(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 4 mai 2018

Viitorul suna bine?

Posted by Arca lui Goe pe mai 4, 2018

Ca posibil prilej de vorba si/sau de tacere elocventa sau de adâncå meditaie as aduce azi in atentie un fenomen extrem de ingrijorator, observabil cu ochiul liber, si care afecteaza o proportie prea mare din segmentul social invocat. Ai observat si tu? Cunosti fulgi de nea? Iata despre ce este vorba:

Generația „fulgilor de zăpadă”

– de Alianța Familiilor din România – 14/11/2016

Cu ani in urma am scris despre Guyland, tradus in romaneste ca „Tinutul barbatilor imaturi”. Revenim din nou asupra subiectului, dar dintr-o perspectiva aditionala, aceea a„generatiei fulgilor de zapada”.

Guyland e un termen creat de sociologi cu ani in urma. Originea lui e atribuita lui Michael Kimmel, sociolog la State University din New York care in 2008 a publicat o carte cu acelasi titlu. Oferim o recenzie facuta de New York Times in septembrie 2008. Guyland denota, in termeni nesofisticati, inabilitatea tinerilor de a se transforma in barbati. E un fenomen observat de sociologi de citeva decenii incoace la tinerii americani din zonele urbane, care ramin imaturi pina la anii de mijloc ai vietii ori nu se maturizeaza deloc. Desi sunt educati, in anii studentiei dezvolta o viziune si o mentalitate a vietii care le intirzie maturizarea ori le-o blocheaza in intregime. Sunt tineri care, traind ani la rind in campusurile universitate, izolati de realitate, dezvolta o cultura proprie, o mentalitate tipica, un set de valori de care cu greu se desprind.

Un exemplu al acestui tip de „baietei” este echipa de fotbal a Universitatii Harvard, al carei comportament infantil a fost subiectul unui raport recent publicat si comentat in New Yorker.

La cursurile universitare tinerii de tip guyland stau impreuna, merg la aceleasi cursuri, iau masa impreuna, maninca aceasi mancare (prefera berea si pizza), merg la aceleasi evenimente sportive si isi petrec weekendurile impreuna, in betie ori in salile de biliard. Isi formeaza un cod de conduita aparte. Sunt imaturi in gandire, in vocabular, in comportament. Nu cunosc grijile vietii. Ramin necasatoriti: pentru ei fetele sunt doar un mijloc de satisfacere carnala. Nu au orizonturi profesionale deosebite. Nu sunt motivati de nimic si nimeni. Sunt sarcastici. Locuiesc cu parintii, din lipsa de bani si comoditate. Intirzie sa-si obtina chiar si un permis de conducere auto. Maninca mancarea gatita de mama ori si nu contribuie la cheltuielile din casa… pentru ca nu au bani. Stau pe capul parintilor cit pot, iar cind trebuie sa se dezlipeasca de ei, se ingramadesc mai multi intr-o casa luata in chirie unde traiesc in grup si isi impart cheltuielile. Se multumesc cu slujbe mediocre, nu au ambitia sa avanseze la locul de munca, nu ii pasioneaza politica ori implicarea in proiecte civice.

Fenomenul guyland, insa, nu mai e doar american. E intilnit peste tot in lumea occidentala, Taiwan, Corea de Sud si Japonia. Studiile de genul acesta sunt frecvente si denota aceasi problema si in Europa. Tinerii europeni ajung la 30 de ani si inca sunt necesatoriti si continua sa locuiasca cu parintii. Acelasi fenomen incepe sa se simta si in Romania.

In ultimii citiva ani, insa, sociologii au observat metamorfozarea stilului de viata guylandintr-un fenomen nou dar si mai ingrijorator, generatia post-guyland pe care sociologii o numesc „the snowflakes generation”, adica generatia fulgilor de zapada. Aceasta generatie nu e limitata doar la barbatii tineri, ci include si fetele.

Cine sunt „fulgii”, cum se manifesta fenomenul acesta si daca e cazul sa ne ingrijoram?

Claire Fox – I Find that Offensive!

Claire Fox e o scriitoare britanica care mai devreme in an a publicat o carte cu titlul I Find that Offensive! („Ma ofensezi”!) Cartea descrie fragilitatea extrema a tinerilor britanici, mai ales a celor din universitati. Fox e de parere ca la generatia tanara nu mai e vorba de imaturitatea intilnita, tipic, la oricare tineri dar care dispare in timp, dupa absolvirea universitatii. Societatea s-a obisnuit cu studentii necomformisti, intr-un sens rebeli, care pun la indoiala totul, se impotrivesc autoritatii, se cred mai buni si inteligenti decit toate generatiile care au trait inainte de ei, sunt anti-establishment si isi dispretuiesc, indirect, parintii, crezindu-se mai destepti decit ei.

Generatia „fulgilor de zapada” fara speranta de imatura, se ofenseaza extrem de repede si permanent, membrii ei sunt supra-sensibili pentru ca se cred „unici”, nu tolereaza niciun dezacord si se fereste de orice disputa de idei, invocand fragilitatea si unicitatea. In sensul acesta, Fox crede ca generatia snowflakes e o simptomatica pentru carentele structurale ale societatii britanice si europene.

Cum se manifesta emotional generatia „fulgilor de zapada”? In iulie publicatia britanica The Spectator le-a facut un portret nu tocmai magulitor. Sunt intr-o permanenta stare de depresie si se „trateaza” cu medicamente psihotrope. Se estimeaza ca cel putin o treime din tinerii britanici intre 15 si 25 de ani sufera de anxietate ori depresie. Sunt rupti de realitatea vietii de familie, preferand sa traiasca sub-cultura mediilor sociale. O jurnalista britanica de 25 de ani scria, anul trecut, un articol in The Telegraph numind generatia ei Epoca Disperarii („Age of Desperation”). Jumatate din prietenii ei sufereau de anxietate si majoritatea dintre ei luau calmante.

Parintii lor isi smulg parul. Cum este asa ceva posibil, daca generatia copiilor lor e cea mai bine educata, hranita, la adapost si fara griji, din istoria omenirii? Este si generatia care, gratie tehnologiei moderne si a sacrificiilor inaintasilor, foarte probabil va ajunge sa traiasca mai mult ca oricare din strabunii ei…

Problema nu se limiteaza doar la Marea Britanie. „Fulgii de zapada” sunt prezenti si in Italia, unde sunt cunoscuti cu numele de bamboccioni, ceea ce in romaneste ar fi „baieti mari dar natangi”.

A cui este vina?

Cine e responsabil pentru crearea acestei generatii imature si incapabila de maturizare?Profesorii universitari, intelectualii si filosofii occidentali, in primul rind, la care se adauga politicienii ultimilor ani care, din dorinta de a primi voturile generatiei „fulgilor”, promoveaza imaturitatea ca virtute. Semintele actualei situatii au fost semnate in anii 70 – iar rezultatele sunt vazute astazi: Tinerii cer o viata care sa nu le impuna sacrificii. Se impotrivesc libertatii cuvantului pentru a nu fi ofensati. Cer ca societatea, in special campusurile universitare, sa le configureze zone de totala siguranta („safety zones”) in care nu pot fi deranjati in gandirea lor, obiceiurile lor, comportamentul lor. Cei care le critica stilul de viata ori mintile fragile sunt acuzati de intoleranta, etichetati ca persoane care promoveaza ura. „Fulgii” ii critica intens pe acestia, organizeaza proteste in universitati, pe strazi, boicoteaza si cer destituirea din functii a profesorilor care nu agreeaza cu ei.

Dar fenomenul acesta nu e intilnit doar in universitati, ci s-a extins in restul societatii si de ambele parti ale Atlanticului. In Marea Britanie, multe universitati au cedat presiunilor, iar unele au anuntat ca nu vor mai oferi anumite cursuri care ar putea ofensa studentii, in timp ce alte cursuri au fost modificate pentru a le face mai putin „ofensive” la adresa anumitor grupuri sociale, etnice, rasiale, religioase, ori la adresa „minoritatilor sexuale”. Saptamana trecuta v-am oferit un articol despre un profesor din Toronto care refuza sa foloseasca pronume transgender-iste cind se adreseaza studentilor, cu toate ca administratia universitatii il constrange sa o faca.

Cursurile de istorie, de exemplu, au fost rescrise pentru a nu ofensa musulmanii.Capitolele obisnuite despre cruciade au fost sterse ori modificate pentru a-i descrie pe musulmani ca fiind victime ale agresiunii crestinilor!

Alte cursuri, obligatorii inainte, au fost facute optionale pentru aceia studenti care pretind ca sunt ofensati. Unele universitati au adoptat chiar un punctaj alocat fiecarui curs in functie de nivelul potential de „ofensare” si, in functie de acest punctaj, studentii au dreptul sa nu urmeze cursul respectiv. La fel, daca profesorii atentioneaza studentii ca la o data specifica va fi tinut un curs care va discuta evenimente sangeroase ori razboaie, studentii pacifisti, de exemplu, sunt scutiti de la acele ore.

Pozele din cursuri care ar putea deranja, de exemplu scene de batalii ori persoane ranite, sunt eliminate. Cum atunci sa studiezi medicina? Ori istoria? Ori psihologia?

Se discuta, de asemenea, eliminarea in intregime a anumitor subiecte din discutiile de la cursuri. Un exemplu e violul, pe motivul ca ar putea aduce in mintea unor studente evenimente neplacute din viata lor.

„Fulgii de zapada” din universitatile americane si australiene

Dincolo de Atlantic, in SUA, sau de Pacific, in Australia, situatia e si mai dezastruoasa. Citeva exemple:

  • In San Louis, Missouri, studentii au cerut si primit ca o universitate catolica sa scoata din incinta sa statuia unui misionar catolic care cu secole in urma a misionat si convertit la crestinism triburile native de indieni din acea parte a Americii de Nord. Pentru studenti, statuia simboliza „imperialismul crestin distrugator al civilizatiei native”. Studentii au fost in special ofensati de faptul ca statuia reprezenta imaginea misionarului in fata caruia statea ingenuncheat un bastinas.
  • La Universitatea Stanford din California studentii au demonstrat anul acesta cerind caurmatorul presedinte al universitatii sa fie o femeie transgender (adica barbat schimbat in femeie), lesbiana, necasatorita, de rasa asiatica. Niciun cuvant in pretentiile lor despre competentele profesionale.
  • La Universitatea din Texas (Austin) studentii au cerut, cu succes, eliminarea din campus a statuii lui Jefferson Davis, unul din liderii Confederatiei Sudiste de pe vremea razboiului de secesiune american din Secolul XIX, motivul fiind ca Davis apartinea unui sistem politic care dorea perpetuarea sclaviei.
  • Luna trecuta, tot la Universitatea din Texas conducerea universitatii a cedat pretentiilor studentilor de a interzice costumele de Halloween care reprezinta diverse culturi de tipul tigani, cowboys, indieni si asa mai departe.
  • Anul trecut, Universitatea din Minnesota a interzis prezenta in campus a unei camile care urma sa fie mangaiata de studenti, studentii sustinand ca evenimentul ar fi abuz la adresa animalelor.
  • Unul din cele mai extreme cazuri a fost cel al unei universitati din Georgia, unde studentii au impus conducerii universitatii sa nu mai arboreze steagul american pentru ca, zic ei, simbolizeaza imperialismul!
  • La Universitatea Oxford studentii au cerut, pina acum fara succes, eliminarea statuii lui Cecil Rhodes (un explorator britanic in Africa de Sud) pentru ca acesta ar fi, ati ghicit, simbolul „imperialismul britanic”.
  • Universitatea Flinders din Adelaide (Australia de Sud) a eliminat din cursurile universitare termenul „epoca de piatra” („stone age”) si l-a inlocuit cu termenul „societati complexe si diverse” („complex and diverse societies”).
  • Tot Flinders a publicat o lista de termeni care nu pot fi folositi la cursuri ori la universitate si i-a inlocuit cu termeni care sunt „neutri” pentru a evita posibilitatea ofensarii unor studenti.
  • Sa nu se lase mai prejos, Universitatea din Melbourne a anuntat noi reguli de conduita care interzic profesorilor sa intrebe studentii numele de familie cu scopul de a le determina originea etnica ori rasiala.
  • Alte universitati au inventat o functie noua, aceea de „Chief Diversity Officer”, adica „Ofiterul sef pentru Diversitate”, pentru a „ghida” studentii cum sa vorbeasca, ce termeni sa foloseasca si ce termeni sa nu foloseasca pentru a nu ofensa alti studenti. Din aceasta cauza, unele universitati au eliminat termenii „Craciun”, „Hanuka”, „Paste”, etc.
Să porți sombrero la o petrece de Halloween e „rasism”, consideră „fulgii”
Să porți sombrero la o petrece de Halloween e „rasism”, consideră „fulgii”

Generatia „snowflakes” iubeste comunismul

Indoctrinati de profesori universitari de Stânga, „fulgii” iubesc comunismul. Luna trecuta a fost publicat in America un studiu privind atitudinile tinerilor americani fata de comunism, realizat de Victims of Communism Memorial Foundation. Conform acestuia,

  • Marx are mai multa influenta asupra lor decit Biblia. 64% dintre ei sunt de acord cu principiul lui Marx „fiecaruia dupa nevoile lui” si doar 54% cu principiul biblic „cine nu munceste, nici sa nu manance”.
  • Unii studenti cred ca razboaiele duse in vremea presedintelui George Bush au ucis mai multi oameni decit Stalin.
  • 42% dintre „fulgi” nu stiu cine a fost Mao Zedong, 40% nu au auzit niciodata de Che Guevara, 18% nu stiu nimic despre Stalin, 33% nu au auzit de Lenin si 18% nu stiu cine e Putin. Dintre studentii care au auzit de Lenin, 25% au o parere buna despre el.
  • In timp ce intre 80% si 91% dintre americanii nascuti inainte de 1955 cred ca comunismul este un sistem politic rau, doar 55% dintre studentii americani au o parere negativa despre comunism.
  • 45% dintre tinerii americani intre 16 si 20 de ani ar vota pentru un socialist si 21% pentru un comunist. Doar 42% dintre ei au o parere buna despre capitalism, in comparatie cu 65% dintre parintii lor.

Ce-i de facut?

Oare parintii generatiei snowflakes fac o favoare copiilor lor cautind sa-i tina la adapost de realitatile zilei? De de realitatile istoriei? Dar de realitatea naturii umane – depravata, pacatoasa, incapabila de perfectiune? Fara indoiala ca nu. Tinerii nu se maturizeaza. Nu pot intra pe piata muncii. Nu pot intemeia familii. Nu pot deveni parinti responsabili, capabili a aduce pe lume si a creste generatiile care sa le ia locul.

Generatia snowflakes traieste intr-o lume a fanteziei, o lume ireala, intr-un clabuc de sapun al iluziilor, fabricandu-si propria lume utopica. Sume enorme sunt investite in educatia tinerei generatii iar intrebarea tot mai serioasa este daca nu cumva aceste investitii sunt irosite. Aici rolul parintilor e vital…

* * *

Cum a apărut generaţia „fulgi de nea“, tinerii hipersensibili,

veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale lucruri. Prin forţa reţelelor sociale, tinerii nemulţumiţi transmit şocuri care pot afecta societatea. Tinerii din ziua de azi sunt hipersensibili şi se simt ofensaţi de cele mai banale lucruri, apoi, prin forţa reţelelor sociale, transmit în societate şocuri care pot afecta afaceri sau chiar vieţi.

Născută în anii ’80, ’90 şi 2000, generaţia milenialilor, cunoscută şi sub denumirea de generaţia Y, se distinge prin narcisism şi prin dezvoltarea unui puternic cult al propriei personalităţi, după cum arată o serie de studii. Mai mult, generaţia Y pune mai mare accent pe bunuri materiale, imagine şi faimă, lăsând la coada intereselor concepte precum comunitatea sau mediul, arată o altă cercetare publicată în „Journal of Personality and Social Psychology“.

În volumul intitulat „I find that offensive!“, scriitoarea britanică Claire Fox identifică o subdiviziune a generaţiei Y, pe care o numeşte „generaţia fulgilor de nea“ – tinerii care sunt extrem de sensibili faţă de punctele de vedere care le dau lumea peste cap şi au o putere şi dorinţă de a da soluţii extrem de mici.   „Fulgii de nea“ sunt fragili şi au o capacitate scăzută de a face faţă momentelor dificile din viaţă Din perspectivă emoţională, aceşti tineri sunt deosebit de fragili, au toleranţă la frustrare redusă şi o capacitate scăzută de a face faţă momentelor grele din viaţă. Chiar şi nivelul lor de empatie pare să fie foarte diminuat, pentru că în Universul lor interior este o stare de neputinţa de care nu sunt conştienţi adesea.   „Fulgii de nea“ sunt ofensaţi inclusiv de faptul că li se spune aşa: trei sferturi se plâng că le-ar putea afecta sănătatea mintală, potrivit unui studiu în care au fost intervievaţi peste 2.000 de britanici cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani. Milenialii doresc ca oamenii să nu-i mai numească „fulgi de zăpadă“ deoarece sintagma ar fi una abuzivă. Ca răspuns la concluzia că sunt vulnerabili, hipersensibili şi uşor ofensaţi de anumite cuvinte şi idei, adulţii tineri neagă aceste caracterizări: „Nu suntem aşa. Şi dacă veţi continua să spuneţi că suntem, vom fi aruncaţi într-un soi de disperare mintală.“

Nevoia de victimizare este explicată de psihologul Mirela Horumba astfel: „Orice persoană cu o stimă de sine redusă, pentru a o putea compensa spre a trăi cu ea, începe să adopte atitudinea de victimă. Aceasta ajută la menţinerea unei stări de confort psihologic minimal şi explică neputinţa persoanei în cauză prin intervenţia aparentă a oricărui element extern care face ca tânărul să nu îşi asume ceea ce trăieşte. Întotdeauna va fi cineva «de vină» şi astfel se perpetuează nevoia de victimizare şi în perioada adultă şi chiar la bătrâneţe. Aşadar, prima dată apare o stare de «neputinţă învăţată» în copilărie, apoi până la victimizarea permanentă este doar o chestiune de timp.“   Imprimă şocuri în societate prin forţa reţelelor sociale Persoanele din generaţia „fulgilor de nea“ transmit stresul resimţit din cauza lucrurilor care îi ofensează şi, prin forţa reţelelor sociale, imprimă şocuri în societate care pot avea efecte în viaţa comunităţii.

O serie de exemple recente stau mărturie.    În noiembrie 2017, profesorul de matematică Joshua Sutcliffe, de la o şcoală din Oxfordshire, a fost suspendat şi se confruntă cu o audiere disciplinară după ce s-a adresat clasei sale cu „bravo, fetelor!“, între elevi aflându-se şi un transgender.

Celebrele hostese din cadrul campionatului de Formula 1 nu vor mai fi văzute la grilele de start. Liberty Media a explicat că această tradiţie „nu mai corespunde cu valorile apărate de noi şi este în contradicţie cu normele sociale actuale. Nu credem că această practică mai este adecvată şi relevantă pentru F1 şi fanii ei, vechi şi noi, din întreaga lume“. Însă hostesele s-au revoltat în urma acestei decizii şi au început pe social-media o mişcare de protest. „Corectitudinea politică a devenit o nebunie. Suntem împiedicate să facem ceea ce ne place“, a scris pe Twitter hostesa britanică Rebecca Cooper.

Un alt caz s-a înregistrat la Galeria de Artă din Manchester, unde, după mai multe presiuni, o pictură din 1896 ce înfăţişa femei nud a fost coborâtă pentru a evita ca unele persoane să se simtă ofensate. Vizitatorii au acuzat reprezentanţii galeriei că încearcă o campanie publicitară în urma recentului scandal de hărţuire sexuală de la Hollywood, în baza campaniei #MeToo.    „Fulgii de nea“ au cerut chiar şi boicotarea localului Blighty Cafe din Londra, fiindcă, susţin ei, face apologia lui Winston Churchill, pe care îl consideră un „criminal de război“ şi un „rasist“. De asemenea, aceştia au suţinut că mâncărurile servite acolo sunt „ofensatoare pentru cei care continuă să experimenteze rasismul instituţional“.

Luna trecută, platforma Netflix a început să difuzeze serialul „Friends“, din anii ’90, iar potrivit unor persoane seria este de fapt o expunere dezgustătoare de rasism, sexism, homofobie şi chiar transfobie.

„Tendinţa de exagerare şi de a critica orice apare din faptul că tânărul nu se simte bine în pielea sa. Şi orice persoană care nu este mulţumită de viaţa sa proiectează asupra celorlalţi nemulţumirile proprii. Aşa că nimic nu va fi destul de bun pentru persoana respectivă, iar critica va fi cvasiprezenta“, a explicat pentru „Adevărul“ psihologul Mirela Horumba.    În ceea ce priveşte impulsul de a acţiona prin proteste sau postări pe Internet atunci când ceva sau cineva îi deranjează, acesta este pus pe seama faptului că le hrăneşte stima de sine. „Impulsul de a acţiona prin critici şi proteste provine din însăşi faptul că dacă «atacă» pe cineva care din perspectiva lor a greşit, pentru foarte puţin timp stima lor de sine pare să fie mai ridicată. Mecanismul psihologic pus în acţiune este că dacă tu nu eşti bun, prin comparaţie cu tine eu devin mai valoros. Este doar o falsă impresie, de scurtă durată, însă aparenţa confortului psihologic predomină“, explică specialista.

„Mentalitatea de victimă este dată de inabilitatea de a face faţă solicitărilor vieţii, lipsa de plăcere, voinţa inactivă. Dezacordul pe care îl sesizează în interacţiunile cu ceilalţi îl interpretează ca devalorizare, percepându-l ca un atac  personal“, adaugă şi psihoterapeutul Keren Rosner.

Cum au apărut „fulgii de nea“ Părinţii, şcoala şi societatea contribuie la formarea unui mediu în care generaţiile devin tot mai fragile, incapabile să facă faţă criticilor, este de părere scriitoarea şi directoarea unei organizaţii de tip think tank din Marea Britanie, Claire Fox.   Din punct de vedere evolutiv şi istoric, adolescenţa este vârsta la care tinerii îşi asumă riscuri şi caută aventura, îşi clădesc idealuri, se pregătesc să dea piept cu viaţa. În schimb, tinerii din ziua de azi cresc învăţând să perceapă lumea ca pe un loc înfricoşător, prin transmiterea insistentă a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vieţii de zi cu zi, susţine Fox.

Nevoia obsedantă de protecţie   Aceasta enumeră printre motivele care duc la fragilizarea tinerilor insistenţa cu care se exagerează riscurile presupuse de aproape orice activitate ar întreprinde. Părinţii au devenit atât de protectori încât le răpesc până şi libertatea de a se juca şi de a alerga în aer liber, de a se căţăra în copaci, aşa cum era perfect normal cu ani în urmă, şi totul în numele siguranţei şi în dorinţa de a le netezi drumul în viaţă.

Astfel, o întreagă industrie s-a dezvoltat în jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fără să realizăm că toată grija aceasta se întoarce împotriva lor. Părinţilor li se spune constant că trebuie să elimine critica din discuţiile cu copiii, pentru a nu le ştirbi stima de sine, dar aşa le anulează gândirea critică. Îi creştem şi îi educăm astfel încât ajung să considere extrem de ofensatoare opiniile care nu le sunt pe plac şi devin mai afectaţi decât ar fi cazul de ceea ce cred alţii despre ei, explică Fox. În volumul intitulat „I find that offensive!“, scriitoarea vorbeşte despre această generaţie mult prea sensibilă, a tinerilor care până ajung la facultate sunt atât de temători şi neîncrezători încât nu sunt deloc pregătiţi să se descurce cu provocările de bază ale vieţii de adult. Psihoterapeutul Keren Rosner a detaliat pentru „Adevărul“ cum hiperprotejarea copiilor în loc să le fie dezvoltate abilităţile de adaptare îi determină pe viitorii adulţi să dezvolte frici şi angoase în faţa provocărilor, dar şi să piardă oportunităţi.

„Mediul familial nesigur, instabilitatea relaţiei dintre părinţi, divorţurile, lipsa suportului emoţional îi modelează într-o formă inadaptată. Lipsa modelelor, lipsa respectului uman, accentul pus pe bunuri materiale şi bani nu pregătesc un tânăr curajos şi activ social, ci unul nemulţumit care aşteaptă favoruri. Sunt temători, exagerează dificultăţile pentru că nu sunt obişnuiţi cu efortul, nu sunt concentraţi pe găsirea de soluţii şi pe modalităţi de rezolvare şi rămân blocaţi în revoltă. Rolul pasiv, alegerea neimplicării nu fac decât să formeze indivizi neadaptaţi, pentru care viaţa nu are niciun farmec, este doar un şir de provocări pentru care nu sunt pregătiţi. Părinţii care renunţă la a mai critica copiii, renunţă la critica educativă, formează persoane cu autocritică slabă, indivizi care nu-şi doresc evoluţia, succesul“, a declarat Rosner.  „Fulgii de nea“, produsul metodelor moderne de parenting înţelese greşit   Psihologul Mirela Horumba a declarat pentru „Adevărul“ că generaţia „fulgilor de nea“ este şi produsul metodelor moderne de parenting greşit înţelese şi la fel de eronat implementate, precum şi al stimei de sine extrem de scăzută a tinerilor perpetuată de părinţi.

„La bază avem dorinţa sănătoasă a părinţilor de a elimina violenţa din educaţie, însă în loc să aşezăm fundamentul corect, acela al fermităţii şi al autorităţii parentale sănătoase – a nu se confunda cu agresivitatea – am înlocuit cu supraprotecţia. În spatele comportamentului acestor tineri stă o stimă de sine foarte scăzută alimentată din fragedă copilărie cu sentimentul neputinţei construit de către părinţi. Pentru a explica consecinţele supraprotectiei este necesar să înţelegem că întotdeauna transmitem prin comportamentele noastre şi un mesaj psihologic. Acesta este «tu nu eşti în stare, aşa că fac eu în locul tău», chiar dacă tu ai vârsta biologică şi autonomia necesară“, explică specialista.

Şi psihoterapeutul Keren Rosner subliniază că problema este în sânul familiei şi afirmă că metamorfoza tinerilor în indivizi hipersensibili, veşnic nemulţumiţi, îşi are originea în viaţa lor de familie şi este influenţată de tipul de relaţie pe care o au cu părinţii.

„Au o fragilitate extremă, în ciuda aparenţelor care emană indiferenţă sau aroganţă. Ei sunt foarte uşor de lezat, se descurajează imediat, sunt lipsiţi de elan şi bună dispoziţie. Reperele lor sunt foarte slab conturate, nu au încredere în sine şi simt că nu pot face faţă în relaţii sociale. În ultima perioadă, setul de valori s-a schimbat sub influenţa social, dar mai ales indusă de familie. Copiii au o mentalitate tipică indusă de uniformizarea activităţilor şi comportamentelor. Ei au în general aceleaşi jocuri şi preocupări în zona virtuală, le plac aceleaşi mâncăruri, speră să aibă aceleaşi obiecte vestimenatre. Creativitatea şi originalitatea sunt reduse“, explică Rosner.  Psihologul afirmă şi că reperele acestora sunt distorsionate din cauza instabilităţii emoţionale şi a poziţionării lor pe primul plan, într-un mod egoist. „Fulgii de nea“ sunt consideraţi „noii fascişti“ din cauza intoleranţei extreme

„Fulgii de nea“ cer ca societatea, în special campusurile universitare, să le ofere zone de totală siguranţă în care nu pot fi deranjaţi în gândirea lor, obiceiurile lor, comportamentul lor. Cei care le critică stilul de viaţă ori minţile fragile sunt acuzaţi de intoleranţă şi etichetaţi ca persoane care promovează ura. „Fulgii“ îi critică intens pe aceştia, organizează proteste în universităţi, pe străzi, boicotează şi cer destituirea din funcţii a profesorilor care nu agreează cu ei. La final, cer ca tuturor celor care au fost „proscrişi“, prin acţiunile lor sau din alt motiv, să li se interzică accesul la platformele de unde ar putea să-şi expună replica sau alte păreri. Acest fenomen a fost denumit „no-platforming“ şi a dus la interzicerea în unele campusuri universitare a dezbaterilor pe teme controversate, precum avortul sau ateismul.

Scriitorul britanic Stephen Pollard (53 de ani) avertizează că „fulgii de nea“ ar putea deveni „noii fascişti“, având în vedere faptul că reacţionează de cele mai multe ori cu vehemenţă la adresa lucrurilor pe care ei le consideră ofensatoare şi faţă de persoanele cu opinii diferite de ale lor.

De cele mai multe ori, generaţia „fulgilor de zăpadă“ crede că are dreptatea de partea ei şi acţionează astfel „în numele moralităţii şi al corectitudinii politice“. Dar viziunea lor ar putea deveni o deziluzie periculoasă, tocmai pentru că libertatea de exprimare şi implicit posibilitatea iscării unor ofense reprezintă piatra de temelie a libertăţii în sine. „Fulgii de zăpadă“ se transformă astfel într-o veritabilă avalanşă. Cu greu trece o săptămână fără ca hipersensibilii să nu se simtă ofensaţi de câte ceva, totul în numele moralităţii şi al decenţei.    Efectele negative ale unor astfel de atitudini se resfrâng nu doar asupra societăţii, ci şi asupra indivizilor care le practică.

„Viaţa de adult a unei astfel de persoane nu va fi una foarte confortabilă pentru că nimeni nu îşi doreşte să stea lângă cei care critică permanent şi au o stare de nemulţumire generată de neasumarea responsabilităţii pentru deciziile luate“, explică psihologul Mirela Horumba.  Pe de altă parte, psihoterapeutul Keren Rosner atrage atenţia asupra faptului că hipersensibilitatea, dublată de lipsa energiei şi a curiozităţii, conduce foarte uşor la stări depresive, anxietate, plictiseală cronică.

„Este o contradicţie că aceste generaţii paralizate de griji, cu educaţie, condiţii bune de viaţă, să fie atât de defensivi, centraţi pe sine, trişti. Tinerii se feresc de responsabilităţi, însă îşi arogă drepturi, au impresia că totul li se cuvine. Perseverenţa şi sacrificiul nu sunt trăsături de caracter apreciate. Zona de confort este foarte limitată, iar dincolo de această zonă chiar nu-şi doresc să exploreze. Toleranţa la frustrare, la stres este foarte scăzută tocmai pentru că nu se descurcă, iar situaţiile dificile sunt foarte greu de gestionat. Pretind susţinere, favoruri, ajutor, fără a analiza din ce poziţie cer aceste lucruri. Este consecinţa faptului că au primit foarte uşor ce şi-au dorit. Nu au avut exerciţiul aşteptării şi al efortului. Din acest motiv ei au pretenţii fără să ofere ceva“, afirmă Rosner.

La finalul analizei sale, Pollard face şi o comparaţie cu lumea orwelliană, arătând că imperativul ca o singură formă de gândire să fie permisă, iar orice deviază de la ea să fie considerat ofensator şi să fie interzis, este profund periculos. Pentru că, deşi „fulgii“ pretind că tot ce fac e generat de grija faţă de aproapele lor şi preocuparea pentru binele lui, rezultatul este o formă de totalitarism intelectual.

 

Posted in Arcaluigoeologie | 44 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: