(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

8 Martie – O sarbatoare desueta

Posted by Arca lui Goe pe martie 8, 2018

Din cele mai vechi timpuri, adica inca din preistorie, si pana in prezent(uri), celebrarea femeii s-a tot metamorfozat, intr-un ritm cand mai consistent cand mai in råspår cu evolutia femeii insasi si cu progresul omenirii in genere. La un moment dat aceasta celebrare s-a oficializat, o parte a omenirii acceptand (mai din interes, mai de nevoie, mai de placere)  sa consfinteasca in calendare o sarbatoare a minumii numita femeie, avand grija sa-i acorde semnificatia potrivita in accord cu vremurile, cu moda, cu interesele (de toate felurile, dar mai cu seama propagandistice, ideologice sau comerciale). Inclusiv comunistii au promovat si utilizat aceasta sarbatoare pe care oamenii au preluat-o cum au putut mai bine, intr-un mod necomunist. La un moment dat aceasta sarbatoare a ajuns la un apogeu, consemnat ca atare printr-o compatibilitate optima cu starea (de emancipare si/sau degradare) a omenirii per se, celebrarea facandu-se armonios, in egala masura in favoarea unor lucruri frumoase (de pastrat) si impotriva unor lucruri urate si nedrepte a caror eliminare era vizata. Intre timp s-a ajuns la Corectitudine Politica, la Feminism, si la schimbari de paradigma inimaginabile candva, in ceea ce priveste relatiile insului cu societatea, cu banii, cu resursele, cu munca, cu prosperitatea, si mai ales in ceea ce priveste relatiile barbatului cu femeia si ale femeii cu barbatul, ale barbatilor cu femeiile, ale barbatilor si femeilor cu sexul, cu iubirea, cu casatoria, cu divortul, cu maternitatea, cu paternitatea, cu perpetuarea… Autorii de filme au observat oamenii… si au facut filme despre ei, iar spectatorii au vizionat filmele si au procedat ca atare, si uite asa, pas cu pas, inspirandu-se unii de la altii, cineastii din viata si viata din filme,  oamenii si omenirea au progresat astfel, iar societatea a oferit mereu cadrul potrivit in care femeile si barbatii sa se tot adapteze, la fel de fel de realitati curgatoare. Si, slava Domnului, au evoluat. Mai ales femeile. Barbatii, ca si alta data in istoria comuna cu consoartele lor (considerate in mod eronat ca fiind elementele conservatoare), au ramas in urma, au evoluat mai lent, mai impleticit, fiind azi mai degraba „sexul nedumerit”, neintelegand mai deloc imensul potential oferit de noul context. Si, nu, aici nu-i vorba deloc despre conflictul intre generatii sau de nostalgia timpului trecut, ci despre acest prezent nåvalnic si nelinistitor care nu si-a stabilit inca azimutul spre care se îndreapta, târându-ne dupå el.

Desigur ca mai exista inca destui oameni (femei si barbati) de moda veche,  pentru care 8 Martie ramane o sarbatoare adecvata, ingenua, potrivita cu alura binomului barbat-femeie. Acestora le uram (si noi, deopotriva femei sau barbati) un 8 Martie tandru, luminos si glorios. Pentru ceilalti insa, 8 Martie se dovedeste a fi o sarbatoare vetusta, desueta, ca o mamaie venita de la tara si ratacita la oras. Acelora care sunt(em) oraseni, in plina glorie, beneficiari prin adaptarea elastica, flexibila, la noul context social, care descrie noile culmi ale emanciparii si/sau degradarii umane pe cale progresului  la care am ajuns, printre altele urmarind si fåcând filme, despre oameni, despre iubire, despre sex, despre putere, fericire si… altele, le-am sugera sa celebreze totusi ziua de 8 Martie cum or sti ei mai bine, si cum li s-o potrivi mai bine, in cuplu sau cu grupul, or individual 🙂 , si sa o invite eventual la un restaurant pe mamaia aceea ratacita la oras, si sa-i ofere un pahar de sampanie si o bomboana de ciocoloata, din portofoliul lor de consum zilnic, incercand sa-si imagineze ca ceea ce li se petrece acum este pentru totdeauna, alaturi chiar de acea personå cu care se intampla sa fie impreuna, anul acesta, in aceasta zi oarecare din martie. De maine revenim la „normal”, si cei de moda veche si cei moderni. Fiecare la „normalul” lui, de care este lipit ca marca pe scrisoare.

Doamnelor si domnisoarelor, acestea fiind zise, nu ne ramane decat ca, de de ziua voastra, så va uram si noi fericire, implinire, dragoste, prosperitate, independenta si succes in lupte. Fiind pe o Arca virtuala, felicitarile si urarile noastre le tintesc in special doamnele si domnisoarele care se intampla sa fie trecatoare prin zona, dar nu ne costa nimica sa acceptam ca (de fapt) le vizam si pe celelalte, pe toate, in general, fie c-or fi de moda veche, fie c-or fi de moda noua,  dar mai ales le vizam pe acelea speciale, care ni se afle prin preajma, o preajma (desigur) nevirtualå.

 

13 răspunsuri sa “8 Martie – O sarbatoare desueta”

  1. Se constata zilnic diferente flagrante intre femeie si barbat, care cum si în favoarea cui. Pas de a mai instaura egalitatea perfecta. Speram ca toti vizitatorii Arcei lui Goe (indiferent de orientare si sex) sa ramana in continuare, cat mai mult timp, departe de starea de egalitate perfecta (!) sa sa se bucure de aceasta inzåpezitå zi de iarnå-primavarå, savurand din plin diferentele dintre cele doua sexe.

    Apreciază

  2. De 1 Martie remarcam un usor spor al numarului de vizitatori unici care survolau Arca lui Goe si puneam aceasta intamplare in seama ipotezei ca acel spor era asigurat de navigatoarele venite sa verifice daca se dau martisoare. Astazi insa, de 8 Marie, nici vorba de vreun spor asemanator (ba dimpotriva), de unde deducem ori ca ipoteza initiala a fost falsa, ori ca respectivele navigatoare, dezamagite de oferta noastra de martisoare, au decis sa nu mai riste vreo deceptie asemanatoare, preferand sa se duca la traditionalele petreceri de fete.

    Apreciază

    • Despre cantecul cucului se spune ca atunci cand se aude prima oara in an ar consemna instaurarea deplina a primaverii pe plai. Constatam amuzati ca pe Arca lui Goe a sosit Cucu, chiar pe 8 Martie. Nu si pupaza. Desi tei avem. Avem tei dar pupaza (ne) lipseste. Probabil ca a decis sa devina o Rara Avis, care incearca din rasputeri sa-si refaca onoarea si prestigiul, straduindu-se sa anuleze cumva faima pe care o are, de a fi ea pasarea care-i poate spurca prin cantecul ei pe martorii somnolenti, care n-au apucat sa puna dimineata devreme un pic de sare pe limba. Fapt care ar putea fi… apoteotic pentru Arca lui Goe, in postura acesteia de promotor al libertatii de exprimare depline, plenare si polivalente, inclusiv prin taceri elocvente, domnul Goe fiind (in aceasta ecuatie, in nomenclatorul Arcei) profesor (emerit) in asa ceva, scotand pe banda rulanta promotii intregi de absolventi calificati in taceri elocvente care denota reculegere, ca varianta suprema a libertatii de exprimare de sine. Iata ca exista argumente pentru a ne putea considera (si noi) „invatator”. Noi invatam (pânå si) pupezele sa tacå. Reducere la tacere, prin reducere la absurd. Dar sa nu ne grabim cu aprecierile definitive… ci mai bine, in asteptarea cantecul inevitabil al cucului, sa savuram, in liniste, tacerea con-sfintita prin absolvirea ultimei promotii de invatacei livrati in lume de Arca lui Goe.

      Apreciază

      • Dupa ce ca pe Arca lui Goe, ne-a scazut audienta pe 8 Martie in raport cu 1 Martie in randul segmentului tinta (aka doamnele virtuale), acuma na, colac peste pupaza, ne-a fugit si cucul. Probabil ca era un cuc in travesti, care efectua un zbor de recunoastere peste cuibul nostru in tentativa de a experimenta tacerea mieilor. Ce facusi mai cuculicå?

        P.S. Mentiune clarificativa: Un vizitator anonim auto-identificat cu nickname-ul cucu80, a aterizat (cam fortat) pe Arca lui Goe fix in data de 8 Martie, anul curent. A citit articolul si, cu marinimie si bravura, a dat un like de incurajare articolului nostru omagial prilejuit de desueta sarbatoare. Desi intre timp n-am schimbat nicio iota in continutul articolului, constatam, cu mirare (?!), ca respectivul cucu80 s-a razgandit, retragandu-si like-ul acordat. Ce sa-l fi motivat oare in aceasta privinta? Poate ca la a doua lectura o fi realizat ca la prima lectura a fost un cuc superficial, care a citit in pripa articolul si ca de fapt nu-l intelesese bine, iar acuma, in fine dumirit, a realizat ca articolul nu-si merita si nu-i merita like-ul. Si superficialitatea continua. Probabil ca acel cuc ar avea nevoie nu de 1-2 lecturi, ci de n+1, pentru a fi edificat. Dar de acuma, ia cucu de unde nu-i. Du-te, du-te si s-a dus. De aceea ni se si pare mai productiv de lucrat cu pupaza. E mai con-secventa. Nu-si schimba orientarea (pe text) dupa cum bate vântul (vântul comentariilor ulterioare). Refuzam cu tarie gandul ca falsul cuc si-a „reconsiderat” formal opinia fata de articol, doar pentru a incerca astfel sa pedepseasca niste comentarii ulterioare care-i apareu suparatoare, evitand cu lasitate sa-si exprime like-ul sau dis-like-ul direct pe comentariu. Ar insemna ca acel cucu denota o persoana labila, gata oricand sa se auto-anuleze retroactiv (pe sine insusi), in „baza la motivul” unor evenimente ulterioare… Ar fi fiind astfel un cuc fragil si inconsistent, gol de continut, cu contur maleabil care depinde strict de ceea ce zice unul si altul despre el.

        Uite propunem un test. Cucul cu pricina a mai dat in aceeasi zi de 8 Martie, a.c, un like pe un articol mai vechi de pe arca, aici: Ziua inegalitatii (8 Martie 2011). Presupunand ca acel cucu80 va citi acest nou comentariu al nostru oare ce va face? Cum va proceda? Isi va retrage si like-ul acordat in 2018 articolului de acum 7 ani (2011)? Sau va prefera sa faca pe niznaiul? Care varianta l-ar avantaja? Sau mai bine zis despre care varianta va crede acel cuc ca este mai dezavantajoasa pentru Arca lui Goe? Aceasta-i intrebarea. Cu-cu…

        Apreciază

  3. Dl.Goe said

    Astazi nu mai este demult ieri dar oricum… M-am speriat teribil citind titlul unui articol de presa care anunta o Propunere revoluţionară pentru egalitate între sexe, în tenis. Continutul articolului a reusit insa sa ma ingrozeazsca si mai tare. Doar cå in sens invers. Halal egalitate. Se constata pregnant aceasta tendinta globalå care denota sensul vectorului progres. Eu curentul cel indus, totdeauna m-am opus cauzei ce m-a produs. E valabil si la „progres”. Progresul actioneaza constant in sensul temperarii progresului si in favoarea intoarcerii la supa primordiala. O supa calduta. Pofta buna tuturor.

    Apreciază

    • Deh, astfel de tentative de instaurare a… „egalitatii” au tot existat. De exemplu in comunism s-a incercat stergerea decalajelor dintre saraci si bogati, figura reusind pe deplin, in final ne mai existand decat saraci. Acuma daca se tot insista cu instaurarea egalitatii intre sexe (prin metoda neoriginala propusa in articolul mentionat), cred ca am putea generaliza nitel, incercand concomitent cu restabilirea egalitatii intre sexe, si restabilirea egalitatii intre rase, astfel incat sa nu mai existe diferente intre sexul albilor si sexul negrilor. Daca s-ar putea prin metoda propusa in tenis. Egalitate in tenis, egalitate in penis. Asa ar fi fair-play, nu? 🙂 Daca tot nu le putem lungi pe cele scurte atunci macar sa le scurtam pe cele lungi. Partidele de tenis, de… de grand slem… De altfel toate turneele ar trebui sa fie denumitea asa, de grand slem, int-o egalitate perfecta, ca sa nu mai existe disccutii, frustrari, obiectii.

      Apreciază

  4. Dl.Goe said

    Desi ar putea pare off topic as mai adnota o stire. Cicå: Povestea miliardarului care și-a donat toată averea, pentru ca noi ”să trăim într-o lume mai bună”. Ce ar fi de zis despre stirea asta si cum anum se pupa cu topicul? Mai intai as intreba care „noi” traim intr-o lume mai buna? Tu? Eu? Cineva? Aiurea, nimanui nu i-a crescut nici macar infinitezimal bunastarea, nivelul de trai, confortul, fericirea, prin aceasta redistribuire a bånutilor cu pricina. Pur si simplu s-au „pierdut”… niste bami si asa pierduti. Singurul castigat de pe urma acestei manevre este fostul miliardar care si-a cumparat astfel (la un pret exagerat de rezonabil) propiul confort, propria fericire, propria impacare cu sine, aduse de evacuarea disconforului cauzat de prezenta banilor in exces, care-i solicitau atentia secatuindu-l, in rest nimeni nimic. Au castigat unii niste picaturi, altii au pierdut niste picaturi, total zero. Oricum cazul acestui miliardar nu este unic, majoritatea acestora facand donatii grele, fie la modul direct precum Bill Gates, Warren Buffett si altii, fie indirect prin platirea unor preturi exorbitante, exagerate, in mare exces, pentru fiecare lucru (chipurile mai deosebit) pe care-l cumpara, intru satisfacerea nevoilor personale. Lumea isi inchipuie (eronat) ca miliardarii care-si doneaza banii ar fi facand acte de caritate, iar aceasta confuzie deriva dint-o alta, confuzia intre marfa si bani, intre bani si resurse. Totusi banii sunt una si bunurile sunt alta. Banii aia inseamna bogatie atat vreme cat raman concentrati in mainile unora, catorva, care oricum nu-i pot folosi in acord cu valoarea lor nominala, oricat de mari le-ar parea nevoile personale. N-au ce face nici cu banii nici cu eventualele resurse pe care teoretic (doar teoretic) le-ar putea obtine in schimbul acelor bani. Singurul rost al bogatasilor pe lumea asta este de a stoca si a tine blocati niste bani, asa incat sa existe un aparent echilibru intre bunuri si expresia baneasca a acestora. Ce credeti ca s-ar intampla daca toti bogatasii si-ar dona toti banii? Vai! Ca am trai intr-o lume mai buna? Ca ar creste prosperitatea, confortul, placerea, fericirea? N-ar avea cum. Banii aia s-ar dizolva instant, ca un fum, prin ajustarea automata a expresiei valorice banesti a bunurilor existente. Singurele feluiri in care bogatasii pot face acte de caritate sunt altele. Unul ar fi sa-si doneze intreaga avere unui alt individ care-si doreste si poate sa joace mai bine rolul de bogatas. De exemplu sa mi-i dea mie. Sau d-lui D’Artagnan. Sau lui Porthos (de ex). Un alt fel ar fi acela ca in loc sa-si doneze prosteste banii, moca, spalandu-se pe maini, sa se foloseasca de ei (de existenta lor ca garantie) pentru a face ceva util, producator de resurse reale, aducatoare de prosperitate si confort ori progres (cam cum isi inchipuie Elon Musk or Mark Zuckerberg c-ar face). Altminteri nu.

    Iar acest subiect are o legatura directa cu toate genurile de egalizare fortata care sunt propuse, ori impuse cu de-a sila, precum chestia cu uniforma repartizare a posturilor, salariilor, pozitiilor de conducere, ori a premiilor in tenis… pentru o reprezentarea egalitara bazata pe criterii arbitrare.

    Apreciază

    • De fapt cred ca acest comentariu al nostru de mai presus a incasat niscavai dis-like-uri (doua pana acuma) in contul altor comentarii pe care cineva le-a vizat astfel indirect, preferand insa sa dea impresia de indiferenta, nepasare, detasare… 🙂
      Si lectia continuaaaaaa, insa foarte putin.

      Apreciază

    • d'Artagnan said

      Să mi se dea… primesc… chiar dacă trăiesc în cea mai bună lume a mea dintre cele posibile!
      Interesant punct de vedere. Nici nu se putea altfel…ar colapsa Universul dacă ar emite Dl.Goe o evidență. Sunt 90% de acord cu cele spuse. Totuși, la nivel ”micro” nu cred că nu cresc ”bunăstarea” PE TERMEN SCURT, și nu ca o soluție: o bursă, un kil de făină în Africa, un litru de apă…
      Îmi scapă mie ceva?

      Apreciază

      • d'Artagnan said

        A nu se lua în considerare greșelile gramaticale…

        Apreciază

      • Dl.Goe said

        Eu asa cred! Dar indraznesc sa presupun ca nu pentru multa vreme. Din aceasta a doua propozitie adaugata in completarea primeia, fiind posibil sa se inteleaga orice… la alegerea marorilor. De ex. (a) Ca d-lui D’Artagnan (aici de fata), ceea ce-i scapa momental nu-i va scapa pentru multa vreme… ori (b) ca dl Goe este cel care nu-si va pastra multa vreme credinta exprimata in prima propozitie… urmand sa schimbe acea „credinta” pe o „stiinta” (vecina cu certitudinea), din care sa rezulte indubitabil ori ca da, (b1) d-lui D’Artagnan ii scapa intr-adevar ceva (simplu si esential, chestie de aritmetica, nu de gramatica), ori dimpotriva ca (b2) nu, nu-i scapa nimic si ca pe cale de consecinta mesajul initial al d-lui Goe despre miliardarul milostiv este eronat ori macar fortat, ori inexact. Moment de respiratie…

        Apreciază

  5. Sa zicem ca as falsifica un million de lei si as cumpara cu ei (de toti banii) zahar, ulei, faina, grisine, masline, si/sau alte lucruri de certa utilitate si ca le-as imparti moca, cam câte o jumatate de kilogram, copiiilor starzii si altor nevoiasi fara sperante, fara sanse. Se nasc unele intrebari: Ar putea fi acesta considerat un gest caritabil? S-ar putea considera ca prin acest gest a crescut oricat de putin (eventual la nivel „micro”, micro, micro dar la nivel global, al comunitatii) bunastarea, nivelul de trai? Presupun ca niste raspunsuri oneste, atente si competente, aduse acestor intrebari, ar putea lamuri detaliile care-i scapa d-lui D’Artagnan (sau ma rog, detaliile despre care dl.Goe crede ca-i scapa d-lui D’Artagnan in ecuatia miliardarului milostiv).

    Apreciază

  6. Dl.Goe said

    Ce spun activistele Ioana Stăniloiu şi Oana Băluţă şi sociologul Mircea Kivu despre mitul „femeii distruse de emancipare“: manipulare sau idealizare

    Insistenta cu care „femeile” sunt luate in discutie separat, ca niste indivizi „speciali” care merita un tratament diferentiat, este o discriminare in sine. Emanciparile si schimbarile continue i-au afectat profund pe indivizii umani in esenta lor, Acestia nu mai sunt ce erau, Nu mai sunt cum erau. Barbati, femei, copii, batrani, tarani, oraseni, intelectuali si etc, foarte mult etc. Nimeni n-a ramas neatins. O anumita insistenta de a vorbi despre femei ca despre un caz special de indivizi umani denota pur si simplu discriminare. Serios acuma. Problema este ca „azi” se dau batalii pe „viata si pe moarte” pentru obtinerea unor discriminari pozitive, pentru favoritisme compensatorii (ori defavorizari ale altora in compensatie) pentru suferintele trecute suportate (vai) de alte generatii de indivizi umani decat cei actuali, iar aceste batalii nu au cum sa duca la diminuarea discriminarii in genere, ci dimpotriva. Reactiile nu vor intarzia sa apara (na ca au aparut), continuand reciclarea resentimentelor prostesti pe cercul vicios al corectitudinii politice impuse artificial si discretionar. Ma rog, nu vad cum se va putea evita aceasta „evolutie”, dar macar e clar ca nu ne vom plictisi. Vom avea de unde alege razboaiele in care sa ne implicam ca sa ne gasim autojustificarea si identitatea, si sa nu dam naiba in angoase existentiale. La lupta asadar. Si lupta si da-i!… Dar… (sa nu uitam ca) daca dragoste nimic nu e…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: