(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Partea buna a lumii… s-o exploram

Posted by Arca lui Goe pe mai 24, 2018

Desi am (de)plâns cu lacrimi amare (de crocodil?) predispozitia noastra pentru teme grave, pentru evanimente si transformari cu potential negativ, pentru ceea ce creaza ingrijoratere si spaime, propunandu-ne sincer sa le mai lasam pe acestea si sa ne ocupam nitzel si de lucrurile simple, firesti, bune, dragute, inofensive, care constituie partea luminoasa a lumii si a vietii, se pare ca aceasta schimbare de atitudine nu-i deloc simpla, regasindu-ne „imediat in permanenta” sceptici de la natura mama. In pofida acestui lucru trist, cat si in ciuda faptului ca nu prea gasim exemple pozitive printre semenii conlocuitori in HUVACA (si ca sa dau numai un exemplu de exemple lipsa l-as da pe domnul Dorin Tudoran care desi a renuntat scarbit si pe buna dreptate la contul sau de Facebook in favoarea vechii sale Certocratii, continua preponderent cu incriminarea lucrurilor rele din viata si din lume), iata totusi ca mai facem o incercare de a ne lipi de niste lucruri bune, pentru a ne trezi pofta de asa ceva si pentru a ne stimula si imbunatati abilitatea de a le identifica (dibui) si savura, spre o stare de bine general (daca s-ar putea). Iata o posibila poarta de intrare spre acest gen de teme blajine, care sa mai invalideze cumva sartriana ipoteza care consacra greatza ca fiind nota dominanta a existentei (parte-n parte cu bucuria de a fi). 🙂

Lucruri bune şi rele în Danemarca

Lucruri bune

  1. Plajele sunt simple şi curate şi arată destul de frumos atât vara cât şi iarna.
  2. Nu trebuie să-ţi închizi uşa cu cheia dacă trăieşti la ţară, deoarece există o probabilitate foarte mică de a fi jefuit.
  3. Magazinele nu sunt deschise în perioada când oamenii care muncesc sunt în preajma lor, de fapt aceasta înseamnă că economiseşti o groază de bani deoarece nu poţi cumpăra nimic.
  4. Autobuzele circulă conform programului, vin la timp.
  5. Danemarca este ţara LEGO, de aceea este îngrijită.
  6. Nu există animale otrăvitoare.
  7. De asemenea, nu sunt cutremure.
  8. Aici nu există reactoare nucleare (presupun că Suedia le pune pe ale lor cât mai aproape posibil de graniţa cu Danemarca).
  9. Aici vara este ca o poză pe cutia de ciocolată, perfectă din punct de vedere al culorilor.
  10. Prăjiturile. Prăjiturile şi pâinea.
  11. Este bine să fii gras, este ceva obişnuit. Chiar şi adolescentele sunt deja babane.
  12. Dacă îţi plac serile culturale la cafenea şi ai o grămadă de bani şi nu te deranjează să asculţi aceeaşi conversaţie, este un loc foarte plăcut în care să lâncezeşti.
  13. Le poţi spune oamenilor că ai trăit în locul de naştere al lui Hans Christian Andersen.
  14. Danemarca are o educaţie deosebită. Dacă aici este locul în care oamenii sunt cei mai fericiţi, nu-mi spuneţi care este locul cu cei mai trişti.
  15. Copiii sunt în grija statului de la 6 luni, ceea ce înseamnă o mare economie de timp. Cred.
  16. Danezii sunt drăguţi şi inocenţi.
  17. Dacă eşti din America, poţi locui aici şi poţi spune că ai trăit în Europa, ceea ce este adevărat.
  18. Nu este foarte cald.
  19. Aici este zăpadă, ceea ce este foarte distractiv.
  20. Oamenilor le place să stea confortabil pe canapea.
  21. Dacă nu vrei să fii căsătorit cu cineva, poţi divorţa imediat şi apoi să mergi mai departe cu viaţa ta (aceasta nu este valabil în cazul căsătoriilor interculturale).
  22. Poţi lăsa copiii nesupravegheaţi şi nu veţi păţi nimic. Chiar şi copiii foarte mici, bebeluşii.
  23. Este o ţară foarte mică, astfel încât nu trebuie să petreci ore în şir într-o maşină pentru a ajunge oriunde.
  24. Există o varietate de alimente ecologice la supermarket de unde poţi alege.
  25. Serviciu gratis de împachetare a cadourilor.
  26. Eşantioane gratis la raionul de frumuseţe şi în timpul promoţiilor la alimente.
  27. Întotdeauna există o petrecere la care poţi merge.
  28. Dacă îţi place peştele, poţi să mănânci până te spargi.
  29. Dacă îţi place să mergi la nudişti pe plajă, nimeni nu te va aresta.
  30. Ciclismul.
  31. Marfa este lăsată în afara magazinelor pe timpul nopţii şi cu greu este furată, ceea ce dă sentimentul de a trăi undeva unde oamenii nu au nevoie să fure.
  32. Crăciunul şi Anul Nou este ca în filme.
  33. Libera exprimare, oricine poate spune orice le place fără să se teamă de represalii.
  34. Egalitatea, toţi sunt egali aici şi handicapaţii primesc un scaun cu rotile placat cu aur.
  35. Şcoli gratis… şcolarizarea este gratuită. Nu trebuie să plăteşti nici măcar o coroană pentru şcolarizarea copiilor pe care o primesc de la ora 8 la 16.30.
  36. Sistemul judiciar. Sentinţele sunt foarte indulgente aici, dacă cineva comite o crimă primeşte doar 3 ani sau chiar nimic (dacă familia îl îndeamnă la crimă).
  37. Bebeluşii. Bebeluşii sunt lăsaţi nesupravegheaţi în cărucior la uşa cârciumelor. Este atât de sigur aici, încât nimănui nu-i pasă.
  38. Siguranţa. Danemarca este atât de sigură, încât aici nu există crime. Nimeni nu este jefuit, nimeni nu este violat şi mai presus de toate nimănui nu i se fură maşina.
  39. Cel mai fericit loc de pe pământ, cu excepţia Coreei de Nord, desigur. Danemarca este cea mai fericită ţară din lume, toţi sunt atât de fericiţi încât le poţi vedea zâmbetul de fericire pe faţă.
  40. Rata redusă a sinuciderilor. Deoarece Danemarca este atât de fericită, rata sinuciderilor este atât de mică. Anul trecut au fost doar 7 sinucideri în toată Danemarca, trei dintre ele fiind din milă, de aceea nu contează.
  41. Comunitatea internaţională. Comunitatea internaţională din Danemarca este înfloritoare. Există mai mulţi oameni care se mută în Danemarca decât cei care pleacă, acest zvon se răspândeşte în întreaga lume, astfel că Danemarca este ţara în care trebuie să trăieşti.
  42. Sistemul educaţional de aici nu se compară cu absolut nimeni, este incomparabil, unic, fără egal.
  43. Multiculturalismul şi toleranţa. Danemarca i-a adoptat pe imigranţi şi toate şcolile te învaţă despre a înţelege şi a te bucura de diferenţe.
  44. Drepturile omului. Danemarca are un record de neatins când vine vorba despre drepturile omului, a obţinut de două ori premiul Cel mai bun tratament din lume acordat oamenilor.
  45. Vikingii. Vikingii vin din Danemarca.

Lucruri rele

  1. Anotimpurile sunt nebunatice. De la o extremă la alta. Şase luni de frig extrem şi zăpadă, trebuind să porţi haine călduroase (evident, canadieni şi eschimoşii n-au nicio problemă), iar apoi puternica lumină a soarelui făcând cerul imposibil de albastru şi lanurile de rapiţă de un galben ţipător.
  2. Oamenii sunt ciudaţi. Dacă nu eşti la fel de ciudat ca ei, vei urî această ţară, nu o să-ţi placă aici.
  3. Alegere limitată a varietăţii hranei.
  4. Ore ciudate de deschidere a magazinelor. Magazinele închid când oamenii termină serviciul.
  5. Conotaţii sexuale… Nu este neobişnuit să găseşti reviste porno alături de cărţi pentru copii.
  6. Peisajul: într-adevăr plictisitor în ciuda frumuseţii verii, începi să tânjeşti după dealuri şi munţi.
  7. Nu există opţiuni vegetariene. În Danemarca prin hrană vegetariană se înţelege puiul şi peştele. Mulţi danezi nu ştiu ce înseamnă cuvântul „Vegan”, ei cred că este ceva despre diabet.
  8. Aroganţa. Danemarca crede că este cel mai bun loc din lume, ceea ce este jenant, deoarece acest loc este Coreea de Nord sau Venezuela.
  9. Baia… este foarte rar să întâlneşti aici o baie care să aibă cadă. Dacă vrei să fii cu adevărat curat, trebuie să faci o baie.

Sigur, lista poate fi completată.
După cum vedeţi, lucrurile pozitive sunt cu mult mai multe decât cele negative, de aceea dacă vreţi să vă mutaţi aici să vă gândiţi foarte bine şi să reflectaţi.

28 răspunsuri to “Partea buna a lumii… s-o exploram”

  1. Frumos ar fi sa gasim si sa atragem con-tributori, care sa identifice lucruri bune in lume si sa (ni) le faca si noua cunoscute, aici, pe Arca lui Goe… Haide neamule da-te aproape si etaleaza fara sfiala binele pe care l-ai observat pe unde ai fost.

  2. bunica said

    🙂 Săpând în ironia conținută a acestui text putem developa ușor răul din prea multul bine. Sigur o va face cineva. Eu una, plec să-mi cultiv grădina.
    Weekend frumos!

    • Problema răului din prea mult bine e intr-adevar o problema… care daca nu se poate rezolva peste weekend macar paoate fi amâna pana atunci. Si eu va urez weekend frumos si cu folos.

      • stely said

        Sunt şi momente când unora li s-a urât cu binele ( frumosul ) şi dintr-o data încep sa „exploreze ” răul dinainte, că tot înainte era mai bine . 🙂

        • cred ca despre asta vorbiti:

          Efect pervers – Andreea VLAD

          ● Localul / The Place (Italia, 2017), de Paolo Genovese.

          Natura intrinsecă a răului în om, raportul său complementar cu binele, limitele condiției umane trasabile cu precizie în momentul unor experiențe-limită reprezintă o preocupare permanentă a cineaștilor, mai vechi sau mai noi. Ultimul pariu de gen îi aparține peliculei italiene care a încheiat ediția din 2018 a Festivalului Filmului European, Localul / The Place, în regia lui Paolo Genovese.

          Premisa e simplă: un necunoscut misterios poate schimba la propriu viețile unor oameni, dîndu-le „șansa“, cum spune el, de a li se îndeplini cea mai dragă dorință în schimbul unei acțiuni condamnabile, un pur pact cu diavolul. Într-un local oarecare, pe scena pitorească a vieții defilează diverse personaje. O tînără vrea să fie (mai) frumoasă și în schimb i se cere să comită un jaf, ea alegînd să fure de la cea mai bună prietenă. Unui orb tînăr și frumos i se promite vederea, care însă are un preț: violarea unei femei. Unui tată educat și prosper al cărui copil se zbate între viață și moarte în spital din cauza unui cancer i se oferă șansa vieții acestuia, cu condiția luării vieții unui alt copil. O călugăriță nu îl mai simte pe Dumnezeu, iar singura soluție ar fi să rămînă însărcinată. Iar acest carusel absurd al binelui cerut deseori de ego la schimb cu o faptă „antiumană“ se poate multiplica la nesfîrșit, ca într-o nuvelă fantastică a lui Dino Buzzati.

          Cineastul italian reușește să evite riscul destul de serios al unui discurs moralist și al unui ton teatral (filmul se derulează de la început pînă la sfîrșit în același cadru, iar dialogurile sînt coloana de rezistență). Și asta grație unor actori inspirați și credibili, dar și foarte vizuali, precum și unui decupaj gîndit în ritm alert, cu cadre statice fizic, dar dinamice narativ și emoțional, cu replici și contrareplici în permanentă tensiune („Crezi în Dumnezeu?“, îl întreabă unul dintre „clienți“ pe necunoscut. „Cred în detalii“. Străinului i se reproșează de către mai multe personaje ba că este un monstru, ba că scoate la iveală demonii interiori din om. „Îi hrănesc doar“, se apără Străinul. „Nu ai strop de milă“, îi spune un altul. „Ca nici unul dintre voi“, vine răspunsul. „Cum știu că nu ești diavolul?“ „Nu știi.“)

          Momentul de grație survine atunci cînd unele destine încep să se intersecteze, scăpînd de sub controlul și interpretările intermediarului demiurg, impostor, înger sau demon, sau toate laolaltă. Este limita dincolo de care omul se predă răului confundîndu-l cu binele sau renunță deliberat la bine, sedus de forța răului. Din fericire însă, în unele rare cazuri omul se poate recupera pe sine („depinde de noi să fim mai sfinți“, ar fi spus Marguerite Yourcenar). Prezent pe alocuri (există și victime colaterale), cinismul nu sufocă filmul și nu îndepărtează spectatorul. E mai degrabă un efect pervers și deseori autoironic al odiseii omului către sine însuși („Pentru tine faci asta, nu pentru mine“, îi spune Străinul unuia dintre clienții/pacienții săi, în timp ce pe un altul îl ajută să își clădească pentru prima oară în viață un scop).

          Chiar dacă invită la reflecție, Paolo Genovese nu este interesat de revelații metafizice, nici să provoace un catharsis, ci alege o cale mai comodă (finalul simplist și cam forțat arată că, cel mai probabil, nici nu și-a propus mai mult): o comedie de moravuri, cu accente negre, chiar burlești. Incitant, surprinzător, cu un ritm captivant și actori charismatici, Localul e genul de cinema care se dezvoltă progresiv într-un film seducător, acumulînd efectele, dar nu ocupă memoria afectivă odată ce ai părăsit sala de cinema.

          Un savuros și solid studiu de caractere menit să placă unui public larg, Localul (construit pînă la un punct ca anteriorul succes al italianului, Perfect necunoscuți / Perfect strangers – 2016) este un film a cărui reușită se datorează în primul rînd scenariului, montajului și excelentei distribuții colective (foarte bun Valerio Mastandrea în rolul Străinului, secondat de actori italieni de forță ca Marco Giallini, Silvio Muccino, Rocco Pantaleo, Alessandro Borghi, Vinicio Marchioni, precum și expresiva Alba Rochrwacher în rolul călugăriței – sora regizoarei Alice Rochrwacher, proaspăt laureată la Cannes).

          Filmul va intra pe ecranele din București și din țară din 13 iulie.

          • stely said

            Pana va aparea pe ecrane fimul recomandat de d-voastra va recomand si eu un seial , care de altfel ruleaza in prezent pe HBO. Are 10 episoade . Serialul este inspirat din fapte reale , petrecute in 1973. Sunt fapte tulburatoare ( infioratoare )despre degradarea in toate formele ei a fapturii umane, de toate varstele , deopotriva, barbati si femei . Singura faptura care ramane neatinsa in toata aceasta poveste este o mama…
            Serialul este si da si nu on topic, avand in vedere ca s-ar putea explora mai profund asupra lucrurilor bune si rele ce se petrec oriunde in lume, si in acest mod. Iata :

            P.S. Pe baza intamplarii acesteia -rapirea nepotului unuia dintre cei mai mari miliardari din acea vreme – s-a realizat si un film . Se numeste „Pentru toti banii din lume „…bani ce veti vedea si din serial, nu aduc fericirea , asa cum ar lasa sa se inteleaga din insiruirea de „lucruri bune” si „lucruri rele” pe care le intalnim in cele mai fericit stat din lume -Danemarca.

          • Probabil ca (si) Lars von Trier, precum si altii „ca el”, au dreptate sustinand ca omul este eminamente rau. Faptul ca nu este total rau, ca se mai gaseste in el si o farama de bine si bunatate, este un gand optimist, care lasa speranta pentru o posibila salvare. A omului si a omenirii… Probabil ca solutiile in acest sens nu pot fi nici exclusiv individuale, nici exclusiv colective, ci un mix bine dozat intre una si alta.

  3. bunica said

    Da. Sunt spectaculoase amestecurile și inversiunile despre care vorbiți, și dau bine în artă.
    Eu însă, mi-am propus să scriu despre un bine extrem de banal. Este vorba despre constructorii care mi-au confecționat casa. În special despre șeful lor. Un băiat sărac de la țară care a făcut un liceu de arte și meserii și a lucrat în comunism mobilă sculptată, într-un atelier de stat. Foarte inteligent fiind, și-a dezvoltat după 90 afaceri personale. Una fiind construcția de case în stil americănesc. Da, avea cel mai mare tarif acolo, în comună. DAR echipa lui era de o punctualitate extremă, nu le permitea muncitorilor să bea și să înjure, lucra corect și cu simț artistic. Vorba lui era vorbă. Mi-a făcut o căsuță cochetă, cu pod mansardat și o terasă din lemn. Puteam să-i cer orice năzdrăvănie, găseam împreună soluții, nimic nu era imposibil. Am rămas prieteni. Într-o seară, ni s-a fisurat o țeavă. L-am sunat, a venit imediat, a reparat fără bani. Era după ora 22. Timpul a trecut, îl mai solicităm pentru diverse treburi, vine exact când spune că vine, este extrem de operativ, pricepe iute ce-i ceri. Iarna sculptează icoane. Un hobby al lui. De curând a făcut un curs de restauratori pentru biserici. E foarte deschis la minte și harnic. Din nefericire pentru el, trăiește într-o țară cu economia brambura, altfel ajungea departe.
    Mai știu bizari care servesc binele.
    De pildă o doamnă, fostă profesoară care are o casă imensă și crește în ea copii adunați de pe străzi. Îi hrănește, îi educă. Pe asta își cheltuiește toate veniturile. Nu cere nimic de la nimeni.
    Mai cunosc niște oameni de afaceri onești, care dezvoltă mici industrii și plătesc corect impozite. Ei iubesc, respectă cultura și adună bani pentru restaurarea caselor memoriale. Acolo unde instituțiile statului se împotmolesc.
    Da, cred că nu suntem majoritar o nație de hoți, „jmecheri”, leneși, inculți. Oricât ar putea părea de ciudat. 🙂

    • Da. Multumesc. Ma bucur sa aflu ca sunteti in contact direct cu aceste feluri de bine, si ca, asadar, ele exista aevea… ca pot fi povestite si date ca exemplu stimulator, azi un pic, maine un pic, acum aici, maine cine stie unde, incurajandu-se astfel infinitezsimal sporirea acestui bine in lume, incurajandu-i si pe altii sa renunte la descurajare, la inhibitie, la lehamite, la rusine (da, da, a ajuns sa ne fie rusine sa facem un bine ca sa nu ne facem de ras) si sa faca pustiul de bine pe care simt ca l-ar face daca ar fi liberi de constrangerile raului care ne apasa. Un bine necesar, firesc, de care este nevoie ca de aer, la scara mica, la scara mare. Pretutindeni. Acum, Aici. Mai mult decat oricand. Important este cred sa nu mai lasam binele sa treaca neobservat. Oamenii au in ei toate pornirile posibile dar de manifestat se manifesta (liber) doar prin imitatie, amplificand spre afara doar ceea ce vad ca se „practica” si in jur.

      Va multumesc pentru rabdarea cu care ati incercat sa decodificati intentia acestui topic si pentru amabilitatea de a oferi o „un raspuns” adecvat (in raport cu dezlegarea gasita), compus din detalii culese din afara lumii virtuale…

      • bunica said

        Fiindcă „good news, not news”, rareori se strecoară în jurnalele TV povești despre întâmplările bune. Iar „Garantat 100 %” e o emisiune noptatică, menită se descurajeze audiența. Da, Imitația e lucru mare! Cui prodest ca în ea să primeze negativul? Iată un mic-mare mister existențial. Acu să nu mă credeți vreo promotoare a conspiraționismului! 🙂 Mulțumesc cu plecăciune!
        Poveștile abundă de rău transformat în bine. Știm de la antropologi că sunt scenarii inițiatice.
        Arta contemporană abundă de bine transformat în rău…. No comment. 🙂

  4. stely said

    Oarecum on topic . Iata ca tocmai ce s-au intamplat niste „lucruri bune ” care la inceput au fost cam rele , ceea ce inseamna ca „tot raul spre bine” . Simona Halep & Novak Djokovic ne-au cam pus inima pe jar … dar au binevoit mai apoi sa ne rasplateasca cu doua victorii „spumoase” mult asteptate .
    Felicitari, Simona & Djokovic ! Si , desigur , vor urma si altele . Hai Simo & Nole.
    P.S. Ar fi nedrept sa nu amintesc si victoria ( mare : 6-1 , 6-2) pentrua accede turul 3 a Mihaelei Buzarnescu ce inainteaza vertiginos spre top 20 . Mai sunt in turneu inca doua romance (Irina Begu si Ana Bogdan) . Le urez, deasemenea, cat mai multe victorii .

    • bunica said

      Da. Emoția pe care o simți când faci un lucru bun și el rodește. Nu are treabă cu faima, nici cu îmbogățirea. Am verificat asta de curând. Fericirea (alt cuvânt prohibit 🙂 ) de a simți că lumea devine – și prin tine – mai bună.

  5. Ziua Bunătăţii Spontane. Cei care fac un bine au o sănătate fizică şi psihică mai bună

    Sărbătorită în fiecare an pe 17 februarie, de la parabola bunului samaritean, la filmul „Pay it forward”, îndeamnă oamenii să facă fapte bune, fără să aştepte ceva în schimb. Deşi filosofia pe care se bazează este altruismul, există totuşi un beneficiu – mulţumirea de sine pentru binele făcut.

    17 Februarie: Ziua Bunătăţii Spontane a debutat în Noua Zeelandă, după ce Josh de Jong, blocat în trafic şi înconjurat de şoferi nervoşi şi agresivi s-a gândit ce bine ar fi, dacă măcar o zi pe an oamenii ar fi mai buni unii cu alţii, fără să aştepte răsplată, potrivit stiri.tvr.ro.

    Această zi creşte în popularitate de la an la an, sărbătorită de indivizi, grupuri şi organizaţii, subiect de carte şi film, se regăseşte inclusiv în parabola bunului samaritean.

    Potrivit Evangheliei după Luca, un călător bătut, jefuit şi lăsat aproape mort pe drumul dintre Ierusalim şi Ierihon, a fost ajutat de un samaritean. Mai întâi un preot, apoi un levit, au trec pe lângă el, evitându-l şi fără a-i da vreo mână de ajutor. În ciuda vrăjmăşiei dintre evrei şi samariteni, cel din urmă l-a ajutat pe rănit, i-a legat rănile şi i le-a tratat cu untedelemn şi vin.

    Mai puţin stresaţi şi cu o mai mare stimă de sine, cei care fac un bine au o sănătate fizică şi psihică mai bună.

    Fă şi tu o faptă bună:

    Oferă o cafea unui necunoscut!
    Donează sânge!
    Oferă o floare!
    Donează o haină sau o jucărie!
    Salută un necunoscut şi urează-i o zi bună. Fă-o cu zâmbetul pe buze!
    Oferă-te să plimbi câinele vecinului!
    Petrece o zi la un cămin de bătrâni!
    Iar dacă cel căruia i-ai făcut un bine doreşte să-ţi mulţumească, răspune-i „plăteşte altcuiva” şi astfel „jocul” va continua.

    ***
    17 Februarie: Ziua Bunătăţii Spontane – Chiar daca suna un pic aiurea (in special in partea legata de spontaneitate) totusi ideea unei astfel de sarbatori nu e rea.

    Am descoperit ca exista mai multe astfel de zile de sarbatoare ce merita popularizate, chiar daca pot deveni cu usurinta subiect de ironie sau chiar bascalie. Nu conteaza:

    • Sărutul, celebrat în toată lumea în 6 iulie
    • 4 aprilie, Ziua Internaţională a Animalelor fără Stăpân
    • 4 aprilie, Ziua Internaţională a Bătăii cu Perne
    • 1 aprilie, Ziua Păcălelilor. Farse celebre, de-a lungul timpului
    • Ziua Păsărilor, în 1 aprilie. Nu e o păcăleală !
    • 21 ianuarie, Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor
    • 5 decembrie – Ziua Voluntarilor şi a voluntariatului
    • În 21 noiembrie, salutaţi cel puţin 10 oameni! Este Ziua Mondială a Salutului
    • 16 noiembrie, Ziua Internaţională a Toleranţei
    • De Ziua Mondială a Zâmbetului, faceţi o faptă bună şi ajutaţi lumea să zâmbească !

    • Dl.Goe said

      Sărutul, celebrat în toată lumea în 6 iulie: … Se estimează că în viaţa noastră primim 25.000 de săruturi, în total petrecem câteva săptămâni din viaţă sărutându-ne, majoritatea persoanelor se apleacă spre dreapta când sărută, doua treimi dintre oameni ţin ochii închişi, iar un minut de sărutări consumă 26 de calorii…

      Dacă e 21 ianuarie, este Ziua îmbrăţişărilor!: Avem nevoie de 4 îmbrăţisări pentru a supravieţui, de 8 pentru a ne putea menţine şi de 12 pentru a creşte – ne spune Virginia Satir, o celebră psihoterapeută americană. Dacă numerele sunt sau nu corecte, nu s-a dovedit ştiinţific. Cert este însă că acest gest simplu aduce sănătate, aşa încât cineva s-a gândit să celebreze îmbrăţişarea invenând o zi de sărbătoare, într-o perioadă pe care alţii au considerat-o deprimantă.

      • stely said

        Inspirata de ideea de a propune cât mai multe zile de sărbatorire, în cinstea unor manifestări de dragoste, bunătate, bucurie , dăruire şi protecţie – menite sa facă lumea în care trăim mai bună , mai frumoasă, mai tolerantă şi bogată – m-am gândit să fac si eu o propunere. Prin urmare , propun ca astăzi ,de Ziua Copilului , să fie şi Ziua Bunicilor. 🙂 Păi nu ?
        Nu au si ei nevoie de o Zi a lor (specială) să se bucure alaturi de copiii si nepoţii lor ? Pai da !!
        Să sărbătorim deci : La multi ani copiilor , precum şi buncilor care sunt prin preajma ! Să fiti fericiţi! Să păstrati în suflet bucuria de a fi Copil şi…Bunic /a . 🙂
        …si o dedicaţie pentru voi :

        • Si iata o propunere foarte emotionanta… induiosatoare chiar. Bine ar fi daca s-ar materializa cumva si s-ar consacra pe scara mare: Ziua Bunicilor. La multi ani d-na Stely si felicitari cu aceasta minunata ocazie. Aceleasi urari si felicitari le adresam tuturor bunicilor de prin zona. La multi ani si tuturor copiilor care dau sens parintilor si bunicilor aferenti, astazi de 1 Iunie, o zi minunata in caledare, in suflete si in amintiri. Prima zi de vara dupa cum am fost invatati la scoala… in clasele primare… copii fiind si noi pe atunci.

          si iata o propunere pentru bunicul zilei, in ton cu sarbatoarea de azi:

          • stely said

            Am primit cu bucuria unui copil urarile si „propunerea” d-voastra . Va multumesc . De asemenea, va urez si eu ( in mod special )sa fiti un bunic tot atat de fericit precum este si Dl Goe. 🙂 La multi ani !

          • Sa fiu un bunic tot atat de fericit precum este si Dl Goe ??? Wow !!!

            Imi vine greu sa interpretez aceasta „urare” (care poate fi tot atat de bine considerata a fi un „blestem”)… Presupun totusi ca d-voastra il acreditati pe dl.Goe a fi fiind (un personaj) fericit. Sau poate va referiti la noi cel care (persoana importanta, nu spui cine) se expune lumii prin intermediul acest pitoresc personaj. Ce sa zic? Sunt un pic coplesit de anvergura materiei in discutie: fericirea. Greu de spus (asa pe de rost si cam deodata) cat om fi noi de fericiti sau de nefericiti sau sau si una si alta (cate un pic din fiecare), acuma la momentul prezentului absolut, purtand in cocoasa istoria vietii noastre de pana acum… si daca ne-om dori ca la varsta buniciei sa fim asijderea de „fericiti”, taman pe cat suntem acuma. Indraznim (totusi) sa credem (cu speranta) ca o fi loc de mai bine. Cert este ca noi unul nu l-am acredita pe dl.Goe cu atributul fericirii sau al nefericirii, aflandu-se d-lui intr-un echilibru relativ si distant cu aceste stari specifice muritorilor.

          • stely said

            Ma bucur ca ati inteles . 🙂

          • stely said

            Si totusi , despre Novak Djokovic nimic ?

          • Imi este un pic teama sa zic ceva… 🙂 Pare ca stie ce face si reuseste sa construiasca un plan prin care sa-si aminteasca cine si ce este… doar ca merge al naibii de greu… un drum fara certitudini… sa vedem. Cam ce ar fi de zis au zis unii aici:

            Cu numai doi ani în urmă, Novak DjokovicM| era stăpânul universului, fiind mult deasupra restului competitorilor. La Roland Garros în 2016, Djokovic a a atins doua tinte atunci când a castigat pentru prima oară Openul Francez, devenind totodata si primul om de la Rod Laver incoace, din 1969, care cucereste consecutiv patru turnee de mare slam. Mulți au crezut atunci că sârbul era destinat să tot colecteze titlurile de Grand Slam aproape automat pentru o lungă perioadă de timp de atunci incolo, să castige cât de mult îi place, să controleze climatul sportului pe termen nelimitat.
            Dar, de atunci, Djokovic a devenit o figură tematoaree, slabita de batalii si de rani, care se străduia să-și amintească cine este și cum de a realizat atâte succese pana atunci. El a avut o jumătate a doua jumătate a anului 2016 compromisa. A trebuit să-și închidă sezonul 2017 după Wimbledon, din cauza unui accidentarii la cot, iar în acest an a fost un individ sters; în șapte turnee de dinaintea intrarii la Roland Garros, cea mai bună prezentare a lui a fost semifinală acum câteva săptămâni la Roma.Cu toate acestea, acea etapa penultima la Open-ul Italian a fost un pas crucial pentru un om ce pare cu totul hotarat sa-si reconstruiasca jocul, sa recupereze vechiul sau psihic si sa-si recapete mandria. Astăzi, Djokovic a ajuns la runda a 16-a la Roland Garros cu un spectacol care a fost atât încurajator, cât și emblematic al luptelor sale recente duse pentru a-și învinge demonii. Djokovic a luptat timp de trei ore și 48 de minute în patru seturi greu de luptat împotriva muncitorului și întreprinzătorului Roberto Bautista Agut, dar în cele din urmă a revenit pentru a-l elimina pe favoritul cu numărul 13: 6-4, 6-7 (6), 7-6 (4 ), 6-2

  6. stely said

    Un articol excelent, mai ales ca a fost tradus cum nu se poate mai bine . Multumesc . Asa am vazut si eu meciul de ieri al lui Nole , ca fiind unul incurajator si ca spectacol dar si ca dorinta de a lupta ca sa invinga. Sunt alaturi de el , ii vad meciurile si il sustin asa cum stiu eu mai bine . Zic „:Hai, Nole fă break-ul !! si …bravo etc. Cand serveste adversarul spun :” hai ,fă si tu o dubla greseala, ca n-ai mai facut de mult . Daaa, si cateodata dubla chiar vine . 🙂
    La feminin , Mihaela Buzarnescu este surpriza turneului … asta de cand i-a aplicat Svitolinei un sec 2-0 si a trimis-o acasa . Presa internationala i-a preluat povestea si a facut din ea un fel de eroina a turneului. Ma bucur pentru ea .Prevad , zau, ca o va invinge si pe Madison Keys . La maniera in care a jucat cu Svitolina n-ar fi exclus .
    A, dar nu aveam de gand sa mai intind la vorba , mai ales ca nu este on topic, dar am venit sa va ofer si eu (la schimb) o cronica a unui Mester … daca n-ati citit-o pana acum, desigur.

    http://mirceamester.ro/roland-garros-2018-faza-pe-tusa-ziua-6-ziua-torpilului/

    P.S. Referitor la propunerea mea , chiar ma bate gandul s-o fac . Dar nu cred ca voi fi luata in seama . Ea trebuie lansata de un nume rasunator , care sa aiba popularitate . Sa poata fi prezent la vreun spectacol sau emisiuni televizate. Eu nu am la indemana decat facebook-ul , dar acesta nu mai e ce-a fost. Acum , toata lumea este ocupata cu decizia CCR … Multi vorbesc, dar putini sunt cei care asculta.
    Aici , in afara de dvs, nici macar „Bunica” nu s-a aratat interesata. Parca nici n-a fost pe-aci….

  7. bunica said

    HAI SĂ INTRĂM PE UȘILE DESCHISE! 🙂

    http://jurnalul.ro/stiri/politica/senatorii-au-adoptat-propunerea-de-lege-privind-sarbatorirea-zilei-bunicilor-la-1-octombrie-677704.html

    • stely said

      Daaa, uite domnule ca au si bunicii ziua lor !! Na, si eu habar nu aveam . Va dati seama cum a fost popularizata daca din 2014 pana acum nu am auzit de ea ? Si , culmea , a fost propusa de o tiza de-a mea , si este chiar in octombrie, luna nasterii mele la cateva zile distanta ! Curat coincidenta ! Multumesc pentru informatie, bunica . Si felicitari ,desigur. Esti o bunica bine informata . 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: