOD:

domnule goe, sa imi amintesti o data, te rog, sa iti povestesc de ce cred eu ca dragostea pe net este cea mai profunda si sofisticata forma de dragoste si cum am ajuns la concluzia asta

astea fiind zise, cred ca sunt chemat pe un blog unde cineva crede ca vorbesc prostii.
* compendiu de ganduri ce mi-au trecut prin cap timp de o juma de ora si un pahar de vin, adica fix ce ati primi pe post de raspuns daca am fi toti conectati la retea si m-ati fi intrebat adineauri prin cablu ce mai fac…

* * *

Iata d-le Glelme ca vin sa-ti amintesc o data (ca niciodata) sa imi povestesti de ce crezi tu ca dragostea pe net este cea mai profunda si sofisticata forma de dragoste si cum ai ajuns la concluzia asta (daca-ti mai amintesti si daca o mai fi valabil) – Gåsitorului recompennse.

UPDATE: Cu-minte, nenea Ghelme Lake n-a vrut sa råspunzå…

 

75 răspunsuri to “Despre un soi de dragoste”

  1. Dl.Goe said

    (catren)

    Viata mea,
    Ca si viata ta (nu-i asa?)
    este un roman,
    in cautarea unui autor.

    • Dl.Goe said

      …poate sa fie si autor anonim,
      pentru o viata folclorica…

      • stely said

        Nu cred ca „Ghelme” mai este prin preajma . Am remarcat absenta lui de foarte mult timp. Parca nici la Dilema veche nu l-am mai vazut .Daca ar mai fi trecut”in zbor” pe deasupra Arcei mai mult ca sigur ar fi poposit pe-aici pentru un salut macar. Vad ,deasemenea, ca nici blogul nu mai este activ.
        Prin urmare, va ramane tot dvs sa va imaginati ce ar fi putut sa povesteasca. 🙂 De fapt vad ca ati inceput , dar intr-un mod prea subtil cat sa puteti scoate din mutenie pe cineva, care ar putea sa va completeze .

        • Cum adica? Ghelme nu-i prin preajma? Depinde cum definim „preajma”, in acest Univers infinit pe care nu-l putem umple cu sufletele noastre. Probabil ca aveti in vedere o „preajma” in care intrebarea si mesajul sa-i fi parvenit imediat. Totusi, tinand seama ca invitatia de a-i aminti de respectiva chestiune a fost facuta acum vreo 8 ani (pe cand Sistemul Solar se gasea la miliarde de km distanta de pozitia lui de azi) as indrazni sa propun ca „preajma” ceva cu acest gen de dimensiuni, exprimat in ani-lumina. Ma astept asadar ca peste alti 7-8 ani, sau cam asa ceva, d-lui, din preajma, sa observe intrebarea si sa-mi raspunda, instantaneu, in no time, ceea ce ar insemna, nici mai mult nici mai putin, ca vom fi primit imediat necesarul raspuns. Ceea ce se va fi intampland in secunda care se dilata intre intrebarea mea si raspunsul sau, este un bonus de care putem profita sau pe care-l putem ignora, dupa cum ne vine, convine, etc. Inclusiv, dupa cum sugerati, sa ne imaginam si sa brodam fel de fel de variante, inchipuindu-ne ce-ar putea raspunde dl.Ghelme, influentandu-l astfel pe d-lui, precum orice observator calator, de realitate creator, in al såu prin lume zbor. Nu?

          • stely said

            Pai da , conform principiul inseparabilitatii ne putem astepta sa apara . Faptul ca a fost candva intr-o relatie emotionala cu Arca lui Goe, iar acum se indreapta catre el amintirile (gandurile) Dlui Goe (si ale mele, iata) ne indreptateste sa avem speranta ca va raspunde la chemare . Sa ne sincronizam gandurile , asadar !! 🙂

          • stely said

            Apropo, banuiesc ca daca „Ghelme ” a promis candva ca isi va impartasi gandurile pe Arca lui Goe, precum ca ” dragostea pe net” este mai profunda si mai sofisticata decat dragostea la prima vedere , inseamna ca a trait aceasta experienta. Altfel nu ar fi avut argumentele necesare pentru a fi convingator.

          • Dl.Goe said

            Intrucat dl.Ghelme n-a zis nimic despre dragostea la prima vedere presupun ca d-voastra sunteti cea care considera ca dragostea la prima vedere este cea care se preteaza mai bine asocierii cu atributele „profunzime” si „sofisticare”, si ca vorbiti in cunostinta de cauza ca cineva care a trait aceasta experienta. Va rog sa de dezvoltati subiectul!

          • Dl.Goe said

            Dar, re-vin si va intreb: dar ce? Dragostea pe net nu poate fi la prima vedere?

          • Dl.Goe said

            In privinta sincronizarii propuse ce sa zic? Am putea canta impreuna pe doua voci, intotdeauna la ora fixa, refrenul „Mai vino pe la noi mai Ghelme draga!” 🙂

          • stely said

            Pai fara sa vreau am facut analogie cu „soiul de dragoste” pe care omul ca fiinta constienta l-a cunoscut de cand lumea . E adevarat ca ulterior a aparut si acest soi de dragostea ,prin net (comunicare virtuala ) ce exclude vederea, desi scrisul pe tastatura implica si el corpul (ochiul , mana ) apoi mintea si sufletul care fac ca mesajul transmis sa produca scanteia … Da, aceasta poate fi mai profunda decat dragostea la prima vedere . Dar ca ar fi mai sofisticata decat cealalta nu as putea spune. Asta, intrucat dragostea la prima vedere ,desi se produce instantaneu ( corpul mintea si sufletul se sincronizeaza perfect ) producandu-se scanteia (fiorul ), are nevoie de mai multe „complicatii” care pot reduce profunzimea dragostei. Unii spun ca sexul este cel ce complica lucrurile. 🙂

          • Am impresia ca se poate aluneca usor, usor in complicatii insurmontabile, de o amploare incompaibila cu nivelul facil al micilor discutii pe Arca lui Goe in Sezonul Opt Vertical. Subiectul acesta al dragostei la prima vedere (prin scutcircuit, in no time) este prea vast si necesita prea mult timp, atentie, preocupare, delicatete si intuitie pentru a fi abordat corespunzator si cat de cat serios, aici si acum. Totusi asta nu ne poate impiedica sa nu ne intrebam tangential dar si cat se poate de legitim daca o exista oare asa ceva precum dragostea la prima vedere. La fel de legitima si valida ar fi si o întrebare alternativa: Poate exista oare o altfel de dragoste decat la prima vedere? (Atica ori fulgerator, ori deloc). In fine ideea ca sexul ar putea complica lucrurile este cred nerelevanta in context, intrucat net-ul a rezolvat si aceasta „problema”, oferind „doritorilor” varianta „sexului virtual”, in con-sens cu generalizarea surogatelor de toate felurile. Acestea fiind zise se pare ca interventa d-lui Ghelme este singura care ar mai putea clarifica lucrurile in legatura cu enuntul pe care l-a emis d-lui cu circa 8 ani in urma.

          • stely said

            Aveti dreptate , tocmai ce veneam sa va spun ca l-am gasit pe D-l Ghelme .Este prezent pe internet in multe ipostaze . Prin urmare, fiind la o aruncatura de bat, poate interveni oricand daca doreste .
            Il gasiti aici daca vreti sa-i amintiti ceea ce voia sa povesteasca in privinta dragostei pe net :

            View profile at Medium.com

          • stely said

            P.S.Cred ca are experienta necesera sa elucideze problema , avand in vedere ca se autoproclama „poet pe facebook” si traitor pe internet.

            View profile at Medium.com

            Si , daca nu si nu, putem sa-i cantam „impreuna” refrenul respectiv . Dar vedeti dvs cum ar fi mai bine. 🙂

          • stely said

            Eii , am pus acelasi link . Asta este cel de-al doilea :

            http://www.scena9.ro/articles/by/radu-ghelmez

            P.S. V-as ruga sa nu-l mai publicati pe cel de la asteptare. Am uitat ca platforma nu accepta doua link-uri.

          • Multumesc pentru investigatii, Eficienta ca de obicei. Vom vedea cum si daca vom proceda le re-transmiterea mai cu adresa a invitatiei de a-l invita pe dl.Ghelme sa produca o explicatie a respectivului enunt, despre dragostea pe net.

            In schimb va ofer o recomandare de lectura cu o cronica sportiva draguta, facuta referitor la semi-partida de tenis din semi-finalele Australian Open dintre Federer-ul cunoscut si Chung-ul schiop: AICI facuta de acelasi tip haios MIRCEA MEŞTER.

          • Dl. Ghelme(z) pare bine pazit de metreze virtuale, de la inaltimea carora cerberul virtual iti cere sa fii musai cineva autentificat, din familie, cu cont, iara nu un fitecine anonim, pentru a te putea da in taina cu Stapanul Inelelor, ceea ce noua unul nu ne prea sta in fire. Prin urmare i-am zvarlit peste gard petitia cu invitatia de povesti cum sta cu dragostea pe net. Daca, plimbandu-se d-lui prin gradina, va da peste beletul nostru si va gasi de cuvinta sa raspunza invitatiei de a ne satisfaice curiozitatea, pe care singur dânsul ne-a stranit-o, ramane de vazut, in orizontul asteptarii, in limitele mai sus mentionate.

          • stely said

            Nu stiu in care dintre „gradini” ati aruncat „beletul” . Acolo unde am cautat si unde intrarea este libera pentru „fitecine” nu era .
            Adica aici :
            https://ghelme.wordpress.com/2011/09/27/doina/#comments

          • Aceea este gradina suspendata a Semiramidei, adica cea abandonata. Vorbeam de link-urile pe care le-ati furnizat..

    • ghelme said

      did someone call me?

  2. Dl.Goe said

    Hooop-si-asa cu Simona: Cronica unei minuni anuntate care nu se mai amânå !!!

  3. d'Artagnan said

    E bine… să nu uităm că Karolina a prezis că ia bătaie și de la Wozniacki! Doamne, numai să nu se răzgândească! Fata asta e o minune pentru pariori!

    • stely said

      Se schimba calimera :

      „Duelul dintre actualul număr 1 mondial şi predecesoarea sa şi-a respectat toate promisiunile. După 2 ore şi 22 de minute de luptă intensă, cu scenarii diverse şi marcate de lovituri halucinante, Simona Halep a făcut ca ierarhia să se respecte şi s-a impus, cu mare efort, în faţa unei excelente Angelique Kerber. Germana a confirmat că a revenit la cel mai bun nivel, dar a cedat în setul trei, depăşită fizic de combatitivitatea adversarei sale”, a notat L’Equipe, care a titrat: „Va exista o nouă regină”.

      Cotidianul francez subliniază că Halep a „sufocat-o” pe Kerber la începutul meciului, însă germana s-a revoltat şi a reuşit să revină. „Setul 3 a fost epic, servind pentru meci, Halep a fost întrecută după 26 de lovituri, Halep a reuşit însă că câştige cel mai frumos meci de la Australian Open şi a ajuns în prima sa finală la Melbourne”.

      L’Equipe reaminteşte că niciodată o jucătoare nu a câştigat Openul Australiei după ce a salvat mingi de meci în două întâlniri diferite: „Or Halep, miraculoasă cu Kerber, salvase deja trei în faţa lui Lauren Davis, în turul trei!”

      Punct si de la capat :

      „Majoritatea agenţiilor online de pariuri îi oferă Simonei Halep o cotă care variază între 1.65 şi 1.70, în timp ce Wozniacki e considerată outsider. Daneza are o cotă de 2.25 în finală.”

      Hmm…sper sa nu o dea in bara ca pana aum. Hai Simona !

  4. d'Artagnan said

    Zice un comentator la video-ul postat de EUROSPORT:

    ”Shame on you Eurosport! Halep has had 50 winners over 30 of Kerber’s and your entire highlight covers only Kerber winners with the exception of Halep’s match point? Can you be more biased than this? Shameless!”

    • Deh, Simona nu-i ca Federer ci ca Djokovic. Nu e genul care sa se potriveasca si deserveasca optimal interesele televiziunilor, sponzorilor. De-asta si este asa ignorata incercandu-se marginalizarea ei. Este prea cuminte, prea modesta, prea fata buna. Fetele rele sunt scoase in fata sa faca bani, pentu companii dar si pentru ele. Deocamdata insa Simonei n-au ce-i face. Sa speram ca in bunatatea ei va fi fi destul de rea incat sa se impuna (prin tenis) inclusiv in confruntarea cu sponzorii, mass-media, publicul… Dupa cum arata acum s-ar zice ca are resurse sa izbandeasca in cele din urma. E-he-hei, ia sa fi fost Eugenie Bouchard in locul ei! Sa fi vazut ode mondiale. Asa insa, o fata mica, dintr-o tara mica intr-o lume atat de mare. Simona e pe cale sa se faca mare. Sa se impuna. S-o vedem. Noua Simona si noua ei atitudine ne indeamna sa speram… Sa speram asadar.

  5. Hello Dolly ! Chinezii cloneaza maimute !!!…Ne indreptam încet dar sigur catre momentul în care vor putea fi clonati oameni. Cel mai probabil primul om clonat va fi Roger Federer, in doua exemplare. In acest mod tenisul va fi revolutionat total si in toate finalele vom vedea Federer contra Federer, spre deliciul televiziunilor si publicului. 🙂

  6. Dl.Goe said

    Aceasta Danemarca putred de bogata. A lor are locul 1, are grand slam, are sponsor, are boy friend, are totul, totul, iar a noastra nu are nimic. nimic, nimic. Nu e drept, nu e drept, nu e drept.

    P.S. Totusi Simona nu mai este doar o simpla jucatoare de tenis din Romania. Este de acum o jucatoare de tenis planetara. si din aceasta postura va veni el si acel grand slam si soarele va straluci si pe strada ei. Merita. Si-a gasit atitudinea potrivita pentru asta. Mult nu i-a lipsit nici azi. Cu putin noroc Caroline Wozniacki a meritat sa castige aceasta partida 🙂 , drept pentru care a si castigat-o, impreuna cu restul lucrurilor, pe care nici Simona n-ar fi meritat sa le piarda. Deh, asa-i in tenis. Bine ca macar s-a intors tenisul veritabil si in tabara fetelor. Simonei, felicitari, dragoste si admiratie.

  7. d'Artagnan said

    Și eu cred că avem de-a face cu prima variantă…

    http://mirceamester.ro/australian-open-faza-pe-tusa-reverele-lui-georgescu-cat-despre-federer-exista-o-singura-explicatie/

    • stely said

      D’Artagnan , „prima varianta ” fiind cea cu zambitul ( bucuria) sau cea cu „mai rau” (tristete, plans) . Eu cred mai degraba ca Dl Goe a anticipat iata :
      https://www.digisport.ro/tenis/marele-roger-federer-declaratie-emotionanta-despre-simona-dupa-finala-epuizanta-de-la-ao-379522

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Induiosatoare bucuria cu care va dedati risipei si usurinta cu care cedati ispitei de a livra asemenea bull-sheet pe Arca lui Goe. Sunt acestea intrecute doar de naivitatea cu care d-na Stely il crediteaza pe Federer pentru limbile dulci in texte „adresate” Simpnei Halep. Serios acuma? Care mai e treaba cu tenisul si cu fair-play-ul? Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata in tenisul masculin un mod mai dezgustator, mai pe fata si mai consistent de a favoriza un jucator, de a-l impinge in fata pentru a castiga un turneu din ratiuni extra sportive. Un asemenea spectacol grandios si dezgustator incheiat apoteotic cu lacrimile de fericire ale semi-zeului, inspre umanizarea acestuia, constitue o melodrama greu de egalat chiar si in campania electorala pentru presedintia SUA. Fenomenul social cu pricina transcende cu mult limitele tenisului, fiind totdodata un experiment social care testeaza anumete limite: Cat rahat poate inghiti publicul savurandu-l totodata cu mare si descatusata bucurie. Ma mira teribil faptul ca nu pareti a realiza nici pe departe ce mare cacat a fost Australian Openul de anul acesta in copetitia masculina, aliniindu-va cu o nonsalanta radhumoriana turmei. Vorbesc de turma aceea (vezi US-Open-ul de anul trecut) care este in stare sa exulte intr-o bucurie indecenta, disproportionata, nerusinata atunci când idolul, zeul, castiga o minge printr-o dubla gresala pe serviciul unui oarecare oponent. Raman curios cat ii va lua publicului pana se va satura de tot rahatul acesta si va vomita izbavitor.

      • stely said

        @Dl Goe, parca spusesem ca nu i-am bagat in seama dulcegariile lui Federer la adresa Simonei . M-am lamurit si cu privire la motivele pentru care i-a cerut sa se fotografieze cu ea. De asemenea, sunt revoltata si eu de indiferenta, iresponsabilitatea , indolenta, lipsa de fair -play de care au dat dovada organzatorii AO . Modul(catastrofal) de cum au gestionat problema temperaturii din timpul turneului ar fi putut sa aiba consecinte grave asupra jucatorilor. Este un lucru deja cunoscut ca Simona Halep a fost aproape de a suferi un soc termic . Putea sa se intample o tragedie sub ochii nostri. Nici acum nu -mi dau seama de ce nu s-a tras acoperisul in toate zlele cand a fost canicula..Nu-mi dau seama nici de ce arbitri , antrenorii chiar jucatorii nu le-au cerut sa li se ofere tuturor jucatorilor tratamente (favoruri) asemenatore precum lui Federer. Este adevarat, Australian Openul de anul acesta (competitia baietilor, mai ales) a fost sub orice critica. Insa , bucuria lui Federer cu ochii in lacrimi , marturisesc ca m-a impresionat. Am pus-o pe seama faptului ca s-ar putea sa fie ultimul lui trofeu , ca chiar s-ar putea sa se retraga.
        Si da, nu am „pus botul” nici la declaratiile lui „emotionante ” despre Simona. M-am distrat pe seama ziaristilor care au prefatat stirea cu fotografia lui Federer stergandu-si lacrimile, sugerand ca din cauza Simonei. Au existat multe articole, stiri exagerate cu un continut mediocru si titluri bombastice. Dar trebuie sa recunoastem ca meciurile in care a fost implicata Simona Halep au fost de departe cele mai impresionante. Aici nu a fost vorba de nici o exagerare.

        • Ca si d-voastra ma intreb (si ma intreb de ce nu se intreaba si feministele) de ce n-a fost trasa copertina si nu s-a dat drumul la aerul conditionat si in finala feminina, asa cum s-a dat in cea masculina. Desigur ca ma mai intreb retoric si altele, de ex, daca in cea masculina s-ar (mai) fi dat drumul la racoare daca nu era pe acolo un pui mic si fragil de ocrotit, si, daca tot s-a dat (la cerere?) de ce nu a fost anuntat si Cilic (care si-a facut antrenamentul afara la peste 30 de grade). Lacrimile lui Federer (ah, ce drama, parca era sinuciderea lui Nastase in reluare) ar fi putut duce cu gandul la un gand de retragere cu pompa, in mare glorie din partea incununatului cu coronita no 20 cu proptea, dar imi inchipui ca omul si-a facaut un calcul din mers si i-a dat ca mai poate sa astepte un pic pana ajunge pe locul 1 ATP, ca sa fie treaba, treabå. Lucrurile se pot aranja frumos, nu costa mult si chiar merita pentru rotunjirea unei legende (atat de) populare. Dar oricum va fi, va fi bine si vom continua sa-l vedem pe idol jucand tenis multa vreme de acum incolo inspre beneficiul tuturor macar in partide ca acestea:

          In ceea ce-i priveste pe organizatorii de la Australian Open trebuie sa va contrazic. Au fost magnifici. Daca nici ei n-au organizat lucrurile bine atunci nu vad cine le-ar mai fi putut organiza asa de frumos. Parca ar fi fost puse cu mana. Te uiti si nu te dumiresti. Probabil ca oricare dintre cei in top 10 in clasamentul ATP (poate chiar top 15 🙂 ) ar fi castigat trofeul daca ar fi avut un traseu si conditii asemanatoare cu cele oferite legendarului in dar. Ma rog, nu e prea fair-play sa facem aceasta afirmatie neverificabila, mai ales ca si fanii zeitatii ar putea sa zica ca idolul lor ar fi castigat oricum, chiar si daca n-ar fi fost ajutat pe ici pe cole la cat de maret si talentat e el cu rolex-ul inexorabilitatii pe mana. Ceea ce iarasi (vai) noi nu vom sti-o niciodata. In plus, ca bonus pentru organizatori, n-ati vazut ce atenti au fost la detalii? Au fost drepti si neinduratori. Pe Simona au amendat-o cu 15000 de dolari (1% din premiul castigat) din cauza ca i-ar fi facut antrenorul un semn (doua?) cu mana din tribune. Normal ar fi sa nici nu-l primeasca in tribune, caci ar putea sa-i faca naiba vreun semn imperceptibil din spranceana, sau din priviri si uite asa mai te pomenesti ca mai bate aiurea pe cineva dintre cei ocrotiti de sponzori.

          • d'Artagnan said

            🙂

          • d'Artagnan said

            Totuși, puteți detalia acuzația de ”favorizarea infractorului”? Nadal a fost accidentat de vreo rază violet iar pe Djokovic l-a tras curentul pentru că organizatorii au lăsat special ușa deschisă? Murray nici n-a mai apucat să vină, forțe oculte….

          • Dl.Goe said

            @D’Artagnan – Devreme ce-mi puneti o asemenea intrebare (provocatoare?) desigur ca nu, n-as putea detalia. Probabil ca d-voastra ati fost plecat pe o alta planeta si acuma, intors pe Pamant cu alte treburi, ati dat cu ochii de rezultatele din tenis si doriti sa aflati pe scurtatura cum sta treaba. Intru satisfactia fanului care sunteti va pot spune doar ca idolul n-a avut nevoie de ajutoare atat de massive, dintr-o singura directie. Ca l-a ajutat talentul si destinul, fireste, treaca, mearga, dar micul (si poate decisivul) ajutor oferit constant de catre organizatori pe toata durata turneului, ramane intolerabil, oricat ar jubila fanii sai neconditionati (care inocenti care mai putin inocenti). Sa vina apoi trompeta John McEnroe facand pe firoscosul si sa afirme ca da, o fi jucat el Federer doar seara pe racoare (pastrandu-se pentru finala) dar asta s-a intamplat pentru el (doar el) a cerut (a solicitat) sa fie programat asa. Djokovici, nu, n-a solicitat (asa o fi vrut el sa joace la 40 de grade). Prin urmare organizatorii n-au avut de satisacut decat o singura cerere explicita si, grijuli, au executat-o, facandu-i in acelasi timp si lui Djokovic o mare favoare (zice McEnroe) intrucat pe acesta defavorizarile il indarjesc (adica ca-l mobilizeaza). Admirabil, am putea spune. Si apoi ca (apud acelasi cacat cu motz McEnroe) oricum asa e viata nedreapta, si ca trebuie sa acceptam (ca oricum n-avem ce altceva sa facem) nedreptatile care favorizeaza ingerii si gainile fatatoare de oua de aur. Chestia din finala cu tragerea copertinei si aerul conditionat de care Cilic n-a fost informat, este inca si mai gogonata, pentru cei care au cat de cat idee ce se intampla cu performantele sportive in conditiile unor variatii de temperature si umiditate (de la peste 30 la racoare de 24)… Ca pe Cilici au mai incercat sa-l fure si arbitrii de linie cu mingi care se vedeau si din avion ca sunt in favoarea sa, este un alt micut si nevinovat detaliu. Ciupeli, ciupeli, ciupeli, facute cu acordul deplin si intempestiv al fanilor lui Federer in defavoarea tenisului. Impresia mea este ca CTP n-a operat nici o oda jubiliara (20) din jena. O jena pe care se vede treaba ca alti specialisti in tenis (de aceeasi anver-gura cu CTP) n-o prea au. Dar, pentru noi, oricum lucrurile sunt simple. N-o sa ne mai uita la meciurile lui Federer si gata. Problema este rezolvata. 🙂 Ne uitam la fete.

          • d'Artagnan said

            Ca să stăm drepți șă să judecăm drept, mingea vazută din avion și furată a fost în contra lui Frederică, la un serviciu în out al lui Mărin. De ”cealalntă” parte, cum ar spune un ministru deja clasic, mingile băgate în celângi de Mărin se vedeau doar cu microscopul, erau de obicei cîțiva mm care prindeau tușa.

            Dar pe ce mă șochează cu adevărat este declarația că ”N-o sa ne mai uita la meciurile lui Federer si gata.”!!!??!! Este o grozăvie pe care mintea omenească ( și poate și a extratereștrilor care urmăresc tenisul) nu o poate concepe!!! E ca și cum nu mai vrei să te uiți la operele lui Michelangelo pentru că stau în centrul galeriilor, au lumină mai bună și sunt mai vizibile!!! Peste poate, mon cher, peste poate!!
            Adevărat, Federer are un defect major, greu de înghițit: e elvețian! Dar e vina lui că nu s-a născut în estul Europei!?

            Dl. Goe, marele merit al individului este că mă face să retrăiesc senzațiile din copilărie: să mă imaginez jucând ca CINEVA! Dacă atunci eram pe teren Cruyff ( alt arian… mă-sa pe gheață!), acum mă imaginez că plesnesc mingea ca Federer. Mai ales reverul cu o SINGURĂ mână. Nici un alt jucător nu reușește, pentru mine, evident, să facă la fel.
            Cam asta-i tot.

          • Dl.Goe said

            @D’Artagnan – Sper sa nu fiu inteles (prea) gresit dincolo de o limita tolerabila (in atat de aproximativa mea exprimare in vorbe, caci altminteri n-am). Prin urmare vin si precizez (daca o mai fi fiind cazul), ca mie unul jucatorul Federer imi place, plasandu-se lejer in Top Ten-ul meu personal din toate timpurile. Nu-i cel mai bun, dar e acolo in top. Persoana Federer imi place mai putin, prin comparatie cu jucatorul, dar inca nici vorba sa-mi displaca, gasind-o agreabila, placuta, naturala, educata, capabila sa-si stapaneasca si domesticeasca aproape perfect ego-ul, egoismul si aroganta imense, care ies cateodata (ca din greseala) la suprafata (si care na, acuma or avea motive sa existe la asemenea cote, nu atat in acord cu valoarea jucatorului si persoanei cat, mai ales pentru felul apasat cu care este pupat in cur de jur imprejur de sponzori, televiziuni, fani, public)… Ceea ce-mi displace profund este dezgustatorul fenomen media numit Federer, care slujeste acest edificiu jucator-persoana. Nu ma mira ca unii toleraza acest rahat fara nicio greata, ca cand n-ar fi. Fiecare cu organismul si sensibilitatile sale. Din postura de fost fan neconditionat si fara discernamamt al lui Federer (j-p-f), pot intelege uimirea d-voastra fata cu greva pe care mi-am propus-o. Inteleg cum (pre)judecati lucrurile, atins in emotiile primare, freudiene, cu radacini in copilarie, dar va pot spune ca este o judecata gresita. Ce atunci cand cineva decide sa faca greva foamei, este pentru ca n-ar mai avea nevoie de hrana? Ei as. O face pentru a dempnstra ceva. Pentru a sluji o cauza. Plus ca eu n-am vorbit de greva foamei ci de dieta. Sunt sigur ca am alternativa unor alimente mai sanatoase si mai spectaculoase decat Federer. Oricat v-ati ancora d-voastra in emotii si amintiri, fenomenul e fumat, intretinut artificial, pe aparate de catre „system”. Nu am prea multe de pierdut, ratatnd ca din greseala, meciurile lui Federer. Nu mai are nicio noutate de spus, iar ceea ce va excita pe d-voastra este mai degraba un proces intern de reciclare a unor amintiri. Ca atunci cand ne uitam la Stan si Bran si ne simtim bine si confortabil, fara sa ne dam prea bine seama de ce. Rahatul ala cu faptul ca Federer este urat pentru ca-i elvetian va rog io sa-l pastrati exclusiv pentru d-voastra. Este contra-atacul celor care vor sa acopere faptul ca succesul (inclusiv la public), o mare parte din acel succes, este legat (direct sau indirect) de faptul ca este elvetian, iar limitarile cu care se confrunta altii, vin tocmai din faptul ca nu sunt din Elvetia, ci de aiurea din vreo provincie a lumii. Sa nu invesam lucrurile doar pentru a spori conuzia si greata.

            P.S. Am inteles, va fascineaza reverul lui Federer. Este, ce-i drept, o piesa de arta. Dar raman la impresia ca, ancorat in astfel detalii punctuale, ratati spectacolul tenisul in ansamblu, la alta scara, lucruri care nu se pot ilustra simplu intr-un videoclip de o clipa extras din meci si poastat ca dovada cu copy-paste. Degeaba v-as povesti iarasi ceea ce v-am mai povestit, daca d-voastra insiva nu vedeti. Ne uitam la tenis amandoi, dar din perspective si cu zoom-uri diferite, este firesc sa numim tenis ceea ce vedem (desi este clar ca nu vedem acelasi lucru) si sa dezbatem ca si cand n-am avea habar de aceasta confuzie terminologica, ca si cand am vorbi despre acelasi lucru. Va place atat de mult surasul Giocondei incat n-o prea vedeti pe Gioconda. Poate ca pentru d-voastra rostul tabloului cu pricina rezida exclusiv in a fi un cadru pentru acel suras. O fi. Nu sunteti singurul care crede asta. Eu dimpotriva cred ca surasul cu pricina este in slujba splendorii intregului. Este aceasta (cum altfel) o impresie personala, pe care o exprim, desigur liber, fara niciun fel de asteptari.

          • d'Artagnan said

            Am revăzut materia…. ”ratati spectacolul tenisul in ansamblu”… uneori un copac este mai fascinant decât pădurea! Asta nu înseamnă că nu suntem fascinați de pădure, de copaci mai puțin spectaculoși… ideea este că rămânem foarte subiectivi.

          • Dl.Goe said

            @D’Artagnan – Dupa cum am recunoscut la in moment dat, in speta de fata, pledoaria d-vostra este mai frumoasa decat pledoaria noastra. Dincolo de aparente inselatoare (si subrede), esentializand, am putea preciza succinct care sunt adevarurile pe care le sustinem unul (vai !) impotriva celuilalt. In rezumat adevarul sustinut de d-voastra ar fi: „Eu, adica D’Artagnan, il iubesc pe Federer”, in timp ce adevarul promovat de noi ar suna cam asa: „Eu, adica dl.Goe, nu il iubesc pe Federer”. Restul fiind doar vartejuri de vorbe. D-voastra sunteti in avantaj pentru ca, intotdeauna o declaratie de dragoste este, prin sine, mai buna si mai frumoasa decat o declaratie de nedragoste. Pentru a compensa (cat de cat) acest handicap noi (aparent neavand incotro) am ales sa va hartuim dialectic cu vorbe, promovand o maieutică ce se dovedeste a fi, pana la urma, ineficienta. Daca sesizam noi bine, d-voastra inercati cumva sa (ne) impuneti adevarul D’Artagnienesc (si noua), ca fiind unicul, sau in tot cazul cel mai important si mai… adevarat. Din cate stim noi (si mai stim si noi cate ceva, mai ales din proprie experienta), cei care insista in a-si promova astfel adevarul (in dauna altor adevaruri mai putin frumoase), incearca de fapt sa se convinga pe ei insisi de validitatea si indreptatirea acelui adevar (a carui fragilitate o realizeaza asadar). De-am continua astfel ar fi posibil sa ajungem cumva la dimensiunea metefizica a lucrului in sine, in domeniul suprasensibilului de dincolo de cadrul realitatii, unde toate enunturile adevarate sunt echivalente intre ele, chiar si cele apparent contradictorii.

            P.S. Se vede treaba ca abilitatea mea de a ma exprima clar, concis, pe intelesul oricui, se afla intr-o stare deplorabila. Vad ca din spusele noastre d-voastra ati inteles ca, vorbind despre spectacolul tenisului in ansamblu, ne-am fi referit la ansamblul jucatorilor si jocurilor, la fenomenul tenisului, si ca padurea din discutie ar fi fiind constituita din toti copacii (adica jucatorii) inclusiv cei mai puțin spectaculoși, alaturi de el, copacul suprem. N-am vrut sa spunem asa ceva, desi la prima vedere asa ar putea aparea, in special celor interesati, sa le apara asa. Vorbind despre spectacolul de tenis in ansamblu n-am avut niciun moment intentia de a vorbi despre tenis in ansamblu, intr-o eventuala incercare de a extinde si dilua discutia pe orizontala… Nici vorba de asa ceva, ci dimpotriva intentia noastra a fost sa atragem atentia pe verticala, inspre adancimea jocului de tenis. „Padurea” cu pricina nu este formata din multitudinea partidelor si a jucatorilor, ci din multimea straturilor care constituie jocul de tenis, in fiecare partida in parte, fiecare strat fiind gazda unui gen aparte de frumusete. Unul dintre ele este desigur stratul reverelor executate artistic, si a multor alte procedee tehnice de mare efect. Nu este singurul, si, pentru noi unul, nu (mai) este cel mai spectaculos. Bataliile psihologice (cu adversarul, cu tine insuti, cu publicul, cu sponzorii, cu lumea intreaga), abilitatea de a citi partida si starea (inclusiv) de spirit a adversarului, si de a schimba si stabili din mers strategii, de a-ti folosi imaginatia, nu doar pentru a inventa o scurta la fileu sau un lob imposibil, dar si in managementul general al partidei, abilitatea magica de a specula si de a-ti face aliat fiecare context al jocului (si cand iti merge bine, si cand iti merge rau in joc, si cand adversarul e pe val sau e afundat in mizerie), facand fiecare gen de context sa lucreze in favoarea ta, asta mi se pare ca aduce cele mai mari frumuseti in tenis. Cei care au avut ochi sa vada, au afirmat ca Djokovic, in perioada in care a dominat tenisul, facand-o intr-o maniera categorica, s-a dovedit a fi cel mai complet jucator de tenis. Desigur ca putem lua in calcul doar stratul in care avem in primplan executiile tehnice spectaculoase, ori putem numara trofeele castigate si folosind aceste criterii putem decide cine-i cel mai bun in functie de ele, pentru a gasi justificarea potrivita pentru iubirea purtata unui idol. Noi unul suntem atrasi de frumusetile de la fiecare nivel al jocului de tenis, fiind acesta contextul in care ne atasam de anumiti favoriti. Desigur ca suntem subiectivi, si subiectivitatea fiecaruia poate afecta astfel de discutii. Nu acest gen de influente l-am avut in vedere cand am pomenit de „spectacolul de tenis in ansamblu”, ci de simpla acceptare a faptul ca jocul de tenis tenis are o adancime apreciabila, oferind frumuseti in oricare strat, constituindu-i-se astfel acel ansamblu al spectacolului de tenis. Desigur ca fiecare set de criterii ales pentru a stabili ierarhii este valid, oferind fiecaruia prilejul sa-i judece pe gladiatori si sa stabileasca, in accord cu acele criterii, care-i sunt favoritii. Desigur ca daca vom judeca lucrurile de ex. pe criterial spectaculozitatii si acuratetii executiilor tehnice, sau al numarului de trofee castigate, ignorand toate celelalte aspecte ale modului in care se poate juca si castiga o parida de tenis (incarcand-o de felurite frumuseti), Federer este cel mai bun. D-voastra, ca spectator de tenis care judeca frumusetea jocului, pareti a fi adept convins al ramanerii stricte in criteriile mai sus pomenite. Noi dimpotriva, credem ca celelelalte aspecte (ignorante de d-voastra, ca fiind surase de emotie artistica neesentiale) sunt cel putin la fel de importante. Pe noi ne emotioneaza (si) ceea ce va emotioneze si pe d-voastra (in jocul lui Federer, de ex), in timp ce pe d-voastra, par sa nu va emotioneze catusi de putin, celelalte elementele fabuloase care compun frumusetea tenisului si pe care noi le savuram la maximum. Aceasta era sensul afirmatiei ca ratati spectacolul tenisului in ansamblu, fiind desigur acesta un enunt extrem de relativ. Indraznesc sa cred ca sursa emotiilor artistice provenite din ceea ce se numeste tenis, este mai larga, mai bogata, in cazul nostru decat in cazul d-voastra, si ca d-voastra ratati un anumit gen de emotii, altminteri accesibile. Poate ca astfel le practicati mai intens pe celelalte, pentru care aveti antene, asigurandu-va o bucurie mai intensa… Cine stie!… Daca s-ar putea crea (simula) pe calculator, cate un meci, un singur meci de tenis, pentru fiecare jucator, pe baza extragerii elementelor cheie, esentiale, din toate meciurile sale, jucate impotriva tuturor adversarilor sai (care si ei s-ar combina pe calculator intr-un singur jucator), cu siguranta ca pe noi unul ne-ar emotiona in primul rand un meci Djokovic contra restului lumii (in care adversarul sau ar arata 50% cu Federer, 30% cu Nadal, 10% cu Murrey si 10% cu restul jucatorilor). D-voastra cu certitudine ati alege un meci Federer in contra restului lumii. Desigur ca niciuna dintre optiuni n-ar putea fi gresita, emotia fiecaruia dintre noi nestirbind-o in niciun fel pe a celuilalt. Daca ar fi sa luam in considerare (de ex) rezltatele din meciurile directe intre jucatorii pomeniti mai sus, mi se pare (sincer) ca sansele ar fi mai mari ca Djokovic sa-si castige meciul sau in contra restului lumii decat le-ar avea Federer sa-l castige pe al sau. Desigur ca puteti sa nu fiti de accord cu mine. Si desigur ca problema nu este inchisa, intrucat lucrurile care se vor intampla in viitor pot desigur sa mai schimbe natura problemei si rezultatul acestei ecuatii imaginare. Nu ne ramane decat sa asteptam, sa vedem si sa ne bucuram. 🙂

          • d'Artagnan said

            De acord cu tot ce-ați spus.
            În ce-l privește pe Frederică, poate că talentul său, acuratețea loviturilor, eclipsează celelalte straturi, dar a mers și merge și el pe același drum: bătălia cu cu demonii personali (știți că a fost și probabil a rămas un coleric, la fel ca Icemanul Borg), bătălia cu adversarul, cu plafonarea, cu Roland Garrosul care s-a încăpățînat să nu se lase impresionat, cu Nadal, cu timpul, cu imaginea de golden boy. Și-a luat la bătrânețe un antrenor dur care să nu-l perie, ci să-i pună oglinda-n față. Se spune că loviturile sale, inclusiv serva, nu mai seamănă cu cele de la începutul carirei, Nadal și Djokovic forțându-l să se reinventeze. Iar atunci când câștigă chiar dacă joacă prost nu înseamnă de fapt ”abilitatea magica de a specula si de a-ti face aliat fiecare context al jocului (si cand iti merge bine, si cand iti merge rau in joc, si cand adversarul e pe val ”? 🙂
            Repet, sunt cu totul de acord cu comentariul dumneavoastră: și eu sunt de părere că tenisul are mai multe straturi.
            Exact ca o ceapă. De aia și plângi câteodată…

            P.S. Fără să vreau iar am reușit să fac o declarație de dragoste… Măcar sunt on topic! Gata, mă opresc!

          • @D’Artagnan – Probabil ca vreun martor intamplator al discutiei noastre (in postura de carcotas de serviciu) ar putea constata cu nedisimulata ironie cat de inutil a fost acest schimb de replici care nu a reusit sa schimbe nici macar infinitezimal convingerile pre-existente ale „com-batantilor”, ci dimpotriva a contribuit la consolidarea acestora. Mie unul, dimpotriva, mi se pare ca exista un castig important produs de aceasta „disputa”, dincolo de consolidarea drgostei pentru tenis si pentru emotiile pe care acesta le produce. Va multumesc pentru rabdarea de a purta aceasta discutie si pentru asumarea riscurilor de a va etala „in public” sentimentele.

          • RALG said

            Iata ca nu doar noi avem fantezii despre meciuri de tenis ipotetice. Chiar si Marele campion elvetian din tenis Roger Federer, proaspat intors pe prima pozitie mondiala a clasamentului ATP, si-a dezvaluit un mare vis pe care l-a avut si anume o dorinta de a juca impotriva unui fost jucator de legenda. Intr-un interviu acordat pentru varianta italiana a revistei Vanity Fair, Federer puncta faptul ca si-ar fi dorit sa evolueze in fata lui Bjorn Borg din Suedia: „Daca as avea o masina a timpului, as vrea sa joc impotriva lui Bjorn Borg. Era un tenismen atat de elegant si complet din spatele terenului!”, declara Federer pentru italieni. Federer a devenit recent locul 1 mondial ATP, a redevenit pentru a fi exacti, dupa o pauza de 6 ani. Este cel mai varstnic lider mondial al baietilor, la 36 de ani. „El a fost capitanul meu in 2017, la prima editia a Laver Cup. A fost superb sa stau de vorba cu Bjorn, mi-a povestit multe despre cum era tenisul pe vremea lui”, puncta elvetianul in continuare pentru Vanity. Borg a fost o legenda a tenisului mondial, avand in palmares 15 titluri de Mare Slem, cu 5 mai putine ca Federer. Din pacate, suedezul s-a retras la varsta de 26 de ani.”

            P.S. Cel mai castigat in treaba asta este Borg caruia i s-au adaugat brusc in palmaeres inca 4 titluri de mare slem.

    • Ceea ce ma surprinde (sau nu 🙂 ) este ca maestrul CTP n-a scos inca in scris nicio oda pentru idol intru omagierea ultimei sale ispravi. Oare de ce? S-o abtine eroic? Sau o fi inteligent? (Mai inteligent decat pare). In caz ca s-o razgndi (desi a cam pierdut momentul, clipa) i-am putea sugera ca titlu: Roger sus rasare ca o taina mare.

  8. Dl.Goe said

    Dovada incontestabila a faptului ca Universul este Infinit este aceea ca exista. Suna firoscos, dar e banal. Ori e infinit, ori nu e deloc. Daca prin absurd n-ar fi infinit, n-ar exista, neavand destul „loc” pentru atata debalansari (acestea amortizandu-se, de la sine, in „no time”). Acuma ramane de stabilit daca exista sau nu. Nu? Tu ce crezi? Exista? (Te intreb, presupunand ca existi, d-zei mami ei de aporie)

  9. Trecut-au anii,
    Pierdut-am banii,
    (pe care, si asa, nu i-am castigat – am pierdut asadar in castig nu din capital 🙂 dar nici capital n-am avut. Prin urmare pierderi nule)

    – Din ciclul Bitcoin este (mai nou) ochiul dracului… De ce ochiul si nu urechea, sau alt organ mai de soi? Banul te vede? Sau te… In fine

    Niste incipientze pe aceasta tema fabuloasa ar fi aici:

    Tu, omule si banul tau – marea aventura. De la Indestulare la alienare – De vorba cu un antropolog: Vintila Mihailescu.

  10. Deocamdata n-am aflat de ce credea dl.Ghelme ca dragostea pe net este cea mai profunda si mai sofisticata forma de dragoste si nici cum a ajuns d-lui la concluzia asta, si, intrucat nu ma astept sa aflam ceva despre asta in urmatorii 7-8-10 ani, ar fi poate momentul sa avansam, cu gandul, spre altceva in Sezonul Opt Vertical. Tocmai mi-a trecut vâjâind prin minte (si dusa a fost) ideea ca ar fi oportun sa initiem (adica sa deschidem) un punct de intrare (ca o borta) spre problema imaturitatii perpetue a omenirii. Tot ceea ce este esentialmente specific omenirii (ca organism) denota infantilism congenital, cronic si incurabil. Este desigur dificil sa (ne) traim intreaga viata intr-o astfel de lume, dar macar este (ar trebui sa fie) si captivant. Sa nu ne plictisim. Ma rog, n-am prea avea motive sa ne plictisim, chit ca uneori ne mai plictisim de-a dreptul teribil, chiar si fara a avea cel mai mic motiv pentru asa ceva. O plictiseala fara cauza. Inexplicabila 🙂 Ca mai intotdeauna iesirea dintr-o plictiseala inexplicabila se face prin inventarea unor inutilitati noi, noute (aparent inaccesibile), despre care suntem convinsi ca ne sunt absolut necesare si ca merita orice efort pentru a fi obtinute, si avute in posesie. Despre ce ar putea fi vorba?

    Te-as intreba (mai draga) daca tu stii care este culmea suspansului?

  11. Privind comentariile adunate in siajul acestei interogatii pseudo-retorice despre un soi de dragoste, am impresia ca undeva in adancul acestora, sau prinrte ele, se afla raspunsul pe care l-am fi asteptat de la ipoteticul domn Ghelme, parte din acest raspuns fiind desigur (si dl.Goe) dar mai ales extraordinarii nostri interlocutori d-na Stely si dl. D’Artagnan. Ce alta dovada si ilustrare mai bune ar putea fi oferita in acest sens decat felul in care cei doi extraordinari interlocutori, folosindu-se de pretextele Simona Haelp si Roger Federer (niste abstractiuni fabuloase), au initiat si intretinut conversatii pe Arca lui Goe, impotriva tuturor constrangerilor si vicisitudinilor (ah, ador acest cuvant) locale? Remarcandu-le insistenta pare din ce in ce mai evident ca ceva, precum o revolutie, ar trebui sa se faca pe Arca lui Goe, in materie de Arta Conversatiei. Sau macar o reciclare. Probabil ca d-lui Goe in primul rand i-ar prinde bine niste cursuri de reciclare in materie de Arta Conversatiei spre o necesara conversie catre alte genuri si variante mai blajine ale acestei arte retorice. Probabil ca asta ar putea contribui la stimularea co-existentei pasnice a unor adevaruri relative, alternative si foarte contradictorii, intru slujirea in primul rand a frumusetii (nu necesarmente a binelui si/sau adevarului), caci noi toti, vorba ceea dupa frumusete alergam (uneori ca disperatii).

    P.S. Trebuie sa recunosc ca, cel putin de data asta, adevarul sustinut de catre dl. D’Artagnan este mai frumos decat adevarul propus de dl.Goe – a se (re)vedea comentariile si materia din urma. 🙂 Desigur ca merite speciale in faptul ca dialogul a putut decurge astfel incat fie posibila (cat de cat) revelarea unor frumuseti atat de subtile ii revin d-nei Stely, care si-a asumat discret si rolul de mediator, alaturi de cele de observator (ingenuu) si martor (inocent). Le multumim ambilor pentru suportul acordat (prin care de altfel s-a si dat sens si semnificatie topicului)

    • stely said

      Ma încântă la nebunie rolul atribuit în acest soi de” dialog socratic ” (modern) dar cel mai mult mă încânta concluziile Dl-ui Goe –
      concluzii la care ajunsesem si eu dar pe care nu m-am încumetat sa le expun . Cineva (intuiţia) mi-a şoptit să-l astept pe Dl Goe .
      Dupa cum se vede asteptarea mea a fost răsplătită din plin. Mulţumesc frumos. 🙂

      • Dl.Goe said

        Intrucat nu am absolvit inca respectivul curs de reciclare (in vederea prezisei revolutii in Arta Conversatiei pe Arca lui Goe) nu stiu ce ar fi mai potrivit si/sau mai natural de adaugat ca raspuns la comentariul d-voastra. 🙂 Prin urmare imi ingadui sa schimb vorba cu o mica si ne/semnificativa stire:

        Facebook a interzis publicitatea pentru monede virtuale. „Oribilul” George Soros spunea la un moment dat, (avand simultan mare dreptate dar si inselandu-se ingrozitor), ca, de fapt, monedele virtuale nici n-ar fi fiind monede. In opinia noastra monedele virtuale sunt monede in exact masura in care si celelalte monede sunt monede, iara aceasta masura este de o variabilitate extrema. Bine acuma „oribilul” George Soros (din postura de vizionar) desemneaza Facebook si Google ca fiind (a) cei mai periculosi dusmani ai omenirii (in varianta „open society”), dar si ca (b) acesti giganti ar fi pe cale de disparitie prin disolutie. In paralel cu George („oribilul”), Bill Gates (acest Federer angelic al tehnologiei), zice si d-lui, dintr-o postura similara cu cea a „oribilului” Soros (cea de mare binefacator umanist si filantrop), ca Inteligenta Artificiala va lasa o multime enorma de oameni fara serviciu si ca asta este cel mai mare bine care i se poate intampla omenirii (neprecizand insa daca este vorba despre o omenire in care Facebook si Google vor detine suprematiia si puterea absoluta, sau dimpotriva despre o omenire in care cei doi colosi se vor fi prabusit, esuand lamentabil, inainte de compromiterea ideii de open society). Din aceste dileme n-am sa pot iesi si ca mine vor pati toti aceia care se vor incumenta (prin catadicsire) sa intre in ele.

        • stely said

          Cred ca interzicerea publicitatii pe facebook pentru monede virtuale nu prezinta un pericol prea mare pentru detinatori, dar bancile da. In Romania au inceput deja sa se trimita oficial ultimatum-uri de inchiderea conturilor celor care o tranzactioneaza . Este vorba de ING Bank , Raiffeisen bank. Se considera ca monedele virtuale sunt folosite la spalarea de bani. Nu stiu insa daca exista vreun temei legal care sa de voie bancilor sa inchida contul unui deponent pe baza unei presupuse infractiuni.

          • Presupun ca nu exista un asemenea temei, Daca ar exista s-ar aplica cu succes si banilor lichizi (cash), care pot fi folositi in egala masura pentru tranzactii anonime care teoretic pot fi ilegale. Poti cumpara droguri si cu cash. Cert este ca sistemul financiar nu este pregatit sa suporte existenta unor monede virtuale care sa fie convertibile cu paritati oarecare in sau din monedele nevirtuale. Pare evident ca bula tolerata pana acum a fost acceptata provizoriu ca instrument prin care smecherii le iau banii (nevirtuali) frairilor. Ceva in genul tranzactiei cu asa zisul tablou al lui Leonardo da Vinci care, la inceput, cand nu era al lui da Vinci s-a tranzactionat cu 75 de dolari, Apoi un smecher a constatat ca… surprizå, ar fi fiind al lui da Vinci de a ajuns sa-l cumpere un miliardar rus cu sume fabuloase (nu-mi amintesc exact dar ceva de ordinul zecilor de milioane), pentru ca apoi, iarasi surprize, surprize, s-a constatat ca nu, nu e de da Vinci ci de un ucenic (oarecare) al lui da Vinci drept pentru care valoarea sa ar fi mai degraba cea cu care a fost tranzactionat prima oara. Dupa ce rusul sau mostenitorii lui or sa-l vanda in pierdere, se va gasi cineva sa constate ca ucenicul cu pricina era unul genial care a mai lucrat cate putin si la Gioconda si si la alte capodopere ale maestrului, cot la cot cu acesta, asa incat o reevaluare ar fi musai necesara pentru noul vanzator in cautare de miliardari rusi. Cam asa si cu BitCoin-ul. Parerea mea ramane aceea ca, mai devreme sau mai tarziu, monedele virtuale le vor inlocui complet pe cele nevirtuale, doar ca, probabil, la vremea respectiva, nu se va mai accepta detinerea anonima a acestora, impunandu-se necesitatea ca fiecare portofel software de moneda virtuala sa fie asociat strict si univoc la o entitate cu indentitate. Dupa parerea mea, (pentru muritorii de rand) principalul avantaj al criptomonedelor este nu faptul ca pot fi detinute anonim (desi nici acest avantaj n-ar fi de lepadat) ci ar fi (a) faptul ca gestiunea tranzactiilor este, in mod democratic, descentralizata si distribuita si (b) ca nu poate fi tiparita moneda in mod arbitrar prin decizia discretionara a unor entitati financiare sau guvernamentale dubioase cu interese dubioase. Desigur insa ca acestora le vor ramane oricum alte mijloace de a controla lucrurile si de a-si face jocurile, de exemplu prin abilitatea de a crea si impune oricand alte criptomonede dupa pofta inimii, astfel incat sa se afle mereu in posesia celei mai mari parti din „masa monetara”. Ideal ar fi sa existe la scara planetara o singura criptomoneda si sa fie interzisa prin lege crearea oricarei alteia alternative. Desigur ca daca anumite cerinte tehnice ar impune crearea unei criptomonede noi, atunci aceasta ar trebui sa se faca in conditii bine precizate, acceptate de toata lumea astfel incat sa se produca simultan cu eliminarea/retragerea celei vechi, astfel incat sa existe mereu o singura moneda valida, unanim acceptata.

  12. Dl.Goe said

    Pe mai multe voci si din mai multe directii se acrediteaza ideea ca Simona Halep ar fi victima a discriminarii din cauza ca nu are contract de sponzorizare cu nicio firma producatoare de echipament sportiv. Ideea este gresita si falsa. Este gresita pentru ca enuntarea pe un ton acuzativ a acesteia n-o ajuta in niciun fel pe Simona sa-si gaseasca un astfel de contract de sponzorizare (ci dimpotriva, ii scade sansele de a gasi o varianta convenabila) si este falsa pentru ca in fapt nu exista nicio discriminare la mijloc. Se vehiculeaza ideea ca Simona ar fi discriminata pentru faptul ca este romanca (adica cetatean al unaei tari de categoria a doua – cand de fapt este vorba de o tara de categoria a cincea daca e sa judecam drept, cel putin dupa valoarea elitelor de la guvernare), ori pentru ca nu e inalta si blonda, ori ca nu este destul de excentrica ori mai stim noi cum si ca, de vreme ce are performante remarcabile in jocul de tenis, ar trebui ca producatorii de echipament sportiv sa-i ofere in mod obligatoriu contracte de sponzorizare cu valoarea solicitata de ea. Nici vorba de asa ceva. Producatorii de echipament sportiv nu au niciun angajament prin care sa se oblige sa rasplateasca astfel performantele sportive si nici sa-i pedepseasca pe cei scunzi, sateni, ori din tari bananiere. Producatorii de echipament sportiv au datoria (fata de proprii actionari) sa gaseasca mijloacele si persoanele potrivite care sa le promoveze produsele pe piata. Acestia considera, cu maxima obiectivitate, ca cetateana Simona Halep n-ar fi cea mai potrivia alegere pe care o pot face in acest sens. Daca ar avea convingerea ca un contract de sponzorizare cu Simona ar putea ajuta compania sa-si sporeasca vanzarile CU SIGURANTA ca i-ar oferi imediat contractul. Numai daca ar fi avand aceasta convingere si totusi i-ar refuza contractul (din orice alte motive, prin con-sens discret, ei intre ei sau la presiunea altor entitati) abia atunci am putea spune ca Simona Halep este discriminata. Nu-i cazul, Ca persoane cu alta factura decat Simona a noastra (mai inalte, mai blonde, mai canadience, rusoaice, trisoare si cu gura mare) sunt mai potrivite sa sporeasca vanzarile companiilor, asta nu-i nici vina si nici treaba acelor companii, ci a publicului, a publicului care-l adora pe Roger Federer. Atat si nimic mai mult. Din pacate publicul in genere are voie sa actioneze liber si discriminatoriu atunci cand isi alege favoritii dupa pofta inimii… sau dupa cum bate vantul (dirijat subtil de unii si de altii inclusiv de catre sponzorii care-si vor fi ales deja sportivii „cei mai potriviti” care sa le faca reclama). Acuma eu nu sustin ca n-ar exista discriminari. De exemplu Roger Federer a fost discriminat pe toata durata turneului de la Melbourne de catre organizatori. L-au discriminat pozitiv rau de tor (…) Verdict victima (ca si-a luat injuraturi virtuale din cauza asta). Victima a discriminarii organizatorilior de la Australian Open a fost si Simona pentru amenda aia data pentru pantomima antrenorului ei, desi si antrenorii altora au pantomimat fara repercusiuni. Am auzit ca si CTP ar fi luat o amenda pentru c-ar fi discriminat maimutele. Daca-i prost, asa-i trebuie. Ia sa fi discriminat o lebada sau un pescarus sa fi vazut ca era premiat.

  13. stely said

    Nici eu nu inteleg disperarea unora de a cauta fel de fel de motive, care mai de care mai gogonate, pentru rezilierea unui contract de sponsorizare ce s-a facut din partea Simonei Halep si nu a celor de la Adidas. Mie mi s-a parut ca Simona (managerii ei) a avut dreptate sa-l renegocieze. In acelasi timp am dat dreptate si sponsorului. La sfarsitul lunii decembrie, Simona desi era pe locul 1 mondial, nu „promitea ” prea mult incat sa ceara dublarea sumei. Aici a fost doar o problema de afaceri .
    Deasemenea, nu cred ca , daca Simona a jucat la AO fara echipament sponsorizat ar fi avut de pierdut la imagine si in consecinta sansa de a castiga trofeul . Ba, dimpotriva, cred ca rochita rosie a ajutat-o . 🙂
    Ideea ca a existat discriminare este infantila , ca si cand sponsorul german nu stia de la inceput ca Romania este o tara mica si saraca si ca nu ar face prea mare branza cu vanzarile , insa turneele de tenis se joaca pe tot mapamondul si asta trebuia s-o stie . Presupun ca sponsorul a facut statisticile de rigoare si a actionat in consecinta :si-a vazut interesul. Sa-i fie de bine. Va vedea la sfarsitul anului viitor daca a avut vreun castig .
    Insa acum a inceput o alta „batalie,” care s-ar putea sa iasa mult mai bine pentru Simona , privind desigur incasarile la bugetul propriu. Ce se va intampla mai departe , daca va avea succesul de pana acum , vom vedea.
    http://www.sport.ro/tenis/ultima-ora-e-bataie-pe-simona-halep-doua-firme-uriase-se-lupta-pentru-simona-oferte-de-doua-milioane-de.html
    P.S. Se zvoneste ca Wozniacki o luat-o pe urmele Serenei.

  14. Sunt nopţi în care mă trezesc căutând o metaforă a singurataţii şi atunci…: „Mă simt ca un papuc desperecheat, uitat pe o plajă, îngropat pe jumatate în nisip şi alge”.

    Tu însă n-ai de unde să ştii că există o metaforă a singurătatii încă şi mai adâncă: Eu însumi… întrebându-mă, fără cuvinte, pe unde mi-o fi celălalt papuc, pe unde l-or purta valurile mării, în largul zărilor… Apoi, în zori de zi târzii, soarele se îndură şi răsare, să ascunndă în lumină toate gândurile nopţii, dizolvând în proze toate metaforele. Buna dimineaţa, papucule!

    • d'Artagnan said

      Eu sunt inginer, nu le am cu subtilitățile… păi dacă dimineața găsiți papucul, unde-i singurătatea?!

      • Nu credem ca ingineria ar fi musai incompatibila cu subtilitatile. Uneori (chiar) si colegul CTP ilustreaza acest neinsemnat adevar. Prin urmare ma gandesc sa nu fie doar rea-vointa din partea d-voastra. 🙂 Desi enuntul incriminat (dinadins) nu musteste in rigoare inginereasca, totusi… numarul alternativelor, pe care martorii intaplatori le pot lua in considerare, este unul finit, lasandu-li-se acestora latitudinea sa opteze si sa ofteze la alegere dupa oricare dintre ele. Fara a avea pretentia unei treceri in revista exhaustive as mentiona cateva:

        (a) Poetul (de singur si mucalit ce este) isi vorbeste sie insusi. Sa nu-mi spuneti ca d-voastra, niciodata, trezindu-va intr-o dimineata „cu sageti de cocori”, n-ati exclamat ceva de genul „Buna dimineata måi D’Artagnane (sau cum v-oti autoadresa in intimitate)”. Si asta inca fara urma de vreun narcisism. 🙂

        (b) Poetul (incarcat de sperante matinale) isi lanseaza salutul in eter, sperand ca mesajul va ajunge cumva la destinatie: Buna dimineaţa, papucule, indiferent unde te-ai afla.

        Nu-i exclusa nici varianta (c), (de ce nu?) in care sosirea diminetii sa coincida cu intoarcerea miraculoasa a papucului råtacitor, induplecat sa se intoarca din departarile imensitatii din preajma, de induiosatorul mesaj al poetului somnolent, care-i va fi parvenit (de ex) prin e-mail sau soptit la ureche. (Nu-mi spuneti, v-as ruga, ca cineva caruia-i poti sopti la ureche n-ar putea fi simultan plecat la mare departare, si sa fie absent total de la fata locului… ca se poate… chestie de trup, suflet, rezonante etc sau viceversa)

        Si desigur ca mai sunt si alte variante care pot explica necontradictia dintre salutul papucului si invocata singuratate.

        Si fiindca veni vorba de alternative interpretative, ma gandesc cumva ca si mesajul d-voastra lasa loc de sub-intelesuri. O fi fiind mai degraba intentia unei consolari amicale, decat o nedumerire inginereasca.

  15. Dl.Goe said

    „Gentleman este acea persoană care iese de sub duş ca să facă pipi”.

  16. Ti-am spus ca ajung in 5 minute asa ca nu ma tot suna din jumatate in jumatate de ora.

  17. Economistul care a prezis criza din 2008 critica in termeni duri Bitcoin.

    Nouriel Roubini, economist premiat cu Nobel, a spus ca este cea mai mare bula. El este apreciat in special pentru ca a prevazut criza economica din urma cu 10 ani, inca din 2005. Acum, a spus ca Bitcoin este preferat de sarlatani si hoti. „Legislatorii si regulatorii devin ingrijorati”.

    Bula e bula si nu poate fi negata, dar e bula stict in raport cu sistemul financiar oficial, cel care nu doar ca tolereaza bule ci le creaza si le promoveaza. Revolutionarul (in gandire) Nouriel (si si clarvazator) este in om din sistem, care pricepe lucrurile din perspectiva sistemului pe care-l slujeste ca pseudo-independent. Toate afirmatiile sale vadesc in mod exclusiv si strict o perspectiva din si despre sistemul financiar consacrat. Omul nu se refera la Bitcoin sau la esenta acestuia ci stric la un „fragment” din realitatea Bitcoin, la proiectia (umbra, oglindirea, imaginea) acestuia in sistem. Prin Bitcoin Nouriel intelege stric proiectia Bitcoin in sistem ca parte integrata a acelui sistem, care relationeaza cu restul elementelor din sistem, dupa regulile si legitatile acestui sistem. Chiar si asa, in acesti termini afirmatiie sale sunt tendentioase si subversive aliniindu-se trendului prin care (chipurile, pasa-mi-te) „agentii imunitari” ai sistemului actioneaza pentru identificarea si diminuarea/eliminarea corpurilor straine si agentilor patogeni. Dupa ce a fost folosit ca vehicul al transferului de „bani reali-nevirtuali” de la fraieri la smechieri, acum trebuie procedat la blamarea, dezmembrarea si dezafectarea vehicolului, dupa o schema de rutina, practicata de la inceputurile acestui sistem care manipuleaza monede nevirtuale constituita eminamente din bani falsi. Proorocul din tara lui lasa sa se inteleaga ca sarlatanii si hoti prefera Bitcoin (criptomonede) in timp ce (prin coparatie) oamenii onesti si cinstiti prefera celelalte tipuri de monde (cele clasice). In realitate respectiva preferinta relativa nu este intre sarlatani si onesti ci intre criptomoneda si „monedele clasice”. Cei care prefera monedele de tip Bitcoin (printre acestia aflandu-se, alaturi de oameni onesti, si sarlatani si hoti), le prefera in raport cu banii falsi pusi in circulatie si intretinuti de catre sistemul financiar global (iar nu in raport cu alte categorii de oameni cu alte preferinte). La o adica Nouriel poate spune ca nici el n-ar fi afirmat altceva, lasand fiecaruia latitudinea sa inteleaga ce vrea/prefera. Totusi, existent unnor sarlatani si hoti (la nivelul de borfasi) nu-i poate exonera de responsabiliti pe sarlatanii si hotii cei mari care manipuleaza sistemul financiar oficial, preponderant in interesul unora si in dauna altora. Criptomonedele isi cauta un drum, pe care-l vor gasi pana la urma. Noi continuam sa proorocim de pe Arca lui Goe 🙂 ca pana la urma acest gen de monede virtuale vor inlocui si elimina monedele de acum (care oricum sunt 100% false), nu pentru ca ar fi mai putin false, ci pentru ca este inevitabil sa se intample asa. In plus ofera avantaje certe in minimizarea favorizarii unor profitori aflati in controlul sistemului financiar.

    • Dl.Goe said

      contrapunct:

      Adolescentul milionar la 19 ani: „Dacă nu devii milionar în următorii 10 ani, e numai vina ta”

      Erik Finman, tânărul care a devenit milionar în dolari la doar 18 ani, cu o investiție în Bitcoin, este de părere că următorii 10 ani vor reprezenta o oportunitate pentru cei care vor să se îmbogățească peste noapte, în ciuda avertismentelor legate de volatilitatea criptomonedelor.

      „Dacă sunt inteligenți în legătură cu criptomonedele, în următorii 10 ani, mulți oameni pot să își construiască averi mult mai mari. Eu tot zic: dacă nu devii milionar în următorii 10 ani, e numai vina ta”, crede adolescentul.
      Povestea de succes a lui Erik Finman a început cu un pariu cu părinții săi. Adolescentul și-a rugat părinții să-i promită că, dacă va fi milionar la vârsta de 18 ani, nu-l vor forța să se înscrie la facultate. Și datorită investițiilor în bitcoin, Erik nu va fi nevoit să meargă la facultate.

      „Pot spune cu mândrie că am reușit și nu voi merge la facultate,” a spus tânărul. În prezent, Erik deține 403 bitcoin care valorează peste un milion de dolari și este optimist cu privire la viitorul său. „Cred că valoarea bitcoinului va crește până la sute de mii de dolari sau chiar un milion de dolari,” este de părere Erik. De asemenea, Finman a realizat şi alte investiţii, dar mai mici, în alte criptomonezi precum litecoin sau etherum, scrie CNBC.
      Finman a început investiţiile în anul 2011, pe când avea doar 12 ani. Băiatul a primit un cadou de 1.000 de dolari din partea bunicii lui pe care i-a investit în bitcoin, pe când un token costa 12 dolari.
      La 15 ani şi-a rugat părinţii să-l lase să renunţe la liceu, iar aceștia au fost de acord. Erik şi-a vândut bitcoinii în 2013, când erau evaluaţi la 1.200 de dolari. Cu 100,000 de dolari acesta a lansat o platformă online de educaţie prin care studenţii frustraţi din cauza profesorilor aveau posibilitatea de a învăţa de la alţi profesori prin intermediul video chat-ului.

      De asemenea, s-a mutat în Silicon Valley încercând să găsească investitori pentru platforma lui. În ianuarie 2015 a găsit un investitor dispus să ofere 100.000 de dolari sau 300 de bitcoin, care la vremea respectivă mai valorau doar 200 de dolari pe bitcoin.

    • Facebook tace si le face. Dupa ce mai zilele trecute a interzis reclamele referitoare la Bitcoin si alte criptomonede acum: Facebook vrea sa stie cat de bogat esti… Si poate afla ce statut socio-economic ai, fara sa te intrebe.

  18. Soţia mea spune că sunt un mincinos fără pereche, ceea ce e ridicol, deoarece eu nici măcar nu sunt însurat.

  19. Dl.Goe said

    Inventarea banilor a fost primul pas al omului spre a avea de toate. De atunci insa omul a cam batut pasul pe loc. Pe loc repaus! Probabil ca pasul final al omului spre a le avea pe toate (de toate) va fi desfiintarea banilor. Se pare insa ca, intre primul pas si pasul final, ar mai fi necesari cativa pasi de dans, pe care nimeni nu-i stie. Compozitorii n-au produs inca muzica de acompaniament potrivita. Deocamdata dansam tot pe loc, pe loc pe loc, sa rasara busuioc.

  20. Ion, stând tolanit pe canapea si privind la televizor, îi spune Mariei:
    – Mårie, du-te şi adu-mi si mie niste bere!
    – Aaaa, pai nu asa Ioane (zice Maria). Spune cuvintele magice! 🙂
    Vadit nedumerit, dupa o clipa de gandire Ion zice:
    – Hocus-pocus, marș după bere.

  21. Adnotare pentru mai tarziu.

    Precum Stelian Tănase, Alina Mungiu-Pippidi (un fel de personificare a IMGB în fustă), Mircea Dinescu, Cristian Teodorescu, Radu Călin Cristea înseamnă pentru mine o dezamăgire.

  22. un punct de plecare / de inflexiune / de decolare / de fuga (spre alt topic ?!):

    Cîinele din fabulă care nu mînca salată și nici pe alții nu-i lăsa era deja un cîine cu idei – fie și numai despre salată. Lătra și dădea să muște deoarece cugeta, căci cugetarea naște ideile. Iată de ce cîinele era nefericit și, dacă ar exista, și despre el s-ar putea spune ceea ce J.-J. Rous­seau a spus despre om (Discurs asupra inegalității dintre oameni, I): „Îndrăznesc aproape să afirm că starea de gîndire este o stare împotriva naturii și că omul care cugetă e un animal degenerat.“

    Ideile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: