(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Sezon deschis

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 10, 2018

Pe trotuar alaturi salta
Doua fete vesele.
Zau ca-mi vine sa las balta
Toate interesele.

***
Seasons change, people change, feelings change…

Am ajuns „cu bine” in post-adevar, in era dominata (copios) de fake news… In principal asta a fost posibil intrucat am fost cumva constransi sa acceptam sau sa respingem „mesajele” care ne inunda, aproape exclusiv in mod afectiv si nu rational. Nu ni se cer reactii rationale, ci emotii imediate, usor de starnit si de pus in circulatie. Faptele nu ne mai intereseaza, nu ne mai impresioneaza. Virtualitatea lumii face adevarul concret sa fie insignifiant, vulnerabil, nesemnificativ in tot cazul, colateral si dispensabil. Ceea ce conteaza este exclusiv ceea ce ne poate emotiona, enerva, scoate din sarite, din apatie, din letargie… facandu-ne sa re-actionam, intru intretinerea lantului trofic al emotiilor intense sau vagi, dar in tot cazul globale si goale de continut. Exista unii autori care propun cu naivitate si speranta intoarcerea la fapte. Titlul: „„Factfulness”, este echivalent al satisfacției de a-ți fundamenta opiniile pe fapte și mai puțin pe emoții si presupuneri. Subtitlul anulează brutal cam orice subtext: „10 motive pentru care ne înșelăm asupra lumii și de ce lucrurile sunt mai bune decât crezi”. Non-ficțiune apărută postum.

In fine, a venit primavara, un nou sezon. Iarna s-a incheiat. E timpul ca macar sa schimbam emotiile de iarna cu cele de primavara, daca nu ne-om putea intoarce pe deplin la fapte, si la noi insine, caci da, a venit vremea sa ne re-amintim ca mai presus de toate trebuie sa-ti fi credincios tie insuti.

“This above all: to thine own self be true,
And it must follow, as the night the day,
Thou canst not then be false to any man.”

William Shakespeare, Hamlet

Update: Mi-ar placea ca Dorin Tudoran si Vladimir Tismaneanu sa se impace plenar, sa reuseasca sa-si depseasca insurmontabilele animozotatii si sa se intalneasca intr-o zona cu vedere spre ceea ce-i uneste si aseamana mai degraba decat spre ce-i deosebeste si invrajbeste. Din pacat aceasta problema pare imposibil de rezolvat. Mare pacat.

Sunt vremuri de disputa si confruntare si sunt vremuri de reconciliere si armonie. Fiecarora trebuie sa stim sa le facem fata, sezisandu-le timpul, vremea… in ciuda atotputernicei inertii (la bine si la rau). Daca o pace durabila intre Dorin si Vladimir nu pare posibila tot ar fi ceva daca s-ar putea una intre Dorin Tudoran si Viorel Padina.

(va urma)

44 răspunsuri to “Sezon deschis”

  1. „Nu te certa niciodatacu oamenii care cumpără cerneală la butoi.” – Mark Twain

  2. stely said

    Anotimpul , oamenii (poate ) se vor schimba …dar sentimentele (emotiile) raman aceleasi. Mai ales cand este vorba de… primavara .

    • stely said

      Si „mai presus de toate …”

      Cititorule, cine esti tu…

      cititorule, cine esti tu oare
      care-mi citesti poemele acestea
      si dupa o suta de ani?
      nu-ti pot trimite nici o singura floare
      din belsugul acestei primaveri
      nici un singur licar de aur
      din norii de-acolo, impurpurati de lumini…
      deschide-ti larg usile si priveste afara!
      din propria ta gradina in floare
      culege-ti doar miresmate aduceri aminte
      de flori pieritoare
      cu o suta de ani mai’nainte.
      si-n bucuria inimii tale sa simti
      bucuria vie care-ntr-o primavara
      cu zori diafani
      a cantat si vocea ei vesela
      si-a rostogolit-o si peste o suta de ani.

      Rabindranath Tagore

    • Dl.Goe said

      Ar fi frumos sa fie asa cum spuneti si, intr-un fel, daca spuneti, chiar asa si este. Totusi prizonieri pasageri ai unor perspective schimbatoare, intr-o lume in care totul curge, asistam la schimbari pe care nu le putem controla. Martie de ex a devenit luma de iarna. Alte lumi la fel. Se schimba. Altele dispar.

      P.S. Bunaoara am observat cu o oarecare uimire ca blogul MarginaliaMarginalia a fost radiat (i-radita), disparand in neant ca si cand n-ar fi fost. Un gest greu de interpretat. Poate la fel de greu de interpretat ca si gestul celuilalt amic al nostru, AVP care si-a abandonat blogul intr-o maniera asemanatoare.

      P.S.2 – Sa vedem cui acorda dl.Dartagnan recompensa si mai ales sa vedem in ce consta. Probabil ca i-o va acorda in afara de concurs d-lui Nimeni, si atunci in mod firesc, recompensa va consta in Nimic. Orice este posibil intrucat dl.D’Artagnan este un mare pisicher. 🙂

      • stely said

        Pai da :”vremurile se schimbă și noi odată cu ele. ”

        Despre anotimpuri insa, asemenea schimbari sunt bruste(extreme)care nu revin decat f.rar , asa cum a fost in martie, un record de temp. minima ( -22 şi -25 grade C) din ultimii 60 de ani . La fel, tot in martie (1952 )a fost cea mai mare temperatură înregistrată pentru aceasta luna ( 32.8 grade C) .

        In privinta celor doi am observat si eu niste schimbari , mai ales la doamna CMM , insa nu pe blog ,unde nu am mai fost de nu mai tin minte , ci pe e-mailul meu. Nu mai prezint nici un interes pentru dumneaei , motiv pentru care ma viziteaza f.rar . Asta se intampla numai si numai din cauza Dlui Goe, care s-a schimbat si dumnealui . 🙂

        Nu ma astept nici eu la vreo recompensa din partea Dlui D’Artagnan, care fie vorba ‘ntre noi i-a cam ruginit spada . De, s-a schimbat si dumnealui, dupa atatia ani … Dar este adevarat , ar putea sa iasa din papusoi in orice clipa … Eu asta imi doresc . 🙂

        • Ca respectiva doamna nu mai este interesata de fenomenul „dl.Goe” in Huvaca, mi se pare cat se poate de firesc, tinand seama atat de cvasi-epuizarea subiectului cat si de enormul excesul de interes aratat in trecut (si care nu avea cum sa nu produca reactii adverse)… Dar nu-mi este la fel de simplu de inteles ce a putut sa aiba cu nevinovatul blog nascut din spuma marii intru slujirea interesului sau pentru fenomenul mai sus amintit. Te pomenesti ca doamna cu pricina vrea, nici mai mult, nici mai putin, decat sa anuleze trecutul, sa-l faca sa dispara ca si cand n-ar fi fost. Deh, se mai confunda cateodata memoria cu istoria si uitarea cu neantul.

        • Dl. D’Artagnan? Dl. D’Artagnan, nu…

  3. Update: Mi-ar placea ca Dorin Tudoran si Vladimir Tismaneanu sa se impace plenar, sa reuseasca sa-si depseasca insurmontabilele animozotatii si sa se intalneasca intr-o zona cu vedere spre ceea ce-i uneste si aseamana mai degraba decat spre ce-i deosebeste si invrajbeste. Din pacat aceasta problema pare imposibil de rezolvat. Mare pacat.

    Sunt vremuri de disputa si confruntare si sunt vremuri de reconciliere si armonie. Fiecarora trebuie sa stim sa le facem fata, sezisandu-le timpul, vremea… in ciuda atotputernicei inertii (la bine si la rau). Daca o pace durabila intre Dorin si Vladimir nu pare posibila tot ar fi ceva daca s-ar putea una intre Dorin Tudoran si Viorel Padina.

    • stely said

      „Daca o pace durabila intre Dorin si Vladimir nu pare posibila tot ar fi ceva daca s-ar putea una intre Dorin Tudoran si Viorel Padina”.

      Glumiti ? Eu nu am acces pe contul lui AVP (sunt blocata) motiv pentru care habar nu am de atare posibilitate de … impacare. Cred insa ca exista premise clare , doar se afla (de data asta) amandoi in aceeasi barca. As vrea sa stiu , zau, ce mai spun ei despre „starea natiunii” ?

  4. d'Artagnan said

    ”Totusi prizonieri pasageri ai unor perspective schimbatoare, intr-o lume in care totul curge, asistam la schimbari pe care nu le putem controla. Martie de ex a devenit luma de iarna. Alte lumi la fel. Se schimba. Altele dispar.”

    Mi-am amintit că prin cufărul meu de soldățel, plin cu tot felul de comentarii și articole prăfuite, mai sunt câțiva bănuți ceva mai sclipitori: Ofer unul dintre ei drept recompensă, până nu ruginesc naibii și ăștia…

    Progres
    Februarie 7, 2013 de d’Artagnan

    De mai mult de trei ani de zile, la o intersecţie semaforizată aflată în drumul spre serviciu, dimineaţă de dimineaţă, o femeie aşteaptă acolo să se oprească maşinile la culoarea roşie pentru a le vinde ziare, reviste. Intersecţia aia este locul ei de muncă. Pe la vreo 6 şi ceva se postează pe bordură, puţin agitată, cu o geantă mare ascunsă prin boscheţi (depozitul!) şi una mică pe care o ţine în faţă, pe piept. Se mişcă repede, trebuie să se încadreze în timpul dintre două stopuri. Cu o asemenea viteză de deplasare are vânzări frumoase, lumea are timp să cumpere presa. Şi dacă mai întârzie puţin procesul de vânzare-cumpărare, şoferii au răbdare, parcă simt cu toţii că intersecţia este mai mult locul de muncă a distribuitoarei de ziare decât un nod rutier.

    Iarna, la -20C , femeia e la locul de muncă: tu dârdâi în maşina ce abia dă semne de dezmorţire, ea, înfofolită până la ochi, se mişcă în legea ei după o dinamică de acum previzibilă. O zvârlugă.

    Are şi accidente de muncă, la un moment dat un autobuz a luat un viraj cam strâns şi a lovit-o. A căzut, s-a ridicat, s-a şters de firicelul de sânge de pe obraz, a cules de pe jos ziarele şi s-a apucat să-şi facă treaba în continuare.

    Cât poate să câştige un vânzător ambulant de ziare?! Fără îndoială că foarte puţin, dar hotărârea cu care-şi face jobul este impresionantă. Şi pare fericită în lumea ei, ca un om satisfăcut că-şi face munca bine.

    Din păcate a fost concediată ieri, fără preaviz. Ah, nu vă închipuiţi că vreun distribuitor de ziare a concediat-o, nu, doar că semafoarele au fost scoase şi intersecţia semaforizată s-a transformat într-un sens giratoriu. A avut loc o updatare. Un progres.

    Acum nu mai opreşte nimeni la stop, traficul s-a fluidizat şi, din viteza maşinii, cu greu mai observi o siluetă plăpândă ce încă mai aşteaptă clienţii undeva, pe bordură.

    Pe lângă această victimă colaterală a progresului există şi nişte câştigători: noi, şoferii, care vom ajunge mai repede la muncă cu 2 minute.

    • Dl.Goe said

      Asta nu e recompensa, d-le D’Artagnan (ca altfel nu am cum sa va spun), ci pedeapsa. Ce?, parca de intristari, angoase si anxietati duceam noi lipsa pe aici? Si macar, banul de aur pe care ni-l oferiti este veritabil sau fake? Este aceasta o stire 100% reala sau este doar o poveste imaginara, emotionanta, plauzibila, numai buna de like-uit si redistribuit pe facebook? Povestea d-voastra pare a transmite un mesaj teribil, ceva de genul: Viitorul este timpul in care vom muri. Iremediabil.

      P.S. Imi amintesc ca odata demult laudandu-va noi talentul literar, ati simtit nevoia sa ne contra-ziceti, afirmand ca nu, nici vorba de vreun talent literar cata vreme n-ati fi produs decat doua articole bune. Unul era acesta, iar pe celallat, momementan, nu mi-l amintesc. Fiti va rog atat de generos si amintiti-ni-l. Oferiti-i-l (pe acela) ca recompensa d-nei Stely. intrucat a i-l oferi pe acesta ar fi (de) o cruzime impardonabila la un cavaler al unei vesele figuri precum domnia voastra,

      • d'Artagnan said

        Coada la Români

        ” Coada face parte din ethosul românesc.
        Dăm din coadă în faţa şefului, ne vârâm coada unde nu ne pricepem, muncim ponderat ca să nu ne cadă coada, şi uite-aşa am ajuns să tragem mâţa de coadă.
        Ne uităm cu coada ochiului la Occident, am sta şi-n cap și-n coadă să ne bage ăştia-n seamă, să ne trateze ca pe nişte egali; ne ţinem disperaţi de coada lui în speranţa că vom creşte şi noi economic, dar nu ştiu cum se face că tot timpul îşi bagă dracul coada şi toate acţiunile noastre se termină în coadă de peşte, asta poate şi pentru că mai toate marile noastre proiecte n-au nici cap şi nici coadă.
        Aproape mereu ajungem cu coada-ntre picioare.
        V-aţi întrebat de ce facem grătare între blocuri, creştem găini la subsol, purtăm ciorapi la sandale, ne lăsăm prostiţi de Dan Diaconescu şi-l respectăm pe Becali? Pentru că majoritatea dintre noi au ajuns la oraş direct de la coada vacii. Sau, mă rog, de la coada oii…
        Politicienii ne mint de stă mâţa-n coadă, iar noi suntem destul de fraieri să-i credem şi să ne ambalăm unii contra altora bănuindu-ne reciproc c-am fi vreo coadă de topor.
        În loc să-i călcăm pe ei pe coadă, stăm noi la coadă să ne înjurăm între noi.
        Am ajuns într-o fundătură, majoritatea dintre noi tragem nădejde ca ursul de coadă…probabil de aia şi mulţi conaţionali se-apucă prin birturi să tragă purcica de coadă!

        În comunism se stătea la coadă la carne, zahăr, pâine, la repartiţii de butelii, de apartamente , de bilete de concediu, la filme indiene şi televizoare, la urcat în autobuz, la cumpărat Dacii, la portocale şi la mai te miri ce.
        Când apărea câte o coadă la vreun magazin lumea se agita:” S-a băgat ceva?” „Da, domle, s-a băgat tacâmuri de pui, da’ n-are pentru toţi!” Şi oamenii stăteau la coadă, se îmbulzeau, se certau, încercau şi ei cum puteau să-şi îmbunătăţească traiul, o făceau pentru ei, pentru nepoţii lor, pentru copiii lor.
        A venit apoi capitalismul şi românii au început să stea la coadă la jocurile piramidale de tip Caritas, la lovit cu bâtele pletoşii din Bucureşti, la primit certificate de revoluţionar, la plătit taxe şi impozite, la Michael Jackson, la ajutoare de la UE, sau de la Mazăre, au stat la coadă să-l pupe pe Iliescu, şi mai ales au stat la coadă la un trai mai bun.
        Din păcate, coada la un trai mai bun a stagnat, nu s-a mişcat mai de loc. Ca la toate cozile din ţara asta, fraierii stau la rând de le amorţesc picioarele şi nivelul de trai şi nu mai prind nimic, iar alţii se bagă în faţă şi iau tot. C-aşa-i la coadă!
        Şi atunci oamenii caută disperaţi o coadă care să se mişte cu folos şi pentru ei, una în care să aibă speranţa că există la capăt o finalitate fericită, mântuirea, nu neapărat în sens biblic.
        Zilele astea a apărut o coadă mare şi lumea s-a agitat puternic:”Ce s-a băgat?” „S-a băgat moaşte, maică, are pentru toţi!” Era coada de zeci de mii de persoane de la Sf. Paraschiva.
        Şi lumea a venit cu speranţă. A mai venit şi cu maieul copiilor, chiloţii nepoţilor, şosetele rudelor apropiate, portofelele personale, pe toate dorind să le atingă de moaşte. Ca să fie bine, să nu mai fie rău. Lumea a venit pentru ajutor, pentru sănătate şi putere, pentru miracol. Cei mai mulţi dintre ei îl cereau doar pentru ei şi pentru cei apropiaţi lor. Puţini se rugau pentru ceilalţi. Pentru salvarea balenelor nu se ruga nimeni. Erau atât de disperaţi încât a trebuit un sobor de jandarmi de trei ori mai numeros decât cel de preoţi ca să nu distrugă moaştele. Sau să nu fugă cu ele, cu tot norocul, ajutorul şi minunea din lume. Să-l vândă apoi la suprapreţ.
        Să-mi fie cu iertare, dar mă întreb câţi dintre cei care stăteau la coadă o făceau din credinţă şi câţi din disperare şi foame, dintr-un fel de autism.
        Şi tare am senzaţia că aceste cozi vor creşte în anii următori proporţional cu sărăcia, nu cu credinţa.”

        Și asta fu cam tot… să mai fie vro 2, 3, dar nu esențiale….

        • Foarte bune amandoua, Nimic de zis. Ideea (subsidiara) ca asta ar fi cam tot (in trecut si-n viitor) si n-ati fi in strare sa repetati sau sa depasiti performanta este insa destul de deprimanta. Presupun ca nu talentul va lipseste ci contextul, motivatia, minima ratiune de a (mai) observa vreo realitate si de a o reda artistic… N-ai ce. n-ai pentru ce… si si daca ati forta nota, inventand asa ceva (ce si pentru ce) tot degeaba ar fi intrucat publicul (potential) s-a „emancipat” in asa hal a blazare ca n-ai pentru cine sa faci efortul cu pricina. Sunt tentat sa va recomand lectura poemului lui Rabindranath Tagore propus de d-na Stely, sperand ca v-ati putea auto-convinge astfel sa mizati pe publicul de peste o suta de ani. Cine stie?! Poate o fi un public mai „adecvat” decat asta de acuma. Iar daca nu, puneti-va coada pe spinare si duceti-va la niste cursuri de relaxare meditativ-contemplativa, care va pot reseta relatia cu lumea (inclusiv cu lumea HUVACA). Acuma nu stiu sigur daca vorbesc cu d-voastra sau daca nu cumva vorbesc singur… Sau chiar mai rau, cu mine insumi. Ce certitudini am mai putea avea?

          • d'Artagnan said

            Așa e Dle Goe, lumea asta, contemporană, nu mă merită, efectiv!!
            Totuși, pentru publicul de peste o sută de ani, parcă… nu-i prea puțin, o sută de ani?
            Sau…acum m-am prins: păi peste una sută de ani o să mă citească Inteligența Artificială și-o să râdă cu sughițuri!! Vă dați seama , o să par un analfabet funcțional pe lângă ei… și cu angoase de adolescentă, luate din ORACOLUL de-a VIII-a!
            Eu ca eu, dar ce-or să zică de Tagore? Credeți că peste doar o sută de ani ”ĂIA” o să aibă și niște programe compatibile cu poezia? Adică să poată face mai mult cu o carte decât să știe 100 bucăți comentarii la ea!

          • Pot presupune (prea-bunule d. D’Artagnan) ca arta (aparuta odata cu omul si inteligenta sa naturala) va rezista si va continua sa existe in era inteligentei artificiale (chiar daca omul va disparea intre timp din peisaj). Nu ma pot aventura sa-mi imaginez in ce forme va fiinta arta in acea era, si nici sa afirm sus si tare ca poezia, muzica, pictura, literatura sau cinematografia vor mai fi. Poate ca nu, ne mai existand receptori potriviti pentru aceste genuri desuete de arta. Probabil ca mai intai va aparea arta conversatiei intre entitati cu inteligenta artificiala… care dorind sa se impresioneze una pe alta vor ajunge sa produca si sa propuna forme sfecifice sofisticate compatibile cu genul de comunicare dintre acele monstruozitatii de miliarde de ori mai inteligente (literalmente) decat faptura umana. O arta pe care nu ne-o putem imagina, si pe care si de ar fi sa ni se arate si explice, n-am aveam cum s-o intelegem, neavand recetorii si inteligenta necesare (cam cum i-am arata unei albine un Rembrandt). Va fi ceva ca o poezie intraductibila intr-o limba extrem de complexa si straina. Dar, putem spera ca acele entitati hiper-inteligente artificial se vor satura la un moment dat de complicaciunile lor si vor vrea sa se mai deguste din simplitatea primara a lumii, si de formele rudimentare de arta. N-or fi ele capabile sa inteleaga si sa aprecieze literatura d-voastra in mod direct, dar vor fi capabile sa creeze niste instrumente software sofisticate care s-o traduca pe limba si sentimentele lor, intr-o forma compatibila cu sufletul lor artificial. Traducerea va include si contextul, semnificatiile si natura lumii in care d-voastra (artistul) ati compus strigatul respectiv, ca o fiinta primitiva si disperata ce va aflati, infricosata de neant. Si ghiciti ce? Acele entitati hiper-inteligente se vor confrunta cu aceeasi spaima atavica de neant si cu inumana conditie umana (la alta scara si in alti termeni, dar nu conteaza), incat vor fi in stare sa lacrimeze niste biti acolo afland de povestea femeii care vindea ziare (stiri, vesti, mesaje, manipulari) la o intersectie semaforizata, si care (vai) se va fi desfiintat inainte ca femeia sa fi murit de moarte buna si impacata su soarta ei, cu viata ei, cu declinul ei, si cu extazul e de a fi… fiind, fost, fi-va, in Dumnezeii ma-mi lor de forme temporale ale verbului a fi, niciodata suficiente, in acest Univers infinit pe care nu-l putem umple cu sufletele noastre.

          • stely said

            Ah, trebuie sa recunosc ca nu sunt in stare sa scriu ceva deosebit, atat cat sa ma situez la inaltimea dvs . Pot doar sa va spun ca satisfactia pentru” recompensa „primita este deplina. Multumesc amandurora pentru autenticitatea scrierilor dvs , pentru bogatia de idei si sentimente (emotii)ce au decurs din ele. Felicitari, pentru eleganta replicilor . Sa tot fie asemenea provocari si astfel de raspunsuri.

          • Il rog pe cel / cea care a dat unlike comentariului d-nei Stely sa faca un pas in fata.

          • stely said

            Mda, tocmai ce , dupa o lunga perioada de abstinenta un „cel/cea ” ( care de fapt este o cea ) a reactionat simultan in ambele locuri. Prin urmare nimic nou sub soare. 🙂

          • Pace vechilor veniti !

          • stely said

            „Buna ziua i-am dat , belea mi-am capatat”. Doar ce plecase… iar acum a venit din nou … Nu ne speriem insa , nici de dislike si nici de amenintari. Pace ,deci , pentru „cel/cea ” care a revenit ! Insa , ceea ce pot sa-i spun, este faptul ca nu reuseste decat sa se faca ridicola (amuzanta) cu asemenea infantilisme, adica sa nu-si asume riscul sa spuna pe sleau ce nu-i convine.

          • Este posibil sa fie vorba despre lucruri care nu sunt din sfera rationala, si care astfel nu pot fi exprimate prea clar in cuvinte, fiind vorba mai degraba de ceva din gama unor emotii primare care s-or fi cronicizat. Mi-ar placea sa pot fi in stare sa ajut la rezolvarea starii tensionate, indusa fiecaruia dintre cei implicati, din cauza acestor vechi stari nerezolvate, dar din pacat nu reusesc sa vad ce si cum s-ar putea face in aceasta privinta nebuloasa. Nu stiu de unde s-ar putea apuca o asemenea problema, ceea ce este, pe undeva, infricosator.

  5. Dl.Goe said

    un suflet ca o hienå
    må pândeste rânjind

    • d'Artagnan said

      strivind între maxilare
      resturi imateriale

      • Dl.Goe said

        D-voastra d-le D’Artagnan (drag prieten imaterial) aveti, acum, ca de obicei, aici, in HUVACA, mare dreptate dar… in fapt, in cruda realitate hikuul e altul:

        un suflet ca o hienă
        mă pândeste rânjind
        adâncă, amarnică ură

        • Acuma na, cand cineva insista sa-si exprime by default repulsia fata de indiferent ce faci si ce spui asta poate sa denote ura. Dar oare insistenta de a face cunoscuta in orice imprejurare aceasta ura ce poate poate sa denote? O ura si mai mare? sau poate o iubire prost gestionata? Cine sa mai stie!

  6. d'Artagnan said

  7. stely said

    Ma grabesc sa fiu prima care sa-si exprime satisfactia pentru confirmarea revenirii, aproape de forma de odinioara, a lui Djokovic . Acuma, nu stiu daca Dl Goe este multumit , avand in vedere exigenta binecunoscuta a dumnealui, insa scorul ( 6-0 , 6-1) nu este unul de ignorat, chiar daca adversarul a fost destul de facil (locul 90 ATP). Ma bucur pentru el , pentru bucuria lui, afisata cu un zambet larg si gestul traditional din finalul meciului , si-i urez s-o tina tot asa pana ce va reusi sa-si reia locul 1 mondial , avut cu un an urma . 🙂

    • d'Artagnan said

      Și eu mă alătur urării, dar doar până la locul 2 mondial. Că locul 1….

      • stely said

        Pai locul 1 se schimba cat ai zice peste … 🙂

        • d'Artagnan said

          peste capul lui Federer poate…

          • stely said

            D’Artagnan , poate nu stiti ,dar „peste capul lui Federer „a trecut deja Nadal. Si, daca stam sa socotim, Nadal si Federer au multe puncte de aparat de aici incolo. Din cate imi amintesc , acestia , anul trecut, si-au cam impartit trofeele de grand slam intre ei. Ori Djokovic , incepand cu Wimblendon unde a ajuns doar in sferturi , a disparut din competitii . Deci, in timp ce acestia ar trebui sa-si apere destule puncte (peste 4000) Djokovic va acumula , in caz ca va castiga macar un grand slem si cateva finale sau semifinale. Desigur , nu spun ca va fi nr 1 in curand , dar pana la sfrsitul anul este posibil. 🙂

          • stely said

            Eii, hai ca am socotit !! Vor avea de aparat , de aici incolo : Nadal 7000 de puncte , Federer 5000 , iar Djokovic 2000 , cu aproximatie pentru fiecare. Prin urmare , luand de colo si punand dincolo, dupa cum spuneam, se va face una doua „schim-ba-rea .” 🙂

          • Dl.Goe said

            Mereu ne facem calcule-calcule-calcule (trebuie!, e musai, obligatoriu) dar realitatea gaseste mereu resurse sa fie surprinzatoare si sa dovedeasca „imprecizia” calculelor noastre. De fapt calculele pot fi corecte, dar premisele lor aproape niciodata. Mereu ne scapa cate ceva… ceva care, oricat de mic si de banal, se dovedeste pana la urma a fi e-sen-ti-al. Uneori, cand suntem norocosi din cale afara (si deh, unii suntem, macar cateodata), ne scapa de la bun inceput nu unul ci mai multe detalii, care nu se acumuleaza, ci se compenseaza, anihilandu-se reciproc, astfel incat in mod magic ne iese socoteala, dandu-se impresia (iluzia?!) unor calcule corecte si riguroase. Ceea ce-i doresc, in contex, d-nei Stely. 🙂

          • stely said

            Da, da …asa sa fie !! Insa , ieri , cand am vazut partida cu Borna Ćorić exact la „calcule „(socoteli) m-am gandit. Era cat pe-aci sa nu-mi iasa . Meciul a fost pe muchie de cutit. Nu stiu exact daca Djokovic , care nu mi s-a parut ca ar fi jucat mai rau , a avut vreo „vina”, sau , daca adversarul lui de ieri a fost mult mai bun decat cel din primul tur. Asa l-am vazut, recunosc. Dar ma bucur ca „Dl Djokovic” a castigat partida , la mare lupta, semn ca i s-au reactivat dorinta , ambitia, orgoliul si toate alte calitati ce sunt ncesare pentru deveni ,asa cum am prevazut (nu numai din calcule) ci si cu oarece intuitie . Bunaoara, asa imi spun simtamintele . 🙂

          • Ei, de data asta n-a fost sa fie. Poate data viitoare 🙂

            P.S. Ma refer desigur la meciul pierdut de Novak Djokovic la Monte Carlo – adica la el acasa – impotriva lui Dominic Thiem. Dar Monte Carlo este totodata si patria cazinourilor, a jocurilor de noroc si a hazardului. Exista niste metode statistice foarte ingenioase, una dintre ele numindu-se chiar Monte Carlo, prin care se efectueaza calcule de mare precizie apeland la pasi mici efecuati la intamplare, ca si cum ai da cu zarurile pe masa de joc. Caci, da, din „intamplare” se poate obtine „precizie”.

          • stely said

            Aoleu !! bietul Dominic s-a facut mic , mic :(6-0 , 6-2 ) Dar ma bucur pentru Nadal. Merita sa ramana(la ora actuala) lider mondial . Mai are doua hopuri. (Dimitrov si banuiesc Cilic).

    • Mai sa fie! N-as putea explica prea clar in cuvinte de ce, dar ma incearca asa… o bucurie nelamurita sa vad un asemenea dialog purtat pe Arca lui Goe intre doi spectatori profesionisti de tenis. Ce sa zic? Mai intai multumesc Stely & D’Artagnan. Sper ca dl. Djkokovic sa confirme in continuare „schimbarea” in felul in care a probat-o in acest meci. Are potential. Si sa avem ocazia sa mai avem asemenea dialoguri. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: