(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Dilema: Libertatea deplina de exprimare include si libertatea de a minti deliberat? Sau nu?

Posted by Arca lui Goe pe martie 10, 2018

Cunoscatorii (in ale Arcei lui Goe) stiu desigur ca aici, pe Arca, încå din timpuri imemoriale, cu consistenta si consecventa, este promovat, in pustiu, un „ce”, pe care altii il considera un delir: libertatea de exprimare in anonimat. Constatam ca pe o alta Arca, un oarecare Răzvan Pintea propune spre dezbaterea enoriasilor o tema interesanta, incitatnta chiar: Cum să ne protejăm de știrile false: de obicei, fake-news-urile au două ingrediente. Articolul respectiv este unul dragut, ce pare a fi scris cu indubitabil talent la compunere, iar titlul ne dadea speranta ca poate oferi munitie sau ambitie in favoarea libertatii de exprimare in anonimat, promovata din timpuri imemoriale, cu consistenta si consecventa, pe Arca lui Goe. Din pacate dupa un debut promitator, autorul intra intr-o mlastina si nu mai iese, lasand articolul (pur si simplu) neterminat, dând senzatia ca n-a mai apucat sa spuna ce avea de spus, sau mai rau, ca de fapt nici nu avea nimic de spus. Dar, vorba amicului nostru, dl.D’artagnan, poate ne scapa noua ceva. Ceva pierdut din vedere. Gasitorului recompensa. Redam mai jos articolul cu pricina, in variant integralå, cu speranta ca s-ar putea largi (eventual in viitor) perspectivele din care sa poate fi interpretat pentru a i se deduce, prin extrapolare, posibila finalitate intentionata de autor. Recomandam cu mare caldura si lectura comentariilor propuse de enoriasi la fata locului (vezi link-ul de mai sus).

Răzvan Pintea: „Azi noapte am visat că eram un fluture. Acum nu mai știu: sunt un om care a visat că e fluture, sau un fluture ce visează că e om?” spune o pildă taoistă.
Dar noi de unde știm că realitatea… există? Cum putem fi siguri că noi suntem noi, cei care credem că suntem, cu mâini, picioare și toate cele? Ce dovadă avem că nu suntem doar niște simple creiere conectate la o mașinărie sofisticată stil Matrix, ce ne pompează non-stop în minte idei pe care noi le luăm drept realitate obiectivă? Iată una dintre întrebările fundamentale ale filozofiei la care nu există încă răspuns. Prin urmare, dacă nu putem avea această certitudine a realității, atunci nu mai putem fi siguri de nimic. Orice – nu doar o știre – ar putea fi un „fake”.
Unii se îndoiesc, sau chiar neagă existența lui Dumnezeu, dar câți dintre noi pun sub semnul întrebării existența realității? Cred că nu o face nimeni în viața de zi cu zi. Dacă ar face-o nu văd cum ar putea supraviețui tot punându-și probleme de genul: o fi reală sau o iluzie mașina care se îndreaptă spre mine? Așadar, selecția naturală ne-a făcut pe toți să nutrim credința irațională că realitatea e… reală.

Mi-am permis această introducere metaforică pentru ca, pe lângă mesajul propriu-zis legat de relativitatea cunoașterii, să vă arăt ce impact pot avea cuvintele asupra imaginației. Un efect benefic atunci când e vorba de filozofie sau artă, dar poate dăunător în alte situații. De ce suntem atât de vulnerabili la „fake news”? Evoluția ne-a înzestrat cu un detector de minciuni aproape infailibil, ce face parte din arsenalul a ceea ce numim în mod obișnuit „intuiție”. Detectorul ne permite să „mirosim” extrem de rapid neadevărul doar din gesturile, tonul și mimica celui din fața noastră. Din păcate, atunci când suntem lipsiți de aceste indicii, minunatul mecanism devine neputincios. Intuiția nu prea ne mai ajută atunci când avem de-a face cu cuvântul scris. Cu cifrele, și mai puțin. Niciodată o știre nu se prezintă ca fiind „fake”, toate au pretenția că sunt reale. Dar cine să o verifice? Suntem „leneși” de la natură, ceea ce ne transformă în potențiale victime ale dezinformării. Poate că nu suntem cu toții conștienți de asta, dar cei care produc „fake news” o știu cu siguranță. Ei știu că verificarea veridicității unei știri poate fi mai dificilă decât redactarea știrii în sine – „un nebun arunc-o piatră și zece înțelepți nu pot s-o scoată”. Ca atare e puțin probabil să investim timpul și efortul de a o verifica. E și mai puțin probabil ca un jurnalist onest să o facă în locul nostru, dat fiind că acesta e mai interesat să producă știri „pe bune” decât să le demonteze pe cele false.

Așa că noi, cititorii, suntem pe cont propriu. Ce putem face în timp util, fără să ne transformăm în detectivi cu normă întreagă? Dacă suntem sceptici și o luăm pe calea logicii absolute, ar trebui să verificăm veridicitatea faptelor și raționamentelor, care la rândul lor se bazează pe alte fapte și raționamente care trebuie și ele verificate. Și tot așa până… când? Dusă la extrem, abordarea e naivă, amintind de enervanta serie de „de ce”-uri a unui copil de 5 ani. Iar în final o să ajungem la întrebarea fără răspuns care am ridicat-o în introducere: „de unde știm că realitatea e adevărată?” Scepticul perfect nu va mai citi nicio știre, pe ideea că nu putem niciodată dovedi că e adevărată.

Dacă suntem pragmatici și ne oprim atunci când ajungem la niște elemente pe care le considerăm de încredere, vom observa că timpul și energia consumate tot sunt considerabil mai mari decât potențialele beneficii. Și în final nu mai citim nicio știre. Ce putem face noi „leneșii”? Adică cei care, ca și mine, formează grosul consumatorilor de știri? În general, „fake news” prezintă două caracteristici observabile imediat, fără vreo analiză de detaliu: știrile „fabricate” sunt senzaționaliste și/sau simpliste. Așa că eu ignor pur și simplu orice poveste ce se pretinde adevărată, dar prezintă cel puțin unul din semnele de mai înainte. De ce? Să luăm primul semn, senzaționalismul. De fiecare dată când dau peste o știre-bombă mă întreb care din următoarele două variante este cea mai probabilă: ca povestea să fie adevărată, sau ca autorul ei să aibă un interes ascuns să mintă? Putem să luăm ca exemplu oricare din miracolele religioase sau pseudo-științifice. Sunt senzaționaliste pentru că ne dau speranță de obicei în cele mai mari spaime, frica de boală sau moarte, și asta în ciuda a ceea ce spune știința și experiența noastră de zi cu zi. Așa că cel mai probabil cei care răspândesc astfel de știri au interesul să atragă atenția, nu să informeze onest.

Atenție! Nu spun că dacă un eveniment pare azi miraculos, automat e un neadevăr. Poate că e ceva real, fiindcă multe lucruri explicate azi de știință au fost considerate miraculoase în trecut. Dar, pentru ca o așa-zisă minune să se poată bucura de credibilitate, trebuie ca evenimentul să se petreacă în văzul lumii, să fie relatat de cât mai mulți martori oculari, iar aceștia să aibă cele mai diverse convingeri și nici un interes să mintă. Ceea ce rareori se întâmplă.

Al doilea semn al unui „fake news” e simplismul de care dă dovadă. A crede în povești gen „conspirație mondială împotriva României” e ca și cum ai avea în mână o schiță alb-negru și ți-ai închipui că e o reprezentare fidelă a realității. Nu de alta, dar lumea e un loc cu mult mai complicat decât ne vom putea imagina vreodată.

În final, să presupunem că avem de-a face cu o poveste care deși nu pare senzaționalistă sau simplistă, are un impact emoțional foarte puternic asupra noastră. Ei bine, și aceasta ar putea fi „fake news”! Psihologii ne arată că lucrurilor asupra cărora ne îndreptăm exagerat atenția tindem să le dăm de obicei o importanță mai mare decât au ele în realitate. Însă în viață sunt foarte puține lucruri care chiar merită luate în serios. Iar știrile nu se prea numără printre ele.

* * *

Pana una alta, din dilema mentionata in titlu nu veti puteti iesi. In tot cazul nu cu ajutorul compunerii propuse de catre Răzvan Pintea. Am zis!

Bibliografie orientativa: Filozofia mintii – Relatia suflet si corp – Izvoare de filozofie – Mircea Dumitru si Constantin Aslam

20 răspunsuri sa “Dilema: Libertatea deplina de exprimare include si libertatea de a minti deliberat? Sau nu?”

  1. Cred ca dialogul dintre Mircea Dumitru si Constantin Aslam consemnat aici”Filozofia mintii – Relatia suflet si corp – Izvoare de filozofie (de catre Tony), ar putea ameliora simtitor detectarea sub-intelesurilor strecurate, intamplator sau inadins, in articolul propus de Răzvan Pintea. Asta in cazul in care se va gasi vreun vizitator cu apetenta pentru sub-intelesuri, ghicitori, eresuri…. 🙂

    Apreciază

  2. Probleme care ne mentin pre/ocupati: Cum luptam cu fenomenul stirilor false
    … si alte stiri: China are împårat, PSD-ul are bulibaså… Udrea are gemeni, Ana are mere, iar Oana are un ou. Oooo ce ou mare… si in the meanwhile… Mama doma. I Ada doma.

    Apreciază

  3. intamplari, intamplari si iarasi intamplari… puhoaie de intamplari, infinitul in fiecare clipa… unele decad si se sting fara urme… altele insa (unele!!!) genereaza stiri, false, pompoase, senzationale, plauzibile, comestibile, bune, rele, oricum independente de intâmplårile care le-au generat… Iar din cenusa stirilor (a unora dintre ele) se nasc alte stiri, comenatrii, interpretari, dezbateri, ganduri, emotii. Un lant trofic din care ne hranim si ne construim firava realitatea perceptibila… aceea careia incercam (vai de capul nostru) sa i ne integram ca actori si ca spectatori… de o potriva…

    sfâsietor si trist
    spectacolul neputintei,
    in tenis ca-n viata.
    djokovic

    P.S. nasterea unui „haiku” fals, pe vreo arca, este
    o intamplare fara ecou, ce nu va deveni niciodata o stire
    (ce stire sa fie?), dar totusi cat de infinit si de coplesitor
    ii este universul interior,
    inaccesibil „publicului”,
    inexprimabil „artistului”

    …si asa sunt atinse, iatå, limitele libertatii. In fata unui astfel de spectacol, libertatea (ne) este (vai!) neputinciosa si inutila… Hei, public, public… cu monoclu erai chic…

    Apreciază

  4. Dl.Goe said

    Dupa ce am cautat zadarnic niste „stiri” cat de cat consistente si si ilustrative in raport topicul curent, sau macar in råspår cu acesta, m-am decis sa dau o raita si pe la „opinii”. Degeaba. Si acestea sunt tot false… Probabil pentru ca inca din vechime adevarul nu-i in bloguri ci in vin… Lasati vinul sa vina la mine. 🙂

    Apreciază

    • stely said

      Apreciază

      • Dl.Goe said

        O dedicatie cum nu se poate mai potrivita in context. Va multumesc.

        Ceea ce nu aveti cum sa stiti este ca este foarte potrivita nu intr-un singur context (acesta, punctual al arcei de aici se de acum, in care o oferiti cu ne/asteptata inspiratie si marinimie), ci in mai multe, mult mai multe, poate o infinitate, dincolo de coaja Arcei lui Goe. in lumile concentrice (concentraționare?!) care ne contin si ne ne inchid, pe noi, „dl.Goe”… si restul.

        P.S. Va multumesc desigur si pentru celelalte contributii pe care le-ati donat, in timp, (nu si in spatiu), pe Arca… si ma refer la acelea anume care au ramas inca nerecompensate, in vreun fel, intre timp, pe Arca, si care n-au intors inca, singure, vreun alt fel de „benefit”. Atata va pot oferi: multumiri.

        Apreciază

  5. Uneori tarile, adesea exotice, in care sunt localizati anumiti vizitatori ai Arcei lui Goe lasa loc de interpretari si zâmbet. Acuma de exemplu vad ca pe lista tarilor vizitatoare se afla, una dupa alta, Statele Unite ale Americii si (surpriza) Uniunea Europeana (?! asta e tara?). Sper sa nu ma trezesc maine-poimâne cu vizite din Uniunea Sovietica (desi la cum arata Rusia in preajma noilor alegeri prezidentiale pentru confirmarea pe post a vechiului tzar, orice e posibil).

    Apreciază

  6. Amicul nostru uni-directional, Andrei Plesu (caci da, dl.Plesu ii este, fara s-o stie, prieten d-lui Goe), ii face AICI, in Dilema Veche, in reluare, intr-o schita de pamflet, un admirabil portret (innobilandu-l astfel) lui Calin-Popescu Tariceanu. Mda, esti mare coane Plesule. Numai unui maestru ii putea iesi atat de bine schita de portret a unei caricaturi. Totusi personajul cu pricina poate fi descris intr-un mod mult mai succint si mai concludent: Calin-Popescu Tariceau este noul Corneliu-Vadim Tudor, o reincarnare de (si mai) proasta calitate a tribunului. Pramatia dracului (o panaramă) ofera o panorama de bâlci politichiei dâmbovitene. E insa acolo unde este pentru ca un segment de populatie il sustine. Nu-ti trebuie studii de specialitate pentru a ghici ca fostii alegatori ai lui Vadim l-au identificat si adoptat pe acest papitoi båtran si tupeist. Destepata-te romane, sau mai bine sculati båieti de va culcati…

    Apreciază

  7. d'Artagnan said

    A murit Stephen …mentorul meu…
    Înainte să-i citesc cărțile eram un ignorant în materie de fizică, după, am devenit un ignorant citit, mă puteam lăuda la șprițuri că m-am gândit la Timp, Spațiu…ce mai, mă simțeam bine în Universul meu într-o coajă de nucă. Cel mai mare merit al lui Stephen este că mi-a crescut stima de mine.
    A fost și el un învățător. În plus, a știut să-mi arate că fizica înseamnă mult mai mult decât cenușiul profesor de la tablă care te plictisește cu niște anoste formule și care insistă pe matematica și nu pe fenomenul din ele. Probabil de aceea au fost și atât de populare cărțile lui Stephen. E mare lucru să ai talentul de a vorbi despre legile fizicii ca și cum ai descrie o palpitantă acțiune de explorare.

    P.S. Băi, frate, cum mi se duce încet-încet Universul personal: muzicieni, actori, formatori…

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      D-le D’Artagnan, prietene, astazi Stephen Hawking moare un pic in fiecare dintre noi, odata cu colivia in care a fost prizonier pe viata. Colivia sa, ce se stinge astazi, parca inadins de ziua lui pi (calculata cu exact toate zecimalele), este locul in care d-lui, mentorul multora, a fost inchis, o vreme, in deplina libertate. Suntem, pentru o clipa, mai singuri decat niciodata, in fata Universului, daca nu ostil, in tot cazul indiferent la zbaterile noastre dizgratioase. Va multumesc pentru faptul ca ati ales sa varsati lacrima aici, pe Arca lui Goe. Lacrima potrivita, la locul potrivit. Lacrima langa lacrima… Oricare dintre ele avand sansa de a fi, din clipa-n clipa, lacrima decisiva, aceea care poate declansa Potopul… noian de ape… Suntem, pentru o clipa, mai impreuna decat niciodata, in bataia ploii. Despre clipe stim sigur ca sunt toate infinite, pentru totdeauna, fiecare.

      Apreciază

  8. stely said

    Cred ca acest video-clip este „on topic „. El contine niste adevaruri dureroase, de care ar trebui sa tinem cont (cei care ne simtim vizati) si sa actionam pentru salvarea libertatii individuale, precum si a tainicului din noi : sufletul .

    Apreciază

    • Este intr-adevar foarte on topic. Ba pe alocuri este in topic si cu altele cu care fuserăm si noi in atingere, bunoara chiar cu meciul de cosmar al Simonei Halep in cotra samuraiului Naomi Osaka.

      Va multumesc pentru ca vizionand interviul cu Patapievici (de care constat ca-mi era dor) v-ati gandit ca ar merge si pe Arca.

      Apreciază

      • stely said

        Si mie mi-a fost dor . De cand a luat hotararea sa se stea departe de lumea (politica)dezlantuita a trecut ceva timp. Constat ca acest timp s-a mai implinit putin . Are buculite . 🙂 Astazi este, 18 martie , este ziua de nastere a dumnealui. La multi ani !

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: