(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

Un Zero Infinit – Games of Ego (GOE)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 10, 2018

J.-J. Rous­seau a spus despre om (Discurs asupra inegalității dintre oameni, I): „Îndrăznesc aproape să afirm că starea de gândire este o stare împotriva naturii și că omul care cugetă e un animal degenerat.“

Cel mai probabil ar fi că dl. J.-J. Rous­seau a ajuns la aceasta concluzie nu „din senin”, ci gândindu-se (din ce neam se trage). Totuși, daca stai să te gândești, enunțul pe care dl. J.-J. Rous­seau îndrăznește sa-l emită, este de natura evidenței, ceea ce, în termenii gândirii, ar însemna că este accesibil direct, prin constatare, nenecesitând gândire.  Continuând (înapoi) procesul gândirii, vom putea constata (în mod „logic”) un alt enunț la fel de evident:  orice animal este un mineral degenerat… (o rebeliune minerală). Pe cale de consecință, probabil că și mineralul o fiind degenerat din (alt)ceva încă și mai natural, dacă nu cumva din nimic. Vârtejul gândirii (înainte-înapoi) prin care vom fi constatat acest lanț de degenerări consecutive (succesiune cauzală?), evidente, care nu necesită realmente gândire pentru a le obține, ne conduce spre o mirare și o întrebare: Ce mai urmează? Ce degenerare mai urmează? Ce degenerare ar mai putea urma? Iar asta nu este deloc evident. Este? Așadar întrebarea mea este: Degenerarea încotro? Nu (ne) este evident. Nu putem constata – Nu putem ști, dar ne putem imagina, anticipa, premedita, utilizând „abilitatea” de a cugeta, extrăgându-ne astfel din realitate, împotriva naturii, ca niște animale degenerate ce suntem,  nu pentru a merge altundeva, într-o altă realitate, ci pentru a experimenta plutirea în neantul gândirii, plutirea în nicăieri, în abisul cel mai adânc cu putință. Iată contextul în care mă „gândesc” că a sosit „timpul” pentru un „topic” „nou” în Sezonul Opt Vertical. Dar, întrucât (după cum deja am stabilit / am dedus / am demonstrat / am constatat și / sau (măcar) am convenit) timpul nu există, pe Arca lui Goe, cel puțin, dar și pentru că nimic nu e nou sub soare, nu ne rămâne decât să abordam un subiect vechi. Deoarece despre „Nimic” am mai tot vorbit multe lucruri, pentru „azi” am putea, de exemplu, să ne concentram atenția asupra „sensului vieții”. Să-l descoperim sau să-l inventam împreună, pe Arca lui Goe. O-ho-ho! Nu s-ar putea spune ca am pretenții prea mari de la animalele degenerate, îmbarcate pe Arca lui Goe (majoritatea aflate într-o stare avansată de conservare, aproape minerală). Care este (măi animalelor) sensul vieții? Care să fie? Are viața vreun sens? Vreun scop? Vreo finalitate? Vreun tâlc? Vreun înțeles? Care este scopul vieții? Care este chichirezul?  Ce înseamnă viața? Viată în general și viața omului în particular, viața acestui animal degenerat, care-si irosește existența gândind. Cogito ergo sum? Nu cumva este viceversa? Eu așa mă gândesc.

Poate că te întrebi „Așa cum?”. Si poate că poate o să(-mi/ți) răspund la neîntrebata întrebare, într-un curând oarecare, oferind topicului o sama de răspunsuri alternative, ca să fie pe alese, pentru cei care prefera evidențele și mura-n-gură, în locul degradantului obicei de a cugeta pe cont propriu la astfel de cai verzi pe pereți. In intertime însă oferim tuturor ocazia unor meditații individuale…  Să cugetăm așadar? Care este sensul vieții? Fiecare pentru el. Poate prind pe cineva că încearcă să copieze.

Doua instanțieri polimorfice ale clasei abstracte numita „viață” ar putea ilustra sensul vietii în sensul topicului în context:

Generaţia „fulgi de nea“. Cum a apărut generatia tinerilor hipersensibili, veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale lucruri.

Sportiva hărţuită pe net a ajuns în pragul sinuciderii. –  Am plâns aşa mult…nu-mi doream să mai trăiesc!

101 răspunsuri to “Un Zero Infinit – Games of Ego (GOE)”

  1. Sensul Vietii este… Am ales câteva la intamplare (sic) si le-am ordonat alfabetic (ca sa nu avem discutii). Ca sa avem discutii ar fi de zis ca fiecare enunt poate si merita sa fie reformulat in variantele „Scopul vietii este…”, „Finalitatea vietii este…”, „Viata inseamna …”.

    A se gasi fiecarui enunt, in fiecare varianta, argumente pro si contra. Exista din belsug. Indemnul incor-dat acor-dat oricarui vizitator (cu profil de filozof anonim, amator si clandestin) ar fi acesta: Fii avocatul diavolului pentru fiecare enunt in parte. N-ai sa te plictisesti cu tine insuti si (in plus) vei afla unele lucruri foarte interesante:

    1) Sensul vieții este Abnegația si altruismul
    2) Sensul vieții este Absenteismul
    3) Sensul vieții este Absolutul
    4) Sensul vieții este Absolvirea
    5) Sensul vieții este Agonia
    6) Sensul vieții este Alcoolul
    7) Sensul vieții este Altceva decât nimic
    8) Sensul vieții este Amânarea
    9) Sensul vieții este Amnezia
    10) Sensul vieții este Anticiparea
    11) Sensul vieții este Anularea
    12) Sensul vieții este Anxietatea
    13) Sensul vieții este Armonia
    14) Sensul vieții este Artistic
    15) Sensul vieții este Ateismul
    16) Sensul vieții este Așteptarea
    17) Sensul vieții este Banii
    18) Sensul vieții este Beția
    19) Sensul vieții este Biblia
    20) Sensul vieții este Biblic
    21) Sensul vieții este Binele
    22) Sensul vieții este Blazarea
    23) Sensul vieții este Bogăția
    24) Sensul vieții este Bucuria
    25) Sensul vieții este Bucuria de a fi
    26) Sensul vieții este Buda
    27) Sensul vieții este Căutarea (sensului)
    28) Sensul vieții este Competitia
    29) Sensul vieții este Consecvența
    30) Sensul vieții este Contemplarea
    31) Sensul vieții este Contestarea
    32) Sensul vieții este Contopirea cu ceva mult mai mare
    33) Sensul vieții este Creația
    34) Sensul vieții este Curgerea
    35) Sensul vieții este Dăruirea
    36) Sensul vieții este Dezmățul
    37) Sensul vieții este Disoluția
    38) Sensul vieții este Disperarea
    39) Sensul vieții este Dizarmonia
    40) Sensul vieții este Dizolvarea
    41) Sensul vieții este Dorința
    42) Sensul vieții este Dracul
    43) Sensul vieții este Dragostea
    44) Sensul vieții este Dumnezeu
    45) Sensul vieții este Durerea
    46) Sensul vieții este Ejacularea (să ejaculam așadar)
    47) Sensul vieții este Emanciparea
    48) Sensul vieții este Evadarea
    49) Sensul vieții este Excesul
    50) Sensul vieții este Extazul
    51) Sensul vieții este Fericirea
    52) Sensul vieții este Fericirea altora
    53) Sensul vieții este Frica de Dumnezeu
    54) Sensul vieții este Gândirea
    55) Sensul vieții este Greața
    56) Sensul vieții este Iluminarea
    57) Sensul vieții este Iluzia
    58) Sensul vieții este Imacularea
    59) Sensul vieții este Improvizarea
    60) Sensul vieții este Înălțarea
    61) Sensul vieții este Inconsecvența
    62) Sensul vieții este Înțelepciunea
    63) Sensul vieții este Infernul
    64) Sensul vieții este Înflorirea
    65) Sensul vieții este Întrecerea
    66) Sensul vieții este Întunericul
    67) Sensul vieții este Învățătura
    68) Sensul vieții este Isus Christos
    69) Sensul vieții este Iubirea
    70) Sensul vieții este Lenea
    71) Sensul vieții este Luciditatea
    72) Sensul vieții este Lumina
    73) Sensul vieții este Macondizarea
    74) Sensul vieții este Mai mult decât nimic
    75) Sensul vieții este Mâncarea
    76) Sensul vieții este Materia
    77) Sensul vieții este Metafizic
    78) Sensul vieții este Mila
    79) Sensul vieții este Mistic
    80) Sensul vieții este Moartea
    81) Sensul vieții este Multiplicarea
    82) Sensul vieții este Munca
    83) Sensul vieții este Muzica
    84) Sensul vieții este Neantizarea
    85) Sensul vieții este Nefericirea
    86) Sensul vieții este Negarea Evidentei
    87) Sensul vieții este Nemurirea
    88) Sensul vieții este Nihilismul
    89) Sensul vieții este Nimic (ul)
    90) Sensul vieții este Nimicirea vieții
    91) Sensul vieții este Noutatea
    92) Sensul vieții este O tentativa
    93) Sensul vieții este Orgasmul
    94) Sensul vieții este Oricare
    95) Sensul vieții este Orice
    96) Sensul vieții este Paradisul
    97) Sensul vieții este Perpetuarea
    98) Sensul vieții este Petrecerea
    99) Sensul vieții este Plăcerea
    100) Sensul vieții este Premeditarea
    101) Sensul vieții este Prietenia
    102) Sensul vieții este Procrearea
    103) Sensul vieții este Progresul
    104) Sensul vieții este Propășirea eului
    105) Sensul vieții este Ratarea
    106) Sensul vieții este Răul
    107) Sensul vieții este Razboilul
    108) Sensul vieții este Regăsirea
    109) Sensul vieții este Regresul
    110) Sensul vieții este Renegarea
    111) Sensul vieții este Renunțarea
    112) Sensul vieții este Repetiția
    113) Sensul vieții este Resemnarea
    114) Sensul vieții este Revolta
    115) Sensul vieții este Să-ți găsești menirea
    116) Sensul vieții este Să-ți joci rolul
    117) Sensul vieții este Să-ți meargă bine
    118) Sensul vieții este Să-ți meargă mai bine decât altora
    119) Sensul vieții este Să-ți valorifici potențialul
    120) Sensul vieții este Sărăcia
    121) Sensul vieții este Scufundarea
    122) Sensul vieții este Sexul
    123) Sensul vieții este Sinuciderea
    124) Sensul vieții este Speranța
    125) Sensul vieții este Spiritul
    126) Sensul vieții este Statornicia
    127) Sensul vieții este Stingerea eterna
    128) Sensul vieții este Succesul (in cariera, la femei, financiar)
    129) Sensul vieții este Supraviețuirea
    130) Sensul vieții este Tentativa de a evita plictiseala
    131) Sensul vieții este Teroarea
    132) Sensul vieții este Transgresarea
    133) Sensul vieții este Trecere
    134) Sensul vieții este Trezirea
    135) Sensul vieții este Umilința
    136) Sensul vieții este Umilirea
    137) Sensul vieții este Un căcat
    138) Sensul vieții este Viața
    139) Sensul vieții este Visarea
    140) Sensul vieții este Zbaterea
    141) Sensul vieții este Zborul

    Nu uita sa votezi enuntul tau favorit!

    Apreciază

    • d'Artagnan said

      Atâtea sensuri ale vieții… după ce le-am parcurs mi-am dat seama că eu nu știu pentru ce trăiesc!! E grav la vârsta mea, bine c-am aflat acum și nu mai devreme!

      Apreciază

      • Sunt multe sensuri ale vietii??? Ei as… Da de unde! Sunt insirate asa la misto, la plezneala de un pamplezir, de-o gluma (dupa cum de altfel vad ca v-ati prins) tocmai ca sa(-i) induca in eroare…(pe naivi) si sa ascunda momentan (pro-vizoriu) absenta acelor sensuri. Asadar nu va amagiti, nu-s alea sensurile vietii, si prbabil ca nici altele nu-s. Apropo, dar d-voastra de ce / pentru ce traiti? Va spun eu 🙂 Traiti ca sa vå eschivati. Si, dupa cate constat, traiti bine. Ceea ce, nu-i asa?, face sens. Acuma vin si va intreb provocator: Daca ati fi d-voastra Dumnezeu (sau ceva de acest gen), ce sens ati da vietii? (Provocator in sensul de a ma confrunta cu abilitatea d-voastra spad-asina de a va eschiva prin fandari ori prin a va preface ca studiati structura genetica a cucuruzului in papusoi). 🙂

        As mai adau-ga-ga unul: Sensul vieții este ateismul. Oare putem considera ca euglena verde este ateee? Sau nu? D-voastra acum considerati?

        Apreciază

        • d'Artagnan said

          Mă gândesc… dar să termin mai întâi cu cucuruzul ăla! 🙂

          Apreciază

        • d'Artagnan said

          Pentru ca euglena verde să fie atee ar trebui să înțeleagă noțiunea de Dumnezeu, de divinitate, ceea ce, bineînțeles, nu este cazul. Ca să mă exprim clar, euglena asta habar nu are pe ce lume se află. E și greu pentru o unicelulară… acum, cinstit vorbind, cunoaștem destule pluricelulare (de prin parlament, guvern…) care au aceeași problemă, chiar dacă nu sunt atee, ele crezând în Dumnezeul lor și Programul Lui de Guvernare.

          Apreciază

          • Dl.Goe said

            …si vreti d-voastra sa insinuati ca alte entitatii (diferite de euglena verde) ar fi fiind capabile să înțeleagă noțiunea de Dumnezeu? Ati putea da un exemplu? Vreau sa zic un exemplu oarecare acolo, nici macar exemplar, ordinar, dar nu (doar) contra-exemple…

            P.S. Hm. Simpaticul d. D’Artagnan considera ca cineva, pentru a putea fi ateu sau drept-credincios, ar trebui musai să înțeleagă noțiunea de Dumnezeu. Si cand colo e exact dimpotriva, viceversa. Pana la lamuriri ulterioare, si eventual definitive, biata euglena ramane asadar in suspensie, impreuna cu parameciul si amiba. Poate fi si pana la sfarsitul lumii…

            Apreciază

          • d'Artagnan said

            Înțeleg eu cam pe unde bateți… eu am spus să înțeleagă ”noțiunea”, idea, conceptul de zeu, divinitate…să lucreze cât de cât cu noțiuni abstracte, nu să-l înțeleagă pe Dumnezeu…de parcă n-ați fi înțeles din prima…da, domle, o băbuță de la Pandele primarul, pupătoare ferventă de moaște, înțelege că Dumnezeu e o noțiune care dă noroc și sănătate dacă te dai bine pe lângă EL. Euglena nu știe că poate primi o proteină dacă face asta.

            Apreciază

            • Presupun ca faceti niste presupuneri cam fara acoperire (simpliste), si fata de euglena si fata de baba… fata cu dumnezeirea in sens terminologic. De unde trageti cu forta concluzia (absurda) ca euglena verde nu-i atee. 🙂 adica pana la urma similara cu superioara baba (care ar fi fiind oarecum credincioasa (neatee) intrucat isi imagineaza d-ei ca ar fi avand o oarecare intelegere a notiunii de Dumnezeu). Si mai ciudat devine totul vazand ca enunturile le faceti d-voastra, care ati probat, in scris, ca nu intelegeti notiunea de Dumnezeu (si ca apud domnia voastra insiva, n-ati putea fi ateu). Dar poate n-am inteles noi bine, si de fapt d-voastra aveti in posesie intelegerea respectiva, dar nu doriti s-o partajati cu noi, intricat n-am fi fiind persoane de incredere. Tot ce se poate. In schimb noi avem destula incredere in d-voastra, pentru a va spune ca, din punctul nostru de vedere, felul in care o euglena si o baba se roaga la Dumnezeu nu difera in mod esential.

              Apreciază

          • d'Artagnan said

            Încurcate-s cărările Domnului…
            Oricum, m-ați tâmpit de cap cu euglenia aia… mai bine mănânc o eugenie și șă mă uit la demonstrația d-stră cum a ajuns euglenia credincioasă… și egală cu baba din acest punct de vedere…

            Apreciază

      • @D’Artagnan – Si-o aminti oare d-na Stely melodia asata de pe timpuri:

        ?

        dar d-voastra pe acesta:

        Ma rog, versiunea originala

        Cu care se deschidea si se incheia programul in fiecarea seara la RING, in Costinesti, in vara lui…o mie noua sute si ceva… Oti fi fost si d-voastra p-acolo, p-atunci…

        Apreciază

        • d'Artagnan said

          Ehe…

          Apreciază

        • d'Artagnan said

          Apreciază

        • stely said

          Salutare! Am petrecut o saptamana cu sens , pe alocuri cu anti -sens si chiar non-sens si din cand si ceva contrasens . Acum sunt in fata claculatorului , care mi-a lipsit foarte mult , la „sensul sensului „, intrucat ( de ce nu ?) acum, asta-i viata!
          Apropo, pai da , cum sa nu-mi amintesc de cantec, dar de unde oti fi stiut sa-l plasati exact(ehee!!) la timpul potrivit ?
          La fel si celalalt , dedicat dlui D’Artagnan .
          Dl Goe, nu cumva ne-ati „provocat ” sa cautam „urmele sensului in timp” ?

          Apreciază

          • Dl.Goe said

            Nu cå de provacator suntem provocator… Si-apoi, na acuma, intrucat in drumul catre scop scopurile se schimba, tot asa si cu sensurile. In disperarea cu care cautam un sens al vietii (si cu cat il cautam mai tare cu atat devine mai himeric), n-ar strica poate sa ne raportam la alte momentte (din vietile noastre anterioare, precum cele petrecute bunaoara, vara la mare, la Costinesti) in care ni se parea ca doritul sens al vietii este atat de aproape. Sau poate ca ar strica, cine stie!? La urma urmei noi nu fortam pe nimeni sa cada in plasa provocarilor noastre, ba dimpotriva, oferim fiecaruia, adica noua insine, sansa renuntarii la o asemenea aventura fara rost. Constelatia Costinesti este la mii si mii de ani lumina (si) distanta de acest prezent descurajator (poate), singurul insa in care mai putem cauta un (alt) sens al vietii (pentru a-l descoperii sau macar inventa). Poate ca rostul nu-i decat cautarea. O cautare fericita va doresc. In subsidiar va transmit sincere felicitari pentru reusita de a avea o saptamana intreaga la dispozitie, de petrecut in afara calculatorului, ba cu sens , ba pe alocuri cu anti -sens si chiar cu non-sens si din cand in când pe contrasens. Trebuie sa fi fost o experienta grozava. 🙂

            Apreciază

          • stely said

            Pai , daca am spus ca mi-a lipsit inseamna ca abia am asteptat sa ajung acasa , in consecinta n-as merita sa fiu felicitata. Dar , acum , cand fac bilantul saptamanii cu pricina, pot spune ca scopul pentru care am stat departe de calculator a fost atins cu succes. Nu a fost usor insa. Da, a fost o experienta grozava din care am invatat cu totii . Cel mai castigat a fost juniorul care a luat lectii de schi. Ceilalti au aprofundat ceea ce deja au invatat , iar altii au fost gazde primitoare . 🙂 „Contransensul ” a fost o poveste de tot rasul , dar cat p’aci sa degenereze intr-un razboi in toata regula. Protagoniste, trei „babute” cam de aceesi varsta. Motivul : Regele Mihai, Basescu, Constantinescu, Iliescu , Voiculescu etc . Intr-un final s-au potolit si au continuat linistite jocul de scrabble.
            Referitor la cautarea Sensului , este musai sa-l cautam. Dar numai unii dintre noi pot spune ca sunt pe calea cea buna. Ei , cei care au fost cu adevarat „Cautatori ai Sensului ” pot fi fericiti ca si-au vazut visul implinit. Mie imi ramane sa gust din fericirea lor si , daca pot, pe bajbaite , sa caut Sensul in dorintele mele , sa dau insemnatate fiecarui lucru facut cu un scop . Sa nu-mi risipesc „dreptul la sens”
            pe care il avem cu totii inca de la nastere.

            Apreciază

    • Dl.Goe said

      Imi imaginez ca prea cinstitul cititor citit si unic (ori chiar mai re-strans de atata) al Arcei lui Goe, parcurgand lista cu propuneri de sensuri, scopuri, finalitati, si/sau semnificatii ale vietii, isi poate inchipui ca acesta este de fapt sumarul (cuprinsul) viitoarelor topice de prezentat pe Arca lui Goe in Sezonul Opt Vertical. Mda, ar putea fi… dar cu ce re-surse? Ar trebui ca mai intai sa inventam un Bitcoin huvachian, special, ca moneda forte pe Arca lui Goe, cu care sa facem deconturile pentru contributii si contributori. Din pacate cu finatzele stam rau, am putea spune, iar voluntari nu se prea mai gasesc de cand cu generatia fulg de nea (tinerii sub 30 de (b)ani care inteleg altfel socializarea virtuala si business-ul cu emotii virtuale)… asa ca ramane pe altadata. Sensul (Vietii) este a-mânarea. 🙂

      Apreciază

      • Dl.Goe said

        Radu Stanca – Sosirea clipei

        Cu cat se-apropie clipa de placere,
        Cu-atat sosirea ei vrem sa s-amane…
        Caci chiar si cea mai mica-ntarziere
        E-un plus de timp ce noua ne ramane.

        Sa amanam pe cat putem sarutul…
        Gurile noastre-un timp sa se mai caute…
        Pe buza marii, cand asteapta vantul,
        Lopetile galerelor sunt flaute…

        Stai cu picioru-ntins, dar nu-ti fa pasul…
        Deschide-ti aripa, dar nu-ti lua zborul,
        Fii pasarea ce-si pregateste glasul
        Nu ca sa-si cante, ci sa-si taca dorul…

        Abia sosita, clipa-i ca pierduta
        Sub vraja ei noi ne dedam risipei
        Si bem din apa ce n-o vrem bauta…
        Deci, sa-ntarziem sosirea clipei,

        Sa-ndepartam pe cat putem curentul
        Care strabate clipa de placere
        Si, amanand intentionat momentul,
        Sa ne grabim spre el cu-ntarziere…

        Apreciază

    • Argument pro-punctul 82: „Ajută-mă, nu știu și nu pot să mă relaxez!…” La terapie cu oamenii care-și trăiesc sensul doar prin muncă

      Apreciază

  2. – Domnule doctor, soţia mea spune că sunt nebun.
    – De ce?
    – Deoarece de fiecare dată când beau cafea mănânc ceaşca!
    – Cum??!! Mănânci ceaşca cu totul??
    – Nu, toarta o las!
    – Chiar că eşti nebun! Toarta e cea mai bună!

    Apreciază

  3. Dl.Goe said

    La poștă, un bărbat cu o mână în ghips o roagă pe o doamnă să-i scrie pe o felicitare textul și adresa. Femeia, îndeplinind rugămintea omului, întreabă dacă poate să-l mai ajute cu ceva. Bărbatul dându-i aceeași felicitare îi spune:
    – Da, chiar vă rog. Mai scrieți la post scriptum: „Scuzați-mi caligrafia dezgustătoare și greșelile gramaticale“.

    Apreciază

  4. d'Artagnan said

    Dacă aș fi Dumnezeu, sensul vieții (!?) mele ar fi, firește, fără sens. Mă rog, fără un sens anume. Dar nu un nonsens (oare?! Aici aștept comentarii după ce și ceilalți termină cu cucuruzul).
    Aș fi Timpul și Spațiul. Totul. Despre ce sens să vorbim!? E sunt SENSUL.
    Dacă vorbim despre ce sens aș stabili eu, Dumnezeu, pentru viețile muritorilor atunci, având în vedere miliardele care au murit și se vor naște, fieecare cu sensurile lui , miliardele de lumi paralele, fiecare cu sensurile ei, vom găsi că (vorba lui Adrian Severin: ” Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt.”), sunt atât de multe sensuri încât nu există niciun sens.
    Prin urmare, fiecare cu sensul lui sau, mai pe românește, fiecare cu aia a măsii.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Ceea ce spuneti este cam incorect. 🙂

      Apreciază

      • d'Artagnan said

        Ce dracu (Doamne feri!) poate fi incorect când îți dai cu presupusul despre Dumnezeu despre care nu știm mai nimic?! Sau poate aveți d-voastră niscavai informații pe surse și noi nu!

        Apreciază

        • Pai cel mai incorect este ca nu stiti ca „aia a măsii” se scrie cu cratimă (Mă-tii, mă-sii. Maică-mii, maică-tii, maică-sii. Nevesti-mii, nevesti-sii

          Apoi ar fi carentele in intelegerea notiunii de Dumnezeu, ca entitate infinita, a-tot-puternica, a tot creatoare si vesnica, ce nu se poate incurca defel cu gestionarea unor multimi finite, precum multimea (pseudo)sensurilor vietii pe care le multimea finita a muritorilor le-ar putea lua in considerare cu voia Domnului. Nu? Vad ca la o adica preferati sa jucati rolul euglenei verzi care nu intelege notiunea de Dumnezeu si despre care nu stie mai nimic. Una peste alta din ce spuneti d-voastra se poate deduce ca viata nu are niciun sens, dar numai si numai din cauza ca… ar avea prea multe sensuri (ceva cu niste miliarde care nu frizeaza nicicum infinitul). Ceea ce-i un picut absurd, adica ca incorect, dupa opinia mea. Ma asteptam de la d-voastra sa va puneti ceva mai bine in pielea personajului si sa oferiti (din acea postura) un sens vietii (cat de cat consistent, in raport cu presupusul infinit din dotare).

          Desigur ca detinem… Intrucat noi suntem chiar (re)sursa. Macar pe Arca lui Goe. O biserica cu cativa enoriasi… asa si asa si pe dincolo 🙂

          Apreciază

          • d'Artagnan said

            Ba știu, DlGoe, și știți că știu, dar vă place să mă împungeți cu acul din dotare…să zic că din grabă? nu zic. Am să mă abțin totuși patru zile în a critica agramații, cât îmi ia să reiau gramatica elementară.
            În rest am să analizez foarte atent punctul d-stră de vedere, cel corect adică, și am să revin cu un răspuns. Constat că tot nu vreți să faceți diferența între Dumnezeu și noțiunea de Dumnezeu.

            Apreciază

          • d'Artagnan said

            Să nu uit… miliardele și miliardele alea într-un timp infinit se transformă în infinit…

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Nu, nu se transforma… In niciun caz nu se transforma. Oricum despre ceea ce s-ar putea intampla la infinit (sau într-un timp infinit) putem afirma orice fara nicio grija. Nimeni, niciodata, n-ar putea sa ne contrazica cu argumente… stiintifice ci cel mult mistice. Iar d-voastra n-oti fi vreun mistic.

            Nu cred ca vom fi promovat noi, inadins, vreo confuzie intre „Dumnezeu” și „noțiunea de Dumnezeu”. Confuzia, daca exista, pre-exista, fara voia noastra si in afara controlului nostru, intrcat noi, ca si d-voastra, comunicam prin cuvinte, ceea ce ne ingaduie sa manipulam exclusiv noțiuni si nu esentele pe care le-ar desemana acele noțiuni. E valabil si pentru „Dumnezeu”, si si pentru orice altceva din discursurile noastre (inclusiv pentru noțiunea „D’Artagnan”). In mod tacit am acceptat in discutia cu d-voastra, felul implicit in care vedeti d-voastra insiva diferența între Dumnezeu și noțiunea de Dumnezeu. In sensul ca „Dumnezeu ” este o ipoteza, ceva ceea ce poate exista, poate nu, (apud ateii), o abstractiune, eterica, in timp ce „noțiunea de Dumnezeu” exista cu siguranta, fiind concreta, solida. Prin intermediul „noțiunii de Dumnezeu”, consecvent fiind, presupun ca v-ati putea imagina ce Dumnezeu ar putea insemna Dumnezeu, in momentul in care, acceptand ideea ca asa ceva ar fi existand aevea, si ca acea entitate ati fi fiind chiar d-voastra, ati purcede (din postura de autoritate cu putere infinita) sa dati un sens vietii, fara sa va ingrijoreze catusi de putin miliardele acelea trecute, prezente si viitoare, chiar si de s-ar transforma in infinit, Dumnezeu, fiind, nu-i asa?, in acord cu notiunea care-l defineste, infinitul cel mai mare. Presupun ca stiti de la orele de analiza matemantica ca infiniturile nu-s egale intre ele, existand infinituri mai mari si infinituri mai mici. Cam de la astfel de premise ma astept sa porniti jocul imaginar prin care sa ne oferiti noua muritorilor din zona, un sens al vietii. Daca oti putea. Daca nu, nu. La Darcu cu toata discutia asta fara sens. Pana la urma totul se rezuma exclusiv la a crede sau a nu crede ca viata are (vre)un sens, scop, inteles, finalitate si, in acord cu credinta respectiva, sa ne mentinem o oarecare coerenta interna (oricum perisabila peste timp, mai ales in momentele de luciditate, in care realizam ca problema sensului vietii este fara sens).

            Asteptam cu mare nerabdare (si cred ca sunt si-n asentimentul celorlalti radio-ascultatori amatori, inclusiv cei de pe frecventele stelare) răspunsul cu care veti reveni peste patru zile. In caz ca nu va sosi explicit, vom intelege ca n-ati gasit un sens al vietii, nici macar din pozitia celui mai mare infinit, si ca va aflati intr-o dilema fara iesire: are domnule, sau nu are? Si atunci ne vom multumi cu raspunsul d-voastra anterior (cel vag si evaziv) prin care ati afirmat ca daca Dumnezeu exista atunci sensul vietii este Dumnezeu insusi, iar daca Dumnezeu nu exista, atunci nici viata nu are niciun sens (motiv pentru care niste miliarde de neica nimeni, formati din niste miliarde de „euglene”, se pot juca de-a cautarea si inventarea unor sensuri (cel mult) convenabile… compatibile individual, cu pizda mamei fiecaruia… Si spun toate acestea cu anticipare pre-meditativa, nu pentru a va descuraja ci dimpotriva pentru a va ambitiona pe durata acestor patu zile si nopti. 🙂

            Apreciază

          • stely said

            Ha, ha , Monica a eliminat-o pe Sharapova… in primul tur de la Doha ! Daca n-ati vazut nici nu stiti ce-ati pierdut … in sensul ca a fost un meci spectaculos. Voi reveni . 🙂

            Apreciază

          • stely said

            P.S. Poate ati considerat ca interventia mea de mai sus a fost off topic ( in sensul ca nu a avut nici sens) . Daca da, consider ca gresiti. 🙂
            De asemenea, daca veti considera ca nu am asteptat cu …rabdare raspunsul domnului D’Artagnan , trebuie sa stiti ca „nerabdarea”mea a avut un scop precis. Acesta va fi devoalat la timpul potrivit. 🙂

            Apreciază

          • Ooo, nu nici vorba sa fiti off oftopic. De altminteri ar fi si greu sa consideram ceva off topic pe in subiect atat de cuprinzator precum sensul vietii. Tenisul ar merita sa fie pus pe lista sensurilor vietii, undeva intre agonie si extaz… sau intre degradare si exces… In fine, bravo Monicåi… Victoria ei face sens.

            Apreciază

          • Cu Pascal si cu Basarab e prematur sa intram in dispute despre sens si infinit. Ii lasam si pe ei sa fie Vladimir si Estragon in asteptarea lui D’Artagnan, care trebuie sa stoarca sens din piatra seaca, in trei-patru zile, dând cu barda in Dumnezeu, azi aici maine-n Focsani… Probabil ca la ora asta spadasinul si amicul nostru mulge semnificatii din calea lactee si cauta cheag in dictionare, incercand astfel sa faca brânzå. Un geac de brânza. O sticla de zer. Sa aduceti si d-voastra o punga de floricele. Aduc tzuica.

            Apreciază

        • stely said

          In asteptarea raspunsului domnului D’Artagnan , cate ceva din cugetarile unui Cautator de Sens :

          Blaise Pascal, Cugetări (fragmente)
          traducere de Maria Ivănescu

          22. – Ateii. – Ce motiv au să spună că nimeni nu poate învia? Ce e mai greu, să te naşti sau să învii, ceea ce n-a fost niciodată să fie, sau ceea ce a fost să mai fie? E mai greu să vii în fiinţă decât să revii în fiinţă? Obişnuinţa ne face s-o simţim pe una cu uşurinţă, iar pe cealaltă imposibilă; vulgar mod de a judeca!

          233 -Infinit. Nimic. – Sufletul nostru e aruncat în trup unde găseşte numărul, timpul, dimensiunile. El raţionează cu acestea şi le numeşte natură, necesitate, şi nu poate să creadă în altceva.

          Unitatea adăugată infinitului nu-l sporeşte cu nimic, nici măcar cu cât s-ar adăuga un picior la o măsură infinită. Finitul dispare în prezenţa infinitului devenind un pur neant. Tot aşa şi spiritul nostru în faţa lui Dumnezeu şi dreptatea noastră în faţa dreptăţii divine. Nu există o disproporţie mai mare între dreptatea noastră şi cea a lui Dumnezeu decât între unitate şi infinit.

          Trebuie ca dreptatea lui Dumnezeu să fie nesfârşită ca şi milostivirea lui. Or judecata celor respinşi este mai puţin dură şi ar tre­bui să uimească mai puţin decât milostivirea pentru cei aleşi.

          Ştim că există un infinit şi-i ignorăm natura. Cum ştim că este fals ca numerele să fie finite, este deci adevărat că există un infinit în număr. Dar nu ştim ce este: este fals că el ar fi par, e fals că ar fi impar; căci adăugându-i unitatea, el nu-şi schimbă natura; şi totuşi e un număr şi orice număr este par sau impar (e adevărat că acest lucru se referă la orice număr finit). Tot aşa putem spune că există un Dumnezeu fără să ştim ce este.

          Să nu existe un adevăr substanţial numai pentru faptul că vedem lucruri adevărate, dar ele nu sunt adevărul însuşi?

          Cunoaştem deci existenţa şi natura finitului, pen­tru că suntem finiţi şi de aceeaşi mărime cu el. Cunoaştem existenţa infinitului, dar nu-i cunoaştem natura pentru că el are mărime ca şi noi, dar nu e mărginit ca noi. Dar nu cunoaştem nici existenţa, nici natura lui Dumnezeu pentru că nu are mărime, nici margini. Numai prin credinţă îi putem cunoaşte existenţa, iar prin har îi vom cunoaşte natura. Or, am arătat de multe ori că poţi cunoaşte un lucru fără să-i cunoşti natura.

          Să vorbim acum după luminile cele naturale. Dacă există Dumnezeu, el este infinit de neînţeles pentru că neavând nici părţi, nici margini, el nu se află în nici un fel de raport cu noi. Suntem deci incapabili să ştim ce este, nici dacă este. Acestea fiind date, cine va îndrăzni să rezolve problema? Nu noi, căci nu suntem în nici un raport cu el.

          Apreciază

          • stely said

            Iar aici cateva „teoreme poetice” scrise de un alt Câutator de Sens :
            Basarab Nicolescu -Teoreme poetice

            Istoria Naturii ne povesteşte
            naşterea sensului.

            A da un sens sensului e nesăbuit. Fiindcă
            nesăbuirea sensului este chiar în sens.

            Abolirea timpului generează sensul.
            De aceea căutam întotdeauna
            urmele sensului în timp.

            Sensul vieţii omului este să lase urme.
            Precum particulele cuantice într-o cameră
            cu bule. Invizibilul redat vizibil.

            Paradoxul cuvintelor :organele de simţ
            nu dau acces , niciodată la sens.

            Istoria sensului este aceea a unei triade :
            sensul, anti-sensul şi non -sensul.

            Sensul sensului este foarte precis :de la
            involuţie la evolutie Căt despre non-sens,
            el îi bucură pe cei care n-au nimic de spus.

            Primul drept al omului este dreptul la sens.
            Caracterul democratic al sensului
            este evident :nimeni nu este deţinător
            al senslui. Iată de ce sensul e fundamentul
            viitoarei democraţii universale.

            Apreciază

          • „In asteptarea lui D’Artagnan” ar putea fi, pe Arca lui Goe, o drama mai tare decat „In asteptarea lui Godot”. D-voastra cine ati vrea sa fiti? Vladimir sau Estragon?

            Apreciază

          • stely said

            „Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon. Pozzo se ridică dintr-un salt, trage de funie. Toţi strigă, Lucky, tras de funie, se clatină, urlă. Toţi se aruncă peLucky, care se zbate şi îşi urlă textul :”

            aerul şi pământul prin gerurile mari ale aerului şi pământul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pământul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pământ şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plânsetele pietrele atât de albastre şi calme vai capul în Normandie în ciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard …
            (Toţi se aruncă grămadă peste el.) (Lucky mai vociferează un timp.) Tenis!..: Pietrele!… atât de calme!…

            P.S. Tenis! Simona, Sorana , Monica , Miki …atat de bune ! 🙂

            Apreciază

          • Mda, ale noastre ca brazii… 🙂

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Oh, tanembaum…

            Apreciază

    • Dl.Goe said

      si apropos, cimpanzeul si celelalte maimute antropoide nu au acelasi numar de cromozomi cu homo sapiens, in timp ce cucuruzul da, fix acelasi… ceea ce denota… sau nu, nu se stie…

      Apreciază

  5. Dl.Goe said

    Jim Carrey si Dorin Tudoran (niste silfizi) si-au inchis conturile de Facebook indemnandu-i si pe altii sa faca la fel. Mai stii? O fi vreuna…

    Apreciază

  6. Avem o stire de ultima ora: Parlamentul European elimină ora de vară. Este desigur o stire proasta. De acum inainte nu vom mai avea decat ore de iarna, si, dupa cum se stie, iarna nu-i ca vara, noaptea fiind mai mare si ziua mai mica. Noptile vor fi mai lungi si multe lucruri vor fi „ca noaptea”. De exemplu Hagi care zice ca Ianis poate câștiga într-o zi Balonul de Aur!. Acum cu eliminarea orei de vara, sansele sa nimereasca in acea zi se ingusteaza dramatic. Ar avea sanse mai mari sa castige balonul de aur intr-o noapte…

    Apreciază

  7. Amintind(u-mi) ca problema sensului vietii pe Arca lui Goe a fost introdusa in discutie printr-o zicere indrazneatzå a lui J.-J. Rous­seau (intr-un Discurs asupra inegalității dintre oameni,): referitoare la „sensul gândirii” (Starea de gândire este o stare împotriva naturii și că omul care cugetă e un animal degenerat.), am indrazni la randul nostru sa propunem un mic rezumat al punctelor cheie care ar putea altera sau chiar bloca ajungerea la vreo concluzie oarecare, cat de cat rezonabila, valabila pe punte, in cala, in arealul Arcei lui Goe sau chiar aiurea, in lume (lumea larga).

    1. Cautarea sensului vietii (pe cale de demonetizare la cat de mult am tot repetat formula, noi aci, oamenii in lume in general) este indisolubil legata de procesul gandirii. Nu putem cauta sensul vietii sau refuza cautarea decat gandind. Valabilitatea intregului demers depinde asadar, la baza, de gandire. Dar… Are gandirea vreun sens? Care este sensul gandirii? Daca Rous­seau are dreptate (si cam are), intreaga problema a sensului vietii este spulberata de fragilitatea procesului gandirii si absenta sensului acestuia. Vorbele (si vorbirea) ne sunt date ca sa ne ascundem gandurile, iar gandurile ne sunt date ca sa ascundem faptele (rea-li-tatea). „Cuget deci exist” este un paradox fabulos. Tocmai ca atunci cand cuget (cand gåndesc), nu exist, sunt absent din realitate, sunt dus, plecat in neant, nicaieri. Cuget deci nu exist. Sunt in pauza de existenta. Cu cat cuget mai intens cu atat devine mai evidnta (inclusiv observatorilor din preajma) absenta mea, Absent de la (supra)fata locului. Acuma de exemplu, intrucat nu cuget, ci doar vorbesc, exist. Vorba ceea „noi vorbim nu gandim” este general valabila. Expresia „Noi muncim, nu gandim” atat de blamata in preistoria sociala a Romaniei contemporane (rostita prosteste de catre adeptii ontologici ai indemnului „Moarte intelectualilor” (care gândesc?)) este cat se poate de consistenta. Daca gandesti nu poti sa faci, nu poti sa ai si nu poti sa fii nimic in acel timp. Esti suspendat din existenta. Esti in pauza, in recreatie. Am terminat de cugetat, deci exist… Asta face mai mult sens. Sau are. Prin urmare impedimentul major in a stabili daca viata are vreun sens sau nu si daca da, care ar fi fiind acela, iar daca nu, de ce nu, este insusi mecanismul gandirii care nu prea are sens. Acuma, noi fiind niste animale degenerate (rau de tot) nu ne vom putea impiedica de atata lucru, fiind capabili sa acceptam universuri si realitati alternative, paralele, si sa „gândim” pe cazuri. Vom putea considera ca (1a) gandirea nu ne poate aduce un raspuns / o solutie la problema sensului vietii si, pe falia asta, renuntand la problema, ne vom vedea de alte treburi (slava Domnului exista), preferand sa existam (prosteste) muncind, vorbind, facand sex, dargoste si razboi, etc. macar in pauzele de gandire (cand nu gandim)… si/sau gandind (la te-ai mira ce) in pauzele de existenta (cand ne plictisim, de existenta). Totul cu masura. In echilibru. Tot atat de bine (in paralel, adica concomitent) vom putea considera ca (1b) gandirea (asa limitata si degenerata cum este) ne ofera o arie destul de larga, un context, in care, in pauzele existentiale ale gandirii, (merita) sa cautam si sa asociem un sens oarecare zonei noastre existentiale (animalice) in care ne aflam atunci cand nu gandim. Ajungerea la o concluzie (fie si partiala), gasirea (sau impresia gasirii) acestui sens (sau non-sens) ne ofera sansa (re)intoarceri la existenta, iesirea din neantul gandirii, si revenirea la zona realitatii animale in care sa ne cautam fericirea sau macar confortul. O gandire prea greoaie, prea intensa, prea ineficienta sau dimpotriva prea eficienta, ne vor impiedica sa identificam o „concluzie”, mentinandu-ne sine die, captivi in capcana gandirii, a non-existentei, a nenaturalului, in care vom figura ca animale degenerate, (adica care fac figuratie), ca intr-o gaura neagra. Uneori, inainte de ajungerea la vreo concluzie, intervine izbavitor oboseala gandirii, in varianta extrema, care are ca efect evacuarea noastra, inapoi in existenta „obisnuita”, aia in care muncim, vorbim, facem sex, dragoste si razboaie, fara sa gandim. Fiecare este dator sa se descurce (cum o stii) cu blocajele inerente ale gandirii sale.

    2. Ignorand meandrele gandirii si limitarile acesteia, idealizand, si eventual acceptand sa ne folosim intuitia, va trebui sa alegem nu din doua ci din mai multe… cel putin trei… variante…

    2a. Viata are sens (Viata e frumoasa oricum)
    2b. Viata nu are sens (Dar atunci nici sinuciderea nu are sens, si in genere toate lucrurile conexe cu viata, inclusiv moartea, nu au niciun sens. Viata e frumoasa oricum).
    2c. Problema sensului vietii este fara sens, este falsa (Viata este frumoasa oricum)…

    Daca intuitia iti sppune ca viata are sens, atunci cauta-l. Acesta este sensul.
    Daca intuitia iti sppune ca viata nu are (un) sens, atunci confectioneaza-i unul. Acesta este sensul.
    Daca intuitia iti sppune ca problema sensului vietii este falsa, fara sens, bucura-te de libertatea obtinuta astfel. Dar grabeste-te un pic. Nimic nu dureaza vesnic. Nici nu stii cand poti cadea in capcana gandirii pentru a de-veni un mic aniamal degenerat, incoltit ,silit sa se confrunte din aceasta jalnica postura, cu Infinitul (sa-l numim Dumnezeu?).
    2d. Daca esti indecis… Dumnezeu cu mila.

    Pana la asteptata interventie a lui Dumnezeu D’Artagnan, restul e tacere.

    Apreciază

    • stely said

      Da, este cat se poate de clar : fara gandire(„absenta”) si fara actiune- „prezenta” in realitate- viata nu are sens.
      Lipsiţi de sens , suntem ca şi lipsiţi de hrană:mergem de-a dreptul spre moarte.(teoreme poetice)
      Cele doua ,desi contradictorii, trebuie sa existe aproape simultan (unda si corpuscul). O secunda de absenta (furat de ganduri ) poate sa-ti fie fatala . Mai ales daca esti la volanul unei masini pe Autostrada Soarelui. De fapt cred ca sintagma „traieste-ti clipa” are acelasi inteles. Ea incluzand intalnirea unei prezente cu o absenta.
      Prin urmare interventia lui „Dumnezeu D’Artagnan …Godot ” este binevenita , dar asteptandu-l cu „ochii in soare” nu are sens .
      Am fost , sunt (condusa de intuitie ) o creatoare de sens. 🙂

      Apreciază

      • stely said

        P.S. Trebuia sa scriu ” condusa „si”de intuitie „. Asta, intrucat cele mai multe lucruri pe care le-am facut (le fac) au necesitat (si ) gandire .De exemplu , prezenta pe Arca lui Goe a avut /are momente intense de gandire si… un sens aparte. 🙂

        Apreciază

        • stely said

          Ah, am uitat sa pun o poezie edificatoare , in sensul ca are mult sens.

          Eu cred

          Eu cred ca suntem un popor vegetal,
          De unde altfel linistea
          În care asteptam desfrunzirea?
          De unde curajul
          De-a ne da drumul pe toboganul somnului
          Pâna aproape de moarte,
          Cu siguranta
          Ca vom mai fi în stare sa ne nastem
          Din nou?
          Eu cred ca suntem un popor vegetal-
          Cine-a vazut vreodata
          Un copac revoltându-se?

          Ana Blandiana

          Apreciază

      • Si daca n-are sens ce? Nu-i tot viata? Nu poate fi traita? (asa la misto, de tot?). Sa zicem ca n-ar avea… Asa, si? Merge si asa. Viata e frumoasa oricum. Si cand ii gasim sens si cand nu-i gasim. Faptul ca viata nu are sens (ca n-ar avea)… ori ca viata nu are un sens (ca n-ar avea)… ori ca viata nu are niciun sens (ca n-ar avea)… e in sine un fapt lipsit de sens, cata vreme procesul asocierii atributului „sens” este unul artificial, productibil exclusiv pe baza indoielnicelor mecanisme ale gandirii, prin gandire. Libertatea de gandire (care ori e deplina ori nu e deloc), ne ingaduie sa jonglam (periculos) cu acest binom „i-maginar” viata-sens. Ca are, ori ca n-are, n-are nicio importanta… naturala, ci doar pseudo-importante (pre)fabricate mental, intelectual, gandind, fiind acesta un artificiu prin care (in absenta de altceva – absentele care ne posedeaza si ne consuma) sa ne mentim ocupati cu false probleme, si cu false cautari ale falselor solutii, evitand astfel, o vreme, plictiseala, temporar, provizoriu, numa pana murim. Si pe urma sa vezi plictiseala. Faptul ca viata n-are (n-ar avea) sens (nu) inseamna nimic. In mod clar este (la fel de) valabil si enuntul alernativ. Viata nu are (nici/un) non-sens. Asa ca.. Viata n-are sens? Dar ce? Non-sens are? Ca n-are… Teama fata cu absenta sensului este absolut induioasatoare… Producand (ca orice spaima) cele mai spectaculoase si emotionante reactii „artistice”, caci de, suntem fiinite emotive si sensibile la frumos, grandios, eclatatnt. Este o arta (sublima) sa gasesti sensuri unde nu sunt (caci n-au a fi), sau macar sa cauti, si negasindu-le sa te predai fie neantului, fie infinitului, declarand-ti in acord cu capitularea aleasa, credinta intr-un sens transcendental, care exsista fratzicule, musai, siguralmente, inexorabil, oooo tu, semen al meu (intru prostie cu sclipici), chiar daca nu-ti este ingaduit tie, un nimicutz oarecare, de-o clipa. N-ai gasit sensul, dar nu-i nimic, dargul meu Ivan Ilici, el exista, si prin urmare, tu, o mica piesa (integrata, inevitabil) intr-un mare puzzle, esti salvat. Tu ti-ai facut datoria. Ti-ai indeplint misiunea, ti-ai juca rolul, prin simplul si banalul fapt de a fi trait o viata; viata ta, unica, frumoasa, buna, insuportabila, pana la urma (ca toate celelelalte)… Asigurandu-ti astfel felia ta de sens, fara de care nici macar n-ai fi putut sa traiesti. Eh, ce zicem noi ca n-ai fi putut sa traiesti,… nici n-ai fi putut sa te nasti. Asa, daca tot te-ai nascut, sensul a venit la pachet, nu te mai framanta. Altii au dus-o inca si mai prost. Mult mai prost. De ex. Proust. Sau Cioran. Si? S-a descurcat (chiar) si el pana la urma, cumva. A trait, a murit, a fost (si a ramas fiind)… Si-a gasit omul (non)sensul. Si inca nu ca altii cautandu-l, ci refuzandu-l (sis-tematic). In sens-ul inevitabiitatii (si si al ireversibilitatii). Emilul, emilul si si marcelul.

        In ceea ce-l priveste pe Dumnezeu D’Artagnan, doamna Stely (caci altfel nu mai stiu cum sa va zic), ce sa zic? Aveti si d-voastra o varsta (la care ma refer fara urma de cinism sau malitiozitate). D-voastra, pana la aceasta varsta, mai credeti in priculici? In Mos Craciun?… Ei, as… Dumnezeul cu pricina nu mai vine pe „aici” (Huvaca). Si-a cam pierdut sensurile si-i cam stingher in absenta lor. Sper(åm) sa se fi consloat (cumva) cu non-sensurile de din-colo… de Ro-vine.

        Apreciază

        • Si-apoi, Dumnezeu cu Dumnezeu. Poate ca amicul nostru savureaza revenirea lui Federer in varful ierarhiei ne/muritorilor in Tenis. Frumos ar fi ca Domnul Fderer sa ramânå No.1 momdial in tenis macar pana va ajunge la varsta pe care o are azi dl.D’Artagnan. Are exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile.

          Apreciază

        • stely said

          @ Dl Goe , nu stiu daca ati vazut filmul …

          Am impresia ca se potriveste de minune cu tema in dezbatere : avem sau nu avem nevoie de gasirea unui sens al vietii ?

          Apreciază

          • Dl.Goe said

            Este interesanta conexiune pe care o propuneti intre sensul cautarii sensului vietii si „omul serios”. Da, am vazut filmul. Care ar fi dupa parerea d-voastra legatura?

            Apreciază

          • stely said

            Pai ,legatura deriva din modul cum „omul serios” gaseste sa raspunda la necazurile din viata lui .Faptul ca ,desi are o pregatire stiintifica si chiar spirituala nu cauta singur solutiile de rezolvare . In fond, unele dintre ele erau mici ( inerente ) se intampla oricui , dar in loc sa le tina sub control cauta cu disperare ajutor de la altii ,care habar nu aveau nici ei ce sa- i spuna .Ba, dimpotriva, ii oferau solutia resemnarii.
            Da, sunt momente cand in viata se intampla destule lucruri neplacute (neprevazute) dar fie te lupti cu ele pentru a le inlatura, fie le accepti ca facand parte din ale vietii valuri. Poti face compromisuri, dar sa fii constient ca ai gasit tu solutia , nu sa fii manipulat de altii. Bietul „om serios” nu avea nici un fel de reactie . Ma asteptam din clipa in clipa sa-i ia la suturi pe toti cei care il minteau , foloseau si chiar il umileau. A asteptat sa-i vina ajutorul divin (accidentul mortal al asa -zisului prieten, ce-i suflase nevasta si-i submina numirea la catedra) ca sa revina cat de cat la normal. In concluzie , nu trebuie sa lasi pe altii sa-ti rezolve problemele , ci sa cauti tu solutii (un sens al vieții) cu demnitate si nu cu supusenie umila. Viata e frumoasa , cu bune si rele, dar este important sa fii acolo, prezent in realitate, gata sa o intampini cum se cuvine.

            Apreciază

          • La prima vedere comentariul d-voastra pare sa denote common sense. La a doua, la a treia… trebuie sa ma mai gandesc. 🙂

            Filmul (un studiu de caz) pare sa reflecte ideea ca viata este o colectie de „necazuri” (sortite scaparii de sub control) pe care nu le-ai fi avut daca nu te-ai fi nascut. Si aproape nimic altceva. De unde am putea, sau n-am putea, chestie de (im)postura, sa tragem concluzia ca sensul vietii rezida (cel mult) in (acest) aproape nimic. „Aproape-nimicul” care ne salveaza. Poate. Ori poate in incercarea de a tine, macar „o vreme”, nimicitoarea entropie sub control.

            Apreciază

          • stely said

            Azi noapte a fost pentru prima data cand finalul visului meu (recurent) a fost cat de cat unul fericit – in sensul ca am ajuns, in sfarsit, la locul cautat , desi ma ratacisem . Totodata , am primit si ajutorul cuiva pentru cumpararea unui obiect ce era musai sa-l am. Cred ca finalul visului meu a fost influentat( in bine) si de discutiile on topic . Daca mai aveam dubii in privinta sensului vietii , acum sunt pe deplin lamurita . De fapt , am reusit (asa cred) sa-mi tin sub control visul. Am gasit solutii rapide si eficiente si, uite-asa ,l-am pacalit…Sunt curioasa daca va mai reveni. Va tin la curent. 🙂

            Apreciază

          • stely said

            P.S. „La a doua, la a treia… trebuie sa ma mai gandesc. 🙂”
            Eu zic ca ,daca inima va da ghes ,sa adaugati ceva „piperat” incat sa contrazica „aparentele” de „common sense” , sa nu stati prea mult pe ganduri. Autocenzura dauneaza grav sanatatii … Pe mine ma doare capul cand imi impun sa fac ceva ce nu-mi sta in fire. Adica , sa-mi iau un angajament pe care constat la un moment dat ca nu pot sa-l duc la bun sfarsit .
            La „a doua , a treia citire” si mie mi s-a parut ca am scris un comentariu cam simplut. As fi vrut sa fie ceva mai profund, sa aduc argumente metafizice (filozofice) de unde sa denote ca viata are paradoxurile ei etc. Asta deoarece personajul principal , profesor universitar de fizica cuantica , preda studentilor chestiuni de fizica cuantica (principiul incertitudinii , pisica lui Schrodinger , teoria relativitatii). Nu degeaba au fost introduse in scenariul filmului. Insa , nefiind nici pe departe in stare sa fac un asemenea comentariu, mai ales in prezenta D-lui Goe care are toate „argumentele” la indemana , nu pot sa fac altceva decat sa astept . 🙂

            Apreciază

          • Multumesc pentru tinerea la curent. Felicitari pentru ajungerea la limanul oniric al problemei din vis. Probabil ca daca va mai reveni va fi mult transformat asa incat sa nu mai poata fi re-cunoscut, Am retinut din mesajul d-voastra urmatoarea fraza: „Daca mai aveam dubii in privinta sensului vietii , acum sunt pe deplin lamurita”, si incerc sa inteleg mai exact ce anume ati vrut sa spuneti.

            Apreciază

          • stely said

            Rastalmaceam visul ca fiind o premonitie pentru ce se va intampla cu mine intr-un viitor pe care nu-l puteam prevede (controla). Nu stiam unde gresesc, pentru ca ceea ce faceam (fac) in realitate este bine intentionat, si credeam ca nu exista nici un motiv pentru un asemenea vis ,cu variatiuni pe aceeasi tema. Faptul ca ma visam cand , pana si cei din jurul meu(familia) imi intorceau spatele , ma paraseau, imi crea o stare de nesiguranta . Aveam , deci, dubii daca ceea ce fac – scopul, metodele , sentimentele , ingrijorarile(framantarile) sunt normale sau exagerate. Visul de azi noapte mi-a insuflat o stare de bine. Am inteles ca nu sunt singura, pentru ca ceea ce fac si planurile de viitor sunt acceptate si sprijinite de toti . Iar daca mai exista din cand in cand contradictii , suparari etc, nu trebuie sa le pun la suflet , ci trebuie sa le las deoparte, atata vreme cat nu sunt prea grave , inacceptabile.

            Apreciază

  8. d'Artagnan said

    Sunt la jumătatea drumului… dar am fost întrerupt de o știre, cum că a murit și @Cârcotașu, îl știți, ne ciondăneam cu el pe blogul lui Năstase… scria bine, inteligent, avea peniță ascuțită…el m-a informat că a murit @Marcus, alt ”adversar”… nu mai zic nimic… pun doar un (niște) sens(uri) al vieții:

    Apreciază

    • d'Artagnan said

      Și încă un sens: https://www.youtube.com/watch?v=UMVjToYOjbM

      Apreciază

    • Dl.Goe said

      Este intr-adevar o veste trista. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca. Si noi am avut mult de a face odinioara cu personajul „Cârcotasul” pe care l-a intruchipat d-lui in epoca (acel spatiu-timp) pe care ati pomenit-o, si care iata se imputineaza astfel pe zi ce trece, cu fiecare personaj care se petrece. Carcotasul era o piesa importanta, o oaza de ordine, in acea vanzolealala nebuna, in care furnicam cu totii, bucurosi ca ne gasisem un sens (al vietii?) in acele gâlcevi virtuale. Pastrez inca salvate pe undeva fragmente din discutiile de odinioara in care apar si interventiile Carcotasului, uneori un interlocutor elegant si riguros. Imi amintesc ca si d-lui, ca si dl.Nimeni, iubea cainii, si se mandrea cu catelul sau, a carui fotografie o folosea ca avatar. Se stinge si se indeparteaza o lume plina de farmec. Sau poate se muta in alt „spatiu”, tot virtual, anonim si clandestin. Virtualmente poate ca „acum” Carcotasul sade la o masa bogata, organizata de Marcus, Elmar, Aya, Virusul si altii asijderea, care-l inconjoara zambindu-i, imbiindu-l, avand pe fata surasuri pline de vorba, de discutii, de vociferari, de intrebari, de tipete ascutite si rastiri, de gesturi, de zarva, de claca, de taina) toate intr-o tacere deplina, fara niciun cuvant, continuandu-se cu totii firesc intr-o comunicare adanca, ne-mai-vorbita, dincolo de intelgerea noastra.

      Carcotasul – Despre ce? pe blogul sau intitulat „Timpul ramas pana la…”, cu comentarii originale.

      Apreciază

  9. Dis-Criminare, fratilor, cu C mare, ca la Carte.

    Soft-urile de recunoastere faciala se comporta rasist si sexist intr-un hal fara de hal, si inca asa de capul lor, intrucat nimeni n-a premeditat si nu a actionat intru obtinerea acestor (d)efecte.

    Asadar soft-urile mai sus pomenite au rate de succes extrem de variabile in functie de rasa si sexul persoanelor testate. Astfel in cazul barbatilor albi rata de recunostere (cu care sunt incaderati in gen, de ex) este de 99%, sau altfel spus rata de esec este de 1%

    In cazul femeilor albe rata de esec este de 7%

    In cazul barbatilor negrii si asiatici rata de esec este de 12%

    iar in cazul femeilor negre si asiatice rata de esec este de 35% !!!!

    Prin urmare ce s-ar mai putea spune? Dis-Criminare… Dar cum si de ce? Si pana la urma cine este de fapt discriminat aici? Lucrurile sunt si mai complicate decat in realitatea nevirtuala. Desi nici aici nimic nu mai e prea clar in contextul aplicarii cu forta a principiilor asa zisei corectitudini politce. In acord cu perceptia generala, barbatii albi ar fi fiind beneficiari de facto a celor mai favorizante conditii (in scoala, in cariera, in viata)… Motiv pentru care au fost oferite tot felul de facilitatii celorlalte categorii, cu cat categoria era mai defavorizata, cu atat mai multe privilegii au fost oferite. Asa se face ca in SUA, de exemplu, cel mai usor iti este sa ajungi intr-o facultate buna daca esti orice altceva decat barbat alb heterosexual (bunaoara femeie-neagra-lesbiana). Serios! Si acuma mai vin si soft-urile astea sa adanceasca confuzia.

    Apreciază

  10. Dl.Goe said

    Azi-noapte m-am de-plasat super-rapid (mult-si-bine) printre roiurile de galaxii. N-am ajuns (însă) nicaieri. „Totul” fiind prea rotund. Sau prea infinit, din cale afara. Nu-mi dau seama. Ori oi fi eu prea lent, prea mic, prea mare, prea… naiv(!?). In tot cazul inadecvat. Spre dimineata m-am regasit… eram tot acolo, unde ma culcasem, printre roiuri, gandindu-ma serios la morala lipsei de morala. Exista o asemenea morala. Strain in propriul trup, instrainat in viata si-n destin, in amintiri si aspiratii. Alienarea ca sens al vietii. Concluzia: Viata este un surogat care tine locul a ceva. A ce anume, nu-se-stie-ca-Pământul. Scopul vietii ar putea fi acesta: aflarea a ce tine viata locul, ce imită ea, darga de ea? Ce incearca sa maimutzărească?

    In context am dat peste un titlu care mi-a mers la inima: Dileme despre prostul din mine, cu un continut care nici el nu m-a ocolit. Citestiti-l si voi „prosto-vanilor„… Personajele de fata se includ. 🙂 Dar numai daca nu este cu banat. Si slava Domnului (Goe), pe Arca nimeni nu este (cu) banat…

    Apreciază

  11. (încå) Un prahovean cu care ne mândrim Goe Bogza, in special intre cele doua razboaie mondiale. In tot cazul nu-i din Mizil. 🙂

    Apreciază

  12. Explicatia faptului ca PSD-ul este „mereu nemuritor” (ca sa zicem asa) ramanand favoritul incontestabil al majoritatii alegatorilor activi (care va sa zica care voteaza) rezida in aceasta stire:

    Pamant 2.0. Computerele vor fi de un miliard de ori mai inteligente decat oamenii. O singura cale pentru a supravietui

    Clar!

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      „Singurul paradis este paradisul pierdut!” (M.Proust).

      Apreciază

    • d'Artagnan said

      Atunci e bine. Noi aici nu avem de-a face cu inteligență artificială, ci cu prostie artificială. Vom supraviețui.
      P.S. N-am reușit încă să cumpăr cartea despre înțelepciunea mulțimilor. Să înțeleg însă că votanții PSD aleg bine?

      Apreciază

      • Dl.Goe said

        In mod cert votantii PSD fac cea mai buna alegere cu putinta, actionand exact in sensul inteligentei hoardelor prezentat in volumul „înțelepciunea mulțimilor”. Este cea mai buna alegere pe care o pot face pentru ei insisi ca indivizi si pentru grupul pe care-l reprezinta intru conservarea acestuia. Iar asta este mai presus de orice indoiala. Ca alegerea lor nu e buna pentru altii, ori ca n-ar fi fiind buna in general nu are nicio relevanta in context.

        Apreciază

  13. Desi, dupa cate banuim, problema sensului al vietii, este din marea majoritate a perspectivelor accesibile (si s-a „dovedit” printr-un contra-exemplu ca perspectiva lui Dumnezeu ramane inaccesibila muritorilor, chiar si, sau mai ales acelora care „inteleg” cât de cât, notiunea respectivå) este fara sens, totusi ramane uluitor cu cata flexibilitate se poate instantia aceasta esenta abstracta (problema sensului vietii) in cazuri cat se poate de concrete, sporindu-le acestora importanta, si observatorilor confuzia. In acest context n-ar fi chiar lipsit de sens sa ne intrebam (retoric, ha-ha, sau chiar hi-hi, or ho-ho), care ar fi fiind, de exemplu, sensul vietii cetatenei Laura Codruţa Kovesi, si sau contra-sensul acestei vieti, care contra/vine in opozitie cu alte sensuri ale altor vieti de cetateni si cetatene (doamne si domnite) care mai de care pe care de lupta alegorice. Ca exercitiu de yoga incerc sa-mi imaginez de ce parte se situeaza in aceasta banala instantiere a problemei universale a sensului vietii (un non-sens), prea cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Prilej sa constat cat de limitata imi este imaginatia. 🙂

    P.S. Presupun ca sporul de vizitatori constatat ieri pe Arca lui Goe se datoreaza exact acestul subiect de pe ordinea de zi al natiunii. Ori fi fost si d-lor curiosi sa vaza ce zice dl.Goe despre confratele sau dl.Tete. 🙂

    Apreciază

    • O alta perspectiva (nu mai putin interesanta) din care putem (pre)medita la sensul sau la sensul sensului vietii putem gasi usor in litratura si arta, in pseudo-fictiuni. Bunaoara in filme artistice. Iata unul extrem de ilustrativ, am zice, care ofera prilej de evaluare on topic:

      Apreciază

  14. Dl.Goe said

    atâtea instrainari
    si inutile toate
    ni-i dor de adevar
    si de intimitate…

    ar fi de zis ca poate in intimitate, sensul cautarii sensului are, in genere, alt sens… (decat in public, sau cu public) mai profund, mai incarcat de speranta si asteptari… chiar si sensul vietii devine astfel mai accesibil, mai natural… mai simplu… Ca intimitatea poate fi un intermediar generos in negocierea fiecaruia cu restul universul intru obtinerea doritului sens al vietii, nu incape nicio indoiala, am zice, doar ca intalnirea dezinhibata cu acest intermediar (un mijloc, nu un scop) nu-i nici ea prea simplu de atins, dupa cum s-ar putea deduce din filmul Nu ma atinge-ma, al regizoarei Adina Pintilie, aceasta Simonå Halep a filmului. Nu stiu de ce dar mi se pare ca ca exista asemuiri uluitoare intre Adina Pintilie si Simpna Halep, si asta nu doar in felul de a vorbi limba engleza 🙂

    Paradoxul Adinei consta tocmai in aceea ca expune intimitatea in public, anulandu-i sensul, pervertindu-l, total, intr-un gest artistic destinat publicului, in scopuri care n-au de-a face nici in clin nici in maneca cu intimitatea… gestul in sine nu-i unul ratat ci dimpotriva, fiind un succes al diverismentului diversionist, inselator, care isi extrage sensul din anularea sensului formal exprimat. Elogiul in public al intimitatii n-o poate face mai accesibila, mai tangibila, mai dezirabila, diminuand-o prin demistificare… prin expunere, prin contaminare cu public, cu non-intimitate. „Fictiunea a fost o plasa de siguranta care ne-a permis sa lucram cu realitatea” – zice regizoarea, foarte increzatoare… vorbind despre pseudo-realitatea unei intimitati regizate, intr-un film, de dus pe la festivaluri… Tot e ceva.

    atâtea instrainari
    si inutile toate
    ni-i dor de adevar
    si de intimitate…

    Apreciază

  15. stely said

    Este foarte interesanta ideea filmului. Banuiesc , ca va avea succes la „berlinare „. Un film inedit ce incita spirtele , facandu-te sa alegi pro sau contra. As vrea sa vad filmul numai pentru a-mi testa gusturile si optiunea. 🙂 Dupa cum inteleg, citind printre randuri, autorul catrenului ? de mai sus este pentru intimitate in adevaratul sens al cuvantului. Expunerea in public ii stirbeste din frumusete si adevar, totodata . Numai ca eu nu vad ca filmul indeamna la expunerea intimitatii in public . Daca ar fi asa da, i-ar anula sensul. Eu cred insa ca filmul pledeaza pentru acceptaea intimitatii , nu expusa in public, ci numai unul fata de celalalt. Sa -i /sa-ti iubesti trupul asa cum este el. Aceia sunt doar niste actori care au acceptat sa-si joace rolurile . S-ar putea ca in realitate si lor sa le repugne ideea, de a -si afisa cu nonsalanta intimitatile corpului in public .
    P.S. As fi curioasa sa stiu in ce sens ati numit-o pe Adina Ilie „aceasta Simona Halep a filmului”. Doar pentru faptul ca se aseamana ?

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Pai da, „filmul nu indeamna la expunerea intimitatii in public”, ci o expune el insusi… Cam cum ai spune: „Ce minunat si ce inaltator este sa te inchizi trei zile in casa cu femeia ta si sa petreci nestiut de nimeni, departe de privirile, judecatile si prejudecatile oricui, nepasandu-ti de nimic si de orice, ca si cand restul universului nici n-ar exista.”, pentru ca apoi sa vrei sa dovedesti (cui?, tuturor, ori tie insuti dar musai prin intermediul unor martori credibili care pot confirma (si valida) cat de minunat si ce inaltator este), iar pentru asta sa postezi („ca drept dovada”) pe internet caseta filmata discret in acele trei zile de… intimidate. Acuma daca in timpul celor trei zile ai stiut ca „se filmeaza”, ideea de minunata si inaltatoare intimitate este categoric desfiintata instant (chiar daca, ab initio, filmul nu era destinat publicului larg)… Iar daca nu stiai… dar con-simti, post-factum, la publicare, la etalare in public, asta echivaleaza cu profanare, cu o anulare retroactiva a respectivei minunate si inaltatoare intimitati, fiind un act exhibitionist (care nu are a face cu intimitatea). Adina Pintilie este o exhibitionista care reuseste sa se exprime pe sine in mod artistic, transfigurat. Succesul gestului sau artistic depinde exclusiv de frumusetea care-l incarca nu de vreun adevar (in cazul de fata despre intimidate) pe care l-ar purta (si pe care de altfel nici nu-l poarta). Este un gest artistic menit (ca toate gesturile artistice) sa-i emotioneze pe oameni (publicul, martorii, observatorii, spectatorii), dandu-le impresia ca li se ofera sansa de a reconstitui traseul excursiei interioare a artistului, identificandu-se astfel cu acesta, regasindu-se pe ei insisi, intelegandu-se, explicitandu-se… in cazul de fata facandu-i sa se gandeasca la propria lor intimidate, la felul si limitele in care se raporteaza la intimitatea lor, reala sau imaginara. Filmul este (sub acest aspect) o mica minciuna, un stimulent, un catalizator, un declansator de emotii, nu emotia insasi, nu sursa emotiilor. La urma urmei intimitatea oferita de film este una trucata, regizata, cu mai mult sau mai putin talent, cu mai multa sau mai putina sinceritate, abilitate, onestitate. Adina Pintilie s-a inchis in casa cu intimitatea ei (cu gandurile despre ideile expuse in film), dar s-a filmat, deliberat, contaminadu-si acea intimidate de intentia de a o face publica si de a o oferi spre vizionare unui public, inclus aprioric in plan, prezent in acea intimidate, pe care EL, acest public anticipat si premeditat, a influentat-o si pervertit-o, creând-o, obtinandu-se astfel „o ecranizare”. Un spectator abil ar putea sesiza / ghici in filmul Adinei cat este exhibitionism provocator (adaugat inadins, la misto, pentru impresia artistica) si cat suflet, sinceritate, si intimidate ingenua oferita prin sacrificiu/jertfă de catre insa Pintilie in persoana (o persoana subiectiva ca toate persoanele).

      Mi se pare ca dincolo de asemanarile dintre personajele, persoanele si personalitatile celor doua artiste (Simona si Adina) (pe care le remarcåm din perspectiva, poate unica, din care privim accidental universul) exista si potentialitatea unor asemanari in destin/e. In film, pozitia Adinei Pintilie (nu Ilie) mi se pare asemanatoare cu cea a Simonei in perioada de inceput, cand abia batea la portile consacrarii ca promisiune in/certa. Daca Adina va reusi si pe mai departe sa fie, prin analogie, o Simona Halep a filmului, habar nu am. Credem despre noi insine (in intimidate ?!) ca suntem un spectator profesionist de tenis. In materie de film suntem in simplu spectator amator, astfel incat toate „aprecierile” noastre trebuie con-siderate ca atare.

      Apreciază

      • Dl.Goe said

        Si dezbatrea continua si se amplifica: Regizoarea Adina Pintilie: „«Touch me not» înseamnă democraţie maximă pe toate planurile“. Sa vezi valuri daca va castiga vreun premiu. Intimitate, nuditate, democratie… taina, nu gluma. I-ar putea scoate din letargie pana si pe apaticii muschetari care s-au refugiat in afara HUVACA, daca nu cumva or sta ciorchine pe Facebook. Cel mai tare ma ingrijoreaza Porthos. Faptul ca rateaza sa comenteze la cald actiunile PSD in contra Laurei Koveşi mi se pare de-a dreptul ingrijorator. In raport cu asta faptul ca si altii / altele rateza sa-si exprime liber opinia fata cu respectiva stire este o simpla joaca de copii.

        Apreciază

        • RALG said

          Si iata ca se intampla (un lucru pe care l-am aticipat dar la care nu ne-am fi asteptat): The guardian – Ursul de aur a avut un castigator surpriza: un film din Romania despre frica de intimitate sexuala. Un neamt autohton de vaza, admirator al altor doua femei de toata isprava din Romania (aka Simona Halep si Laura Codruta Kovesi) nu ramane insensibil si o felicita (si) pe Adina Pintilie: Iohannis o felicita pe Adina Pintilie, dupa ce a luat Ursul de Aur la Berlin. In ritmul acesta, in care prim-planul (si la bine si la rau) in Romania este tinut aproape exclusiv de femei puternice Simona, Laura, Adina… versus Viorica-Vasilica, Olguta, Carmen Dan, Gabi Fi-rea, Elena Ud-rea…, avem toate sansele sa revenim la un linistitor matriarhat. Doamne ajuta. Tare curiosi am fi sa vedem pe cine ar alege romanii (si mai ales romancele) intr-un tur doi la urmatoarele alegeri prezidentiale intre Laura Codruta Kovesi si Gabriela Firea. Tu?

          Apreciază

        • RALG said

          Ah, vai, valeu! Remarcandu-ne (prin inductie !?) „ingrijorarea”, Porthos a cuvântat pana la urma, postand niste „mici enormitati„, ca comentarii la alte comentarii postate insistent pe blogul sau (fost al muschetarilor) decazut in degringolada, vadindu-se a fi fiind un libertarian de stânga, fost admirator-si-simpatizant al PSD-ului. Istoria (a naibii) creaza la scara mica caricaturi precum acest Porthos full of shit (adica ca plin de importanta). Tttt…

          Apreciază

          • stely said

            Hmmm, vad ca Radu a pus si la Hanul Muschetarilor acelasi comentariu. Daca Porthos a catadicsit de sila de mila sa -i raspunda ceva cu totul aiurea , D’Artagnan nici macar nu s-a obosit. Se pare ca este inca in dubiu daca raportul lui Toader („Tete”) merita discutat sau nu. Poate nici nu l-a citit ca sa-si faca o parere despre el. Are convingerea ca Iohannis va eluda raportul ministrului si va refuza revocarea sefei DNA .Opinia mea este ca raportul a fost foarte bun. De fapt, banuiesc ca acesta este si motivul pentru care nu intervine pe blogul dumnealui si nici aici pe Arca lui Goe. Eu inca nu stiu ce solutie este mai buna . Inclin sa cred ca Iohannis va intoarce problema pe toate fetele si va lua hotararea cea mai inteleapta. Nu mi-a placut insa interventia lui facuta imediat dupa prezentarea raportului de catre Tudorel Toader. A fost total nepregatit. A spune ca nu ai citit raportul , dar ca nu vezi motive serioase de revocare , reiterand hotararea ca o sustine in continuare , a fost o mare prostie. Presedintele trebuia sa dea dovada de impartialitate si de echilibru. Eu pot sa-mi spun primele impresii despre raport, doar din prezentarea lui la televizor , el insa nu. Trebuia sa-l citeasca , apoi sa-si prezinte pdvd. Ulterior mai spune o gogomanie . Va face o comisie (din profesionisti) la Cotroceni care sa analizeze activitatea DNA si va hotari in fctie de ce va spune aceasta. Aici „imi miroase „a fi o actiune neconstitutionala. O incalcare a separatiei puterilor in stat.

            P.S.Daca ar fi sa aleg intre Laura Codruta Kovesi si Gabriela Firea as alege sa nu o votez pe niciuna. La fel si daca se va face vreun referendum pentru demiterea lui Johannis. Sunt insa de parere ca Iohannis nu trebuie suspendat , intrucat ca si Traian Basescu nu a incalcat grav Constitutia.

            PPS.Am avut o interventie destul de echilibrata pe contul senatorului PMP de Ialomita , privitor la decizia de revocare. Am dedus din aceasta ca in PMP exista o retinere de a transa subiectul . In orice caz senatorul meu de Ialomita m-a dezamagit. Iata ce mi-a raspuns in finalul discutiei :

            ” Bună ziua. Nu mi-am propus să-mi răstălmăciți afirmațiile sau opiniile. Dacă nu vă place ce postez, aveți libertatea să mă ignorați, dacă nu sunt în preferințele dvs. de prietenie, aveți libertatea să mă ștergeți din lista dvs. Așadar, consider dialogul inutil, motiv pentru care ce trebuia să faceți dvs. voi face eu. Cred că am libertatea să-mi aleg prietenii. O zi bună!”

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            I-auzi al naibi D’Artagnan de ce tace el asa de consistent si nu intervine fiind un ezitatnt ordinar si si-n mare dilema: il impiedica-calitatea raportului d-lui Tete, care intra in contradictie antagonica cu dragostea sa neconditionata pentru d-na Kovesi. Cred ca e sfâsiat sarmanul de indoieli.

            Dar dintre d-na Stely si d-na Udrea pe cine ati alege, doamna?

            N-am nicio indoila ca inerventiile d-voastra sunt intotdeauna destul de echilibrate si si calibrate… in raport cu punctul fix la care va raportati… Mi-a placut cum i-ati zis-o in final mizerabilului senator de Ialomita. Pai ce? A ajuns sa va dea replici? El nu stie inca ca ori trebuie sa fie de accord cu d-voastra ori (daca nu…) sa va ignore, ca cale de mijloc nu se afla.

            Ei, doamna steli, doamna steli, v-a invins pana la urma antena 3 si 14, dar pe o cale asa de intortocheata incat biruinta lor va pare a fi fiind a d-voastra. Apropo, raportul d-lui Tete ca si intregul demers pentru demiterea procurorului sef de la DNA este in mare rahat pesedist, o diversiune ordinara, la care pun botul fel de fel de (pseudo)combatatnti din umbra… de toate riturile… Ceea ce desigur pe noi unul nu ne mira… 🙂 Ceea ce ne mira este curajul cu care v-ati luat inima-n dinti pentru a-i da sfaturi (bune) lui Iohanis pe Arca lui Goe. Se cheama tupeu?!

            ***
            D-na Stely zice: „Opinia mea este ca raportul a fost foarte bun. (n.b. Wow!!!) De fapt, banuiesc ca acesta este si motivul pentru care (n.b. D’Artagnan) nu intervine pe blogul dumnealui si nici aici pe Arca lui Goe.” Prin urmare D’Artagnan, cunoscand opinia d-nei Stely in speta cu pricina, se inhiba, opinia foarte buna a doamnei mentionate vizavi de raport fiind un motiv extrem de tare pentru a se ascunde in taceri elocvente. Nu?

            Apreciază

          • Stim cine a dat „unlike” dar nu stim cine a dat „like”. Hop si asa… Probabil ca este aceeasi entitate care i-a dat „unlike” d-nei Stely in comentariul in care sustine (daca am inteles noi bine) ca violurile n-ar trebui pedepsite daca nu sunt grave…

            Apreciază

          • stely said

            Probabil ca d-lui Goe in primul rand i-ar prinde bine niste cursuri de reciclare in materie de Arta Conversatiei spre o necesara conversie catre alte genuri si variante mai blajine ale acestei arte retorice. Probabil ca asta ar putea contribui la stimularea co-existentei pasnice a unor adevaruri relative, alternative si foarte contradictorii, intru slujirea in primul rand a frumusetii (nu necesarmente a binelui si/sau adevarului), caci noi toti, vorba ceea dupa frumusete alergam (uneori ca disperatii).

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            De data asta mi se pare ca m-am exprimat destul de frumos, de elegant si de artistic, fata cu reactiunea domniei voastre. Raman la sentimentul ca sunteti extrem de senzitiva, intr-o varianta „ultra” care nu denota echilibru. Faptul ca mereu pareti surprinsa de anvergura unor replici care ar fi fiind exagerate in raport cu prestatia d-voastra ma fac sa cred ca folositi (si aici) dubla daca nu chiar multipla masura, cand va raportati pe d-voastra (sau zicerile d-voastra ori citate din ale altora, convenabil alese) la restul lumii sau la fractiuni ale acesteia. Sa avem pardon de impresie. Dincolo de aceasta hipersensibilitate (usor dizgratioasa as zice) s-ar putea remarca si o unda de viclenie primara. Eu zic sa va asumati cu curaj apartenenta la tabara Dragnea-co-and-co and Co alaturi de Radu Humor, si sa acceptati barbateste, fara complexe reactii pe masura.

            P.S. Arta conversatiei? Dar cine cu cine converseaza? Dacă nu vă place ce comentez, aveți libertatea să mă ignorați, dacă nu sunt în preferințele dvs. de prietenie, aveți libertatea să mă ștergeți din lista dvs. Așadar, consider dialogul inutil, motiv pentru care ce trebuia să faceți dvs. voi face eu. Cred că am libertatea să-mi aleg prietenii. O zi bună!”

            Apreciază

          • stely said

            @ Dl Goe , dati o conotatie incorecta comentariului acelui senator. Au fost mai multe comentarii, ale mele si ale altor persoane, precum si raspunsuri ale dumnealui . Cel pe care vad ca il citati cu insistenta, pentru a dovedi, vai doamne, ca nu detin „arta conversatiei” este modul pueril al senatorului de a pune capat discutiei . Spunand „cred ca am libertatea sa-mi aleg prietenii” nu a facut decat sa -si justifice evantualitatea scoaterii mele din lista de prieteni. Consider si acum ca „prietenia” mea pe facebook a fost o modalitate de a-i cunoaste activitatea din parlament. Am toate motivele, intrucat l-am votat cu mare reticenta , fiind inainte un controversat primar PSD , care la alegerile locale nu a mai fost nominalizat candidat , din motive de coruptie (are dosar pe rol la ICCJ) Nevrand sa iasa din scena s-a refugiat la UNPR , apoi prin fuziune ,la PMP . A fost trecut pe lista de candidati a PMP din partea UNPR , deoarece asa se negociase. L-am votat numai pentru Traian Basescu si pentru PMP, ca sa intre in parlament, si nu pentru el.

            P.S. Spre lamurire , iata comentariul meu care a necesitat raspunsul dumnealui , cel pe care il citati ca dovada a ” tupeului” meu de a-mi exprima opiniile acolo si aici.: Asa este , m-am mirat totdeauna cum de am avut atata „tupeu ” sa comentez pe Arca lui Goe , teme(grele) pe care putini s-au incumetat sa le comenteze. Acum mi-e rusine pentru indrazneala mea. Multumesc pentru ca mi-ati deschis ochii.

            Domnule senator-Chiar nu inteleg enervarea dvs Eu, nu am facut decat sa-m exprim opiniile fara a avea intentia de a jigni pe cineva. In primul rand nu vad de unde ati dedus ca am facut referire la „situatia personala a cuiva ” , iar in al doilea rand faptul ca mi-am exprimat temerea ca ati putea sa va retrageti din PMP( din surse asa se aude) nu este o jignire. Asa cum aveti dvs dreptul la optiuni( „preferinte”)politice asa am si eu. De asemenea, daca am spus ca ,procedand intr-un anume fel( de a nu tine cont de o anume categorie de votanti,) nu o sa mai fiti votat a doua oara, este o presupunere nicidecum o „ingerinta jignitoare”. Referitor la „audierea ministrului Toader ” cine ar putea sa o faca in afara de parlament in cadrul unei motiuni simple pe aceasta tema ? Privitor la aparitia pe site a raportului „dupa 20 de ore” banuiesc ca ati aflat motivul intarzierii , daca nu-l credeti este altceva, Insa este timp ,slava Domnului, sa-l citeasca toti doritorii pe indelete ca sa afle motivele revocarii-managementul defectuos- expuse in .cele 20 de puncte cu abaterile respective, avand ca drept argumente raportul inspectiei judiciare, deciziile CCR privind incalcarea Constitutiei (separatia puterilor in stat, precum si unele interventii ale dumneaei (stenograme , inregistrari , declaratii in in mass etc). Consider ca insiruirile dvs de mai sus sunt contra-argumente, pe care aveti dreptul sa vi le exprimati , acelasi drept avandu-l si eu.
            Domnule senator , stiti ca v-am votat si ca, precum orice votant care se respecta, nu fac decat sa va urmaresc activitatea si in fctie de aceasta sa decid in cunostinta de cauza daca sa va mai acord votul sau nu. Asadar, vreau nu vreau- vreti nu vreti -eu voi fi pe facebook asa cum am fost si pana acum, pentru a-mi exprim opiniile referitor la activitatea dvs expusa aici.

            G.I Bună ziua. Nu mi-am propus să-mi răstălmăciți afirmațiile sau opiniile. Dacă nu vă place ce postez, aveți libertatea să mă ignorați, dacă nu sunt în preferințele dvs. de prietenie, aveți libertatea să mă ștergeți din lista dvs. Așadar, consider dialogul inutil, motiv pentru care ce trebuia să faceți dvs. voi face eu. Cred că am libertatea să-mi aleg prietenii. O zi bună!

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            D-na Stely, bine ca m-ati lamurit. In confuzia mea aveam impresia ca d-vostra-i ziseserati senatorului vorbele acelea de adio pe care le-am citat si noi cu intentii reflexive, si cand colo era invers. Pardon!

            N-am inteles insa ce-ati vrut sa spuneti prin aceea ca am fi citat noi respectivul pasaj „cu insistenta”. Cum adica? Interesanta si ideea ca exprimandu-va (inclusiv pe arca lui goe) v-ati expune opiniile. Purtati si d-voastra de colo colo, ca si Radu Humor, niste „opinii” de gata furnizate de „latrine”. Aceleasi. Nu va faceti iluzia c-ati fi zvoner. Sunteti doar råspândac.

            Apreciază

        • c) „Touch me not“ al Adinei Pintilie, desfiinţat de un critic de film de la „The Guardian“: „M-am înecat într-un val de depresie la cât de îngrozitor a fost“

          d) STUDIU Femeile însărcinate prezic crizele economice – In atentia d-lui D’Artagnan vizavi de inteligenta multimilor.

          e) Eeeeee… Delaţiunea digitală

          Apreciază

      • Here we are… începe distractia:

        a) Tudor Giurgiu, despre filmul „Nu mă atinge-mă”, premiat cu Ursul de Aur: Nu o să placă la toată lumea, doar nu e „Singur Acasă”

        b) Kovesi a fost invitata maine la CSM, unde se discuta raportul lui Tudorel Toader

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          f) Le Monde: Filmul „Nu ma atinge-ma”, o excursie in intimitate / El Pais: Acordarea Ursului de aur, o alegere discutabila / Ce mai spune presa internationala despre pelicula Adinei Pintilie

          Apreciază

          • g) Hârtia igienică de România și Ursul de Aur de la Berlin.

            (Un articol in care, in mare masura, Alina Grigore bate campii plina de importanta, acompaniata in buna parte de niste comentatori care o imita)

            Apreciază

          • h) Sindromul ”Nu ma atinge-ma”. Adina Pintilie a câstigat Ursul de Aur de la Berlin sau Scarba de Plumb de la Bucuresti?

            i) Filmul ar trebui să nască o dezbatere nu despre câtă piele arată, ci despre cum ne simțim noi în pielea noastră

            Apreciază

          • j) – z) Ce spun criticii despre “Touch Me Not”, filmul premiat la Festivalul de la Berlin

            Filmul “Touch Me Not” a obţinut Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin. Pelicula este regizată de Adina Pintilie, un regizor român care se află la debut. Filmul a stârnit păreri contrare, atât în ţară, cât și în străinătate.

            Pelicula tratează povestea unei englezoaice traumatizate, aflată la începutul celei de-a treia tinereţi. Laura își explorează sexualitatea cu ajutorul unui terapeut și a unor indivizi mai puţin comuni, totul parte a unui proiect de cercetare a regizorului de film Adina Pintilie.

            Publicaţiile străine s-au împărţit în două tabere:

            Variety – “Dacă cineva este şocat de “Nu mă atinge-mă”, nu a înţeles ideea. Această explorare nonlineară a intimităţii caută să conteste noţiuni de frumuseţe. În lungmetrajul său, Pintilie foloseşte trupuri de toate felurile pentru a explora graniţele initimităţii. Adina face un eseu video despre intimitate şi o foloseşte pe Laura (Laura Benson), o femeie de peste 50 de ani, ca un fel de muză.”

            The Hollywood Reporter – “Filmul Adinei Pintilie, care apare în propriu rol, impresionează prin inteligenţă, încredere în sine şi originalitate. Alegând «Touch Me Not» în faţa altor filme preferate de public la Berlin – precum filmul lui Wes Anderson «Isle of Dogs» sau drama romantică a lui Thomas Stuber «The Aisles» – juriul transmite un mesaj despre noţiunile de frumuseţe şi diversitate, apropiate festivalului care a fost dominat de mişcarea #MeToo, de discuţiile despre structurile de putere de pe ecran şi din afara industriei de film”

            El Pais – “Într-o decizie destul de discutabilă, «Nu mă atinge-mă/ Touch Me Not», al româncei Adina Pintilie, a obţinut Ursul de Aur pentru cel mai bun film la cea de-a 68-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, o ediţie care nu va fi amintită pentru cea mai bună selecţie din competiţie. Juriul, prezidat de regzorul german Tom Tykwer, a preferat să evidenţieze o realizare care se află la graniţa dintre realitate şi ficţiune, în care se aud conversaţii în limba engleză şi în germană, şi care se încadrează perfect în secţiunea “pelicula din festival cu caracteristici de experiment.”

            Le Monde – “De la terapia de grup ca experienţă, regizoarea îşi conduce personajele în pură ficţiune iar bărbaţii şi femeile deţin rolul pe care-l au în realitate. Această excursie în intimitate, ghidată de două priviri feminine, cea a actriţei şi cea a regizoarei, uneori prezentă pe ecran, a sedus cel de-al doilea juriu, cel care a atribuit premiul pentru “cel mai bun lungmetraj de debut”.”

            The UpComing – “Intimitatea și sexul sunt părţi esenţiale în găsirea fericirii în viaţă. (…) Când ne pierdem abilitatea de a fi apropiaţi de oameni, ne pierdem de fapt umanitatea. Regizorul Adina Pitilie și al său “Touch Me Not” este o încercare curajoasă de a-ţi depăși limitele intimităţii.”

            The Guardian – “Acesta este un documentar-eseu cvasi-ficţional despre sexualitate care m-a înecat într-un val de depresie la cât de îngrozitor a fost, din cauza mediocrităţii sale…din cauza abordării superficiale şi pline de sine a temei aparente a intimităţii.”

            The Film Stage – “În lumea social-media, unde intimitatea poate fi pierdută, iar relaţiile se petrec pe Tinder și discursul despre sexualitate nu se schimbă, cel mai recent am văzut asta în cazul mișcării “#MeToo”, filmul lui Pintilie este apreciat pentru că-și ia timp să trateze subiectele de bază, dar și cele despre modul în care relaţionăm unii cu ceilalţi”

            Cinemagia – “Aflat la graniţa dintre realitate şi ficţiune, Touch Me Not îţi oferă încă din primele minute cheia interpretării. O vedem în cadru pe Laura (Laura Benson), o actriţă care îi mărturiseşte regizoarei aflate dincolo de camera de luat vederi mânuită de George Chiper Lillemark că pentru ea jocul, apariţia pe scenă sunt un calvar. Laura are probleme de intimitate şi-şi provoacă limitele, uneori până la violent şi insuportabil, cu ajutorul mai multor lucrători sexuali. O vizită a Laurei la spitalul unde este internat tatăl ei muribund (şi motiv evident al problemelor protagonistei) devine coloana vertebrală a unei regii ce permite întâlnirea cu alte personaje, fiecare cu propriile provocări personale.”

            Apreciază

          • Pana la urma filmul Adinei Pintilie este despre „intimitate” sau despre „sexualitate”? Ca nu-s chiar unul si acelasi lucru… Probabil ca va trebui sa-l vizionez (o data, de doua ori) si/ca sa ma lamuresc…

            Apreciază

  16. Mosule, cocosule,
    Ce ti-e barba rosie?
    Mi-au rosit-o fetele
    Facand Dragobetele.

    Apreciază

  17. d'Artagnan said

    Stely, despre care raport vorbiți?! ”Raportul” din conferință este orice, dar nu raport. Dacă vorbiți despre cel de pe site-ul instituției, nu-l știu, că nu s-a deschis.

    Apreciază

  18. d'Artagnan said

    Pe Kovesi o vor plecată nu pentru deficitara funcționare de la DNA Ploiești, ci pentru buna funcționare de la celelalte structuri teritoriale.
    Mi se pare la mintea cocoșului.
    Acuma, nu știu cum se vede de la o găină… 🙂

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Simbolicul „Dragnea”, imperuna cu pestritza adunare care i s-a alaturat in devalmasie in contra Laurei Kovesi, si-a facut un calcul simplu, simbolic. Daca vor reusi sa elimine procurorul sef al DNA, impotriva tuturor celor care o sprijina si o apreciaza, acesta ar fi un semnal de mare forta, capabil sa induca intimidare, printre cei care incearca sa slujeasca justitia in contra grotestilor creaturi de genul Dragnea, Basescu, Udrea and co. Este ca si cum i s-ar spune in fata fiecarui procuror sau judecator ceva de genul „Bai puta de maimuta stai in banca ta ca altmiteri zbori. A zburat ea Kovesi cu toate proptelele de la UE, USA, Nato, CIE, MOSAD si Liiceanu asa ca tu mai amaratule dispari ca si cand n-ai fi fost. Problema este ca aceste jigodii impreuna cu toate lichelele si imbecilii spalati pe creier care le canta in struna, vor trage castig chiar si daca nu reusesc s-o elimine pe Kovesi. Sefa DNA va trebui sa-si dedice timp, energie, anxietate, combaterii hartuielilor de acest gen, si la fel subordonatii ei care vor trebui sa se dedice contracararii calomniilor, si circului mediatic promvat de jigodiile care stapanesc Romania (cu consimtamantul manifestat vocal al unei sleahte enorme de dobitoci vicleni).

      Apreciază

      • d'Artagnan said

        Exact.
        A început lumea să fie democrată nevoie mare, doritoare de performanță, se întreabă retoric:”Nu mai avem în toată țara un alt procuror competent și bun organizator?”
        Și atunci zic și eu: ”Întrebarea este greșită, întrebarea corectă este de ce să schimbăm un procuror competent și bun organizator atunci când vor politicienii cu dosare penale? Dacă arată c-o pot face efectul va fi devastator!”

        Apreciază

Lasă un comentariu