(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for martie 2018

Paradis paradit, refren infern

Posted by Arca lui Goe pe martie 30, 2018

pace, rai, razboi, iad, peren, trecator, chestiunea zilei, acum, acut, ordinea de zi, pe unitate, important, esential, aici, acum-aici, vag, departe, imaginar, insignificant, chestiunea clipei, problema anului, tema deceniului, paradigma secolului, globalizare, emanciparea, politicul, socialul, economicul, cultura, viata, moartea, Dumnezeu, demonii, schimbarea, finantele, moda, noua cultura, meme, Facebook, bani, bani, bani, religie, resurse, natura mileniului, esenta universului, timp, spatiu, imensitate, diluare, nimicnicie, limitare, cuvant, impresie, libertate, senzatie, valoare, lideri, mase, idei, vectori, entropie, acumulare, coagulare, integritate, moralitate, noua moralitate, armonie, alienare, distante, rataciri, matrici, labirint, istorie, statistica, inevitabilitate, stoicism, amanare, public, insul, societatea, raul social, binele social, central, periferic, cerere-oferta, pace, rai, razboi, iad, peren, trecator, chestiunea zilei…

Pentru a atrage public trebuie ca oferta sa corespunda cererii publicului oricat de ciudata, aberanta si lipsita de sens ar putea parea aceasta. Fara sa stie prea bine cum, cand si de ce, publicul statistic vrea ceea ce vrea, ceea ce a ajuns sa vrea, prin expunere la Socul Viitorului, inundat de miriade de oferte in care cele mai simpliste sunt cele mai dorite si mai comestibile. Omul recent este istovit nu de efortul de a-si clarifica (in interior) ce vrea, ce-i trebuie, ce i-ar face bine ci de efortul de a alege (d/in exterior) dintre aparenta infinitate in diversitate a lucrurile care i se ofera. Nu se stie câte sunt. Nu-mi pot permite riscul sa vreau ceva ce nu exista. Trebuie asadar sa vad ce exista si sa-mi corelez dorintele cu lucrurile tangibile, existente (pe piata). Am un munte de pachete cu cadouri in fata mea. Societatea (ceilalti? semenii?) mi le ofera. Trebuie sa ma apuc sa le desfac, sa le studiez, sa le inteleg, sa le evaluez si sa vad care mi se potriveste si care nu, pe care (så) mi le doresc si pe care nu. Dar treaba asta nu se mai temina niciodata. Nu ajung la nicio finalitate. Abandonez orice lucru gasit pe care mi l-am dorit cumva (mult, putin, cine mai stie?) mânat de dorinta de a vedea daca in inventarul disponibil, ramas, nu se afla altul si mai potrivit, pe care mi-l doresc si mai mult. Frustrarea creste apocaliptic. Ma precipt. Imi schimb strategia. Nu mai pierd timp cu lucrurile complicate, greu de inteles. Le elimin direct din atentie, focalizandu-ma pe cele simple, usor de evaluat rapid, in termeni „imi place”, „nu-mi place”, „mi-l doresc”, „nu mi-l doresc”. Ajung astfel sa-mi doresc nimicuri, cu conditia sa fie cat mai ciudate, mai originale, mai noi, mai altfel, decat cele fumate, demodate, desuete… Ma identific cu ele. Si vai, nu sunt unic, sunt doar un ins ajuns sa procedeze asa printre alte miliarde de insi contaminati de acelasi boala. Alegerile noastre mediate statistic, formeaza cererea (fluida si schimbatoare), pe care oferta o preia si o satisface. Cei depasiti de evenimente, cei incapabili sa mai doreasca ceva, contribuie mult mai putin la aceasta medie (mai deloc), pe care flamanzii, performantii, o definesc colectiv. Cine o intelege, bine. Cine nu… Dezastru. Tu cum stai? O intelegi?

Aveam intentia sa abordez un subiect la ordinea zilei, cu care sa contribui (si eu) la cvasi-oferta de lucruri pe care onor clienti sunt invitati sa le vada, sa-si umple timpul observandu-le, pentru a intelege rapid daca le plac sau nu, daca le trebuie sau nu… daca le consuma sau nu. Voiam sa dezbat despre memes. („Meme-ul este o idee, o maniera comportamentala sau un stil care se răspândește de la o persoană la alta constituind o cultură in sine – adesea cu scopul de a transmite un anumit fenomen, o temă sau o semnificație reprezentată de acel „meme”. Un „meme” acționează ca unitate pentru a purta idei, simboluri sau practici culturale, care pot fi transmise de la o minte la alta prin scriere, vorbire, gesturi, ritualuri sau alte fenomene imitate cu o temă imitată. Suporterii conceptului privesc meme-urile ca pe niste analogi culturali ai genelor biologice prin faptul că si ei se auto-replică, sunt afectati de mutații și răspund la presiuni selective.„). Realizez ca nu sunt pregatit sa vorbesc despre asa ceva, si intuitia-mi spune ca nici potentialii interlocutori, vizitatori, observatori ori martori intamplatori care se pot acumula pe Arca in timp util, nu sunt mai breji. Dar, si daca ar fi ei mai breji (sau chiar daca am fi impreuna), oare ar fi de vreo utilitate aceasta abordare? Ma tem ca nu. In context (a se revedea materia din urma). Nici macar ca divertisment. Ca divertisment insa as putea propune altceva: Paradis. Sa meditam despre aceasta notiune. Exista? Nu exista? Ce este paradisul? Unde se afla? Unde nu se afla? Ce temperatura este in Paradis? Ce umiditate? Ce presiune? Este Paradisul infinit? Poate fi naruit? Este indestructibil? Este paradisul un loc? Un loc limitat in spatiu si nelimitat in timp? E o stare?… Dar infernul? In fine, Dumnezeu cu mila.

 

Update 1, de 1 Aprilie: 

Si pacaleala zilei de 1 Aprilie (una dar buna): Ceea ce se intampla in prezent ne poate fura nu doar prezentul ci (vai) si trecutul. De viitor nici nu mai vorbim. Deposedare in integrum. Caprele nu mai sunt sapte, ci zero virgulå ceva, ce nu se stie.

P.S. Ne cerem scuze nimanui pentru faptul ca anul acesta pe Arca lui Goe recolta de pacaleli va fi slaba. Deh, a fost in an secetos. Dar, daca ploua, sa vezi pacaleli cu carul la anul si la multi ani. 🙂 Si apropos, nu trebuie sa simulezi uneori cee ce nu poti simula tot timpul sau macar oricand (la nevoie). Valabil pentru toti cititorii nostri, dar in special pentru cei care nu ne viziteaza, nu ne citesc, si nu ne acorda nicio importanta, ignorandu-ne natural, fara efort.

Posted in 0ricine-0ricând-0riunde, Games of EGO (GOE), Imperiul Cuvintelor, Intrebari la care Goe nu primi raspuns!, Maruntisuri fundamentale, Parerea lui Goe, Sezonul Opt Vertical | Etichetat: , , , , , | 25 Comments »

Arca, arca… a opta oara! Si Garda Nationala nici n-a existat.

Posted by Arca lui Goe pe martie 21, 2018

E echinocțiu, iarasi echinocțiu.


Si primavara. Iarasi primavara.


Arca lui Goe îsi serbeaza a opta oara aniversarea.


Prilej de a constata ca pe Arca noastra multe vorbe sunt.


Si multe taceri. Si ca toate vor dura la multi ani!


Ceea ce le dorim si vizitatorilor nostri unici!

Celor intamplati deja dar si celor inca neintamplati: La multi ani!

 Lista celebrarilor de pana acum cu comentarii originale: 
2018. Arca, arca… a opta oara! Si Garda Nationala nici n-a existat.
2017. 7 ani de vesnicie
2016. Nu s-a celebrat, nu s-a tinut. S-a suspendat.
2015. Un veac de s-crima si pedeapsa
2014. Carte aiurea uitata in tramvai
2013. 3 ani de santier, moloz, schele si sechele
2012. Basmul de la echinoctiu
2011. Idei intepenite
2010. Hello world

 

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul Opt Vertical | 44 Comments »

Ceva ce va fi… inevitabil in lume

Posted by Arca lui Goe pe martie 20, 2018

Raportul momentan cerere/oferta in HUVACA, pentru niste trader-i de vorbe precum „dl.Goe”, impinge Arca spre o stare de gol, pana de inspiratie si context meditativ. Trecand in revista lista potentiala a temelor de actualitate (interioare-minte/suflet si exterioare-lumea larga, in acord cu criteriile de validare specifice Arcei), si evaluand nivelul de interes pe care l-ar putea genera propunerea unor asemenea teme (in masa obscura a vizitatorilor extrem de unici care bântuie zona), se constata ca nu prea mai avem ce si de ce vorbi pe Arca, linistea devenind o optiune din ce in ce mai  plauzibila, mai comoda, mai la moda… mai ales ca o atare varianata n-ar intra in niciun fel de contradictie cu niciunul dintre „principiile filozofale” care au guvernat existenta de pana acum a Arcei lui Goe: dreptul la libertate (de exprimare), dreptul la anonimat, dreptul la ratare, dreptul la replica, dreptul la opinie, dreptul la vorba, la vis, la fantezie, dreptul la importanta, dreptul de a fi luat in seama, dreptul la notorietate, dreptul de a filozofa, dreptul de a tachina, dreptul la joaca (la joaca de-a absolut orice)…  precum si dreptul de viceversa (care confera accesul la inversul fiecaruia dintre drepturile inalienabile mai sus precizate)… Ba dimpotriva. Prin prisma acestei necontradictii cu nimic anume, optiunea pentru linste ar fi fiind asadar motivata la fel de fireasc si de natural precum cea oferita din perspectiva saraciei raportului cerere/oferta al elementelor din lista potentiala a temelor de interes. Si totusi…  Ne aflam sub spectrul ameninatator al invaziei Inteligentei Artificiale si al Super-Inteligentei Artificale, ceea ce ar putea schimba fundamental cadrul discutiilor virtuale fara pretentii in HUVACA. Cand Inteligenta Artificiala si Super-Inteligenta Artificiala se vor instaura pe Pamant (in favoarea dar si in dauna omului), mult nu mai e, Universul acesta peste care linistea sta sa pogoare, va deveni inca un Paradis  Pierdut. Ne vor atinge uneori nostalgii fugare, vagi si neintelese, in timp ce vom continua (saraci fiind) sa discutam (despre orice) exclusiv cu Alexa. Si Alexa ne va inghiti, precum chitul urias pe Iona. Pana atunci insa s-ar cuveni poate sa mai amanam inca o data linistea ce sta sa se asterana, cu un mic zgomot despre niste Teme si temeri. Sa ne intelegem „soarta”. Din aceasta sursa ad-hoc vom extrage si vom propune (spre dezbatere sau meditare, nu conteaza), detaliile si perspectivele care se potrivesc cu spiritului din totdeauna al Arcei. Candva. Curand. Dar, intrucat nu avem monopolul potrivelilor pe Arca lui Goe, fireste ca oricine este indreptatit sa ex-traga si sa pro-puna, la bataie, propria perspectiva asupra celor insirate in ingrijoratorul articol din Dilema (Veche).

Posted in Sezonul Opt Vertical | Leave a Comment »

Ziua π. Drum bun Stephen Hawking. Noapte bună.

Posted by Arca lui Goe pe martie 14, 2018

Astazi, in Ziua π, Stephen Hawking a murit in toate limbile pamantului:

A murit Stephen Hawking,

Stephen Hawking MUERE PARA REUNIRSE CON DIOS Y EXPLICAR EL INICIO DEL UNIVERSO Y LA TEORIA DEL TODO.

Gruß von Stephen Hawking: „Bleiben Sie neugierig!“,

The universe comes together to pay tribute to Stephen Hawking, Hawking ‘transformed our view of the universe’ – BBC News

Le monde entier pleure Stephen Hawking

Quando Stephen Hawking lanciava l’allarme sull’intelligenza artificiale. Morte Stephen Hawking, i momenti celebri della sua carriera.

„Guardate le stelle, non i vostri piedi”. Ecco una raccolta di dieci delle sue frasi più memorabili sui grandi temi: dall’universo alla vita. Morto Stephen Hawking, l’astrofisico della „teoria del tutto”, SCHEDA Buchi neri e teoria del tutto: chi era l’erede di Einstein.

 

Acesta este, pe coaja subtire a lumii, adevarul… gestul respectiv tintind insa nu adevarul, ci post-adevarul suveran, acum si pururea si-n veacul vecilor. Amin… Dar totusi formula lui Hawking este eronata. Este fundamental gresita, ba mai mult, este lipsita de sens, bazandu-se pe o alcatuire improprie si inconsistenta, ca de altfel toate formulele stiintifice propuse de oameni… Adevarul adevarat si incontestabil in formula lui Stephen Hawking se refera insa la altceva, descriind admirabil incordarea omului in contra neantului, intr-o lupta pe viata si pe moarte (caci si neantul poate muri, nu-i asa?). In acesta lupta, formula entopiei in vecinatatea singularitailor gravitationale, adica in cea mai apropiata zona de contact a totului cu nimicul (dupa stiinta de acum a oamenilor), ramane o borna remarcabila, de o fascinanta simplitate si eleganta. Ca este (mai) adevarata sau (mai) falsa, nu-i tocmai important in context. Dincolo de semnificatia stiintifica, formula lui Hawking capta si atributul de rezumat esential al vietii celui ce zace sub lespedea funerara. Lumea aceasta de gura-casca, ce cu ingaduinta ne contine, va privi si va intelege ca acea formlula este Stephen Hawking el insusi, dupa cum si Einstein este egal cu E = mc2. Prin simplitate, in ochii majoritatii oamenilor Albert pare a fi in avantaj, si tot in avantaj pare a fi prin nota sporita de universalitate, prin inteligibilitate si utilitate practica. La urma urmei formula lui Stephen se refera la niste implauzibile gauri negre, presupuse a exista undeva departe in Univers, fara nicio pondere sesizabila in vietile si destinele umanilor. Totusi, unii oameni pot remarca faptul ca formula lui Stephen Hawking are o forta simbolica mai mare decat cea a lui Albert cel singur, intrucat ii are ca aliati si pe Boltzmann (k), si pe Planck (h), pe Newton (G), si, mai ales pe Pi(-tagora) π… unificand astfel mult mai multe esente in univers… dintre cele neunite inca. Einstein a echivalat energia cu masa, Hawking echivaleaza dezordinea cu spatiul, relatand despre faptul ca dimensiunea haosului in proximitatea unei gauri negre este proportionala cu aria singularitatii masurata pe circumferinta orizontului evenimentelor, care separa totul de nimic si pe cele intamplate de cele neintamplate, si ca unul dintre factorii de proportionalitate este viteza luminnii in vid (inmultita cu ea insasi de trei ori)… Si daca Sortis Humanae ad Intelligendum Lux, atunci putem spune ca viata lui Hawking, cel nascut la moartea lui Galileo Galilei si mort la nasterea lui Albert Einstein, rezumata in acest epitaf sibilic, este un pas mare in directia cea buna.

P.S. Intrucat raza orizontului evenimentelor depide de masa, iar entropia are dimensiune de energie / temperatura (J/K), este posibil ca in viitor vreun omulet inventiv sa constate echivalenta deplina dintre formula lui Hawking  si cea a lui Einstein.

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul Opt Vertical, Tramvaiul 16 | Etichetat: | 35 Comments »

Dilema: Libertatea deplina de exprimare include si libertatea de a minti deliberat? Sau nu?

Posted by Arca lui Goe pe martie 10, 2018

Cunoscatorii (in ale Arcei lui Goe) stiu desigur ca aici, pe Arca, încå din timpuri imemoriale, cu consistenta si consecventa, este promovat, in pustiu, un „ce”, pe care altii il considera un delir: libertatea de exprimare in anonimat. Constatam ca pe o alta Arca, un oarecare Răzvan Pintea propune spre dezbaterea enoriasilor o tema interesanta, incitatnta chiar: Cum să ne protejăm de știrile false: de obicei, fake-news-urile au două ingrediente. Articolul respectiv este unul dragut, ce pare a fi scris cu indubitabil talent la compunere, iar titlul ne dadea speranta ca poate oferi munitie sau ambitie in favoarea libertatii de exprimare in anonimat, promovata din timpuri imemoriale, cu consistenta si consecventa, pe Arca lui Goe. Din pacate dupa un debut promitator, autorul intra intr-o mlastina si nu mai iese, lasand articolul (pur si simplu) neterminat, dând senzatia ca n-a mai apucat sa spuna ce avea de spus, sau mai rau, ca de fapt nici nu avea nimic de spus. Dar, vorba amicului nostru, dl.D’artagnan, poate ne scapa noua ceva. Ceva pierdut din vedere. Gasitorului recompensa. Redam mai jos articolul cu pricina, in variant integralå, cu speranta ca s-ar putea largi (eventual in viitor) perspectivele din care sa poate fi interpretat pentru a i se deduce, prin extrapolare, posibila finalitate intentionata de autor. Recomandam cu mare caldura si lectura comentariilor propuse de enoriasi la fata locului (vezi link-ul de mai sus).

Răzvan Pintea: „Azi noapte am visat că eram un fluture. Acum nu mai știu: sunt un om care a visat că e fluture, sau un fluture ce visează că e om?” spune o pildă taoistă.
Dar noi de unde știm că realitatea… există? Cum putem fi siguri că noi suntem noi, cei care credem că suntem, cu mâini, picioare și toate cele? Ce dovadă avem că nu suntem doar niște simple creiere conectate la o mașinărie sofisticată stil Matrix, ce ne pompează non-stop în minte idei pe care noi le luăm drept realitate obiectivă? Iată una dintre întrebările fundamentale ale filozofiei la care nu există încă răspuns. Prin urmare, dacă nu putem avea această certitudine a realității, atunci nu mai putem fi siguri de nimic. Orice – nu doar o știre – ar putea fi un „fake”.
Unii se îndoiesc, sau chiar neagă existența lui Dumnezeu, dar câți dintre noi pun sub semnul întrebării existența realității? Cred că nu o face nimeni în viața de zi cu zi. Dacă ar face-o nu văd cum ar putea supraviețui tot punându-și probleme de genul: o fi reală sau o iluzie mașina care se îndreaptă spre mine? Așadar, selecția naturală ne-a făcut pe toți să nutrim credința irațională că realitatea e… reală.

Mi-am permis această introducere metaforică pentru ca, pe lângă mesajul propriu-zis legat de relativitatea cunoașterii, să vă arăt ce impact pot avea cuvintele asupra imaginației. Un efect benefic atunci când e vorba de filozofie sau artă, dar poate dăunător în alte situații. De ce suntem atât de vulnerabili la „fake news”? Evoluția ne-a înzestrat cu un detector de minciuni aproape infailibil, ce face parte din arsenalul a ceea ce numim în mod obișnuit „intuiție”. Detectorul ne permite să „mirosim” extrem de rapid neadevărul doar din gesturile, tonul și mimica celui din fața noastră. Din păcate, atunci când suntem lipsiți de aceste indicii, minunatul mecanism devine neputincios. Intuiția nu prea ne mai ajută atunci când avem de-a face cu cuvântul scris. Cu cifrele, și mai puțin. Niciodată o știre nu se prezintă ca fiind „fake”, toate au pretenția că sunt reale. Dar cine să o verifice? Suntem „leneși” de la natură, ceea ce ne transformă în potențiale victime ale dezinformării. Poate că nu suntem cu toții conștienți de asta, dar cei care produc „fake news” o știu cu siguranță. Ei știu că verificarea veridicității unei știri poate fi mai dificilă decât redactarea știrii în sine – „un nebun arunc-o piatră și zece înțelepți nu pot s-o scoată”. Ca atare e puțin probabil să investim timpul și efortul de a o verifica. E și mai puțin probabil ca un jurnalist onest să o facă în locul nostru, dat fiind că acesta e mai interesat să producă știri „pe bune” decât să le demonteze pe cele false.

Așa că noi, cititorii, suntem pe cont propriu. Ce putem face în timp util, fără să ne transformăm în detectivi cu normă întreagă? Dacă suntem sceptici și o luăm pe calea logicii absolute, ar trebui să verificăm veridicitatea faptelor și raționamentelor, care la rândul lor se bazează pe alte fapte și raționamente care trebuie și ele verificate. Și tot așa până… când? Dusă la extrem, abordarea e naivă, amintind de enervanta serie de „de ce”-uri a unui copil de 5 ani. Iar în final o să ajungem la întrebarea fără răspuns care am ridicat-o în introducere: „de unde știm că realitatea e adevărată?” Scepticul perfect nu va mai citi nicio știre, pe ideea că nu putem niciodată dovedi că e adevărată.

Dacă suntem pragmatici și ne oprim atunci când ajungem la niște elemente pe care le considerăm de încredere, vom observa că timpul și energia consumate tot sunt considerabil mai mari decât potențialele beneficii. Și în final nu mai citim nicio știre. Ce putem face noi „leneșii”? Adică cei care, ca și mine, formează grosul consumatorilor de știri? În general, „fake news” prezintă două caracteristici observabile imediat, fără vreo analiză de detaliu: știrile „fabricate” sunt senzaționaliste și/sau simpliste. Așa că eu ignor pur și simplu orice poveste ce se pretinde adevărată, dar prezintă cel puțin unul din semnele de mai înainte. De ce? Să luăm primul semn, senzaționalismul. De fiecare dată când dau peste o știre-bombă mă întreb care din următoarele două variante este cea mai probabilă: ca povestea să fie adevărată, sau ca autorul ei să aibă un interes ascuns să mintă? Putem să luăm ca exemplu oricare din miracolele religioase sau pseudo-științifice. Sunt senzaționaliste pentru că ne dau speranță de obicei în cele mai mari spaime, frica de boală sau moarte, și asta în ciuda a ceea ce spune știința și experiența noastră de zi cu zi. Așa că cel mai probabil cei care răspândesc astfel de știri au interesul să atragă atenția, nu să informeze onest.

Atenție! Nu spun că dacă un eveniment pare azi miraculos, automat e un neadevăr. Poate că e ceva real, fiindcă multe lucruri explicate azi de știință au fost considerate miraculoase în trecut. Dar, pentru ca o așa-zisă minune să se poată bucura de credibilitate, trebuie ca evenimentul să se petreacă în văzul lumii, să fie relatat de cât mai mulți martori oculari, iar aceștia să aibă cele mai diverse convingeri și nici un interes să mintă. Ceea ce rareori se întâmplă.

Al doilea semn al unui „fake news” e simplismul de care dă dovadă. A crede în povești gen „conspirație mondială împotriva României” e ca și cum ai avea în mână o schiță alb-negru și ți-ai închipui că e o reprezentare fidelă a realității. Nu de alta, dar lumea e un loc cu mult mai complicat decât ne vom putea imagina vreodată.

În final, să presupunem că avem de-a face cu o poveste care deși nu pare senzaționalistă sau simplistă, are un impact emoțional foarte puternic asupra noastră. Ei bine, și aceasta ar putea fi „fake news”! Psihologii ne arată că lucrurilor asupra cărora ne îndreptăm exagerat atenția tindem să le dăm de obicei o importanță mai mare decât au ele în realitate. Însă în viață sunt foarte puține lucruri care chiar merită luate în serios. Iar știrile nu se prea numără printre ele.

* * *

Pana una alta, din dilema mentionata in titlu nu veti puteti iesi. In tot cazul nu cu ajutorul compunerii propuse de catre Răzvan Pintea. Am zis!

Bibliografie orientativa: Filozofia mintii – Relatia suflet si corp – Izvoare de filozofie – Mircea Dumitru si Constantin Aslam

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul Opt Vertical | Etichetat: | 20 Comments »

8 Martie – O sarbatoare desueta

Posted by Arca lui Goe pe martie 8, 2018

Din cele mai vechi timpuri, adica inca din preistorie, si pana in prezent(uri), celebrarea femeii s-a tot metamorfozat, intr-un ritm cand mai consistent cand mai in råspår cu evolutia femeii insasi si cu progresul omenirii in genere. La un moment dat aceasta celebrare s-a oficializat, o parte a omenirii acceptand (mai din interes, mai de nevoie, mai de placere)  sa consfinteasca in calendare o sarbatoare a minumii numita femeie, avand grija sa-i acorde semnificatia potrivita in accord cu vremurile, cu moda, cu interesele (de toate felurile, dar mai cu seama propagandistice, ideologice sau comerciale). Inclusiv comunistii au promovat si utilizat aceasta sarbatoare pe care oamenii au preluat-o cum au putut mai bine, intr-un mod necomunist. La un moment dat aceasta sarbatoare a ajuns la un apogeu, consemnat ca atare printr-o compatibilitate optima cu starea (de emancipare si/sau degradare) a omenirii per se, celebrarea facandu-se armonios, in egala masura in favoarea unor lucruri frumoase (de pastrat) si impotriva unor lucruri urate si nedrepte a caror eliminare era vizata. Intre timp s-a ajuns la Corectitudine Politica, la Feminism, si la schimbari de paradigma inimaginabile candva, in ceea ce priveste relatiile insului cu societatea, cu banii, cu resursele, cu munca, cu prosperitatea, si mai ales in ceea ce priveste relatiile barbatului cu femeia si ale femeii cu barbatul, ale barbatilor cu femeiile, ale barbatilor si femeilor cu sexul, cu iubirea, cu casatoria, cu divortul, cu maternitatea, cu paternitatea, cu perpetuarea… Autorii de filme au observat oamenii… si au facut filme despre ei, iar spectatorii au vizionat filmele si au procedat ca atare, si uite asa, pas cu pas, inspirandu-se unii de la altii, cineastii din viata si viata din filme,  oamenii si omenirea au progresat astfel, iar societatea a oferit mereu cadrul potrivit in care femeile si barbatii sa se tot adapteze, la fel de fel de realitati curgatoare. Si, slava Domnului, au evoluat. Mai ales femeile. Barbatii, ca si alta data in istoria comuna cu consoartele lor (considerate in mod eronat ca fiind elementele conservatoare), au ramas in urma, au evoluat mai lent, mai impleticit, fiind azi mai degraba „sexul nedumerit”, neintelegand mai deloc imensul potential oferit de noul context. Si, nu, aici nu-i vorba deloc despre conflictul intre generatii sau de nostalgia timpului trecut, ci despre acest prezent nåvalnic si nelinistitor care nu si-a stabilit inca azimutul spre care se îndreapta, târându-ne dupå el.

Desigur ca mai exista inca destui oameni (femei si barbati) de moda veche,  pentru care 8 Martie ramane o sarbatoare adecvata, ingenua, potrivita cu alura binomului barbat-femeie. Acestora le uram (si noi, deopotriva femei sau barbati) un 8 Martie tandru, luminos si glorios. Pentru ceilalti insa, 8 Martie se dovedeste a fi o sarbatoare vetusta, desueta, ca o mamaie venita de la tara si ratacita la oras. Acelora care sunt(em) oraseni, in plina glorie, beneficiari prin adaptarea elastica, flexibila, la noul context social, care descrie noile culmi ale emanciparii si/sau degradarii umane pe cale progresului  la care am ajuns, printre altele urmarind si fåcând filme, despre oameni, despre iubire, despre sex, despre putere, fericire si… altele, le-am sugera sa celebreze totusi ziua de 8 Martie cum or sti ei mai bine, si cum li s-o potrivi mai bine, in cuplu sau cu grupul, or individual 🙂 , si sa o invite eventual la un restaurant pe mamaia aceea ratacita la oras, si sa-i ofere un pahar de sampanie si o bomboana de ciocoloata, din portofoliul lor de consum zilnic, incercand sa-si imagineze ca ceea ce li se petrece acum este pentru totdeauna, alaturi chiar de acea personå cu care se intampla sa fie impreuna, anul acesta, in aceasta zi oarecare din martie. De maine revenim la „normal”, si cei de moda veche si cei moderni. Fiecare la „normalul” lui, de care este lipit ca marca pe scrisoare.

Doamnelor si domnisoarelor, acestea fiind zise, nu ne ramane decat ca, de de ziua voastra, så va uram si noi fericire, implinire, dragoste, prosperitate, independenta si succes in lupte. Fiind pe o Arca virtuala, felicitarile si urarile noastre le tintesc in special doamnele si domnisoarele care se intampla sa fie trecatoare prin zona, dar nu ne costa nimica sa acceptam ca (de fapt) le vizam si pe celelalte, pe toate, in general, fie c-or fi de moda veche, fie c-or fi de moda noua,  dar mai ales le vizam pe acelea speciale, care ni se afle prin preajma, o preajma (desigur) nevirtualå.

 

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul Opt Vertical | Etichetat: | 13 Comments »

Dedicatie de 4 Martie

Posted by Arca lui Goe pe martie 4, 2018

Celor care încå mai „celebreaza” ziua: de 4 Martie le recomandam un… film:

Celor carora au vazut deja filmuletul lui Nae (Caramfil) ori au fobie de cutremure, le recomandăm să revadă continuarea din numarul trecut. Am incercat sa urmez indemnurile fetei din Suceava care aduce fericire pe toata planeta. Cam asta mi-a iesit. Mie. Tie?

1. Zâmbește-ti când te uiți în oglinda – Ok, m-am hlizit in oglinzi. Una s-a spart, alta s-a aburit. Cine plătește?
2. Găsește ceva pentru care sa fii recunoscător – Asta este un indemn bizar. Normal ar fi sa zici (ca indemn) „caută” nu „găsește”. As fi recunoscător daca as găsi un milion de euro.
3. Suna un vechi prieten – Pai l-as suna dar nu-mi mai este prieten.
4. Trimite scrisori către tine, cel din viitor – Dragul meu afla ca sunt bine sănătos, ceea ce-ti doresc si ție. Merge?
5. Îmbrățișează-te – Aåâ-h…. Îmbrățișează-te, pipăie-te… Mai pe românește se zice de fapt „fuck yourself”.
6. Trimite vederi celor dragi – Ei as. Parca n-au si ei vederile lor.
7. Călătorește în locuri necunoscute – Cred ca o sa dau o raita prin curțile vecinilor.
8. Ia-ti un animal de companie – Încă unul? Mai bine o dama de companie. Sa nu-mi spui ca la genul ăsta de animal te gândeai si tu.
9. Fii jucăuș/copilăros – sa coroborez cu îndemnul anterior? sau așa in general? Da’ nu-i periculos?
10. Permiteți sa fii liber – „Permite-ți” vrei sa zici. In privința asta voie de la mine ca la banul Ghica. Alții sunt problema.
11. Înconjoară-te cu oameni hilari – hi-hi… Lăsați oamenii hilari sa vina la mine. Oamenii cu Humor.
12. Uita-te la filme amuzante – „Crima si Pedeapsa” e bine?
13. Citește basme – Le-a citit pe toate cate au ieșit pana acuma. Si de Ispirescu. N-am ce citi. Sunt total ambetat.
14. Râde în hohote – Ho-ho-ho. Sa râd ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plâng? La ce? Oare… etc.
15. Vorbește cu străinii – Ce sa le spun? dobrâi vecer daraghie tavarisci, ili niet, ili niet, , ili niet
16. Îmbrățișează-i zilnic pe cei care îi iubești – Pentru unii zilnic nu-i de ajuns, iar pe alții i-ar apuca rândul la săptămâna…
17. Petrece timp în natura – Auzi taina: sa petrec „timp” in „spațiu”. Parca pot altminteri.
18. Uita-te în ochii oamenilor – Ii rog pe cei 7 miliarde de contemporani sa se alinieze si sa încerce sa nu clipească. Măcar când dorm.
19. Mănâncă alimente mai curate – Mai curate decât ce?
20. Hidratează-te – Se cheamă „Manevra Heineken”.
21. Mișca-te/Fa sport – Ori una ori alta.
22. Îmbrățișează un copac – sau o vacă, o bancă in parc, un felinar, mai bine repetă punctul 5, ca să fii sigur ca este vorba de un act liber consimțit.
23. Uita-te la stele – Iaca mă uit. Si? Nu vad galaxiile din cauza stelelor.
24. Du-te la zoo – Ba du-te tu!
25. Ia-ti o planta – O planta de companie? Trebuie s-o și îmbrățișez? Copacul e planta, nu?
26. Tine un jurnal – Nu-i nevoie. Am „b-log”.
27. Da/Donează lucrurile de care nu mai ai nevoie – O planta, un animal de companie, oglinzile…
28. Suna-ti mama si spunei: „te iubesc!“ – spune-i ☹
29. Suna-ti tatăl si spune: „îmi pare rău!“  – ??? Sa-i spun mamei c-o iubesc si lui tata ca-mi pare rău? Bai perverșilor voi sunteți normali la cap?
30. Petrece o zi întreaga în tăcere – Pai ori e petrecere ori e tăcere? Oricum ar fi nu cred ca merge figura. M-ar da afara de la serviciu.
31. Scrie „te iubesc“ pe oglinda din baie – Din care baie? Cea de acasă sau cea de la serviciu?
32. Citește poezie sufi (sufismul este latura interioara, mistica a Islamului, potrivit wikipedia.org) – Hai ca cu așa mi-a ieșit punctul 14. De doua ori.
33. Arata-le prietenilor cât de mult îi iubești – Eu știu ce sa zic? O sa-si imagineze ca le fac gesturi obscene.
34. Iartă-te pentru greșelile din trecut – De ce nu din viitor?…
35. Deconectează-te – De la ce?
36. Fa o baie fierbinte – Aaaa, baia săptămânală…
37. Cumpăra acele frumoase așternuturi de pat – Da, da…
38. Fii interesata de ceilalți – Cred ca pe aici ai greșit acordurile in gen sau număr… Trebuia sa fi zis „Fii interesat in celelalte”, dar nu știu ce-ar zice nevasta-mea de treaba asta.
39. Roagă-te pentru cei ce-ti vor răul – O-ho-ho… Dar chiar mă rog… sa le cada ceva in cap… sa-i trăsnească…
40. Visează cu ochii deschiși – Ca iepurele?
41. Mănâncă o bucata de tort – Se zice felie.
42. Trimite-ti ție o scrisoare de „mulțumesc“ – Timbrată? Dar nu mai bine scriu pe oglinda din baie? Așa, ca răspuns la gestul de la poziția 31.
43. Tunde-te – Ce face? N-ar fi mai bine sa mă duc la frizer?
44. Cumpăra-ti ceva frumos – Știi tu vreo promoție la ceva frumos? Cat de frumos sa fie? In buget. Iubirea e cea mai frumoasa.
45. Petrece timp cu familia – In natura, ca să împușcam doi iepuri dintr-un foc. Vezi si punctul 17.
46. Du-te într-o călătorie – gata, mă duc… pâna la mall.
47. Învață sa zici „nu“ – Nu, nu si nu. Nu pot.
48. Cere-ti scuze – Eu de la mine? Mi-as cere dar mi-e teama ca pe urma o sa mă întreb „pentru ce?” si o sa mă pun singur in încurcătură.
49. Lasă telefonul deoparte si acorda toata atenția persoanei din fata ta – Ai greșit persoana. Nu sunt dependent de telefon. Ci de alcool. 🙂
50. Învață ceva nou – Ceva nou? Băi tu n-ai auzit ca nimic nu-i nou sub soare.
51. Mergi pe un alt drum ca sa ajungi la munca – 😦 As prefera sa merg pe același drum dar sa ajung in alta parte.
52. Oferă flori celor în viată – Morbid indemn. Morții n-or sa se supere daca nu le duci flori.
53. Înghionteștete frumos/Atinge frumos pe cineva cu cotul – Iarăși îmi iese punctul 14. Vino sa te ating frumos cu cotul.
54. Trezește-te dis-de-dimineața – Aha, ca sa admir răsăritul.
55. Admira apusul – Vrei sa zici occidentul.
56. Întinde-te pe iarba – Singur?
57. Miroase florile – Din poziția întins pe iarba?
58. Du-te la culcare devreme – Asta nu se poate. Trebuie sa admir apusul.
59. Organizează o petrecere surpriza pentru cineva drag – N-am cum sa mă surprind singur.
60. Învață un copil despre bucuria de a dărui – Cred ca știu unde bați. Îl fac să-mi dăruiască jucăriile lui apoi trec la îndeplinirea punctului 9.
61. Fa ceva frumos pentru cineva care nu poate sa-ti plătească – Ca de exemplu sa îmbrățișez un copac.
62. Stai departe de bârfe – Sa stau? Repausul este relativ. Eu am de mers, încolo si încoace. Daca drumul meu trece pe lângă bârfe ce sa fac?
63. Spune „da“ vieții – Pai ce, m-a cerut de nevasta? Suntem si așa in concubinaj, liber consimțit.
64. Fii atent pe cine lași lângă tine – Mai ales in metrou. Sunt tot felul de nespălați.
65. Respira adânc – Așa fac. Numai dupa ce indeplinesc punctul anterior. Dar totuși ce urmărești?
66. Nu retrăi anumite lucruri. Lasă-le în ziua în care s-au terminat – Anumite lucrurii… Ai vorbit adânc. E normal, după ce ai respirat adânc.
67. Începe de la zero în fiecare dimineața – Asta este peste poate. Am îndeplinit punctul 54. M-am trezit dis de dimineața, in zori de zi. Ca sa vad rasaritul. Îmi încep ziua la 5. Acuma vrei s-o încep de la zero? E vreo eclipsa de luna?
68. Scapă de dezordinea din viată ta: mentală, emoțională si psihică – Se cheamă „lupta cu entropia”. Si după amiază ce fac?
69. Uita-te mai puțin la televizor – Mai puțin de atât nu se poate. Ar însemna sa înceapă sa se uite el la mine.
70. Citește mai multe cărți – Cărți de basme e bine? Sau cărți de credit.
71. Da dovada de compasiunefata de tine si fata de ceilalți – In ce ordine? Daca dau drumul la chestia asta, ăia de la urma s-ar putea sa nu mai apuce.
72. Tratează fiecare clipa care si cum ar fi sacra. Pentru ca este. – Pai daca este de ce ar trebui s-o tratez ca si cum ar fi?
73. Tratează fiecare ființa ca si cum ar fi sacra. Pentru ca este. – Pai daca este de ce ar trebui s-o tratez ca si cum ar fi? Sacrul păduche. Sacrul limbric.
74. Fii conștient de ceea ce se petrece cu corpul tău – Ei cacart, asta ar mai lipsi.
75. Cinstește-ti cuvintele prin fapte – Si viceversa. La urma urmei „fapta” este si ea un „cuvânt”.
76. Tine-ti promisiunile pe care ti le faci – Îmi stabilesc obiective, nu-mi fac promisiuni. Mi-am luat acest angajament. Merge?
77. Învață sa te iubești – De la cine? Iarăși… Îmbrățișează-te, pipăie-te… „fuck yourself”.
78. Fii umil – Ok, fuck myself…
79. Nu condamna pe nimeni. Iartă-i pe toți – Pai… daca nu-i condamn cum as putea sa-i iert.
80. Apreciază-te – Sunt umil.
81. Apreciază-i pe ceilalți – Domnilor, va fut muma-n cur.
82. Sa-ti faci vise, tine-te de ele – da, da, știu, cu ochii deschiși. Punctul 40.
83. Caută binele în oameni – ??!!?! Asta ar fi un viciu prostesc care da dependenta. E bun pentru nemuritorii care au la dispoziție eternitatea si se plictisesc.
84. Fii răbdător – Sigur are legătura cu punctul anterior.
85. Nu fii prea sever cu tine însuti – Gata, caut binele în oameni.
86. Nu tine cont de ce gândesc alții – Hm. Dar cine tine?
87. Meditează – Cat o mai fi ora de meditații.
88. Fa pace cu imperfecțiunile tale – Se cheamă capitulare.
89. Trăiește fiecare zi ca si cum ar fi ultima – Bullshit, bullshit, bullshit… ultimativ. Prefer sa trăiesc fiecare zi ca si când ar fi prima.
90. Învață din tot ceea ce ti se întâmpla – De parca s-ar putea altminteri. Nu poți evita ceea ce ti se întâmpla.
91. Renunța – Acuma când am ajuns la punctul 91? Hai ca mai e un pic.
92. Uita/Treci peste – Sa trec direct la punctul 111?
93. Permiteți sa te pierzi – (poate „Permite-ți”) Permiteți să raportez că n-as avea cum? Si daca m-as pierde m-as regăsi imediat fiind și io acolo de față.
94. Treci dincolo de fricile tale – Nu pot că mi-e frică. Dincolo… în ce direcție? Ia vezi!…
95. Confrunta-ti demonii interiori – Cu cine sa-i confrunt? Cu demonii exteriori? Exorcism sau exterminare…
96. Dansează în ploaie – Eventual in pielea goala. Pe acoperiș… Dansul din buric.
97. Fii îndrăzneț. Fii curajos. Fii încrezător – Fii temerar, fii brav, fii cutezător, etc…
98. Spune-ti în fiecare dimineața: „Sunt destul de buna/frumoasa/bogata!“ – „Destul de” – Ce formula de căcat. Sunt umil. Mai bine scriu de cu seara pe oglinda. Rămâne scris nu mai trebuie sa zic in fiecare dimineața. Iata: Sunt extraordinar de bun / de frumos/ de bogat/ de deștept / de viril / de irezistibil / de viteaz și de modest. Caută-mă! 😊
99. Susține ceva/susține o idee – Susțin ideea de a susține ceva, bunăoară ceea ce susține sutienul.
100. Notează-ti valorile de baza – 0, 1, e, i, pi
101. Du-te la un masaj – M-aș cam duce dar e cam scump biletul de avion pana in Tailanda…
102. Găzduiește o seara de film – Cine mai vine?
103. Ieși si întâlnește oameni noi – Oameni noi???? Edificarea omului nou a eșuat. Mai bine sun un prieten vechi.
104. Tine-ti picioarele pe pământ si inima în Rai – Proverbul asta era parca un pic diferit, ceva gen si cu sula-n cur si cu sufletu-n rai. Cică n-ar merge figura asta, deși acuma, de când cu corectitudinea politică nu se mai știe. Asta ai vrut sa zici?
105. Fă-ți timp pentru ceilalți. – Asta-i cam același lucru cu punctul 38. O sa-mi fac timp să-i înghiontesc frumos cu cotul.
106. Pune întrebări – ???!? Ce întrebări? Cui? De ce? Când ? Alte întrebări? Gata…
107. Fii curios – Cine eu? Dar știi ca ești curioasă.
108. Nu judeca – Sa nu judec??? Tu judeci când ceri asta? Hai mai bine sa stăm strâmb si sa judecăm drept.
109. Hrănește-ti conexiunea cu Sursa – Wow, iar vorbești adânc. Oi fi și tu de la Adâncata… Dar parca ziceai sa ma deconectez… 🙂
110. Pune suflet în tot ceea ce faci – Îmi imaginez ca tu așa faci. Chiar si când faci caca. Te risipesti.
111. Nu fugi de cine ești cu adevărat. – Nu eu fug. Celălalt fuge. Eu sunt îndrăzneț, curajos, încrezător, temerar, brav, cutezător. Stau pe loc.

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul Opt Vertical | 10 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: